Bursa de Valori Organizare, Functionare, Rol

CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND PIAȚA DE CAPITAL

PIAȚA DE CAPITAL

Piața de capital reprezintǎ o piațǎ specializatǎ unde se întâlnesc și se regleazǎ în mod liber cererea și oferta de active financiare pe termen mediu și lung. Concret, este vorba despre o piațǎ pe care se tranzacționeazǎ în mod liber valori mobiliare, piață ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor fizice sau juridice care economisesc (cumpǎrǎtorii de acțiuni și obligatiuni) și care urmǎresc plasarea profitabilǎ a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de cǎtre emitenții de acțiuni/obligațiuni, care sunt în căutare de capital în vederea finanțǎrii unor proiecte de investiții.

Desigur, piața de capital prezintǎ interes și din alte puncte de vedere, permițând preluarea controlului asupra unor societǎți prin achiziții semnificative de acțiuni sau obținerea unor câștiguri pe termen scurt prin specularea modificǎrilor de curs ale valorilor mobiliare. În funcție de momentul în care se realizeazǎ tranzacția , piața de capital, ca mecanism de legǎturǎ între deținătorii de fonduri excedentare (investitorii) și utilizatorii de fonduri (emitenții de titluri financiare), se împarte în douǎ segmente:

– Piața primarǎ: reprezintǎ piața pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima datǎ. Aceasta reprezintă un mijloc de distribuire a titlurilor de către utilizatorii de fonduri și de plasament în titluri, din partea deținătorilor de fonduri. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care, de regulǎ, fac legătura între societatea emitentǎ și investitori, se obligǎ sǎ plaseze valorile mobiliare nou emise în schimbul unui comision;

– Piața secundarǎ: O datǎ puse în circulație valorile mobiliare pe piața primarǎ, acestea fac obiectul tranzacțiilor pe piața secundarǎ. Funcționarea efectivǎ a pieței secundare se realizeazǎ prin intermediul piețelor de negocieri sau organizate: este în principal vorba de bursa de valori, pe de o parte, și de piata extrabursierǎ, piața interdealeari sau “la ghiseu “ (engl. OTC – Over the Counter Market). Această piața îndeplinește, ca și cea primară, un rol de concentrare a cererii și ofertei de titluri, dar a unei cereri și oferte derivate, care se manifestă după ce piața titlurilor s-a constituit.

Diferența dintre cele douǎ forme ale pieței de capital secundare (bursa și piața OTC) se manifestǎ la nivelul localizǎrii tranzacțiilor, al accesului la piațǎ, al modalitǎții de negociere, al cadrului juridic, precum și al cursului pentru titlurile negociate.

Astfel, în timp ce în cazul burselor de valori, tranzacțiile cu titluri financiare se desfǎșoarǎ într-un spațiu delimitat, o clǎdire cu o salǎ pentru negocieri, nu același lucru se poate spune despre piata OTC. Pe aceasta din urmǎ, tranzacțiile se realizeazǎ în oficiile societǎților financiare, care acționeazǎ ca dealeri (“la ghișeul” acestora), lipsa unei localizǎri fixe, a unei clǎdiri în care sǎ se desfǎșoare toate negocierile fiind caracteristicǎ acestei piețe.

În ceea ce privește accesul la piațǎ, în cadrul bursei acesta este limitat la membrii bursei și la titlurile acceptate în bursǎ. Pe piețele OTC accesul este mai larg, atât pentru clienți, cât și pentru titlurile tranzacționate. Cererea de capital se manifestă pe piața titlurilor financiare în mod diferit, în funcție de cele două segmente existente: piața primară și piața secundară. Oferta de capital provine din economisire adică din ceea ce rămâne la dispoziția deținătorilor de venituri, după ce își acoperă cheltuielile de consum. Oferta este reprezentată de disponibilitățile temporar libere, pentru care se caută un plasament cât mai avantajos. Nivelul ofertei este direct influențat de procesul de economisire. Economiile devin ofertă pe piața de capital numai dacă posesorii lor sunt satisfăcuți de modalitatea de fructificare, adică dacă piața asigură rentabilitatea cerută de potențialii investitori. Investitorii se împart în două mari categorii: investitori individuali și investitori instituționali.

a) Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice care efectuează tranzacții de dimensiuni modeste pe piața titlurilor financiare. Aceștia pot avea un caracter pasiv,

adică achiziționează și păstrează valori mobiliare, cu scopul de a-și asigura câștiguri de capital pe termen lung, având un impact redus asupra cursurilor zilnice, și un caracter activ,încercând să valorifice mișcarea cursului bursier, în vederea obținerii unui câștig.

b) Investitorii instituționali sunt reprezentați, de regulă, de societăți sau instituții care fac tranzacții de mari dimensiuni, exercitând o influență semnificativă asupra volumului tranzacțiilor și a cotațiilor bursiere. Aceștia cuprind: instituțiile bancare, societățile de asigurări, societățile de investiții, fondurile mutuale, societățile care gestionează fonduri de pensii, etc. Cererea și oferta de fonduri sunt două dimensiuni ale procesului de economisire și investire, supuse influenței directe și indirecte a unor riscuri multiple, precum:

riscul opțional al investirii, care apare în momentul adoptării deciziei de plasament prin orientarea către piața monetară sau către piața de capital;

riscul afacerii, care vizează incertitudinea privind produsele pe care le poate oferi piața de capital la un moment dat, atât deținătorilor de fonduri cât și investitorilor ce gestionează portofolii de valori mobiliare.

 La bursǎ, negocierea și executarea contractelor se efectueazǎ de personal specializat, acest lucru realizându-se prin diferite sisteme de tranzacție bazate pe licitație publicǎ. Piețelor interdealeri le sunt specifice tranzacțiile care se realizeazǎ prin negocieri directe între vânzǎtor și cumpǎrǎtor, rolul de contraparte în tranzacție fiind jucat de dealer.

În timp ce reglementarea tranzacțiilor pe piața OTC este fǎcutǎ de asociațiile dealerilor, în cadrul burselor de valori aceastǎ reglementare este mai fermǎ și mai cuprinzǎtoare. Realizarea tranzacțiilor la bursǎ este supusǎ atât unor reguli instituite prin lege, cât și regulamentului bursei, agenților de bursǎ impunându-li-se sǎ respecte anumite obligații.

Datoritǎ concentrǎrii ordinelor și a mecanismului tranzacțional, în cadrul bursei se formeazǎ un curs unic pentru tilturile negociate. Pe piața OTC, prețurile pentru un anumit titlu financiar pot sǎ varieze de la un dealer la alt dealer, acest lucru datorându-se faptului cǎ ele sunt stabilite în urma unor negocieri izolate.

Bursa de valori este una din cele mai importante instituții ale economiei de piațǎ, un segment al pieței financiare, o piațǎ secundarǎ organizatǎ, transparentǎ și supravegheatǎ, pe care se incheie tranzacții referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.

Pornind de la limbajul comun, denumirea de bursă reprezintă o alocație iar din punct de vedere etimologic această denumire provine din grecescul “bursa” semnificând săculețul cu bani.

Din punct de vedere economic, bursa reprezintă o piață unde au loc tranzacții bursiere după o anumită procedură reglementată.

Schimburile, tranzacțiile se cunosc din cele mai vechi timpuri și se efectuau, la început, sub formă de troc. Ulterior, regele Lidiei din Asia Mica a înlocuit trocul tradițional printr-un schimb de mărfuri contra unor piese din argint si aur.

CAPITOLUL 2. BURSA DE VALORI

2.1.SCURT ISTORIC

Denumirea instituției bursiere se pare că provine de la numele unei vechi familii de hangii, Van der Bursen, care a înființat la Bruges, în Flandra, Belgia de azi, un local numit Hotel de Bourses, în holul căruia se negociau periodic metale prețioase (aur, argint, platină), precum și hârtii de valoare. Pe frontispiciul de la intrare, clădirea avea sculptate în piatră trei pungi ( fr. bourses), de unde și denumirea dată localului, care în secolele XIII- XVI a servit drept loc de întâlnire pentru negustori.

În esență, noțiunea indică deci locul de întâlnire al negustorilor și oamenilor de afaceri, în sensul unui spațiu de concentrare a cererii și ofertei.

Pe măsura dezvoltării bursei se produce și un proces de diferențiere între bursele de mărfuri și bursele de valori, ca instituții deosebite.

Unul din principalele obiective ale organizării schimburilor în cadrul bursei îl reprezintă asigurarea operativității tranzacțiilor comerciale și financiare, realizarea acestora pe o bază standardizată.

Treptat bursa nu mai este o piață originală, pe care se vând și se cumpără mărfuri fizice, ci o piață deviată pe care se vând și se cumpără titluri asupra mărfurilor. Bursa își asumă exclusiv rolul de realizare a tranzacției în forma sa pură, mișcarea mărfurilor având loc în afara acestei piețe; dar, asigurând efectuarea actului comercial propriu-zis, cel ce implică exclusiv forma valorică a mărfii, bursa devine „dispecerul” circulației mărfurilor și o placă turnantă a schimburilor economice

Începuturile piețelor bursiere de mărfuri și valori in tara noastra pot fi situate pe la mijlocul secolului trecut. Deschiderea bursei de valori a avut loc la 1 Dec 1882 iar peste o săptămână a apărut și cota bursei. Volumul tranzacțiilor era redus iar cota oficială disparea în câteva zile, deoarece samsarii, intermediarii și unele bănci preferau să lucreze în afara cotei, direct cu clienții.

Legea asupra burselor de comerț din 9 mai 1904 aduce o nouă organizare a burselor de comerț. La baza acestei reforme a fost pus principiul libertății tranzacțiilor în materie de bursă. Pentru aplicarea lui a fost creat, în cadrul bursei un organ nou, corporațiunea bursei. Prin legea din 1904 se acordă dreptul de a efectua operații direct între membrii corporațiunii bursei însă doar operații pe cont propriu, nu și cele de intermediere.

Activitatea bursei este afectată de evenimentele social politice ale vremii. În octombrie 1918 bursa se redeschide și cunoaște o activitate deosebit de intensă, cursurile sunt în continuă creștere,, localul bursei devine neîncăpător. Întreaga perioadă 1919-1925 a fost caracteristică pentru o “piață a taurului” creșterea fiind impulsionată, pe rând , de diferite categorii de valori: la început acțiunile societăților de transport, apoi cele bancare și ale societăților de asigurare.

Din 1926 scăderile încep să reapară la acțiuni, mai întâi lente, apoi precipitate, celor șapte ani de piață în creștere , urmându-le alți șapte ani de scăderi dezastruase.

În 1929 apare o nouă lege bursieră (legea Madgearu) pentru a asigura adaptarea cadrului legislativ la noile realități rezultate în urma unirii. Ea unifică legislația bursieră, aduce și o serie de modificări de concepție și soluție juridică. Statutul burselor a fost mai bine definit, , acestea sunt declarate instituții publice , beneficiind de personalitate juridică și autonomie ele fiind puse sub supravegherea ș controlul ministerului de industrie și comerț.

La bursa din București se negociau acțiuni și efecte “pe bani gata”. Operațiunile “pe bani gata” sunt definite ca fiind toate negocierile care se lichidează în ziua în care au fost încheiate sau cel mai târziu a doua zi și pentru care părțile au depus , o dată cu ordinul de negociere, numerarul sau efectele.

După încheierea crizei economice 1929-1933, o dată cu refacerea economică, “Bursa de efecte, acțiuni și schimb din București “, cunoaște și ea un curs ascendent, care culminează în 1939, când se înregistrează perioada de vârf a acestei instituții din perioada interbelică.

Sfarșitul celui de al II-lea razboi mondial, cu întrega turnură politică pentru România, a însemnat sfarșitul pieței de capital și a bursei de valori. Lovitura de gratie care a fost dată Bursei a fost procesul de naționalizare a economiei din iunie 1948.

Dincolo de diversitatea de modele naționale și de procesele de modernizare din ultima perioadă, instituția în jurul căreia gravitează și în prezent întreaga piață bursieră este bursa propriu-zisă. Cadrul legislativ din fiecare țară acordă o atenție specială acestei instituții, reglementând obiectul ei de activitate, forma juridică, organizarea și funcționarea bursei.

În ceea ce privește definirea bursei de valori, întâlnim în legislația țărilor cu tradiție bursieră abordări similare, dar cu diferite nuanțe în plan juridico-instituțional sau funcțional.

Astfel, în Securities Exchange Act, 1934 din SUA se dă următoarea definiție: „Termenul bursă (exchange) desemnează orice organizație, asociație sau grup de persoane înregistrată sau nu în calitate de corporație ce constituie, menține sau pune la dispoziție un spațiu sau/și condiții pentru întâlnirea cumpărătorilor și vânzătorilor de titluri financiare sau pentru realizarea funcțiilor îndeplinite în mod curent de o bursă de valori, așa cum acest termen este în general înțeles și include locul de negocieri și condițiile adiacente de care dispune acea bursă”.

În legea japoneză din 1948 definiția este mai sumară: „Termenul bursă de valori la care se face referire în prezenta lege desemnează orice persoană înregistrată în calitate de corporație în termenii prezentei legi pentru a pune la dispoziție o piață în vederea tranzacțiilor cu titluri financiare”.

Legea germană cu amendamentul la 1 august 1989 nu definește termenul de bursă.În regulamentul Bursei din Frankfurt (13 octombrie 1975, amendat în 1989) se arată că „obiectul bursei de valori îl constituie tranzacțiile în domeniul titlurilor financiare și drepturilor de natură similară, cele cu mijloace de plată de orice fel, precum și cu cambii și metale prețioase”.

Iată și definiția dată în legea belgiană din 4 decembrie 1990: ”O bursă de valori mobiliare este o piață cu titluri unde tranzacțiile sunt publice și unde oricine poate, prin mijlocirea unui intermediar admis la bursă, să achiziționeze sau să cedeze valori mobiliare înscrise pe această piață.

Una din definițiile mai recente o găsim în proiectul de lege federală din Elveția privind bursele și titlurile financiare, din 1991 : ”O bursă este definită ca orice tranzacție constituită pentru efectuarea tranzacțiilor cu titluri financiare și care permite oferta simultană de titluri între un număr de agenți de bursă, precum și executarea tranzacțiilor”.

Sintetizând elementele de mai sus, vom considera ca trăsături definitorii ale bursei, următoarele:

-existența unei piețe pentru titluri financiare;

-localizarea tranzacțiilor într-un spațiu special destinat derulării acestora și dotat cu mijloace tehnice necesare;

-desfășurarea tranzacțiilor pe baze concurențiale și asigurarea accesului tuturor celor interesați la informația bursieră;

-negocierea, încheierea și executarea contractelor după o procedură consacrată, prin intermediul unor firme și persoane fizice specializate.

Din punct de vedere al regimului juridic, bursa poate fi organizată, în principiu, ca o instituție publică sau ca o entitate privată.

Cele mai multe din piețele bursiere contemporane au adoptat principiul autoreglementării, instituția bursei având dreptul de a-și stabili, în limitele legii, modul de organizare și funcționare, prin elaborarea și adoptarea statutului și regulamentului.

Statutul este actul constitutiv al instituției bursei și stabilește în principal, drepturile și îndatoririle membrilor bursei, managementul și organizare internă a instituției, principiile funcționării bursei, precum și soluționarea litigiilor care pot să apară între participanți pe piață.

Regulamentul prezintă în detaliu modul de realizare a activității bursei, respectiv cerințele și modalitățile de desfășurare a tranzacțiilor cu titluri financiare.

Cum rolul bursei în economie depinde în mare măsură de credibilitatea acestei instituții, atât prin lege, cât și prin statutul și regulamentul bursei, se urmărește impunerea unor condiții menite să garanteze profesionalismul și corectitudinea tranzacțiilor bursiere, în general o imagine favorabilă a bursei în rândul masei mari de investitori.

Ca instituție specifică economiilor de piață, bursa poate fi definită ca o asociație organizată a comercianților, industriașilor, agricultorilor, armatorilor, agenților de asigurări sociale etc., în vederea de negocieri de valori publice și private pe piața capitalului.

Bursele de valori sunt piețe special organizate de către stat sau de către asociații particulare, în cadrul cărora se pot încheia tranzacții cu valori mobiliare: acțiuni, obligațiuni, titluri de rentă, bonuri de tezaur etc.

Negocierile în cadrul burselor se desfășoară într-un anumit loc, în zile și la ore fixate în cadrul programului de lucru al acestora.

La burse, părțile contractante încheie operațiunile lor prin intermediul agenților de schimb și, până la sfârșit, partenerii nu se cunosc între ei, deoarece operațiunile se negociază pe baza ordinelor de vânzare sau cumpărare primite în acest sens. În prezent, aproape în toate statele cu economie de piață, precum și în marile centre comerciale funcționează burse de însemnătate, fie locale, fie internaționale. Odată cu intrarea Bursei de Valori București pe piața de capital internațională, ca și prin afilierea ei la Federația Europeană a Burselor de Valori și la Federația Internațională a Burselor de Valori, activitatea sa se va perfecționa continuu, Bursa devenind ceea ce este peste tot în lume în statele cu economii de piață consolidate .

2.2. BURSA DE VALORI BUCUREȘTI

Activitatea bursieră în țara noastră datează din anul 1839, prin întemeierea burselor de comerț. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti (BVB), iar peste o saptămână a apărut și cota bursei, publicată în Monitorul Oficial. De-a lungul existenței sale, activitatea bursei a fost afectată de evenimentele social-politice ale vremii (răscoala din 1907, războiul balcanic 1912-1913), bursa fiind inchisă apoi pe perioada primului război mondial. După redeschiderea sa, a urmat o perioadă de șapte ani de creșteri spectaculoase, urmată de o perioadă tot de șapte ani de scădere accelerată. Activitatea Bursei de Efecte, Acțiuni și Schimb se întrerupe în anul 1941, moment în care erau cuprinse la cota bursei acțiunile a 93 de societățti și 77 de titluri cu venit fix (tip obligațiuni).

Bursa de Valori București este constituită ca o instituție publică non-profit, desfășurându-și activitatea pe principiul autofinanțării și care are ca scop oferirea unui cadru organizat și legal pentru întâlnirea cererii cu oferta de capital pe termen mediu și lung.

Bursa de Valori îndeplinește rolul preponderent pe care îl are pe piața de capital românească prin respectarea unor cerințe de transparență a pieței bursiere, protecția investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficiențăa și lichiditate corespunzătoare pentru titlurile tranzacționate. Astfel, ea oferă investitorilor garanție morală și securitate financiară prin măsurarea continuă a lichidității valorilor mobiliare înscrise la cotă. Odată cu intrarea Bursei de Valori București pe piața de capital internațională, ca și prin afilierea ei la Federația Europeană a Burselor de Valori și la Federația Internațională a Burselor de Valori, activitatea sa se va perfecționa continuu, Bursa devenind ceea ce este peste tot în lume în statele cu economii de piață consolidate .

Bursa completează circuitele necesare pentru ca resursele financiare disponibile în piața de capital să poata ajunge în zonele productive, la societățile comerciale emitente de titluri, care le pot utiliza în mod eficient. Bursa se autofinanțează din comisioanele percepute conform reglementărilor bursiere, constituite la dispoziția sa și utilizează fonduri bănești în condițiile legii. Bursa beneficiază de finanțare de la bugetul de stat pentru primul an de activitate, resursele primite în aceste condiții urmând să fie recuperate și vărsate la bugetul de stat, începând cu cel de al treilea an de funcționare a bursei. Bursa deține cu titlu de proprietate bunurile din patrimoniul său și este abilitată să primească donații și subvenții.

După o perioadă de întrerupere de 50 de ani, Bursa de Valori București s-a redeschis la 23 iunie 1995, prin fondarea Asociației Bursei de către 24 de societăți de valori mobiliare. După aprobarea de catre Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a Regulamentelor și Procedurilor de funcționare și operare, Bursa de Valori București și-a început activitatea în mod efectiv, realizând primele tranzacții la data de 20 noiembrie 1995, în incinta pusă la dispozție de Banca Națională a României. În cadrul primei ședințe de tranzacționare, societățile de valori mobiliare membre ale Asociației Bursei au putut negocia 905 acțiuni a 6 societăți comerciale cotate.

Conform site-ului oficial al Bursei de Valori București, rolul pe care aceasta îl îndeplinește este:

de a furniza o piațǎ organizatǎ pentru tranzacționarea valorilor mobiliare;

de a contribui la creșterea lichiditǎții valorilor mobiliare prin concentrarea în piațǎ a unui volum cât mai mare de valori mobiliare,

de a contribui la formarea unor prețuri care sǎ reflecte în mod corespunzǎtor relația cerere-ofertǎ;

de a disemina aceste prețuri cǎtre public.

Tot de pe acest site aflǎm cǎ principiile care guverneazǎ aceastǎ instituție ca piațǎ organizatǎ de valori mobiliare sunt accesibilitatea, informarea, etica pieței și neutralitatea.

Accesibilitatea se referǎ la angajamentul pe care și-l asumǎ Bursa de a asigura accesul egal al societǎților membre și, respectiv, a societǎților emitente listate la Bursǎ.

Bursa este, de asemenea, obligatǎ sǎ asigure permanent agenților de bursǎ și investitorilor, suficientǎ informație despre societǎțile tranzacționate și despre prețurile valorilor mobiliare emise de acestea.

Bursa de Valori București a organizat cursuri de pregătire a personalului societăților de valori mobiliare, premergător începerii activității bursiere, în vederea familiarizării acestuia cu reglementările specifice Bursei, reglementări elaborate în scopul creării unui cadru necesar pentru ca tranzacțiile să se desfășoare în cel mai adecvat climat al economiei de piață, climat configurat în exclusivitate de jocul cererii și al ofertei. Alături de aceste reglementări care ofereau o protecție adecvată investitorilor, tehnologia tranzacțiilor pusă la dispoziție de Bursă face din această instituție sistemul care se aproprie cel mai mult de modelul teoretic al pieței perfecte în care tranzacțiile se realizează în condițiile unei totale transparențe a mecanismului de determinare a prețurilor.

În toamna anului 1995 Bursa de Valori București și-a început activitatea operațională, beneficiind de asistența experților canadieni în elaborarea reglementărilor bursiere.

În data de 20 noiembrie 1995 a avut loc prima ședința de tranzacționare, accesul la sistemul electronic al Bursei realizându-se din sala de tranzacționare aflată în incinta Bursei de Valori București. Au fost tranzacționate acțiunile emise de 9 societăți comerciale prin intermediul a 28 de societăți de valori mobiliare, în cadrul unei singure ședințe pe săptămână.

Pentru că nu exista un organism care să exercite atribuțiile specifice acestui proces, activitatea de înscriere la Cota Bursei a fost realizată inițial de către Comitetul Bursei.

Pentru ca o piață bursieră să funcționeze este necesară creșterea continuă a capitalizării bursiere prin sporirea numărului deținătorilor de economii dispuși să vândă sau să cumpere titluri. Este asigurată astfel lichiditatea pieței, posibilitatea vânzării în orice moment a valorilor mobiliare de către deținătorii acestora, în vederea reconstituirii capitalurilor bănești. Ea trebuie să fie transparentă, adică regulile jocului bursier să fie transparente și egale pentru toți iar costul tranzacțiilor să fie accesibil tuturor participanților.

Pentru ca livrarea titlurilor și derularea tranzacțiilor să se desfășoare în condiții bune, bursa trebuie să fie organizată, accesibilă și fiabilă. Organizarea eficientă a pieței bursiere presupune asigurarea egalității între toți participanții la tranzacții, aplicarea principiului primul sosit, primul servit, pentru același ordin și pentru același preț propus. Ea trebuie să asigure difuzarea rapidă a informației și securitatea realizării tranzacțiilor, adică să existe siguranța că titlul va fi livrat și, respectiv, valoarea lui va fi achitată în cazul când tranzacția s-a realizat.

Aceste câteva aspecte privind necesitatea și avantajele pe care la prezintă o piață bursieră prosperă se constituie o pledoarie pentru o bună funcționare a bursei de valori în țara noastră. Deși acțiunea se arată foarte complexă și dificilă, ținând seama de gravele probleme economice cu care se confruntă în prezent România, considerăm că accelerarea acestui proces trebuie să constituie un obiectiv prioritar al tranziției la economia de piață .

Cel mai important eveniment al primului an de funcționare al Bursei de Valori București îl reprezintă însăși reapariția acestei instituții în peisajul economic românesc. Așa cum s-a întâmplat și în celelalte țări din centrul și estul Europei, activitatea bursieră din primul an nu a fost spectaculoasă, dar a permis familiarizarea participanților din piață cu conceptele, mecanismele și pârghiile bursiere.

Prin mai multe Ordonanțe Guvernamentale de Urgență, în anul 2002, s-au emis noi reglementări pentru piața de capital, urmându-se armonizarea legislativă a acesteia cu standardele europene în materie, dar respectându-se specificul local.

În condițiile existenței Bursei de Valori București, societățile comerciale românești adaugă activității lor de până acum posibilitatea conceperii dezvoltării lor în termini economici noi, eficienți, prompți și creativi, procurând-și capital necesar pe o piață specializată, atent reglementată, profund democratică și concurențială.

Bursa de Valori București realizează aceste caracteristici deoarece este piața care garantează un grad înalt de lichiditate a capitalului investit, în deplină transparență și protecție a intereselor investitorilor, prin tranzacționarea exclusivă a valorilor mobiliare înscrise la Cota Bursei.

Bursa de Valori București oferă societăților comerciale exact cota de prestigiu la care au dreptul și de care trebuie să se bucure, în țară și în străinătate, fiind nu numai barometrul cel mai fidel al activității lor, ci și adevărata tribună de promovare a intereselor lor, prin informațiile de piață bursieră oferite, pe căile cele mai largi, mediilor de informare, fără nici o restricție .

Într-un moment favorabil al dezvoltării economice, Bursa va atrage tot mai multe societăți comerciale care au făcut obiectul proceselor de privatizare, precum și societăți comerciale care au derulat oferte publice de vânzare de acțiuni.

În funcție de performanțele lor economice, aceste societăți comerciale vor putea să-și aleagă segmentul de piață pe care vor dori să-și tranzacționeze acțiunile, Bursa oferind grade diferite de acces pe piața de capital, potrivit dezvoltării diferite a fiecărui operator.

Este ușor de constatat că piața românească oferă condiții pentru o extensie neîntreruptă a pieței de capital, respectiv rezervele de care dispun societățile comerciale românești pe piața obligațiunilor, ca și autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și atragerea în Bursă a societăților de investiții.

Caracteristica esențială a Bursei de piață ferm reglementată se datorează solidității garanțiilor de protecție a intereselor investitorilor pe care ea le oferă. Ori, reglementările Bursei asigură tocmai o corelare de maximă eficiență a cererii și ofertei, ca și informarea corectă și nediscriminatorie a investitorilor, eliminând orice influențe care ar putea altera mecanismul formării prețurilor.

Pe măsură ce aceste elemente vor ajunge la cunoștința cât mai multor investitori, piața de capital se va consolida, determinând extinderea posibilităților oferite acestora, servicii tot mai complete și complexe, societățile comerciale găsind motivații solide pentru a grăbi intrarea pe piața bursieră.

Odată cu intrarea Bursei de Valori București pe piața de capital internațională, ca și prin afilierea ei la Federația Europeană a Burselor de Valori și la Federația Internațională a Burselor de Valori, activitatea sa se va perfecționa continuu, Bursa devenind ceea ce este peste tot în lume în statele cu economii de piață consolidate .

Bursa de Valori București este o entitate cu regim de autoconducere sub reglementarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA B.V.B.

BVB este organizată și își desfășoară activitatea în conformitate cu Actul constitutiv propriu, prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită prescurtat Legea 31/1990 și ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, denumită prescurtat Legea 297/2004, cu autorizarea și sub supravegherea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, denumită prescurtat C.N.V.M.

(2) BVB are legitimare procesuală pentru orice drepturi, obligații și pretenții legate de activitatea BVB.

Art. 3 (1) BVB este operator de piață și operator de sistem și asigură investitorilor piețe reglementate de instrumente financiare și sisteme alternative de tranzacționare, prin sisteme informatice, mecanisme și reguli adecvate pentru efectuarea tranzacțiilor cu instrumente financiare, în condițiile legii și Actului constitutiv al BVB.

(2) BVB desfăsoară activitățile stabilite/permise de Legea 297/2004, reglementarile C.N.V.M. și Actul constitutiv al BVB.

(3) În exercițiul activității de operator de piață și operator de sistem, BVB va informa C.N.V.M., la

termenele și în legătură cu aspectele menționate în reglementările C.N.V.M.

(4) BVB poate constitui filiale și poate să înființeze, atât în țară cât și în străinătate, sedii secundare –

sucursale – cu aprobarea Adunării Generale extraordinare a acționarilor, potrivit legii. Filialele vor avea obiectul de activitate circumscris obiectului de activitate conex al S.C. Bursa de Valori București S.A., iar înființarea acestora va fi supusă, în prealabil, autorizării C.N.V.M.

Art. 4 (1) În vederea îndeplinirii rolului său BVB adoptă norme juridice, în domeniile și in condițiile Legii 297/2004, Actului constitutiv, prezentului regulament și celorlalte reglementari ale BVB.

(2) BVB poate realiza, la cerere sau din oficiu, prin precizări, interpretarea oficială a tuturor normelor juridice emise de aceasta.

1 Aprobat prin Decizia CNVM nr. 2600/14.09.2006 și modificat prin Deciziile CNVM nr. 3196/12.10.2006, 1754/21.12.2009 și 1216/22.09.2010

Rolul și importanța burselor a crescut în ultimul timp, datorită mai multor factori, dintre care se pot menționa:

bursa constituie o piață principală pe care se întâlnesc cererea și oferta de capital, într-un echilibru asigurat de legile liberei concurențe;

tranzacțiile în cadrul bursei se încheie pe baza unor reglementări bine determinate și a unor uzanțe și reguli cunoscute, fapt ce sporește încrederea între vânzători și cumpărători;

cotațiile care se stabilesc în cadrul burselor pot influența nivelul prețurilor și cursul de schimb pentru operațiunile care se încheie în afara acestora. După cum este cunoscut, o parte importantă din afaceri se negociază direct între vânzători și cumpărători, iar aceștia se orientează pe baza cotațiilor oficiale la bursă;

bursele constituie locul unde se concentrează un mare volum de informații cu caracter economic, financiar, politic etc;

fondurile de investiții și capitalurile sunt orientate prin activitatea bursieră spre acele domenii de activitate care posedă un grad mare de eficiență;

oferă posibilitatea schimbării imediate a titlurilor în lichidități; deținătorii de obligațiuni le pot vinde la bursă și pot recupera banii împrumutați înainte de scadență;

contractele pentru operațiunile negociate la bursă se întocmesc pe baza unor formulare tip, cu valoare de acte juridice.

Participanții la activitatea de bursă sunt interesați să obțină toate informațiile cu privire la perspectivele dezvoltării economice, în ansamblu, cât și pe diverse domenii.

În funcție de aceste informații se poate ajunge la o opțiune referitoare la folosirea resurselor financiare, fie pentru depunerea la bănci și case de economii, fie pentru cumpărarea de acțiuni, obligațiuni etc.

3.1. STATUTUL ȘI REGULAMENTUL B.V.B.

Regimul juridic al burselor constituie forma de organizare a acestor instituții, într-o țară sau alta, fie sub formă de societăți pe acțiuni, fie ca asociații comerciale.

Sunt și situații când bursele funcționează în cadrul Camerelor de Comerț și Industrie, ca sectoare cu activități distincte. În afară de bursele particulare, în diverse țări funcționează burse administrate cu participarea statului. Ele funcționează pe baza legilor țărilor pe teritoriul cărora sunt instituite și se mai numesc burse organizate.

Conform practicii internaționale, bursele se înființează pe baza cererii asociațiilor fondatoare și cu avizul Camerei de Comerț și Industrie.

Majoritatea burselor contemporane se bazează pe principiul autoreglementării, stabilindu-și modul de organizare și funcționare prin adoptarea statutului și a regulamentului propriu.

Înființarea și funcționarea unei burse presupune îndeplinirea câtorva condiții:

existența pe scară largă a marilor firme, organizate ca societăți pe acțiuni; acestea au nevoie de capitaluri uriașe pentru a-și desfășura activitatea, de unde necesitatea împărțirii lor în acțiuni și obligațiuni;

dispersarea acțiunilor și obligațiunilor la un numar suficient de mare de posesori; dacă acestea ar fi deținute doar de guvern și de câteva persoane bogate, schimbul de efecte s-ar face prin negociere directă și nu ar mai fi necesară existența unui loc de comercializare a lor;

reglementarea strictă a activității tranzacționale prin limitarea numărului de participanti, stabilirea unui cod de conduită pentru intermediari, precizarea modului de desfățurare a ședintelor de bursă (pentru evitarea speculațiilor).

Statutul (charter sau constitution) este actul de constituire al instituției bursiere, care stabilește în principal:

drepturile și îndatoririle membrilor bursei;

managementul și organizarea internă a instituției;

principiile funcționării bursei;

soluționarea litigiilor.

Printre capitolele esențiale ale statutului unei burse de valori, menționăm:

obiectul negocierilor care se efectuează în cadrul bursei;

drepturile și obligațiile participanților

modalitățile de admitere a membrilor asociați în cadrul bursei;

modul de alegere a Comitetului de conducere al bursei;

atribuțiile adunării generale sau ale asociației bursei;

adoptarea hotărârilor în cadrul Adunării Generale sau a asociației bursei;

atribuțiile Comitetului bursei;

secretariatul bursei și atribuțiile acestuia;

activitatea desfășurată de agenții oficiali și numirea acestora, precum și a suplinitorilor;

atribuțiile Comisiei de arbitraj;

frecventarea burselor;

finanțarea burselor;

atribuțiile camerei sindicale de pe lângă bursă;

sindicul bursei de efecte, acțiuni și schimb;

reguli de bază privind contractele;

procedura tranzacțiilor în sala de negocieri;

dispoziții privind activitatea economică a bursei, prin balanțele de venituri și cheltuieli, gestiunea tranzacțiilor, controlul financiar etc.

Regulamentul bursei ( rules and regulation ) prezintă în detaliu modul de realizare a activității bursei, respectiv cerințele și modalitățile de desfășurare a tranzacțiilor cu titluri financiare. În acest sens, sunt precizate condițiile pentru admiterea titlurilor la cota bursei (cotare sau listare ), sistemele de tranzacții acceptate, tipurile de operațiuni care se realizează în bursă , modul de primire și executare a ordinelor, executarea contractelor în bursă, regulile privind diseminarea informației bursiere.

În afară de aceste elemente cadru, în statutul de organizare și funcționare a bursei se cuprind și alte date în funcție de specificul obiectului de activitate.

Bursa de stat, organizată și reglementată prin legi speciale, se regăsește, cu predilecție, în țările cu drept latin, agenții de bursă fiind considerați ca funcționari publici, deținând monopolul tranzacțiilor.

Bursele private sunt asociații ale persoanelor fizice și juridice, create în condițiile legii, care reglementează constituirea, exploatarea și dezvoltarea unei piețe secundare de capital.

Instituția bursei este o persoană juridică nouă, care se autoreglementează și se autoguvernează.

Forma cea mai cunoscută a unei burse private de valori este asociația fără scop lucrativ, care își regăsește echivalentul la marile burse din New York, Tokyo, Toronto și Montreal, Olso etc.

Față de aceste modele, practica diferitelor țări înregistrează și alte tipuri de bursă.

Fig. 3.1.1. Organigrama B.V.B.

Cum rolul bursei în economie depinde într-o măsură însemnată de credibilitatea acestei instituții, atât prin lege, cât și prin statutul și regulamentul bursei, se urmărește impunerea unor condiții menite să garanteze profesionalismul și corectitudinea tranzacțiilor bursiere, în general o imagine favorabilă a bursei în rândul investitorilor.

Asigurarea cǎ piața valorilor mobiliare funcționeazǎ într-un mod care sporește încrederea utilizatorilor, autoritǎților și publicului larg în general, intrǎ tot in atribuțiile Bursei.

Neutralitatea cu care Bursa acționeazǎ și menținerea integritǎții în relația cu toți participanții la piațǎ, precum și cu alte instituții sau organizații care supravegheazǎ sau opereazǎ în piața de capital este alt angajament pe care și-l asumǎ Bursa de Valori București.

De-a lungul timpului, rolul jucat de burse în cadrul economiilor naționale a crescut enorm. Dacǎ, inițial, participanții la piața bursierǎ erau în numǎr restrâns, fiind în principal indivizi cu un venit mai mare, astǎzi, sunt multe milioane de investitori individuali care își plaseazǎ o mare parte din economiile lor direct pe piațǎ sau prin intermediul fondurilor mutuale. Valoarea la care vor ajunge fondurile private de pensii sau asigurǎrile pe viațǎ fǎcute de cǎtre indivizi, depind, de multe ori, de evoluția pieței. Ca instrumente de acumulare de capial, bursele au devenit cel mai eficient mod, existent pânǎ acum, de direcționare a capitalului disponibil într-o economie cǎtre folosirea sa cea mai profitabilǎ. Piața determinǎ care societǎți vor fi finanțate și care este costul capitalului lor. Factorul decisiv îl reprezintǎ eficiența cu care societǎțile folosesc acest capital. În acest mod, bursele de valori și-au asumat un rol central în dezvoltarea macro-economicǎ a diferitelor state ale lumii.

La nivelul economiei, bursa îndeplinește mai multe roluri :

Acumularea de capital pentru întreprinderi: bursa le oferǎ companiilor posibilitatea de a acumula capitalul necesar extinderii acestora prin vânzarea de titluri financiare cǎtre publicul investitor ;

Mobilizarea economiilor private pentru investiții: investirea economiilor private în tilturi de valoare duce la o mai bunǎ alocare a resurselor, deoarece fondurile, care altfel ar fi fost consumate sau imobilizate în depozite bancare, sunt mobilizate și redirecționate, ele promovând astfel comerțul și industria ;

Redistribuirea veniturilor : oferind posibilitatea unui spectru larg de persoane de a cumpǎra diferite titluri și, în consecințǎ, de a deveni acționarii unor societǎți profitabile, bursa diminueazǎ inegalitǎțile generate de veniturile foarte mari deoarece mulți oameni au posibilitatea de a obține o parte din profiturile obținute de afaceri care au fost înființate de alte persoane ;

Imbunǎtǎțirea modului de conducere a companiilor: având o multitudine de proprietari, companiile au, în general, tendința de a-și îmbunǎtǎți standardele și eficiența managerialǎ pentru a satisface cât mai bine cerințele acționarilor sǎi. În majoritatea cazurilor, companiile publice tind sǎ aibǎ un mai bun management decât cel al companiilor private ;

Creeazǎ oportunitǎți investiționale pentru micii investitori: spre deosebire de alte activitǎți economice care necesitǎ mobilizarea unui capital mare, investiția fǎcutǎ pe piețele bursiere este posibilǎ atât marilor, cât și micilor investitori, fiecare persoanǎ achiziționând cantitatea de titluri de valoare pe care și-o permite din punct de vedere material. Așadar, bursa oferǎ o altǎ sursǎ de venituri și celor cu economii mici;

Guvernul poate strânge fonduri pentru dezvoltarea unor proiecte: guvernul și chiar autoritǎțile locale pot decide sǎ împrumute fonduri necesare finanțǎrii unor proiecte mari legate de infrastructurǎ, cum ar fi construcția de noi locuințe sau dezvoltarea rețelei de drumuri, prin punerea în vanzare a unor obligațiuni. Aceste obligațiuni pot fi vândute la bursǎ, unde populația le poate cumpǎra. Prin aceastǎ sursǎ alternativǎ de finanțare, guvernul sau autoritǎțile locale nu mai sunt nevoite sǎ mǎreascǎ taxele și impozitele pentru a strânge fondurile necesare dezvoltǎrii respectivelor proiecte;

Barometru al economiei: la bursǎ, prețul acțiunilor societǎților tranzacționate crește și scade în funcție de forțele pieței, în general. Prețurile titlurilor tranzacționate tind sǎ creascǎ sau sǎ rǎmânǎ stabile atunci când societǎțile și economia în general aratǎ semne de stabilitate. În concluzie, evoluția cursurilor la bursǎ poate fi un indicator al trendului general de la nivelul economiei.

Consecințele cǎderilor piețelor bursiere și efectul negativ provocat de acestea asupra economiilor au dus la formarea unor pǎreri conform cǎrora bursele nu sunt altceva decât o modalitate de circulație a banilor câștigați în urma activitǎților economice desfǎșurate, fǎrǎ ca ele sǎ aducǎ o valoare economicǎ realǎ. Fostul președinte american, Theodore Roosevelt a afirmat cândva cǎ nu este nici o diferențǎ moralǎ între a paria pe cai sau la cǎrti și a paria la bursǎ.

În pofida acestei concepții, bursa s-a dovedit în toatǎ lumea, fǎrǎ indoialǎ, ca unul dintre elementele vitale în vederea creșterii economice pe termen lung. Studii empirice au demonstrat cǎ existǎ o corelație între nivelul de dezvoltare al pieței bursiere a unei țǎri și nivelul sǎu de creștere și dezvoltare economicǎ. Statele cu o piațǎ bursierǎ bine dezvoltatǎ tind sǎ aibǎ, în general, o mai mare creștere și dezvoltare economicǎ decat cele cu piețe bursiere subdezvoltate.

3.2. DOMENIU DE ACTIVITATE

BVB are ca obiect principal de activitate administrarea piețelor de instrumente financiare, precum și activități conexe obiectului principal de activitate și prevăzute de reglementările CNVM. Domeniul principal de activitate al Societății este: Activități auxiliare ale instituțiilor financiare, COD CAEN grupa 661.

Activitatea principala este Administrarea piețelor financiare, COD CAEN clasa 6611 și constă în asigurarea cadrului tehnic, de reglementare și supraveghere necesar desfășurării operațiunilor pe piețele reglementate pentru instrumente financiare și sisteme alternative de tranzacționare, pe principiile legalității, transparenței și integrității pieței.

Bursa de Valori Bucuresti administrează:

1) O piață reglementată la vedere, împărțită în următoarele sectoare:

titluri de capital: acțiuni și drepturi emise de entități din România și internaționale;

titluri de credit: obligațiuni corporative, municipale și de stat emise de entități din România și obligațiuni corporative internaționale;

organisme de plasament colectiv: acțiuni și unități de fond emise de organisme de plasament colectiv;

produse structurate: certificate și warante.

2) Piata Rasdaq pe care se tranzacționează acțiuni și drepturi emise de entități din România

3) O piață reglementată la termen pe care se tranzacționeaza contracte futures pe acțiuni, indici și diferente de curs valutar

4) Un sistem alternativ de tranzacționare, ATS, denumit CAN (Companii și Acțiuni Noi).

Administrarea piețelor reglementate constă în:

elaborarea, implementarea și aplicarea reglementărilor privind condițiile și procedurile de acces sau admitere, excludere și suspendare a participanților și a instrumentelor financiare la și de la tranzacționare;

stabilirea condițiilor, procedurilor de tranzacționare, precum și a obligațiilor participanților;

elaborarea, implementarea și aplicarea procedurilor privind modul de determinare și publicare a prețurilor și a cotațiilor, tipurile de contracte și operatiuni permise, standardele contractuale;

adoptarea măsurilor necesare funcționarii în mod regulat și ordonat, inclusiv sub aspect tehnic, a piețelor reglementate și verificarea respectării regulilor acesteia;

administrarea și diseminarea către public a informațiilor privind tipurile de instrumente financiare tranzacționate și serviciile de acces ale participanților pe piața reglementată;

 elaborarea și implementarea mecanismelor de securitate și control al sistemelor informatice, pentru protecția drepturilor de autor implicate și a informațiilor confidențiale;

 asigurarea păstrării în siguranțăa a datelor și informațiilor stocate, a fișierelor și bazelor de date, inclusiv în situația unor calamități naturale, dezastre și alte evenimente deosebite.

.

CAPITOLUL 4. SISTEMUL DE TRANZACȚIONARE

Indiferent de natura contractului și de sistemul tranzacțional, realizarea efectivă a unei operațiuni bursiere presupune următoarele etape:

inițierea tranzacției, prin stabilirea legăturii între client și societatea de bursă și transmiterea de către primul a ordinului de vânzare/cumpărare; perfectarea tranzacției, respectiv negocierea și încheierea contractului de către agenții de bursă; executarea contractului, adică îndeplinirea obligațiilor și obținerea drepturilor rezultate din tranzacție.

Prima fază în inițierea tranzacției constă în deschiderea unui cont în favoarea clientului. A doua fază constă în plasarea ordinului de către client. Acest ordin reprezintă de fapt o ofertă fermă în cazul vânzării, respectiv o comandă în cazul cumpărării.

O caracteristică importantă a noului sistem este acceptarea ordinelor de la distanță, fiecare broker putând tranzacționa din propriul birou prin această facilitate creată de " remote trading " respectiv tranzacționarea de la distanță .

Sistemul se remarcă și prin calitatea lui de a permite interconectarea facilă cu alte sisteme bursiere și această calitate este deosebit de importantă în contextul internațional al cooperării regionale al burselor de valori din zona balcanică.

Noul sistem de tranzacționare HORIZON TM este un sistem flexibil, dispunând de o gamă largă de opțiuni care permit configurarea și adaptarea lui la cerințele unei piețe de capital moderne.

Aceste concepte îl plasează printre sistemele moderne de tranzacționare compatibile cu anul 2000.

Unul din conceptele promovate de noul sistem de tranzacționare al bursei de Valori București îl constituie configurarea mai multor piețe în cadrul Bursei, fiecare având specificul său, evidențiat printr-o serie de elemente caracteristice cum ar fi :

program distinct de funcționare

stări proprii

tipuri de ordine permise

reguli de tranzacționare proprii

alerte proprii

În cadrul noului sistem de tranzacționare distingem următoarele piețe disponibile:

regular

odd – lot

deal

buy in

sell out

ofertelor publice

valorilor mobiliare necotate

de cotații

hibridă

Tipurile de acțiuni tranzacționate prin sistemul electronic al bursei de valori sunt:

1. Acțiuni listate la cota bursei și tranzacționate prin sistemul BVB

2. Acțiuni listate pe Rasdaq și tranzacționate prin sistemul BVB

3. Acțiuni nelistate tranzacționate prin sistemul BVB.

Acțiunile admise la cota bursei sunt acțiunile cele mai atractive și mai solide tranzacționate pe piața de capital din țara noastra; nu orice societate îndeplinește condițiile necesare și poate fi admisă la cota bursei, aceasta selecție fiind foarte riguroasă. Acțiunile listate la cota bursei se împart și ele în două categorii:

societăți listate la categoria I și

societăți listate la categoria a II-a.

Cele listate la categoria I îndeplinesc condiții de performanță financiară, lichiditate a acțiunilor și dimensiune suplimentare față de restul societăților listate la cota bursei (cele de la categoria a II-a).

4.1. MODALITATEA DE TRANZACȚIONARE

Piețele bursiere continue sunt tipice pentru piețele de negocieri dar mecanismul lor se găsește și în cazul burselor de valori. Ordinele de vânzare-cumpărare de titluri pot fi plasate tot timpul cât piața este în funcțiune iar contractarea are loc pe o bază continuă.

O caracteristică a piețelor continue este faptul că tranzacțille nu se încheie la un curs unic ci la prețuri care se modifică în tot timpul ședinței de bursă.

Modalitatea de tranzacționare este diferită în funcție de specificul pieței dar în conformitate cu sistemul de tranzacționare. În practica internațională sunt utilizate mai multe modalități de negociere, printre care:

negocierea pe bază de carnet de ordin. Presupune centralizarea de către agenții de bursă a ordinelor primite de la clienți într-un document intitulat carnet de ordine. Acesta poate să fie deschis pentru consultarea de către agenții de bursă terți (Tokyo Stock Exchange) sau închis (New York Stock Exchange și American Stock Exchange), unde numai prețul și volumul celor mai bune cotații sunt anunțate în bursă.

negocierea prin înscrierea pe tabelă. Presupune prezentarea ordinelor astfel încât ele să poată fi văzute de toți agenții de bursă care participă la ședința respectivă. Aceasta se realizează prin înscrierea pe un tabel electronic (la Bursa din Toronto) sau prin înscrierea cu cretă (Hong Kong, Sydney, Singapore) a primelor două (cele mai bune) prețuri de cumpărare (BID) și vânzare (ASK).

negocierea prin anunțarea publică a ordinelor. Se practică atât pe piețele intermitente, cât și pe cele continue (Bursele din Zurich și Budapesta). Negocierile sunt deschise de un funcționar al bursei, care strigă titlul ce urmează a fi negociat. Apoi, agenții de bursă anunță cu voce tare prețurile lor “ bid “ sau “ ask “ și caută parteneri interesați.

negocierea în “ groapă “. Este o variantă a metodei descrise mai sus, singura diferență constând în aceea că tranzacționarea se realizează într-un spațiu semicircular, foarte aglomerat numit “ groapă “ unde se află agenții de bursă care își strigă prețurile de vânzare / cumpărare. Este una din metodele cele mai spectaculoase de negociere și se practică pentru produsele care se bucură de un mare dever la bursă. Este o metodă tradițională folosită în SUA.

negocierea pe blocuri de titluri. Are loc, de regulă, în afara sălii principale de negocieri a bursei, într-un spațiu special amenajat în incinta acesteia. LA NYSE se formează așa – numita “ piață de sus “ (upstairs market). Blocurile de titluri sunt tranzacționate într-un volum mare (10.000 acțiuni sau chiar mai mult). Negocierea lor este supusă unui regim special din cauza impactului puternic asupra pieței.

negocierea electronică. Presupune utilizarea tehnologiei moderne în procesul de transmitere a ordinelor și de prezentare a acestora la bursă. Electronizarea poate merge și mai departe cuprinzând executarea ordinelor și decontarea tranzacțiilor. Unul dintre primele sisteme de tranzacții complet automatizate a fost introdus la Toronto, în 1977, sub denumirea “ Sistemul de Tranzacționare Asistat de Calculator “ (Computer Assisted Trading System- CATS).

Deci, valorile mobiliare înscrise la cota bursei pot fi tranzacționate prin mecanismele pieței continue sau intermitente în funcție de situația pieței la fiecare valoare mobiliară, utilizând pentru acestea sistemul de tranzacționare și execuție automată. Accesul la sistem este permis atât la terminalele din incinta sălii de tranzacționare, cât și la celelalte conectate la sistem situate la sediul de tranzacționare este valabil și se supune regulilor bursei până când este executat, expiră, este retras sau este anulat de către bursă.

Introducerea unui ordin în sistem se face numai în scopul cumpărării sau vânzării de valori mobiliare. Introducerea în orice alt scop va fi considerată ca fiind o încercare artificială de influențare a prețului, respectiv de manipulare a pieței.

Pentru a proteja investitorii împotriva unei modificări excesive pe termen scurt a prețului unei valori mobiliare, datorate mai ales dezechilibrelor de moment dintre cerere și ofertă, cât și pentru menținerea integrității pieței, bursa permite o variație maximă a prețului unei valori mobiliare pentru o ședință de 50 % cu plus sau cu minus din prețul de închidere al ședinței precedente (inițial a fost 10 %). Limita variației de preț permite ordinelor care pot reechilibra piața și asigura lichiditatea acesteia.

Ținând cont că perioada de decontare este T + 3, se calculează variația maximă a prețului (p), astfel:

– ziua T p

ziua T + 1 p + p x 10 % = 1,1 x p

ziua T + 2 1,1p + 1,1p x 10 % = 1,21 x p

ziua T +3 1,21p + 1,21p x 10 % = 1,331 x p

1.Modificarea ordinelor de bursă

Modificarea ordinelor de bursă este operațiunea prin care se schimbă caracteristicile unui ordin de bursă existent în sistem.

a ) Ordinul de bursă modificat primește o nouă înregistrare de timp (time mark) dacă:

este schimbat prețul;

este mărită cantitatea (volumul);

este mărită cantitatea (volumul) vizibilă în cazul unui ordin hidden;

Prin schimbarea înregistrării de timp a ordinului de bursă în sistem este afectată prioritatea de execuție a ordinului de bursă și prioritatea de afișare a acestuia în listă.

b ) Ordinul de bursă modificat nu primește o nouă înregistrare de timp dacă:

este micșorată cantitatea (volumul);

este micșorată cantitatea (volumul) vizibilă a unui ordin hidden;

este modificată cantitatea (volumul) totală a unui ordin hidden;

sunt modificate atributele de timp.

c ) Pentru schimbarea următoarelor caracteristici ordinul de bursă trebuie retras:

Piața;

Natura ordinului de bursă;

Tipul ordinului de bursă;

Simbol.

d ) În timpul operațiunii de modificare a unui ordin de bursă, acesta nu este suspendat din piață și astfel poate fi executat în paralel cu operațiunea de modificare, dacă condițiile de execuție sunt îndeplinite.

e ) Dacă prețul sau cantitatea (volumul) unui ordin de bursă s-au schimbat, ca urmare a unei execuții parțiale a acestuia în paralel cu operațiunea de modificare (între cele două faze ale editării unei modificări), agentul de bursă trebuie să reconfirme că dorește să continue efectuarea operațiunii de modificare.

2. Retragerea ordinelor de bursă

Retragerea ordinelor de bursă este operațiunea prin care agentul de bursă elimină din sistem ordine de bursă.

a ) Pot fi retrase numai ordine de bursă existente în sistemul de tranzacționare BVB.

b ) Un ordin care a fost executat nu mai poate fi retras.

c ) Dacă agentul de bursă retrage un ordin de bursă, care între timp a fost executat parțial, este necesară o a doua confirmare pentru retragerea ordinului rămas în urma execuției parțiale precedente.

d ) Prin procedura de retragere globală a ordinelor de bursă, acestea sunt eliminate din sistem, câte unul, pe baza priorității de preț și în cadrul acesteia de timp (FIFO: primul venit – primul servit).

3. Suspendarea și reintroducerea ordinelor de bursă

Suspendarea unui ordin de bursă este operațiunea prin care ordinul de bursă este eliminat din Registrul Ordinelor Comune, dar menținut în sistem ca ordin suspendat. Operațiunea de suspendare a unui ordin poate fi efectuată de agentul de bursă, sau, după caz, de BVB. Această procedură diferă de retragerea / anularea ordinului prin faptul că retragerea / anularea determină eliminarea ordinului din sistem.

Reintroducerea unui ordin de bursă este operațiunea prin care un ordin suspendat este introdus din nou în Registrul Ordinelor Comune.

În fiecare piață se definește Registrul Ordinelor Comune ca fiind totalitatea ordinelor de bursă care nu au restricții de execuție și / sau de decontare.

a ) Se suspendă numai ordinele existente în Registrul Ordinelor Comune.

b ) Un ordin suspendat poate fi modificat; în acest caz nu primește o nouă înregistrare de timp și nu este modificată poziția sa în listă ordinelor suspendate.

c ) Ordinele suspendate pot fi retrase / anulate, individual sau global.

d ) Ordinele suspendate nu sunt executate.

e ) Ordinele suspendate pot fi reintroduse în Registrul Ordinelor Comune individual sau global.

f ) La reintroducerea unui ordin, acesta este tratat ca un ordin nou și i se alocă la intrarea în Registrul Ordinelor Comune o nouă înregistrare de timp.

g ) Ordinele suspendate nu sunt luate în considerare la determinarea celui mai bun preț de cumpărare sau de vânzare.

h ) Prin procedura de suspendare/reintroducere globală a ordinelor acestea sunt suspendate/reintroduse din/în Registrul Ordinelor Comune câte unul, pe baza priorității de preț și în cadrul acesteia de timp (FIFO: primul venit – primul servit).

i ) În cazul suspendării dreptului de tranzacționare a societății de servicii de investiții financiare se suspendă și ordinele acesteia.

Reintroducerea ordinelor în sistem se va efectua după restabilirea drepturilor de acces la sistemul de tranzacționare.

Restabilirea drepturilor de acces la sistemul de tranzacționare va fi posibilă începând cu a doua zi după transmiterea situație financiare lunare.

4. Tipuri de Ordine de Bursă

Sistemul de tranzacționare al BVB admite spre execuție următoarele tipuri de ordine de bursă:

Ordinul limită

Ordinul limită este ordinul prin care se cumpără / vinde un număr de valori mobiliare la un preț specificat sau mai avantajos pentru client (adică mai mic pentru cumpărare și mai mare pentru vânzare).

Introducerea și execuția ordinelor limită presupune următoarele:

Prețul ordinelor limită trebuie introdus în pași de preț predefiniți, corespunzători intervalelor de preț stabilite de BVB;

Valorile curente ale pașilor de preț, pentru toate simbolurile, pe intervale de preț stabilite, sunt prezentate în următorul tabel:

Schimbarea prețului ordinului limită determină modificarea timpului efectiv de înregistrare a ordinului în sistem, în concordanță cu regulile stabilite pentru operația de modificare a ordinelor;

În cadrul operației de modificare a ordinelor sunt definite și alte schimbări ale caracteristicilor ordinului, care au ca efect modificarea timpului efectiv de înregistrare. Prin schimbarea timpului de înregistrare a ordinului în sistem este afectată prioritatea ordinelor de afișare în lisată sau de execuție.

Ordinul La Piață

Ordinul la piață – MKT este ordinul prin care se cumpără / vând un număr de valori mobiliare la cel mai bun preț al pieței, prin mecanismul protecției de preț.

Ordinul la piață este înregistrat cu un preț limită specific (generat de către sistemul de tranzacționare) calculate pe baza protecției de preț și se poate tranzacționa printr-un interval de preț până este atins prețul limită propriu.

Ordinul fără preț

Ordinul fără preț este ordinul care nu are specificat un preț în momentul introducerii în sistemul de tranzacționare, dar care devine ordin limită prin alocarea de către sistem a celui mai bun preț al pieței. Ordinul fără preț nu are protecție de preț.

Introducerea și execuția în sistem a ordinului fără preț presupune următoarele:

în predeschidere prețul unui ordin fără preț este potențial de deschidere;

un ordin fără preț presupune o valoare inițială a prețului limită bazată în mod normal pe valoarea celui mai bun preț din contraparte;

dacă nu există piață în contraparte, un ordin fără preț consideră cel mai bun preț cel de pe aceeași parte cu el;

dacă nu există ordine în piață, un ordin fără preț este respins;

un ordin fără preț nu poate tranzacționa printr-un interval de preț decât dacă prețul său este mai bun decât cel mai bun preț în momentul când ordinul este înregistrat efectiv în piață (piața se poate schimba între momentul selectării automate a prețului pentru confirmare și momentul introducerii lui efective în piață).

Ordinul CROSS

Ordinul CROSS este ordinul prin care se realizează, direct, tranzacții între doi clienți ai aceleași societăți de valori mobiliare.

În funcție de modul de introducere și execuție a ordinelor de bursă se disting două tipuri de tranzacții cross:

tranzacția cross neintenționată este tranzacția care rezultă ca urmare a execuției unor ordine de cumpărare și de vânzare introduse independent, ce aparțin aceleași societăți de valori mobiliare;

tranzacția cross intenționată are loc atunci când agentul de bursă corelează un ordin de vânzare și un ordin de cumpărare, astfel încât acestea se introduc direct printr-o singură comandă (ordin cross) care include ambele ordine, fără a fi afectate de celelalte ordine din piață.

Ordinul TAKE

Ordinul TAKE este ordinul de cumpărare a întregii cantități disponibile la cel mai bun preț de vânzare al pieței.

Introducerea și execuția în sistem a unui ordin Take presupune următoarele:

dacă în Registrul Ordinelor Comune există ordine de vânzare, volumul ordinului Take include numai volumul total al acestor ordine;

dacă cea mai bună piață s-a schimbat și ordinul Take nu mai reflectă situația curentă a pieței, ordinul va fi respins. Un ordin Take este în esență un ordin limită sau FOK (“ Fill or Kill “);

un ordin Take se supune regulilor ordinelor “ Limită “ și “ Fill or Kill “;

caracteristicile (volum, simbol, preț) unui ordin Take pot fi modificate și ordinul va fi executat dacă, după efectuarea modificărilor respective, ordinul indeplinește încă condițiile necesare executării tranzacțiilor;

ordinul Take este automat actualizat de către sistem dacă cea mai bună piață se schimbă și fereastra ordinului Take este activă.

Ordinul HIT

Ordinul HIT este ordinul de vânzare a întregii cantități disponibile la cel mai bun preț de cumpărare al pieței.

Introducerea și execuția în sistem a unui ordin HIT presupune următoarele:

dacă în Registrul Ordinelor Comune există ordine de cumpărare, volumul ordinului HIT include numai volumul total al acestor ordine;

dacă cea mai bună piață s-a schimbat și ordinul HIT nu mai reflectă situația curentă a pieței, ordinul va fi respins. Un ordin HIT este în esență un ordin “ Limită “ sau “Fill or Kill “;

un ordin HIT se supune regulilor ordinelor “ Limită “ și “ Fill or Kill “;

caracteristicile (volum, simbol, preț) unui ordin HIT pot fi modificate și ordinul va fi executat dacă, după efectuarea modificărilor respective, ordinul îndeplinește încă condițiile necesare executării tranzacțiilor;

ordinul HIT este automat actualizat de către sistem dacă cea mai bună piață se schimbă și fereastra ordinului HIT este activă.

Ordinul MATCH

Ordinul MATCH este ordinul utilizat pentru crearea unui ordin de sens opus unui ordin selectat din piață, prin preluarea caracteristicilor acestuia. Introducerea și execuția în sistem a unui ordin MATCH presupune următoarele:

orice caracteristică (volum, simbol, preț) a unui ordin MATCH pote fi modificată;

dacă piața se schimbă și ordinul MATCH nu este executat sau este executat parțial, atunci ordinul este reintrodus și înregistrat în piață;

un ordin MATCH poate fi tranzacționat printr-un interval de preț.

În cazul tranzacționării valorilor mobiliare pe piața intermediară, ședința de tranzacționare poate fi alcătuită din una sau mai multe (maximum cinci) sesiuni de tranzacționare. O sesiune de tranzacționare este formată din următoarele etape:

sesiunea principală cu introducerea ordinelor și fixingul (licitația), care cuprinde identificarea tranzacțiilor, calcularea și afișarea prețurilor pe piață și alocarea ordinelor;

sesiunea suplimentară care cuprinde: introducerea ordinelor, negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzacționate și alocarea ordinelor.

La sfârșitul ședinței de tranzacționare, înainte de închiderea pieței, se introduc tranzacțiile speciale și se editează rapoartele de tranzacționare și decontare. Până în momentul stabilirii prețului de piață, un ordin introdus este revocabil sau modificabil. Orice modificare a unui ordin (cu excepția termenului și a numărului de referință) este considerat ca reprezentând un nou ordin, pierzându-și avantajul priorității obținute anterior.

Prețul valorilor mobiliare se calculează prin algoritmul de fixing, care identifică prețul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacționată în baza ordinelor de bursă introduse în sistem. În cazul în care se va face tranzacționarea va fi cel mai apropiat de prețul de referință.

Toate tranzacțiile pentru o valoare mobiliară se efectuează la același preț. Prețul la care se încheie o tranzacție bursieră se numește preț de piață pentru acea sesiune a respectivei valori mobiliare. În momentul stabilirii prețului de piață, acesta va fi făcut public imediat. Toate ordinele de cumpărare ale clienților, cu prețul mai mare (mai bun) decât prețul de piață se vor executa integral, în măsura în care cantitatea de valori mobiliare este suficientă. În caz contrar, alocarea acestora se va face conform algoritmului de alocare. Ordinele cu prețul specificat egal cu prețul de piață se vor executa integral, parțial sau deloc, conform algoritmului de alocare. După calcularea prețului de piață și alocarea ordinelor cu prețuri mai bune, ordinele având prețul egal cu prețul de piață sunt alocate astfel :

toate ordinele clienților care au prețul egal cu prețul de piață au prioritate de alocare față de ordinele proprii (proordine) ale societății;

ordinele clienților sunt executate în ordine crescătoare a cantităților;

dacă este necesară o alocare în cazul a două sau mai multe ordine cu cantități egale, se utilizează principiul precedenței;

dacă toate ordinele de bursă ale clienților au fost executate integral, atunci ordinele proprii ale societăților membre vor fi alocate, prioritatea fiind dată de timpul la care a fost introdus ordinul în sistem, conform principiului precedenței (primul venit, primul servit).

Bursa va tipări rapoarte de tranzacționare pentru tranzacțiile încheiate de către membri și va transmite informațiile către public. Rapoartele de tranzacționare sunt cele stabilite prin procedurile de registru și decontare.

În cazul în care după alocare au mai rămas ordine neexecutate, având prețul egal cu prețul stabilit în sesiunea principală, va avea loc o sesiune suplimentară pentru acoperirea cantității netranzacționate aflată în surplus. Pentru cantitatea de valori mobiliare în surplus, vor fi introduse ordine de sens contrar numai la prețul de piață. După expirarea timpului acordat sesiunii suplimentare, în baza ordinelor introduse și a principiilor de alocare, tranzacțiile se vor executa la prețul stabilit în sesiunea principală. Deoarece proordinele sunt alocate de sistem după ce toate ordinele clienților au fost integral executate, există posibilitatea că în această sesiune să apară ordine care vor conduce la formarea unui nou preț, caz în care sesiunea suplimentara va fi anulată automat și se va activa o sesiune principală.

Ședința de tranzacționare pe piața continuă este formată din următoarele etape:

predeschiderea, cu introducerea ordinelor în sistem;

deschiderea, cu identificarea tranzacțiilor posibile, calcularea și afișarea prețurilor de deschidere și alocarea ordinelor;

sesiunea de tranzacționare propriu – zisă, care cuprinde: afișarea ordinelor rămase neexecutate; introducerea și executarea ordinelor în piață continuă și raportarea permanentă a tranzacțiilor și transmiterea informațiilor de piață;

închiderea, cu tipărirea rapoartelor de tranzacționare, afișarea prețurilor valorilor mobiliare tranzacționate și introducerea ordinelor destinate următoarei ședințe de tranzacționare, având termenul de valabilitate cel puțin până la data efectuării acesteia.

Până în momentul executării, toate ordinele sunt modificabile sau revocabile. În cazul etapei de predeschidere, prețul de deschidere este calculat, pentru fiecare valoare mobiliară, prin algoritmul de fixing. Când în cadrul etapei de predeschidere se determină mai multe prețuri la care se pot executa tranzacții (cantități egale cu prețuri diferite), atunci prețul de deschidere va fi acela care este mai apropiat de prețul de referință.

Ordinele de cumpărare cu un preț mai mare (mai bun) decât prețul de deschidere și toate ordinele de vânzare cu prețul mai mic (mai bun) decât prețul de deschidere se execută integral, în măsura în care cantitatea de valori mobiliare este suficientă. În caz contrar, alocarea acestora se va face conform algoritmului de alocare. Ordinele având prețul egal cu prețul de deschidere pot fi executate integral, parțial sau deloc, conform următoarelor principii de alocare:

ordinele clienților vor fi executate înaintea proordinelor;

ordinele clienților vor fi executate conform principiului precedenței;

proordinele vor fi executate conform principiului precedenței.

În sistemele electronice de tranzacționare secțiunea de ordine de cumpărare se numește BUY sau BID (ofertă), iar secțiunea cu ordine de vânzare se numește SELL sau ASK (cerere). Prețul celui mai bun ordin de cumparare (deci prețul cel mai mare în rândul ordinelor de cumparare) se numește BEST BID, iar pretul celui mai bun ordin de vânzare (deci prețul cel mai mic) se numește BEST ASK.

După calcularea prețurilor de deschidere și raportarea tranzacțiilor către membri, cel mai bun (mare) preț de cumpărare și cel mai bun (mic) preț de vânzare al fiecărei valori mobiliare vor constitui cotațiile de piață pentru acea valoare mobiliară.

Cotațiile bursei în orice moment arată în principal cererea și cea mai bună ofertă existente pe piață. Pentru a putea fi executate, ordinele trebuie să coincidă cu unul din aceste prețuri. Fiecare ordin este valabil până când este executat, retras sau anulat. Prioritățile de executare a ordinelor pe piață continuă sunt:

cel mai bun preț (cel mai mare la cerere sau cel mai mic la ofertă);

ordinele clienților înaintea proordinelor la același preț;

dacă mai mulți clienți au dat ordinul la același preț, ordinea de execuție se face pe principiul precedenței;

dacă mai multe proordine au același preț, ordinea de execuție se face pe principiul precedenței.

Specific pentru tranzacțiile bursiere este contul în marjă (engl. Margin account) care permite, în anumite limite, obținerea automată a unui împrumut din partea brokerului. În acest fel, tipul de cont menționat permite clientului să cumpere titluri cu plata amânată. Deci clientul va putea să facă operațiuni pe datorie, cu o serie de avantaje dar și cu riscuri, pentru ambele părți. Pentru toate tranzacțiile pe care le execută brokerul percepe un comision, care se adaugă la prețul de cumpărare și se scade din prețul de vânzare. În cazul în care acordă credite în contul în marjă brokerul percepe un comision, prin adăugarea unei cote procentuale la dobânda pieței.

4.2. INSTRUMENTE FINANCIARE TRANZACȚIONATE

La B.V.B. se tranzacționează următoarele tipuri de instrumente financiare: acțiuni, drepturi, obligațiuni, unități de fond și contracte futures.

O acțiune emisă de o companie este un instrument financiar care reprezintă o participare în capitalul

social al respectivei companii. O obligațiune este un instrument financiar care reprezintă un titlu de

creanță al deținătorului asupra emitentului respectivei obligațiuni. Un drept tranzacționat la BVB este un instrument financiar negociabil ce reprezintp dreptul proprietarului de a subscrie într-o majorare de capital sau un alt tip de operațiune ce afectează acțiunile unei companii. O unitate de fond sau o acțiune emisă de un organism de plasament colectiv este un instrument financiar care reprezintă o participare în activul respectivului organism de plasament colectiv. Un contract futures este un contract standardizat pentru cumpărarea sau vânzarea la o dată viitoare a unei cantități standardizate dintr-un activ, la un preț prezent negociat pe o piață. Contractele futures tranzacționate la BVB sunt fără livrare fizica. Tranzacționarea contractelor futures la BVB se realizează în marjă, respectiv prin depunerea de către investitorii care tranzacționeaza contractele a unei garanții reprezentând un anumit procent din valoarea totală a contractelor tranzacționate. Investitorii pe piața

contractelor futures pot iniția tranzacții de cumpărare (pozitii long) urmate de închiderea poziției prin vânzare anterior scadenței sau lichidare automată la scadențăa, sau pot iniția tranzacții de vânzare (pozitii short) urmate de închiderea poziției prin cumpărare anterior scadenței sau lichidare automată la scadență. Scadențele contractelor futures tranzacționate la BVB sunt trimestriale, data de scadență fiind a treia zi de vineri din luna de scadență (sau în ultima zi lucrătoare anterioară acesteia, dacă a treia zi de vineri din luna de scadență este zi nelucrătoare).

4.2.1.SISTEME ȘI INSTRUMENTE DE TRANZACȚIONARE

Tranzacțiile executate la Bursa de Valori București se desfășoară prin sistemul electronic de tranzacționare Arena. Aceasta asigură preluarea electronică a ordinelor introduse de brokeri și execuția tranzacțiilor pe piețele administrate de Emitent. Platforma Arena a fost dezvoltată în proporție de 100% de către BVB.

Eficientizarea accesului brokerilor la platforma de tranzacționare a BVB, folosind aplicațiile proprii de tranzacționare, a fost posibilă începand cu anul 2008 prin sistemul Arena Gateway.

La data elaborarii acestui document, la BVB se tranzacționau următoarele tipuri de instrumente financiare: acțiuni, drepturi, obligațiuni, unități de fond și contracte futures.

O acțiune emisă de o companie este un instrument financiar care reprezintă o participare în capitalul social al respectivei companii. O obligațiune este un instrument financiar care reprezintă un titlu de creanțăa al deținătorului asupra emitentului respectivei obligațiuni. Un drept tranzacționat la BVB este un instrument financiar negociabil ce reprezinta dreptul proprietarului de a subscrie într-o majorare de capital sau un alt tip de operațiune ce afecteaza acțiunile unei companii. O unitate de fond sau o acțiune emisă de un organism de plasament colectiv este un instrument financiar care reprezintă o participare în activul respectivului organism de plasament colectiv.

Un contract futures este un contract standardizat pentru cumpărarea sau vânzarea la o dată viitoare a unei cantități standardizate dintr-un activ, la un preț prezent negociat pe o piață. Contractele futures tranzacționate la BVB sunt fără livrare fizică. Tranzacționarea contractelor futures la BVB se realizează în marja, respectiv prin depunerea de către investitorii care tranzacționeaza contractele a unei garanții reprezentând un anumit procent din valoarea totală a contractelor tranzacționate. Investitorii pe piața contractelor futures pot iniția tranzacții de cumpărare (poziții long) urmate de închiderea poziției prin vânzare anterior scadenței sau lichidare automată la scadență sau pot iniția tranzacții de vânzare (poziții short) urmată de închiderea poziției prin cumpărare anteror scadenței sau lichidare automată la scadență. Scadențele contractelor futures tranzacționate la BVB sunt trimestriale, data de scadență fiind a treia zi de vineri din luna de scadență (sau în ultima zi lucrătoare anterioară acesteia, dacă a treia zi de vineri din luna de scadență este zi nelucratoare).

În luna martie 2010, la BVB existau un numar de 69 de intermediari admiși ca participanți la sistemul de tranzacționare al BVB și autorizați să tranzacționeze pe piața reglementată la vedere și un număr de 23 de intermediari autorizați să tranzacționeze pe piața reglementată la termen.

Bursa de Valori București a înregistrat tranzacții totale cu acțiuni în valoare de 5,09 miliarde lei în 2009 pe piata reglementată, față de 6,95 miliarde lei în 2008 și 13,8 miliarde lei în 2007, și de 0,58 miliarde lei în 2009 pe piata Rasdaq, față de 1,56 miliarde lei în 2008 și 4,25 miliarde lei în 2007. Capitalizarea totală a pieței reglementate a BVB era de 80,07 miliarde lei la sfârșitul anului 2009 (pentru un număr total de 69 emitenți), față de 45,70 miliarde lei în 2008 (68 emitenți) și 85,96 miliarde în 2007 (59 emitenți). Pentru piața Rasdaq capitalizarea era de 12,35 miliarde lei la sfarșitul lui 2009 (1.561 emitenți), față de 12,10 miliarde în 2008 (1.753 emitenți) și 24,41 miliarde în 2007 (2.019 emitenți).

Figura nr. 4.2.1.1. Tranzacții totale și capitalizarea totală la BVB(miliarde lei)

Valoarea totală a tranzacțiilor cu obligațiuni executate la BVB a fost de 1,28 miliarde lei în 2009 (60 de emisiuni), față de 0,23 miliarde în 2008 (50 de emisiuni) și 0,79 miliarde lei în 2007 (22 de emisiuni).

Bursa a înregistrat tranzacții cu drepturi și unități de fond în valoare de 0,00 respectiv 20,51 milioane lei în 2009, 47,80, respectiv 26,07 milioane lei în 2008 și 82,43, respectiv 0,00 milioane lei în 2007.

În ceea ce privește valoarea tranzacțiilor pe piata reglementată la termen, aceasta a fost de 67,05

milioane lei în 2009, față de 19,31 milioane lei în 2008 și 0,54 milioane lei în 2007.

Figura nr. 4.2.1.2. Valoarea totală a tranzacțiunilor cu obligațiuni, unități de fond și drepturi

Grupul BVB

BVB este componenta centrală a unui grup ce include Emitentul (Bursa de Valori București SA), Depozitarul Central SA, Casa de Compensare București SA, Fondul de Compensare a Investitorilor și Institutul de Guvernanță Corporativă.

Depozitarul Central SA este o companie înființată în 1997 sub denumirea de REGISCO SA,

reprezentată legal prin Ovidiu Sergiu Pop în calitate de Presedinte, având sediul în Bucuresti, Str.

Făgăraș Nr. 25, Sector 1, București, telefon 021 408 5800, fax 021 408 5913, Cod Unic de Înregistrare RO 9638202, număr de înregistrare la Registrul Comerțului J40/5890/1997. Depozitarul Central este autorizat prin Decizia CNVM nr. 3567/14.12.2006 să furnizeze servicii de depozitare, registru, compensare și decontare a tranzacțiilor cu instrumente financiare precum și alte operațiuni în legătură cu acestea astfel cum sunt definite în Legea nr. 297/2004 și este înscris în registrul CNVM cu numărul PJR18DPCN/400001.

Depozitarul Central are un capital social subscris și vărsat de 21.796.696,60 lei împărțit în 217.966.966 actiuni cu valoare nominală de 0,10 lei/acțiune. Bursa de Valori Bucurețti deține 145.610.148 acțiuni ale Depozitarului Central, respectiv un procent de 66,80% din capitalul social.

Cele cinci Societăți de Investiții Financiare (SIF) dețin o participație de 18,45% din capitalul social, iar un număr de 5 bănci comerciale dețin 6,82% din capital:

Figura nr. 4.2.1.3. Structura capitalului Depozitarului Central

Figura nr. 4.2.1.4. Structura capitalului Casei de Compensare Bucuresti

Figura nr. 4.2.1.5. Evoluția cifrei de afaceri și a tranzacțiilor cu acțiuni la BVB (mil. lei)

Cifra de afaceri a Emitentului a scazut în 2009 cu 40,7% față de 2008. Astfel, valoarea cifrei de afaceri a evoluat de la 46,43 milioane lei în 2007 la 20,89 milioane lei în 2008 și la 12,38 milioane lei în 2009.

Scăderea a fost determinată de criza financiara internațională ce a afectat și piața de capital din

România, determinând o scădere a valorii tranzacțiilor cu acțiuni înregistrate la BVB cu 63% în

perioada 2007-2009. Profitul net al Emitentului a scăzut cu numai 21,48% în 2009 față de 2008, de la 10,63 milioane lei în 2008 la 8,33 milioane lei în 2009.

Capitalurile proprii ale Emitentului au evoluat crescator, corespunzător rezultatului net pozitiv, de la 81,39 milioane lei la sfârșitul anului 2007, la 91,86 milioane lei la sfârșitul lui 2008, stabilizându-se la 90,18 milioane lei la sfârșitul lui 2009 (ca urmare a distribuirii de dividende în numerar):

Figura nr. 4.2.1.6. Evoluția capitalurilor proprii ale BVB (mil. lei)

Emitentul a acordat dividende în numerar pentru prima dată în anul 2009, pe baza profitului obținut în anul 2008. Valoarea brută a dividendului aprobată de Adunarea Generală a Acționarilor pe baza profitului anului 2008 a fost de 1,3050 lei/acțiune, reprezentând un fond total de dividende de 10.015.304 lei. În 2010, valoarea brută a dividendului aprobată de Adunarea Generală a Acționarilor pe baza profitului anului 2009 a fost de 1,0230 lei/acțiune, reprezentând un fond total de dividende de 7.850.762 lei.

Instrumentele financiare tranzacționate la BVB în cadrul sectorului Acțiuni al pieței reglementate la vedere al BVB sunt în număr de 70 de emisiuni de acțiuni, astfel:

Pe piața la termen a BVB se tranzacționează un numar de 14 tipuri de contracte futures cu scadențe trimestriale (42 contracte futures în total), astfel:

Contracte futures pe indici bursieri – un număr de 8 contracte:

Tabelul 4.2.1. Contracte futures pe indici bursieri

CAPITOLUL 5. INDICII BURSEI DE VALORI BUCUREȘTI

Mișcarea generală a cursurilor acțiunilor pe piață, este evidențiată de indicii bursieri. Indicii sunt, în esență, o măsură a dinamicii valorice a unui grup reprezentativ de acțiuni sau a tuturor acțiunilor ce cotează la bursă.

5.1. Indicele BET (Bucharest Exchange Trading)

Indicele BET a fost creat, în primul rând, în scopul reflectǎrii tendinței de ansamblu a prețurilor corespunzǎtoare celor mai lichide și active 10 societǎți tranzacționate în cadrul BVB. Aceste societǎți sunt selectate exclusiv din cadrul societǎților listate la Categoria I a Bursei de Valori București, aplicându-se totodatǎ și criteriul diversificǎrii activitǎții societǎților respective.

Un alt scop pentru care a fost creat acest indice a fost furnizarea unei baze adecvate pentru tranzacționarea instrumentelor derivate pe indici (index opus și contracte futures) pentru a asigura mecanisme de acoperire a riscului pentru investitori.

Proiectul BVB de creare a indicelui BET a beneficiat de asistența acordatǎ de Institutul Austriac de Studii Avansate.

Indicele BET este calculat ca o medie ponderată cu capitalizarea prețurilor celor mai lichide 10 acțiuni cotate la Bursa de Valori București. Mărimea indicelui din fiecare zi este raportata la mărimea indicelui corespunzatoare din data de referință (momentul t0).

unde:

– N este numărul de acțiuni din portofoliul indicelui : 10;

– pi0 este (începând cu 29 Noiembrie 1999) prețul de închidere al simbolului i înregistrat în piața principalǎ (piața Regular) în ședința de tranzacționare de referințǎ (corespunzǎtoare ultimei actualizǎri a coșului indicelui, consideratǎ a fi t=0 );

– pit este (începând cu 29 Noiembrie 1999) prețul de închidere al simbolului i înregistrat în piața principalǎ (piața Regular) în ședința de tranzacționare t;

– qi0 este factorul de ponderare corespunzǎtor simbolului i în ședința de tranzacționare de referințǎ ( t=0 ).

În condițiile în care participarea unui simbol în index este limitatǎ la 25 % din totalul capitalizǎrii simbolurilor incluse în indicele BET, factorul de ponderare al acestuia poate fi egal cu una dintre cele douǎ valori:

numǎrul de acțiuni corespunzǎtoare simbolului respectiv (în cazul în care ponderea capitalizǎrii acestuia în capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indicele BET este mai micǎ de 25 %)

un numǎr ajustat (în cazul în care ponderea capitalizǎrii simbolului depǎșește limita procentualǎ impusǎ de 25 %).

Pentru a compensa orice efect artificial asupra prețului de tranzacționare datorat, spre exemplu, unor evenimente ca:

a. divizǎri ( splits ) sau consolidări ale acțiunilor incluse în portofoliul indicelu;

b. modificarea componenței indicelui (înlocuirea unui simbol în portofoliul indicelui);

c. modificǎri survenite în capitalizarea unei societǎți ale cǎrei acțiuni sunt incluse în portofoliul indicelui, astfel încât ponderea acestui simbol sǎ depǎșeascǎ limita procentualǎ de 25 % din capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indice;

d. orice modificări în capitalul social al unei firme aflate în portofoliul indicelui;

Valoarea indicelui este ajustată (indicele este racordat) cu un factor de corecție f, în ziua în care are loc schimbarea care afectează prețul. Astfel se realizează continuitatea și comparabilitatea valorilor indicelui. Ajustarea indicelui BET se efectueazǎ și prin modificarea factorilor de ponderare.

Criteriile pentru selecția valorilor mobiliare în portofoliul indicelui sunt urmatoarele:

1. acțiunile trebuie să fie cotate la categoria I a Bursei de Valori București;

2. acțiunile trebuie să aibă cea mai mare capitalizare bursieră; de asemenea, se urmărește ca suma capitalizărilor firmelor ale căror acțiuni sunt în portofoliul indicelui să depășească 60 % din capitalizarea bursieră totală;

3. acțiunile trebuie astfel alese încât să se asigure diversificarea portofoliului indicelui;

4. acțiunile trebuie să fie cele mai lichide, acestă caracteristică fiind aproximată prin totalul valorii tranzacțiilor pe acțiunea respectivă; se urmărește ca suma valorii totale a tranzacțiilor acțiunilor din portofoliul indicelui să fie cel putin 70 % din valoarea totală tranzacționată.

Criteriile prezentate anterior sunt revizuite lunar prin analizarea performanțelor societǎților a cǎror acțiuni compun portofoliul indicelui (coșul indicelui), precum și a societǎților recent listate, în vederea unor posibile actualizǎri a componenței indicelui (înlocuirii).

Deciziile de actualizare a coșului indicelui sunt adoptate de cǎtre Comitetul Indicelui.

5.1. Indicele BET

BET, primul indice dezvoltat de BVB, reprezinta indicele de referinta al pietei de capital.
BET este un indice de pret ponderat cu capitalizarea free floatului celor mai lichide 10 companii listate pe piata reglementata BVB. Metodologia sa permite acestuia sa constituie drept activ suport pentru instrumente financiare derivate si produse structurate.

In anexa nr. 1 se prezintă evoluția indicelui BET în perioada 29.05.2007-12.10.201. Din grafic se constată faptul că minimul ultimelor 12 luni a fost de 3957,12 în timp ce maximul a fost de 5679,93. În 12.10.2010 indicele BET a avut valoarea de 4494,43 iar maximul perioadei selectate a fost de 10857,71.

5.2. Indicele BET – C (Bucharest Exchange Trading Indice Compozit)

Indicele compozit BET – C, lansat în mai 1998, s-a născut ca un răspuns dat necesității unei reprezentări complete a evoluției prețurilor tranzacționate la Bursa de Valori București. Necesitatea creǎrii acestui indice compozit a fost impusǎ și de creșterea numǎrului de societǎți listate la BVB.

BET-C, un indice din generația a doua, folosește formula mediei prețurilor medii ale acțiunilor, ponderată cu capitalizarea bursieră. Portofoliul indicelui conține toate titlurile listate, iar noile cotate sunt automat incluse a doua zi după formarea prețului de piață. Continuitatea și comparabilitatea valorilor indicelui sunt asigurate de un factor de corecție, care este însăși valoarea indicelui în ziua anterioară modificării compoziției coșului indicelui.

Deși pe baza sa nu se pot face operațiuni futures și cu opțiuni, BET-C este util pentru că face posibilă calcularea coeficientului de corelație, prin care legăturile dintre două piețe (sau segmente) pot fi puse în evidență și a cărui mărime indică nivelul de legătură existent între piețele respective.

În cazul în care există acțiuni care nu mai corespund criteriilor de selecție în portofoliul indicelui se procedează la o actualizare a portofoliului indicelui. Și în acest caz, factorul de corecție f este recalculat, pentru a compensa această modificare. Astfel se respectă cerința ca indicele să reflecte zilnic schimbările prețurilor acțiunilor față de prețurile acelorași acțiuni, la un moment de referință.

Toate modificările în portofoliul indicelui se fac periodic și se decid de către Comitetul Indicelui, care analizează și decide trimestrial actualizarea acestora.

In anexa nr. 2se prezintă evoluția indicelui BET-C în perioada 29.05.2007-12.10.201. Din grafic se constată faptul că minimul ultimelor 12 luni a fost de 2417,78 în timp ce maximul a fost de 3470,51. În 12.10.2010 indicele BET-C a avut valoarea de 2737,60 iar maximul perioadei selectate a fost de 7449,71.

5.3. Indicele BET – FI (Bucharest Exchange Trading – indice sectorial pentru fonduri de Investiții)

Acest indice este primul indice sectorial lansat de BVB la 1 Noiembrie 2000 . BET – FI reflectǎ tendința de ansamblu a prețurilor fondurilor de investiții tranzacționate în cadrul Bursei de Valori București.

Metoda de calcul este identicǎ cu cea aplicatǎ pentru indicii BET și BET – C. Factorul de ponderare pentru un simbol inclus în indicele BET – FI este numǎrul de acțiuni al simbolului respectiv.

Singura regulǎ privind includerea unui fond de investiții în indicele BET-FI este ca acesta sǎ fie listat la BVB.

Metodele de ajustare a acestui indice sunt modificarea factorilor de ponderare și modificarea valorii indicelui prin aplicarea unui factor de corecție (regulǎ similarǎ cu cea utilizatǎ pentru indicii BET și BET – C). Principalele evenimente care determinǎ ajustarea indicelui sunt urmǎtoarele:

– divizǎri (splits) sau consolidǎri ale acțiunilor incluse în coșul indicelui;

– adǎugarea sau ștergerea unui simbol în / din coșul indicelui ca urmare a listǎrii, respectiv delistǎrii;

– modificǎri de capital pentru o societate ale cǎrei acțiuni sunt incluse în coșul indicelui.

Atribuțiile Comitetului Indicelui referitoare la indicele BET – FI sunt identice cu cele privind și ceilalți doi indici .

In anexa nr. 3 se prezintă evoluția indicelui BET-FI în perioada 29.05.2007-12.10.201. Din grafic se constată faptul că minimul ultimelor 12 luni a fost de 15607,23 în timp ce maximul a fost de 23560,51. În 12.10.2010 indicele BET-FI a avut valoarea de 16421,93 iar maximul perioadei selectate a fost de 96452,24.

5.4.Indicele RASDAQ-C (RASDAQ Compozit)

Indicele RASDAQ Compozit include in calculatie toate societatile tranzactionate in Piata RASDAQ si urmareste sintetizarea tendintei globale a preturilor actiunilor.

METODA DE CALCUL:

Din punct de vedere al metodologiei de calcul, indicele RASDAQ COMPOZIT se încadrează în familia de indici bursieri ponderați prin capitalizarea de piață.

In anexa nr. 4 se prezintă evoluția indicelui RASDAQ-C în perioada 29.05.2007-12.10.201. Din grafic se constată faptul că minimul ultimelor 12 luni a fost de 1546,81 în timp ce maximul a fost de 1708,94. În 12.10.2010 indicele RASDAQ-C a avut valoarea de 1558,44 iar maximul perioadei selectate a fost de 2697,08.

5.5.Indicele BET-XT

BET-XT® (BUCHAREST EXCHANGE TRADING EXTENDED INDEX) BET-XT este un indice blue-chip și reflectă evoluția prețurilor celor mai lichide 25 de companii tranzacționate în segmentul de piață reglementată, inclusiv SIF-urile, ponderea maximă a unui simbol în indice fiind de 15%. Metodologia sa permite acestuia să constituie drept activ suport pentru instrumente financiare derivate și produse structurate.

In anexa nr. 5 se prezintă evoluția indicelui BET-XT în perioada 29.05.2007-12.10.201. Din grafic se constată faptul că minimul ultimelor 12 luni a fost de 361,14 în timp ce maximul a fost de 526,84. În 12.10.2010 indicele BET-XT a avut valoarea de 395,41 iar maximul perioadei selectate a fost de 723,26.

PROFITUL NET AL BVB A URCAT CU 26% ÎN PRIMUL TRIMESTRU DIN 2012

Bursa de Valori București SA (BVB) a obținut în primul trimestru din 2012 un profit net de 2,77 mil.lei, în creștere cu 26% față de același interval al anului trecut și cu 140% mai mare față de trimestrul patru din 2011 (T1.2011: 2,20 mil.lei, T4.2011: 1,15 mil.lei). Încheierea cu succes a ofertei secundare de vânzare a 15% din acțiunile companiei naționale de transport a energiei electrice, Transelectrica, a fost unul dintre cele mai importante evenimente care a influențat activitatea operațională a BVB în primele trei luni din acest an.

Cifra de afaceri a BVB a fost de 5,03 mil.lei în primul trimestru din 2012, cu 16% mai mică față de un prim-trimestru al anului trecut foarte bun (T1.2011: 5,98 mil.lei) în contextul listării acțiunilor Fondului Proprietatea pe 25 ianuarie 2011. Acest fapt a determinat un vârf trimestrial de lichiditate pe piața de acțiuni din 2008 până în prezent. Față de trimestrul 4 al anului 2011 s-a înregistrat o creștere de 4% a cifrei de afaceri (T4.2011: 4,84 mil.lei).

Piața produselor structurate a crescut de trei ori față de primul trimestru din 2011, pe fondul diversificării ofertei și a interesului tot mai mare al investitorilor pentru aceste tipuri de instrumente. Volumul de produse structurate tranzacționat în piață a fost de aproape 8 milioane de unități în primul trimestru din 2012, cu aproape 70% mai mare față de trimestrul patru din 2011, pe fondul prelungirii programului de tranzacționare de la ora 16:45 la 18:30 din 16 ianuarie 2012.

Veniturile din activitatea de admitere și menținere la tranzacționare a emitenților și din vânzarea de informații bursiere au înregistrat creșteri în primele trei luni din 2012 de 39%, respectiv 58%.

Cheltuielile operaționale au cumulat 3,10 mil.lei în primul trimestru din 2012, cu 41% mai mici față de cele din trimestrul 4 din 2011 și cu 4% mai mari față de primul trimestru din 2011 (T1.2011: 2,98 mil.lei, T4.2011: 5,22 mil.lei). Scăderea semnificativă față de trimestrul patru se datorează revenirii cheltuielilor în limitele caracteristice unui prim trimestru din an. Creșterea de 4% față de primul trimestru din 2011 se datorează avansului cheltuielilor asociate organizării AGA din ianuarie 2012, taxelor plătite către CNVM, cheltuielilor pentru dezvoltarea unor segmente de piață, a cheltuielilor aferente Taxei pe Valoarea Adaugată, ca urmare a scăderii nivelului pro-ratei de TVA de dedus calculată de BVB pentru anul 2012, precum și a înregistrării lunare a unor cheltuieli estimate care nu erau estimate lunar în 2011 și a angajării de servicii de recrutare de personal (Director General). Aceste cheltuieli mai mari au fost compensate de scăderea cheltuielilor pentru personalul permanent, de economii la capitolul chirii și alte cheltuieli.

BVB a obținut la 31 martie 2012 un profit operațional de 1,93 mil.lei, față de o pierdere în ultimul trimestru din 2011 (T4.2011: -0,38 mil.lei) și este cu 36% mai mic față de primul trimestru din 2011(T1.2011: 3,00 mil.lei).

Rezultatul din activitatea financiară a reprezentat un profit cumulat de 1,24 mil.lei față de pierderea înregistrată în primul trimestru din 2011 (T1.2011:-0,38 mil.lei).

În condițiile unui profit net de 2,77 mil.lei, BVB a înregistrat în primele trei luni din 2012 o marjă a profitului net de 55% (T1.2011:37%).

Prețul acțiunii BVB a crescut cu mai mult de 16% în primul trimestru din 2012. La finele lunii martie prețul de referință era de 33,60 lei/titlu.

CONCLUZII

Bursa de Valori este locul în care valorile mobiliare sunt tranzacționate după o procedură specifică.

Bursele tradiționale folosesc ca metode de tranzacționare fie piața continuă, fie piața intermitentă, pe de o parte și sistemul de tranzacționare în ring sau pe cel electronic în sisteme integrate de tranzacționare sau cu funcționalități independente, pe de altă parte. Fiecare soluție a fost adoptată în contextul istoric și cultural al țării respective.

Bursa de Valori din București a fost reînființată în anul 1995, printr-o decizie a Guvernului României și a fost finanțată de la bugetul de stat, urmând ca, în termen de 3 ani de la înființare, să ramburseze din comisioanele aplicate tranzacțiilor efectuate suma necesitată de înființarea sa.

O dată cu înființarea ei, cu sprijin din partea autorităților canadiene, s-a hotărât ca specializarea personalului să se efectueze în instituții similare în Canada, iar sistemul de tranzacționare STEA (Sistemul de Tranzacționare Electronică Automată) să fie adaptat condițiilor specifice României.

Astfel, s-a ajuns nu numai la un sistem compatibil cu marile burse, ci și la un sistem extrem de performant și de bine integrat în privința funcționalităților oferite. În plus conține funcții care, deși sunt implementate din punct de vedere software, ele nu sunt încă utilizate din lipsă de reglementare specifică.

Bursa de Valori București nu are statut de organism de autoreglementare, pe de o parte, iar pe de altă parte, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare nu a hotărât încă executarea de operațiuni în marjă, comune deja marilor burse, sau de împrumuturi de acțiuni pentru tranzacțiile “scurte“.

Bursa de Valori București a definit un set de regulamente aplicabile membrilor Asociației Bursei care se referă la următoarele aspecte:

membri

clienți ai membrilor

documente minime și formatul minimal al acestora

executarea ordinelor și tranzacțiilor

condiții de accedere la tranzacționare

nivelul de capitalizare minim și volumul maxim permis al operațiunilor

evidențierea contabilă a operațiunilor bursiere în nume propriu și în numele clienților

depozitarea, compensarea și decontarea tranzacțiilor

operațiunile de registru

custodia de valori mobiliare

Acestea sunt generate și sunt aplicabile conform specificului sistemului integrat de tranzacționare, compensare, decontare, depozitare și registru al Bursei de Valori București.

Începând cu luna octombrie 1999 sistemul STEA a fost înlocuit cu sistemul de tranzacționare HORIZON, acesta fiind și el schimbat în anul 2005 cu sistemul de tranzacționare ARENA.

Cota Bursei de Valori București

Cota Bursei de Valori București este structurată pe următoarele sectoare:

sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române

sectorul obligațiunilor și al altor valori mobiliare emise de către stat, județe, orașe, comune, de către autorități ale administrației publice centrale și locale și de către alte autorități

sectorul internațional.

Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române este organizat pe două categorii: categoria a II-a și categoria I.

Admiterea la Cota Bursei de Valori București

Cerințe pentru înscrierea în categoria de bază

Înregistrarea la Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare (OEVM).

În vederea înscrierii la Cota Bursei, emitentul va face dovada înregistrării respectivelor valori mobiliare la OEVM, organizat de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Libera transferabilitate a valorilor mobiliare.

Înregistrarea valorilor mobiliare.

Înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei se va face pentru:

valori mobiliare evidențiate prin înscriere în cont

valori mobiliare emise în formă fizică și imobilizate conform procedurilor bursiere.

Emitentul va încheia Contractul de Registru cu Bursa care va acționa ca agent de depozitare, de înregistrare si de transfer.

Furnizarea de servicii adecvate către deținătorii de valori mobiliare.

– în vederea asigurării protecției investitorilor, emitentul trebuie să asigure deținătorilor valorilor sale mobiliare servicii adecvate și un flux de informații corespunzător

calitatea serviciilor și a fluxului de informații mai sus menționate este apreciată de către Bursă, de la caz la caz .

Furnizarea de informații.

Plata comisioanelor.

Legătura cu Bursa.

Emitentul va numi o persoana care va menține legătura permanentă cu Bursa.

Certificarea datelor furnizate de către emitent prin instituții specializate.

Angajamentul de înscriere și menținere la Cota Bursei.

În vederea înscrierii și menținerii la Cota Bursei a valorilor mobiliare, emitentul acestora va trebui să adere la condițiile și termenii Angajamentului de înscriere și menținere la Cota Bursei.

Cerințe pentru admiterea la categoria I

În cazul înscrierii în categoria I emitentul va trebui să îndeplinească pe lângă cerințele acestei categorii și pe cele prevăzute pentru categoria de bază.

Perioada de activitate.

Emitentul trebuie să își fi desfășurat activitatea în ultimii 3 ani.

Cerințe financiare.

Emitentul trebuie să fi obținut profit net in ultimii 2 ani de activitate. În calculul profitului net nu se ia în considerare profitul aferent venitului financiar.

Conducerea și alte aspecte legate de activitatea emitentului.

Bursa poate aprecia competența profesională și integrarea morală a personalului de conducere a emitentului, precum și aspecte legate de activitatea economico-financiară a acestuia, cum ar fi capitalul, fluxul de lichidități etc.

Înscrierea la Cota Bursei a acțiunilor

Cel puțin 15% din numărul acțiunilor emise și aflate în circulație, trebuie să fie deținute de cel puțin 1800 acționari, excluzând persoanele implicate și angajații emitentului.

Fiecare dintre acești 1800 acționari trebuie să dețină un număr de acțiuni a căror valoare totală minimă să fie de 10 RON. Procentul minim de 15% menționat mai sus trebuie să prezinte minim 75000 acțiuni.

Înscrierea la Cota Bursei a obligațiunilor

Cel puțin 30% din numărul obligațiunilor emise și aflate în circulație trebuie să fie deținute de cel puțin 1000 de deținători, excluzând persoanele implicate și angajații emitentului.

Fiecare dintre acești 1000 de deținători trebuie să dețină un număr de obligațiuni a căror valoare totală minimă trebuie să fie de 30 RON. Procentul de minim 30% menționat mai sus trebuie să reprezinte minim 50000 obligațiuni.

Obligațiunile și alte valori mobiliare emise de către stat, județe, orașe, comune, autorități ale administrației publice centrale și locale și de către alte autorități sunt de drept admise la Cotă la primirea de către Bursa de Valori București a respectivului document de emisiune și a plății comisionului prevăzut în procedurile bursiere.

Valorile mobiliare străine, emise de persoane juridice străine, vor fi înscrise la Cota Bursei în cadrul sectorului internațional, fiind afișate distinct de cele autohtone. Pentru a avea înscrise valorile mobiliare în cadrul sectorului internațional emitenții acestora trebuie să întrunească condițiile pe care trebuie să le îndeplinească și emitenții autohtoni, persoane juridice române, cu mențiunea de a avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comercială de depozitare colectivă a valorilor mobiliare desemnată de Bursă și de a fi înscrise pe o piață organizată din țara în care au fost emise, piața recunoscută de către Bursa de Valori București.

Emitenții persoane juridice străine vor trebui să înainteze către Bursă documentația cerută de către aceasta, legalizată în țara de origine și tradusă în limba română în formă autentică.

Menținerea la Cota Bursei

Pentru menținerea valorilor mobiliare la Cotă, emitenții acestora trebuie să achite comisionul de menținere, respectiv să realizeze furnizarea informațiilor cerute de Bursă, informând permanent și pe deplin publicul atât despre evenimente importante, cât și despre deciziile ce pot afecta prețul valorilor mobiliare.

Furnizarea informațiilor trebuie să fie subiectul unui anunț făcut către Bursă, înaintea oricărui comunicat destinat informării publicului prin intermediul mass-media. Informațiile furnizate trebuie să aibă un conținut cert, suficient. La furnizarea informațiilor se ține cont de modul de distribuire a informațiilor, de momentul în care are loc această distribuire, de condițiile generale și specifice ale pieței, precum și de alte criterii stabilite de Bursă, de la caz la caz.

Bursa poate solicita emitentului orice documentație necesară analizării comunicatelor destinate informării publicului prin intermediul mass-media. Emitenților li se solicită să păstreze contactul cu Bursa pentru a lua o decizie cu privire la modalitățile și momentul furnizării informațiilor.

Orice fluctuații anormale în prețul de piață la valorilor mobiliare vor fi subiectul unor analize specifice efectuate de către Bursă, iar dacă respectivele fluctuații se vor dovedi rezultatul unor scurgeri de informații, Bursa va interveni, luând măsuri adecvate situației respective.

Începând cu vara anului 1999, regimul furnizării de informații pentru menținerea la Cota Bursei a cunoscut unele suplimentări. Astfel, se accentuează necesitatea menținerii transparenței și, cel mai important în contextul pieței de capital românești, emitenții sunt obligați să stabilească și să aducă imediat la cunoștința Bursei și publicului data limită până la care vor efectua plata dividendelor curente cuvenite, și de asemenea sunt obligați să facă plata dividendelor fără privilegii și fără discriminări, prin stabilirea unor criterii juste și echitabile.

Cazurile de suspendare și retragere de la Cota Bursei

Bursa poate suspenda sau retrage de la Cotă valorile-mobiliare ale oricărui emitent în cazul în care:

emitentul nu respectă condițiile Angajamentului de înscriere și menținere la Cota Bursei

în opinia Bursei, nu mai poate fi menținută sau restabilită o piață ordonată a respectivelor valori mobiliare

au loc fuziuni, reorganizări, diviziuni, consolidări, reclasificări

acționarii iau decizia de retragere de la Cotă

emitentul nu plătește vreunul din comisioane datorate Bursei și menține această situație pe o perioadă de cel mult două luni după data exigibilității comisionului respectiv

emitentul nu respectă cerințele formulate de către Bursă în legătură furnizarea informațiilor

emitentul nu întocmește rapoartele financiare conform principiilor contabile prevăzute de legislația în vigoare sau care nu se conformează altor cerințe contabile solicitate de Bursă

În timpul suspendării decise de Bursă, emitentul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de regulamente, inclusiv pe cea de plată a comisionului de menținere datorat pe perioada suspendării.

Bursa își rezervă dreptul de a lua decizia de ridicare a suspendării, aceasta fiind condiționată de îndeplinirea de către emitent cerințelor prevăzute de regulamentele și normele Bursei.

Bursa are dreptul de a retrage de la Cotă valorile mobiliare ale oricărui emitent căruia i s-a inițiat procedura de faliment.

Este la latitudinea Bursei de a decide dacă suspendarea este urmată de retragerea de la Cotă.

Bursa de Valori și piața de capital din țara noastră se află în prezent la un moment foarte important pentru evoluția și dezvoltarea viitoare a acestora: instituțiile pieței au reușit, prin performanțele, proiectele și inițiativele din ultimii ani, să atragă atenția potențialilor investitori individuali și instituționali rezidenți și nerezidenți și a potențialilor emitenți de instrumente financiare.

Numărul celor care au făcut pasul de la interes la intrarea pe piață este încă mic (sub 10.000 investitori cumpărători pe lună, numai cinci listări noi la BVB în 2005, dintre care numai trei sunt emitenți noi pe piață). Cea mai mare parte a investitorilor și emitenților rămân deocamdată potențiali: aceștia așteaptă în continuare semnale mai clare ale unei dezvoltări viitoare.

După cum știm, autoritățile statului (CNVM, MF, Parlamentul României) nu au capacitatea sau interesul pentru a transmite aceste semnale, iar prin "semnale" ne referim la inițiative și realizării concrete, și nu doar la declarații, bune intenții și promisiuni. În acest context se consideră că Bursa de Valori, continuând inițiativele și performanțele excelente din ultimii ani, trebuie să dezvolte și mai mult activitățile de promovare a pieței și de atragere de noi emitenți și investitori pe piață.

În capitolele precedente au fost propuse un număr mare de măsuri și inițiative; desigur, acestea trebuie completate prin măsuri și proiecte venite din partea tuturor intermediarilor prezenți pe piață.