Buletinul Universității Naționale de Apărare Carol I [620888]

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Martie, 2015 98CONSIDERENTE PEDAGOGICE PRIVIND EV ALUAREA
INSTRUCȚIEI ÎN FORȚELE AERIENE
PEDAGOGICAL CONSIDERATIONS FOR THE TRAINING
EVALUATION IN THE AIR FORCE
Lt.col.instr.sup.drd. Pătru PÎRJOL*
Evaluarea instrucției este parte componentă a procesului de instrucție și asigură legătura dintre obiectivele stabilite la
începutul etapei de instrucție și nivelul de instrucție atins la sfârșitul acesteia. Procesul de evaluare a instrucției militare are
la bază principiile, metodele și tehnicile de evaluare specifice teoriilor pedagogice, fiind influențate de evoluția acestora în
timp, cu transpunerea acestora la specificul militar.
The training evaluation is a part of the overall training process and it ensures the link between the training objectives
established at the begining of the training process and the level of training reached at the end of it. The military training
evaluation process is based on the principles, methods, and techniques of assessment specified by the pedagogical theories,
being influenced by their evolution in time.
Cuvinte-cheie: evaluare; evaluarea instrucției; teoria evaluării; instrucție.
Keywords: assessment ; training evaluation; assessment theory; training.
*Universitatea Națională de Apărare „Carol I”
e-mail: eridu2006@clicknet.roPregătirea forțelor, ca proces prin care resursele
umane, materiale și financiare sunt transformate
în capacitate operațională, ocupă locul central în
constituirea și în menținerea unei armate apte să
satisfacă interesele militare ale statului.
Pregătirea forțelor presupune activități de
organizare a structurilor, încadrare cu personal,
dotare cu echipamente militare și instruirea militară.
Instruirea militară este activitatea desfășurată
de către armată pentru realizarea capacității
forțelor de a îndeplini misiunile specifice folosind
echipamentele militare din dotare. O componentă
importantă a instruirii militare este instrucția,
activitate cu caracter predominant practic-
aplicativ care are ca scop formarea, dezvoltarea și
menținerea deprinderilor de acțiune ale individului
și ale structurilor militare în scopul îndeplinirii
atribuțiilor funcției sau misiunilor repartizate.
Instruirea militară are trei faze principale:
planificarea, executarea și evaluarea, constituind
cadrul de desfășurare a tuturor activităților
specifice componentelor instruirii. Evaluarea, ca
parte integrantă a procesului de instruire, trebuie
considerată drept una dintre cele mai importante
activități, cu impact atât asupra procesului de planificare, cât și asupra modului de executare a
instruirii, asigurând informațiile necesare executării
corecțiilor destinate perfecționării procesului de
instruire.
În sens larg, evaluarea este o activitate complexă
prin care se realizează colectarea, prelucrarea și
interpretarea rezultatelor, astfel încât să asigure
aprecierea nivelului de performanță al unui sistem
sau proces, pe baza unor criterii și standarde
acceptate, și să influențeze evoluția acestora.
Odată cu evoluția conceptelor, evaluarea
a beneficiat de numeroase definiții, dintre care
amintesc:
,,proces de măsurare și apreciere a valorii •
rezultatelor sistemului de educație și învățământ
sau a unei părți a acestuia, a eficienței resurselor,
condițiilor și strategiilor folosite prin compararea
rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării
unor decizii de îmbunătățire și perfecționare”1;
„proces complex de comparare a rezultatelor •
activității instructiv-educative cu obiectivele
planificate (evaluarea calității), cu resursele utilizate
(evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare
(evaluarea progresului)”2.
În sprijinul lucrării de față, evaluarea reprezintă
„o acțiune managerială proprie sistemelor
socioumane care solicită raportarea rezultatelor
obținute, într-o anumită activitate la un ansamblu

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Martie, 2015 99de criterii specifice domeniului în vederea luării
unei decizii optime”3.
Ea este un element fundamental în orice
activitate umană cu obiective bine definite, fiind
o componentă stabilă a oricărui proces instructiv
educativ și se realizează cu rigurozitate în funcție
de obiectivele propuse. O analiză efectuată acestui
termen, ne conduce la afirmația că „ a evalua înseamnă
a determina sau a stabili valoarea unui obiect, a unei
instituții, a unui fenomen sau proces etc.”
O direcție de dezvoltare a evaluării, promovată
începând cu anii ’70, o reprezintă extinderea
acesteia asupra activității, condițiilor, factorilor și
proceselor de care depind rezultatele obținute la
un moment dat, concluzionându-se că eficacitatea
activității de instruire, poate fi evaluată pertinent
numai dacă sunt evaluate toate componentele
activității (condiții interne sau externe, resursele
de care dispune, starea și funcționalitatea factorilor
participanți (umani, naturali, procesuali), prin
urmare activitatea, în întregul ei, ca unitate a acestor
elemente componente.
Ultimul deceniu al secolului trecut a fost
decisiv pentru evoluția evaluării, fiind concepută
ca un demers care se integrează organic procesului
de instruire și nu ca o activitate de-sine-stătătoare
aflată la finalul procesului de instruire.
Ca parte integrantă a procesului de instruire,
evaluarea se face atât pe timpul, cât și la încheierea
instruirii. Ea se aplică tuturor aspectelor instruirii
și trebuie considerată drept una dintre cele mai
importante activități ale unității.
„Orice proces evaluativ presupune trei
momente corelate: măsurarea rezultatelor învățării,
aprecierea informațiilor rezultate prin măsurare și
luarea unor decizii ca o componentă a instruirii”4.
În procesul de desfășurare a instrucției, ca o
componentă a instruirii, momentele acțiunii de
evaluare au următoarea semnificație:
a) măsurarea presupune colectarea de informații,
cu caracter constatativ, referitoare la nivelul
performanțelor personalului instruit cu ajutorul
unui ansamblu de metode, tehnici și procedee fără a
se emite judecăți de valoare referitoare la calitățile
și slăbiciunile obiectului evaluării;
b) aprecierea presupune interpretarea și
aprecierea performanțelor personalului instruit,
prin raportarea la criterii, indicatori sau standarde
de performanță specificii procesului de evaluare.
Valorificarea integrală a acestora permite emiterea unei judecăți de valoare în termenii unei formule
standardizate care descoperă calitățile și slăbiciunile
obiectului evaluării;
c) decizia presupune interpretarea semnificației
atribuite în procesul de apreciere a obiectului
evaluării, pe baza judecăților de valoare emise,
prin asocierea acestora cu scări de notare/valori
calitative sau cantitative și acordării de note sau
calificative.
Pentru realizarea unui proces evaluativ coerent
și obiectiv este necesar să stabilim strategiile de
evaluare ce vor fi aplicate pe timpul desfășurării
acestuia. Strategiile de evaluare includ formele
și tipurile de evaluare, metodele și tehnicile de
evaluare, precum și descriptorii de performanță,
baremele și sistemele de notare.
În procesul de planificare, organizare și
desfășurare a instrucției sunt stabilite evaluări, ca
parte integrantă a procesului de instrucție. Evaluările
care se execută în forțele aeriene, pe timpul
desfășurării procesului de instrucție, pot fi interne și
externe și au următoarele caracteristici generale:
evaluările internea. sunt activități neoficiale,
se desfășoară permanent, de către cei care conduc
nemijlocit instrucția și de către comandant sau
persoanele desemnate de acesta. Eficiența evaluărilor
interne este foarte ridicată, deoarece acestea
asigură operarea imediată a corecțiilor necesare.
Avantaje: Evaluatorul intern cunoaște mai bine
particularitățile instrucției în unitate/subunitate,
este familiarizat cu cadrul de desfășurare al
instrucției, cunoaște mai bine evoluția întregului
proces, punctele forte și punctele slabe.
Limite: Evaluatorul intern este preocupat de
calificativ, este mai subiectiv, poate reacționa
emoțional, îi pot scăpa unele variabile critice ale
procesului de instrucție;
evaluările externeb. sunt activități oficiale
care se execută de către eșaloanele superioare pentru
structurile din subordine, de regulă, cu maximum
două trepte ierarhice mai jos. Aceste evaluări sunt
stabilite prin planurile de instrucție, au resurse
alocate și se desfășoară, de regulă, la sfârșitul etapei/
ciclului de instrucție, unul dintre obiective fiind
determinarea capacității operaționale a structurii.
Avantaje: Evaluatorul extern este neutru, mai
obiectiv, iar concluziile acestuia sunt mult mai
apropiate de situația reală.
Limite: Evaluatorului extern îi sunt mai puțin
accesibile informațiile contextuale, îi pot scăpa din

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Martie, 2015 100vedere anumiți factori contextuali, iar evaluarea
este mai costisitoare.
Evaluarea internă se realizează pe două
paliere:
evaluarea internă a instrucției individuale;a)
evaluarea internă a instrucției colective.b)
Evaluarea internă a instrucției individuale se
desfășoară diferențiat, pe categorii de personal,
astfel:
evaluarea internă a instrucției individuale a)
de bază;
evaluarea internă a instrucției individuale b)
de specialitate.
Evaluarea internă a instrucției individuale de
bază se desfășoară pe baza activităților standard de
instrucție și evaluare din programele de instrucție
individuală de bază și pe baza chestionării orale ,
lucrărilor scrise , probelor practice, testelor
docimologice pentru acele discipline pentru care nu
s-au întocmit programe de instrucție individuală de
bază, urmărindu-se îndeplinirea cerințelor cuprinse
în modelul luptătorului .
Instrucția individuală de bază este preponderent
practic-aplicativă atât pentru personalul din
comandamente, cât și pentru personalul din
structurile luptătoare.
Evaluarea personalului nou sosit în
unitate se va face, de regulă, la activitățiile de
evaluare ale întregului personal, la instrucția
individuală de bază, conform planificării acestora.
Strategia de evaluare presupune executarea unor
evaluări formative, sumative, practice și criteriale.
Evaluarea sumativă angajează operațiile de
măsurare-apreciere-decizie în timpul sau la sfârșitul
unei activități de instrucție în vederea cunoașterii
nivelului real de instrucție după parcurgerea
anumitor perioade și secvențe, conform obiectivelor
stabilite.
Evaluarea criterială angajează operațiile de
măsurare-apreciere-decizie în timpul sau la sfârșitul
unei activități de instrucție în vederea cunoașterii
nivelului real de instrucție prin compararea
rezultatelor cu criterii sau standarde prestabilite.
Evaluarea formativă angajează operațiile
de măsurare-apreciere-decizie în timpul unei
activități de instrucție în vederea facilitării și
motivării, evidențierii progresului personalului
participant la instrucție sau, dimpotrivă, carențele
acestuia. Scopul evaluării formative nu este acela
de a acorda note sau calificative, ci de a oferi
feedbackul necesar creșterii nivelului de instrucție.Evaluarea practică angajează operațiile de
măsurare-apreciere-decizie în timpul unei activități
de instrucție ce presupune utilizarea de probe
practice de evaluare și ocupă un loc însemnat în
verificarea abilităților, priceperilor și deprinderilor
formate în cadrul activităților practic-aplicative.
Criteriile de evaluare sunt specifice instrucției
individuale de bază și se referă la performanța
motrică, capacitatea subiectului de a aplica în
practică elementele însușite, capacitatea de
practicare independentă a celor însușite, nivelul
cunoștințelor teoretice însușite de subiect, nivelul
de formare și dezvoltare a deprinderilor motrice etc.
Metodele de verificare utilizate sunt: probele
de motricitate, lucrările scrise, măsurarea unor
indici de dezvoltare fizică, verificarea deprinderilor
conform regulamentelor, observarea curentă și
înregistrarea datelor observației etc.
Metodele de apreciere și notare sau acordare de
calificative sunt: metoda aprecierii verbale, metoda
de apreciere și notare sau acordare de calificative
pe baza unor norme sau baremuri cuprinse în
regulamentele specifice, metoda progresului
individual, metoda de apreciere pe baza nivelului
execuției tehnice sau tactice.
Evaluarea internă a instrucției individuale de
specialitate se desfășoară diferențiat, pe categorii
de personal, astfel:
cadrele militare, pe baza evaluărilor a)
orale, a lucrărilor scrise, a testelor docimologice
corespunzătoare temelor și a ședințelor de pregătire
de specialitate, elaborate și aprobate conform
reglementărilor în vigoare;
soldații și gradații profesioniști pe baza b)
activităților standard de instrucție și evaluare din
programele de instrucție individuală de specialitate,
urmărindu-se îndeplinirea cerințelor cuprinse în
modelul specialistului.
personalul nou sosit în unitate va executa c)
evaluare inițială conform modalității specificate la
punctele a și b.
Strategia de evaluare presupune executarea unor
evaluări formative, sumative, inițiale, continue,
practice și criteriale.
Evaluarea inițială angajează operațiile de
măsurare-apreciere-decizie , la începutul activității
de instrucție în vederea cunoașterii nivelului real
de instruire, exprimat în termeni de performanțe
și competențe actuale și potențiale. Obiectul
evaluării inițiale îl constituie cunoașterea măsurii

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Martie, 2015 101în care militarii evaluați stăpânesc cunoștințele
și posedă capacitățile necesare pentru asimilarea
noilor conținuturi și formarea altor competențe,
determinând modul în care se va desfășura
instrucția în continuare.
Evaluarea continuă sau permanentă
angajează operațiile de măsurare-apreciere-
decizie pe tot parcursul desfășurării activităților de
instrucție. Ea stimulează activitatea de instrucție
prin evaluarea imediată în vederea adoptării unor
măsuri de corectare a deficiențelor constatate în
procesul de organizare și desfășurare a instrucției.
Criteriile de evaluare sunt specifice instrucției
individuale de specialitate și se referă la capacitatea
personalului evaluat de a aplica în practică
elementele însușite, capacitatea de practicare
independentă a celor însușite, nivelul cunoștințelor
teoretice însușite de subiect, nivelul de formare
și dezvoltare a deprinderilor de întrebuințare
în luptă a tehnicii de specialitate, formarea
deprinderilor de operare a tehnicii de luptă etc.
Metodele de verificare utilizate sunt identice
cu cele de la instrucția individuală de bază.
Metodele de apreciere și notare sau acordare
de calificative sunt: metoda aprecierii verbale,
metoda de apreciere și notare sau acordare de
calificative pe baza unor norme sau bareme
cuprinse în regulamentele specifice, metoda
progresului individual, metoda de apreciere pe
baza nivelului execuției tehnice sau tactice, testele
de cunoștințe, testele practice și demonstrațiile,
verificarea priceperilor și a deprinderilor etc.
La baza instrucției individuale se găsesc
standardele de instrucție individuală, prin a
căror îndeplinire personalul își realizează nivelul
de instruire individuală necesară participării la
instrucția colectivă.
Evaluarea internă a instrucției colective
Evaluarea internă a instrucției colective are
la bază simultaneitatea executării instrucției
și evaluării acesteia, procesul de apreciere
reprezentând finalitatea procesului de instrucție.
Instrucția colectivă se desfășoară și se
evaluează pe baza Programelor de Instrucție
pentru Misiuni.
Pentru evaluarea instrucției, din Programele
de Instrucție pentru Misiuni, se utilizează:
activitățile standard de instrucție și a)
evaluare;
cadrele de misiune. b)
Activitățile standard de instrucție și evaluare
se utilizează atât pe timpul evaluării interne, cât și
a celei externe a instrucției colective. Cadrele de misiune constituie baza pentru
elaborarea exercițiului prin care se execută
evaluarea nivelului de instrucție al unei structuri
pentru îndeplinirea misiuni ce i-a fost stabilite.
Evaluarea instrucției, pe bază de activități
standard de instrucție și evaluare, se face
concomitent cu desfășurarea activității de instrucție,
de către comandantul structurii instruite și asigură
determinarea imediată a nivelului de instrucție
al structurii și determinarea nivelului necesar de
instrucție pentru a asigura îndeplinirea unei cerințe
colective.
Utilizarea unei activități standard de instrucție
și evaluare pentru evaluare presupune observarea
directă de către comandantul de subunitate sau
evaluator, în funcție de situație, a modului de
executare a fiecărei etape sau atingerea nivelului
de performanță corespunzător fiecărei cerinței și
aprecierea modului de îndeplinire a acestora.
Evaluarea instrucției pe baza exercițiilor din
Cadrul de misiune din Programul de Instrucție
pentru Misiune se execută la sfârșitul etapei de
instrucție, de către comandantul structurii ierarhic
superioare sau un evaluator desemnat de către
acesta.
Evaluarea executată la sfârșitul etapei de
instrucție se execută printr-un exercițiu dintre cele
cuprinse în Programul de Instrucție pentru Misiune
specific structurii evaluate, are o durată determinată
de durata exercițiului și se desfășoară în unități,
tabere de instrucție sau poligoane.
Strategia de evaluare presupune executarea
unor evaluări formative, sumative, inițiale,
continue, practice și criteriale.
Criteriile de evaluare se referă la capacitatea
structurilor de a aplica în practică elementele
însușite, capacitatea de practicare independentă a
celor însușite, nivelul de formare și dezvoltare a
deprinderilor de întrebuințare în luptă a tehnicii de
specialitate, formarea deprinderilor de operare a
tehnicii de luptă etc.
Metodele de verificare utilizate sunt: verificările
practice, observarea curentă și înregistrarea datelor
observației.
Metodele de apreciere și notare sau acordare
de calificative sunt: metoda de apreciere și notare
sau acordare de calificative pe baza unor norme sau
bareme cuprinse în regulamentele specifice, metoda
de apreciere pe baza nivelului execuției tehnice sau
tactice, testele practice și demonstrațiile, verificarea
abilităților și a deprinderilor.

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Martie, 2015 102La baza instrucției colective se găsesc
standardele de instrucție colectivă, care au la
bază cerințele operaționale, îndeplinirea lor fiind
echivalentă cu atingerea nivelului de instruire
necesar pentru îndeplinirea misiunilor. Ele trebuie
să acopere toate activitățile de instrucție necesare
structurilor militare, deci toate situațiile ce pot să
apară pe câmpul de luptă.
Evaluarea externă se desfășoară la sfârșitul
etapei de instrucție și are ca obiectiv evaluarea
structurilor luptătoare în vederea stabilirii nivelului
de instrucție pentru îndeplinirea unei misiuni.
Ea se desfășoară la fel ca evaluarea internă, pe
bază de Program de Instrucție pentru Misiune, cu
specificarea că evaluatorii sunt numiți de către
eșalonul superior.
Comandanții eșaloanelor superioare folosesc
aprecierile referitoare la nivelul instrucției unităților
evaluate ca una dintre componentele sistemului de
analiză a rezultatelor în vederea luării de măsuri
corective. Pentru a păstra dinamica sistemului de
instruire, ei folosesc concluziile spre a determina
eficiența planurilor, a execuției și evaluarea de
management a ciclului de instruire. Analiza
rezultatelor în vederea luării de măsuri corective
permit comandantului eșalonului superior să
opereze schimbări care conduc la obținerea unui
nivel de instrucție dorit.
Rezultatele evaluărilor atât interne, cât și
externe, vor sta la baza elaborării sau adaptării
documentelor de conducere a instrucției pentru etapa
de instrucție următoare urmărindu-se remedierea
deficiențelor sau îmbunătățirea procesului de
instrucție pe baza experienței acumulate anterior și
validate în cadrul procesului de evaluare.
Pe baza rezultatelor obținute la evaluările
anterioare, comandantul sau instructorul poate
planifica și executa activitățile standard de instrucție
și evaluare corespunzătoare cerințelor instrucției
individuale astfel încât să asigure nivelul de
instrucție necesar executării unei cerințe colective.
Acestea se planifică și se execută înaintea cerințelor
colective a căror îndeplinire o sprijină.
O cerință fundamentală a evaluării o constituie
obținerea de informații despre nivelul de instrucție
al structurii, existent la un moment dat, precum și
despre aspectele pozitive ale procesului de instrucție,
permițând identificarea directă a modalităților prin
care personalul și structurile pot atinge nivelurile
de performanță dorite. Concluziile reieșite pe timpul participării
forțelor la operații reale sunt considerate și ele
finalități ale procesului de evaluare a nivelului de
instruire. Existența și funcționarea feedbackului
care leagă domeniile operațiilor și al instrucției
fiind esențială pentru creșterea eficienței activității
de instruire.
Se poate concluziona că activitatea de evaluare
a instrucției individuale și colective este o activitate
care se desfășoară continuu, pe durata întregului
an de instrucție, asigurând feedbackul necesar
stabilirii unor obiective de instrucție cât mai
apropiate de realitate, astfel încât să se asigure un
nivel de instrucție corespunzător misiunii primite
cu un consum eficient al resurselor alocate.
NOTE:
1 Andrei V ocilă, Evaluarea în procesul de învățământ ,
wordpress.com, 2010, http: //andreivocila.wordpress.
com/2010/05/03/evaluarea in procesul de invatamant, accesat
la 15.02.2015.
2 Ioan Jinga, Conducerea învățământului. Manual de
management instrucțional , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1993, p. 139.
3 Sorin Cristea, Dicționar de pedagogie , Editura Litera
Educațional, Chișinău, 2002, p. 129, apud „Dictionnaire
encyclopedique de l’éducation et de la formation”, Editions
Nathan, Paris, 1994, p. 415.
4 Constantin Cucoș, Teoria și metodologia evaluării ,
Editura Polirom, Iași, 2008, p. 66.
BIBLIOGRAFIE
Cucoș Constantin, Teoria și metodologia evaluării ,
Editura Polirom, Iași, 2008.
Cucoș Constantin, Pedagogie , Editura Polirom,
Iași, 2006.
Doctrina instruirii Armatei României , București,
2006.
Cristea Sorin, Dicționar de pedagogie , Editura
Litera Educațional, Chișinău, 2002.
Jinga Ioan, Conducerea învățământului. Manual
de management instrucțional , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1993.
Ghidul elaborării Programelor de Instrucție pentru
Misiuni , București, 2004.
www.wordpress.com