BUSINESS AL BĂNCILOR COMERCIALE ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE A PIEȚELOR BANCARE Conducător de doctorat: Prof. univ. dr. Ioan I. Trenca Doctorand:… [607375]

1

UNIVERSITATEA BABE Ș-BOLYAI DIN CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR

ȘCOALA DOCTORALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

PERFECȚIONAREA MODELULUI DE
BUSINESS AL BĂNCILOR COMERCIALE ÎN
CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE A
PIEȚELOR BANCARE

Conducător de doctorat:
Prof. univ. dr. Ioan I. Trenca

Doctorand: [anonimizat], 2012

2
Structura tezei de doctorat

Lista abrevierilor

Introducere

Capitolul 1
Provocările integrării europene pentru piața bancară din România
1.1 Piața Bancară Europeană – obiectiv fundamental a l integrării europene
1.1.1 Piața bancară din România – perioada de tranziție
1.1.2 Piața bancară europeană – obiectiv primordial al integrării europene
1.1.3 Carcateristicile organizării actuale a pieței bancare europene
1.1.4 Integrarea Sistemului Banc ar din România în cadrul Sistemului Bancar din
Europa
1.2 Reglementarea bancară europeană – provocări pentru integrarea europeană a piețelor
bancare
1.2.1 Stabilitatea financiară – riscuri și linii de apărare
1.2.2 Standardele Internaționale de Raportare Financiară – provocări în bănci
1.2.3 Comitetul de la Basel și Autoritatea Bancară Europeană – funcții și rol

Capitolul 2
Abordări actuale privind riscul în modelul de business al băncilor comerciale.
Tehnici și practici utile în activitatea bancară
2.1 Tipologia riscurilor bancare. Abordări metodologice ale teoriilor moderne
2.2 Identificarea și evaluarea riscului de credit
2.3 Identificarea și evaluarea riscului de piață.Studiu de caz
2.4 Identificarea și evaluarea riscului de lichiditate.Studiu de caz
2.5 Identificarea și evaluarea riscului operațional.Studiu de caz

3 Structura tezei de doctorat

Capitolul 3
Posibilități de perfecționare a modelului de business al băncilor comerciale
3.1 Provocări ale managementului riscurilor în contextul crizei actual e
3.1.1 Rolul și importanța mecanismelor de avertizare timpurie
3.1.2 Predictibilitatea sistemelor de avertizare timpurie – scenarii și teste
3.2 Decizia de management – impactul asupra riscului unui portofoliu de credite
negarantate. Studiu de caz
3.3 Modele de business bancar – practici utile europene
3.3.1 Modelul de business bancar, tendințe actuale
3.3.2 Indicatori de performanță și risc specifici modelelor de business bancar
european
3.4 Utilitatea metodelor statistice în definirea modelel or performante de business
bancar
3.5 C ultura riscului în modelul de business bancar contemporan
3.5.1 Abordări privind cultura riscului în bănci
3.5.2 Integrarea culturii riscului în procesele de management bancar

Concluzii, limite și perspecti ve
Bibliografie
Lista tabelelor, figurilor și graficelor
Lista anexelor
Anexe

Cuvinte cheie: criza financiară, cultura riscului, identificarea și evaluarea riscurilor,
integrarea europeană, managementul performanței și riscurilor bancare, modele de
busin ess-bancar, modele statistice, reglementare financiar -bancară, stabilitate financiară,
tehnică și practică bancară.

4 Introducere

Actualitatea temei de cercetare
Încrederea este cea care a stat la baza apariției fenomenului bancar și reprezintă și în
prezen t factorul determinant în activitatea bancară. Până în secolul al XIX -lea, sistemul
bancar s -a structurat pe trei domenii specifice: băncile de emisiune , care de țineau
monopolul emiterii de bancnote naționale; băncile comerciale , care activau ca instituții
de intermedierie financiară; instituții financiare specifice – casele de economii și
cooperativele de credit .
După marea criză economică din perioada 1929 -1933, pentru a reclădi încrederea
oamenilor în sistemul bancar și pentru a încuraja din nou economis irea, SUA va adopta în
perioada 1932 -1933 două legi separate cunoscute sub denumirea de Glass -Steagall Act.
În anul 1999 Gass -Steagall Act este însă abrogat definitiv, rolul său de protector timp de
50 de ani a sistemului bancar american s -a încheiat. Unul din principalele motive a fost
determinat și de modul de organizare a sistemului bancar european. Până în secolul XX,
puteau fi evidențiate d ouă tipuri de sistem bancar: american , care interzicea băncilor
comerciale investirea mijloacelor deponenților în valorile mobiliare corporative, și
sistemul bancar continental (european) , care nu făcea deosebire esențială între băncile
comerciale tradiționale și băncile de investiție. Criza actuală a amplificat dezbateri ample
privind care sistem este mai viabil cel european sau cel american, punându -se la îndoială
viabilitatea zonei euro, în forma sa actuală. Scepticii subliniind fragilitatea zonei euro din
cauza lipsei inclusiv a uniunii fiscale și afirmând că un sistem federal deplin ca cel din
SUA ar fi ajutat pen tru a preveni unele caracteristici distinctive ale crizei în zona euro (de
exemplu datorii disproporționate la nivel de țări). Rămâne totuși întrebarea dacă aceasta
este o dovadă că moneda euro nu este viabilă fără o arhitectură fiscală federalistă?
(Harje s et all ., 2011)

Provocările majore actuale ale sistemului bancar sunt determinate de: cadrul legislativ;
inovarea tehnologică (atât hard cât și soft), de altfel schimbările semnificative în mediul
de afaceri , volatilitatea economică , așteptările în schim bare ale clienților și a

5 personalului , precum și adoptarea de noi tehnologii fac din ce în ce mai dificil pentru
bănci în a descoperi alternative tehnologice, de strategie și prioritizare a investițiilor
tehnologice (Accenture, 2011); globalizare. Philip Kotler (Kotler, Philip și Caslione,
A.John, 2009) susține faptul că inovarea și globalizarea sunt cele două forțe principale
care au ajutat la crearea unei fragilități sincronizate în economia mondială, și deși
interdependența globală este favorabilă pentr u toți în vremuri bune, în perioade grele ea
aduce multă nesiguranță, șocuri puternice, care au loc mult mai frecvent în ziua de astăzi.
Rapiditatea schimbărilor și magnitutidinea șocurilor este noua normalitate, care are
nevoie susține Philip Kotler de un sistem de management haoticist. Suntem intr -o eră
a turbulențelor, a interconexiunilor și interedependențelor. Noua eră a “turbulențelor”
poate fi caracterizată prin doua teorii ale haosului si incertitudinii: efectul fluture și
lebăda neagră. În aceste condiții, autorii menționați mai sus, susțin necesitatea unui
sistem de asigurare contra riscului și de reacție la incertitudine, nevoia unui model ,
denumit de către ei, HAOTICIST , prin care companiile să învețe să trăiască cu riscul
(care este cuantificab il) și cu incertitudinea (care nu este cuantificabilă), prin trei direcții:
– construirea unui sistem de avertizare timpurie;
– un sistem de concepere a scenariilor;
– un sistem de reacție rapidă.

Domeniul de cercetare – teza are ca domeniu de cercetare aspecte le teoretice,
metodologice și practice ale posibilităților de perfecționare a modelului de
business al băncilor comerciale în contextul integrării europene a piețelor
bancare. Problematica modelului de business al băncilor comerciale este una
vastă, dat fi ind complexitatea activității bancare precum și contextul economico –
financiar actual, definit pentru băncile comerciale din România printre alți
factori de influență și de criza economico -financiară mondială actuală,
concomitent cu un proces de integrare b ancară europeană. Din această
perspectivă sistemele complexe par uneori prea haotice pentru a mai putea recunoaște în
ele un tipar, fiind chiar dificil de a construi șabloane universal valabile, ci eventual de a
determina anumiți factori de influență asupr a sistemelor și de a stabili influența acestor
factori asupra sistemelor.

6
Motivația alegerii acestei teme de cercetare a decurs din provocarea de a
înțelege mai bine , în contextul actual , problematica și stadiul actual al integrării
europene, și în mod s pecial, a integrării financiar -bancare, atât din punct de
vedere al demersurilor teoretice cât si a celor efectiv existente în practica de zi
cu zi, și efectul acestui demers de integrare asupra sistemului bancar din
România în general și asupra modelului de business în particular. Viziunea
managementului unei bănci determină aplicarea unui anumit model de business
în domeniul bancar, viziunea fiind influențată la rândul său și de apetitul pentru
risc al managementului băncii comerciale. Rezultatele cercetă rilor mai multor
instituții precum: Autoritatea Bancară Europeană, Banca Centrală Europeană,
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială, Banca
Națională a României, Comitetul de la Basel, Fondul Monetar Internațional,
Institutul Ban car Român, etc., au fost luate în considerare în cadrul studiului
efectuat.

Obiectivul principal al cercetării – este de a cerceta aspectele teoretice și practice
ale modelului de business al băncilor comerciale și a posibilităților de perfecționare a
acestuia în condițiile unui proces de integrare europeană, de la o concurență restrânsă
specifică unui sistem național la o concurență mai amplă, specifică unui sistem integrat.
Demersul științific constă în identificarea practicilor la nivel național și eur opean în acest
sens precum și determinarea unor factori de influența asupra modelului de business
bancar și a unor tendințe de perfecționare a modelului de business al băncilor comerciale.

În vederea atingerii obiectivului principal s -au folosit următoare le metode de cercetare :
metoda de analiza și sinteza, inducția (prin selectarea opiniilor specialiștilor din domeniu
cu privire la problematica studiată) și deducția, metoda transversală (urmărind evoluția și
măsurile adoptate de -a lungul timpului), abstra cția științifică, analogia, metoda sistemică,
metoda analizei factoriale și comparative, metodele statistico -matematice (clasificarea,
analiza comparativă, analiza reprezentărilor grafice, utilizând diverse baze de date –
Eurostat, Banca Mondială, Banca Na țională a României, Banca Centrală Europeană,

7 Fondul Monetar Internațional), analiza cantitativă și calitativă, metode de modelare
economică și de previziune. Ca urmare o parte importană a tezei a avut în vedere
cercetarea fundamentală (teoretică), apelând la cercetările și studiile unor specialiști în
domenii precum integrarea europeană, managementul riscurilor, stabilitatea financiară,
precum au fost utilizate și documente și materiale prezentate în diverse studii
internaționale.

Obiectivele cercetării – au fost stabilite următoarele obiective:
 aprofundarea conceptelor fundamentale referitoare la contextul actual, sistem
bancar, integrare, risc și managementul riscurilor, stabilitate financiară;
 analiza evoluției sistemului bancar din România în perspect iva integrării
europene;
 analiza impactului reglementărilor specifice sistemelor bancare;
 identificarea și evaluarea riscurilor financiare și nefinanciare, practica actuală
în sistemul bancar din România și identificarea influențelor în cadrul
integrării. Studii de caz privind managementul riscurilor;
 identificare elementelor de best practice la nivelul băncilor care activează în
România din punct de vedere al managementului performanței și riscurilor;
 studierea elementelor de cultură de risc și influențele majore ale acesteia
determinate de acționariat, management și angajați;
 analiza și impactul modelelor de business bancar;
 analiza și impactul metodelor statistice în definirea modelelor performante.

Structura și conținutul tezei – având în vedere obiect ivele cercetării, a fost stabilită
următoarea structură a tezei: introducere, trei capitole, bibliografie, anexe. Teza se
finalizează cu partea de concluzii generale în care autorul rezumă ideile principale,
constatările și propunerile, limitările și persp ectivele desprinse în urma cercetărilor
teoretice și practice efectuate.

8 Sinteză Capitolul 1
Provocările integrării europene pentru piața bancară din România

Începutul secolului XXI marchează punctul de cotitură pentru sistemul bancar din
România, acest punct de fapt era sfârșitul unui deceniu de reforme și de crize multiple
care au caracterizat formarea sistemului bancar din România postdecembristă. De altfel
de-a lungul ultimilor două decenii, economiile din Europa Centrală, de Est și de Sud -Est,
în an samblul lor, au făcut progrese substanțiale în transformarea sectoarelor lor bancare
de la un sistem specific sistemului socialist la un sistem specific economiilor de piață.
Aceste progrese au fost și sunt măsurate de către BERD prin intermediul unui Indi cator al
reformei sistemului bancar. Pentru România cu o notă de 3.3 din 4, la nivelul anului 2008
se considera că mai erau necesare ajustări.

În aceste momente, deciziile privind reformarea sistemul bancar din România vor avea ca
punct de reper dorința d e integrare în Uniunea Europeană și se vor concretiza în
schimbarea radicală a sistemului legislativ specific sistemului financiar -bancar, prin
preluarea legislației europene specifice în domeniu, vom asista la o dezvoltare fără
precedent a rețelei de unit ăți bancare teritoriale și de asemenea vom asista la o creștere
importantă a acționariatului și managementului european în cadrul sistemului finaciar –
bancar din România.

Cu o populație de peste 500 milioane și un PIB de peste 11000 miliarde de euro, Uniu nea
Europeana (UE) este unul din actorii principali de pe scena mondială. Ea reprezintă peste
o cincime din volumul comerțului mondial. Este pe locul întâi în lume la exportul de
bunuri și servicii și o sursă majoră de investiții străine directe, precum și principala piață
de export pentru un număr de peste 130 de țări din întreaga lume. UE are cea mai mare
piață integrată din economia mondială și a doua monedă de rezervă valutară din lume.

În evaluarea stadiului integrării sistemelor bancare au existat m ai multe abordări (Gropp
și Kashyap, 2009), printre care menționăm:

9 – abordarea fuziunilor bancare transfrontaliere (Kohler, 2007; Kohler, 2009) – definite
de fapt prin absența unor asemenea oferte în comparație cu numărul de fuziuni
interne;
– o alta abordare are în vedere analiza integrării pornind de la analiza convergenței
ratelor de dobândă. Unii autori (Adam et all ., 2002) au analizat acest aspect din punct
de vedere al creditelor corporatiste si creditelor ipotecare, analizând convergența
ratelor de dobâ ndă pe o perioadă de cinci ani. Alți autori (Affinito și Farabullini,
2009) demonstrează că în zona euro „ prețul” are o dispersie mai mare decât în Italia
ajungând la concluzia că „prețurile zonei euro par diferite, deoarece produsele
bancare naționale pa r diferite sau pentru că ele sunt diferențiate în funcție de factorii
naționali”. Însă unii autori consideră că dispersia ratelor de dobândă poate fi complet
independentă de integrarea bancară (Gropp et all ., 2009);
– cele mai noi abordări de analiză a integ rării sunt cele referitoare la convergența
profitabilității băncilor (Gropp și Kashyap 2009). De altfel la nivel mondial, unii
autori consideră profitabilitatea și capitalizarea băncilor ca un factor nu doar de
integrare ci și instrumente care asigură o si tuație stabilă și sigură (Blejer, 1998).

Elementul comun al acestor abordări este conceptul de convergență. Se pot reține două
abordări:
– convergența reprezintă un proces dinamic la baza căruia se află aplicarea unor politici
socio -economice menite să dim inueze disparitățile dintre regiuni și țări într -un spațiu
dat. Ea se realizează în principal prin aplicarea unor politici structurale în scopul
obținerii unor parametrii de creștere economică accentuată în regiunile periferice
(denumite așa nu ca și loca lizare geografică ci prin prisma dotării cu factori și a
performanțelor economice în utilizarea acestora) care au parcurs o perioadă de declin
economic sau nu au reușit să atingă performanțele economice ale zonei din care fac
parte;
– abordarea convergenței prin legarea de creșterea similitudinilor și performanțelor
economice ale economiilor regionale și naționale în cadrul unui spațiu dat.

10 Și în cadrul sistemului bancar european am asistat la o serie de schimbări de
reglementare, fuziuni și progrese tehnolo gice, condiții cumulate care au reformat întreaga
piață bancară europeană și ca urmare piețele bancare europene diferă în mod substanțial
față de trecut (Barros et all ., 2005). Această direcție a avut în vedere creșterea eficienței,
existența și beneficiil e unei singure piețe bancare europene care să încurajeze concurența
transfrontalieră și creșterea financiară integrată. Din această perspectivă s -a analizat și
caracteristicile actuale a pieței bancare europene.

Criza actuală a dus la numeroase interpretă ri în ceea ce privește modelele de organizare și
reglementare a sistemului financiar -bancar în fiecare țară, regiune și la nivel mondial,
unii specialiști (Roubini et all ., 2010; de Larosière et all. , 2009) recomandând abordarea
unor probleme precum reglem entarea pe alese sau paradoxul posibilităților de alegere;
orice noi reglementări trebuie să fie aplicate de la un capăt la altul al sistemului, tuturor
instituțiilor nu doar celor care ar ridica un risc seismic, firmelor financiare semnificative
sistemic ; diminuarea principiului de autoreglementare.

Este evidentă perioada ultimilor 4 ani, care pot fi definiți de incertitudine. Ca atare se pot
ridica doua probleme majore legate de contaminarea ca urmare a riscurilor sistemice
transfrontaliere dar in paral el cu stabilitatea sistemelor bancare naționale. Criza actuală a
adus în discuție reconsiderarea reglementărilor și a modelului de supraveghere în
domeniul financiar având la bază două direcții principale, influențate în mod direct de
formula de calcul al raportului de adecvare a capitalului: o direcție de capitalizare a
instituțiilor bancare; o direcție a fiecarei instituții bancare de reconsiderare a abordării
strategice a segmentelor de clientelă și o regândire a produselor și serviciilor specifice,
pentru a găsi raportul optim între respectarea reglementărilor specifice și propia eficiență.

Structura reglementării sistemelor bancare și în mod special a managementului riscului s –
a conturat de abia în secolul XX. Rolul important în acest domeniu îi revine Comitetului
de Supraveghere Bancară de la Basel. Conform acestuia, scopul reglementărilor bancare
este de a corela valoarea capitalului bancar cu valoarea riscurilor asumate de bănci.
Principiile Comitetului de la Basel au fost preluate și de către Autori tatea Bancară
Europeană.

11 Sinteză Capitolul 2
Abordări actuale privind riscul în modelul de business al băncilor
comerciale. Tehnici și practici utile în activitatea bancară

Deși riscul este de multe ori asociat cu incertitudinea, distincția c elor două noțiuni este
abordată încă de la începutul secolului trecut de către Knight (Knight, 1921),
incertitudinea este specifică situațiilor și evenimentelor viitoare, presupunând
necunoașterea evoluției acestora în viitor, nici măcar sub forma probabil ității. Spre
deosebire de incertitudine, riscul presupune cunoașterea parțială a acestor probabilități.
Teoria lui Knight este susținută de contemporanii Kuritzkes și Schuermann ( Kuritzkes și
Schuermann, 2007), care definesc riscul ca fiind potențiala de viație adversă de la
rezultatele așteptate, definiție asemănătoare cu abordarea riscului pe piețele de capital
(Todea, 2003) care definește riscul ca fiind probabilitatea de pierdere care poate fi
considerată fie ca o pierdere reală de capital, fie ca un e șec în atingerea unei anumite
speranțe de câștig.

În tratarea riscurilor bancare în epoca contemporană trebuie să ținem cont de varietatea
riscurilor și sporirea amplorii acestora care au fost determinate de procesul de inovare
(Holzer și Millo, 2004), ș i fenomenul de globalizare (Guill, 2001).

Cu toate că noțiunea de risc este una de foarte mare actualitate, ea devine din ce în ce mai
puțin clară, mai complicată și discutabilă.

Nevoia unui sistem de management al riscului mai performant este văzută ca fiind
urgentă, împreună cu elaborarea unor reglementări suplimentare, pentru ca sistemul
bancar să fie mai bine pregătit în gestionarea noilor provocări generate de criză. Una din
teoriile moderne definește riscul drept deviația față de câștigurile estima te sau
echivalentul volatilității câștigurilor, potrivit acesteia, riscurile bancare sunt divizate în
două mari categorii: riscuri financiare și riscuri nefinanciare. Riscul financiar este
rezultatul direct al rolului jucat de bănci ca intermediar financia r sau ca investitor. A doua
categorie de risc este comună tuturor agenților economici, prin natura sa fiind

12 nefinanciară. În identificarea și evaluarea riscurilor în sistemul bancar din România am
considerat structura riscurilor financiare și nefinancare c a fiind o structură adecvată de
analiză, dezvoltând această analiză în capitolul 2 al lucrării, abordând:
– riscul de credit;
– riscul de piață;
– riscul de lichiditate;
– riscul operațional .

Identificarea și evaluarea riscurilor menționate facându -se prin apelar ea la conceptele
teoretice și la aspectele metodologice practice regăsite în practica băncilor comerciale din
România.

Bazele teoretice și metodologice ale identificării, administrării și evaluării
riscurilor bancare, ale controlului și finanțării riscuri lor în instituțiile bancare
sunt abordate și cercetate în lucrările mai multor autori, precum: Trenca I.,
Bătrâncea I., Făt C., Beju D., Alexander C., Basno C., Benninga S., Berkowitz J.,
Dardac N., Dănilă N., Greuning H., Bratanovic J., în lucrări de refe rință (Roxin, 1997),
(Stoica, 2002),(Trenca, 2004), (Bătrâncea și Trenca, 2008).

13 Sinteză Capitolul 3
Posibilități de perfecționare a modelului de business ale băncilor comerciale

Modelarea unui plan de business bancar trebuie făcută în strâ nsă corelație cu scopul
urmărit de management, dacă managerul își propune dublarea profiturilor, în consecință
își va asuma un risc mai mare, iar dacă acesta își propune o strategie de dezvoltare
pornind de la minimizarea riscurilor, profiturile vor fi mai mici dar sigure.

Nu am fi reușit progresul dacă am fi evitat riscul. Istoria ne -a arătat că marile împliniri a
presupus întotdeauna asumarea unor riscuri substanțiale într -o formă sau alta. În loc să
evităm riscul (ceea ce este imposibil) ar trebui să de zvoltăm o înțelegere mai amănunțită
a modului în care putem să transformăm rezultatele potențial negative în oportunități.
Managementul riscului nu analizează ce anume a mers prost după ce faptul este împlinit –
nu este o analiză ex -post. Este un proces pr in care riscul devine transparent. Presupune
căutarea de noi riscuri, măsurarea lor și gestionarea acestora. Nu trebuie să avem în
vedere un răspuns unic cu privire la risc – managementul riscului este un proces ciclic din
care se învață, cu mai multe faze distincte: identificarea riscului și analiza riscului, care
este o componentă executivă, și reacția la risc, care este o componenta de viziune.
Analiza indicatorilor de risc, sistemele de avertizare, scenariile sau oricare alt instrument,
ar trebui să duc ă la o reacție adecvată și rapidă a managementului băncii . În capitolul
3 am am analizat aceste problematici și am dezvoltat un studiu referitor la impactul
decizie de management asupra unui portofoliu de credite, decizie bazată pe utilizarea
unor indicat ori de avertizare timpurie. Utilizarea unor instrumente corecte poate
determina o reacție corectă. Lipsa unor decizii corecte bazate pe instrumente adecvate pot
cauza pierderi pe măsură. Nu neapărat lipsa de reacție ci chiar reacția cu întârziere poate
determina consecințe asupra băncilor, în ajutorul deciziilor intervenind din ce în ce mai
mult modelarea statistică.

Orice entitate supraviețuiește în interdependență cu mediul intern și extern din care face
parte, ca urmare o companie există în relație cu c ei din jur. Din acest punct de vedere se
remarcă două tendințe majore în dezvoltarea unui model de business la începutul

14 secolului XXI: dezvoltarea unei afaceri durabile și guvernanța corporativă. Pentru
obținerea unei eficiențe sporite, mai ales în piețel e integrate ca cea specifică Uniunii
Europene, băncile sunt obligate să fie foarte atente la cele mai bune practici. Dar totodată
creșterea concurenței în aceste piețe duce la o creștere și a riscurilor asumate, de aici și
practica autorităților de regleme ntare de a oferi un rol mai proeminent în reglementarea
prudențială adecvării capitalului. Ca urmare a apărut firesc preocuparea unor autori în a
studia în aceste ipoteze impactul capitalului (Repullo, 2004; Gropp și Heider , 2009) ,
impactul eficienței oper aționale (Casu și Girardone , 2009) și modelelor de afaceri
(Demirgüc -Kunt și Huizinga , 2010) în sistemele bancare. Unii autori (Fioderlisi et all.,
2010) consideră surprinzător faptul că există însă doar un număr limitat de studii care să
evalueze relați ile inter-temporale între riscurilor bancare , de capital și eficiență .

Dacă în prima parte a capitolului au fost analizate tendințele generale în modelarea unei
strategii de business bancar ulterior în lucrare este analizată modelarea busines -ului în
funcție de poziția de risc a unei bănci. Se pot selecta acele modele care sunt dinamice, au
în vedere descrierea trecutului și prognoza viitorului, luând în considerare, în ceea ce
privește sistemul bancar, bilanțul contabil, previziunea rezultatului financia r, previziunea
mișcării capitalului propriu. Relevanța legăturii între risc și indicatorii de performanță
este surpinsă însă în mod sintetic de către relația DuPont (Brendea și Dăeanu, 2001 ),
relație care analizează performanțele bancare prin prisma compar ării riscului cu profitul
obținut de societatea bancară prin balansarea câștigurilor cu pierderile rezultate
(Predescu, 2005). Cu toate acestea unii specialiști (ECB, 2010) consideră capacitatea de
e genera susțenabilitatea profitabilității ca fiind defini ția unei bănci performante.

Se poate determina o metodă de analiză pornind de la factorii de succes a unui model de
business bancar integrând factorii de rentabilitate – și în mod special ROE, analiză
dezvoltată în capitolul 3. De altfel abaterile medii a le veniturilor și ale ROE, implicând și
o analiză a cotelor de piață în funcție de valoarea portofoliului de credit al fiecărei
societăți bancare, sunt elemente de bază ale sistemelor EWS utilizate de băncile centrale
în sistemele de supraveghere prudenția lă a sistemelor bancare (Moinescu, 2007).

15 Cultura de risc a unei organizații pornește de la conducere. Dacă aceasta înțelege să
definească și să -și conducă apetitul de risc al organizației sale, atunci are nevoie de o
echipă de conducere executivă cu expe rtiză solidă în afaceri și risc. Conducerea trebuie să
fie capabilă să aprecieze riscurile asumate (Tescher et all., 2009).

În literatura de specialitate există o clasificare a culturilor după nivelul de risc acceptat și
viteza de obținere a feedback -ului (Kennedy, 1982):

A construi o cultură în care managementul riscului să fie văzut ca un factor mobilizator
de business, presupune a începe cu ce cel puțin doi pași generali: creionarea unui profil
al riscului și comunicarea constantă .

Managementul de to p si forța de vânzare trebuie să se caracterizeze ca o linie de
apărare sănătoasă care se bazează pe: gândire durabilă risc/recuperare; informații
relevante, la zi legate de risc; respectarea limitelor și alte metode de bază de control.

Principala provoca re este cum poate o bancă sa accelereze dezvoltarea business -ului și
totodată să asigure un management al riscului perfomant întrucât o bancă de succes este
aceea bancă care integrează aceste concepte în strategia sa. Întreaga organizație să posede
aceeași scară de valori și să acționeze în același sens (Dănilă, 2004).

16
Concluzii, limite și perspective

Începând cu anul 2000 România a cunoscut o creștere economică puternică, (deși volatilă
din cauza agriculturii), fiind în medie 6.1% într e 2001 și 2007. Cu toate acestea se
remarcă în această perioadă necesitatea schimbării tiparului creșterii economice de la o
creștere bazată preponderent pe consum la una bazată mai mult pe investiții și exporturi,
totodată fiind necesară o ajustare a cons umului.

Creșterea medie de 6,1% în perioada menționată este de 3 ori mai mare decât performanța
medie a UE care a fost de 2,1% în aceeași perioadă.

În acest context are loc și dezvoltarea sistemului bancar românesc cu o performanță
deosebită la nivel ROE , această performanță atrage după sine și un risc aferent dată de
conceptul potrivit căruia asumarea unei profitabilități mai mari atrage după sine și un risc
mai mare iar asumarea unei profitabilități mai mici atrage după sine și asumarea unui risc
mai mi c.

Abordarea menționată mai sus poate fi una simplistă însă analiza presupune luarea în
considerare a faptului că perioada 2000 – 2008 a însemnat o perioadă de schimbare
radicală a sistemului bancar românesc având în vedere cel putin următoarele aspecte:
– dezvoltarea economică a României a dus la o creștere a procesului de intermediere
bancară (deși la un nivel redus față de alte țări ale UE);
– a avut loc o creștere semnificativă a rețelei bancare (creșterea numărului de agenții
bancare – ceea ce a presupus o creștere semnificativă a numărului de angajati în
sectorul bancar precum și dezvoltarea abilităților de gestiune a unei asemenea rețele
bancare);
– procesul de integrare europeană și pașii efectuații pâna la data aderării a schimbat
fundamental baza legisl ativă a sistemului bancar și rolul băncii centrale.

În acest context în anul 2008 se declanșează și criza mondială, moment în care apare
necesitatea rediscutării la nivel mondial a modelului de business al băncilor comerciale în

17 general și a managementulu i riscului în particular. Cu atât mai mult această temă rămâne
una deschisă în cazul României cu cât se află în plin proces de integrare în UE, iar la
nivelul UE discutăm de unele din cele mai performante sisteme bancare din lume, cu cele
mai bune practici inclusiv în managementul riscului, printre care putem aminti:
– regândirea structurii organizatorice a departamentelor de credit;
– segmentarea clientelei;
– susținerea unei culturi de risc corecte în cadrul forței de vânzare;
– auditarea externă;
– elaborarea plan urilor de business în funcție de tendințele majore la începutul sec.XXI.

Modelele de business al băncilor comerciale sunt influențate nu doar de zona geografică
ci și de contextul actual, determinat de:
– criza mondială actuală;
– inovarea tehnologică (atât h ard cât și soft). De altfel schimbările semnificative în
mediul de afaceri , volatilitatea economică , așteptările în schimbare ale clienților și a
personalului , precum și adoptarea de noi tehnologii fac din ce în ce mai dificil pentru
bănci în a descoperi alternative tehnologice, de strategie și prioritizare a investițiilor
tehnologice;
– globalizare.

Influențele și impactul acestora asupra modelului de business al băncilor comerciale
în contextul integrării europene. În lucrare au fost identificate și anali zate influențele
determinate de:
– contextul istoric și geografic, determinat de poziționarea geografică a României;
– preluarea modelului legislativ european, din perspectiva bancară, într -o perioadă
premergătoare procesului de integrare europeană;
– existența la nivel european a unor modele de organizare instituțională financiar –
bancară;
– existența unor axe bancare europene (Nord și Vest) cu abordări diferite din punct de
vedere al business -ului bancar (abordarea profitabilității din punct de vedere al
costurilo r pe axa de nord și din punct de vedere al veniturilor pe axa de vest);

18 – acționariatul și managementul provenind din Europa (cu influențe determinate
inclusiv de cultura riscului specifice zonelor din care provin);
– reglementările bancare internaționale și î n mod special cele europene (în principiu
reglementările Comitetului Basel care, conform studiilor, vor fi preluate la nivel
mondial, în timp ce reglementările europene aplicate doar băncilor comerciale din
Europa pot conduce la diferențe de competitivitat e față de băncile comerciale din alte
regiuni ale lumii);

În demersul științific al lucrării au fost propuse câteva puncte de reper:
 clarificarea unor aspecte conceptuale privind integrarea europeană;
 realizarea unei imagini privind evoluția sistemului ba ncar din România în perioada
postdecembristă și pâna la declanșarea crizei precum stadiul actual al sistemului
bancar din România în comparație cu cel european;
 determinarea influențelor asupra modelului de business bancar în contextul integrării
europene și practici utile în acest sens;
 determinarea tehnicilor și practicilor utile în identificarea și evaluarea riscurilor
financiare și nefinanciare;
 utilitatea modelelor statistice în definirea modelelor performante;
 identificarea și propunerea unor elemente de bună practică în domeniul financiar –
bancar.

Propuneri desprinse din perspectiva prezentei lucrări:
 din punct de vedere al reglementărilor bancare, conform opiniei specialiștilor
(Roubini et all ., 2010; de Larosière et all. , 2009) :
 orice noi reglementă ri trebuie să fie aplicate de la un capăt la altul al
sistemului, tuturor instituțiilor nu doar celor care ar ridica un risc seismic,
firmelor financiare semnificative sistemic. O aplicare selectivă a legii ar fi o
greșeala întrucât intermedierea financiar ă se va muta de la instituțiile mai mari și
mai reglementate spre instituțiile mai mici și mai puțin reglementate și
diminuarea principiului de autoreglementare, adică ideea că reglementatorii
pot stabili niște principii generale, după care instituțiile f inanciare pot să găsească

19 singure un mod de a se conforma. În plus orice latitudine de interpretare a
reglementărilor trebuie să aparțină nu operatorilor de piață ci reglementatorilor;
 posibilitatea de a privi reglementările bancare europene, inclusiv cele ale
Autorițății Bancare Europene, ca și o oportunitate din perspectiva îmbunătățirii
structurii bilanțurilor bancare, a adaptării strategiei de business în funcție de
resursele disponibile, adaptarea produselor și serviciilor bancare pe segmente de
client elă și în funcție de impactul asupra bilanțului băncii;
 în contextul crizei actuale, aplicarea în practică a unui model de business
HAOTICIST ;
 având în vedere multitudinea și complexitatea factorilor de influență asupra
modelului de business al băncilor co merciale, ghidarea viziunii managementului
băncii comerciale privind modelul de business aplicat în practică în functie de
principii și valori, printre care putem remarca dezvoltarea unei afaceri durabile și
aplicarea principiilor de guvernanță corporativă ;
 în contextul integrării europene:
 găsirea unor alternative de capitalizare bancară în încercarea de a diminua
dependența de resursele provenind de la băncile “mam ă”, reducând în acest mod
posibilitatea de contagiune dinspre țările cu probleme majore. Una din aceste
alternative poate fii determinată de o politică a managementului unei bănci
comerciale în direcția unei profitabilități susținute (având în vedere și
reglementările actuale privind adecvarea capitalurilor existența unui profit de 50
milioane EU R poate creea premisele unor expuneri suplimentare de aproximativ
450 milioane EUR, ceea ce poate conduce la o creștere de business pentru o banca
comercială) ;
 utilizarea unor indicatori de performanță și risc adaptați viziunii managementului,
utilizarea ROE sau ROA în determinarea nivelului de performanță. De altfel
abaterile medii ale veniturilor și ale ROE, implicând și o analiză a cotelor de piață
în funcție de valoarea portofoliului de credit al fiecărei societăți bancare, sunt
elemente de bază ale s istemelor EWS utilizate de băncile centrale în sistemele de
supraveghere prudențială a sistemelor bancare (Moinescu, 2007);
 din perespectiva managementului riscurilor:

20  modificarea proceselor și fluxurilor activității bancare în direcția simplificării și
eficientizării, inclusiv standardizarea acestora. Acest lucru poate crea premisele
pentru o activitate profitabilă, pentru decizii de management corecte având la bază
analize rapide (prin utilizarea sistemelor informatice) determinate de inputuri de
calitat e având în vedere simplificarea inclusiv a structurilor ierarhice;
 privind riscul de creditare: gestiunea corectă a costului riscurilor prin dezvoltarea
unor politici adecvate de recuperare a restanțelor, utilizând inclusiv practicile
europene în acest sen s, stabilirea unor indicatori de avertizare timpurie adecvați
(trendul restanțelor la 30 de zile întârziere la 6 de luni de la acordare;
implementarea unor programe informatice care pe baza analizei rulajelor
clienților, a analizei diferitelor incidente de plăți să clasifice priorități sau semnale
privind “comportamentul clientului”, determinând posibilitatea unor măsuri din
timp); efectuarea de analize calitative privind creditele aflate în default pentru
determinarea factorilor care au influențat decizia de creditare (posibile prin
informatizarea activităților de creditare, introducerea sistemelor de scoring
informatic inclusiv pentru segmentul IMM nu doar pentru persoane fizice);
 privind riscul de piață: utilizarea diferitelor scenarii și teste de modific are a ratelor
de dobândă și a cursului valutar pentru intervale de timp de 1, 3, 6 luni și
adaptarea acestora în funcție de activitatea de zi cu zi și nu doar semestrial;
utilizarea metodei VaR pentru determinarea pierderilor zilnice posibile;
 privind risc ul lichiditate: atenție deosebită la raportul optim credite/depozite
utilizarea acestui raport ca și indicator de avertizare timpurie;
 privind riscul operațional: introducerea unor indicatori de calitate, inclusiv forței
de vânzare (erori operaționale, re turnări de aplicații de credite, care pot genera
întărzieri și pot afecta relația cu clientul; opinia clienților privind calitatea
serviciilor – timpi de așteptare, cantitatea și claritatea informațiilor primite,
transparența costurilor; activități de ment enanță și protecția clientelei, etc.).
Atenție sporită acordată aspectelor de fraudă internă și externă: utilizarea unor
semnale de avertizare timpurie inclusiv și din această perspectivă (de exemplu
raportul număr de stornări în total operațiuni poate ind ica existența unei
activități frauduloase, prin efectuarea de operațiuni fictive de depunere numerar,

21 care va influența soldul de casă și stornarea acestor operațiuni la sfârsitul zilei,
prin acest tip de operațiuni putându -se ascunde minusurile de casă); dezvoltarea
unor departamente speciale de antifraudă și conformitate la nivelul băncilor
comerciale.

Sintetizând propunerile menționate mai sus recomandăm, în finalul lucrării, trei
elemente esențiale pentru un model de business performant:
1) creșterea susț inută a veniturilor și profitului (prin eficientizarea costurilor, în mod
special al costului riscului, utilizarea adecvată a capitalului) având în vedere faptul că
cele mai noi abordări de analiză a integrării sunt cele referitoare la convergența
profitab ilității băncilor (Gropp și Kashyap 2009). De altfel la nivel mondial, unii
autori consideră profitabilitatea și capitalizarea băncilor ca un factor nu doar de
integrare ci și instrumente care asigură o situație stabilă și sigură (Blejer, 1998);
2) îmbunătați rea continuă a calitătii bilanțului, pornind și de la contextul
regelmentărilor actuale, dar și ca element tehnic de îmbunătățire a performanței;
3) valoarea pentru client . Conform unor autori (de Bree, 2009) indiferent de perioadă
sau situație, o organizație are șapte elemente de bază de care trebuie să țină cont în
mod constant, în scopul de a crea valoare pentru clienții săi. Aceste șapte elemente
sunt de altfel pârghiile de schimbare. Cele șapte elemente care creează valoare sunt:
 persoane și competențe;
 obiectivele de bază și valori;
 strategie;
 procese de afaceri;
 structură /design ;
 sisteme (inclusiv sistemele de recompensare și IT);
 cultura organizației.

Limitările studiului sunt determinate:
– în primul rând de complexitatea activității financiar -bancare, ceea ce din această
perspectivă duce la o limitare a determinării și analizei tuturor factorilor de influență
asupra modelului de business al băncilor comerciale;

22 – de imposibilitatea de a determina un model de business aplicabil tuturor băncilor
comerciale, universal valabil. Din această perspectivă un rol important având viziunea
și perspectiva managementului asupra business -ului;
– de lipsa datelor statistice, financiar -bancare, specifice unor etape premergătoare
integrării europene, tinând cont și de lipsa de transparență a sectorului financiar –
bancar din România, specifică etapelor respective (indisponibilitatea unor informații
finnciar contabile ale băncilor comerciale);
– necesitatea adaptării bunelor practici de la nivel european la specificul de pe piața
bancară din România. Este dificil de a analiza procesul invers determinat de influența
specificului local asupra practicilor “importate” (de ex. practica insolvenței a
mandatului și a concordatului preventiv la nivel european în comparație cu specificul
local);

În ceea ce privește perspectivele cercetării, referindu -mă doar la două aspecte se deschid
numeroase direcții posibile de cercetare și studiu:
– chiar complexitatea activității financiar -bancare, cu numeroși factori de influență
asupra modelului de bu siness al băncilor comerciale, o serie de factori putând
determina cercetări ample diferite de demersul lucrării de față;
– dinamica actuală a domeniului financiar cu influențe majore date de contextul
actual, de inovarea tehnologică, de fenomenul de globali zare;

23 Bibliografie (slecție)

Cărți și articole

1. Adam, Klaus, Jappelli,Tulio Menchini, Annamaria, Padula, Mario and Marco Pagano,
2002, Analyse, compare and apply alternative indicators and monitoring
methodologies to measure the evolution of capital market integration in the EU ,
Economic Studies on the Internal Market, European Commission, Brussels.
2. Affinito, Massimiliano and Fabio Farabullini, 2009, “An empirical analysis of
national differences in the retail bank interest rates of the euro area”, International
Journal of Central Banking .
3. Allaire, Y., Fîrșirotu, M., 2011, “Pledoarie pentru un nou capitalism “, Ed.Logos,
București.
4. Arnone, M., Darbar, S., Gambini, A., 2007, „Banking Supervision: Quality and
Governance”, IMF Working Paper, WP /07/82.
5. Allen, F., Carletti, E. and Marquez, R., 2009, „ Credit market competition and capital
regulation”, Working Paper No.ECO 2009/08, European University Insitute.
6. Barisitz, S., 2007, „Banking in Central and Eastern Europe 1980 -2006 – From
Comunism to Capi talism”, Abingdon/New York: Routledge.
7. Barros, P.P., Berglof, E., Fulghieri, P., Gual, J., Mayer, C. and Vives X., 2005,
„Integration of European Banks: The Way Forward”, London, Center for Economic
Research.
8. Bătrâncea, I., Trenca, I., 2008, “Analiza perfo rmanțelor și riscurilor bancare “,
Ed.Risoprint, Cluj -Napoca.
9. Beju, D., 2007, “ Banca Națională a României -bancă centrală a țării” , Casa
Cărții de Știință Cluj -Napoca, Cluj -Napoca.
10. Benninga, S. și Wiener, Z., 1998, “Value at Risk (VaR)”, Mathematica in Educ ation
and Research ,Vol.7 No.4.
11. Blaschke, W., Jones, M., Majnoni, G., Martinez Peria, S., 2001, „Stress Testing of
Financial Systems: An Overview of Issues, Methodologies, and FSAP Experiences”,
Washington, International Monetary Fund, Working Paper, no. 0 1/88.
12. Blejer, Mario I., 1998 „Central Banks and Price Stability: Is a Single Objective
Enough ?”, IMF, Journal of Applied Economics, Vol.1, No.1 /1998, pag.105 -122.
13. Brendea, C., D ăeanu, V., 2001 , „Riscul și performanța creditului bancar în
România”, CNI Cores i, București.
14. Brunnermeier, M., Crockett, A., Goodhart, C.A.E., Persaud, A.D., Shin, H., 2009
“The Fundamental Principles of Financial Regulation”, Geneva Report on the World
Economy.
15. Casu, B., Girardone, C., 2009, „Testing the relationship between competi tion and
efficiency in banking: A panel data analysis”, Economics Letters 105, 134 -137.
16. Căpraru, Bogdan, 2010, “Sistemele bancare între trecut și viitor” , SOREC, Revista
Oeconomica, Issue 04.

24 17. Chavez -Demoulin, V., Embrechts, P., Neslehova, J., 2006, “Quanti tative models for
operational risk: extremes, dependence and aggregation”, Journal of Banking and
Finance 30(10).
18. Chiriță, S., “Tendințe în dezvoltarea sistemului bancar și gestiunea riscului “,
www.idru.ro (ultima vizual izare Iunie 2012).
19. Cihak, M., 2005, “Stress testing of banking systems” , Czech Journal of Economics
and Finance, no.55.
20. Codirlașu, A.I., 2007, “ Managementul riscului de credit conform accord Basel II”,
disponibil la adresa http://www.dofin.ase.ro/acodirlasu/lect/riskmgdofin/baselii.pdf
(ultima vizualizare Iunie 2012).
21. Cooper, C., 2000 , „How good are banks at managing business risk?”, Balance Sheet,
Volume 8, Issue 1, pp 15 -19.
22. Cordovan, S ., 2007, “The new arhitecture of the Romanian banking system”,
Competitiveness and European Integration, International Conference Babes -Bolyai,
Cluj 2007.
23. Cordovan, S ., 2010, „Poziția de risc în modelul de business bancar – Europa
Centrală și de Est. Rolul indicatorilor de performanță”, Studia Universitatis "Vasile
Goldiș" Arad – Economic Sciences (1 -2/2010), pag.602 -607 (www.ceeol.com).
24. Cordovan, S ., 2010, „Reconsideration of the risk culture in banking management” ,
International Conference GEBA , Iasi, http://www.feaa.uaic.ro/geba/art2010/10 -6-
269.doc.
25. Cordovan, S ., 2011, ”Formarea sistemului bancar românesc în perspectiva
integrării europene”, Studia Universitatis "Vasile Goldiș" Arad – Economic Sciences
(1/2011), pag.502 -509 (www.ceeol.com).
26. Cordovan, S ., Negrilă, O., 2012, “Models of institutional organization of financial
markets and banking in Europe”, Conferin ța Internațională – Zilele Academice
Arădene, Ediția nr.XXII, 2012 (în curs de apariție Studia Universitatis "Vasile
Goldiș" Arad – Economic Sciences 2012).
27. Crockett, A., 2008, “Market Liquidity and Finacial Stability”, Banque de France
Financial Stability Review – Special Issue on Liquidity no.11 (February), pag.13 -17.
28. Crouhy M., Galai D., Mark R., 2005, “The Essentials of Risk Managemen t”,
McGraw -Hill.
29. Cummins, J. și Wei, R., 2006, „ Financial sector integration and information
spillovers: Effects of operational risk events on US banks and insurers ”, Working
paper, The Wharton School, University of Pennsylvania, Philadelphia, PA.
30. Dardac N ., Barbu T., 2006, „Monedă, bănci și politici monetare” , Editura Didactică
și Pedagogică R.A., București.
31. Dardac, N., Moinescu, B., 2006, “Tehnici de validare a modelelor interne pentru
riscul de credit“, Economie tehnică și aplicată nr.9.
32. Dănilă, N., 2004 , “Retail banking”, Ed.Expert, Bucure ști.
33. de Bree, Tony, 2009, “From dinosaur bank to the bank of the future – how to reinvent
yourself fast” , Efma, no.219.
34. de Larosière, J., Balcerowitz,L., Issing, O., Masera, R., Mc Carthy, C., Nyberg, L.,
Pérez, J., Rud ing, O., 2009, “The High –Level Group on Financial Supervision in the
EU- de Larosiere Report”, Brussels, http://ec.europa.eu .

25 35. Demirgüc -Kunt, A, and Huizinga, H., 2010, „Are bank too big to fail or too big to
save? Int ernational evidence from equity prices and CDS spreads” , Policy Research
Working Papetr Series 5360, The World Bank.
36. Făt, Codruța, 2007, “ Finanțe internaționale ”, Casa Cărții de Știință Cluj -Napoca,
Cluj -Napoca.
37. Fioderlisi, F., Marquey -Ibanez, D. and Molyn eux, P., 2010, “Eficiency and risk in
european banking“ , Working Paper Series no.1211, European Central Bank.
38. Fires, S, and Taci, Anita, 2002, “Banking Reform and Development in transition
economies”, Working paper no.71, www.ebrd.com (ultima vizualizare Iunie 2012).
39. Funar, Sabina și Luțaș, Mihaela, 2005, „Guvernanța corporativă – element de
convergență în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană”, România în
Uniunea Europeană.Potențialul de convergență – Suplimet al Revistei de Economie
teoretică și aplicată, pag.115.
40. Goodhart, C.A.E., Sunirand, P., Tsomocos, D. P., 2003, „A Model to Analyse
Financial Fragility”, Oxford Financial Research Centre Working Paper, no. 2003fe.
41. Greuning, H. și Bratanovic, J., 200 4, “Analyzing and Managing Banking Risk, A
Framework for Assessing Corporate Governance and Financial Risk ”, Editura
Irecson, București.
42. Gropp, Reint and Heider, Florian, 2009, „The determinants of bank Capital
Structure”, Working Paper Series 1096/Sept ember, European Central Bank.
43. Gropp, Reint and Kashyap, Anil, 2009, „A new metric for banking integration in
Europe”, Working Paper 14735, National Bureau of Economic Research.
44. Grossman, Gene M. and Helpman Elhanan, 1995, „Trade Wars and Trade Talks” ,
Journal of Political Economy 103, pag.675 -708.
45. Gual, Jordi, 2004, “The integration of EU banking markets”, CEPR Working paper
No 4212.
46. Guill, G., 2001, „Bankers Trust and the Birth of Modern Risk Management”, The
Wharton School University of Pennsylvania.
47. Haldane, A.G., Alessandri, P., 2009, „Banking on the State”, Bank of England.
48. Harjes, T., Valckx, N., Tressel, T., Ruiz, E.P., Molagoda, N., Nier, E., 2011, “Euro
area policies“, IMF Country Report no.11/186.
49. Härle, P., Lüders, E., Pepanides, T., Pfetsch, S ., Poppensieker, T., Stegemann, U.,
2010, “Basel III and European banking: its impact, how banks might respond, and
the challenges of implementation ”, EMEA Banking.
50. Hofstede, Geert, Bollinger, Daniel, 1987, „Less differences culturelles dans le
management, comment chaque pays gere t -il ses hommes”, Les Editions
d’organisation, Paris.
51. Holzer, B., Millo, Y., 2004, “From risk to second -order Dangers in Financial
Markets: unintented consequences of risk management systems” , Discussion Paper
no. 29 November, Ce nter for Analysis of Risk and Regulation.
52. Jones, M., Hilbers, P., Slack, G., 2004, „Stress Testing Financial Systems: What to
Do When the Governor Calls”, Washington, International Monetary Fund,Working
Paper, no. 04/127.
53. Jubin, H., 1999, „A Short Histor y of Risk Management: 1900 to 2002” , Risk
Management Reports , Vol. 26, No. 12.
54. Kenedy, A., 1982, „Corporate Cultures” , Reading: Addison – Wesley.

26 55. Kirițescu C., Dobrescu E., 1998, „Băncile – mică enciclopedie” , Editura Expert
București, pag.494.
56. Kirkbright , John, 2009, “A return to 1950’s banking” , Efma (g), no.219.
57. Knight, F.H., 1921, “Risk, Uncertainty and Profit” , Hart, Schaffner & Marx, Boston.
58. Kokkola, T., 2010, “Integration of the euro area & European market infrastructure“,
World Bank Global Payment s Week, Amsterdam.
59. Kotler, Philip și Caslione, A.John, 2009, “Management și Marketing în era
turbulențelor ”, Editura Publica, București.
60. Köhler, Matthias, 2007, “M&A control as barrier to EU Banking market
integration” , Centre for European Economic Researc h (ZEW).
61. Köhler, Matthias, 2009, “Transparency of Regulation and Cross -Border Bank
Mergers” , International Journal of Central Banking .
62. Kuritzkes, A., and Schuermann, T., 2007, “What we know, Dont know and Cant know
about bank risk: A view from the trenche s”, Princeton University Press.
63. Lensik, R., Hermes, N., 2004, „ The short -term effects of foreign bank entry on
domestic bank behaviour: does economic development matter ?, Journal of Banking
and Finance no.28.
64. Levine, R., Zervos, S., 1998, “Stock markets, b anks and economic growth”,
American Economic Review, vol.88, no.3.
65. Markowitz, H., 1952, “Portfolio selection ”, Journal of Finance 7.
66. Moinescu, B., 2007, „ Sistem de previziune a evenimentelor de deteriorare a
ratingului CAAMPL” , Caiete de Studii nr.23, BNR .
67. Nier, Erlend W., 2009, “Financial Stability Frameworks and the Role of Central
Banks -Lessons from the Crisis” IMF Working Paper No. 09/70 (Washington:
International Monetary Fund).
68. Perez, Daniel., Salas -Fumas, Vincente, and Jesus Saurina, 2005, “ Banking Integration
in Europe” Bank of Spain Working Papers No 0519.
69. Pery, J., de Fontnouvelle, P., 2005, “Measuring Reputational Risk: The Market
Reaction to Operational Loss Announcements”, Working Paper, Federal Reserve of
Boston.
70. Predescu, I., 2005, „Activitat ea bancară între performanță și risc”, Ed.Expert,
București.
71. Repullo, R., 2004, “Capital requirement, market power, and risk -taking in banking” ,
Journal of Financial Intermediation 13, 156 -182.
72. Roubini, Nouriel and Mihm Stephen, 2010, “Economia crizelor, c urs-fulger despre
viitorul finanțelor”, Ed.Publica. București.
73. Sorge, Marco, 2004, “Stress -testing financial systems: an overview of current
methodologies” , BIS Workin Papers no.165.
74. Taleb, Nassim Nicholas, 2010, “Lebăda Neagră. Impactul foarte puțin proba bilului “,
Ed.Curtea Veche, București.
75. Tescher, C., Golder, P., Liebert, T., 2008, “Bringing back best practice in risk
management – bank’s three lines of defense“, Booz&Company, Germany.
76. Thomas Harjes, Nico Valckx, Thierry Tressel, Esther Perez Ruiz, Nanda ka
Molagoda, and Erlend Nier, 2011, „Euro Area Policies” , IMF Country Report
nr.11 /186.
77. Todea, A., 2003, “Managementul investițiilor pe piața de capital” , Casa Cărții de
Știință, Cluj -Napoca.

27 78. Trenca, I., 2004, “Metode și tehnici bancare – principii, reglem entări, experiențe ”,
Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca.
79. Tumpel -Gugerell, G.,2009, “Beyond the turmoil: rules, supervision and
infrastructures” , SPIN Conference Rome, http://www.ecb.int (ultima vizualizare
30.03.2012).
80. Viñals, J., Borges, A., and Hagan, S., 2011, “Lessons from the European Stability
Framework Exercise”, IMF Country Report no.11/186.
81. Walkner, C., Raes, J., 2005, „ Integration and consolidation in EU banking – an
unfinished business”, Economic paper no.226, Brussels: European Commission.
82. Worrell, D., 2004, „Quantitative Assessment of the Financial Sector: An Integrated
Approach” , IMF Working Paper, 2004, no. 153.

Rapoarte /Studii

83. Basel Comittee on Banking Supervision, 2006, „International Convergence of
Capital Measurement and Capital Standards”, www.bis.org (ultima vizualizare Iunie
2012).
84. Basel Committee on Banking Supervision, 2012, „Progress report on Basel III
Implementation”, www. bis.org (ultima vizualizare Iunie 2012).
85. BNR, 2009, Raport asupra stabilității financiare 2009.
86. BNR, 2011, Raport asupra stabilit ății financiare 2011 .
87. EBA, 2011, “Recommendation on the creation and supervisory oversight of
temporary capital buffers to res tore market confidence”, (EBA/REC/2011/1),
London.
88. ECB, 2010, „Beyond ROE – How to measure Bank performance?” , appendix to the
Report on EU Banking Structure.
89. EFMA, 2008 , „Central and Eastern European Banking Study 2008”.
90. EFMA, Roland Berger, 2008, „Reta il banking in Europe – the secret of Succes, Study
2008”.
91. EFMA, Capgemini, UniCredit Group, 2010, „Small business banking and the crisis:
managing development and risk (World retail banking report special edition)”.
92. EFMA, 2011, „Risk Outlook Results of the Third European Credit Risk Managers
Survey”.
93. EFMA, Roland Berger, Volksbank, 2011, “Retail Banking in CEE – Debt collection
in times of Crisis”.
94. FITCH, 2009, “Fitch ratings CEE Credit analysis”. Financial Stability Institute, 2010
FSI Survey on the Impleme ntation of the New Capital Adequacy Framework ”,
Occasional Paper no.9, august 2010, www.bis.org (ultima vizualizare 30.03.2012).
95. SGS Banco Popolare, Universita’ Degli Studi Di Padova – Faculta di Economia,
2011, “Credit Risk and Financial Crisis, from the theory to survival strategy”,
Conference EFMA, Paris, Ferbruary.