Bunastarea Sociala Si Bunurile Publice

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. Noțiuni teoretice privind bunăstarea socială.

Conceptul de bunăstare socială.

Bunăstarea socială în economie.Politica socială.

Implicarea statului în asigurarea bunăstării sociale.

Criza financiară; Perioada înainte de criza și dupa criza financiară. Analiza unor indicatori economici.

Veniturile populației-Metoda de calcul a acestora.

Rezultatul productivității muncii.

Bunăstarea socială ca influență asupra populației. (comparație între categoriile sociale)

CAPITOLUL 2. Studiu aplicativ.

2.1 Studiu de caz privind „Calitatea populației”.

2.2 Studiu de caz privind „Abordarea resurselor umane și a fenomenului mobilității în prezent”.

2.3 Studiu de caz privind „Șomajul în Romania”.

CAPITOLUL 3. Cercetarea bunăstării sociale cu privire la bunurile publice.

3.1 Caracteristicile bunurilor publice.

3.2 Clasificarea bunurilor publice.

3.3 Accesul și producția de bunuri din domeniul sectorului public. Oferta de bunuri publice.

3.4 Politica Economică.Creșterea economică (indicatori).

3.5 Politica fiscal-bugetară. Venituri publice –finanțarea cheltuielilor publice-cheltuieli cu bunuri și servicii publice.

CONCLUZII

STUDIU DE CAZ

„CONSTRUCȚIA DE AUTOSTRĂZI, EFECT ASUPRA BUNĂSTĂRII SOCIALE.”

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Prezenta lucrare de licență se încadrează într-o temă deosebit de importantă pentru a descoperi cât de actuale și reale sunt informațiile analizate despre anumiți factori economici, dar implicit și influența acestora asupra bunăstării sociale a populației.

Importanța acestei teme constă în faptul că în majoritatea discuțiilor se evidențiază preocupări despre anumite domenii, performanțe economice care într-un final duc la estimarea nivelului de bunăstare economică, dar mai puțin socială ale unei națiuni, însă in mare parte aceste preocupari stricte i-a în vedere doar anumite părți sociale, ignorând adeseori partea de natură umană.

Consider că analiza exagerată a acestor indicatori a dus la dezinteresul față de bunăstarea socială.

În ultimii cinci ani, multe teorii referitoare la dezvoltarea statutului bunăstării sociale, teorii politice (Robert Nozick,John Rawls) cât și diferențele dintre anumite tipuri de societăți au fost dezbătute, însă greu vizibil de descoperit și punerea în practică a acestora, conform măsurilor adoptate pentru o mai bună creștere economică luând în calcul și implicarea statului în asigurarea bunăstării sociale, chiar și în perioada de dinaintea crizei financiare și în timpul acesteia.

În aceste două perioade putem analiza creșterea sau scăderea anumitor indicatori macroeconomici. (PIB,importuri,exporturi,productivitate).

În vederea cercetării aspectelor ce vizează tema aleasă, respectiv „Bunăstarea socială și bunurile publice”, am dezvoltat capitole și subcapitole, atașând și studii de caz pentru o mai bună claritate a subiectului, menționate în cuprins. Astfel, în primul capitol am evidențiat bunăstarea socială ca și concept cât și implicări ale statului, în cea de-a doua parte, respectiv conținutul capitolului doi reprezentând studiu aplicativ, iar în cel de-al treilea capitol dezvoltând structurat noțiunea de bunuri publice și accesul asupra acestora.

Consider că această cercetare poate fi de folos pe mai departe studiului și comparației din viitor, persoanelor din mediul academic , cât și populației ca cunoștințe generale, in calitate de contribuitori la o imbunătățire continuă a bunăstării sociale a acestei țări.

Momentan rezultatul cercetării mele consider că mi-a oferit posibilitatea de a-mi forma o altă viziune asupra oportunităților de dezvoltare asupra procesului economic, a protecției sociale cât și a dezvoltării personale, dar totodata vorbind din punct de vedere cantitativ, facând referire și la perioadele menționate mai sus, respectiv ante-criză și post-criză; rezultatul cercetării nu este unul tocmai spre îmbunătățire, implicit influențând mai mulți factori care contribuie la bunăstarea socială. Mai pot spune că cercetarea de față iși propune să evidențieze și să analizeze implicarea statului în bunăstarea socială a populației.

Ca și metodologie de realizare a acestei teme am folosit metoda de cercetare din punct de vedere calitativ, facând un studiu de caz pe tema construcției unei autostrăzi ca efect asupra bunăstării sociale alcătuit pe baza informațiilor analizate in capitolele anterioare, studiu de caz ce poate avea ca utilitate dezvoltarea de ipoteze, opinii, care ulterior să poată fi interpretate și de alți cititori.

Contribuția proprie la realizarea acestei lucrări a fost îmbogățită prin selectarea unor aspecte menționate și în bibliografie, din anumite lucrări alese care reprezentau studii relevante asupra temei alese.

Menționez faptul că nu au fost dezbătute analize și strategii la un nivel depăsit, neactual și neadecvat societății din prezent cu care ne confruntăm.

Ca și stadiu al cunoașterii mi-au fost de ajutor în dezvoltarea temei alese surse din rapoartele anuale ale Ministerului Finanțelor Publice, cărți ce aparțin autorilor Constantin Roman și Narcisa Moșteanu, respectiv „ Finanțele instituțiilor publice”, sinteze și aplicații, precum și alte surse externe.

În urma dezbaterii temei Bunăstarea socială și bunurile publice, am obținut mai multe rezultate precum și anumite interpretări pe baza analizei unor indicatori și informații alese ca și npțiuni generale, precum:

Capacitatea evidențierii unor calcule a unor indicatori macroeconomici folositi în deciziile publice;

Analiza și evaluarea anumitor factori pozitivi sau negativi în influențarea bunăstării sociale;

Evidențierea prin care se stabilește interesul public;

Lipsa interesului comun.

Modele de comportament ale comunității.

Toate aceste lucruri conduc la o concluzie ce accentuează eșecul statului, fenomen la fel de real ca cel al pieței.

CAPITOLUL 1 . NOȚIUNI TEORETICE PRIVIND BUNĂSTAREA SOCIALĂ.

Conceptul de bunăstare socială.

„Conceptul de bunăstare socială s-a născut odată cu revoluția industrială, incă din 1800, ca urmare a schimbărilor provocate de mișcarea de înființare a parcurilor și locurilor de agrement.” Scopul acestei mișcări a fost acela de a îmbina aspecte sociale morale care să aibă un impact asupra societății. Chiar și în prezent, bunăstarea socială este influențată de anumite probleme legate de fluctuații economice, demografice, servicii publice și private (sănătate, învățământ, sport, turism).

Conform nevoilor cetățenilor, serviciile sociale trebuie să se muleze după nivelul fiecărui individ pentru o dezvoltare sigură a bunăstarii sociale.

Cele mai multe probleme apar atunci când un individ încearcă să își satisfacă anumite nevoi care sunt peste puterile sale, astfel dezavantajându-l și mai mult față de restul comunității, indirect dezvoltând și conceptul de abuz, care aduce efecte negative asupra bunăstării sociale (ex: creșterea numărului de indivizi fără adăpost, dezvoltarea anumitor boli, viruși și răspandirea acestora).

Mai concret conceptul de bunăstare socială se clarifică prin conceptul de standard de viață normal, decent, conform nivelului unei colectivități, care în prezent reprezintă o orientare concisă spre un anumit nivel de trai.

Bunăstarea socială în economie. Politica socială.

Economia de piață are un rol destul de important în producerea bunăstării sociale, prin punerea în funcțiune a mai multor mecanisme precum:

Utilizarea și investiția optimă a resurselor pentru a satisface cererea;

Motivare prin estimarea unui câștig individual de realizat care să conducă spre performanță;

Obiective ce implică creșterea productivității și munca de calitate;

Distribuirea corectă a profitului și reinvestirea acestuia pentru o dezvoltare continuă;

Motivarea indivizilor pentru a aspira la un loc de muncă mai performant, care să aibă ca aspect indirect creșterea categoriilor sociale înalte.

În acest context intervine și politica fiscală care are ca scop crearea unei competiții între guverne, care să conducă cât mai mult către stadiul de bunăstare prin mai multe direcții, astfel:

Bunăstarea să fie ridicată la un nivel calitativ înalt prin satisfacerea cererii publice și dezvoltarea acesteia;

Datorită indeplinirii cererii publice putem diminua nivelul fiscalității;

Contribuirea la un nivel cât mai crescut al economiei;

Sporirea gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse de politica socială.

Pe scurt politica socială reprezintă intervenția statului în desfășurarea proceselor sociale caracteristice unei anumite colectivități cu scopul de a îmbunătăți dezvoltarea acestora.

1.3 Implicarea statului în asigurarea bunăstării sociale.

Rolul si implicarea statului in economia de piață a reprezentat atât în trecut cât și în prezent o problematică asupra statului bunăstării.

Abordarea acestei problematici a statului bunăstării poate fi prioritizată în analiza politicilor sociale care are ca și țintă tinerii postinstitutionalizați.

Criza financiară. Perioada de dinaintea crizei și după criza financiară. Analiza unor indicatori economici.

Criza financiară s-a accentuat încă de la sfârșitul anului 2007, perioadă în care chiar și investitorii americani și-au pierdut încrederea asupra ipotecii securitizate care a dus la o criza de lichidități care a determinat împrumutarea de capital și apelarea la piețele financiare. (bănci, insituții de credit, fonduri)

Se spune că aceasta criză s-a declanșat datorită iresponsabilității Administrației Federale de Locuințe, care a fost destul de vulnerabilă în colaborarea cu sistemul financiar, implicit operațiile financiare complicate care au fost influențate de politica monetară.

„ A doua jumătate a secolului XX a fost considerată „marea moderație” în economia globală, o perioadă destul de calmă, doar crize ușoare, creștere semnificativă, mai ales când vorbim de țările dezvoltate.” (Cristina Bogatu, Macroeconomie si globalizare,2011)

Crize în adevăratul sens al cuvântului putem spune că au avut loc doar în economiile agregate care au reprezentat o excepție în economiile dezvoltate, însă criza severă din 2008 a venit ca o negare a celor anterioare, realizând ca această criză reprezintă intr-adevar o amenințare formată din rezultatul unor erori și probleme acumulate din trecut.

Perioada de dinaintea crizei financiare.

Conform Institutului Național de Statistică, cu privire la evoluția economiei interne până în anul 2011, reies următorele:

Tabelul.1 Evoluția economiei 2005-2011

Sursă: INS (www.insse.ro)

Fig.2 Evoluția PIB-ului, pondere pe perioada 2000-2011-evoluție procentuală (%)

Sursă: Institutul Național de Statistică http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD_ro/index.htm

Conform Fig.2 de mai sus, putem deduce o evoluție diversifictă a PIB-ului, dar totodată evidențiem și o scădere semnificativă înregistrată in ultimii ani, motivată eventual și de perioada de criză. Analizând mai pe larg, conform Tabelului 1 putem interpreta o constanță dar treptat și o evoluție restrânsă a consumului guvernamental, cât și cu mici deficite în ultima perioadă analizată, respectiv 2010 și 2011 față de 2009 cu un procentaj de 3%.

Fig. 3 Evoluția exporturilor/importurilor în perioada 2005-2011

Sursa: www.insse.ro

Sursa: www.insse.ro

Conform analizei din graficele expuse mai sus putem observa în primii ani o constanță în evoluția exporturilor, iar destul de vizibilă o creștere semnificativă în perioada 2009-2011, și totodata în paralel putem analiza si o spectaculoasa evoluție a importurilor în perioada 2005-2008 ținând cont ca ne aflam în perioada de amploare a crizei financiare, dar observăm totodată și scăderea bruscă in anul 2009, cu un procent de 6% față de anul anterior,atunci cănd criza financiară chiar iși pune amprenta asupra economiei.

Perioada de după criza financiară 2009-2014

Conform estimărilor date de Ministerul Economiei constatăm că impactul crizei financiare mondiale din 2008 a avut o influență negativă asupra PIB-ului din 2009 care s-a diminuat cu 8%.

Deodata ce se vor lua măsuri pentru recuperarea economică, se presupne că va exista o creștere a economiei începând încă din 2010 cu cel puțin 2%.

Ținând cont de sumbrele predicții economice începând încă din anul 2000, România a intrat în anul 2009 cu cele mai grele evoluții macroeconomice, anunțându-se astfel o creștere evidențiată în rândul șomerilor, o scădere a exporturilor, și o producție din ce în ce mai slabă a industriei precum și micșorarea evoluției în domeniul construcțiilor.

Încă din primele zile ale anului 2009 se observă o creștere semnificativă a prețurilor la carburanți, fapt ce justifică necesitatea amortizării investițiilor cu producerea acestora. Așadar analizând amănunțit evenimentele de pe parcursul acestui an mai putem constata și alte majorări de prețuri și la alte produse și servicii, fapt ce ar fi adus ulterior după sine și creșterea taxelor și impozitelor.

Un eveniment marcant al anului 2009 ar fi „inghețarea salariilor bugetare”, masură pe care Guvernul de la momentul respectiv ar fi adoptat-o ca și soluție a limitării cheltuielilor.

Totuși, în urma nefericitelor situații aduse aminte mai sus, spre sfârșitul anului se preconizează o creștere pozitivă a PIB-ului, datorită industriei care a inregistrat ușoare creșteri.

În cele ce urmează potrivit acestei perioade, conform spuselor de către analiștii instituției Oxford Economics s-a preconizat o creștere de 0,9% a economiei României pentru anul 2010, însă datorită scăderilor din primul trimestru, a fost contractată doar o creștere de 0,6%, însă pentru 2011 estimându-se o creștere mai însemnată de 5% datorită încrederii în redresarea consumului și investițiilor.

Tabel 1: Evolutia trimestriala a PIB

-modificare procentuală (%)-

Sursa: Raport Comisia Nationala de Prognoza-Pagina 7 http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2009-2014_%20varianta_de_toamna_2009.pdf

„ De asemenea, potrivit analistilor Oxford Economics, problemele Romăniei vor fi accentuate de măsurile de austeritate în domeniul cheltuielilor bugetare, ce ar trebui luate în urma recentei vizite a misiunii FMI.”(media fax, Ziare.com, 2010)

În următorul tabel avem menționate creșterile sau scăderile principalilor indicatori macroeconomici din perioada 2009-2014:

Tabel 2: Proiectia principalilor indicatori macroeconomici- perioada 2009-2014

*Valoarea adaugată brută

*Creșterea generală a prețurilor din economie, inclusiv prețurile bunurilor de capital

**Reprezintă numărul mediu al salariaților din sectorul civil formal, conform sferei de cuprindere a Balanței forței de muncă.

Sursa: Raport Comisia Nationala de Prognoza- http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2009-2014_%20varianta_de_toamna_2009.pdf

Evoluția macroeconomică pentru anii 2011-2015;2014-2018

Pentru anii 2011-2015 a fost estimată o creștere a PIB-ului cu 2-2,5% anual, estimare facută pe baza următoarelor aspecte, ulterior fiind puse in practică:

Încurajarea și dezvoltarea întreprinderilor din sectorul privat care v-a duce în mod indirect la creșterea forței de muncă datorită noilor locuri de muncă create;

Atragerea de investitori străini pentru o creștere a economiei naționale;

Reducerea cheltuielilor publice ineficiente;

Menținerea pieței valutare pentru protejarea sectorului financiar;

Creșterea considerabilă a nivelului de trai al populației.

Tabel 1: Proiectia principalilor indicatori macroeconomici in perioada 2011-2015-(modificare procentuală față de anul anterior,%)

*Creșerea generală a prețurilor din economie, inclusiv prețurile bunurilor de capital

**Reprezintă numărul salariaților din sectorul civil formal, conform sferei de cuprindere a Balanței forței de muncă.

Sursa: Comisia Nationala de Prognoza

http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2011-2015_varianta_de_toamna_2011.pdf

Tabel 2 : Proiectia principalilor indicatori macroeconomici in perioada 2014-2018

*Conform SEC2010

**Realizări

***Conform BPM6

Sursa: Comisia Nationala de Prognoza-http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2014_2018_varianta_de_iarna_2015.pdf

„ În ultimii ani, performanțele economice ale UE au reprezentat subiectul multor frământări politice. Există preocupări mari în ceea ce privește faptul că Europa nu este pregătită suficient de bine pentru a face față nevoilor provocării globale precum: creșterea competitivității economiilor lumii, nevoia de eficiență energetică și securitate sau ritmul rapid al inovației tehnologice. Aceste griji par însă exagerate, deoarece economiile Uniunii Europene merg relativ bine.”

Tabel 3. Balanta comerciala 2009-2015

Sursa: Comisia Nationala de Prognoza

Veniturile populației

„Veniturile disponibile ale populației reprezintă totalitatea mijloacelor bănești și în natură provenite din activitatea salariată și pe cont propriu, de la realizarea producției agricole din gospodăria auxiliară, venit din proprietate, pensii și alte prestații sociale, și alte transferuri curente (inclusiv mărfuri și sume bănești primite din afara gospodăriei).” (Veniturile și cheltuielile populației -Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice- ,extras din document,Economie, anul 2012)

Conform unui comunicat de presă prezentat în urma celui de-al doilea trimestru al anului 2013, potrivit anchetei bugetare pe sectorul veniturilor și cheltuielilor familiale am constatat că veniturile totale medii lunare ale unei gospodării au fost de circa 2563 lei, mai concret aproximativ 897 lei/persoană, adică un procent de 84% venituri bănești, însă nici cheltuielile nu au fost prea mici înregistrându-se și aici o valoare medie de 2296 lei/luna, adică circa 62,1%.

În formarea veniturilor totale ale gospodăriilor, au contribuit mai multe tipuri de venituri din diferite surse precum:

-venituri din prestații sociale (22,8%);

-venituri din agricultură (3,4%);

-venituri din activități independente (3,2%);

-venituri din vânzarea de proprietăti, bunuri din patrimoniul gospodăriei (1,6%);

-venituri în natură (16%), provenite din contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (14,3%).

Diferențele între veniturile gospodăriei sunt înregistrate în funcție de structură, adică de mediul de rezidență, astfel în mediul urban s-a înregistrat o valoare a veniturilor în proporție de 30% mai mare față de gospodăriile din mediul rural, datorită faptului că majoritatea veniturilor din acest mediu au provenit din salarii (64,3%); 21,9% venituri din prestații sociale.

Fig.1. Structura veniturilor totale ale gospodariilor (2013)

Sursa: Institutul Național de Statistică

OBS: Veniturile din salarii și asociate lor au format cea mai importantă sursă de venituri (51,2% din veniturile totale ale gospodăriei).

Nici cheltuielile totale nu sunt mai prejos, acestea ridicându-se aproape de nivelul veniturilor, astfel înregistrându-se și aici o medie de 2296 lei/gospodărie, adică 803lei/persoană, reprezentând astfel 89,6% din nivelul veniturilor realizate.

Așa cum și proveniența veniturilor venea din mai multe surse, implicit și cheltuielile merg către mai multe destinații precum:

– consumul de bunuri alimentare și nonalimentare;

– servicii și transferuri cu administrația publică și cea privată;

– impozite, contribuții, cotizații;

– achiziționarea de locuințe, terenuri;

– alte cheltuieli.

Prin comparație, veniturile și particularitățile cheltuielilor, diferă în funcție de mediul de rezidentă, astfel: în mediul urban cheltuielile sunt cu 492 lei mai mari față de mediul rural pe gospodărie, dar se deosebește prin faptul că din punct de vedere al cheltuielilor cu consumul alimentar, se inregistrează o diferență doar de 55 lei în mediul urban față de cel rural.

Tabel 1: Evoluția veniturilor în Romania în perioada 2008-2013

Sursa: INNSE

Fig.2. Structura cheltuielilor totale ale gospodariilor (2013)

Sursa: Institutul Național de Statistică

Metoda de calcul a veniturilor:

Valorile absolute ale veniturilor reprezintă valori medii lunare pe fiecare membru al unei gospodării, fiind calculate prin divizarea veniturilor totale ale colectivității la numărul de unități (membrii ai gospodăriilor) din colectivitatea respectivă.

n

∑ Vi

V= −−− *100

∑N

unde:

Vi – veniturile totale ale gospodăriei i;

N – numărul de persoane în colectivitatea cercetată.

Ritmul de creștere a veniturilor/cheltuielilor de consum

V1/0=V1/V0*100

unde:

V1- veniturile de consum medii pe o persoană în perioada 1;

V2- veniturile de consum medii pe o persoană în perioada 0.

Coeficientul GINI (G)

Modul în care veniturile unei populații sunt distribuite reprezintă o problemă de interes major, atât în analiza inegalității, cât și în analiza severității sărăciei. Coeficientul de inegalitate Gini măsoară gradul în care distribuția venitului între indivizi (sau gospodării) în cadrul unei economii se abate de la o distribuție perfect egalitară. Coeficientul Gini măsoară suprafața situată între curba Lorenz și dreapta distribuției de egalitate absolută (prima bisectoare), exprimată ca un procent din aria totală situată sub curbă.

G = 0, reprezintă o egalitate perfectă;

G = 100, reprezintă o inegalitate perfectă.

Formula de calcul a indicelui Gini este:

G=1+1/n – 2/n2y(y1+2y2+3y3+….+nyn)

Unde:

y1 , y2 …..yn sunt veniturile individuale în ordine descrescãtoare;

n este numãrul indivizilor;

y este venitul mediu.

Rezultatul productivității muncii

Când vorbim la modul general despre productivitate, evidențiem randamentul și exactitatea cu care sunt puși în valoare factorii de producție în economie.

Această exprimare se referă la raportul dintre produsul realizat (bunuri sau servicii) și factorii de producție; astfel obținându-se productivitatea capitalului (investiție, materiale prime, forță de muncă), însă cea mai uzuală formă rămânând tot productivitatea muncii.

Pentru o eficiență a economiei, ca indicator calitativ, productivitatea muncii trebuie asociată cu indicatori ce vizează eficiența utilizării bazei tehnico-materiale, astfel factorul decisiv în creșterea economiei îl va constitui procesul tehnic.

Există factori cu influență directă asupra productivității muncii, factori generali pentru toate ramurile economice.

Unul dintre factorii de esență ai productivității muncii este Calificarea personalului, respectiv capacitatea lucrătorului de a obține rezultate mai bune depunând același efort.

Scăderea continuă a populației, îmbătrânirea demografică și rata de dependență în continuă creștere a bătrânilor sunt fenomene importante care afectează piața muncii, lucruri care duc la o singură concluzie: „România este încă departe de atingerea obiectivului EU 2020 stabilit de Programul național de reformă care menționează o rată de ocupare a forței de muncă de 70% până în 2020.” (Rezultatul analizei documentare-Sectorul ocuparea fortei de munca, mai 2013)

Evoluția principalilor indicatori privind forța de muncă (AMIGO)– distanța față de obiectivele UE

-modificarea procentuală față de anul anterior (%)-

Sursa: Comisia Națională de Prognoză

http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2009-2014_%20varianta_de_toamna_2009.pdf, accesat in 22.04.2015

Totodată există și factori de natură eterogenă cu influență in mod indirect asupra productivității muncii intâlniți în toate ramurile economice precum: fertilitatea solului, condițiile climatice, bogăția zăcămintelor; factori care diferă de la o țară la alta sau de la o zonă la alta.

Productivitatea muncii reprezintă un indicator sintetic de bază care ilustrează eficiența muncii atât incât să putem reflecta câteva căi importante care pot duce la creșterea acesteia, precum:

automatizarea, robotizarea, promovarea tehnicilor noi;

înnoirea producției;

perfecționarea organizării producției și a muncii;

pregătirea și perfecționarea resurselor umane;

cointeresarea materială a muncii.

1.4 Bunăstarea socială ca influență asupra populației – comparație între categoriile sociale.

Cercetarea calității vieții reprezintă o importantă sursă în obținerea informațiilor privind populația precum și analizarea oportunităților și condițiilor de trai a cetățenilor.

Această cercetare are ca scop crearea de politici sociale la nivel european, pentru a diminua inegalitățile sociale și pentru o creștere a coeziunii sociale.

Cercetările recente asupra calității vieții au pus bazele unor strategii în diferite contexte sociale, care au la bază două tipuri de indicatori: indicatori subiectivi (atitudini, opinii, preferințe) și indicatori obiectivi (indicatori sociali- arta, invățămant, știința).

„Studierea stratificării sociale după nivelul de trai al populației în sistemul cercetărilor inegalităților sociale este una dintre cele mai populare direcții de cercetare.” ( Stratificarea socială după nivelul de trai, Gheorghe Călcîi, 2011)

Între criteriile stratificării sociale există relații de natură directă și indirectă care se pot reprezenta grafic astfel in Fig.1.

Fig.1. Legatura reciproca a bunastarii materiale cu alte elemente componente ale stratificarii sociale.

Sursa: Institutul de Integrare Europeană și Științe Politice, AȘM

Conform concepției lu Max Weber „clasele sociale sunt fondate pe distincții economice și corespund decât unui anumit tip de stratificare.”

Clasa de sus –reprezintă 3-4% din totalul populației formată din cei mai bogați și puternici oameni, care au influență asupra politicii interne și externe;

Clasa mijlocie de sus-alcătuită din oameni de afaceri și profesioniști cu venituri mari, cu nivel de instruire superior, cu succes profesional și social;

Clasa mijlocie de jos-reprezintă 30-35% din populație și este formată din inițiatori de mici afaceri, directori de nivel mediu și reprezentanți comerciali;

Clasa muncitoare- reprezintă 40% din totalul populației care lucrează în domenii cunoscute, formată din membrii cu venituri anuale relativ mici, ceea ce îi fac vulnerabili în perioade de recesiune economică;

Clasa de jos- cu o pondere de 20% din totalul populației formată din muncitori necalificați, șomeri, persoane fără locuință, etc din cartiere periferice și medii rurale.

Ca și concluzie, nivelul de trai este un factor integrant, care reflectă și situația populației, locul pe care îl deține fiecare cetățean în diverse categorii ale societății.

CAPITOLUL 2. STUDIU APLICATIV

2.1 Studiu de caz privind „Calitatea populației.”

Cercetări privind calitatea populației în etapa actuală.

Când vorbim despre calitatea populației facem referire la modalitatea de creștere a acesteia, exprimată în efecte măsurabile.

În acest context voi pune accent pe materializarea prin diferite forme de capital uman al calității populației, capital prin care se prezintă două aspecte ajutătoare în creșterea calității populației, respectiv creșterea economică și valoarea fluxului de servicii pe care le asigură capitalul.

„Dimensiunea capitalului uman adițional depinde de plusul de bunăstare pe care oamenii il pot obține de pe urma lui.” Calitatea populației este caracterizată ca o valoare economic, iar dobândirea sa presupune un cost.

Pentru a dezvolta noțiunea de calitatea populației am ales analizarea unor „indicatori” precum:

Educația, investiția și costul de oportunitate al educației;

Investiția în capitalul uman;

Valoarea timpului uman.

Investiția în educație

Un rol esențial în evoluția și îmbunătățirea calității populației il reprezintă educația.

Atunci când vorbim despre educație, în mod indirect includem și costurile pe care aceasta le presupune, cost al școlarizării care evidențiaza și o valoare a muncii. Deși școlarizarea, respectiv educația în sine implică anumite costuri, aceasta reprezintă o caracteristică distinctivă în timp a calității populației și bunăstării sociale.

Costul de oportunitate al educației

Un factor esențial de analiză a procesului educațional, ținând cont de situația economică, îl reprezintă evaluarea costurilor educației. (școlarizării)

Conform unor argumente teoretice și empirice susținute de Schultz, rezultă că este importantă și o abordare atotcuprinzătoare a costurilor educației și dincolo de invățământul obligatoriu, respectiv costul de oportunitate pe care l-ar implica studiile universitare.

Acest cost de oportunitate se referă la câștigurile pe care le-ar fi putut aduce elevii sau studenții în raport cu cheltuielile de școlarizare, dacă nu și-ar mai fi continuat studiile, însă acest lucru ar influența in mod negativ atât calitatea populației cât și bunăstarea socială.

Din acest punct de vedere există și statistici naționale care evidențiază nivelul de pregatire în urma veniturilor obținute de catre oameni.

Excluderea din invățământ, munca sau instruire în România reprezintă o mare problemă care va genera consecințe pe termen lung ale situațiilor tinerilor care nu urmează nicio formă de învățământ, muncă sau instruire. Marginalizarea, excluderea din viața socială, saracia pot fi unele din consecințele acestei probleme care este mult mai mare peste media UE.

În continuare am structurat tipurile de costuri pentru investiția in capitalul uman al educației, pe baza prețurilor estimate în piață la mijlocul(2006), precum și structura costurilor. Țin sa menționez că costul de oportunitate a fost calculat in funcție de venitul salarial care un absolvent l-ar fi obtinut daca ar fi avut un loc de muncă, fără a mai participa sau continua o formă de învățământ.

Tabel 1. Structura costurilor de investiții de capital uman din educație

Sursa: Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica, 11(2), 2009

Tabel 2. Ponderea populației cu nivel scăzut de educație pe grupe de vârstă

Sursa: Institutul Național de Stistică

Tabel 3. Rata de părăsire timpurie a sistemului educațional de către tineri

Sursa: Institutul Național de Statistică

http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD_ro/index.htm

OBS!

Datele pentru perioada 2004-2013 au fost recalculate în funcție de populația rezidentă reestimată în condiții de comparabilitate cu rezultatele Recensământului Populației și Locuințelor din anul 2011

2.2 Studiu de caz privind „Abordarea resurselor umane și a fenomenului mobilității in prezent”.

Populația, resursele umane și forța de muncă

Evoluția unui sistem economic are la bază calitatea si structura resurselor umane prin dimensiunea lor.

Prin modificarea stării populației, in mod direct se pune o presiune și asupra celorlalte componente ale societății, precum: economie, educație, sănătate, implicând adoptarea de programe sociale, demografice, care să susțină bunăstarea socială.

O mare influență asupra societății și fenomenelor demografice ( naționalitate, mortalitate, stare se sănătate) o are și gradul de dezvoltare care este la rândul său condiționat de structura populației.

Din punct de vedere demografic, populația reprezintă cea mai largă sferă de cuprindere in cadrul resurselor umane, o colectivitate de persoane ce au în comun trăsături esențiale, dintr-un anumit spațiu demografic (localitate, regiune, țară, continent)

O trăsătură a populației mai este determinată si de volumul sau dimensiunea acesteia, respectiv structura populației pe sexe, grupa de varstă, medii.

Despre resursele umane, putem spune că reprezintă un ansamblu de persoane, caracterizate simultan din punct de vedere cantitativ (ca numar) și calitativ (după nivelul de educație, de formare profesională, star e de sănătate).

„Conform statisticii ONU se recomandă determinarea populației economic activă in două variante: populația obișnuită activă și populația curent activă sau forța de muncă.” ( Constantin Roman, Finanțele Instituțiilor publice, Ed.ASE, 2014,pg 218)

Fig.1. Rata șomajului BIM total și pe sexe

Sursa: Institutul Național de Statistică

Mobilitatea si formele de manifestare

În condițiile actuale, mobilitatea cuprinde în ansamblul ei, în diverse forme, intreaga forță de muncă, accentuându-se chiar și ca stare pe parcursul vieții în muncă a oamenilor.

În viziunea mai multor economiști și din punct de vedere sociologic, mobilitatea este privită ca o formă de mișcare a populației și a forței de muncă în raport cu producția.

Conceptul de mobilitate poate fi analizat în cadrul pieței muncii dinmai multe privințe. Putem vorbi despre o mobilitate geografică, mobilitate intre firme, mobilitate internațională, la nivelul ofertei pieței de muncă.

În funcție de tipurile de localități existente putem distinge o mobilitate teritorială (migrație), reprezentată printr-un proces de adaptare la cererea sistemului productiv, a fosrței de muncă.

Totodată mai putem vorbi și despre mobilitatea profesională care presupune o dezvoltare accentuată în prezent, prin schimbări ale activității economice, transferuri de la o profesie la alta, promovări etc.

Funcțiile mobilității

În general, formele particulare ale mobilității și mobilitatea în sine evidențiază și clarifică câteva funcții cu privire la populație și forța de muncă, precum:

Funcția de echilibru, care presupune raportul dimensiunii forței de muncă în ceea ce privește structura de ocupare și distribuirea totală cu dimensiunile sistemului productiv;

Funcția de asigurare a ocupării care se referă la disponibilitatea forței de muncă pusă la dispoziție în caz de modificări ale sistemului productiv la nivel micro sau macroeconomic;

Funcția demografică- face referire la îmbunătățirea structurii pe vârste, la întinerirea populației cât și la reîmprospătarea sporului natural, prin deplasarea forței de muncă din localități cu excedent spre cele cu deficit.

Factorii mobilității

Conform practicii, care deseori este mai dificilă ca teoria, formele mobilității, în principiu sunt influențate de aceeași factori cu importanță majoră care generează impedimente în desfășurarea mobilității profesionale.

Deși vom vorbi despre numeroși factori ai mobilității forței de muncă, diferiți ca natură, îi putem grupa in trei categorii:

Factorii demografici, cei care nu generează disponibilitate spre deplasare, dar totuși conform acționării celorlalți factori (nedemografici), s-a demonstrat că omul poate deveni mobil și în profil teritorial, dar tot se ține cont de anumite condiții, precum diferența între sexe, vârstă și stare civilă;

Factorii economici, clasificați în funcție de capacitatea de ocupare, care au un rol determinant în mobilitatea forței de muncă. Astfel, dacă într-o localitate volumul forței de muncă este mai mare decât disponibilitatea posturilor, atunci este nevoie ca populația sau cei disponibili de muncă vor fi transferați în alte localități.

Factori ai nivelului de trai ai populației, care influențează mobilitatea forței de muncă într-un ritm în masură care să asigure ocuparea și utilizarea eficiență a forței de muncă.

În concluzie, cei mai determinanți factori ai mobilității forței de muncă sunt cei economici care au la bază resursele de muncă, volumul și structurile acestora.

2.3 Studiu de caz privind „Șomajul în Romania”.

Indicatorul rata șomajului face referire la ceea ce se obține în urma identificării numărului de șomeri raportat la densitatea populației apte de muncă.

În momentul în care apare un decalaj între ofertași cererea de pe piața muncii, datorită faptului că oamenii nu își gasesc un loc de muncă, se va înregistra o creștere a ratei șomajului.

În privința politicii economice sau de protecție socială, rata șomajului reprezintă un factor important de care se ține cont, acesta putând fi dezvoltat prin recesăminte sau anchete prin sondaj.

Ocuparea forței de muncă

În trimestrul II al anului 2014, s-a înregistrat o creștere a ratei de ocupare a populației cu vârstă de muncă cuprinsă între 15 și 64 ani, de 61,2%, o creștere progresivă cu 1,7 puncte procentuale față de trimestrul I al aceluiași an. Însă gradul de ocupare mai mare s-a înregistrat pentru bărbați, respectiv 68,8% față de femei care au inregistrat un procent de 53,6%. Totodată putem face o comparație și între persoanele rezidente, atfel în mediul rural înregistrându-se o creștere cu 2,6% mai mare față de mediul urban, unde am avut un grad de ocupare de 60,1%.

Fig.1 Evoluția ratei de ocupare a populației de 15 ani și peste, pe grupe de vârstă

Sursa: Institutul Național de Statistică

Notă: Datele pentru trimestrele I și II 2014 au fost estimate pe baza populației rezidente la 1 ianuarie 2014 și nu

sunt comparabile cu seriile publicate pentru perioadele precedente.

Seriile de date privind participarea populației la forța de muncă, pe ultimii 10 ani, urmează a fi recalculate în

funcție de populația rezidentă reestimată în condiții de comparabilitate cu rezultatele Recensământului Populației

și Locuințelor din anul 2011.

Din pacate in trimestrul II al anului 2014 s-a înregistrat o scădere față de anul anterior a ratei șomajului cu 0,5% puncte procentuale. (7,2% în 2013)

Fig. 2 Rata șomajului pe grupe de vârstă și sexe în trimestrul II 2014

-modificare procentuala (%)-

Sursă: Institutul Național de Statistică

Fig. 3 Rata șomajului pe grupe de vârstă și medii, în trimestrul II 2014

Sursă: Institutul Național de Statistică

Conform Fig. 2 respectiv Fig. 3 putem observa că Rata șomajului a atins nivelul cel mai ridicat de 23,9% în rândul tinerilor cu varstă cuprinsa între 15 și 24 ani.

CAPITOLUL 3. CERCETAREA BUNĂSTĂRII SOCIALE CU PRIVIRE LA BUNURILE PUBLICE

3.1 Caracteristicile bunurilor publice.

Definiție: Bunurile publice reprezintă o marfă sau un serviciu care oferit unui individ rămâne disponibil și altor persoane, fără a implica alte cheltuieli suplimentare.

În orice economie de pe piață întalnim aceste bunuri publice care sunt în mod obligatoriu oferite de către sectorul public, în mod indirect implicând și piața privată pentru asigurarea lor.

Atunci când un bun este produs atât de sectorul public cât și de cel privat, putem spune că intervine concurența. Exemplu: învățământul public și învățământul privat, diferența făcându-se prin calitate și preț.

Caracteristicile esențiale ale bunurilor publice pure sunt:

Non-rivalitatea consumului: se poate folosi în mod simultan un bun;

Non-excluderea: presupune excluderea unor consumatori de la utilizarea sau consumul unui bun.

Dacă un bun este asigurat în condiții de excludere sau consumul său nu este complet non-rival, acesta se numește bun mixt sau bun public impur, adică imperfect.

O legătură a caracteristicilor bunurilor publice care pot face diferența între producție privată sau publică este reprezentată in Figura 1.

Figura 1. Clasificarea bunurilor

Sursă: Magdalena Platis, Economia sectorului public, capitolul IV.

În această clasificare, reprezentată prin imaginea de mai sus, includerea bunurilor mixte nu este schimbătoare semnificativ în timp. Aceasta înseamnă că unele bunuri non-rivale se pot transforma în bunuri rivale sau pot suferi anumite transformări privind caracteristica de excludere. Exemple:

un stadion cu locuri neocupate la un meci care este un bun mixt, care acceptă excluderea și este non-rival se poate transforma în bun rival, adică bun privat dacă tarifele scad și se susține un meci mai important decât cel anterior;

o stradă aglomerată care este un bun mixt fără excludere și rival, dar poate deveni non-rival, adică bun public dacă se permitei accesul consumatorilor nelimitat, eventual prin intrarea în folosință a unui alt traseu.

Un bun public pur poate deveni impur dacă își pierde una din cele două condiții specifice.

3.2 Clasificarea bunurilor publice

Bunuri imobile și bunuri mobile

Această clasificare se face în funcție de un criteriu mixt, anume natura bunurilor și calificarea dată de lege.

Conform dreptului civil, bunurile imobile sunt de trei feluri:

Bunuri imobile prin natura lor ( exemplu: terenurile, izvoarele și cursurile de apă, construcțiile și orice alte lucrări fixate în pamânt cu caracter permanent);

Bunuri imobile prin destinație sunt, prin natura lor, lucruri mobile, însă, diferite în funcție de destinația lor stabilită de proprietar. Din acest motiv legea le consideră imobile.

Bunuri imobile prin determinarea legii- sunt drepturile reale imobiliare, precum și acțiunile în justiție care au ca scop aprecierea unui drept real asupra unui lucru imobil.

Bunurile mobile sunt și acestea clasificate în trei moduri:

Bunuri mobile prin natura lor;

Bunuri mobile prin anticipație;

Bunuri mobile prin determinarea legii.

Conform Codului Civil, art.539, bunurile mobile prin natura lor, sunt reprezentate prin acele bunuri pe care legea nu le consideră imobile, captate și transmise, în condițiile legii, de orice persoană și puse în serviciul său, indiferent de natura sursei acestora.

Bunurile mobile prin determinarea legii sunt: drepturile reale asupra unui lucru mobil, toate drepturile de creanță, drepturile intelectuale precum și acțiunile în justiție referitoare la un drept mobiliar.

Bunuri fungibile și bunuri nefungibile

După cum pot fi înlocuite sau nu, unele cu altele, în executarea unei obligații civile, bunurile sunt fungibile și nefungibiie.

„ Bunurile fungibile sunt acele bunuri determinabile după număr, măsură sau greutate, astfel încât pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligații.” (art. 543 alin. (2) C.civ.)

Bunurile nefungibiie sunt acelea care nu pot fi înlocuite cu altele pentru a executa o obligație, astfel încât debitorul nu este liberat decât prin predarea bunului datorat.

Bunuri consumptibile și bunuri neconsumptibile

Această clasificare se face după cum se folosesc bunurile, ceea ce implică sau nu consumarea ori înstrăinarea acestora.

„Calitatea de bun consumptibil sau neconsumptibil este dată și de voința părților, printr-un act juridic de schimbare a întrebuințării unui bun consumptibil prin natura sa.” (art. 544 alin. (3) C.civ.)

Bunuri corporale și bunuri încorporate

Această clasificare are drept criteriu modul lor de percepere.

Bunurile corporale sunt acele bunuri care au o existență materială, fiind ușor acceptate de către simțurile omului.

Bunurile incorporate sunt valorile economice care au o existență ideală, abstractă. Sunt astfel de bunuri drepturile subiective patrimoniale.

Bunuri divizibile și bunuri indivizibile

După cum pot fi sau nu împărțite fără să își schimbe destinația, bunurile se clasifică în divizibile și indivizibile.

Bunul divizibil este acela care poate fi împărțit fără să își schimbe, prin aceasta, destinația sa economică.

„Bunul indivizibil este acela care, prin împărțire, își schimbă destinația economică.” (art. 545 alin. (2) C.civ.)

Bunuri principale și bunuri accesorii

Această clasificare a bunurilor se face în funcție de corelația dintre ele.

Bunul principal este acela care poate fi folosit în mod independent, fără să fie destinat a servi la întrebuințarea altui bun.

„Bunul accesoriu este acela care a fost destinat, în mod stabil și exclusiv, întrebuințării economice a altui bun; este accesoriu atât timp cât satisface această utilizare” (art. 546 alin. (1) C.civ)

3.3 Accesul si producția de bunuri în domeniul sectorului public. Oferta de bunuri publice.

Datorită faptului că accesul la bunurile publice este gratuit și destinat tuturor cetățenilor fără nicio discriminare, producția de bunuri publice reprezintă totuși o problemă de decizie colectivă, deoarece aceasta nu se realizează cu costuri zero.

Ținând cont că în cea mai mare parte costurile sunt suportate de către producători, și nu de consumatori, aceștia mai pot apela la diverse modalități pentru obținerea de fonduri pentru această producție de bunuri publice.

Există două modalități prin care producătorii pot obține aceste fonduri, precum:

Acordul voluntar;

Impozitarea obligatorie.

Acordul voluntar reprezintă în cea mai mare parte o cale de susținere materială a producției de bunuri publice.

Impozitarea obligatorie este o cale mai frecventă de susținere materială a producției de bunuri publice.

Comparativ cu firmele private, putem spune că sectorul public oferă o multitudine de bunuri și servicii, pe care acestea nu le pot oferi din diverse motive. Exemple:

– bunuri publice pure (apărarea națională, servicii de poliție și securitate);

– bunuri non-rivale (parcuri și servicii de transport);

– utilități publice (servicii de apă și canalizare);

– bunuri private pure (băuturi produse în condiții de monopol de stat).

Atunci când este posibilă o excludere, bunurile capătă o valoare, iar în mod indirect sectorul public generează venituri cu ajutorul cărora poate mări alocarea de resurse.

Acele bunuri care pot genera venituri sectorului public ar putea fi:

Utilitățile numite monopoluri naturale, adică o societate comercială cu statut unic ofertant de anumite bunuri sau servicii esențiale în desfașurarea obiectului reglementărilor guvernamentale;

Bunuri publice suprasolicitate, respectiv acele bunuri publice care sunt caracterizate în consum prin non-rivalitate (parcuri, plaje, autostrăzi), fără limitare de consum sau acces;

Alte bunuri și servicii pe care sectorul privat le oferă în cantități reduse iar sectorul public le produce și le oferă necondiționat și nelimitat (învățământ superior, colectarea deșeurilor, producția unor băuturi alcoolice) .

3.4 Politica Economică- Creșterea economică (indicatori).

Politica economică presupune influențarea economiei în mod direct prin măsuri politice, prin intermediul statului și sprijinul puterii legislative.

Deși trecerea de la teoria economică la cercetarea acesteia este una fără impedimente, putem observa că în practică totuși se aplică o diviziune spre o teorie de sine stătătoare.

Putem discuta despre o politică economică atunci când se decide o creștere a deficitului bugetar pentru a asigura utilizarea optimă a forței de muncă, sau atunci când se mai pot stabili creșteri ale prețurilor și veniturilor pentru a stopa creșterea inflației.

Politica economică mai poate fi definită și ca politică de stabilizare după concepția anglo-saxona, astfel putând să își extindă treptat obiectul și mărindu-și obiectivele, respectiv diversificarea instrumentelor.

Creșterea economică, termen lung vs. termen scurt

Pe termen lung, creșterea economică reprezintă rezultatul interacționării factorilor de producție, respectiv rezultatul activităților de producție al agenților economici privați.

Politicile economice nu garantează în mod direct o creștere economică pe termen lung, ci doar facilitează interacțiunea dintre factorii de producție și potențialul de creștere economică. Însă pe termen scurt și mediu, se pot realiza oscilații în activitatea economică prin influența evoluției cererii agregate, care poate fi controlată pe termen scurt.

Ca și surse de creștere economică putem enumera unii dintre cei mai importanți indicatori precum:

Factorii de producție ( forța de muncă și capitalul);

Productivitatea factorilor de producție.

Teorii ale creșterii economice

Acumularea de capital cât și progresul tehnic pot fi priviți ca și determinanți în evoluția economică.

Datorită acumulării de capital, expansiunea economică poate fi limitată de legea randamentelor descrescătoare.

Capitalul uman a fost ulterior recunoscut drept determinant în creșterea economică.

În raport cu capitalul fizic, capitalul uman nu este supus legii randamentelor descrescătoare.

Politici economice ce pot influența creșterea economică:

Politica monetară (rata dobânzii, cursul de schimb);

Politica fiscală (sistemul de taxe și impozite, protecția socială);

Politici structurale menite pentru a asigura buna funcționare a mecanismelor pieței (restructurare, privatizare).

3.5 Politica fiscal-bugetară. Venituri publice –finanțarea cheltuielilor publice-cheltuieli cu bunuri și servicii publice.

Analizând ansamblul evoluției naționale a economiei din ultimii ani, am putea afirma și susține o evoluție favorabilă prin valorificarea potențialului economico-financiar și dezvoltarea pe termen lung a țării.

O susținere importantă în realizarea acestor premise, o are sistemul financiar public, care cu sprijinul politicii fiscal-bugetare și o redistribuire uniforma a resurselor financiare publice, reprezintă în mod direct o creștere în ceea ce privește economia, prin realizarea obiectivelor de antrenare a activităților economice, protecție socială,creșterea nivelului de trai și implicit reducerea sărăciei.

Schimbările din ultimii ani au avut o influență pozitivă asupra perfecționării constante a rolului pe care îl are sistemul bugetar.

Politica fiscal-bugetară reprezintă una dintre componentele politicii economice a țării, semnificând chiar și un suport în reformarea economiei. Această politică mai are o influență puternică și asupra anumitor sfere ale vieții precum: sfera politică, sfera socială și sfera economică.

Veniturile instituțiilor publice

Ca și recunoaștere față de veniturile generale, veniturile bugetare reprezintă resurse bănești care intră în posesia sistemului unitar de bugete, pe baza unor prevederi legale. ( Legea nr 273/2006 privind finanțele publice locale)

Aceste venituri bugetare sunt alcătuite din mai multe surse precum:

– impozite;

– taxe;

– contribuții;

– cote defalcate din unele venituri;

– alte varsăminte;

– alte venituri.

Evaluarea credibilă reprezintă una dintre cele mai importante condiții pentru recunoașterea veniturilor.

Putem distinge câteva reguli privind execuția veniturilor investițiilor publice,precum:

– așezarea și perceperea veniturilor din impozite și taxe;

– metoda evaluării directe;

– evaluarea pe baza declarației contribuabilului;

– evaluarea pe baza declarației unei terțe persoane;

– evaluarea forfetară;

– evaluarea administrativă.

Finanțarea cheltuielilor publice

Ca și noțiune generală, cheltuielile publice sunt reprezentate de o relație economico-socială sub formă bănească, ce este manifestată între stat și cei care contribuie, respectiv persoane fizice și persoane juridice, ajutând la realizarea scopului și funcțiilor statului în utilizarea corectă a resurselor financiare.

Cheltuielile publice sunt realizate din plățile pe care le efectuează statul din resursele colectate din diferite căi, pentru achiziționarea de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru realizarea anumitor obiective ale politicii statului: servicii publice, acțiuni social-publice, servicii economice.

Cheltuielile publice pot fi interpretate ca un beneficiu pozitiv sau negativ, ținând cont de alți factori interni precum productivitatea si rentabilitatea. Acestea sunt realizate prin distribuirea mai multor tipuri de cheltuieli precum:

Cheltuieli publice efectuate de administrațiile publice de stat din fonduri bugetare;

Cheltuielile colectivităților locale.

Există totodată și cheltuieli finanțate din fondurile asigurărilor sociale de stat, cheltuielile administrațiilor internaționale finanțate din resursele publice prelevate de la contribuabilii acestora.

Nivelul cheltuielilor publice poate varia de la o perioadă la alta datorită anumitor factori demografici, economici,sociali, urbanizare, factori politici.

Datorită corelațiilor dintre tendințele de creștere sau scădere a cheltuielilor publice apar și probleme de ordin financiar.

Cheltuieli cu bunuri și servicii publice

Execuția cheltuielilor cu bunuri și servicii a avut un impact pozitiv de compensare în structura proiectului bugetar cu o cotă de 4,4 mld.lei, un nivel considerat superior în fundamentarea Strategiei fiscal-bugetare pentru perioada 2013-2015, fără includerile implementate de Directiva UE 7/2011.

Cheltuielile cu bunuri și servicii publice au fost estimate la circa 37,3 mld.lei însă s-a înregistrat o valoare finală cu 10 puncte procentuale mai mult (38,3), respectiv un procent de 6,09% din PIB.

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice

De altfel, conform declarațiilor din februarie 2013, date de către Consiliul fiscal, cu referire la Strategia fiscal-bugetară 2013-2015, cu precizare asupra sumelor alocate prin proiectul bugetar pentru cheltuielile cu bunuri și servicii, au fost ceva mai subdimensionate, astfel din acest motiv s-au înregistrat valori și riscuri de depășire.

CONCLUZII

În prima parte a prezentei lucrări am sintetizat noțiuni generale ce fac referire la informații de ordin conceptual și metodologie, care evidențiază implicit și contribuțiile proprii , cât și cele referitoare la îmbunătățirea metodelor de creștere a bunăstării sociale.

Chiar dacă nivelul bunăstării este mai bine definit în concepția sociala, respectiv a individului, mai este loc de îmbunătățiri pentru o dezvoltare conceptuală care să cuprindă toate transformările economice și sociale care apar, precum avuția netă a gospodăriei, concept care în prezent este neimplementat în viziunea românească.

În ceea ce privește evoluția veniturilor, și aici întâmpinăm o problematică, fapt ce constitue lipsa datelor oficiale la nivel european a nivelului valorii consumului de resurse proprii, amănunt destul de important pentru România, unde autoconsumul la nivelul gospodăriilor este destul de crescut, chiar dacă s-au înregistrat mici scăderi în ultimii ani.

În cea de-a doua parte a lucrării m-am axat pe impedimentele strategiilor și politicilor care pot ajuta în creșterea bunăstării populației și implicit a societății. Strategii și politici ce au în vedere dezvoltări și creșteri ale veniturilor populației, respectiv politici care vizează dezvoltarea forței de muncă și în mod direct crearea de noi locuri de muncă.

Totodată am scos în vedere și informații ce ar trebui dezbătute mai amănunțit, cu privire la protecția socială, și factori prin care să se poată preveni sărăcia, șomajul, dar totodată și susținerea veniturilor din pensii, indemnizații pentru incapacitate de muncă acolo unde este cazul.

STUDIU DE CAZ

„CONSTRUCȚIA DE AUTOSTRĂZI, EFECT ASUPRA BUNĂSTĂRII SOCIALE.”

Bunăstarea socială a unei populații dar totodata și calitatea vieții unui individ care face parte din societate, poate avea o influență pozitivă dar și negativă asupra dezvoltării, integrării oamenilor în societate precum și imaginea pe care aceștia și-o poate creea, și cum ar putea fi priviți de anumite categorii sociale deja formate sau integrate la un anumit nivel în societate.

Calitatea vieții într-o societate poate fi catalogată ca unul dintre cele mai importante aspecte.

Mai putem discuta chiar și despre partea financiară care poate avea o influență asupra bunăstării sociale, afirmație ce aparține chiar purtatorului de cuvânt al BNR (Adrian Vasilescu): „În România, bunăstarea cetățenilor va crește odată cu gradul lor de cultură financiar-bancară.”

Ținând cont de mai mulți factori care ar influența și în mod negativ bunăstarea socială, precum: veniturile populației, cultura, educația, religia, politica etc. , putem evidenția așadar și valorile care pot contribui pozitiv la calitatea și bunăstarea socială, astfel: inovația, tehnologia, teatrul, opera, ajutoare sociale, noi construcții de modernizare, recreere, spații comerciale etc. Ca de exemplu am putea analiza rolul, avantajele și dezavantajele pe care le-ar putea oferi construcția unei autostrăzi, bunăstării sociale.

Am ales să abordez (subiectul) analiza referitoare la construirea autostrăzilor ca efecte asupra bunăstării sociale pentru a evidenția în primul rând o caracteristică mai puțin pozitivă, și anume accentul pus pe planificarea construirii autostrăzilor înainte de luarea în considerare a necesităților de mobilitate ale zonelor urbane, care în cele mai multe cazuri au condus la neînțelegeri semnificative privind satisfacerea anumitor interese locale.

Abordarea pe care am ales-o îmi permite sa evidențiez importanța cu care este tratată construirea unei autostrăzi în zonele urbane. Acest lucru este destul de optim în viziunea unei utilizări importante a rețelei de autostrăzi și avantajul unei călătorii mai ușor de parcurs, precum și imaginea pe care o poate crea între zonele urbane, cât și la nivel european.

Deși autostrăzile sunt construite pentru a deservi în mod special traficului intraurban, are și un efect pozitiv la construirea bunăstării sociale, oferindu-le oamenilor posibilitatea de a călători încondiții mai avantajoase, plăcute și eventual economisirea timpului. Putem spune chiar că construcția de autostrăzi a schimbat semnificativ confortul în trafic și legăturile interurbane, conducând și la o creștere a mobilității individuale.

Necesitatea abordării de construcție privind dezvoltarea autostrăzilor în spațiul urban a fost adoptată chiar în urma cu mai bine de jumătate de secol.

În acest sens este cu adevărat remarcabil un studiu realizat în 1968 de către „The Advisors to the Federal Highway Administrator”, care placă de la definirea zonei urbane ca „o întrepătrundere incredibil de complexă între oameni și lucruri, clădiri și tranporturi, spațiu de locuit și spațiu de lucru”care, precum o persoană, are „o ambianță, o personalitate, un suflet” lucrarea afirmă că „deseori, pe propriul său risc, programul de dezvoltare de autostrăzi a ignorat sufletul orașului.”( Mihai Grecu)

Ținând cont de faptul că studiul prezent este ales pentru a evidenția necesitatea de a sustine valorile culturale respectiv cele personale, în practică studiul a avut la baza contrariul, orientându-se mai mult pe costurile ce le implică necesitatea acestui mod de transport cât si costurile pentru presupusa construcție. Punându-se în mare parte accentul pe costurile de construcție, putem deduce că în mod indirect acest efort financiar poate avea un rol negativ în dezvoltarea bunăstării sociale și a calității acesteia, argumentând prin simplul fapt că populația s-ar fi putut folosi în alt mod de aceste fonduri și întreținându-se mult timp.

Beneficii sociale vs costuri sociale

Ca și concluzie asupra informațiilor reflectate mai sus, pot spune ca si formare a unei păreri personale, că în România construcția de autostrăzi este slab organizată, multe lucruri sunt doar teoretice, și ușor diversificate în momentul punerii în practică., fapt ce aduce bunăstării sociale un minus și o influență negativă. Privind din altă perspectivă construcția unei autostrăzi este benefică populației, aducând un avantaj în creșterea bunăstării sociale, conform și caracteristicilor evidențiate în tabelul anterior.

BIBLIOGRAFIE

Mărginean, Ioan (2002/2005), Semnificația cercetărilor de calitatea vieții, în Mărginean, Ioan și Bălașa, Ana (coord.), Calitatea vieții în România, București, Editura Expert, pp. 25-60.

Mărginean, Ioan (2004), Modelul social românesc din perspectiva calității vieții, în Calitatea vieții, nr. 3-4/2004, pp. 213-218.

Articol Asistență socială, iunie 2010, assoc.ro

Cristina Bogatu, Macroeconomie si globalizare,2011

www.insse.ro

media fax, Ziare.com, 2010

Banca Mondială, Programul de Dezvoltare a Țării, p. 7;

Comisia Europeană, Bruxelles, 2012;

Eurostat

European Economic Forecast, Autumn 2012

Institutul național de statistică, Ocupare și șomaj în 2011, Rezultate principale, Comunicat presă nr.89/2012 of April 17th, 2012, p. 6

Stratificarea socială după nivelul de trai, Gheorghe Călcîi, 2011

Constantin Roman,Roxana Narcisa Moșteanu „Finanțele instituțiilor publice”,Ed. ASE, 2014

OPPORTUNITY COST OF EDUCATIONAL HUMAN CAPITAL INVESTMENT. APPLICATION FOR THE POSITION OF BENEFICIARY-INVESTOR

Magdalena Platis, Economia sectorului public, capitolul IV.

Wikipedia, enciclopedia liberă, data accesării 28.05.2015

Niță Dobrotă și colab. , Economia politică, Ed. Economică, 1995

Consiliul fiscal- raport anual 2013

I . Vacarel- eficienta cheltuielilor publice

Drept Civil, Prof.Univ.Dr. Gabriel Boroi

Alte surse bibliografice:

http://ec.europa.eu

http://www.consiliulfiscal.ro

http://ec.europa.eu/economy_finance/eu/forecasts/2012_autumn/ro.html

http://siteresources.worldbank.org/ROMANIAEXTN/Resources/275153