. Bursa de Valori Xyz, Mecanism, Functionare, Rol

1.1.CEREREA SI OFERTA DE CAPITAL

In procesele economice apar numerosi factori interesati in vanzarea, sau cumpararea capitalurilor disponibile pe o perioada mai scurta sau mai indelungata, si ca in realizarea dezideratelor lor privind functionarea capitalurilor ei negociaza, se confrunta si se pune de acord in cadrul unor relatii specifice de piata.

Totalitatea relatiilor dintre diferitele subiecte economice, intreprinderi si persoane, intre acestea si intermediarii bancari precum si a raporturilor dintre banci si alte institutii de credit privind transferul de disponibilitati monetare ca forma specifica de circulatie si fructificare a capitalului, formeaza pietele de capital sau pietele creditului.

Aceste piete sunt segmentate in functie de natura participantilor si scopurile urmarite de acestia.

Miscarea fondurilor in economie se poate realiza in doua modalitati:

– prin concentrarea disponibilitatilor banesit la banci si utilizarea de catre acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri – finantarea directa;

– prin emisiune de titluri financiare de catre utilizatori de fonduri, pe piata financiara

– finantarea directa.

In cazul finantarii directe se pun in circulatie titluri financiare si odata cu ele, se stabileste o retea de relatii intre emiteri de titluri, care reprezinta cererea de fonduri si cumparatorii acestora, investitorii, cei ce reprezinta oferta de fonduri.

Titlul financiar arata direct optiunea pentru rezultatul sub forma de profit, independent de modul in care acesta se realizeaza – din activitati productive, comerciale, financiar -bancare etc., parti din profitul realizat care ii revine detinatorului titlului si este asociat, deasemenea, si un risc pe care detinatorul de capital si-l asuma in momentul cumpararii titlului.

Fig. 1.1.

CEREREA DE CAPITAL se realizeaza de catre societati publice si private, institutii financiar – bancare nationale si internationale, societati de asigurari, etc., adica de sectorul public si privat de la nivelul economiei.

Cererea structuala de capital se refera la finantarea de investitii productive si pentru actiuni sociale, imprumuturi pentru achizitia de bunuri de investitii, constituirea capitalurilor financiare si ale societatilor publice si private, ale institutilor financiar – bancare si de asigurari nationale si internationale, finantarea unor programe de dezvoltare.

Cererea legata de factori conjuncturali se refera la: indisponibilitatea resurselor financiare interne pentru finantarea externa, impunerea unor restrictii excesive de credite, necesitatii financiare determinate de deficitele bugetare si ale balantelor de profit, etc.

Clasificarea debitorilor se poate face fie dupa activitatea economica (centrale si locale, intreprinderi publice si particulare fara profit financiar, banci comerciale si alte institutii bancare, institutii monetare centrale, etc.), fie dupa scopul urmarit de acestia (finantarea industriei si gospodariei comunale, petrol si gaze naturale, transport si servicii publice, banci si finante, organizatii internationale, scopuri generale).

La noi in tara, odata cu trecerea la economia de piata cererea structurala de capital a crescut foarte mult atat datorita dorintei de a fi infiintate noi societati (private) cat si investirii in cele deja existente.

OFERTA DE CAPITAL provine din economisire, adica din tot ceea ce ramane in posesia detinatorilor de venituri, dupa ce isi satisfac necesitatile de consum.

Entitatile care dispun de astfel de economii – persoane fizice sau juridice – le pot depune la banci, creandu-si active bancare sau le pot investi direct, sub forma de investitii reale, sub forma de plasament, prin achizitionarea de titluri financiare.

Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzactii de dimensiuni modeste pe piata titlurilor financiare. Pot fi:

– pasivi pe termen lung, care cumpara si pastreaza valorile mobiliare cu scopul de a-si asigura castiguri de capital pe termen lung. Acest grup de investitori au un impact redus asupra pretului zilnic al actiunii;

– activi care incearca sa valorifice miscarea cursului bursier in vederea obtinerii unui profit.

Investitorii institutionali sunt societati sau institutii care fac tranzactii de dimensiuni mari. Acestia cuprind: bancile, societatile de asigurare, societatile de investitii, fondurile mutuale, organizatiile care gestioneaza fondurile de pensii. O astfel de categorie de investitori exercita o influenta semnificativa asupra volumului tranzactiilor si a cursului bursier.

Plasarea disponibilitatilor in titluri mobiliare in locul plasarii la banci a devenit o

practica comuna in ultima perioada in rindul tarilor dezvoltate; in Romania comparatia

n-ar fi relevanta pentru ca piata de capital este inca la inceput, iar piata creditului sufera inca de pe urma distorsiunilor din vechiul regim.

Cresterea cererii pentru credite de consum, cresterea numarului de credite neper-

formante la bancile occidentale, reticenta pentru acordarea creditelor in tarile in curs de dezvoltare au dus la o atitudine mai prudenta in cadrul bancilor internationale. Corporatiile au inceput sa aiba dificultati in nefinantarea obligatiilor de plata,situatie pe care ei nu o prevazusera. De asemenea, guvernele s-au izbit de aceleasi probleme .In ultimii ani, rolul si importanta hartiilor de valoare au fost reevaluate.

In masura in care actiunile si obligatiunile reprezinta forme de investitii viabile si relativ sigure cu un venit atractiv pe termen lung, ele indeplinesc doua functii:

– actiunile furnizeaza un stimulent de a economisi si investi, spre deosebire de

consum, ori de a cumpara terenuri si proprietati imobiliare (prin aceasta alimentand speculatiile) sau de a cauta alternative de investitii mult mai profitabile in strainatate.

Economiile financiare sunt promovate spre deosebire de cele nefinanciare, iar rata economiilor interne poate creste pe ansamblu;

– obligatiunile concureaza cu depozitele bancare ce pot fi subiect al controlului

ratelor dobanzii. Acest lucru exercita o presiune de a mentine ratele "controlate" ale dobanzilor mai aproape de ratele de "piata", care e posibil sa reflecte inflatia si penuria de fonduri.

Pietele de capital eficiente obliga companiile sa concureze pe o baza egala pentru

fondurile investitorilor. Preturile actiunilor pot fi privite ca "eticheta" pentru valoarea pe care investitorii o asociaza investitiei lor. Deciziile necorespunzatoare ale conducerii companiilor genereaza, pe termen lung, nemultumiri in randul investitorilor. In timp ce companiile inchise pot ascunde performantele slabe, cel putin pentru un timp, companiile deschise nu pot sa-si permita acest lucru.

Pietele de capital pot fi grupate in functie de anumite caracteristici, cum sunt: tipul valorilor mobiliare tranzactionate, fondurile de tranzactionare utilizate, localizarea fizica a pietei si altele.

Piata primara este cea pe care se vand si se cumpara titluri nou emise (de exemplu, cand o societate emite actiuni la constituire). Aceasta piata asigura intalnirea dintre cererea si oferta de titluri, permitand finantarea activitatii agentilor economici; este deci un mijloc de distribuire a titlurilor de catre utilizatorii de fonduri si de plasament in titluri, din partea detinatorilor de fonduri.

Piata secundara este o piata pentru titlurile care au fost deja emise, deci o piata "la mana a doua"; titlurile sunt tranzactionate de catre cei care beneficiaza de drepturile pe care le consacra aceste titluri (investitorii); este o piata care furnizeaza lichiditate pentru investitorii care doresc sa-si schimbe portofoliile inainte de data scadentei (pentru titlurile cu venit fix).

Piata de capital si in general piata titlurilor financiare este prin natura sa o piata deschisa, publica, in sensul ca plasamentul se efectueaza in marea masa a investitorilor, iar tranzactiile cu hartii de valoare au un caracter public.

Relatiile dintre detinatorii de fonduri si utilizatorii acestora se stabilesc prin intermediul unor institutii financiare specializate -societatile financiare (non-bancare) principalele functii ale acestor institutii sunt; angajamentul de distribuire a titlurilor financiare la emisiune (underwriting); distributia primara si secundara; comertul cu titluri (dealing), respectiv vanzarea si cumpararea de titluri in nume si pe cont propriu; intermedierea in comertul cu titluri (vanzarea, cumpararea in contul unor terti ), firmele care actioneaza numai pe piata secundara se mai numesc societati de bursa (firme broker/dealer).

CARACTERISTICILE PIETEI BURSIERE

Bursa este o piata pe care se ofera si se desfac, dupa o procedura speciala marfuri sau valori mobiliare; practic, termenul de bursa desemneaza o institutie a economiei de piata care se bucura de interes in lumea afacerilor, in masura in care asigura un cadru organizat pentru realizarea tranzactiilor un sistem de principi si norme care sa garanteze incheierea si executarea contractelor, in conditii de exactitate, corectitudine si transparenta.

In functie de varietatea tranzactiilor pe care le mijlocesc, bursele pot fi generale si specializate. In cadrul burselor generale se tranzactioneaza o gama variata de marfuri si harti de valoare.

Dupa obiectul tranzactilor se intalnesc: burse de marfuri; burse de valori mobiliare' burse valutare sau burse de devize, burse complementare comertului international (bursele de asigurari sau bursele de navlu ).

Aparitia si dezvoltarea burselor s-a facut in contextul actiunii unor factori conjunctuali sau permanenti:

1. Dezvoltarea si concentrarea schimburilor comerciale au facut ca toti participantii schimburilor comerciale sa doreasca sa se intalneasca intr-un loc special destinat acestora; astazi, cele mai active piete bursiere sunt in zona marilor producatori sau in zonele marilor centre financiare sau comerciale.

2. Caracterul public al tranzactiilor a facut ca si reglementarea sa se faca pornind de la reglementari publice 'obligatorii pentru toti participantii (ex.: adunarile de negustori din Roma antica, Codul comercial in Evul Mediu).

3. Dezvoltarea societatilor pe actiuni a dus la multiplicarea titlurilor de valoare; exista, deci; o legatura dovedita dintre aparitia bursei de valori si emisiunea de titluri; piata actiunilor si mai ales bursa reprezinta mecanismele prin care hartiile se transforma in bani.

Dezvoltarea si modernizarea burselor a permis acoperirea (mult mai simpla) a unei datorii publice in crestere , angajata practic de toate statele lumii.

4. Amplificarea relatiilor de credit ca urmare a multiplicarii relatiilor comerciale a dus la aparitia instrumentelor specifice denumite generic "efecte de comert"; circulatia acestora a fost considerata una din formele embrionare ale bursei de valori.

Bursa, ca institutie a pietei secundare de capital indeplineste o serie de functii la nivel macroeconomic, microeconomic si individual:

Macroeconomic

Reprezinta un circuit mai scurt si mai eficient intre economiile pe termen lung si nevoile de finantare ale intreprinderilor si colectivitatilor publice (stat); bursa devine astfel un concurent pentru sistemul bancar.

Instrument prin care se asigura lichiditati pentru economie; in orice zi in care institutia este deschisa, clientul poate, prin intermediar , sa vanda sau sa cumpere titluri, investind sau recuperandu-si capitalul.

Informatiile oferite de bursa prin cursul actiunilor reprezinta baza practica de evaluare a valorii de piata a capitalului (capitalizarea bursiera). Analiza fundamentala trebuie sa convinga intreprinzatorul potential sa-si plaseze capitalul in actiuni, demonstrand pe baza fluxurilor viitoare perspectivele evolutiei cursului de bursa. Analiza grafica (chartista) poate ajuta la o astfel de decizie, pe baza analizei evolutiei cursului in perioada anterioara.

Bursa reprezinta si instrumentul utitutie a pietei secundare de capital indeplineste o serie de functii la nivel macroeconomic, microeconomic si individual:

Macroeconomic

Reprezinta un circuit mai scurt si mai eficient intre economiile pe termen lung si nevoile de finantare ale intreprinderilor si colectivitatilor publice (stat); bursa devine astfel un concurent pentru sistemul bancar.

Instrument prin care se asigura lichiditati pentru economie; in orice zi in care institutia este deschisa, clientul poate, prin intermediar , sa vanda sau sa cumpere titluri, investind sau recuperandu-si capitalul.

Informatiile oferite de bursa prin cursul actiunilor reprezinta baza practica de evaluare a valorii de piata a capitalului (capitalizarea bursiera). Analiza fundamentala trebuie sa convinga intreprinzatorul potential sa-si plaseze capitalul in actiuni, demonstrand pe baza fluxurilor viitoare perspectivele evolutiei cursului de bursa. Analiza grafica (chartista) poate ajuta la o astfel de decizie, pe baza analizei evolutiei cursului in perioada anterioara.

Bursa reprezinta si instrumentul unor restructurari sectoriale foarte importante; colectarea capitalurilor disponibile, insuficient sau chiar ineficient valorificate si plasarea lor in cele mai active sectoare ale vietii economice.

Bursa este locul de transfer al riscurilor – se constata o miscare in sens invers in raport cu gradul de adaptare, cu capacitatea de ale suporta; cei mai expusi riscurilor bursiere sunt micii actionari, cu forta economica scazuta care in mod normal pierd de pe urma speculatiilor bursiere; mirajul castigului ii tine insa aproape.

Microeconomic

– Bursa faciliteaza cresterea sau scaderea notorietatii firmelor cotate, ceea ce influenteaza motivatia principala a intreprinzatorilor de pe piata (confirmand sau infirmand analizele propri pe care ei le realizeaza asupra cursului diferitelor actiuni).

– permite cresterea fondurilor proprii prin emisiuni noi de titluri ale societatilor deja cotate; vanzarea acestora se face, de asemenea prin bursa.

– bursa incita la o mai buna administrare a intreprinderilor, in scopul unei sporiri a valorii activelor care sa, determine o crestere a profiturilor actionarilor; acesta este unul din argumentele invocate mai ales de catre initiatorii burselor din tarile aflate in tranzitie spre economia de piata.

Individual

Bursa faciliteaza obtinerea lichiditatii patrimoniului actionarilor (unele plati catre buget putandu-se efectua direct in titluri) si asigura o evaluare cat mai exacta a averii personale.

Activitatea pe piata bursiera este urmarita prin intermediul cursului valorilor mobiliare si indicelui bursier. Acesti indicatori sunt considerati barometre ale starii economice si politice a tarii respective, Bursa este sensibila la toate evenimentele de ordin economic, financiar – monetar, social, politic. Ea pune in evidenta, asadar, starea conjuncturala a economiei nationale iI cadrul careia functioneaza bursa.

Bursa ca loc de intalnire a cererii cu oferta, asigura formarea unui curs pentru valorile mobiliare cotate prin mecanismul de licitatie.

O caracteristica a ultimelor doua decenii este faptul ca piata bursiera sa se extinda. Deoarece pentru a fi tranzactionate la cota bursei, firmele trebuie sa raspunda unor conditii mai restrictive, s-au creat piete bursiere noi (piata titlurilor necotate), unde accesul este permis in conditii mai putin limitative (Unisted Securities Market, Second Marche); totodata s-au dezvoltat si asa numitele piete terte unde pot fi tranzactionate actiunile financiare tinere, constituite de regula in domenii cu mari promisiuni de profit dar si cu riscuri investitionale mari.

O expansiune deosebita au cunoscut pietele interdealeri care permit accesul la tranzactii pentru un mare numar de titluri ce nu indeplinesc conditiile pentru a fi cotate la bursele propriu-zise; este o piata la nivelul careia pretul se formeaza prin negociere intre participanti, putand exista mai multe cursuri pentru acelasi titlu mobiliar.

Tabelul 1.1. Comparatie intre Burse si piete O.T.C.

Desi in ultimul timp piata O.T.C. concureaza cu succes pietele bursiere traditionale, acestea raman etalonul pentru termenul de "bursa" asa cum a aparut in Europa mijlocului de mileniu.

Localizare tranzactiilor se refera la existenta unui spatiu delimitat, special dotat unde se desfasoara (in exclusivitate) tranzactiile cu titluri financiare. In trecut bursele dovedeau prosperitatea unei zone geografice, unui oras sau a unei bresle, atat din punct de vedere al tranzactiilor cat si arhitectonic. Astazi, descoperirile tehnologice, electronice, au facut din bursa mai mult un mod de a tranzactiona (prin licitatie) si mai putin un spatiu fizic bine delimitat.

Piata bursiera este o piata care din punct de vedere al sistemului de tranzactionare si al modului de cotare poate fi continua sau intermitenta.

In trecut, bursele practicau tehnica cotarii prin strigare, in cadrul careia agentii adresau verbal ordinele de vanzare si de cumparare , precizand cantitatea si pretul la care doresc sa realizeze tranzactia; aceasta tehnica presupune prezenta agentilor de bursa in ringul bursei, acestia exprimand ordinele prin semne si cu glas tare.

Astazi multiplicarea tranzactiilor bursiere a facut necesara introducerea tehnicilor informatice care, desi nu sunt la fel de spectaculoase , permit marirea volumului tranzactiilor, o mai buna monitorizare si informare catre cei interesati.

Tehnica cotarii continue presupune modificarea frecventa a cursului bursier, ori de cate ori se inregistreaza un ordin de vanzare sau de cumparare a valorilor mobiliare inscrise la cota Bursei; aceasta presupune ca in cadrul aceleasi zile bursiere se deruleaza tranzactii la cursuri diferite.

La nivelul pietei intermitente (discontinuie) se stabileste un interval de tranzactionare care poate fi odata sau de mai multe ori pe parcursul unei zile bursiere iar cursul se formeaza intr-un interval de timp dat cand se primesc ordine de vanzare si de cumparare ce permit stabilirea cursului de fixing. In raport de reglementarile pietei tranzactiile pot fi derulate la acelas curs sau se permite modificarea cursului intr-un interval stabilit aparitia unor noi ordine in cadrul aceleiasi sedinte de tranzactionare.

Bursa ca institutie si ca segment al pietei secundare de capital acorda o importanta deosebita informarii continue a publicului cu privire la valorile mobiliare tranzactionate prin Cota Bursei si de asemenea caracteristicile emitentului. Zilnic in presa financiara se furnizeaza informatii privind cursul tuturor titlurilor cotate la diferite momente ale anului bursier, volumul tranzactiilor si o seama de indicatori pe baza carora se pot face judecati privind rentabilitatea plasamentului (capitalul social al emitentului, difuzia acestuia in randul actionarilor).

Publicarea zilnica a indicativului de capitalizare bursiera are importanta in adoptarea deciziilor de tranzactionare la Bursa, investitorul va prefera titlurilor la care

profitul se multiplica de mai multe ori prin valoarea de piata (curs).

Informarea publicului privind rentabilitatea plasamentului in actiuni se face prin publicarea marimii dividentului pe actiune pentru fiecare titlu cotat precum si a diferitelor nivele de curs (curs de deschidere, primul curs cotat al zilei, nivelul mediu al cursului, ultimul curs cotat al zilei, primul curs cotat al anului bursier, cursul mediu de la inceputul anului).

Piata bursiera este deci o piata organizata care asigura informarea continua a publicului investitor si derularea tranzactiilor la un curs de echilibru intre cererea si oferta manifestata la un moment dat.

Informatiile pe care investitorii potentiali sau efectivi de pe piata bursiera privind societatile cotate reprezinta una din conditiile pe care conducatorii firmelor accepta sa le indeplineasca pentru a se bucura de avantajele inscrierii la cota unei burse de valori mobiliare.

Tabelul 1.2. Intrarea firmei la bursa

Premiza de la care pornesc cei care doresc sa fie cotati la bursa este ca acest segment al pietei secundare este o piata credibila iar lumea de afaceri valideaza miscarile bursei. Aici actioneaza asa numitele "valori simbolice" care au nevoie de o baza reala de afaceri pentru a fi viabile din punct de vedere economic.

PIATA FUNCTIONALA PIATA NEFUNCTIONALA

("CERC VIRTUOS") ("CERC VICIOS")

Pentru ca piata secundara sa-si poata indeplini rolul ea trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte:

– lichiditatea: abundenta de fonduri disponibile pe de o parte si de active financiare; aceasta inseamna posibilitatea de a vinde si de a cumpara, in mod operativ si fara intreruperi, active financiare.

– eficienta: respectiv existenta unor mecanisme de realizare operativa, la costuri cat mai reduse, a tranzactiilor.

– transparenta: accesul direct si rapid la informatiile relevante pentru detinatorul de active si pentru potentialul investitor.

– corectitudinea: se realizeaza printr-un cadru riguros si reglementat in domeniul tranzactiilor, pentru contracararea tendintelor de manipulare a pietei.

– adaptabilitatea: implica raspunsul promt al pietei la noile conditii economice si extraeconomice, la noile oportunitati; o piata financiara este eficienta in masura in care este inovativa, gaseste noi modalitati de a raspunde specificului cererii si ofertei, ca si normele stabilite in ansamblul sistemului economic.

Tipuri de ordine bursiere

1. ordinul la primul curs: clientul accepta cursul de deschidere al Bursei daca ordinul este receptionat inaintea momentului deschiderii sau se accepta primul curs cotat dupa ce ordinul a fost primit.

2. ordinul la piata: acest ordin se executa imediat dupa primire; clientul accepta conditiile pietei indiferent de nivelul cursului; fiind interesat de executia ordinului la un interval de timp cat mai apropiat de momentul adresarii lui.

3. ordinul de curs limita: in cazul acestui ordin se precizeaza de catre client o limita de curs (maxima-la cumparare, minima -la vanzare). Operatorul trebuie sa execute ordinul in cele mai favorabile conditii pentru client fara a depasi limitele precizate de catre acesta.

4. ordinul cu mentinerea stop;

5. ordine cu mentiuni speciale:

– ordinul "cu atentie": in care intermediarul introduce ordinul pe piata numai atunci cand nu se produc dezechilibre mari intre cerere si oferta cu consecinte negative asupra formarii cursului.

– ordinul "treptat": executia se face fractionat, pe mai multe sedinte de bursa sau zile bursiere; in cadrul lui se precizeaza si o perioada de valabilitate.

– ordinul "total sau nimic": fie se executa ordinul pentru intreaga cantitate ceruta sau oferita, fie se renunta la executarea ordinului.

In procesul de alocare / executie a ordinelor se iau in considerare trei criterii de prioritati:

a) pretul – acesta inseamna ca alocarea se face pentru cea mai mare cerere si cea mai mica oferta considerate din punct de vedere al pretului.

b) timpul (FIFO) – executia ordinelor se face strict cronologic; un ordin nu poate fi executat inaintea altora inregistrate anterior.

c) cantitatea; aceasta inseamna ca alocarea se va face descrescator din punct de vedere al cantitatii; dintre doua sau mai multe ordine adresate pentru volumul cel mai mare al tranzactiei.

La Bursa de Valori din Bucuresti se folosesc doar ordinele la piata si ordinele la limita; cursurile de alocare fiind cele precizate mai sus.

Tranzactii intalnite la Bursa:

In sens restrans prin tranzactii bursiere se inteleg operatiunile specifice pietei de licitatie:

CARACTERISTICILE PIETEI EXTRABURSIERE

Piata extrabursiera cuprinde sub aceasta denumire ansamblul intalnirilor dintre cerere si oferta care nu se petrec sub auspiciile unei piete bursiere organizate. In unele tari piata extrabursiera cuprinde chiar doua segmente reprezentate de piata "la ghiseu" (over-the-counter) si de cea tertiara (Franta), diferite atat din punct de vedere al importantei cat si al regulilor pe care le respecta. In cele mai multe tari insa, pietei bursiere ii corespunde in mod complementar piata la "ghiseu" importata din SUA; aceasta piata ofera posibilitatea negocierii pentru titlurile care nu sunt admise la Bursa, fie datorita unor motive obiective (sunt nou infintate, n-au definitivat procedurile de admitere la Cota Bursei) sau au sperante reduse de a fi cotate vreodata la Cota Bursei.

Cea mai importanta caracteristica a acestei piete este lipsa unui sediu localizat geografic, in consecinta aceasta fiind o piata difuza; tranzactiile au fost realizate, la inceput, la ghiseele agentilor de brokeraj care concentrau cererea si oferta de titluri si care, prin comunicare, intergentii realizau tranzactiile; dezvoltarea tehnicii a dus la aparitia calculatorului si implicit a pietei electronice, intermediarii comunicand cu ajutorul calculatorului.

Piata "la ghiseu" este o piata de negocieri si nu de licitatie asa cum este cea bursiera; incheierea tranzactiilor se face prin intelegere atat cu privire la nivelul pretului cat si al cantitatilor tranzactionate. Aceste negocieri fac ca pentru acelasi titlu sa existe mai multe cursuri rezultate din negocieri diferite.

Desi la infiintarea ei a fost considerata inferioara pietei bursiere, astazi a devenit o alternativa pentru aceasta, din doua motive:

– adoptarea tehnicilor, metodelor si exigentelor bursei ceea ce a dus la cresterea gradului de incredere a investitorilor;

lipsa restrictiilor exagerate de acces pe piata, numarul mare de societati posibil a fi cotate,

tranzactia intermitenta a unui titlu, negocierea la distanta, accesul simplu in sistem.

Desi pentru ambele tipuri de piata se doreste o lichiditate mare, acest lucru nu se intampla decat in tarile cu o reala economie de piata.

In Romania piata extrabursiera a inceput sa functioneze la sfarsitul lui 1996, atunci cand s-a inaugurat sistemul RASDAQ, o varianta a sistemului american NASDAQ.

Conform reglementarilor legale, pe aceasta piata pot fi tranzactionate:

– actiuni detinute de persoanele fizice in cadrul programului de privatizare in masa;

– actiuni procurate prin intermediul ofertelor publice initiale sau prin oricare dintre metodele de privatizare folosite;

– orice tip de valori mobiliare autorizate de CNVM si ANSVM pentru a fi tranzactionate pe aceasta piata.

Componentele pietei extrabursiere sunt:

– Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare (ANSVM); are rolul de a coordona si supraveghea piata extrabursiera; se considera a fi responsabilul si beneficiarul intregului sistem.

– RASDAQ este societatea de suport tehnologic; are urmatoarele atributii:

asigura colectarea cererii si a ofertei pentru valorile mobiliare permise la

tranzactionare;

mijloceste negocierea electronica a valorilor mobiliare pe teritoriul tarii;

tine evidenta contractelor incheiate;

raporteaza situatia tranzactiilor efectuate de fiecare SVM;

difuzeaza informatii privind preturile valorilor mobiliare si a cantitatilor

tranzactionate.

– Registrul Roman al Actionarilor (RRA): actioneaza ca un registru independent; are rolul de a actualiza structura actionariatului fiecarui emitent. Incepand cu anul 1998 au inceput sa functioneze si alte registre (2), existand in prezent o concurenta legata de serviciile pe care le ofera fiecare dintre aceste registre independente.

– SNCDD – Depozitarul- are rolul de a determina soldul de fiecare titlu si pentru fiecare utilizator direct al sistemului; efectueaza transferul de proprietate si detine in numele utilizatorilor sau al clientilor acestora valorile mobiliare tranzactionate.

– Operatorii pe piata extrabursiera sunt SVM-urile care au calitatea de intermediari. O astfel de societate poate avea urmatoarele categorii de agenti:

market-maker: isi asuma obligatia de lansare pe piata a tranzactiilor

printr-o oferta ferma de vanzare, cumparare sau ambele. Onorarea contractelor incheiate ca urmare a anunturilor in sistem este obligatorie, dar, odata executate, preturile pentru un acelasi titlu mobiliar pot varia; se deduce o alta trasatura a pietei O.T.C.:piata continua;

broker – executa ordine in numele clientilor (profitul provine dintr-un

comision – maxim 8%); daca nu gaseste contrapartida pentru un titlu mobiliar, poate initia el insusi o oferta. Procedura se realizeaza prin introducerea in sistem a unei cotatii indicative cu pretul limitat cerut de client si asteptarea contractarii;

dealer – acesta indeplineste ordinele facand apel la portofoliul propriu al

SVM-ului.

In cadrul RASDAQ tranzactia este posibila pentru brokeri, dealer-uI si investitori institutionali calificati; broker-ii si dealer-ii pot deveni market-maker-uI prin anuntarea cotatiilor lor si catre alti participanti.

trader – efectuiaza tranzactii si pe Bursa si pe RASDAQ.

Ordine practicate pe piata extrabursiera:

ordin la piata

ordin la limita

ordin stop.

Desi aceste ordine se practica si pe Bursa, la nivelul pietei extrabursiere exista

anumite diferente si anume:nu se va accepta un ordin la piata din partea clientului daca pentru valoarea mobiliara respectiva nu s-a inregistrat inca nici un formator de piata; ordinele la limita neexecutate nu sunt mentinute automat in sistemul de tranzactionare asa cum se intimpla pe Bursa – se impune o monitorizare a ordinelor neexecutate si decizia trader-ului cu privire la mentinerea sau anularea fiecarui ordin de la caz la caz.

Ordinul stop ramane inactiv pana in momentul in care pretul pietei atinge limita precizata de client; aceasta limita specificata in momentul adresarii ordinului, reprezinta pentru un ordin de cumparare un nivel de curs situat peste pretul pietei, iar pentru un ordin de vanzare un nivel sub pretul pietei; in momentul atingerii limitei precizate de client, ordinul devine similar cu un ordin de piata.

Tipuri de tranzactii pe RASDAQ

Conform reglementarilor in vigoare, in cadrul acestui sistem se pot efectua patru tipuri de tranzactii, astfel:

a) tranzactia de agent: in care trader-ul executa ordinul clientului fara a implica

valori mobiliare din portofoliul firmei; pentru aceasta tranzactie se incaseaza un comision.

b) tranzactia de dealer: in cadrul careia SVM-ul cumpara de la clienti actiuni ce

vor intra in propriul portofoliu si vand actiuni din propriul lor stoc.

c) tranzactia de dealer fara risc: in care SVM-ul actioneaza ca dealer intr-o tranzactie cu clientul, detinand aceasta pozitie pentru un interval scurt, de cateva minute, pana la inalizarea operatiunii pentru a satisface ordinul clientului: dealer-ul tranzactioneaza mai intai cu un alt dealer.

d) tranzactia incrucisata: SVM-ul intermediaza tranzactii in care atat vanzatorul cat si cumparatorul ii sunt clienti. Tranzactiile se efectueaza o singura data pe baza celor mai bune cotatii ale pietei.

Confirmarea si decontarea tranzactiilor

Intr-o tranzactie pe RASDAQ contrapartida are in totdeauna obligatia de confirmare inainte de a o definitiva (exceptia se refera la tranzactiile de dealer si cele incrucisate); daca aceasta confirmare nu are loc, tranzactia respectiva nu se va deconta.

Operatiunile efectuate pe RASDAQ sunt supuse modalitatii de decontare tranzactie cu tranzactie; in acest sistem nu exista o casa de compensatie care sa actioneze cu rolul de contrapartida la fiecare achizitie sau la fiecare vanzare si sa garanteze compensarea operatiunii la data decontarii; aceasta inseamna ca la data decontarii valorile mobiliare scadente sunt mutate de catre depozitar de la un utilizator la altul (cumparatorul primeste, iar vanzatorul livreaza valorile mobiliare).

Pe piata extrabursiera din Romania se tranzactioneaza in prezent doar actiuni (ca si la BVB) emise de societatile comerciale romanesti, cu capital de stat sau privat; se inregistreaza tranzactii pentru un numar de aproximativ 1000 de titluri, sistemul permitand tranzactionarea de pana la 5000 de titluri.

MISCARILE INVESTITIILOR STRAINE PE PIATA DE CAPITAL

(IUNIE-DECEMBRIE 1997) DIN ROMANIA

Total sume intrate: 1.307.821.775.885 lei

Total sume iesite: 100.234.728.312 lei

Volum de vanzari: 234.077.263.105 lei

Volum de cumparari: 1.421.031.982.232 lei

Randamentul plasarii in diferite segmente ale pietei financiare

(IANUARIE.-MARTIE "98):

Cel mai rentabil a fost plasamentul in actiuni pe RASDAQ (28%); cel mai putin rentabil s-a dovedit a fi plasamentul in actiuni tranzactionate (5%); doar 3% din romani prefera insa, plasamentele pe RASDAQ sau la fondurile mutuale, alegand depozitele bancare sau valuta, mult mai putin riscante.

Fig. 1.3.

Ambele piete au oferit randamente relativ egale pentru investitiile realizate in ultima zi a anului trecut.. Fiecare piata a avut insa, o dinamica relativ distincta in aceasta perioada. Ceea ce este interesant de remarcat volatilitatea mult mai ridicata a BVB fata de piata extrabursiera, lucru explicabil prin faptul ca un numar mic de companii domina clar tranzactiile si capitalizarea totala a BVB.

2.1. STRUCTURA ORGANIZATORICA

A BURSEI DE VALORI BUCURESTI

Inca de la inceput "Bursa de Valori Bucuresti (BVB) s-a inscris in conformitate cu Proiectul realizat de Directia BNR de Proiectarea si Implementarea Pietelor de capital in randul institutiilor specifice pietei de capital: Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), Societatile de Valori Mobiliare (SVM), RASDAQ, etc., alte institutii (institutii de depozitare si compensare, Fonduri de investitii, Societati de Investii, Societati de administrare a investitiilor).

Reglementarea activitatii de pe piata de capital este asigurata in principal de Legea Nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori. Rolul principal in organizarea si desfasurarea plasamentului de titluri revine CNVM-ului; acesta asigura protectia investitorilor, informarea detinatorilor de valori mobiliare si a publicului asupra emitentelor, cadru activitatii intermediarilor si a agentilor care negociaza hartile de valoare.

Prin L52/1994 BVB este supravegheata de un comisar general, numit de CNVM; acesta realizeaza controlul administrarii si functionarii Bursei, regimul operatiunilor si disciplina societatilor de valori mobiliare si a agentilor de valori mobiliare; mandatul Comisarului General dureaza 5 ani, acesta putand fi reinvestit cu mandate succesive.

Asociatia Bursei reprezinta premiza existentei Bursei de Valori; este formata din societatile de valori mobiliare care tranzactioneaza in Bursa si sunt autorizate de CNVM prin Autorizatia de Negociere in BVB. Este de fapt o relatie in dublu sens intre societatea de valori mobiliare (SVM) si Asociatia Bursei: pentru ca aceasta din urma stabileste regulamentele, procedurale, normele prin membrii sai, acesta trebuind sa fie respectate de aceiasi membrii.

Prin regulamentele adoptate de Bursa membrul Asociatiei Bursei are obligatii stricte privind: etica si conduita, existenta unui Birou de legatura cu Bursa, notificarile catre Bursa in cazul aparitiei unor situatii speciale, confidentialitatea informatiilor, fuziunea si divizarea, activitatea de publicitate, comisioanele platite.

Incetarea calitatii de membru este determinata fie de retagerea din Asociatia Bursei, fie de revocarea autorizatiei de negociere de catre CNVM.

La infintarea BVB Asociatia Bursei numara 24 de membri, astazi inregistrandu-se peste 100 de societati cu drept de tranzitie in bursa.

Comitetul Bursei de Valori Bucuresti este organizat in conformitate cu prevederile

Legii 52/1994 si ale Statului BVB; isi desfasoara activitatea in scopul asigurarii unei

conduceri unitare, ordonate si eficiente a BVB; este compus din 9 persoane alese din randul membrilor Asociatiei cu mandate de 5 ani cu posibilitatea prelungirii pentru inca un mandat. Spre deosebire de Asociatia Bursei care se intruneste de doua ori pe an in adunarile generale, Comitetul Bursei se reuneste cel putin o data pe luna, la initiativa unei treimi din membri si in prezenta a cel putin 6 membrii.

Conform L52/1994 atributiile Comitetului Bursei sunt:

– numirea si demiterea directorului general al Bursei;

– adoptarea si modificarea regulamentului de functionare si organizare a bursei de valori precum si a regulamentelor privind operatiunile de bursa;

– adoptarea proiectului de buget al bursei de valori pe care il supune adoptarii Asociatiei Bursei.

– prezentarea si supunerea aprobarii Asociatiei Bursei a bilantului insotit de raportul cenzorilor.

– stabilirea nivelului si plafoanelor comisioanelor in Bursa.

– stabilirea garantiilor ce trebuie constituite de intermediarii de Bursa si agentii lor penru a asigura lichidarea integrala si la scadenta conform tipului de operatiune a tranzactiilor cu valori mobiliare negociate in bursa, precum si regimul de utilizare si reconstituire a respectivelor garantii.

In afara atributiilor mentionate, Comitetul Bursei mai poate infiinta, conform statutului si Comisiei Speciale, organe cu caracter decizional si consultativ cu o competenta expres determinata si raportata la un anumit domeniu al activitatii bursiere (Comisia de etica si conduita, Comisia de inscriere la Cota, Comisia arbitrara).

Directorul General al Bursei este ales de catre Comitetul Bursei dar nu face parte din membrii acestuia; atributiile sale deriva din necesitatea administrarii corecte a Bursei ( prin semnatura sa acesta angajand patrimonial Bursa ca persoana juridica; in activitatea sa). Directorul General este secondat de doi Directori Generali Adjuncti, competentele acestora din urma sunt stabilite de catre Directorul General, in cazuri speciale unul din acestia putand prelua conducerea executiva a Bursei.

Fig. 2.1. INSTITUTIILE PIETEI BURSIERE

Scopul activitatii Bursei il constituie realizarea unei piete organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la Cota si asigurarii publicului, prin activitatea intermediarilor autorizati, pentru efectuarea continua, ordonata si echitabila a tranzactiilor cu valori mobiliare; in vederea realizarii cat mai complete a acestui scop, Comitetul Bursei este abilitat sa stabileasca, sa modifice sau sa completeze structura organizatorica a Bursei.

Compartimentele Bursei se numesc directii; sunt sase astfel de directii ce au in subordine diverse servicii cu competente bine precizate; in plus, la nivelul structurii organizatorice mai exista si un Compartiment de Control Intern care, exercita controlul intregii activitati economico-financiare a Bursei.

Regulamentul precizeaza strict atributiile fiecarui serviciu din cadru Bursei; in continuare voi preciza rolul fiecarei Directii a Bursei, precum si serviciile ce intra in competenta acesteia:

– Directia Membrii si Emitenti – coordoneaza activitatea legata de functionarea societatilor

membre ale Asociatiei Bursei, precum si a societatilor emitente inscrise la Cota Bursei.

– servicii – Emitenti;

– Membrii.

– Directia Operatiuni Bursiere – coordoneaza activitatea de tranzactionare si supravegere a pietei, depozitare si inregistrare a valorilor mobiliare, compensare si control al decontarii.

– servicii – Tranzactionare si Supraveghere a Pietei;

– Registrul Bursei:

– Compensare si Control al Decontarii;

– Directia Informatica – administrarea si întretinerea intregului sistem informatic al

Bursei;

– servicii – Informatic;

-·Directia Relatii cu Publicul si Cercetare – Dezvoltare – coordoneaza activitatile referitoare la relatiile Bursei cu publicul si cele privind cercetarea si dezvoltarea activitatilor bursiere; are doua servicii:

– Relatii cu Publicul;

– Cercetare – Dezvoltare.

O mentiune aparte pentru Serviciul Cercetare-Dezvoltare, la nivelul caruia exista competente privind calculul si competenta indicelui bursier (pentru BVB este BET – introdus, începând cu 22 sept. 1997, data de referinta pentru valorile actiunilor ce compun indicele – 19 sept. 1997).

Directia Juridica – asigura cadrul legal necesar desfasurarii activitatii membrilor Asociatiei Bursei si a personalului acestei institutii.

Directia Economica – asigura premisele desfasurarii în mod optim a activitatii Bursei

privitoare la evidenta financiar-contabila, selectarea de personal si achizitionarea dotarilor materiale.

În continuare, rolul fiecarui serviciu va fi subliniat în prezentarea principalelor activitati ce decurg din îndeplinirea atributiilor ce revin Bursei ca segment al pietei secundare de capital.

.

2. 2. COTA BURSEI

Înscrierea la Cota Bursei a valorilor mobiliare emise de un emitent înseamna ca acele valori mobiliare pot fi tranzactionate în sedintele de tranzactionare din cadrul Bursei.

La BVB Cota Bursei este grupata în functie de tipul de emitenti în urmatoarele sectoare:

1) Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române .

2) Sectorul obligatiunilor si a altor valori mobiliare emise de catre stat, judete, orase, comune, de catre autoritait ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati.

3) Sectorul International.

În prezent se tranzactioneaza titluri înscrise la sectorul 1 al Cotei Bursei, sector de care ne vom ocupa mai pe larg. Pentru sectorul 2 s-a stabilit prin regulamente ca titlurile sunt admise de drept la Cota BVB în conditiile remiterii catre Bursa a documentului – de emisiune si a platii comisionului. Sectorul International se refera la acele valori mobiliare emise de persoane juridice straine; acestea trebuie sa îndeplineasca aceleasi conditii ca si valorile mobiliare emise de persoane juridice române, sa fie înscrise pe o piata organizata din tara în care au fost emise si în plus sa fie depozitate la o societate de depozitare a valorilor mobiliare desemnata de Bursa; cotarea unor valori mobiliare straine ar dovedi ca BVB este o piata pe care se tranzactioneaza cu aceeasi seriozitate ca si pe marile piete bursiere ale lumii, emitentul fiind interesant sa-si coteze titlurile pe piete cât mai puternice; deocamdata sectorul 3 al Cotei ramâne un deziderat pentru BVB, "inflatia" de titluri si absenta capitalurilor creând probleme chiar si pentru emitentii locali.

Înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei presupune existenta unei societati de valori mobiliare denumita "societate initiatoare", care "construieste" legatura dintre emitent si Bursa; din momentul în care un SVM devine societate initiatoare pentru un emitent, ea are anumite obligatii fata de emitent cât si fata de Bursa; emitentele se refera la etapele pe care le parcurge emitentul si implicit societatea initiatoare (reprezentantul sau la Bursa) de la familiarizarea acestuia cu activitatile pietei de capital si pâna la tranzactionarea acestuia prin valorile mobiliare emise în ringul Bursei. Etapele ar putea fi urmatoarele:

A. EMITENTUL INTRA ÎN LEGATURA CU SOCIETATEA DE VALORI MOBILIARE

În stadiul actual al pietei noastre de capital SVM-urile sunt cele care încearca sa atraga cât mai multe societati comerciale în ringul Bursei, considerându-se ca numai o oferta atractiva si variata poate atrage investitori de capital interni si externi.

În aceasta etapa SVM-urile familiarizeaza emitentul cu activitatile specifice pietei de capital, reglementarile Bursei si legislatia în vigoare. Pentru România unde piata de capital este la începuturile sale, emitentului i se prezinta avantajele, efectele pozitive ale cotarii la Bursa, în comparatie cu costurile unei asemenea operatiuni.

Tabel 2.1.

1. Piata de capital reprezinta o alternativa de finantare la bancile comerciale. Participarea la piata de capital are ca prim pas transformarea societatii pe actiuni dintr-una închisa într-una deschisa prin oferta publica (cf. L 52/1994), iar unul dintre cele mai importante scopuri ale ofertei publice este cresterea capitalului social, adica atragerea de resurse de pe piata de capital.

Oferta publica este conform L52/1994 de doua feluri: primara (realizata de emitent prin intermediul SVM-ului) sau secundara (de catre actionari). Aceasta actiune presupune lansarea unui Prospect de emisiune care cuprinde informatiile ofertantului (certificate de acesta), precum si informatii privind tranzactia. CNVM defineste în regulamentul 6/1995 oferta publica de vanzare, precizand ca acest tip de oferta trebuie sa fie receptat prin mass-media de cel putin 100 de persoane nedeterminate în vreun fel anume; se considera ca o oferta publica de vanzare are succes daca în termen de 180 de zile sau pâna la data încheierii acesteia au fost subscrise si varsate minim 60% din valorile mobiliare platite.

La Bursa de Valori Bucuresti se preconizeaza a se folosi aceasta metoda pentru a privatiza o serie de întreprinderi (în Cehia s-au "aruncat" în Bursa actiunile tuturor întreprinderilor detinute de statul ceh); desi unii finalisti considera ca altfel s-ar "usura" sarcina Fondului Proprietatii de Stat (FPS) de negociere pentru fiecare întreprindere si ca s-ar elimina eventualele suspiciuni, din 25 de societati ce asteptau sa fie privatizate prin Bursa, în prezent doar (sfarsitul anului 1997) una a reusit sa intre în ringul Bursei: "Electroaparataj" Bucuresti.

2. Prestigiul este dat si de seriozitatea cu care s-a facut selectia admiterii la Cota a societatilor; prestigiul se manifesta prin diferenta pe care o fac investitorii între o societate cotata si una necotata, ambele având aceleasi caracteristici din punct de vedere economic; fondul comercial reprezinta cuantificarea contabila a prestigiului; intarea în ringul Bursei înseamna, statistic, o crestere de circa 20% a pretului valorilor mobiliare, aceasta însemnând ca pentru o societate "deschisa" înscrisa la Cota ar exista posibilitatea unei noi emisiuni si deci a alegerii de noi fonduri.

3. Lichiditatea valorilor mobiliare este data de frecventa si volumul tranzactionarii acestora; investitorul este interesat de aceste societati pe care le cunoaste, transparenta informationala a emitentului fiind o cerinta pentru acesta si o activitate permanenta pentru Bursa prin serviciul de "public-relations".

4. Acest avantaj se refera la trei situatii si la trei tipuri de investitori ale caror câstiguri, depind de comportarea valorilor mobiliare precizate în Bursa: pentru creditorii societatii emitente (varianta optimista apare atunci când valoarea de piata este mai mare decât cea contabila) – pentru creditorii detinatorilor de valori mobiliare; pentru cazurile de fuziuni, preluari, etc.

Se pot emite obligatiuni convertibile (ulterior în actiuni) sau actiuni având atestate

"warrante" (acorda un drept de cumparare ulterioara de actiuni ale emitentului, la un pret prestabilit).

B. SOCIETATEA INITIATOARE VERIFICA FORMA SI CONTINUTUL TUTUROR DOCUMENTELOR EMITENTULUI NECESARE ÎNSCRIERII LA COTA CT SI REALIZAREA TUTUROR DEMERSURILOR PENTRU A SE ASIGURA CA INFORMATIILE FURNIZATE DE EMITENT SUNT CERTE, CORECTE SI SUFICIENTE.

La Cota Bursei de Valori Bucuresti sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române se împarte în doua categorii: categoria de baza si categoria I. Cerintele privitoare la emitent se refera la: litera transferabilitate a valorilor mobiliare, dematerializarea valorilor mobiliare, încheierea contractului cu Registrul Bursei, furnizarea informatiilor, plata comisioanelor, legatura cu Bursa mentinuta permanent, aderarea la Angajamentul de înscriere si mentinere la Cota Bursei.

Pentru înscrierea la categoria I a Cotei, emitentul trebuie sa îndeplineasca suplimentar urmatoarele conditii: desfasurarea activitatii în ultimi trei ani, sa fi avut profit net în ultimi doi ani, competenta profesionala si integritatea morala a personalului de conducere a emitentului, aspecte legate de activitatea economico-financiara a acestuia (calcularea indicatorilor economico-financiari pe baza bilantului si balantelor, în vederea stabilirii soliditatii financiare si perspectivelor societatii).

Înscrierea la Cota presupune atât pentru actiuni cât si pentru obligatiuni limite minime, astfel:

Tabel 2.2.

Documentele necesare înscrierii la Cota Bursei în categoria de baza sunt:

– Documentul de prezentare al emitentului;

– Statutul si Contractul de Societate precum si toate actele aditionale de la Registrul Comertului.

– Copii dupa Certificatul de îmatriculare si Codul de înregistrare fiscala;

– Prospectul de Oferta Publica;

-Ultima situatie financiara anuala certificata de cenzori externi independenti;

-Ultima situatie financiara semestriala;

– Decizia organelor de conducere cu privire la înscriera valorilor mobiliare la Cota Bursei;

– Dovada înregistrarii valorilor mobiliare ale respectivului emitent la Oficiul de Evidenta al Valorilor Mobiliare, eliberata de CNVM;

– Angajamentul de înscriere si mentinere la Cota Bursei;

– Dovada platii comisionului de procesare;

– Declaratia de reprezentare a emitentului în Bursa, de catre societatea initiatoare în vederea indeplinirii procedurilor de înscriere la Cota Bursei.

În afara acestor documente, emitentului îi pot fi solicitate de catre Bursa, orice alte acte care sunt considerate a fi necesare pentru prezentarea cât mai fidela a activitatii emitentului.

Bursa percepe comisioane pentru înscriere la Cota Bursei si anume:

– Comisionul de procesare – se plateste la înaintarea cererii de înscriere la Cota si nu se restituie daca cererea a fost respinsa;

– Comisionul de înscriere – se plateste în cazul acceptarii înscrierii valorilor mobiliare la Cota Bursei.

În 1996 comisionul se calcula astfel:

Comisionul de promovare de la categoria de baza la categoria I este platit în momentul în care societatii cotate la Bursa la categoria de baza i s-a aprobat cererea de promovare la categoria I a Cotei; acest comision reprezinta de fapt diferenta de rate între categoria de baza si categoria I pentru comisionul de înscriere.

În afara acestor comisioane pe care emitentul le plateste la intrarea în ringul Bursei si la promovarea (daca acest lucru se întâmpla), în fiecare an se achita si comisionul de mentinere la Cota, pentru fiecare emitent acest comision se plateste la fiecare 12 luni de la data intrarii în vigoare a Deciziei de înscieri la Cota Bursei.

Comisionul de procesare reprezinta primul comision platit de eminentul ale carui titluri vor fi sau nu cotate la Bursa; dovada platii acestui comision împreuna cu celelalte documente vor fi verificate de catre societatea initiatoare; forma acestor documente (Document de prezentare, declaratie de reprezentare a emitentului în Bursa de catre societatea initiatoare, etc.) este stabilita de catre Bursa prin proceduri si trebuie respectata de catre orice emitent în intentia sa de a se înscrie la Cota Bursei.

C. SOCIETATEA INITIATOARE DEPUNE DOCUMENTELE NECESARE ÎNSCRIERII LA SERVICIUL EMITENTI

Societatea initiatoare va depune documentele emitentului cerute de Regulamentul de înscriere la Cota, în vederea verificarii acestora de catre serviciul Emitenti. Daca în urma verificarii se constata nereguli, acesta se comunica societatii initiatoare comunicându-se si un termen de solutionare; daca la sfârsitul perioadei neregulile nu s-au solutionat, Serviciul Emitenti întrerupe examinarea cererii acestui emitent. Daca documentatia este întocmita conform Regulamentului de înscriere la Cota atunci Seviciul Emitenti înainteaza documentele emitentului împreuna cu o nota de recomandare Comisiei de Înscriere la Cota, comisie a carui secretariat este asigurat tot de Serviciul Emitenti.

Comisia pentru Înscriere la Cota este singura competenta sa decida înscrierea sau nu a valorilor mobiliare la Cota Bursei; decizia sa nu este legata strict de documentele prezentate de catre emitent pentru ca, prin reglementarile Bursei exista posibilitatea respingerii cererii desi documentele emitentului au fost întru-totul corecte si complete; din punct de vedere al comisiei înscrierea valorilor mobiliare respective depinde nu doar de emitent ci si de piata; sunt luate în considerare efectele asupra pietei, cererea pentru valoarea mobiliara, posibilitatile efective de tranzactionare ale valorilor mobiliare respective în Bursa.

Cererea pentru înscrierea la Cota Bursei este sustinuta în fata comisiei de catre societatea initiatoare prin reprezentantul acesteia. Decizia Comisiei este comunicata societatii în maxim trei luni de la depunerea documentelor.

În cazul unui raspuns pozitiv, emitentul trebuie sa încheie contractul cu Registrul Bursei si sa plateasca comisionul de înscriere; dupa parcurgerea acestor etape, decizia de înscriere la Cota intra în vigoare si valorile mobiliare ale emitentului pot fi tranzactionate în Bursa, fie la categoria de baza, fie la categoria I, în functie de îndeplinirea conditiilor si de decizia Comisiei de Inscriere la Cota.

Fig. 2.2. CIRCUITUL INFORMATIILOR PRIVIND

INREGISTRAREA IN REGISTRUL BURSEI

D. MENTINEREA VALORILOR MOBILIARE LA COTA BURSEI

Tranzactionarea valorilor mobiliare la Bursa implica pentru emitentii acestora o serie de obligatii impuse de regulamentele Bursei si care urmaresc realizarea unui cadru adecvat pentru tranzactii echitabile, ordonate si continue cu aceste titluri.

Activitatea de mentinere la Cota Bursei a valorilor mobiliare începe din momentul înscrierii acestora la Cota si propune: plata la termen a comisionului de mentinere la Cota, furnizarea de informatii catre Bursa precum si cerinte legate de capitalizarea bursiera, valabilitate, etc. (specifice fiecarui emitent).

Referitor la furnizarea de informatii , se considera doua tipuri de informatii: periodice si continue. Bursa pretinde a fi informata în ceea ce priveste orice schimbare care intereseaza pe emitent si care ar putea afecta pretul valorilor mobiliare într-un sens sau altul. Regulamentul identifica 17 astfel de cazuri fara însa a se limita la acestea.

Distribuirea periodica este completata de distribuirea continua a informatiilor; aceasta din urma nu se refera la Bursa ci mai ales la public pentru ca functionarea corecta a Bursei este data tocmai de transparenta pe care ea o dovedeste; comunicatele de presa pe care emitentul le emite, sunt remise Serviciului de Tranzactionare si Supraveghere a Pietei, care poate face modificari, iar în continuare sunt transmise mijloacelor de informare în masa.

Distribuirea periodica de informatii vizeaza situatiile anuale, semestriale sau orice alte documente solicitate de Bursa de la emitent.

Informatii anuale minime:

– situatia financiara certificata de cenzori externi independenti;

– descrierea activitatii în perioada precedenta, declaratie profit / pierdere;

– schimbari importante intervenite în Statutul emitentului în perioada precedenta;

– plata dividendelor;

– procesul verbal al ultimei AGA si lista împuternicitilor la vot.

Informatii semestriale minime:

– formularul rezultatelor financiare.

O problema a Bursei o reprezinta confidentialitatea, informatiilor si zvonurilor care pot aparea în urma dorintei emitentului de a nu divulga pentru o perioada de timp acele informatii; Bursa si CNVM dau acordul de confidentialitate daca considera într-adevar ca publicarea acelor informatii dauneaza emitentului si implicit pietii valorilor mobiliare.

E. VALORI MOBILIARE SUSPENDATE, RETRASE SAU RETROGRADATE ÎN CADRUL COTEI BURSEI

Suspendarea, retrogradarea si retragerea valorilor mobiliare înseamna netranzactionarea în ringul Bursei; cauzele vizeaza nerespectarea normelor bursiere de catre emitent (nerespectarea angajamentului de înscriere si mentinere la Cota, neplata comisioanelor,furnizarea defectuasa a informatiilor), manifestarea unei dezordine la nivelul pietei respective, a valorilor mobiliare, sau cauze legate de emitent (fuziuni, reorganizari, etc., decizia actionarilor de retragere de la Cota). Decizia de suspendare nu efectueaza si comisionul de mentinere la Cota care va fi platit pe perioada suspendarii, perioada în care trebuie sa solutioneze problema pentru care valorile mobiliare au fost suspendate; daca nu se întâmpla asa, valorile mobiliare va fi retrase de la Cota Bursei.

În caz de faliment a emitentului, Bursa are dreptul sa retraga de la tranzactionare valorile mobiliare ale emitentului respectiv.

Retrogradarea valorilor mobiliare de la categoria I la cea de baza se face în cazul în care, fie nu se respecta cerintele financiare (profit, lichiditate, etc.) impuse de regulamentele Bursei, fie structura actionariatului s-a modificat astfel încât sa nu mai reflecte caracteristicile societatilor listate la categoria I a Bursei. Pâna în prezent nu au existat retrageri sau retrogradari ale valorilor mobiliare în cadru Bursei de Valori Bucuresti; suspendarile, ce au avut loc, vizau clarificarea structurii actionariatului la emitentul valorilor mobiliare suspendate.

Valorile mobiliare retrase sau retrogradate în cadrul Cotei Bursei, pot reveni doar prin înscriere, cu parcurgerea tuturor etapelor necesare înscrieri la Cota Bursei sau promovarii la categoria I a Cotei.

Dreptul de suspendare, retrogradare sau retragere de la Cota Bursei revine Comisiei de Înscriere la Cota pe baza analizelor Serviciului Emitenti.

Fig.2.3. DECIZIA INSCRIERII LA COTA BURSEI

2.3. ORDINE BURSIERE

Ordinul de Bursa este definit conform Regulamentului BVB ca fiind instructiunea privind oferta de cumparare sau de vânzare a valorilor mobiliare înscrisa la Cota Bursei.

Acesta se transmite fie în numele sI pe contul societatii membre (care este dealer), fie în numele societatii membre si pe contul clientului (actioneaza ca broker).

Un client care vrea sa tranzanctioneze un anumit volum de valori mobiliare va contacta un SVM membru sau nu al Bursei; daca SVM-ul este membru al Bursei, clientul poate avea o garantie în plus a seriozitatii sI profesionalismului intermediarului Societatea deschide un cont în numele clientului reglementarea financiara a operatiunilor în numele clientului; pentru toate serviciile prestate în numele clientului, societatea percepe un comision (max. 8%) care recompenseaza prestatiile.

Dupa deschiderea contului, a doua faza în initierea tranzactiei bursiere o reprezinta plasarea ordinului de catre client în care se va preciza sensul operatiunii (vânzare-cumparare) produsul ordinului (specificarea valorii mobiliare care face obiectul ordinului), cantitatea oferita (comandata); cel mai important element îl constituie pretul în functie de care exista o tipologie vasta a ordinelor bursiere în functie utilizate pe marile piete bursiere; la Bursa de Valori Bucuresti se accepta deocamdata doua tipuri de ordine bursiere :la piata sI ordin limita; tranzactiile realizate în cadrul Bursei bucurestene sunt la vedere, aceasta însemnând ca ordinul la piata se executa în momentul primirii acestuia de catre brokerul din Bursa iar ordinul limita este în primul moment în care piata o permite, dupa primirea ordinului.

Ordinul la piata (market-order)este un ordin de vanzare-cumparare la cel mai bun pret oferit de piata; un ordin de cumparare la piata impune obtinerea celui mai mic pret de cumparare de pe piata în momentul primirii ordinului de executare; un ordin de vanzare de acelasi tip trebuie executat la cel mai mare pret de vânzare în momentul primirii ordinului de catre broker. Daca nu se executa ordinul în conditiile precizate, se spune ca brokerul "a pierdut piata" si este sanctionat pentru prejudicierea clientului.

Ordinul limita (limit order) este cel în care clientul precizeaza pretul maxim pe care întelege sa-l plateasca în calitate de vânzator; executia lui depinde de situatia pietei la momentul primirii ordinului; un astfel de ordin este însotit întotdeauna de mentiunea "la cel mai bun pret" care îl obliga pe broker sa cumpere sau sa vânda la pret mai bun daca piata îi permite acest lucru, astfel "pierzând piata" prejudiciind clientul.

Pentru transmiterea ordinului de vânzare sau de cumparare, clientul ia legatura cu SVM-ul (departamentul de tranzactionare) iar brokerii vor executa ordinul fie direct de la sediul acestei societati(daca este conectata la STEA), fie din incinta Bursei; prin acest sistem informatic tranzactionarea si executarea ordinelor Bursei se poate face de la distanta, în timp real; Bursa , ca spatiu fizic în care se întâlnesc cererea si oferta îsi pierde astfel din semnificatie, apropiindu-se mai mult de structura difuza a pietei extrabursiere, RASDAQ în cazul României.

Ordinele care se introduc la tranzactionare în cadrul BVB au în continutul lor urmatoarele informatii: tipul ordinului, simbolul si descrierea valorii mobiliare, cantitatea, pretul limita (daca nu , se considera mentiunea "la cel mai bun pret"), perioada valabilitatii ordinului, contul pentru care se executa ordinul, numarul ordinului în evidenta SVM-ului.

Valabilitatea ordinului înceteaza când acesta este executat, expirat, retras sau anulat, aceasta din urma masura fiind luata de catre Bursa.

Ordinele de Bursa sunt preluate si transmise spre executare de catre societatile membre, cu respectarea urmatoarelor conditii:

ordinele de cumparare în nume propriu, trebuie sa poata fi onorate fara sa afecteze

capitalul minim net mentinut de fiecare societate de valori mobiliare membra a Bursei;

pentru ordinele de cumparare adresate în numele clientilor, trebuie sa fie asigurata

existenta în cont a disponibilului necesar acoperirii valori tranzactiilor;

pentru ordinele de vânzare adresate în numele clientilor, se verifica existenta valorilor

mobiliare de vânzare în contul deschis la SVM sau la agentul custode.

Bursa, conform scopului pentru care a fost infiintata, de asigurare a unei piete integre, cât si de protejare a investitorilor de aparitia unor dezechilibre artificiale, nu accepta în sistemul de tranzactionare ordine care depasesc variatia maxima de pret admisa pentru valoarea mobiliara într-o sedinta de tranzactionare. În prezent aceasta limita este de 50 % din pretul de referinta al zilei precedente, pret care se calculeaza ca medie ponderata (cu volumul) a preturilor tranzactiilor efectuate în cursul sedintei precedente.

Ordinele introduse de SVM-urile membre ale Asociatiei Bursei în nume si pe cont propriu se numesc pro-ordine si conform regulamentelor bursiere la acest tip de ordine , alocarea se face dupa ce s-a realizat alocarea tuturor ordinelor executabile ale clientilor; la introducere, ordinele clientilor au prioritate, iar membrii Bursei vor avea grija ca pro-ordinele sa nu fie în conflict cu ordinele Clientilor sau sa intre în competitie cu acestea.

Modificarea pretului unui ordin este considerata ca reprezentând un nou ordin, pierzându-se avantajul prioritatii obtinute anterior.

2.4. FORMAREA CURSULUI LA BVB

Cursul bursier se formeaza prin confruntarea directa a cererii cu oferta în cadrul organizat si reglementat al Bursei. În cadrul sedintei de negocieri, agentii de bursa concentreaza ordinele de vânzare si cele de cumparare, le compara iar din aceasta comparatie rezulta un pret care exprima echilibrul dintre cerere si oferta.

Formarea cursului la Bursa Bucuresti urmeaza principiile licitatiei la pret unic ("single price auction") -descris mai sus. Conform reglementarilor Bursei, mecamismele difera în functie de categoria la care sunt înscrise valorile mobiliare respective, astfel pentru categoria de baza se practica mecanismul de licitatie la pret unic iar pentru categoria I se practica mecanismul de tranzactionare continua.

În cadrul Bursei Bucuresti tranzactionarea valorilor mobiliare îmbraca doua forme: tranzactionare pe piata intermitenta si tranzactionare pe piata continua.

Pe piata intermitenta (call market) se practica mecanismul de licitatie la pret unic; sedinta de tranzactionare poate fi formata din una sau mai multe sesiuni de tranzactionare, fiecare sesiune având ca etape:

1. Sesiunea principala;

2. Alocarea;

3. Sesiunea suplimentara.

Cursul se stabileste pe baza ordinelor simultane de vânzare si cumparare introduse de brokeri în acelasi timp, pentru titlul ce a fost "chemat" (call), adica anuntat spre licitare. Prin confruntarea cererii cu oferta se stabileste pretul la care se vor tranzactiona cele mai multe titluri, acest pret numindu-se pret de piata. Licitatia la pret unic presupune ca toate tranzactiile sa se efectueze la pretul de piata stabilit prin mecanismul confruntarii cererii cu oferta, pentru ziua si ora la care a avut loc sedinta de negociere.

Ex: Pentru societatea X se înregistreaza urmatoarele ordine de cumparare, respectiv de vânzare :

Ordine de cumparare:

5000 actiuni X la cel mai bun curs

100 actiuni X la curs maxim de 1150

100 actiuni X la curs maxim de 1050

500 actiuni X la curs maxim de 950

1000 actiuni X la curs maxim de 850

1500 actiuni X la curs maxim de 750

3000 actiuni X la curs maxim de 650

3000 actiuni X la curs maxim de 550

4000 actiuni X la curs maxim de 050

5000 actiuni X la curs maxim de 350

8000 actiuni X la curs maxim de 250

10 000 actiuni X la curs maxim de 150

Ordine de vânzare

9000 actiuni X la cel mai bun curs

100 actiuni X la curs minim de 250

200 actiuni X la curs minim de 350

400 actiuni X la curs minim de 450

700 actiuni X la curs minim de 550

800 actiuni X la curs minim de 650

2000 actiuni X la curs minim de 750

4000 actiuni X la curs minim de 850

4000 actiuni X la curs minim de 950

5000 actiuni X la curs minim de 1050

4000 actiuni X la curs minim de 1150

CERERE OFERTA

Pentru stabilirea cursului centralizarea ordinilor se face descrescator la cumparare si crescator la vânzare , în asa fel încât sa se asigure contrapartida (interesul vânzatorului de a obtine pret cât mai mare sa coincida cu interesul cumparatorului).

Din centralizarea ordinelor se observa ca la cursul de 800 oferta se echilibreaza cu cererea: se cer si se ofera 11 200 de titluri; cursul de echilibru de 650 devine curs de piata la care vor fi executate cele 11 200 de titluri, astfel:

– toate ordinele de cumparare si de vânzare la "cel mai bun curs";

– toate ordinele de vânzare limitate la mai putin de 650;

– toate ordinele de cumparare la mai mult de 650;

– toate ordinele de cumparare, respectiv de vânzare limitate la 650 (3000 respectiv 800).

În acest exemplu ordinele de 650 precum si ordinele de cumparare limitate la mai putin de 650 precum si ordinele de cumparare limitate la mai putin de 650 nu se executa.

Alocarea valorilor mobiliare dupa licitatie se realizeaza avându-se în vedere urmatoarele reguli:

– ordinele clientilor care au avut pretul egal cu pretul de piata, au prioritate de alocare, fata de ordinele proprii ale membrilor;

– ordinele clientilor sunt executate în ordinea crescatoare a cantitatilor, la cantitati egale aplicându-se principiului precedentei.

În cazul în care, la pretul de echilibru, oferta nu este egala cu cererea, deci, exista un exces de cerere sau de oferta, poate avea loc o sesiune suplimentara în cadrul careia se pot introduce ordine de sens contrar pentru tranzactionarea excesului de valori mobiliare; executia acestor ordine se realizeaza la pretul stabilit în sesiunea principala.

Pretul de piata stabilit în sesiunea principala devine pret de referinta pentru urmatoarea sedinta de tranzactionare.

Daca în urmatoarea sedinta bursiera, prin variatia cererii sau ofertei, pretul de piata depaeste limita procentuala impusa de procedurile Bursei, se alege un nou pret în functie de care cererea si oferta sa fie într-un anumit raport; daca acest raport nu poate fi atins, nu se efectueaza nici o tranzactie (anexa).

Pe piata continua, o sedinta de tranzactionare cuprinde mai multe etape care îmbina tehnica licitatiei la pret unic cu mecanismul de tranzactionare:

– Predeschiderea: -introducerea ordinelor în STEA;

– Deschiderea: -identificarea tranzactiilor posibile, calcularea si anuntarea cursului de deschidere (se stabileste un pret de fiting la care se executa o parte din ordine prin alocare conform mecanismului de tranzactionare al licitatiei la pret unic);

– Sesiunea de tranzactionare continua: – afisarea ordinelor ramase neexecutate; introducerea siI executarea ordinelor în piata continua; raportarea continua a tranzactiilor si transmiterea informatiilor la piata.

– Închiderea: – tiparirea raportului de tranzactionare; afisarea preturilor valorilor mobiliare tranzactionate; introducerea ordinelor destinate urmatoarelor sedinte de tranzactionare având termenul de valabilitate cel putin pâna la data efectuarii acesteia.

Tranzactionarea în piata continua permite modificarea pretului pe toata durata sedintei de Bursa, în raport cu cererea si oferta de titluri ce se manifesta în fiecare moment; se inregistreaza o succesiune de cotatii diferite pentru aceeasi valoare mobiliara în timpul unei sedinte de tranzactionare, executarea ordinilor de bursa si tranzactiile având loc în timp real.

Dupa etapa deschiderii în care se calculeaza pretul de deschidere si se raporteaza trnzactiile catre membrii, cel mai (mare) bun pret de cumparare si cel mai bun (mic) pret de vânzare al fiecarei valori mobiliare vor constitui cotatiile de piata pentru acea valoare mobiliara; din acest moment se pot introduce ordinele.

Pentru a fi executate, ordinele trbuie sa coincida cu unele din preturile ce apar drept cotatii de piata; orice ordin este revocabil sau modificabil pâna în momentul executarii; valabilitatea înceteaza când el este executat, retras sau anulat.

Un operator are în portofoliu ordine de vânzare si de cumparare dar la un moment dat el se comporta fie ca vânzator, fie ca un cumparator, încercând sa execute ordinul cel mai bun (pretul cel mai mare la cumparare sau cel mai mic la vânzare).

Caracteristica unei astfel de piete este schimbarea rapida a valorilor pentru cele mai bune preturi de vanzare si de cumparare, si din acest motiv se poate vorbi de evolutia unor curbe: ale pretului de vânzare cel mai bun si al pretului de cumparae cel mai bun; asa cum am spus mai sus preturile la care se încheie contractele se gasesc obligatoriu pe una dintre cele doua curbe (BID sau ASK) adica atunci când un operator apartinând unei parti nu neaparat situat pe cea mai buna pozitie accepta cel mai bun pret al pietei opuse. Linia care uneste preturile punctuale este un puternic zig-zag, ea reflectând trendul comun (când exista) al celor doua, dar nefiind identica cu nici una.

Atât timp când un operator "joaca" un ordin, el contribuie la doua operatiuni:

– de formare si evolutie a curbelor ASK/BID;

de încheiere a unui contract în care sa fie parte; în aceasta a doua operatiune el poate avea un rol pasiv (este ales de un operator contraparte în momentul în care se afla în top, la pretul propriu anuntat) sau activ (alegînd el topul contraparte, la pretul anuntat de acesta).

Fig.2.4. EVOLUTIA CURSULUI PE PIATA CONTINUA

BID

ASK

Ex.: Intr-o sesiune de tranzactionare continua pretul de deschidere al actiunilor Y a fost stabilit la 1100 lei la cumparare si la 1200 la vânzare, cursul de cumparare este cursul la care bursa cumpara titlurile (deci investitorii vând), iar cursul de vânzare este cursul la care bursa vinde titlurile (deci, investitorii cumpara). Un client lanseaza un ordin de cumparare "la piata" de 100 de actiuni Y. In momentul transmiterii ordinului catre brokerul de Bursa, cursul este de 1200-1300 lei/actiune; nu poate vinde la 1300 pentru ca exista un ordin de vânzare al "maker-ului, nimeni nu cumpara la 1300; pretul care i se ofera brokerului este de 1200; cum acesta are obligatia sa obtina pentru client cel mai bun pret, într limitele de 1200-1300 va încerca sa gaseasca un broker care sa accepte cumpararea (ex. Va gasi un broker care cumpara cu 1240, deci mai mult decât pretul de 1200 pe care îl ofera "maker-ul"); daca nu, putând încheia contractul direct cu "market-marker-ul" pentru pretul de 1200 lei.

2.5. SISTEMUL DE TRANZACTIONARE

Bursa de Valori a introdus înca de la înfiintarea sa (1995) un sistem computerizat de transmitere a ordinelor; pe baza acestui sistem, ordinele de cumparare pot interactiona cu cele de vânzare permitând realizarea de tranzactii bursiere; principalul avantaj al acestui sistem îI constituie posibilitatea introducerii ordinelor si tranzactionarii de la distanta, nefiind necesara prezenta brokerului în incinta Bursei.

STEA (Sistemul de Tranzactionare si Executie Automata) permite tranzactionarea si executia automata a tranzactiilor automate prin acces la cele doua tipuri de piata: piata continua si piata intermitenta.

Pe piata intermitenta pot avea loc pâna la cinci sesiuni de tranzactionare pentru aceeasi valoare mobiliara în cadrul sedintei de tranzactionare; fiecare sesiune are urmatoarea structura:

Sesiunea principala: introducerea ordinelor, fixingul (identificarea tranzactiilor

Posibile calcularea si afisarea preturilor de piata, alocarea);

Sesiunea suplimentara: introducerea ordinelor, negocierea surplusului de

oferte/cereri netranzactionate, alocarea;

– Introducerea eventualelor tranzactii speciale;

– Editarea rapoartelor de tranzactionare si decontare.

Pentru piata continua sedinta de tranzactionare este formata din urmatoarele etape:

– Predeschiderea: introducerea ordinelor în STEA;

– Deschiderea: identificarea tranzactiilor posibile, calcularea si anuntarea preturilor de deschidere, alocarea;

– Sedinta de tranzactionare continua;

– Închiderea (tiparirea rapoartelor de tranzactionare, afisarea preturilor valorilor mobiliare tranzactionate, introducerea ordinelor destinate urmatoarei sedinte de tranzactionare având termenul de valabilitate cel putin pâna la data efectuarii acesteia).

Un ordin introdus în STEA este revocabil sau modificabil pâna în momentul stabilirii pretului de piata pentru piata intermitenta sau pâna în momentul executarii pentru piata continua.

Sistemul electronic da posibilitatea ca la introducerea ordinului de bursa sa se verifice daca exista banii necesari unui ordin de cumparare sau titlurile puse la vânzare astfel încât executarea tranzactiilor sa se realizeze în cele mai bune conditii.

În urma încheierii unei tranzactii apare un contract bursier; pentru tranzactiile obisnuite contractul bursier se încheie, iar Bursa transmite confirmarea acesteia catre membrul respectiv prin raportul de tranzactionare; pentru tranzactiile speciale contractul se încheie atunci când Bursa accepta notificarea efectuarii unei tranzactii speciale si o opereaza în STEA (dupa încheierea sedintei de tranzactionare).

Contractele bursiere se fac publice imediat dupa încheierea lor; modificarea sau anularea lor, se face numai de catre Bursa, aceasta fiind obligata sa anunte membrii afectati si membrii neafectati (prin serviciul Relatii cu Publicul se anunta si mass-media).

În afara tranzactiilor obisnuite realizate prin STEA, la Bursa de Valori Bucuresti se efectueaza si tranzactii în afara STEA, denumite tranzactii speciale; datorita volumului si valorii, aceste tranzactii ar dezechilibra piata daca ar fi facute în cadrul sedintelor de tranzactionare si din acest motiv se introduc în STEA dupa finalizarea tranzactiilor obisnuite. Conform reglementarilor Bursei sunt considerate tranzactii speciale: tranzactiile efectuate sub incidenta L 52/1994, respectiv oferta publica si preluarile; tranzactiile care au o valoare de 1 miliard lei sau o cantitate de titluri care depaseste 5 % din emisiunea de valori mobiliare efectuata de emitent.

O parte importanta a sistemului de tranzactionare o reprezinta Registrul Bursei; aici se înregistreaza valorile mobiliare emise în forma dematerializata sau/si cele emise în forma fizica si imobilizata.

Serviciul de Registru al Bursei este cel care verifica existenta valorilor mobiliare în contul vânzatorului si transfera automat titlurile tranzactionate în contul cumparatorului; Registrul detine un istoric al detinerilor si al transferurilor de valori mobiliare; în plus, Serviciul de Registru al Bursei are datoria sa contribuie la supravegherea pietei prin vizualizarea în orice moment a intentiilor de dobândire a unei pozitii semnificative; acesta nu înseamna ca Bursa va fi cea care va anunta o noua pozitie semnificativa, singurii îndreptatiti sa o faca fiind actionarii.

Registrul Bursei este structurat pe trei sectiuni:

Sectiunea 1. – contine toti actionarii societatilor cotate la Bursa care nu au conturi deschise la societati de valori mobiliare.

Sectiunea 2. – contine informatii privind clientii care au cont deschis la o societate de valori mobiliare.

Sectiunea 3. – sectiunea conturilor proprii ale societatilor de valori mobiliare si ale agentilor custode.

Informatiile continute de Registru se refera la:

– nume persoana fizica/denumire persoana juridica;

– numar de identificare al persoanelor fizice/juridice stabilit prin procedurile Bursei;

– cetatenia/nationalitatea persoanelor înregistrate;

– domiciliul/sediul social;

-tipul si clasa valorilor mobiliare înregistrate;

– numarul valorilor mobiliare detinute.

Furnizarea informatiilor de catre Registrul Bursei vizeaza doua directi; societatile emitente si societatile de valori mobiliare membre ale Bursei; informatiile catre societatiile emitente se transmit la cerere, contra-cost (8-30 USD) cu ocazia: AGA ordinare si/sau extrordinare, platii dividentelor si a dobînzilor, rambursarea împrumuturilor obligatori. Pentru societatile membre ale Bursei se furnizeaza informatii lunar, sau de câte ori este nevoie,privind situatia clientilor în vederea înscrierii si confirmarii acelorasi informatii în evidentele societatilor de valori mobiliare.

Fig. 2.5. FUNCTIONAREA SECTIUNILOR REGISTRULUI B.V.B.

1a

3

1b 2

1.- deschiderea contului clientilor care au cont deschis la o societate de valori mobiliare: a) prin transfer din sectiunea 1;

b) direct.

2.- transferul valorilor mobiliare ale unui client de la societatea de valori mobiliare la alta.

3.- achizitionarea de valori mobiliare în nume propriu de catre societatea de valori mobiliare.

În procesul de tranzactionare fiecare societate de valori mobiliare actioneaza în Bursa pentru satisfacerea în cele mai bune conditii a ordinelor de vânzare si de cumparare primite de la clienti si cele în nume propriu; la nivelul fiecarui membru al Bursei tranzactiile se efectueaza în limita unei sume denumita limita de tranzactionare care se calculeaza astfel:

3(SCP + VNMC)3(CNP-VNP)+CNC+VNC

SCP= valorile mobiliare detinute de SVM, inscrise in contul acesteia in sectiunea 3 a Registrului Bursei, si care nu sunt grevate de alte obligatii.

VNMC= valoare neta minima a capitalului.

CNP= Valorile mobiliare cumparate de SVM în nume propriu si aflate în curs de decontare.

VNP = valorile mobiliare: vândute de SVM si aflate în curs de decontare.

CNC = valorile mobiliare cumparate în numele si pe contul clientilor, aflate în curs de decontare.

VNC = valorile mobiliare vândute în numele si pe contul clientilor, aflate în curs de decontare.

Orice sedinta de tranzactionare la BVB se încheie cu editarea unor rapoarte de tranzactionare si decontare care vor sta la baza decontarii si compensarii tranzactiilor.

Societatile de valori mobiliare si agentii custode încheie cu BVB un contract de novatie care permite compensarea multilaterala a obligatiilor reciproce rezultate între societatile de valori mobiliare si agentii custode în urma tranzactionarii, precum si stingerea obligatiilor rezultate din compensare.

În vederea compensarii si decontarii, SVM-urile sunt obligate sa parcurga urmatorii pasi: sa deschida un cont de decontare la Bursa de Decontare desemnata de Bursa (16 autorizate în prezent); sa depuna la Bursa un ordin de plata în alb si specimene de semnaturi, precum si amprenta stampilei SVM; sa depuna o scrisoare de garantie la Banca de Decontare, acceptata de catre aceasta, în favoarea contului de decontare al SVM; sa mentina în contul de decontare un disponibil suficient pentru stingerea obligatiilor rezultate în urma tranzactiilor bursiere:.

La Bursa Bucuresti mecanismul de decontare dureaza trei zile cu posibilitatea scurtarii lui, în functie de îmbunatatirea sistemului de plati între banci (bancile de decontare ale SVM-urilor în relatia lor cu Banca Nationala-banca de decontare a Bursei de Valori Bucuresti).

Daca SVM-ul debitor nu dispune de disponibilitatile banesti necesare acoperirii sumelor de plata, Banca de Decontare va credita contul SVM cu o suma ce nu va depasi suma scrisorii de garantie a acesteia din care se scade dobânda creditului si un comision.

Daca însa nici în acest caz nu se acopera suma de plata, SVM-ul este obligat sa treca cu titlu gratuit proprietatea valorilor mobiliare detinute în nume propriu si asupra celor mentinute cu titlu gratuit. Suma se recupereaza prin valorificarea respectivelor valori mobiliare de catre Bursa.

În cazul în care totusi nici aceasta suma nu este suficienta, BVB transmite un ordin de plata pentru virarea sumei din Fondul de Garantare în contul de decontare al BVB.

Fondul de Garantare este un cont creat în scopul asigurarii lichiditatii integrale si la scadenta a obligatiilor de plata ce rezulta în urma încheierii tranzactiilor. Alimentarea este realizata de catre societatile membre ale BVB, astfel:

– 3% din capitalul social al SVM reprezinta contributia initiala;

– 5% din suma celor mai mari trei sume de plata din ultimele doua saptamâni; la fiecare doua saptamâni contributia fiecarei societati se recalculeaza, daca depaseste ± 10% se alimenteaza sau se restituie catre societate: SVM-ul primeste o dobânda care ramâne în acest fond. Orice membru al Asociatiei are dreptul la o singura virare de suma din acest fond în contul de decontare al BVB, cu alte cuvinte un SVM poate sa fie o singura data în imposibilitate de plata; la o noua abatere va fi suspendata de la tranzactionare în ringul Bursei.

Prin regulamentele bursiere se precizeaza ca decontarea tranzactiilor bursiere are prioritate pentru societatea membru în detrimentul oricaror alte decontari ale tranzactiilor pe alte piete.

3.1. STUDIU DE CAZ PRIVIND EVOLUTIA CURSULUI BURSIER

SI AL VOLUMULUI TRANZACTIILOR

3.1.0. Indicatori statistici la Bursele de valori

Activitatea complexa a unei Burse de valori implica cu necesitate existenta unui sistem de indicatori statistici; cu ajutorul acestor indicatorii se pot cuantifica, cantitativ si calitativ, procesele tranzactionate impactul dintre cererea si oferta de capital precum si tendintele în viitorul apropiat pe respectiva piata. În acelasI timp, indicatorii specifici ai activitatii bursiere stau la baza unor analize bine fundamentate matematic, cu privire la activitatea prezenta si de perspectiva a Bursei, din punct de vedere atât al cumparatorilor cât si al vânzatorilor de titluri mobiliare.

Indicatori cantitativi pot fi: pretul cu care se vinde si se cumpara un anumit titlu mobiliar la un moment dat, valoarea nominala si dobânda ce o poate primi posesorul, numarul de titluri tranzactionate precum si alti indicatori legati de operatiuni complexe de pietele de valori moderne.

Indicatori calitativi ofera posibililor investitori o imagine a situatiei prezenta pe piata de valori mobiliare, precum si tendintele posibile în cea ce priveste atractivitatea unui anumit titlu, a unui portofoliu de titluri sau a Bursei în general.

Fiecare Bursa de Valori are sistemul sau propriu de indicatori. Indiferent însa, de titlul Bursei, sistemul include indicatori referitori la aceleasi activitati: indicativul general al activitatii bursiere (indicele bursier); indicatori sintetici pentru sectoarele economiei nationale; indicatori cantitativi, referitor la numarul de titluri cotate; numarul de titluri cumparate / vândute, preturile de vânzare / cumparare, numarul de contracte încheiate, volumul tranzactiilor, nivelul capitalizarii bursiere; indicatori calitativi (rata rentabilitatii, riscul unui titlu mobiliar, volatilitatea unui titlu mobiliar).

Fig.3.1

Bursa de Valori din Bucuresti practica un sistem de indicatori statistici inspirat din cel al marilor piete bursiere; cu ajutorul acestui sistem analistii financiari pot trage concluzii privind tendinta de ansamblu a Bursei, pe anumite titluri mobiliare tranzactionate, pe categorii (categoria I, categoria de baza) sau pe un portofoliu de titluri. În cazul Bursei din Bucuresti, însa, uneori, analizele previzionale sunt infirmate de evolutia acesteia (cel mai relevant exemplu este criza politica soldata cu demisia prim-ministrului; în ziua respectiva indicele BET a crescut cu câteva procente, desi pe marile piete bursiere o astfel de decizie ar duce la o cadere bursiera în tara respectiva).

Sfârsitul anului 1997 a fost pentru BVB mai curând nefast, începând cu criza din octombrie a pietelor bursiere occidentale care a afectat si piata bursiera românesca; lunile noiembrie si decembrie n-au însemnat momente de redresare ci de caderi, în continuare, a preturilor actiunilor, atingându-se minime istorice atât pentru cursul actiunilor cât si pentru indicele oficial al Bursei – BET.

Începând cu 16 aprilie Bursa de Valori Bucuresti a introdus un nou indice, ca parte a sistemului de indici pe care BVB îl construieste – BET-C (BET- Composite); acesta cuprinde toate titlurile cotate la BVB, indiferent de categorie si este reânnoibil cu fiecare societate acceptata la Cota Bursei; acest indicator este destinat a reflecta tendinta de ansamblu a Bursei; desi au existat si înainte indicatori care sa reflecte starea Bursei(Vanguard, Gelsor) acesta este al doilea indice lansat de institutia Bursei.

Primele luni ale anului 1998 au adus un usor reviriment al pietei bursiere dar nu pe masura asteptarilor; datorita crizei politice prelungite (investitorii straini, care reprezinta cca 90% din piata bursiera) au devenit sceptici în a investi în România si se considera ca revigorarea Bursei a fost astfel amânata în lunile ce vor urma.

Bursa Monetar – Financiara si de Marfuri Sibiu coteaza contracte pe indicele bursier BMS (media artimetica a preturilor, medii ale actiunilor listate la Categoria I a Bursei de valori); pentru contractele la o luna (BMS 1) cotatiile s-au situat sistematic sub valoarea oficiala a indicelui (BET). Speculatorii din piata futures de la Sibiu estimeaza scaderea preturilor la Bursa, se considera ca fondurile straine de investitii si-au oprit operatiunile pe piata bursiera, iar preturile oferite de cumparatorii activi în piata sunt mici.

Pe termen lung, titlurile listate la Categoria I a BVB sunt creditate cu sanse mari de crestere. Cotatiile contractelor futures pe indicele BMS 1 la trei luni (scadente la 30 iunie) se situeaza mult peste valoarea indicelui.

3.1.1 Prezentarea indicatorilor pe perioada oct. ‘97 – mart. ‘98

Analiza principalilor indicatori statistici bursieri pe perioada octombrie ‘97 – martie ‘98 arata pe ansamblu o miscare de sus în jos – în primele trei luni si o usoara miscare de jos în sus pentru urmatoarele trei luni.

OCTOMBRIE 1997

Luna octombrie s-a caracterizat prin doua mari momente: atingerea maximului istoric pentru BET si caderea generalizata a burselor la sfîrsitul lunii; valoarea totala a tranzactiilor a ajuns la 235 mld. Lei, comparativ cu 200,56 mld. Lei în septembrie. Reducerea preturilor principalelor societati, pe de o parte si introducerea de noi societati la tranzactionare (ALRO, SEMANATOAREA), pe de alta parte, au reprezentat puncte de atractie pentru investitori, ceea ce a determinat ca pe ansamblu, performantele acestei luni sa fie încurajatoare.

Societatea ALRO Slatina a avut o intrare "exploziva" pe piata si de altfel s-a pastrat, cu mici exceptii, în fruntea societatilor tranzactionate (atât ca pret si ca volum al tranzactiilor) – dovedindu-se astfel interesul investitorilor pentru singurul producator de aluminiu din S-E Europei. În prima zi de tranzactionare (15 oct.) s-a început cu 40.000 lei/actiune, dar nu s-au înregistrat tranzactii, cumparatorii trebuind sa pulseze pâna la 80.000 lei/actiune; în final pretul mediu al zilei a fost de 68.407 lei cu un volum al tranzactiilor de 7 mld. lei.

În primele doua saptamâni s-au înregistrat fluctuatii semnificative, astfel: Compo Sibiu a crescut cu 38% în saptamâna 3-9 octombrie pentru a scadea, apoi la o crestere de 18% în saptamâna urmatoare; SOFERT a scazut 9% în saptamâna 3-9 octombrie pentru a creste 29% în saptamâna urmatoare,dupa cum si Santierul Naval Constanta a scazut 6% în prima saptamâna a lunii pentru a creste aproape cu 50% (49,04%) în a doua saptamâna.

Cresterile primelor doua saptamâni au dus la reactii din partea investitorilor care si-au retras ordinele de cumparare ducând la scaderi ale cursurilor; în plus semnalele de pe piata valutara, privind o scadere accentuata a leului în raport cu USD, au accentuat acest fenomen.

Saptamâna 24-30 oct. 1997 s-a caracterizat prin caderea generalizata a burselor externe, fenomen resimtit si la noi. Comitetul Bursei a fost nevoit sa limiteze variatia cursului la 20%, pentru câteva zile; cu aceasta ocazie s-a revazut dependenta pietei românesti de investitorii straini; caderea marilor burse asiatice a lansat la noi teoria conform careia, marii investitori si-au mutat centrul de actiune Asia, spre pietele bursiere sud-estice europene, în plina expansiune la momentul anului 1997.

Urmare a acestor evenimente cresterile saptamânale din ultima parte a lunii au fost practic nesemnificative, masurându-se în câteva procente (o exceptie: Alimentara Cluj – în saptamâna 24-30 oct. "97: 30,61%), scaderile fiind însa 28% (Banca Transilvania), 23% Alro, 19% Sofert. La nivelul lunii octombrie s-au tranzactionat 71 de societati din care 12 la categoria I.

Cele mai bine reprezentate ramuri de activitate au fost: industria chimica, metalurgica, alimentara, masini si echipamente (10%), constructii metalice (8%) etc.

Cele mai tranzactionate actiuni au fost ale societatilor:

Ca numar de actiuni tranzactionate DACIA a detinut primul loc, dupa cum arata si graficul:

Tranzactiile speciale ale lunii octombrie au fost în numar de patru, însumând 5.220.954.000 lei, din care 2.499.887.509 lei s-au platit pentru actiuni ale societatii ALRO.

TRANZACTII SPECIALE LUNA OCTOMBRIE

NOIEMBRIE 1997

Indicele BET (lei) a cunoscut o tendinta descendenta pe întreaga luna, evoluând descrescator de la 913,67 puncte la începutul lunii, la 693,51 puncte pe 28 noiembrie, reprezentând o scadere de 220,16 puncte (24%).

Scaderea accentuata a indicelui BET s-a datorat scaderii semnificative a preturilor actiunilor ce compun acest indice (ctg.I). Astfel, pretul actiunilor societatii ANTIBIOTICE a scazut de la 6829 lei, la inceputul lunii la 5069 lei, la sfârsitul perioadei; la DACIA pretul a scazut de la 952 lei/actiune la 595 lei/actiune.

Desi a fost oarecum temporizata în luna noiembrie cresterea ratei inflatiei, ca si inexistenta, înca a cadrului legislativ necesar investitiilor de portofoliu, au fost factori care au determinat retineri din partea investitorilor, fie ele doar temporare. Ezitarile FPS în a privatiza, prin bursa, societati performante, tranzactionate sau nu la bursa, a fost un stimulent care a lipsit, de asemenea, potentialilor investitori.

Valoarea totala a tranzactiilor în luna noiembrie a atins 164 mld. lei, reprezentând doar 70% din valoarea totala a tranzactiilor realizate în luna precedenta. De altfel, performantele acestei luni au fost cu mult depasite de cele ale lunilor de vara.

Capitalizarea bursiera în ultima sedinta de tranzactionare a lunii noiembrie a fost de 4548,9 mld. lei (aprox. 578,74 mil. $), nivelul acestui indicator fiind în continua scadere. De asemenea, numarul de actiuni tranzactionate si de tranzactii au reprezentat 67%, respectiv 64% din valoarea acestor indicatori în luna precedenta.

În prima saptamâna a lunii s-a înregistrat o stabilitate a evolutiilor cotatiilor caracterizata drept "linistea dinaintea furtunii", fapt de altfel dovedit de evolutiile viitoare; acalmia s-a datorat apatiei cumparatorilor si în secundar retinerii actionarilor de a vinde la preturi scazute; preturile scazute nu sunt acceptabile pentru actionari iar cumparatorii-avantajati de preturile scazute – nu investesc pentru ca legislatia în vigoare nu-i încurajeaza.

Saptamâna urmatoare s-a caracterizat printr-un paradox: pe de o parte preturile foarte scazute ale actiunilor constituie teoretic o baza de pornire pentru potentialii investitori; pentru a-si acoperii pierderile, investitorii prezensi înca pe piata au ocazia sa-si recladeasca portofoliul de plasamente; pe de alta parte nimeni nu actioneaza; media tranzactiilor a fost de 8 mld. lei.

Cea mai mare crestere la categoria I a fost de 1,55% pentru Oltchim, în timp ce scaderile se masoara în procente cu doua cifre (societatea MOLDOMOBILA a scazut cu 12,74% atingând pretul mediu de 294 lei).

Pe ansamblul lunii scaderile au fost în general cu doua cifre pe fiecare saptamâna, în timp ce cresteri mai mari s-au înregistrat în ultima saptamâna a lunii: SOFERT: 10,51%, CARNE: 18,03%.

Numarul societatilor tranzactionate în luna noiembrie a ajuns la 75, din care 13 la categoria I.

Desi cu o reprezentare de doar 9% din numarul total al societatilor tranzactionate, industria chimica detine 50% din capitalizarea bursiera totala a societatilor tranzactionate la BVB. Acest fapt se explica prin societatile foarte performante ce apartin acestui sector, parte din ele cotate la categoria I, dar si aprecierii corespunzatoare pe care acestea o primesc din partea investitorilor.

Industria metalurgica detine 12% din numarul societatilor cotate si au o pondere de 18% în capitalizare. Industria mijloacelor de transport are 11% din capitalizare (DACIA are o contributie importanta).

În decursul acestei luni s-a derulat o singura tranzactie speciala al carui obiect au constituit-o actiunile societatii OLTCHIM; s-au tranzactionat 190.000 actiuni ce au valorat

700.300.000 lei.

Evolutia pe doua luni a numarului de tranzactii pentru fiecare societate arata urmatoarele evolutii:

ALRO ramâne si în noiembrie cea mai tranzactionata societate cu o valoare totala a tranzactiilor de 52,97 mld.lei, fapt datorat în mare parte pretului ridicat al actiunilor acestei societati. Ea este urmata de OLTCHIM (21,08 mld.), TERAPIA (17,83 mld.), DACIA (13,95 mld.), ARTIC (12,56 mld.).

Cele mai tranzactionate au fost actiunile societatii Automobile DACIA (valoare nominala de 1000 lei): 18,8 mil. actiuni, urmate de OLTCHIM, ELECTROAPARATAJ (pachetul majoritar vândut de FPS prin BVB) etc.

Cele mai putin tranzactionate actiuni sunt cele ale societatii IMPACT Bucuresti ( 9 tranzactii) cu doar 180 actiuni tranzactionate.

DECEMBRIE 1997

Cadrul general al lunii decembrie s-a caracterizat printr-o inflatie de 4,5%, astfel inflatia anuala ajungând la151,4%, cu mult peste cea prevazuta. Leul a cunoscut o tendinta de devalorizare, cursul acestuia în raport cu moneda americana fiind la sfârsitul lunii decembrie (19 dec.) de 7994 lei/$, fata de 7889 lei/$ la începutul lunii.

Valoarea totala a tranzactiilor în ultima luna a anului la BVB a fost de

120,5 mld. lei, reprezentând 73,45% din valoarea tranzactiilor realizate în noiembrie.

Capitalizarea bursiera în ultima sedinta de tranzactionare a fost de 5055 mld.lei, depasind capitalizarea bursiera a ultimei sedinte de tranzactionare din luna noiembrie, fapt datorat, în special, cresterii preturilor societatilor din categoria I.

Ca numar de actiuni tranzactionate, performantele acestei luni au fost aproximativ egale cu cele ale lunii precedente, iar numarul de tranzactii s-a redus, demonstrând reducerea activitatii bursiere specifice sfârsitului de an .

Pe 5 decembrie s-a efectuat splitarea actiunilor societatii SOFERT S.A. Bacau. În urma realizarii acestei operatii numarul de actiuni al S.C. SOFERT S.A. este de 71.636.500. cu o valoare nominala de 1000 lei.

La conferinta EUROMONEY Salonic s-a semnat un acord între BVB si Bursa de Valori-Atena prin care societatile emitente românesti si grecesti sa-si poata tranzactiona actiunile pe ambele piete; astfel se vor emite certificate de depozit în baza actiunilor unor societati românesti cotate la BVB.

Cele mai tranzactionate societati, ca numar de tranzactii, în luna decembrie au fost DACIA (5300), ALRO (5088), urmate la mare distanta de TERAPIA (2366), OLTCHIM (1732), ANTIBIOTICE (1463).

Ca valoare totala a tranzactiilor, cea mai performanta

societate a lunii decembrie a fost OLTCHIM cu tranzactii în valoare de 38,65 miliarde lei.

AMONIL Slobozia, singura societate admisa la tranzactionare în luna decembrie a reusit sa se afle în primale 15 societati cu o valoare a tranzactiilor de 2,49 miliarde lei.

NUMAR DE ACTIUNI TRANZACTIONATE

DACIA si OLTCHIM si-au pastrat pozitiile, dar tendintele au fost inverse (la DACIA a scazut numarul actiunilor tranzactionate în timp ce la OLTCHIM procesul a fost invers).

Si în luna decembrie s-a derulat o singura tranzactie bursiera, cu actiuni ale societatii OLTCHIM, pentru 5.506.578 actiuni tranzactionate s-au platit

23.149.995.680 lei.

IANUARIE-MARTIE 1998

Primele trei luni ale anului 1998 s-au caracterizat printr-o evolutie ascendenta a principalilor indicatori sintetici ai evolutiei activitatii bursiere.

Dintre evenimentele lunii ianuarie la BVB se disting: data de 6 ianuarie, când devin operationale serviciile de custodie directa prin intermediul bancilor custode ABN Amro Bank România si ING Bank NV România Bucharest Branch; si de data de 8 ianuarie când s-a desfasurat sedinta de tranzactionare cu numarul 300.

În cursul lunii februarie a avut loc sedinta Comitetului BVB care a hotarât studierea posibiitatilor de implementare a instrumentelor derivate si a împrumutului de actiuni (borrowing & lending); s-a hotarât, de asemenea, introducerea indicelui BET-C; bancile CITIBANK Romania S.A. si Société Genérale S.A. Sucursala Bucuresti, legal autorizate sa ofere servicii de custodie, au devenit membre ale sistemului de decontare, compensare si registru al BVB.

În luna martie au avut loc primele oferte publice de vânzare a unor pachete de actiuni detinute de FPS la ICME Bucuresti si la Ciprom Ploiesti; societate care este de altfel si tranzactionata la BVB; Sase tranzactii au fost suficiente pentru ca oferta de 1.735,836 actiuni ICME sa fie epuizata într-o singura zi (valoarea totala a tranzactiilor a fost de 31.245.048.000 lei). Oferta la CIPROM se mentine, facându-se tranzactii de cel putin 3 miliarde lei.

EVOLUTIA VALORII TOTALE A TRANZACTIILOR

Pe ansamblu, evolutia valorii totale a tranzactiilor a depasit pe primele trei luni ale anului a depasit cu 21,26%, totalul ultimelor trei luni ale anului 1997 cu concentrari substantiale pe lunile martie (343,02) si octombrie (235 mld.). Numarul societatilor cotate a crescut de la 76 la 81 în ianuarie, la 88 în februarie (OIL TERMINAL la Categoria I) si la 92 societati în luna martie; în acest context si numarul de actiuni tranzactionate ca si numarul de tranzactii au evoluat ascendent.

Se observa ca în ciuda cresterii spectaculoase a numarului de actiuni tranzactionate, evolutia numarului de tranzactii a fost relativ constanta, în jurul procentului de 28%.

VALOARE TOTALA TRANZACTII IAN.-MARTIE "98

Totalul tranzactiilor cu actiunile societatii DACIA reprezinta numai 29% din totalul tranzactiilor aceleiasi perioade pentru ALRO S.A.

În privinta numarului de actiuni tranzactionate, în primele trei luni ale anului 1998, DACIA îsi mentine pozitia de lider cu 64,55 milioane actiuni, urmata de OLTCHIM (48,46 mil. actiuni). Un loc fruntas îl are si OIL TERMINAL pentru care în februarie si martie s-au tranzactionat: 26,41 milioane actiuni.

Desi s-a aflat pe locul IV ca valoare totala a tranzactiilor pe luna martie, DACIA s-a pastrat în fruntea topului numarului de tanzactii pentru 3 luni, fiind cea mai lichda societate.

Un argument în plus pentru evolutia ascendenta a Bursei îl constituie evolutia tranzactiilor speciale care în ianuarie au însumat 22,9 mld. lei (s-au tranzactionat actiuni OLTCHIM si COMPA), în februarie doar 4,7 mld. lei (actiuni AZOMURES), în timp ce la începutul lunii martie s-a realizat o tranzactie speciala în suma de 20 mld. lei cu actiunile societatii ALRO. Suma tranzactiilor speciale pe ultimele trei luni ale anului 1997 însumeaza de-abia 29,07 mld. lei adica cca. 60% din tranzactiile speciale ale lunilor analizate.

De mentionat ca în cursul lunii martie au început tranzactiile pentru a doua societate bancara cotata la BVB si anume: Banca Albina din Bucuresti.

Evolutia capitalizarii bursiere pe lunile analizate arata astfel:

– S-a luat în considerare ultima sedinta de tranzactionare a lunii respective-

Cresterea acestui indicator sintetic este pusa pe seama atât a cresterii cursului actiunilor (se calculeaza ca produs dintre cursul actiunii si numarul de actiuni emise), dar si pe seama cresterii numarului de societati listate, mai ales ca au fost acceptate la tranzactionare societati cu un capital social destul de mare. Scaderea înregistrata la sfarsitul lunii martie s-ar putea datora si evenimentelor politice ale acelui moment; în medie, însa capitalizarea bursiera a lunii martie a fost mai ridicata (6915,96 mld. lei) comparativa cu 6327,29 mld. lei, media capitalizarii bursiere în luna precedenta.

3.2. ANALIZA EVOLUTIEI VALORII DE PIATA A ACTIUNILOR

TERAPIA-CLUJ COTATE LA BVB

Societatea farmaceutica Terapia SA din Cluj-Napoca reprezinta una din societatile stabile ale Bursei, fiind de multe ori societatea care a mentinut nivelul tranzactiilor in ringul Bursei.

Societatea clujeana a fost infiintata in 1921 si este astazi o intreprindere complet privatizata. Obiectul principal de activitate este fabricarea de medicamente de uz uman si veterinar, comercializarea produselor farmaceutice. Societatea doreste introducerea in fabricatie a noi produse farmaceutice, fie cu eficienta mai mare, fie mai adoptate cerintelor pietei de azi; se urmareste de asemenea extinderea cooperarii cu firme producatoare de medicamente de international.

Intrarea in ringul Bursei s-a facut pe 1 aprilie 1997, la categoria I, ca dovada a burselor rezultate inregistrate in cursul anilor anteriori.

Tabel 3.1.TERAPIA PE PIATA BURSIERA

Pret maxim in ultimul an 15.000 lei/act.

Pret minim in ultimul an 1.210 lei/act.

Volum tranzactionat prin 176,537 mld. lei

sistem in ultimul an 17.216.800 actiuni

Tranzactii speciale in 27,836 mld. lei

ultimul an 2.066.350 actiuni

Valoare tranzactii TER din

Total piata in 1997 10%

Capitalizarea bursiera

la data de 30.01.1998 558.145 mld. lei

PER 11.

In a doua jumatate a anului 1997 TERAPIA a procedat la marirea capitalului social de la 41.327.675.000 lei la 44.893.075.000 lei, emitand 3.565.400 actiuni; atractivitatea societatii este data si de faptul ca actionarii si-au executat in totalitate dreptul de preemtiune, nefiind "admisi" noi actionari.

Calculul dreptului de subscriere:

In tarile dezvoltate din punct de vedere bursier, dreptul de subscriere se negociaza pe piata in vederea achizitionarii de noi actiuni; la noi, acest lucru nu se intampla inca.

Emisiunea de actiuni duce la o dilutie a profitului dar si la o dilutie a dreptului la adoptarea deciziei.

Dilutia profitului

EPS=

EPS0 ==116,66 lei/actiune

EPS1 ==107,4 lei/actiune

Castigul pe actiune scade cu 9,26 lei/actiune, fiecare actionar primind mai putin bani la repartizarea profitului.

Dilutia dreptului la adoptarea deciziei

Deciziile privind activitatea unei societati pe actiuni se iau prin votul Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) -ordinara si extraordinara-; influenta asupra deciziei adoptate este data de numarul de actiuni detinute; marirea capitalului social inseamna o diminuare a influentei la adoptarea deciziei pentru detinatorul de actiuni care nu isi exercita dreptul de preemtiune.

Daca un investitor are 1 mil. actiuni TERAPIA:

x 100 = 2,42% din totalul actiunilor. Dupa majorarea capitalului, el va detine doar:

Societatea si-a marit capitalul social cu 8,62%.

Analiza fundamentala

La sfarsitul lunii februarie, conform datelor oferite de BVB, TERAPIA era inscrisa cu trei actionari semnificativi din care S.C. Romferchim S.A. detinea 18,97%.

Fig. 3.1.

Indicatorii de rentabilitate arata evolutii ascendente si descendente in cele patru momente studiate.

marja profit brut (MPB) =

marja profit exploatare (MPE) =

marja profit net (MPN) =

Anul 1996 a insemnat o rentabilitate mai scazuta pentu TERAPIA, privita prin prisma celor trei marje ale profitului; cheltuielile au diminuat profitul, mai ales datorita creditelor contractate de societate in perioadele anterioare anului 1996 si ale caror rambursare s-a facut in acest an.

Tabel 3.2. Marje de profit la TERAPIA S.A.

Se observa o crestere a marjelor de profit pentru anul 1997, ca o dovada a avantajului intrarii pe Bursa dar si ca o confirmare a situatiei incurajatoare din industria farmaceutica (TERAPIA si ANTIBIOTICE – IASI au fost lideri in ringul Bursei in cursul anului 1997 pana la aparitia societatii ALRO Slatina).

Analiza fundamentala se refera la o serie de indicatori legati de activitatea societatii dar si in corelatia cu pretul actiunilor la Bursa:

capitalizarea bursiera = Numar actiuni detinute Cursul bursier

castigul pe actiune (earnings per share) =

PER (price- earning ratio) =

randamentul actiunii =

In luna octombrie raportul capitalizarii bursiere/capitalul social a situat societate

pe primul loc in randul societatilor listate la Bursa. Doar Azomures (5761.346.576 lei) si Oltchim (1.017.873.438 lei) au avut capitalizare bursiera mai mare dar raportul confirma decalajul intre valoarea nominala (1000 lei) si pretul mediu de la Bursa.

In noiembrie raportul scade la 11,2 de la 12,7 si TERAPIA pierde locul I; intre societatile Bursei, TER. este printre putinele care pastreaza raportul supraunitar, in decembrie crescand la 11,87.

In ianuarie raportul ajunge la valoarea de 12,43 pe o panta ascendenta a pretului mediu al actiunilor societatii analizate.

In 1997, anul intrarii la Cota Bursei, rata de distributie a dividendului a fost de 54,64%, emitentul incercand atragerea detinatorilor de capital prin dividende de cca. 120 lei pe actiune la un dividend global de 4.821.562.000 lei la sfarsitul anului 1996.

Randamentul actiunii la 31.10.1997 era 0,86%; un asemenea indicator ar trebui comparat cu randamentul plasarii la o banca.

Valoarea de randament, reprezinta raportul dintre dividendul actiunii si rata dobanzii bancare.

In luna noiembrie, la o rata a dobanzii de 45% si un dividend de 110 lei/actiune, acest indicator este de 244,44 lei. Aceasta valoare reprezinta suma de bani care – depusa la o banca la dobanda curenta produce intr-o anumita perioada de timp (1 an) exact fluxul de venituri adus de actiunea respectiva.

O comparatie cu valoarea cursului (cca. 12.500 lei la 30 ian.), duce la concluzia ca actiunea TERAPIA este supraevaluata.

Raportul pret-castig (PER) arata cat trebuie sa plateasca un investitor pentru o actiune,pentru a obtine o unitate monetara din profiturile firmei emitente.

In cazul TERAPIA, PER a avut la 30 ian.1998 o valoare de 63,35 lei, ceea ce inseamna ca investitorul trebuie sa plateasca 63,35 lei pentru a obtine 1 leu ca venit produs de actiunea cumparata.

In octombrie, actiunile TER aveau unul dintre cele mai mari PER din randul societatilor listate la Bursa. In teorie , un PER mare inseamna o supraevaluare a actiunilor respective (fapt subliniat si de valoarea de randament calculata mai sus) si, deci, o achizitionare pentru cresteri viitoare de curs nu s-ar mai justifica; variatiile ulterioare ale cursului dovedesc insa o stabilitate, fara scaderi spectaculoase, dar nici cresteri semnificative (analistii au preconizat ca la inceputul anului 1998, dupa "caderea" de la sfarsitul anului 1997, actiunile "vechi" nu vor inregistra cresteri spectaculoase, ceea ce de altfel s-a si intamplat.

Cursul bursier poate fi determinat teoretic cu ajutorul formulei: C = D*PER unde:

D – dividend; C – cursul.

Se considera PER-ul ca fiind inversul randamentului.

PER-ul reflecta exact conceptia omului de bursa ca un titlu valoreaza atat cat se ofera pentru a fi cumparat.

In afara rentabilitatii trecute se poate estima si o rentabilitate viitoare; viitorul poate confirma estimarile sau nu, existand riscuri pe care orice operator de bursa le poate lua in considerare.

Riscul reprezinta eventuala pierdere pe care o va suporta detinatorul de actiuni in cazul in care rentabilitatea efectiva obtinuta in perioada urmatoare se abate de la rentabi-litatea sperata.

Cea mai mare importanta in comensurarea riscului o prezinta coeficientul de valabilitate – beta ().

N – numar observari;

RX – media aritmetica simpla a rentabilitatilor individuale observate;

media aritmetica simpla a rentabilitatilor de piata observata.

Pentru perioada martie-aprilie 1998 au calculat un de +0,57% ceea ce inseamna ca la o variatie cu 1% a indicelui BET, actiunile TER vor creste cu o jumatate de procent; aceasta valoare este strict teoretica fara relevanta practica; coeficientul se considera a

fi relevant pentru perioada de observatie de cel putin 1 an; cum p<1 se dovedeste a fi o interdependenta slaba intre variatia pietei si cea a cursului actiunilor TER.

Analiza grafica

Analiza economica si financiara trebuie sa serveasca la selectarea anumitor titluri mobiliare din multimea existenta pe piata, susceptibile de a deveni obiectul unei investitii profitabile.

O importanta deosebita o are analiza tendintei evolutiei cursului unei anumite actiuni. Modalitatea intuitiva pentru a determina tendinta unui titlu de valoare este reprezentarea grafica.

Metoda mediilor mobile este utilizata adesea ca instrumente de previziune si mai ales un instrument care poate indica momentul oportun pentru o actiune de vanzare sau de cumparare a unui titlu.

Utilizarea mediilor mobile ca recurs la teoria lui Dow are ca scop evidentierea schimburilor de tendinta a pietei.

Exista un ansamblu de reguli la care apeleaza analistii asupra momentului de vanzare sau de cumparare a unui anumit titlu.

In cazul actiunilor TER, pe perioada analizata (ianuarie-februarie 1998) a existat o variatie de sus in jos si apoi de crestere a cursului pe un fond de crestere a mediilor mobile.

A existat un moment in care s-a inregistrat o schimbare de tendinta -un semnal de vanzare, cand se preconiza o scadere a cursului in conditiile in care curba mediilor mobile s-a situat deasupra celei a cursurilor.

3.3. INDICELE BVB.

EVOLUTIE SI SEMNIFICATIE

3.3.1.Caracteristici ale indicilor bursieri

Un indice bursier masoara evolutia în timp a performantelor pietei bursiere (unui compartiment sau sector de activitate, fie a unui portofoliu esantion).

Pentru construirea unui indice sunt parcurse urmatoarele etape:

1). Selectarea esantionului, format dintr-un numar restrâns de titluri, astfel încât acesta sa fie reprezentativ pentru situatia generala a Bursei sau al unui sector al acesteia.

2) .Determinarea ponderii diferitelor elemente ale esantionului. Aici exista trei variante:

pondere egala (daca o actiune coteaza 40.000 lei, iar alta 20.000 lei, se vor lua

5 titluri din prima si 10 titluri din a doua).

pondere cu capitalizare bursiera (cu cât capitalizarea bursiera a unui titlu este

mai mare, cu atât ponderea sa în indice este mai ridicata (NYSE Composite, SP 500).

luarea în considerare numai a cursurilor titlurilor, fara nici o pondere (simpla

aditionare a preturilor – asa cum se face pentru indicele DOW JONES – se masoara evolutia sumei obtinute).

3) .Alegerea datei de referinta si a indexarii (de exemplu, pentru un indice a carui valoare la data de referinta a fost echivalenta cu 1000 puncte, la o valoare de 1100 înseamna o crestere cu 10% fata de perioada de baza).

O crestere durabila a indicilor înseamna o bursa puternica, atractiva, care reflecta optimism în cercurile de afaceri (bull market – 'piata sub semnul taurului' ) -sporirea continua a cursului actiunilor si un volum important de tranzactii. O tendinta descendenta, de lunga durata, a indicilor înseamna o piata slaba, lipsita de interes pentru tranzactii, pesimism în cercurile de afaceri (bear-market – "piata sub semnul ursului").

Urmarirea indicilor este necesara si pentru a aprecia performantele unei actiuni individuale în raport cu tendinta pietei. Daca actiunea respectiva scade în timp ce trendul pietei este stabil sau în crestere înseamna ca firma emitenta este evaluata negativ de catre piata, ca exista riscuri în pastrarea acestor actiuni. Daca un întreg sector industrial este evaluat de piata sub tendinta medie, înseamna ca acest sector se confrunta cu probleme economice, ca evolutia sa viitoare este pusa sub semnul întrebarii.

Totodata, faptul ca o firma este inclusa în componeta indicelui reprezentativ al bursei reprezinta o consacrare pentru acea companie, actiunile sale fiind considerate valori sigure.

Determinarea nivelului indicelui se face prin împartirea valorii agreate de piata în perioada curenta la (valoarea de piata de baza). Pentru ratiuni tehnice valoarea de piata de baza este ajustata din când în când pentru a reflecta numai miscarile de preturi care rezulta din influenta factorilor de piata. Principalele situatii în care are o astfel de ajustare sunt urmatoarele:

– introducerea unei noi actiuni la Cota;

– trecerea unei companii de la a doua la prima sectiune a Bursei;

– scoaterea unui titlu de la cotare;

– fuziuni;

– oferte publice;

– preschimbarea de obligatiuni convertibile sau de actiuni preferentiale în actiuni comune.

Calculul variatiei indicatorului se face dupa relatia:

Va = Vc (CB i / CB A) 100;

Va = valuarea actuala;

Vc = valoarea conventionala (de referinta);

CBA = capitalizarea bursiera de baza ajustata (de la momentul t0);

CBi = capitalizarea bursiera instantanee (din ziua efectuarii determinarii);

În afara ajustarilor tehnice, calculul indicatorilor bursieri trebuie sa permita atât urmarirea evolutiei preturilor activelor financiare cât si a rentabilitatii acestora. Indicatorii permit, de asemenea, construirea unor produse derivate (optiunile pe indici bursieri, sau contractele la termen pentru indici bursieri).

3.3.2. Tipologia indicilor bursieri

A. Indici care nu se negociaza la Bursa: -prototipul acestui tip de indici îl reprezinta indicele bursei new-york-eze DOW JONES (1884); cu ajutorul lui se sintetizeaza într-un singur numar performanta globala (deci si riscul) la Bursa; astfel, determinarea marimii lor trebuie sa fie cât mai neutra, cât mai obiectiva; pot fi publici sau privati (publicati de grupurile de presa, institute de statistica, organisme financiare, nationale sau mondiale.

B. Indici bursieri care fac obiectul negocierilor la Bursa. Acest tip de indici are

un avantaj informational deoarece acesti indici sunt subiectul unui echilibru de piata.

Daca piata unui asemenea indice este în crestere înseamna ca numerosi investitori au

decis sa cumpere actiuni pe acea piata. Aceasta înseamna ca indicele reflecta cele mai

bune actiuni ale pietei si sintetic mai bine ca un indice ne negociat, ofera informatii, de buna calitate, pietei si operatorilor care intervin imediat.

1. Privati: prototipul acestui tip de indice vine din Suedia.

2. Indici locali si indici importati: fiecare piata financiara poate decide sa importe indicele unei alte piete bursiere pentru a face negocieri între ele. Acesti indici, obiect de negociere, furnizeaza o tehnica foarte "supla" pentru delocalizarea gestiunii riscului la o singura bursa. Fiecare piata se adreseaza celeilalte pentru a administra riscul pe care îl produce indicele respectiv.

3. Indici diversificati si indici de piata. Indicii diversificati sunt indicii din prima generatie; cota oficiala se realizeaza astfel, printr-un indice diversificat, ce reflecta cât mai fidel cu putinta toate sectoarele economice.

Atunci când indicele va face obiectul unor negocieri pe piata, situatia se modifica. Un astfel de indice nu poate sa ia în considerare numai elementele de mai sus. El trebuie sa reflecte cât mai bine diversitatea la Cota, cât si riscul global de la Bursa (riscul de piata).

Cele doua concepte: indici diversificati si indici de piata sunt de neapropiat. Un indice negociabil trebuie deci sa fie mereu un indice de piata mai degraba decât un

indice diversificat.

Pentru indicii din a doua generatie caracteristica principala o constituie diversitatea larga a valorilor mobiliare ce intra în conformitate cu anumite criterii privind:

diversitatea ramurilor de activitate din rândul carora se aleg societatile (inclusiv din

rândul serviciilor; prima oara s-a întâmplat în SUA).

difuzia valorilor mobiliare alese în rândul publicului sa fie foarte mare astfel înct

nimeni sa nu detina controlul total asupra uneia din valorile mobiliare incluse.

gradul de capitalizare bursiera sa fie ridicat, atât din punct de vedere al valorilor

tranzactiilor cât si prin prisma dividendelor pe actiune repartizate de emitent.

Tabel 3.3.Indici bursieri în Europa de Est

3.3.4. Indicele oficial al Bursei de Valori Bucuresti

În România primul indice oficial al Bursei de Valori Bucuresti aparut la aproape doi ani de la prima sedinta de tranzactionare. Acest lucru s-a datorat faptului ca Bursa a marit semnificativ numarul societatilor cotate la Bursa de-abia în decursul anului 1997. Aparitia atât de târzie a fost dictata de necesitatea reflectarii cât mai complete a tuturor ramurilor economiei, indicele reflectând variatiile pe ramuri si influentele asupra ansamblului economiei nationale.

Conform Comitetului Indicelui, scopul crestrii BET (Bucharest Exchange Trading) a fost acela de a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide zece societati; de a permite managerilor de portofoliu calcularea indicelui beta, având o masura mai precisa a volatilitatii actiunilor cotate. În plus, BET este creat cu scopul de a furniza o baza adecvata pentru tranzactiile derivate pe indici (options, futures si combinari ale acestora).

Metodologia de calcul a BET porneste de la media ponderata cu capitalizarea preturilor celor mai lichide 10 societati, valoarea preturilor din fiecare zi este raportata la preturile corespunzatoare momentului initial (t=0).

Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat unor masuri precizate anterior, valoarea indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie f în ziua în care are loc schimbarea care afecteaza pretul. Orice modificare în portofoliul indicelui se decide de catre Comitetul Indicelui care analizeaza si decide trimestrial actualizarea acestuia.

Comitetul Indicelui este abilitat de catre Comitetul Bursei cu problematica indicilor lansati de Bursa de Valori Bucuresti; se întruneste lunar, luând deciziile necesare de actualizare trimestriala a portofoliului indicelui; Comitetul poate face propuneri pentru marketing-ul indicelui, inclusiv pentru folosirea valorilor indicelui în tranzactii cu instrumente derivate.

Fiind un indice bursier din generatia a doua, se calculeaza în timp real (orice modificare în pretul actiunilor ce fac parte din portofoliul indicelui duce la modificarea valorii indicelui).

Datorita faptului ca la BVB se tranzactioneaza doar actiuni, portofoliul indicelui este format doar dintr-un singur tip de valori mobiliare – actiunile .

Conform deciziei Comitetului Indicelui, BET a fost construit respectându-se urmatoarele reguli de selectie a valorilor mobiliare din portofoliu:

– sa fie cotate la categoria I a Cotei Bursei;

– sa aiba cea mai mare capitalizare bursiera (suma capitalizarilor bursiere ale firmelor ale caror actiuni sunt în portofoliul indicelui sa fie cel putin 60% din capitalizarea bursiera totala);

– sa fie alese astfel în cât sa se asigure diversitatea portofoliului;

– actiunile sa fie cele mai lichide (lichiditatea este aproximata prin totalul valorii tranzactiilor pe actiunea respectiva; conditia impusa este ca suma valorii totale a tranzactiilor actiunilor din portofoliul indicelui sa fie cel putin 70% din valoarea totala tranzactionata).

Initial, pe 19 septembrie 1997, ziua de referinta a indicelui BET, la categoria I a Cotei Bursei se aflau înscrise 11 societati, din care Comitetul Bursei a ales actiunile a 10 societati pentru a forma portofoliul indicelui; societatea Sofert Bacau, a 11-a societate la categoria I nu a îndeplinit conditia de lichiditate.

Tabel 3.4. Structura BET

Tabel 3.5. ACTUALIZAREA COSULUI INDICELUI BET

Evolutia indicelui BET de la începutul existentei sale (22 sept. 1997) a urmarit evolutia pietei bursiere, cu un maxim în prima parte a lunii octombrie (1040 puncte), scazând apoi, în perioada de recul a pietei, la valori de sub 700 puncte.

Luna decembrie a însemnat minimului istoric: dupa o tendinta descrescatoare în prima jumatate a lunii (692,61 pe 2 dec.) s-a ajuns la 622,47 puncte la sfârsitul lunii; cresterea manifestata în a doua parte a lunii a fost nesemnificativa, performantele încadrându-se în trendul descrescator care a caracterizat a doua jumatate a anului 1997.

În luna ianuarie valorile indicelui BET (lei) au scazut de la 746,42 puncte în 5 ianuarie, la 727,65 puncte la sfârsitul lunii. Valoarea minima atinsa a fost de 711,6 puncte pe 23 ianuarie. Totusi, spre sfârsitul lunii, valorile indicelui aratau o usoara tendinta de revigorare.

Tendinta preconizata s-a pastrat si pe parcursul lunii februarie, când indicele BET (lei) a cîstigat 90,81 puncte (12,6%). Aceasta s-a datorat în principal cresterii preturilor societatilor din categoria I incluse în portofoliul indicelui.

BET se calculeaza în lei si în dolari (la cursul stabilit de BNR potrivit indicatiilor de pe piata interbancara).

– arata cât variaza pretul actiunilor la un moment dat fata de un moment de referinta în conditiile unei cantitati de titluri considerate la data de referinta.

De la valoarea de 1000 puncte initiale (22 septembrie 1997), BET a crescut în prima perioada pâna la valoarea de 1040 puncte (este maxim istoric), iar apoi a evoluat pe o panta descrescatoare pâna la valori de sub 700 puncte.

Începând cu 16 februarie 1998 s-a efectuat actualizarea cosului indicelui oficial BET. Schimbarile efectuate sunt înlocuirea actiunilor OTELINOX (INX) cu cele ale societatii ALRO S.A.(ALR) si modificarea ponderilor actiunilor Antibiotice Iasi, Terapia Cluj si Oltchim Rm. Vâlcea ca urmare a majorarii capitalului social al acestor societati. Ponderile indicelui BET sunt reprezentate de numarul total al actiunilor emise de catre societatile ale caror titluri se afla în cosul indicelui.

Motivele care au stat la baza deciziei de înlocuire sunt mentinerea reprezentativitatii portofoliului de actiuni ale indicelui prin includerea societatii ALRO, care are o pondere constant mare în valoarea totala tranzactionata zilnica, peste 30% si ponderea mare a societatii ALRO si capitalizarea bursiera totala, peste 5%.

În luna februarie a anului 1998 s-a realizat o actualizare a cosului indicelui BET, luându-se pretul de referinta al actiunilor pentru data de 13 februarie 1998.

Analiza indicelui BET

Analiza cu ajutorul teoriei lui DOW

Ch. Dow, unul din fondatorii companiei Dow-Jones, a dezvoltat o teorie referitoare la analiza comportamentului pietei bursiere; descoperirea rasturnarilor de tendinta ale indicelui bursier s-a realizat prin analiza graficului valorilor indicelui pe o perioada data.

Metoda descompune variatiile acestor indicatori în trei tipuri de fluctuatii:

fluctuatii zilnice: a caror durata si amplitudine sunt minime si care nu ofera , în

cosecinta, nici o indicatie semnificativa;

fluctuatii secundare (reactii intermediare) – au o durata între 3 saptamâni si

3 luni; acestea merg în contra sensul tendintei pe termen lung, astfel: sunt miscari în sensul cresterii, pâna când se atinge o faza pe termen lung descendenta si invers;

fluctuatiile primare sau tendinta pe termen lung, care au o durata de la 2 la 10

ani, câteodata mai mult; acest tip de fluctuatie indica tendinta generala a pietei.

Pentru indicele BET nu se poate face o analiza a fluctuatiilor primare, datorita existentei de prea putin timp. Evolutia indicelui pe perioada analizata indica o tendinta descrescatoare în perioada octombrie – decembrie si una crescatoare pentru primele trei luni ale anului 1998; se observa ca tendinta crescatoare este mai lenta decât cea descrescatoare, minimul perioadei fiind mai mic decât minimul perioade octombrie – decembrie.

Printre neajunsurile acestei metode se numara si faptul ca metoda nu face decât sa confirme o schimbare în evolutia pe termen lung a unei piete bursiere (si chiar cu o anumita întârziere), dar în nici un caz sa o anticipeze.

Analiza cu ajutorul mediilor mobile

Utilizare mediilor mobile ca recurs la teoria lui Dow are ca scop evidentierea schimburilor de tendinta a pietei. În primul rând, se inscriu pe grafic diferentele niveluilui atinse de un indicator. Se completeaza apoi graficul cu o a doua curba, care reprezinta media mobila. Evolutia conjugata a celor doua serii de date permite descoperirea eventualelor schimbari de tendinta. Similar metodei lui Dow, interpretarea rezultatelor conduce la stabilirea unor tipuri de semnale.

Pentru perioada analizata (5.01.-13.02.), a evolutiei BET, s-a observat o intersectare a curbei valorilor BET de catre curba mediilor mobile de sus în jos, aceasta fiind, de altfel, un semnal de vânzare. Restul perioadei, curba mediilor mobile a fost deasupra curbei valorilor BET.

Tabel 3.5. FEREASTRA BET PE REUTERS

Bursa de valori Bucuresti ofera, prin sistemul de informare REUTERS, informatii în timp real privind indicatorii de tranzactionare din ringul Bursei; o fereastra speciala este dedicata indicelui BET; aceasta contine: valoarea la momentul respectiv (797.16), ultimele patru valori ale indicelui, valoarea de deschidere pentru sedinta de tranzactionare, cea mai înalta valoare înregistrata în cursul zilei si cea mai mica valoare înregistrata , precum si timpul scurs.

4.1. DIVERSIFICAREA TIPURILOR DE TRANZACTII.

NECESITATE SI POSIBILITATE

Tranzactiile de Bursa se prezinta sub forma unor contracte de vânzare-cumparare de titluri primare sau alte active financiare, care se încheie, în conformitate cu regulamentul institutitiei bursiere, prin intermediul unor agenti de bursa autorizati sa efectueze aceste operatiuni.

Procesul de extindere a activitatii bursiere, de modernizare si chiar de internationalizare a burselor au condus la modificari substantiale în însusi continutul tranzactiilor la Bursa.

În categoria titlurilor primare intra actiunile si obligatiunile iar ca titluri financiare derivate sunt exemplificate mai frecvent contractele cu instrumentele financiare noi, contractele futures si cele cu optiuni.

Tipologia tranzactiilor cu actiuni si obligatiuni face distinctie între pietele americane si cele europene.

Tranzactiile de tip american (care includ si operatiunile de la bursele japoneze sau din Asia de sud-est) pot fi:

for cash (pe bani gheata), atunci când cel care cumpara titluri acopera integral,

din banii sai, contravaloarea valorilor negociate.

on margin (în marja), atunci când cumparatorul este creditat de Societatea de

bursa (de intermediar) pentru a putea executa contractul încheiat.

short selling (vânzari "scurte"), sunt operatiuni de vânzare cu executarea

contractului dupa formula lichidarii normale, dar titlurile astfel negociate sunt împrumutate.

Bursele europene folosesc urmatoarele tipuri de operatiuni:

-on comptant (la vedere), sunt tranzactii ce se incheie si se finalizeaza intr-un interval de timp minim (cateva zile);

– rglement mensul (cu reglementare lunara) -se negociaza la un moment dat (t ) dar se finalizeaza (lichideaza) ulterior, la o data fixa (t ), numita scadenta sau ziua lichidarii.

-operatiuni conditionale (cu prima) -sunt operatiuni la termen la care cumparatorul (in functie de rezultatele cu care se finalizeaza operatiunea la scadenta) poate opta pentru finalizarea ori pentru rezilierea aceseia.

Tranzactiile cu titluri financiare derivate au aparut si s-au dezvoltat odata cu amplificarea tranzactiilor cu marfuri si cu diversificarea titlurilor financiare.

Operatiunile de tip futures sunt tranzactii la termen, angajate, de obicei, de mari institutii financiare, in conformitate cu care acestea se obliga sa vanda sau sa cumpere o suma de bani (intr-o valuta determinata) sau un numar de titluri financiare la un pret (curs) stablit in momentul semnarii contractului. Operatiunile de acest gen sunt praticate de multe firme de productie sau comert pentru a se proteja impotriva evolutiei nefavorabile a cursului de bursa sau a cursului valutar.

Tranzactiile cu optiuni pe instrumente financiare se pot incheia cu orice fel de valori (valute, contacte futures sau indici bursieri). Optiunile pentru valute, de exemplu, dau dreptul (dar nu creeaza si obligatia) cumparatorului sa cumpere (CALL) sau sa vanda (PUT) o suma de bani la un curs stabilit, in schimbul platii unei prime stabilite (pretul optiunii).

Pentru realizarea unei tranzactii bursiere, intre cumparator si vanzator se incheie in contract a carui executare se poate face in doua moduri:

sistem direct (cash and carry): presupune ca transmiterea titlurilor si a banilor sa

se realizeze intre societatile de intermediere care au participat la angajarea operatiunilor respective; sistemul s-a folosit in cadrul tranzactiilor clasice de bursa; sistemul nu este abandonat in intrgime, s-au facut unele modificari legate de dematerializarea titlurilor si de sistemele moderne de decontari.

sistem indirect(clearing) apeleaza la compensarea pozitiilor de sens contrar pentru

acelasi titlu, procedeu care, in conditiile unui volum foarte mare de tranzactii caracteristic burselor moderne, este indispensabil: compensarea se refera atat la titluri cat si la sumele pentru care acestea au fost negociate.

Procedura compensatiei se bazeaza pe utilizarea a doua organisme specializate: casele de depozit si cele de compensatie.

Casa de depozit are menirea de a asigura pastrarea centralizata si o evidenta corespunzatoare a titlurilor, indiferent daca sunt materializate sau dematerializate; compensatiile se realizeaza prin efectuare unor inregistrari cu privire la modificarea proprietatilor; la BVB aceste operatiuni se realizeaza prin Registrul Bursei care gestioneaza doar titluri dematerializate.

Casa de compensatie (clearing) este veriga esentiala in procesul compensarii obligatiilor si lichidarii tranzactiilor. Casele de compensatie functioneaza pe langa fiecare bursa; serviciile pe care le efectueaza aceste institutii pot fi -uneori- garantate de sistemul bancar. In cazul pietelor bursiere foarte mari casele de compensatie sunt in mod firesc organisme proprii. Casele de compensatii indeplinesc doua functii esentiale pentru derularea tranzactiilor bursiere:

-garanteaza indeplinire obligatiilor asumate de membrii sai;

-difuzeaza (diminueaza) riscurile asumate prin tranzactiile angajate.

Casele de compensatie se formeaza prin asocierea membrilor bursei si a unor societati financiare ori banci (frecvent implicate in tranzactii de bursa). Capitalul de care dispune casa de compensatie (contributia membrilor) serveste la acoperirea unor datorii neonorate (la timp) de clienti, astfel incat partenerul care are de incasat sa nu aiba de suferit.

Casa de clearing isi asuma obligatia de a achita toate obligatiile ce revin membrilor sai din tranzactiile de bursa angajate catre terti, respectiv de a prelua in conturile lor drepturile acestora.

Existenta acestor doua organisme simplifica mult operatiile de lichidare a tranzactiilor si sporeste operativitatea si increderea, deci si interesul clientilor pentru a angaja mai multe tranzactii.

Introducerea de noi produse financiare, modernizarea tehnicilor de tranzactionare au dus la modificari in ceea ce priveste:

o mai buna repartitie (difuzie) a diferitelor tipuri de riscuri;

cresterea gradului de lichiditate a pietei;

reducerea substantiala a costului tranzactiilor bursiere;

sporirea informatiilor de care dispun agentii economici.

Dezvoltarea pietei a dus la posibilitatea satisfacerii oricarei combinatii risc – randament; unii operatori accepta mai bine riscurile pe termen scurt (care sunt mai mari), iar altii se angajeaja cu prioritate in tranzactii pe termen lung (la care riscurile sunt, in principiu, mai mici).

Noile produse financiare permit sa transfere, in totalitate sau partial, riscurile legate de activele lor, contribuind la fluidizarea pietei; produsele financiare noi permit deplasarea riscurilor spre acei operatori care le pot suporta (si administra)cel mai bine.

Inovatia financiara a generat si o crestere importanta a lichiditatior pietei capitalurilor; sporirea posibilitatilor de negociere, de acoperire si de plasament a facut ca pietele bursiere sa devina din ce in ce mai atractive pentru investitori.

Reducerea generala a costurilor tranzactiilor are doua cauze principale:

-cresterea foarte rapida a volumului operatiilor (indeosebi dupa aparitia noilor produse financiare)

-compensatia foarte puternica dintre pietele bursiere si cele interurbane.

Multiplicarea pietelor si a produselor tranzactionate a determinat sporirea informatiilor disponibile pentru operatori si agentii economici, contribuind la o mai buna fundamentare a deciziilor lor. Pretul optiunilor si ale contractelor futures reprezinta anticipari (ale operatorilor) ale valorilor viitoare pentru activele suport. Aceste informatii devin foarte importante pentru agentii economici (emitentii titlurilor suport), care trebuie sa-si integreze comportamentul in mediul financiar respectiv. Autoritatile publice folosesc, la randul lor, informatiile bursiere in procesul elaborarii deciziilor de reglare macroeconomica.

Problema efectelor favorabile sau nefavorabile ale diversificarii produselor bursiere este discutabila; intr-un document al Organisation Internationale de Comission de Valeurs se arata ca diversificarea produselor bursiere produce o ameliorare a pietei capitalurilor, deoarece permite o reactie mult mai rapida a preturilor (de bursa) ale activelor suport,in concordanta cu modificarea mediului economico-financiar; cu toate acestea exista si opinii conform carora -in perioadele de tensiune- produsele derivate pot determina pe termen scurt- amplificarea instabilitatii activelor suport.

4.1.1. Tranzactiile la vedere. Tranzactii in marja.

Tranzactiile la vedere sunt operatiuni efective ce presupun achitarea nemijlocita a pretului reprezentand valoarea titlurilor negociate, respectiv predarea (sau doar transferul electronic dintr-un cont intr-un altul) a titlurilor vandute. Aceasta inseamna ca un client poate da ordin de cumparare doar daca depune in contul sau la broker suma necesara pentru efectuarea operatiunii, iar cel care-si exprima optiunea de vanzare trebuie sa posede in mod efectiv titlurile. La bursele europene nu se lucreaza cu "blocuri" de valori; ci se accepta ordine pentru orice cantitate de titluri.

In situatia in care clientul nu-si respecta obligatiile asumate, brokerul va proceda la lichidarea pozitiei clientului sau astfel:

prin vanzarea titlurilor respective la valoarea lor de piata, din momentul in

care obligatia scadenta de depunere a fondurilor nu a fost indeplinita;

Prin cumpararea titlurilor de pe piata la cursul curent, in vederea lichidarii

pozitiei unui client care nu a predat integral titlurile vandute.

*** Un SVM cumpara in numele unui client 100 actiuni la Terapia Cluj la cursul de 16 500 lei/actiune; in urma neachitarii sumei societatea este nevoita sa vanda titlurile la un curs al pietei de 16 200; in aceste conditii se inregistreaza o pierdere.

P=(16.500-16.200)x 100=30.000 lei

Aceasta pierdere va fi suportata de catre client.

In prezent la Bursa de Valori din Bucuresti se practica numai tranzactii la vedere.

Tranzactiile in marja, ca o varianta a tranzactiilor la vedere, se realizeaza la bursele americane; se mai numesc si tranzactii pe datorie pentru ca brokerul poate sa acorde un credit clientului care cumpara titluri primare.

Aceste operatiuni nu se realizeaza in prezent la BVB datorita gradului inalt de risc pe care il presupune; la bursele la care se practica astfel de operatiuni exista reglementari riguroase privind imprumuturile acordate clientilor; amploarea deosebita a acestor tranzactii in marja este considerata una din cauzele crah-ului din America anilor 1930.

Principalele caracteristici ale tranzactiilor in marja:

posibilitatea de a efectua -in baza aceluiasi cont in marja- mai multe

operatiuni (de vanzare sau de cumparare) fara a fi imperios necesar de a face plata sau de a

fi platit de fiecare data (tranzactiile de sens opus compensandu-se).

asa cum am aratat, sporeste foarte mult capacitatea financiara a

clientului, el putandu-se angaja -initial- intr-un volum de afaceri mult peste nivelul fondului propriu, urmand ca din veniturile ce rezulta pe seama tranzactiilor initiale (diferente de curs, dividende si altele) sa-si acopere pozitia de debitor fata de broker.

operatiunile in marja presupun existenta unei marje initiale care se

stabileste in mod diferentiat (mai scazuta pentru depunerile cash si mai ridicata pentru depunerile in valori cu venituri aleatoare) fiind totus mare pentru a descuraja speculatiile hazardante. Marja permanenta (curenta) este stabilita prin lege sau, in mod diferentiat, de catre fiecare broker pentru clientii sai. Situatia marjei curente este urmarita de broker in fiecare zi.

Daca marja curenta ajunge sa fie mai mica decat cea initiala dar mai mare decat limita minima stabilita contului clientului devine restrictionat; clientul nu are obligatii financiare fata de broker dar in cazul in care doreste sa angajeze noi tranzactii, brokerul ii va cere depunere unor garantii noi.

Daca marjea curenta scade sub limita minima admisa, brokerul face apel in marja (margin call) cerand clientului sa completeze garantiile pana cel putin la nivelul minimal necesar, in caz contrar brokerul este obligat sa lichideze pozitiile clientului respectiv.

Tranzactiile de cumparare in marja determina aparitia unui colateral format din depunerea in contul de la broker a titlurilor achizitionate, acesta are deci o pozitie long in titluri.

Vanzarile in marja presupun o pozitie de tip short in titluri deoarece, dupa incheierea tranzactiei, brokerul trebuie sa le predea (unui alt broker), primind in schimb o suma corespunzatoare de bani.

*** Un client depune o suma de 1.600.000 lei in vederea cumpararii actiunilor emise de societatea T; cursul acestora este de 16.000 lei/actiune.

Marja initiala = 50%

1 x 600.000 x= 3.200.000 lei

Clientul primeste un credit de la broker in valoare de 1.600.000 lei pe care il garanteaza cu titlurile achizitionate; clientul cumpara astfel 200 de titluri.

In decursul unei luni cursul actiunilor T ajunge la 18.000 lei pe actiune. Dobanda in decursul lunii (20% rata dobanzii) ce trebuie platita este de:

Clientul poate vinde titlurile cumparate in marja, obtinand un profit:

Contul in marja

DEBIT CREDIT

Cumparare 200 actiuni Fond numerar 1.600.000 lei

la 16..000 lei/actiunea 3.200.000 lei (initial)

Dobanzile la 1,6 mil Vanzare a 200

20% in 30 zile 26.666 lei actiuni la 18.000 lei/act. 3.600.000 lei

TOTAL 3.226.666 lei 5.200.000 lei

SOLD CREDITOR :1.973.334 lei

PROFIT: 373.334 lei

Rata profitului (RP)

RP =

Efectul de levier

Efectul de levier reprezinta multiplicarea profitului (sau pierderii)pentru tranzactiile in marja si se stabileste pornind de la marja permanenta pe care clientul trebuie sa o pastreze pentru contul deschis la broker.

*** Cursul actiunilor N este de 4000 lei/actiune; un operator preconizeaza o crestere cu 50%a cursului, pana la valoarea de 6000 lei/actiune; dispunand de un capital de 4.000.000 lei, operatorul are doua posibilitati:

realizeaza o tranzactie "la vedere" pentru 1000 actiuni pe care le cumpara cu

4000 lei / actiune; in momentul in care cursul atinge valoarea de 6000 lei / actiune vinde cele 1000 actiuni si obtine un profit de 2.000.000 lei;

realizeaza o cumparare in marja, dispunand cei 4 mil. lei in contul sau de la

broker; cu o marja de 50%, operatorul poate cumpara 2000 actiuni; prin vanzarea celor 2000

actiuni cand cursul atinge 6000 lei / act. obtine un profit de 8 milioane.

Efectul de levier este =

Cumparare in marja

Tranzactiile de cumparare in marja presupun existenta unei garantii la broker, formata din titluri achizitionate; apare astfel o pozitie long pe titluri

Fig. 4.1. Tranzactii de tip long

1. Clientul isi deschide un cont in marja la broker si in functie de marja constituita poate emite un ordin de cumparare.

2. Brokerul angajeaza tranzactia la bursa.

3. Bursa reglementeaza contul brokerului la casa de compensatie pentru toate tranzactiile angajate in ziua respectiva.

4. Brokerul isi reglementeaza pozitiile la casa de compensatie (platind sau incasand, depunand sau primind diferentele in bani si titluri pentru tranzactiile scadente in ziua respectiva).

5. Brokerul poate apela (pentru a se refinanta) la sistemul bancar folosind drept garantii titlurile cumparate pentru clienti.

6.Contul clientului va inregistra situatia marjei calculata ca diferenta intre:

garantiile depuse initial, veniturile obtinute pe seama titlurilor achizitionate (dividende si altele) si veniturile realizate din revanzarea lor -pe de o parte- si cheltuielile facute de

broker (pentru cumpararea titlurilor, pentru plata comisioanelor, pentru dobanzile la

creditul de refinantare) si comisioanele acestuia -pe de alta parte.

7. In cazul unor ordine de diminuare sau chiar lichidare a pozitiei din incasari, 50% se retin de catre "broker" pentru diminuarea datoriei clientului, se recalculeaza situatia marjei si apoi, in functie de situatia contului, se pot opera treceri in SMA, se pot initia alte tranzactii, contul poate deveni restrictionat sau chiar se poate ajunge la apel in marja.

*** Un client emite un ordin de cumparare in marja a 1000 actiuni M la cursul de 7000 lei / actiune.

Valoarea la piata =1000 act.2 x 7.000 lei/act.

Clientul depune un fond un numerar de 3.500.000 lei si primeste un credit de la broker de 3.500.000 lei.

long 1.000 actiuni la 7.000 lei/actiunea 7.000.000 lei

datoria la broker 3.500.000 lei

sold 3.500.000 lei

Clientul are acces la actiuni in valoare de 7.000.000 lei punand ca acoperire o suma echivalenta cu 50% din valoarea lor (marja este de 50%).

Firma responsabila cu contul clientului (stok brokerul) va inregistra in fiecare zi variatiile de curs ale actiunii in contul clientului.

Curs in crestere

Presupunem o crestere a cursului pana la 10.000 lei / act.

long 1000 act. la 10.000 lei 10.000.000 lei

datoria 3.500.000 lei

sold 6.500.000 lei

Prin cresterea valorii de piata a titlurilor cu 3.000.000 lei, capitalul propriu al clientului s-a marit cu aceeasi valoare, debitul la broker ramanand neschimbat; pe de alta parte, valoarea marjei curente a crescut peste marja initiala stabilita prin regulament la valoarea de 10 mil., marja trebuie sa fie 5 mil. (10mil. x 50%), ramanand o diferenta de 1.500.000 lei.

Excesul de marja de 1,5 mil. se trece in SMA (Special Memorandum Account); suma poate avea 2 destinatii: retragerea cash-ului sau cumparare de noi actiuni.

retragere cash: clientul va retrage 1,5 mil. iar contul la broker va arata astfel:

long 1000 act. la 10.000 lei 10.000.000 lei

datoria 5.000.000 lei

sold 5.000.000 lei

S-a redus astfel capitalul clientului cu aceasta valoare (1,5 mil.); din profitul de

3 mil.,1,5 mil. s-au preluat cash de catre client iar restul se adauga debitului clientului, sporind contributia brokerului la finantarea operatiunii, fara ca investitorul sa fi depus fonduri suplimentare ca acoperire.

cumparare de noi actiuni

Puterea de cumparare se calculeaza ca fiind produsul dintre marimea excedentului multiplicata cu inversul marjei adica:

1,5 mil.x

La un pret de 10.000 lei / actiune, va putea cumpara 300 actiuni, situatia contului clientului modificandu-se astfel:

long 1300 act. la 10.000 lei 13.000.000 lei

datoria 6.500.000 lei

sold 6.500.000 lei

Nepreluand cash, valoarea capitalului propriu (EQ) ramane aceeasi, clientul are dreptul la o finantare din partea brokerului de 1,3 mil. x 50% = 6,5 mil.

Utilizandu-se integral facilitatea de finantare, datoria creste la 6,5 mil., adica cu 1.500.000 lei; astfel marja absoluta ramane nemodificata (6 mil.) in timp ce marja relativa se reduce (de la 65% la 50%) ceea ce inseamna ca a fost utilizata integral facilitatea de finantare.

Curs in scadere

Presupunem ca pretul actiunilor scade de la 10.000 lei/actiune la 9.000 lei/actiune. Situatia contului se modifica astfel:

long1.300 actiuni la 9.000.lei / act. 11.700.000 lei

datoria 6.500.000 lei

sold 5.200.000 lei

Marja curenta: m= – este sub nivelul stabilit si orice tranzactie trebuie sa se faca prin reconsiderarea nivelului de 50% pentru marfa; pe de alta parte valoarea marfei este peste cea a marfei permanente (25%) deci clientul nu trebuie sa depuna o acoperire suplimentara la broker. Contul este in aceasta situatie restrictionat.

Singura operatie pe care clientul o poate ordoa este cea de vanzare a actiunilor detinute; din veniturile realizate se poate acoperii pozitia debitoare la broker si se alimenteaza contul SMA.

Daca in situatia data clientul hotaraste sa vanda 400 de actiuni, conform reglementarilor 50% din 3,6 mil. lei incasati vor fi folositi pentru reducerea datoriei la broker; contul va arata astfel:

long 900 actiuni la 9000 lei / actiune 8.100.000 lei

datoria (6,5 mil.-1,8 mil.) 4.700.000 lei

sold 3.400.000 lei

In contul SMA sunt acum 1.800.000 lei ce pot fi retrasi de catre client.

Daca cursul creste la 11.000 lei/actiune, de exemplu, clientul poate da un nou ordin de vanzare a 400 actiuni; contul sau va arata asfel:

long 500 actiuni la 11000 lei / actiune 5.500.000 lei

datoria (4,7 mil.-2,2 mil.) 2.500.000 lei

sold 2.500.000 lei

Contul SMA a "primit" 2.200.000 lei ce pot fi retrasi de client.

Marfa a crescut la 45%, contul ramane restrictionat iar clientul poate face doar operatiuni de vanzare (fara acoperiri suplimentare).

APELUL IN MARJA

Clientul este obligat in cazul tranzactiilor in marja sa respecte nu numai marja initiala ci si cea permanenta. In cazul in care marja permanenta scade sub nivelul reglementat, firma broker poate proceda la un apel in marja.

*** Un client cumpara in marja 1000 actiuni E la cursul de 12.000 lei/actiune obtinand un credit de la broker in valoare de 6.000.000 lei.

long 1000 actiuni la 12000 lei / actiune 12.000.000 lei

datoria 6.000.000 lei

sold 6.000.000 lei

Presupunem o scadere a cursului la 9000 lei/actiune; contul clientului la broker arata astfel:

long 1000 actiuni la 9000 lei / actiune 9.000.000 lei

datoria 6.000.000 lei

sold 3.000.000 lei

Marja este acum de 33% (); depaseste marja permanenta (25%), dar contul devine restrictionat.

Daca cursul scade la 7000 lei /actiune atunci contul arata astfel:

long 1000 actiuni la 7000 lei / actiune 7.000.000 lei

datoria 6.000.000 lei

sold 1.000.000 lei

Marja a scazut la 14,28%. Brokerul face apel in marja pentru atingerea marjei de 25%, solicitand clientului o garantie suplimentara.

Clientul ar trebui sa depuna 750.000 lei pentru a atinge nivelul reglementat al marjei permanente:

long 1000 actiuni la 7000 lei / actiune 7.000.000 lei

datoria 5.255.000 lei

sold 1.750.000 lei

Daca clientul nu raspunde apelului marja, brokerul are doua alternative: fie vinde actiunile la 7000 lei/actiune, isi recupereaza creditul si dobanzile iar restul ramane la dispozitia clientului, fie vinde o parte din actiuni pana atinge nivelul marjei permanente.

Cumpararea in marja este profitabila atata timp cat piata este in crestere ("sub semnul taurului"); cumpararea pe o piata in scadere poate duce la pierderi.

Operatorul poate realiza operatiuni in contul in marja si in cazul in care se prefigureaza o scadere a pietei prin asa-numitele vanzari "scurte" prin care clientul vinde titluri, pe care nu le are dar pe care le va cumpara mai tarziu , la un curs mai scazut (bear market).

Tabel 4.2. CARACTERISTICI CUMPARARI MARJA/VNZARI SCURTE

Pentru initierea unei operatiuni de vanzare "scurta" clientul trebuie sa depuna o suma proportionala cu valoarea tranzactiilor (50%), urmand apoi sa emita un ordin de vanzare "scurta". Executarea ordinului de catre brokerul clientului presupune ca acesta sa se imprumute cu titluri de la alti clienti sau de la alti brokeri.

Plata unei dobanzi la acest imprumut depinde de raportul dintre oferta si cererea de titluri pe piata; astfel, daca cererea pentru titluri este mare, se pretinde o prima (pro rato temporis), iar daca cererea de lichiditati este mare va plati dobanda cel care da titlurile cu imprumut.

Tranzactiile de tip short presupun marcarea titlurilor, ceea ce inseamna ca in mod permanent, acestea trebuie garantate cu sume efective de bani la nivelul valorii curente a actiunilor imprumutate.

POZITIE LONG POZITIE SHORT

A – pretul de angajare a pozitiei

Variatia in sensul dorit a cursului poate aduce un profit virtual care devine real dor daca investitorul isi lichideaza pozitia sa (detinatorul pozitiei long vinde actiunea, cel al unei pozitii short cumpara actiunea).

4.2. MECANISMUL DE DERULARE A TRANZACTIILOR BURSIERE LA

TERMEN SI POSIBILITATEA INTRODUCERII LOR LA BVB

Tranzactiile bursiere la termen includ tranzactiile cu reglementare lunara (RM) -la bursele europene si tranzactiile conditionate.

Tranzactiile cu reglementare lunara sunt ferme, atat cumparatorul cat si vanzatorul avand obligatia sa execute contractul; aceste tranzactii se bazeaza pe un decalaj de timp intre momentul (ziua) negocierii si cel al lichidarii (momentul predarii titlurilor al reglementarii financiare a operatiunii). Acest decalaj de timp – reglementat in fiecare tara – este cuprins intre o luna (in Franta finalizarea tranzactiei la finele lunii in curs), 3,6,9, luni in alte tari.

Cursul pentru tranzactia la termen il fixeaza clientul (sau bursa) la momentul angajarii operatiunii. El sta la baza finalizarii (la scadenta sau cu anticipatie) a vanzarii / cumpararii astfel efectuate.

Bursa este cea care stabileste titlurile pentru care se pot realiza operatiuni bursiere la termen; se aleg titlurile cele mai lichide de pe piata, pentru ca exista o cerere si o oferta constant ridicate.

Bursa stabileste de asemenea numarul minim de titluri pentru care se pot incheia contracte; acesta este o diferenta fata de tranzactiile la vedere unde contractul se incheie fara stabilirea unui volum minim (standard) de titluri.

In aceste operatiuni initiatorul trebuie sa depuna o acoperire:

Tabel 4.2.

Cumparare la termen (RM)

Un investitor cumpara prin intermediul unui broker, la 05.03.1998 100 actiuni la cursul de 14.00 lei/actiunea. Clientul poate fi pus in trei situatii:

1.Cursul continua sa creasca si pe 20.03.1998 se hotaraste sa vanda la 10.000 lei/actiunea (fig. 4.3.), compensandu-si pozitia de cumparator cu una de sens opus.

Castigul sau este de 15.000.000 – 14.000.000 = 1.000.000 lei (se ignora taxele si comisioanele din tranzactie).

Perioada a fost favorabila cumparatorului pentru ca a putut vinde mai scump decat a cumparat. Problema clientului este data la care emite ordinul de vanzare pentru inchiderea pozitiei (daca l-ar fi emis pe 18.03 ar fi castigat mai mult).

In practica, prin compensarea pozitiilor de cumparator si de vanzator, in ziua lichidarii investitorul va primi doar profitul net al celor 2 operatiuni (1.000.000lei) si nu suma cu care a vandut din care ar fi trebuit sa plateasca pe vanzatorul sau.

Daca garantarea operatiunii s-a facut cu sume cash, atunci clientul a depus o suma de 2.800.000 (14.000.000×20/100) si a obtinut un profit de 1.000.000 lei; aceasta inseamna ca a avut o rata a profitului de 35,71% ()

2) Investitorul plateste la scadenta 14.000.000 lei si preia titlurile, fiind interesat de detinerea acestora;operatorul a ales aceasta varianta (a operatiunilor la termen) pentru ca in 5.03 nu avea lichiditati eficiente si in schimbul a 2.800.000lei si-a asigurat dreptul de a le cumpara la sfarsitul lunii la cursul dorit.

3) Investitorul intentioneaza sa le vanda dupa achizitionare dar cu un curs de peste 15.000 lei/actiune si cum pana in ziua lichidarii cursul inregistreaza scaderi de sub 14.000 lei/actiune, clientul decide sa reporteze pozitia de cumparator pentru luna urmatoare.

Derularea operatiunii de report presupune gasirea de catre operator a unui detinator de fonduri care sa accepte cumpararea titlurilor la lichdare cu angajamentul de a i le vinde la urmatoarea lichidare; practic investitorul face un imprumut de la reportor pentru care plateste dobanda denumita tot report.

Operatiunile de report se fac la un curs de compensatie stabilit de bursa la nivelul cursului mediu al primei ore de tranzactii in ziua de lichidare. Reportatul vinde reportorului actiunile la acest curs, apoi cumpara aceleasi titluri pentru lichidarea urmatoare la acelasi curs, plus dobanda.

In exemplul prezent cursul de compensatie este de 13.500 lei/actiune, iar taxa de drept este de 300 lei/actiune.

Contul la sfarsitul lui martie este:

DEBIT CREDIT

Cumparare Report

1000 act.x14.000lei/act 14.000.000 1000×13.500 13.500.000

SOLD DEBITOR: 500.000 lei

Aceasta suma reprezinta o pierdere pentru investitor si va fi inregistrata in contul sau de numerar.

In luna aprilie cursul evolueaza conform previziunilor iar investitorul finalizeaza operatiunea cand cursul atinge nivelul de 15.000 lei/acsiune.

DEBIT CREDIT

Report: 13.500.000 Vanzare

Taxa report 1000act.x15.000lei/act. 15 mil.

1000×300 lei/act. 300.000

SOLD CREDITOR:1.200.000 lei

Pe ansamblu operatorul obtine un castig net de:

1.200.000 – 500.000 lei=700.000 lei

Vanzari la termen (RM)

Vanzarile la termen sunt practicate (ca si in cazul vanzarilor "scurte") de cei care estimeaza ca piata va scadea.

*** Un client ce detine 2000 actiuni se decide sa le vanda; pe data de 4.03 la cursul de 10.000 lei/actiune. Pot aparea trei situatii:

1) Pe 17.03 da ordin de cumparare, acest ordin executandu-se la 7000 lei/actiune.

In ziua de lichidare clientul primeste suma rezultata din compensarea celor doua operatiuni si anume:

S=20.000.000-14.000.000=6.000.000 (au ignorat comisioanele la operatiuni).

Fig.4.4.

2) Clientul poate preda efectiv cele 2000 de titluri; motivele pot fi:

alte firme pot oferi un plasament mai bun

nu doreste o investitie prea mare intr-un domeniu , sau

vrea o investitie mai mare in alt domeniu.

3) Clientul vrea sa cumpere la un nivel ce nu depaseste 6000 lei/acsiune si cum nu a fost atins acel nivel (fig.4.4.), el face un deport pentru luna urmatoare, adica va cauta un posesor de titluri care accepta sa i le vanda la lichidarea din aprilie (este de fapt un imprumut al titlurilor de la un tert, titluri cu care operatorul va face livrarea, dand in garantie suma in ziua lichidarii ca plata a titlurilor livrate.

Presupunem cursul de compensatie de 7200lei/actiune.

La sfarsitul lunii martie

DEBIT CREDIT

DEPORT VINDE

2000 act.x7.200=14.400.000 2000×7000=14.000.000

SOLD DEBITOR: 400.000 lei

Aceasta suma reprezinta o pierdere pentru investitor si va fi inregistrata in contul de lichiditati al clientului.

In cursul lunii aprilie cursul evolueaza descendent, ajungand la 6000 lei/actiune, moment in care investitorul da ordin de cumparare.

La sfarsitul lunii situatia a devenit:

DEBIT CREDIT

Cumparare Report

2000×6000=12.000.000 lei 2000×7200=14.400.000 lei

Taxa report. 2000×200 lei/act.=400.000

SOLD CREDITOR:2.000.000 lei

Castigul net al investitorului este de 1.600.000 (2.000.000 lei-400.000 lei).

La lichidare va avea loc o confruntare intre pozitiile deportate (vanzatori de titluri care nu doresc sa ridice titlurile) si a celor reportate (cumparatori care nu doresc sa ridice titlurile).

In general numarul de titluri de reportat este superior numarului de titluri deportate, piata avand nevoie de capitaluri care nu sunt disponibile decat contra platii unei dobanzi.

Tranzactii la termen ferm

Tranzactiile la termen ferm au ca scop modificarea structurii portofoliului de valori mobiliare la o data viitoare prin intermediul unor operatiuni initiate anterior la un curs prestabilit.

Acest tip de tranzactii poate fi completat cu reglementare lunara, in scopul obtinerii de profit, in conditiile in care se realizeaza previziunile anticipate de curs.

T1

T2

Fig.4.5. Tranzactia la termen ferm

Exemplu de vanzare la termen ferm:

Un operator estimaza o scadere a cursului in urmatoarele luni la cele 200 actiuni E pe care le detine; se decide astfel sa le vanda la termen de 3 luni, cu scadenta in august, la cursul de 4000 lei pe actiune. Se pot inregistra mai multe situatii:

Intre 5 august (scadenta tranzactiei) si ziua de lichidare a lunii august, titlurile sa scada pana la 3.500 lei/actiune; operatorul decide rascumpararea pe piata cu reglementare lunara.

Situatia la sfarsitul lunii:

DEBIT CREDIT

Cumparare Vanzare

200act.x3500 700.000 lei 200act.x4000 lei/act. 800.000

SOLD CREDITOR:100.000 lei

Au ignorat taxele de negociere.

2) Daca insa cursul nu atinge nivelul scontat de operator, acesta va continua operatiunea pe piata cu reglementare lunara facand un deport;operatorul va cauta un posesor de titluri care accepta sa i le vanda la lichidarea din septembrie.

Presupunem un curs de compensatie de 4.300 lei/actiune.

Lichidarea lunii august arata o pierdere de 60.000.lei pentru investitor:

DEBIT CREDIT

Deport Vanzare

200 act.x4.300 lei/act: 860.000 lei 200act.x400 lei/act: 800.000lei

In perioada lunii septembrie cursul scade pana la valoarea de 3000 lei/actiune in 12 septembrie, moment in care operatorul da ordin de cumparare.

Lichidarea lunii septembrie arata astfel:

DEBIT CREDIT

Cumparare Vanzare

200 act. x 3000 lei/act: 600.000 lei 200act.x4300 lei/act: 860.000lei

SOLD CREDITOR: 260.000 lei

Profitul acestei operatiuni este de 200.000 lei, ignorandu-se taxele de negociere si cele de deport.

Operatiunile la termen conditionale

Spre deosebire de operatiunile ferme, cum sunt cele de cumparare si vanzare cu reglementare lunara sau tranzactii la termen ferm, in cazul tranzactiilor la termen conditionale, cumparatorul si numai el, are facultatea sa execute sau nu contractul sau sa se declare vanzator / cumparator (stelaje).

Tranzactii cu prima

Acest tip de operatiuni poate fi considerat precursorul contractelor cu optiuni. Ele pot fi utilizate pentru obtinerea de castig, arbitraj sau hedging.

Au urmatoarele caracteristici:

tranzactiile cu prima se incheie pentru o cantitate de 100 titluri (optiuni);

scadenta tranzactiei este fixa;

cumparatorul isi asuma obligatia de a plati vanzatorului o prima (optiuni);

pretul tranzactiei este pre determinat, fiind dat de cursul la termen prestabilit pentru

scadenta aleasa;

prima reprezinta ponderea maxima pentru cumparator, in cazul renuntarii la

contract;

riscul asumat de operator atunci cand lucreaza pe pozitia descoperit este limitat la

marimea primei;

pentru una si aceiasi prima aferenta a trei scadente diferite, pretul contractului este

cu atat mai mare, cu cat scadenta este mai indepartata;

pretul de cumparare intr-o tranzactie cu prima este de regula, mai mare decat pe

piata cu reglementare lunara, deoarece cumparatorul dispunand de alternative ale deciziei sale, trebuie -prin diferentele de pret -sa compenseze avantajul pe care il acorda vanzatorul.

Tranzactie in scopul obtinerii de castig:

Anticipand o crestere de curs, un operator cumpara un contract cu prima pentru

scadenta iunie, la pretul de 3150 lei cu prima 150 lei.

Figura 4.6. Tranzactia cu prima

Castig

Pierdere

3000

3150 Cursul

Piciorul primei

Concomitent operantul ordona o vanzare ferma pe piata cu reglementare lunara, la un curs superior celui din contractul cu prima.

a) Daca – cursul este de 3500 u.m. pret la scadenta

Operantul va executa controlul cu prima si va realiza o vanzare pe piata cu reglementare lunara la cursul de 3500 u.m./act.

Profitul: 350.000 u.m.-315.000 u.m.=35.000 u.m. (se ignora taxele de tranzactionare).

b) In cazul in care cursul atinge valoarea de 3100 u.m./act.

Operantul va executa contractul cu prima; pierderea va fi mai mica decat in cazul in care nu ar fi executat contractul si ar fi pierdut prima.

c) In cazul in care valoarea cursului atinge 2800 u.m./lei operantul nu executa contractul cu prima; pierde prima pe care o plateste (15.000 u.m.); daca ar fi executat contractul, ar fi pierdut mai mult (35.000 u.m.).

Piata contractelor cu prima poate fi folosita de operatori si pentru realizarea operatiunilor de tip arbitraj; daca exista o situatie de dezechilibru intre cerere si oferta un investitor poate incheia un contract cu prima la un curs si un contract de vanzare la termen la un curs prestabilit mai mare.

Tranzactii de tip hedging

Daca un operator angajaza o operatiune ferma,el se poate acoperii partial sau total contra pierderii prin operatiuni optionale.

*** Un operator vinde 1000 actiuni pe piata cu lichidare lunara pentru iunie la cursul de 16.000 lei estimand o scadere a cursului. Concomitent se acopera cu un contract cu prima la 16.200 cu prima 200 (10 contracte) pentru eventualele cresteri de curs.

a) Cursul atinge 16.200 u.m./actiune (a crescut)

pierde la tranzactia ferma:

1000 x (16.200-16.000) = 200.000 u.m.

castiga la tranzactia cu prima:

1000 x (16.200-15.950) = 250.000 u.m.

Pe ansamblu are un profit de 50.000 u.m.

b) Cursul sacde pana la valoarea de 15.800 u.m./actiunea

castiga la tranzactia ferma:

(16.000-15.800) x 100 = 200.000 u.m.

abandoneaza prima-nu executa contractul optional:

200 x 1000 = 200.000 u.m.

Pe ansamblu operatorul nu are castig dar nici nu pierde in urma celor doua operatiuni.

Stelajele

Stelajele sunt operatiuni care combina caracteristicile tranzactiilor ferme cu cele ale operatiunilor de tip conditional; in acest caz operatorul este obligat sa execute contractul, libertatea vizand alegerea pozitiei de cumpator sau vanzator. Fiecare dintre cei doi operatori preconizeaza fie stabilitatea cursului (vanzatorul) sau din contra fluctuatia cursului (cumparatorul).

Tranzactia de stelaj se incheie pe termen de 6 luni, dar operatorul poate executa controlul chiar in lichidarea lunii urmatoare incheierii tranzactiei, sau intr-una din urmatoarele 5 luni, pana la scadenta finala.

*** Se incheie un stelaj cu bornele 24.500/25.500

Daca la scadenta cursul scade sub borna inferioara (24.500 u.m.) cumparatorul se va declara vanzator (va vinde mai sus decat piata); daca, din contra, cursul creste peste borna superioara (25.500), operatorul se va declara cumparator (va cumpara cu mai putin decat piata. Pierderea maxima pentru cumparatorul stelajului o reprezinta cursul de 25.000 (se poate declara fie vanzator , fie cumparator, pierderea este aceeasi).

Vanzatorul stelajului are profitul maxim (limitat) la cursul de 25.000 u.m. dar are o pierdere nelimitata in cazul in care valoarea cursului depaseste bornele stelajului (a mizat pe stabilitatea cursului).

Acest tip de tranzactie se foloseste si ca modalitate de acoperire impotriva riscului de pierdere din fluctuatia cursului pentru valorile mobiliare detinute in portofoliu.

*** Un operator detine 200 actiuni 7 achizitionate la cursul de 1500 lei actiunea. Pentru a se acoperi impotriva fluctuatiei deformabile de curs cumpara un stelaj cu bornele 200/2700.

Cursul actiunilor atinge 2500 u.m./lei.

Operatorul are doua alterntive:

vinde 1000 actiuni la 2000 u.m./act. (se declara vanzator in cadrul stelajului)

Are o pierdere: 500 x 1000 = 500.000 u.m.

Dar cumparatorul cu plusvaloarea titlurilor obtinute

500 x 1000 = 500.000 u.m. se obtine o compensare totala a pierderii.

cumpara 1000 actiuni cu 2700 u.m./act. (se declara cumparatorul in cadrul contactului de stelaj.

Are o pierdere (2700-2500) x 1000 = 200.000 u.m.

Comparand valoarea pierderii cu plusvaloarea titlurilor detinute (500.000) se obtine un profit la nivelul operatorului de 300.000 u.m. Acest profit este vizibil in momentul in care operatorul decide vanzarea titlurilor detinute.

4.3. POSIBILITATEA COTARII LA BVB A UNOR

CONTRACTE STANDARDIZATE

OPTIUNILE

Optiunile sunt titluri derivate deoarece sunt construite pe baza unui activ financiar (activ sous jacent) determinat.

Piata optiunilor a aparut in urma cu doua secole din dorinta de a proteja contractele comerciale in derulare. Noutatea consta in posibilitatea de a dobandi (sau revinde) anumite active numai la nevoie, fara ca finalizarea contractului sa fie obligatorie.

Optiunea de cumparare da dreptul cumparatorului (acesteia) sa cumpere de la vanzatorul optiunii activul suport la pretul convenit initial; vanzatorul optiunii de cumparare (call) este obligat sa vanda cumparatorului activul ce face obiectul tranzactiei.

Optiunea de vanzare da dreptul cumparatorului (acesteia) ca intr-o perioada determinata sa vanda activul suport (de baza) vanzatorului (optiunii) la pretul stabilit in contract; vanzatorul isi asuma obligatia de a cumpara si primi activul suport conform conditiilor din contract.

Pana la inceputul deceniului 8 se incheiau tranzactii doar pentru optiunile clasice, nenegociabile, netransmisibile. Cumparatorul sau vanzatorul unei optiuni nu avea dreptul sa o comercializeze unor terti.

In 1973 Chicago Options Exchange introduce un nou tip de produs: optiunea negociabila; cumparatorul sau vanzatorul unei optiuni negociabile poate sa cumpere sau sa vanda -pe piata- contractul incheiat initial, inchizandu-si pozitiile inainte de scadenta din contract.

Pentru a deveni negociabila, o optiune trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

-termenii caracteristici contractului sa fie standardizati; toate optiunile de aelasi sens (PUT/CALL) se refera la o cantitate standard din acelasi activ suport, cu acelasi pret de exercitare si cu aceeasi scadenta; astfel, optiunile negociabile devin o serie de contracte fungibile ce pot fi negociate independent pe piata.

– intre cumparatorul si vanzatorul optiunii se interpune casa de compensatii. Indiferent de statutul sau (institutie autonoma -SUA-sau nu), casa de compensatii joaca rolul de cealalta parte (contrapartida) in toate tranzactiile de acest fel incheiate. Fiecare cumparator poate inchide (inainte de scadenta) pozitiile sale vanzand dreptul dreptul asupra optiunilor unui alt cumparator care -in evidentele organismului de compensare se substituie celui dintai ,fara a modifica echilibrul globalintre vanzatori si cumparatori.

Organismele de compensare mai au rolul de a asigura securitatea globala a pietei (prin garantiile ce se pretind clientilor si prin supravegherea permanenta a tranzactiilor).

Piata optiunilor a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa ca urmare a atractivitatii deosebite a noilor optiuni pentru clienti; din acest motiv tranzactiile cu prima si cele cu optiuni nenegociabile au pierdut foarte mult ca volum de tranzactionare.

Activele suport pot fi valutele sau titlurile primare, pot fi indicii bursieri sau contractele futures.

Tranzactiile cu optiuni se realizeaza pe pietele specializate, avand structuri organizatorice dinstincte de bursele care realizeaza alte tipuri de operatiuni; modelul american de piata a devenit dominant in intreaga lume, puterea de inflatie fiind covarsitoare atat prin volumul tranzactiilor cat si prin atractivitatea mecanismului operatiunilor cu optiuni americane.

Ca piata organizata, bursa pentru optiuni foloseste reglementari foarte precise privind procedura operatiunilor.

fiecare piata are propriile reglementari privind admiterea activelor la tranzactiile

cu optiuni (activitatea emitentului: profituri, respectarea reglementarilor privind platile financiare), situatia pietei activului de baza (difuzia la un numar mare de posesori; cursul de piata, frecventa tranzactiilor) si urmaresc admiterea la cota doar a activelor suport care pot suscita larg interes in randul clientilor.

b) piata este condusa de un market-maker care urmareste respectarea spread-ului (stabilit de bursa) intre pretul maxim (bid) oferit pentru o optiune de cumparare si pretul minim (ask) cerut pentru o optiune de vanzare.

ordinele de bursa sunt preluate de la clienti de broker; relatiile brokerului cu

clientul depind de ordinele pe care acesta le emite:

– pentru cumparari de optiuni investitorul trebuie sa plateasca prima la angajarea

tranzactiei (nu poate lucra in marja)

– pentru vanzatorii de optiuni exista doua alternative: daca acestia detin activul de

baza (pozitie acoperita) -gradul de indatorare a clientului fata de broker depinde de raportul dintre pretul de exercitare si cursul activilor de baza; daca insa vanzarea se face descoperit, marja la broker trebuie fie de cel putin 30% din valoarea activului suport.

Se pot fixa limite de pozitie pentru un singur client (numarul maxim de optiuni pe care un investitor le poate detine pe acelasi tip de pozitie al activului de baza) si limitele de exercitare (numarul maxim de optiuni ce pot fi exercitate in fiecare saptamana de catre acelasi investitor).

supravegherea pietei este asigurata de catre o comisie specializata;

finalizarea contractului se realizeaza prin lichidare (inchiderea pozitiei),

exercitarea sau expirarea optiunii.

Expirarea (abandonarea) optiunii se produce atunci cand detinatorul optiunii isi mentine pozitia deschisa pana la scadenta; dupa implinirea scadentei optiunile expirate se radiaza din evidentele casei de compensatie si ale firmei membre.

Tabel 4.2. EXERCITAREA PUT/CALL

Elementele definitorii ale unui control de optiuni avand ca suport valori mobiliare primare sunt:

Marimea optiunii. O optiune se incheie pentru o cantitate de 100 de titluri

suport.

Durata de viata respecrtiv perioada in care poate fi exercitata optiunea. Data

finala a exercitarii optiunii se numeste pretul expirarii.

Pretul de exercitare este pretul la care se poate vinde si cumpara suportul

optiunii. Marimea lui este determinata chiar in momentul incheierii contractului, dupa o procedura bursiera standardizata.

Pretul optiunii este reprezentat de prima ce se achita din momentul incheierii contractului.

Valoare intrinseca reprezinta diferenta dintre pretul de exercitare al optiunii si pretul activului suport.

Tabel 4.3. SITUATIA OPTIUNILOR CALL/PUT

Cand valoare intrinseca este pozitiva, optiunea este "in bani" (in the money); cand valoarea intrinseca este negativa, optiunea este "fara bani" (out of money); cand valoarea intrinseca este egala cu zero, optiunea este "la bani" (at-the-money).

Valoare timp rezulta din diferenta intre pretul optiunii si valoarea intrinseca si

reprezinta valoarea suplimentara, peste cea intrinseca, pe care o optine o poate dobandi peste piata ca urmare a raportului cerere-oferta de optiuni.

Valoarea timp este cu atat mai mare cu cat durata de viata a optiunii este mai mare si scade pe masura ce optiunea se apropie de scadenta; aceasta valoare arata arata cat este dispusa sa plateasca un investitor (cumparatorul) sperand ca perioada de pana la scadenta optiunii sa se inregistreze o crestere de pret a acesteia.

Diferenta dintre valoarea intrinseca si pretul optiunii reprezinta rezultatul virtual al optiunii.

*** Un investitor american cumpara un contract CALL la 90 $ cu prima 10 $; cursul ajunge la 110 $, el executa optiunea si obtine un surplus

S= 110 $ x 100 – 90 $ x 100 = 2000 $

Aceasta valoare reprezinta valoarea intrinseca.

Pentru aceasta valoare investitorul a platit un cost

C = 10 $ x 100 = 1000 $

Pe ansamblu, investitorul a obtinut un profit

P = S – C = 2000 $ – 1000 $ = 1000 $ (se ignora comisioanele)

Daca insa cursul scade la 75 $ la scadenta, investitorul abandoneaza prima si pierde 1000 $; daca ar exercita optiunea ar avea o pierdere de:

R = 90 $ x 100 – 75 $ x 100 = 1500 $ deci mai mult decat in cazul abandonarii primei.

Optiunea este deci "fara bani", fara valoare intrinseca.

Valoarea primei se determina ca suma a doua elemente: valoare intrinseca (VI) si valoare de timp (VT).

Daca valoarea intrinseca (VI) atunci se considera ca intreaga valoare a optiunii este data de valoarea timp (VT); se considera conventional ca VI = 0.

*** Daca un operator cumpara o optiune CALL cu scadenta septembrie la PE = 1000 $ cu prima de 90 $, la un curs de 700 $; in iulie cursul a ajuns la 1200 $ iar contractele de optiuni pentru septembrie se incheie la un nivel al primei de P = 250 $

VI = C – Pe = 1200 – 100 = 200

VT = 250 $ – 200 $ = 50 $ (scade pe masura ce se apropie scadenta).

Operatorul isi poate inchide pozitia prin vanzarea contactului obtinand un profit

P = (250 $ – 90 $) x 100 = 16.000 $.

Pragul de rentabilitate (breakeven point) (PR) este punctul in care detinatorul

optiunii incepe sa obtina profit; pragul de rentabilitate se atinge atunci cand cursul activului este egal cu pretul de exercitiu la care se adauga prima.

PR = PE + p.

De la aceasta valoare, cresterea cursului determina un profit pentru cumparatorul de CALL si o pierdere pentru vanzatorul de CALL.

CSTIG

PR PROFIT

p CURS

Fig. 4.7. CUMPARATOR DE CALL

Pentru optiunea de vanzare (PUT) pragul de rentabilitate se determina ca diferenta dintre pretul de exercitiu si prima. Un curs mai mic decat aceasta valoare determina un profit pentru cumparatorul de PUT si o pierdere pentru vanzatorul de PUT.

Fig. 4.8. CUMPARATOR DE PUT

CSTIG

PROFIT PR

p CURS

*** Un investitor cumpara o optiune PUT la cursul de 80 $, cu pretul de exercitiu Pe = 120 $, prima de 10 $. La scadenta cursul activului suport poate lua urmatoarele valori:

a) C = 90 $

La acest curs investitorul are un profit virtual

P = Pe – C = (120 – 90) x 100 – 10 x 100 = 20 $ x 100 = 2000 $

Profitul devine efectiv daca investitorul cumpara de pe piata activul suport cu 90 $ pentru a-l vinde cu 120 $ conform contractului pe optiune.

b) C = 130

In acest caz investitorul nu exercita optiunea si abandoneaza prima; pierderea sa va fi de

R = 10 $ x 100 = 1000 $ (mai mica decat in cazul exercitarii primei)

Riscul

Riscul se refera la pierderea pe care o poate inregistra operatorul (vanzatorul/cumparatorul) de PUT/CALL. Atat in optiunile CALL cat si PUT, cumparatorul nu poate pierde mai mult de marimea primei platite; vanzatorii contractelor de optiuni pot pierde nelimitat datorita obligativitatii predarii/preluarii activului.

Pentru o optiune CALL vanzatorul pierde prin vanzarea la un pret mai mic decat pretul pietei.

*** Daca un operator vinde un contract de optiuni cu PE = 200 $, p = 50 $ si cursul la scadenta este de 280 $ atunci pierderea sa va fi de:

R = (280 $ – 200 $ – 50 $) x 100 = 3000 $

Castigul maxim ce poate fi obtinut de operator este de 50$ (prima incasata in cazul in care nu se exercita optiunea).

Pentru o optiune PUT riscul vanzatorului optiunii este dat de obligativitatea cumpararii activului suport la un pret mai mare decat pretul pietei.

*** Un investitor vinde o optiune PUT cu PE = 10 $, p = 2 $ iar la scadenta cursul este de 5 $.

Pierderea investitorului este de:

R = (10 – 5 – 2) x 100 = 300 $

Castigul maxim al vanzatorului optiunii este de 200 $ (prima incasata in cazul neexercitarii optiunii).

In fapt tranzactiile cu optiuni sunt "jocuri" cu suma nula pentru acelas tip de operatiune; ceea ce castiga cumparatorul vinde vanzatorul (long CALL castiga ceea ce pierde short CALL; long PUT castiga ceea ce pierde short PUT).

Tranzactiile cu optiuni pot fi folosite pentru obtinerea de profit din variatiile anticipate de curs sau pentru a valorifica oportunitatiile de profit ale pietei -prin arbitraj sau speculatie- avand la dispozitie strategii mai complexe, realizate pe baza unor combinatii de optiuni (straddle, strangle, strip, strap, butterfly, condor).

Operatiunile cu optiuni pot servi la acoperirea riscurilor rezultate din variatia cursului la titlurile pentru care operatorul au o pozitie long sau short la bursa.

Tranzactii de acoperire cu optiuni

Daca un investitor detine o pozitie long pe titluri (detine titluri sau urmeaza sa le primeasca), se va proteja impotriva scaderii de curs prin cumpararea de optiuni PUT; daca previziunea se adevereste, va exercita optiunea si pierderea de valoare de la titlurile detinute va fi compensata de profit rezultat din exercitarea optiunilor.

*** Un investitor detine 1000 actiuni la cursul de 60 FRF/act. si apreciaza o viitoare scadere a cursului la 45 FRF/act. Pentru luna septembrie; cumpara 20 contracte de optiuni PUT cu scadenta octombrie la PE = 50 FRF, p = 4,5 FRF.

Daca scaderea se produce, exercita contractele

52 FRF – 45 FRF – 4,5 = 2,5 FRF

P = 25 x 2000 = 5.000 FRF

Scaderea de curs afecteaza si valoarea titlurilor detinute:

(60-45) x 1000 = 15.000

Se acopera astfel o treime din valoarea titlurilor.

Mai frecvent, in cazul producerii riscului, operatorul va vinde optiunea la un pret (prima) mai mare; de exemplu daca prima creste la 9,5 FRF, va vinde contractele si va optine un profit:

P = 20 x 100 x (9,5 – 4,5) = 10.000 FRF

(s-au ignorat comisioanele si bazele bursiere).

Operatiunea de hedging cu optiuni are avantajul ca prin plata unei prime p. se asigura acoperirea riscului de scadere a valorii pachetului de actiuni; s-a platit dividend, aceasta compenseaza partial prima platita.

In cazul in care operatorul este vanzator pe piata activului, pentru a se proteja impotriva riscului de crestere a pretului activului de baza pana la acoperirea pozitiei short va cumpara optiuni CALL; daca pretul activului creste el va executa sau vinde optiunea, castigand din contractul cu optiuni si acoperindu-si pierderea de la contractul pe activul de baza.

*** Daca un operator vinde 100 actiuni la cursul de 500 FRF la 1 luna iar la scadenta cursul creste la 700 FRF, se va inregistra o pierdere de 20.000 FRF.

Daca cumpara o optiune CALL cu PE = 600 FRF, prima p = 30 FRF, prin exercitarea ei se obtine un profit.

P = (700 – 600 – 30) x 100 = 7.000 FRF care diminuiaza pierderea cu aproape o treime.

Daca pretul scade la 400, nu exercita optiunea, are pierderea de 3000 FRF, compensata de castigul obtinut de la titluri

P = (500 FRF – 400 FRF) x 100 = 10.000 FRF.

Are deci un profit net de 7.000 FRF.

Avantajul acoperirii cu contracte de optiuni fata de contractele futures/forward rezida in faptul ca la evolutia adversa a cursului pierdera este limitata la prima platita pentru achizitia contractului si nu este nelimitata asa cum se intampla la contractele forward/futures.

CONTRACTE FUTURES

Contractele la termen (futures) sunt angajamente ferme de vanzare sau cumparare a unor valori (devize, indici, actiuni) avand caracteristicile definite de Bursa, in momentul negocierii lor. Partile trebuie sa stabileasca doar pretul contractului. Deschiderea unei pozitii pe piata contractelor la termen presupune un varsamant prealabil (constituirea unui depozit pe garantie).

Pe durata contractului variatia raportului dintre pretul convenit pentru operatiune si cel curent este urmarit de cele doua parti care, pentru a-si limita pierderile sau proteja castigurile , pot apela la operatiunile in marja sau pot angaja pozitii contrare.

Tranzactiile futures se practica mai ales pentru fructificarea ratei dobanzii in cadrul ringurilor bursiere; contractele forward sunt de acelasi tip dar nestandardizate si se intalnesc mai des pe pietele OTC.

Caracteristicile standardizate in cadrul conractelor futures sunt:

cantitatile (unitatile de tranzactii);

termenele de executare.

Tranzactiile futures sunt: – comerciale;

– cu instrumente financiare:

a. valute

b. rata dobanzii

c. produse sintetice (indici).

Piata bursiera opereaza si cu alte tipuri de tranzactii futures: stock basket futures sau programe trading.

Contractele futures cu cosuri de titluri se angajeaza de investitori care nu vor sa se expuna la toate miscarile (si riscurile asociate) caracteristice intregii piete bursiere si reflectate de un indice sintetic. "Cosurile" se alcatuiesc dupa optiunile clientului din titluri tari (blue chips), ale unor firme ce se disting printr-o conducere foarte eficienta sau prin niveluri mari ale profiturilor. Tranzactiile de acest tip presupun achitarea integrala la scadenta a valorii actiunilor din cos, acestea se primesc efectiv in portofoliu si se pot vinde sau pastra.

Arbitrajul pe calculator (programme trading) a aparut ca urmare a progreselor deosebite ce s-au realizat in domeniul informaticii. Programele stabilesc in timp real daca diferentele dintre pretul contractelor futures si cursul actiunilor componente ale indicelui pot genera obtinerea unor profituri reale (a justifica initierea de tranzactii) sau doar aparente (cheltuielile cu comisioanele, curtajul etc., absorbind intreaga diferenta).

Pietele futures cu instrumente financiar-valutare s-au format prin extinderea principiilor care guverneaza activitatea pietelor futures pentru marfuri asupra activelor monetare (in speta valutele) sau diferitelor titluri financiare (bonuri de tezaur, obligatiuni, depozite in lei ori dolari).

In Occident principalele instrumente financiare futures se refera la titluri ce nu sunt negociate inca la Bursa de valori Bucuresti (obligatiuni, titluri emise de stat) si nici nu apar in perspectiva imediata. Bursa financiar-monetara din Sibiu a fost prima bursa in care a inceput tranzactionarea contractelor futures pe valute si pe indicele BVB (s-a alaturat si Bursa de Marfuri Constanta).

In esenta, operatiunea financial futures consta in asumarea prin contract de catre parti, in general mari institutii financiare, a obligatiei de a cumpara sau vinde o suma in valuta sau instrumente financiare la o anumita data viitoare, pretul fiind stabilit in momentul incheierii contractului; obiectivul operatorilor nu este primirea sau livrarea efectiva a valorii tranzactionate, ci obtinerea unei diferente favorabile la cursul de schimb (daca s-au tranzactionat valute) sau la dobanda (in cazul titlurilor financiare) intre ziua incheierii contractului si cea a lichidarii pozitiei.

4.4. CONTRACTE FUTURES SI OPTIUNI

PE INDICELE BET

FUTURES PE INDICE

Operatiunile futures pe indici de bursa(stock-index futures) reprezinta vanzarea sau cumpararea indicelui la cursul futures al bursei si cedarea, primirea la scadenta a unei sume cash in valoare egala cu produsul dintre un anumit indicator si diferenta dintre:

valoarea indicelui in ultima zi de tranzactii a contractului;

pretul contractului futures.

Daca indicele este superior pretului futures cei cu pozitii short vor plati pe cei cu

pozitii long; daca valoarea indicelui este sub pretul futures, cei cu pozitii long vor plati pe cei cu pozitii short.

Contractul futures pe indici de bursa este de fapt, un titlu constituit artificial, care nu se bazeaza pe un flux viitor de venituri (ca in cazul titlurilor primare), ori pe o marfa sau un activ financiar (ca in cazul titlurilor derivate). Acest contract nu poate fi lichidat la scadenta decat prin plata unei sume de bani; stfel, index futures formeaza o noua categorie de titluri financiare, cele sintetice.

Acest tip de tranzactie permite, depunand o garantie redusa, realizarea de operatiuni in vederea obtinerii de profit (speculatii si arbitraje) si de operatiuni de acoperire a riscului (hedging), in conditiile unui mecanism tranzactional operativ.

Tranzactiile pe instrumente derivate financiare au o dinamica remarcabila pe pietele internationale; de exemplu volumul total tranzactionat la Bursa de Valori Budapesta, in decembrie "97 a fost de 227 mld. forinti, iar cel de actiuni si obligatiuni de 450 mld. forinti.

Indicele BET (Bucharest Exchange Trading) a fost special construit pentru realizarea de contracte futures si options; prin intermediul tranzactiilor de contracte futures pe indicele BET se creeza premisele legaturii intre pietele spot si pietele la termen.

Una din problemele care nu si-a gasit inca un raspuns definitiv este disputa dintre ideea unificarii sau separarii pietelor (spot si derivate) la diverse niveluri (organisme de reglementare, tranzactionare si compensare).

*** Se incheie 10 contracte futures pe BET la cursul de 820 puncte (multiplicatorul: 100 ROL)

Depozit de garantie: 100 puncte de indice

DG = 100 pct. x 100 ROL x 10 = 100.000 ROL.

Operatorul va primi o suma in numerar reprezentand marja cumulata (30.000 ROL).

Rezultatul net al tranzactiei poate fi stabilit si ca diferenta intre cursul indicelui din ziua lichidarii si pretul de exercitare.

±

(in acelasi moment se recupereaza si depozitul de garantie de 100.000 ROL).

Strategii utilizand contracte futures pe indici pot fi:

Arbitrajul pe indice: are rolul de a echilibra preturile spot si futures. Arbitrajul

realizeaza profit vanzand contracte futures in momentul in care pretul acestuia este mai mare decat pretul calculat (pretul teoretic) care cuprinde si costul de oportunitate.

*** Se presupune ca un investitor observa ca pretul contractelor futures pe BET cu o scadenta de 3 luni este supradimensionat in raport cu pretul sau teoretic (valoarea actuala spot + cost de achizitie a unui portofoliu de actiuni ce reproduce structura portofoliului indicelui). El se decide sa lanseze o operatiune de arbitraj folosind pentru aceasta 10 mil. lei.

Se realizeaza castig in ambele situatii (crestere sau scadere a pietei).

*investitorul cumpara proportional toate actiunile aflate in portofoliul indicelui BET.

Acoperirea impotriva variatiei cursului titlurilor din portofoliu

*** Un investitor detine un portofoliu de actiuni T in valoare de 100.000.000 lei (actiunea intra in componenta indicelui BET). Volatilitatea titlului calculata prin coeficientul beta () pe o perioada mai lunga este de 1,25; acest parametru serveste si la calculul numarului de contracte ce trebuie sa fie vandute pentru a acoperi riscul:

Nr. contracte = x suma de acoperit/Pret Futures x multiplicator

Ianuarie: Valoare BET: 750 puncte

Futures pe BET: 755 puncte

Pozitie futures: vinde 1.656 contracte 1,25 x 100 mil./755 x 100.

Valoare portofoliu: detine portofoliu de 100 mil. cu =1,25

Rezultat: 1.656 x 755 x 100-125.028.000=0.

Februarie Valoare BET: 675 puncte (a scazut cu 10%)

Futures pe BET: 678 puncte

Pozitie futures: cumpara 1.656 contracte la 3 luni

Valoare portofoliu: valoarea scade la 90 mil.

Rezultat: 125.028.000-1.656 x 678 x 100 =12.751.200.

Februarie Valoare BET: 825 puncte (a crescut cu 10%)

Futures pe BET: 826 puncte

Pozitie futures: cumpara 1.656 contracte la 3 luni

Valoare portofoliu: valoarea a crescut cu 110 mil. lei

Rezultat: 125.028.000-1.656 x 826 x 100 =11.757.600.

In cazul scaderii pietei (cu 10%) se acopera scaderea cu ajutorul profitului de pe urma tranzactiilor cu contracte futures.

In cazul cresterii pietei, valoarea portofoliului se mentine.

Diferenta dintre pretul actual al contractelor futures si pretul de pe piata spot se numeste baza, ca putand fi negativa sau pozitiva.

Un exemplu de necorelare sau slaba corelare este cel intre piata de capital sau piata futures pe valute.

Daca investitorul doreste sa formeze un portofoliu pe baza unor fonduri a caror intrare este anticipata va fixa in prealabil valoare portofoliului. Daca nu detine pentru moment sumele necesare achizitiei de actiuni ale caror pret urma sa creasca el poate cumpara contracte futures cu ajutorul unor sume mult mai mici, folosite pentru plata marjei initiale.

Pe masura ce fondurile necesare formarii portofoliului devin disponibile se face achizitia actiunilor si vinderea (cu profit) a contractelor futures; se cuvine o atentie sporita in asigurarea marjei de mantinere si la comletarea marjei la apelurile in marja in situatia scaderii pretului actiunilor.

*** Marja initiala poate fi:

– 100.000 lei din valoarea unui contract pe indicele BET;

– exprimat procentual (13%);

– in functie de variabilitatea instrumentului (BET):

media + 3 x abaterea medie patratica.

O operatiune simertica a acesteia poate fi fixarea valorii portofoliului anticipand o viitoare lichidare.

Indicele BET este special construit pentru a devenii suport al contractelor futures pentru ca:

pretul actiunilor componente este ponderat cu capitalizarea; daca n-ar fi asa

s-ar "submina" pozitiile de arbitraj si s-ar modifica efectiv evolutia preturilor contractelor futures in curs;

corectiile periodice ale cosului de actiuni; daca n-ar fi asa s-ar ajunge la

distorsiuni serioase in previziuni si la perturbari ale masurilor de acoperire a riscurilor mai ales daca ziua modificarii costului indicelui coincide cu cea a scadentei unui contract futures.

Este recomandat ca numarul actiunilor din "cosul indicelui" sa fie suficient de mic pentru a minimiza eroarea de arbitraj, care consta in diferenta dintre profitul scontat si cel realizat de pe urma achizitiei proportionale a actiunulor ce formeaza indicele.

La Bursa din Sibiu se tranzactioneaza contracte futures pe un indice calculat de aceasta institutie in care se includ cele mai lichide zece titluri ale categoriei I a Bursei de Valori Bucuresti (BMS).

Tabel 4.4. BMFMS – Piata futures 15.06.1998

A – contractul pe indicele BMSI cu scadenta la o luna;

B – contractul pe indicele BMSI cu scadenta la 3 si 6 luni (30.06.1998).

OPTIUNI PE INDICE

Optiunile pe indici sunt contractate care au ca activ de baza un produs sintetic: indicele bursei.

Unitatea de tranzactionare nu se refera la un anumit numar de actiuni. Marimea optiunii se determina prin inmultirea nivelului indicelui cu un multiplicator specificat de bursa.

In exercitarea optiunii, diferenta dintre pretul de exercitare si valoarea curenta a indicelui este inmultita cu multiplicatorul respectiv pentu a se determina suma ce trebuie platita de catre/catre cumparatorul optiunii catre/de catre vanzatorul acesteia.

Desi indicele BET a fost creat pentru a se realiza si contracte optiuni, acest lucru nu se intampla deocamdata.

Exemplu ipotetic:

activ de baza: BET; multiplicator 100 rol;

scadentele: primele trei luni mai apropiate plus o scadenta trimestriala;

preturile de exercitare: la intervale de 10 puncte;

pretul contractului: garantia 50 puncte (5000 ROL).

Atractivitatea deriva din efectul de levier foarte pronuntat (mai mare decat in cazul optiunilor pe actiuni).

Presupunem ca un operator cumpara la 1 iunie 100 de actiuni BET (700 puncte) cu expirare iunie, cu prima 20, garantie: 5.000 x 100=500.000.

Daca la sfarsitul lui iunie indicele ajunge la 800 puncte, operatorul castiga net:

(800-700-20) x 100= 8.000 x 100 lei = 800.000 lei.

A platit 20 x 100 x 100=200.000 lei.

Indicele acrescut cu 14 %, operatorul a avut un efect de levier de 4.

Operatiuni de acoperire

Ca si contactele futures pe indici, si contractele de optiuni pe indice pot fi utilizate pentru acoperirea impotriva unei caderi generalizeaza o piata, pentru investitorul ce detine un portofoliu diversificat de titluri.

*** Un investitor are un portofoliu de 10 mil. lei si doreste sa se acopere impotriva unei scaderi de 10 % preconizata in urmatoarele 3 luni.

130 x 800 x 100 = 10.400.000 lei.

(cumpara 130 de contracte pe optiuni PUT la pretul de exercitare de 800 puncte cu prima 25).

Investitorul plateste prima:

P = 25 x 100 x 130 = 325.000 lei.

Daca indicele scade la 715 (10,6):

Prima la PUT creste la 85, iar investitorul vinde optiunile detinute

(85-25) x 130 x 100 lei = 780.000 lei

Are astfel un profit net de :

P = 780.000 lei – 325.000 lei = 455.000 lei.

Daca presupunem ca si valoarea actiunilor de tinute a scazut cu acelasi procent de 10,6 %, adica cu 1.060.000 lei, in comparatie cu contractele PUT ce au fost detinute pierderea se reduce la valoarea de 605.000 lei.

B I B L I O G R A F I E

Anghelache G. – Piete de capital si tranzactii bursiere. Editura Didactic` si

Petagogic`, R.A.,Bucuresti – 1997.

Ciobanu Gheorghe – Busele de valori si tranzactiile la burs`. Editura

Economic`, Bucuresti, 1997.

Gradu Mihaela – Tranzactii bursiere, Editura Economic`, Bucuresti, 1995.

Ghilic-Micu Bogdan – Bursa de Valori, Editura Economic`, Bucuresti, 1997.

Popa I – Bursa, Editura Adev`rul, vol.I si II 1993 si 1994.

Stancu I – Finante: Teoria pietelor financiare, Editura Economic`,

Bucuresti, 1996.

Stancu I – Preparatifs pour la mise en place d´un marche financier en Roumanie,

Academie d´etudes economique, Bucuresti, 1993.

* * * Capital : octombrie 1997 – martie 1998.

* * * Piata financiar` : ianuarie 1997 – martie 1998.

* * * Buletinul Bursei de Valori Bucuresti : octombrie 1997 – martie 1998

* * * Regulamentele si procedurile Bursei de valori Bucuresti, ianuarie 1997.

* * * Legea privind valorile mobiliare si bursele de valori nr. 52/1994 din M.O. nr.

210/1994

=== Anexa2 ===

ANEXA 2.

LICITA|IA LA PRE| UNIC

CERERE OFERT~

Noul pre\ de echilibru este de 950, modificarea pre\ului de echilibru dep`]e]te 10 %; se stabile]te un nou pre\ 850, iar la acest pre\ se verific` raportul cerere-ofert` = în cazul în care nu se pot executa mai mult de 20% din ordinele valabile pentru pre\ul de 850, nu se efectueaz` nici o tranzac\ie.

Cum noua limit` a pre\ului de tranzac\ionare este de 50%, în cazul .[n care pre\ul de echilibru s-a stabilit la 950, toate tranzac\iile se efectueaz` la acest pre\.

În acest caz noul pre\ de echilibru 1150 dep`]e]te limita admis` de 50% ]i se stabile]te ca pre\ de referin\`, pre\ul de 850; raportul cerere/ofert` = acest raport nu permite realizarea a 20% din cerere la pre\ul de 850, nici o tranzac\ie nu se efectueaz`.

CERERE OFERT~

În acest exemplu cre]terea cu 1000 a titlurilor cerute la 1150 nu a modificat pre\ul de echilibru anterior de 650 lei.

=== Anexa3 ===

INDICATORI BURSIERI – OCTOMBRIE 1997 – IANUARIE 1998 – TERAPIA SA

=== Anexa4 ===

ANEXA 4

DATE FINANCIARE – TERAPIA SA (1994-1997)

MIL.LEI

=== Anexa5 ===

ANEXA 5

CALCUL MEDII MOBILE – TERAPIA SA

=== Anexa6 ===

ANEXA 6

CALCULUL INDICATOR BETA ()

=== Anexa7 ===

ANEXA 7

CALCUL MEDII MOBILE BET

MEDIA MOBIL~