Buletinul Universității Naționale de Apărare Carol I [600523]

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Septembrie, 2015 106NOI AMENINȚĂRI
LA ADRESA SECURITĂȚII gLOBALE
NEw ThREATS
TO gLOBAL SECURITy
Lt.col.drd. Mădălina Daniela GHIBA*
În acest articol sunt prezentate efectele pozitive și negative ale fenomenului complex al globalizării, care se manifestă pe
cinci dimensiuni ale vieții, și anume: dimensiunea politico-militară, dimensiunea economico-financiară, dimensiunea socială
(etnică, religioasă etc.), dimensiunea de mediu și dimensiunea tehnologică.
Mediul de securitate globală este afectat de vulnerabilități și amenințări care, în ultima perioadă, acestea au o dinamică
și o transformare uluitoare, unele având efecte pe termen lung, cum ar fi încălzirea globală. La amenințările iminente și
involuntare se adaugă și amenințările intenționale, în acest sens exemplificative fiind atacurile teroriste, utilizarea războiului
cibernetic, utilizarea unor noi forme asimetrice de război – războiul hibrid, încălcarea drepturilor omului etc.
Fenomenul globalizării este ireversibil, iar găsirea de soluții pentru anihilarea amenințărilor la adresa securității globale
nu se poate face decât prin implicarea și acțiunea comună a tuturor statelor .
This article presents the positive and negative effects of the complex phenomenon of globalization, which manifests
itself on five dimensions of life: the political-military dimension, the economic and financial dimension, the social dimension
(ethnic, religious, etc.), the environment dimension and the technology dimension.
The global security environment is affected by vulnerabilities and threats that lately have a dynamic and breathtaking
transformation, some with long-term effects, such as global warming. To the imminent and involuntary threats, intentional
threats must be added; in this respect, terrorist attacks, the use of cyber warfare, the use of new forms of asymmetric warfare
– hybrid war, human rights violations, etc are exemplary.
The phenomenon of globalization is irreversible and finding solutions to annihilate threats to global security can be
done only through the involvement and joint action by all countries.
Cuvinte-cheie : securitate; globalizare; amenițări; conflict; Declarația Mileniului; ONU.
keywords : security; globalization; menace; conflict; Millennium Declaration; UN.
*Universitatea Națională de Apărare „Carol I”
e-mail: [anonimizat] mDupă sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial, omenirea a fost preocupată în permanență
de asigurarea păcii și securității mondiale, fapt
ce a generat înființarea unor organizații unele cu
vocație universală, ca Organizația Națiunilor
Unite, altele cu caracter regional ca Uniunea
Europeană, Organizația Tratatului Atlanticului de
Nord, Organizația pentru Securitate și Cooperare
în Europa, Liga Statelor Arabe etc.
Pe parcursul a celor peste 70 de ani de la Marea
Conflagrație a secolului XX, mediul de securitate
internațional a fost în continuă transformare
determinată de evoluțiile politice ce caracterizează relațiile internaționale dintre state, exemplificative
fiind în acest sens relația politică dintre Rusia și
Ucraina, perpetuul conflict dintre Palestina și Israel,
precum și apariția unor fenomene voluntare și
involuntare ce au sensibilizat și au marcat omenirea,
cum ar fi: atacurile teroriste din Paris din ianuarie
2015, cutremurul din 28 aprilie 2015 din Nepal
etc. Astfel, interesul statelor în apărarea securității
lor este tot mai evident, utilizând în scop coercitiv
instrumentele de putere de care acestea dispun, fie
în mod direct, fie prin intermediul organizațiilor
internaționale, la care se adaugă metode ce au ca rol
responsabilizarea diferiților actori prin asumarea
răspunderii acestora privind viitorul Planetei.1
De-a lungul istoriei, umanitatea a cunoscut o
dezvoltare continuă ce a fost determinată de dorința
de a avea o viață mai bună și prosperă, dar și de

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Septembrie, 2015 107dorința de cunoaștere. Aceste aspirații ale omenirii
au provocat pe oameni să părăsească meleagurile
originare, să se îndrepte spre alte meleaguri și să-și
împartășească ideile creatoare.
Astfel, în opinia experților2 sunt considerați
principali generatori ai globalizării militarii,
negustorii, predicatorii și aventurierii a căror
experiență practică este cunoscută încă din
Antichitate atât în scrierile istoricilor, cât și în
epopeile lăsate moștenire de către marii autori din
literatura universală.
Securitatea este un termen relativ, fiind țelul cel
mai înalt spre care statele tind și care denotă absența
amenințărilor împotriva unor valori importante.3
În prezent, globalizarea este principalul
fenomen care caracterizează mediul de securitate,
dând naștere la noi riscuri și amenințări, dar și a
unei multitudini de avantaje care conturează noi
concepții despre securitate.
„Securitatea globală reprezintă un concept
relativ nou, ce este, în același timp, o oglindă a
imaginii ONU, dar și un subiect de controversă din
cauza sferei sale uriașe de acoperire.”4
Totodată, globalizarea este considerată și un
vector real și principal de dezvoltare economică,
menit să genereze prosperitate, deși nu pentru
toate țările globalizarea garantează dezvoltarea și
prosperitatea. Dezvoltarea fiecărei țări în epoca
globalizării depinde de capacitatea acestora de a
valorifica, în mod adecvat și eficient, șansele oferite
de acest fenomen al mondializării.
Fondul Monetar Internațional a definit
globalizarea drept „integrarea internațională
crescândă a piețelor atât pentru bunuri și servicii,
cât și pentru capital”5.
„Globalizarea a atras după sine noi oportunități.
Creșterea substanțială în lumea în curs de dezvoltare,
condusă de China, a scos din sărăcie milioane de
oameni. Dar globalizarea a condus, de asemenea, la
amenințări mai complexe și interconectate. Arterele
societății noastre – precum sistemele informatice
și furnizarea de energie – sunt mai vulnerabile.
Încălzirea globală și degradarea mediului modifică
aspectul planetei noastre. Mai mult, globalizarea
accelerează modificarea raporturilor de forță și
evidențiază diferențele de valori. Recenta criză
financiară a destabilizat atât economiile dezvoltate,
cât și pe cele în curs de dezvoltare.”6
Globalizarea reprezintă principalul vector de
promovare și de implementare a politicilor și a
formelor de guvernământ democratice.În prezent, dezvoltarea inovațiilor în domeniul
comunicațiilor (telefonia mobilă, televiziunea,
internet) a determinat accesul a unui număr cât
mai mare din populația globului la evenimente
dramatice, precum atacul terorist din New York
de la 11 septembrie 2011, atacul terorist din Paris
în ianuarie 2015, cutremurul din Nepal din 25
aprilie 2015, tragedii ce au făcut ca toate statele
și întreaga omenire să fie solidară și să sprijine
populația afectată, fapt care înainte nu era posibil.
Prin urmare, dezvoltarea tehnologiei informației
are rolul de a realiza legături politice și umanitare
între state și oameni, depășind granițele naționale și
regionale, devenind globale.
Globalizarea reprezintă un fenomen complex
și în continuă transformare, care aduce nu numai
beneficii, dar și riscuri și amenințări care pun în
dificultate întrega lume, țările fiind nevoite să
găsească soluții pertinente pentru atenuarea și chiar
anihilarea efectelor acestora.
Astfel, mediul de securitate global poate fi
analizat prin prisma a mai multor sectoare, dat fiind
faptul că globalizarea se definește printr-o serie de
dimensiuni, astfel: dimensiunea politico-militară,
dimensiunea economico-financiară; dimensiunea
socială (etnică, religioasă etc.), dimensiunea de
mediu și dimensiunea tehnologică.
În situația în care una dintre dimensiunile
enumerate mai sus este pusă în pericol, din pricina
unor factori cu caracter intențional sau iminent, se
poate aminti despre amenințări la adresa mediului
de securitate globală.
Prezența amenințărilor la adresa securității
globale determină crearea unui mediu de insecuritate
a individului de pretutindeni, iar din nefericire, în
ultimul deceniu, umanitatea s-a confruntat cu noi
amenințări ca atitudini hegemonice ale unor state,
utilizarea unor noi tehnici și tehnologii dezvoltate
de către grupările teroriste, amplificarea violenței
etnice și religioase, traficul de persoane și de
droguri, încălcarea drepturilor fundamentale ale
omului, insecuritatea cibernetică, intensificarea
traficului de armament, exploatarea nerațională a
resurselor, încălzirea globală, lipsa apei și hranei în
anumite zone, prezența unor epidemii cu caracter
transfrontalier și existența sărăciei în anumite zone
ale globului. Potrivit opiniilor unor specialiști, se
consideră că la nivel internațional nu există nicio
structură centrală care să administreze soluții la
noile amenințări la adresa securității globale.

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Septembrie, 2015 108Se apreciază că Organizația Națiunilor Unite
este cel mai important actor la nivel global care
are ca scop asigurarea securității mondiale. În
argumentarea acestei afirmații, menționăm că, la
inițiativa Organizației Națiunilor Unite, la Summitul
Mileniului, din septembrie 2000, a fost adoptată
de 191 de țări, Declarația Mileniului, fiind unica
agendă globală în domeniul dezvoltării, prin care
statele membre și-au fixat un număr de 8 Obiective
de Dezvoltare ale Mileniului, fiind ținte precise
ce trebuiau atinse până în anul 2015: 1) reducerea
sărăciei severe; 2) realizarea accesului universal
la educația primară; 3) promovarea egalității între
sexe și afirmarea femeilor; 4) reducerea mortalității
infantile; 5) îmbunătățirea sănătății materne; 6)
combaterea HIV/SIDA, malariei și a altor boli; 7)
asigurarea sustenabilității mediului și 8) crearea
unui parteneriat global pentru dezvoltare.7
Prin Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului
adoptate prin Declarația Mileniului, care poate
fi considerată ca fiind un instrument juridic cu
vocație universală, dat fiind atât numărul mare al
țărilor care care l-au adoptat, cât și scopul pe care
aceasta o are, acela de a asigura o lume mai bună
și prosperă pentru întreaga omenire, apreciem că
aceste obiective reprezintă, de fapt, soluții la unele
amenințări la adresa mediului de securitate globală.
Tipuri de amenințări – aspecte generale
Începutul secolului XXI este marcat de
transformări ale mediului de securitate, iar
momentul care reprezintă reper în istoria lumii
referitoare la securitate, în mod evident, potrivit
opiniilor unor specialiști a fost atacul terorist de la
New York din data de 11 septembrie 2001.
De la acest eveniment, mondializarea
interesului de securitate, adică de globalizare a
securității a căpătat o importanță vizibil crescută,
dar și noi abordări la nivelul tuturor organismelor
internaționale.
Amenințări politice
Stabilitatea politică a fiecărui stat în parte
generează stabilitatea regională și, implicit,
stabilitatea politică mondială. Dar istoria omenirii
și mediul actual de securitate mondială dovedesc
faptul că idealul de stabilitate politică mondială nu
poate fi atins.
În general, amenințările politice sunt generate
de acțiuni de natură să încalce ordinea de drept a unui stat sau a unor organizații internaționale. Astfel
de acțiuni sunt: izolarea politică și economică a
unor state, răsturnarea guvernelor, care uneori duc
la crize politice, excluderea unor țări din diferite
organisme internaționale de securitate, diferite
presiuni de natură să determine decizii politice care
pot produce efecte negative ireversibile, atitudinea
expansionistă a unor state față de alte state etc.
La nivel politic se disting amenințări de sorginte
ideologică sau națională care, la rândul lor, pot fi
intenționale și structurale.
Amenințările intenționale sunt generate de:
încălcarea drepturilor omului prin instituirea și
menținerea diferitelor forme de regimuri politice
(dictatorial, fundamentalist), nerecunoașterea
identității, suveranității și indivizibilității a unor
state de către alte state, acțiuni ale unor grupări
etnice ostile statului ce au ca rol să aducă atingere
suveranității și indivizibilității statelor respective,
sprijinirea unor formațiuni, amestecul în afacerile
interne ale unui stat de către alt stat, neaplicarea
unitară și echitabilă a criteriilor pentru includerea
tuturor statelor care intenționează să facă parte din
diferite organizații internaționale de securitate,
sprijinul plurivalent oferit unor grupări politice
antistatale.
Amenințările structurale iau naștere ca urmare
a dezvoltării și a evoluției în ansamblu a mediului
social mondial în care anumite formațiuni statale
sunt depășite, iar relațiile politice cu alte state, mai
ales cu cele cu care acestea se învecinează, sunt
afectate. Totodată, amenințările structurale pot fi
generate și de includerea unor state în organizații
internaționale care nu au capabilitățile de
implementare a politicilor care să fie complementare
cu cele ale organizațiilor în care au fost incluse.
Astfel, la peste zece ani de la adoptarea
Declarației Mileniului sunt evidente unele progrese
în îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale
Mileniului, principiile acestora fiind din ce în ce
mai mult încorporate în strategiile de dezvoltare
naționale, reformând politicile și creând instituții
pentru a implementa aceste planuri în mod eficient.
Progresele nu sunt echilibrat distribuite și sunt
limitate de impactul principalelor provocări globale,
de la criza financiară și economică, creșterea
prețurilor la produsele alimentare de bază, efectul
schimbărilor climatice, până la persistența zonelor
de instabilitate și conflict. Capacitatea instituțională
scăzută a țărilor în situații de conflict sau recent

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Septembrie, 2015 109angajate în procesul de stabilizare și reconstrucție
influențează negativ îndeplinirea Obiectivelor de
Dezvoltare ale Mileniului.8
Amenințările cu caracter politic sunt în
continuă transformare și permanent pot apărea noi
forme și mijloace prin care acestea pot fi înnoite
sau completate. Pentru contracararea acestor
tipuri de amenințări fiecare stat trebuie să respecte
principiile de bază ale unei guvernări democratice,
fără derapaje de la aceste principii, pentru a avea
credibilitate atât în înteriorul său, cât în relațiile
politice cu alte state.
Amenințări sociale
Amenințările sociale sunt generate de politica
pe care statele o duc în interiorul lor, dar și în
relațiile cu alte state.
În esență, la început, amenințările sociale își au
originea în interiorul statului, iar lipsa unor soluții
în acest sens din partea statului creează premise
clare de externalizare, acestea devenind amenințări
sociale la nivel regional sau global.
Nemulțumirile sociale de orice natură perturbă
securitatea națională, iar nerezolvarea sau întârzierea
soluționării conflictelor de ordin etnic, religios, de
muncă, de asigurări sociale etc. reprezintă un factor
de instabilitate a statului respectiv.
În ultimele decenii s-a observat că o sursă
de amenințare a mediului de securitate globală o
reprezintă conflictele de natură etnic-religioasă,
fapt ce a determinat comunitatea internațională să
se implice direct și activ în găsirea de soluții, prin
abordarea unor stategii de natură să contracareze
astfel de conflicte și să le prevină în viitor.
În prezent, conflictele etnice iau naștere ca
urmare a dezvoltării fenomenului de extremism
etnic care are cauze multiple.
Sursa amenințărilor sociale este diferită de la
stat la stat, motiv pentru care predictibilitatea lor nu
este deloc facilă.
Amenințări economice
Ecomonia de piață la acest moment reprezintă
singura formă de dezvoltare și prosperitate
economică a fiecărei țări, chiar dacă aceasta prezintă
riscuri. Totodată, economia de piață stimulează
dezvoltarea și creșterea atât a competivității,
producției, consumului, cât și a schimburilor
economice între state.
Prosperitatea și dezvoltarea economică unei
țări reprezintă unul din pilonii de putere politică a acestuia în interior, dar și în relațiile externe cu alte
state.
Amenințările economice sunt determinate de o
gama variată de factori cum ar fi: impunerea unor
politici economice de natură să ducă la pauperizarea
populației și îmbogățirea unor categorii sociale,
generând totodată și amenințări sociale; aplicarea
unor jocuri de piață ce contravin principiului
concurenței loiale; monopolul asupra resurselor
și materiilor prime; precum și unui anumir palier
de piață; raportul disproporționat dintre resurse
limitate și creșterea demografică, aspect ce
determină migrația populației către țările prospere;
disparitățile de dezvoltare economică regionale,
dar și în cadrul aceluiași stat, aplicarea unor politici
economice nerealiste.
Dezvoltarea economică a statului este în strânsă
corelație cu capabilitățile militare ale acestuia,
situație care determină nu numai stabilitatea
și securitatea pentru statul însuși, dar și pentru
securitatea regională și chiar globală.
Amenințările economice sunt un catalizator
pentru alte tipuri de amenințări, aducând cu ele
la pachet amenințări politice, sociale și/sau de
mediu.
Amenințări militare
Amenințările militare au fost considerate,
în trecut, ca fiind principalul tip de amenințare
la adresa securității globale. Acțiunea militară a
unui stat împotriva altui stat produce fără echivoc
pierderi economice și umane, uneori irecuperabile.
Totodată, în ultimul deceniu, mediul de
securitate globală se confruntă cu un nou tip de
război, și anume războiul hibrid, care reprezintă
o mixtură dintre războiul convențional și acțiuni
militare neconvenționale (terorism, război
cibernetic, război de gherilă, război civil, insurgență
etc.) utilizându-se totodată metode și tehnologii
ultramoderne.
Termenul de război hibrid a apărut pentru prima
dată în articolele de specialitate în anul 2006, după
confruntarea din Liban dintre Israel și Hezbollah.
Acest tip de război hibrid s-a apreciat că a fost
utilizat de Rusia în cazul anexării Crimeei (2014),
NATO considerând că această anexare este nelegală
atât din perspectiva relațiilor internaționale, cât și
din perspectiva metodelor utilizate.
De asemenea, se apreciază că și în cazul crizei
din Ucraina această formă de război modern este

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Septembrie, 2015 110utilizată de către Rusia prin atacurilor cibernetice,
precum și prin manevrarea unor soldați care folosesc
armament modern și care nu poartă însemne
militare, aceștia fiind greu de identificat din ce
armată fac parte, putând exista erori în distingerea
combatanților de populația civilă (de aceea sunt
considerate forțe de gherilă sau mercenari). La toate
acestea se mai adaugă și manipularea minorităților
rusești din Ucraina de către Rusia, sporind astfel
pericolul acestui conflict.
Prin urmare, purtarea unui război hibrid
reprezintă fără echivoc o amenințare gravă la
securitatea globală, întrucât contracararea acțiunilor
unui astfel de război este greu de realizat, datorită
caracterului iminent și nepredictibil de producere
a acestor acțiuni, dar și din punct de vedere al
legalității și legitimității ducerii unui astfel de
război.
Dezvoltarea tehnologiilor militare a generat
conceptul de Războiul bazat pe rețea (RBR), care
este un concept operațional specific societății
informaționale, „care se bazează pe superioritatea
informațională, definită de capacitatea forțelor
proprii de a colecta, prelucra și disemina un
flux neîntrerupt de informații, concomitent cu
perturbarea capacității inamicului de a realiza
aceleași activități.”9
Războiul bazat pe rețea a fost folosit în
Irak și în Afganistan și a evidențiat facilitățile
capabilităților de rețea, dar a adus în egală măsură
și vulnerabilitățile generate de purtarea unui astfel
de război, cum ar fi atacurile cibernetice, creșterea
dependenței de tehnologie și accesul la ea, costurile
foarte mari în vederea achiziționării unor astfel de
tehnologii.10
Amenințări de mediu
Protecția mediului reprezintă o problemă de
interes comun pentru întrega omenire, întrucât
diferiți factori tind să pună în pericol planeta
albastră.
Dezvoltarea industriei, precum și exploatarea
nerațională și necontrolată a resurselor naturale au
atras degradarea mediului, ce s-a manifestat prin
dezechilibre naturale, care din nefericire au un
caracter transfrontalier și iminent.
Încălzirea globală este provocată de acumularea
în atmosferă a unor cantități periculoase de gaze, care
au ca efect subțierea stratului de ozon, determinând
producerea „efectului de seră”. Acest efect de seră aduce fenome catastrofale ca topirea calotelor
polare, ridicarea nivelului mărilor, pierderea
fertilităților solurilor.11 Se apreciază că amenințarea
cea mai mare pentru umanitate în următorii 30-50
de ani va fi lipsa resurselor de hrană. Ca urmare a
afectării solului, producerea hranei prin agricultură
este pusă în pericol.
La acestea se mai adăugă: creșterea demografică;
transferul sau exportul ilegal al deșeurilor
(substanțelor periculoase); catastrofele naturale
de intensitate mare; acumulările necontrolate și
destabilizatoare de forțe, echipamente și tehnică
de luptă, care prin utilizare produc degradarea
mediului; amplificarea evenimentelor și
infracțiunilor la adresa mediului; limitarea accesului
statelor subdezvoltate la tehnologii nepoluante
pentru mediu etc.12
Amenințări cibernetice
Dezvoltarea sistemului informatic, în ultimele
două decenii, ca urmare a evoluției tehnologiilor
digitale a condus facilitarea muncii în birouri,
ajungându-se la utilizarea acesteia la nivel
instituțional, inclusiv la nivel strategic.
Spațiul cibernetic se caracterizează prin lipsa
frontierelor, dinamism și anonimat, generând
deopotrivă atât oportunități de dezvoltare a
societății informaționale bazate pe cunoaștere,
cât și riscuri la adresa funcționării acesteia (la
nivel individual, statal și chiar cu manifestare
transfrontalieră).13 Prin urmare, domeniul securității
cibernetice a început să capete noi dimensiuni odată
cu creșterea gradului de automatizare a prelucrării
datelor, informațiilor și cunoștințelor, extinderea și
amplificarea amenințărilor cibernetice. În același
timp, evoluția contextului geopolitic a impus o
nouă paradigmă a culturii securității naționale, în
care dimensiunea cibernetică capătă o importanță
crescândă alături de celelalte domenii care vizează
securitatea națională.
Alături de beneficiile incontestabile pe care
informatizarea le induce la nivelul societății moder-
ne, ea introduce și vulnerabilități, astfel că asigurarea
securității spațiului cibernetic trebuie să constituie
o preocupare majoră a tuturor actorilor implicați,
mai ales la nivel instituțional, unde se concentrează
responsabilitatea elaborării și implementării unor
politici aplicate domeniului de referință.14
În prezent, spațiul cibernetic are un caracter
global, care este în permanentă dezvoltare permițând

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Septembrie, 2015 111comunicarea și relaționarea persoanelor din orice
țară, fără restricții de frontieră. Totodată, reprezintă
și o infrastructură critică, având în vedere faptul
că prosperitatea economică și securitatea unor
state dezvoltate se bazează pe sistemul informatic.
Astfel, asigurarea securității spațiului cibernetic
reprezintă o prioritate în cazul țărilor dezvoltate ca
SUA, Germania, Anglia, Canada etc.
De asemenea, rețelele de socializare din
mediul virtual reprezintă o sursă de recrutare de noi
adepți către grupările teroriste, mai ales din rândul
tinerilor.
Amenințări concrete ale mediului de securitate
contemporan la nivel global
Într-un discurs susținut la cea de-a 69-a sesiune
a Adunării Generale a ONU, în septembrie 2014,
președintele american Barack Obama declara că
„în timp ce noi ne-am reunit aici, virusul Ebola
face ravagii în Africa de Vest, agresiunea Rusiei în
Europa care amintește de o epocă când națiunile
mari călcau în picioare națiunile mici în urmărirea
propriilor ambiții teritoriale și cruzimea teroriștilor
în Siria și Irakului.15
La data de 03.06.2015, Organizația Mondială
a Sănătății a Organizației Națiunilor Unite (OMS)
a raportat o creștere a intensității, precum și zona
geografică de transmitere a virusului Ebola în
Guineea și Sierra Leone, și totodată a avertizat că
debutul sezonului ploios va face ca operațiile de
teren să fie mai dificile, astfel implicarea comunității
rămânând o provocare pentru ambele țări.
Totodată, OMS a raportat că eforturile de răspuns
au fost complicate de rezistența activă și pasivă a
comunităților din Guineea și Sierra Leone. Astfel,
potrivit aceluiași raport, la data de 31 mai 2015, au
fost înregistrate un număr de 27.181 de cazuri de
Ebola, mai ales în Africa de Vest, înregistrându-se
11.162 de decese.16 Într-adevăr, această epidemie
reprezintă un pericol clar la securitatea acestor
zone, dar lipsa unor măsuri în vederea prevenirii
și combaterii acestui virus de către celelalte state
reprezintă o vulnerabilitate la adresa securității
sănătății întregii populații.
Lupta împotriva epidemiei SIDA continuă,
astfel că în anul 2030 această epidemie să fie
eradicată, cu condiția să se reducă decalajul dintre
persoanele care au acces la serviciile de prevenire
HIV , tratament, îngrijire și suportarea serviciilor și
persoanele care nu au acces la toate aceste facilități. Potrivit statisticilor din anul 2013, în Africa
Subsahariană erau 24,7 milioane de persoane care
trăiesc cu HIV , aceasta rămânând regiunea cea mai
afectată cu acest sindrom17 .
Summitul NATO ce a avut loc în septembrie
2014 în Țara Galilor este considerat a fi cel mai
important, întrucât Consiliul s-a reunit într-un
moment crucial pentru securitatea globală. Potrivit,
Declarației de la acest summit, intervenția militară
ilegală a Rusiei în Ucraina, precum și anexarea
de către Rusia a Crimeei reprezintă o încălcare a
relațiilor internaționale, constituind o amenințare
la adresa păcii și securității Europei și implicit la
adresa păcii și securității mondiale.18
Acceptarea unor astfel de acțiuni ca cele
ale Rusiei de către Europa și de către întreaga
comunitate internațională ar însemna, de fapt,
acceptarea nerespectării suveranității și integrității
statelor, precum și încălcarea principiului de
egalitate între state, principiu care reprezintă o
valoare fundamentală a relațiilor internaționale
între state.
Instabilitatea în creștere și multiplicarea
amenințărilor transnaționale și multidimensionale
în regiunile Orientului Mijlociu și Nordului Africii
afectează securitatea nu numai a locuitorilor din
zonele respective, dar și securitatea globală. Astfel,
așa numitul „Stat Islamic în Irak și Levant” (ISIL)
reprezintă o amenințare gravă pentru popoarele
irakian și sirian, dar și pentru toate națiunile, dat
fiind atacurile barbare de natură etnică și religioasă
ale ISIL asupra populației civile.19
La începutul lunii iunie 2015, la un forum
privind rolul mass-media în combaterea terorismului
ce a avut loc la sediul ONU, înalți funcționari ai
acestei organizații și-au exprimat îngrijorarea
profundă față de impactul luptelor teroriste străine
și utilizarea lor în mediul social. Prin intermediul
media, aceștia își desfășoară propaganda și acțiuni
de radicalizare, precum și recrutarea în rândurile
teroriștilor a tinerilor bărbați și femei vulnerabile.20
Potrivit datelor furnizate de ONU, mai mult de
25.000 de luptători teroriști străini din peste 100 de
state membre au călătorit în Siria și Irak, precum
și în Afganistan, Yemen, Libia, iar între jumătatea
anului 2014 și martie 2015 creșterea în străinătate
a luptătorilor teroriști din întreaga lume a fost de
aproximativ 70%.21
Dat fiind aceste statistici îngrijorătoare, întreaga
comunitate internațională trebuie să răspundă global

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Septembrie, 2015 112și colectiv în vederea combaterii extremismului
etnic și religios generat prin terorism internațional,
iar globalizarea acestuia a devenit o realitate.
Totodată, achiziționarea și deținerea de arme de
distrugere în masă (nucleare, biologice sau chimice)
de către entități teroriste, reprezintă astăzi una
dintre cele mai importante amenințări și provocări
la adresa securității comunității internaționale.
Se menține, de asemenea, riscul ca unele state să
folosească sau să amenințe cu folosirea armelor
de distrugere în masă, în scopuri de șantaj sau
intimidare.22
O amenințare importantă pentru stabilitatea
regională, dar și globală o reprezintă posibilitatea
ca statele deținătoare de arme de distrugere în masă
ce sunt implicate în conflicte locale, să le utilizeze
pentru a-și dovedi supremația.
Din aceste motive, pentru asigurarea securității
și păcii globale la nivel internațional au fost luate
măsuri în vederea dezarmării și neproliferării
armelor de distrugere în masă. În acest sens, au
fost încheiate o serie de tratate, convenții care
tind să aibă vocație universală prin numărul mare
de țări semnatare, exemplificative în acest sens
fiind: „Convenția privind interzicerea dezvoltării,
producției și stocării armelor bacteriologice și cu
toxine și distrugerea acestora”, ce a intrat în vigoare
la data de 26 martie 1975, fiind în prezent 172 de
țări membre la această convenție; „ Convenția
privind interzicerea armelor chimic e (Chemical
Weapons Conventio n ‒ CWC)”, în prezent 190 de
state sunt părți la această convenție; „ Tratatul de
Neproliferare Nucleară (NPT)” a intrat în vigoare
la 5 martie 1970; „Tratatul privind interzicerea
totală a testelor nucleare ( Comprehensive Nuclear
Test-Ban Treaty ‒ CTBT )” care a fost negociat în
perioada 1993-1996, fiind adoptat de Adunarea
Generală a ONU la 10 septembrie 1996 și în prezent
are 183 de state semnatare, dintre care 153 de state
l-au ratificat.
Criminalitatea organizată reprezintă o
amenințare reală la adresa securității naționale
a multor state, precum și la adresa securității
internaționale, deoarece organizațiile criminale
și-au extins puterea și influența prin creșterea
traficului ilegal de persoane, bunuri, armament,
droguri, bani, astfel bugetul acestor organizații
devenind mult mai mare decât cel al guvernelor
care se confruntă cu acestea. Mai mult decât atât,
activitatea acestor organizații criminale a căpătat un caracter transfrontalier, prin utilizarea regulilor de
management specifice companiilor multinaționale,
prin stabilirea unor relații cu oficialități și lideri
politici corupți, prin alianțe strategice cu alte
rețele criminale, și prin urmare, aceste organizații
au devenit foarte puternice punând în pericol
funcționarea și legitimitatea aparatului de stat din
unele țări.23
Deoarece traficul de droguri și arme, crima
organizată transnațională, terorismul internațional
sunt amenințări grave la adresa securității globale,
Organizația Națiunilor Unite depune eforturi
în crearea de mecanisme pentru mobilizarea
resurselor și coordonarea de răspuns la fiecare
problemă globală. Astfel, ghidat de rezoluțiile
1373 (2001) și 1624 (2005) ale Consiliului de
Securitate, Comitetul de combatere a terorismului
al ONU lucrează pentru a susține capacitatea
statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite
pentru prevenirea actelor teroriste atât în interiorul
frontierelor lor, cât și între regiuni. În anul 2016,
Adunarea Generală a ONU va organiza o sesiune
specială privind problema drogurilor la nivel
mondial. „Convenția ONU împotriva criminalității
transnaționale organizate (Organized Crime
Conventia)” ‒ și cele trei protocoale la aceasta
(privind traficul de persoane, traficului ilegal de
migranți și traficului de arme de foc) ‒ este singura
convenție internațională care se ocupă cu crima
organizată, și oferă statelor părți un cadru pentru
prevenirea și combaterea criminalității organizate,
precum și o platformă pentru cooperarea în
acest sens.24
În ultimul deceniu, omenirea s-a confruntat cu
încălcări grave și la scară largă ale dreptului omului.
Din aceste motive, au fost sesizate încălcări grave
ale dreptului omului, diversitatea acestora fiind
impresionantă, în toate colțurile lumii. Pe cale de
consecință, Consiliul de Securitate al Organizației
Națiunilor Unite a adoptat, în aprilie 2014,
Rezoluția nr. 2.150 privind prevenirea genocidului
și a reafirmat punctele 138 și 139 din Summitul
Mondial din 2005 privind responsabilitatea de a
proteja populațiile de genocid, crime de război,
purificării etnice și de crime împotriva umanității.
Sărăcia extremă a populației în unele zone ale
globului se manifestă prin lipsa accesului la apă
și canalizare (aproximativ 1,5 miliarde de oameni
trăiesc în condiții degradante), lipsa educației,
existența foametei etc. În baza acestor date sumbre,
Organizația Națiunilor Unite prin obiectivele

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Septembrie, 2015 113propuse prin Declarația Mileniului, preconizează ca
până în anul 2020 sărăcia extremă să fie eradicată.
Lupta pentru accesul la resursele de apă determină
unele statele să utilizeze violența, semnalată în
Orientul Apropriat și Mijlociu.
Explotarea excesivă și defrișarea necontrolată
a pădurilor reprezintă o altă amenințare la adresa
mediului de securitate, întrucât aceste fapte au
dus la fenomene și schimbări climatice(inundații,
încălzire globală datorată rarefierii stratului de
ozon, ninsori abundente etc.), care uneori au avut
efect catastrofal.
Statele membre ale ONU au fost preocupate
să realizeze un proiect de acord universal privind
schimbările climatice, acord ce va fi finalizat la
Paris, în 2015. Noul acord va intra în vigoare în
2020. S-a conștientizat faptul că trebuie luate de
către comunitatea internațională măsuri urgente
privind schimbările climatice, deoarece umanitatea
s-ar putea confrunta cu un viitor obscur și nesigur.
Prin al cincilea raport de evaluare al Grupului
interguvernamental privind schimbările climatice
s-a cerut reducerea semnificativă a emisiilor ce
produc efectul de seră, emisii care au crescut la
niveluri periculoase, datorită dependenței exagerate
de combustibili fosili, care emit dioxid de carbon și
de măsurile minime în vederea utilizării resurselor
regenerabile energetice.
Numărul de persoane afectate de crize
umanitare aproape s-a dublat în ultimul deceniu. Prin
urmare, Organizația Națiunilor Unite și partenerii
săi continuă să răspundă nevoilor umanitare și
situațiilor de urgență care rezultă din conflicte și/
sau provocările globale, cum ar fi schimbările
climatice și de degradare a mediului.
Dezvoltarea tehnologiilor informatice a adus
comunicarea datelor fără graniță, în timp real, a
datelor, determinând o dezvoltare accelerată a
statelor care și-au perfecționat și dezvoltat sistemul
informatic și-au migrat de la capitalul financiar
către capitalul intelectual.
Răspândirea internetului a adus atât beneficii,
cât și amenințări. La început viermii și virușii au
devenit o reală amenințare la securitatea întregului
sistem (economic, bancar, de apărare etc.), fiind
utilizați în spionajul cibernetic.
Prin intermediul spațiului cibernetic s-au
comandat și s-au coordonat atacuri teroriste, s-au
manifestat amenințări la adresa unor grupuri etnice
sau religioase, s-au inserat informații care au rolul
de a induce în eroare masele. În anul 2008, unul dintre cele mai serioase
atacuri de până în prezent a fost lansat împotriva
sistemului american de computere. Prin intermediul
unui singur memory stick conectat la un laptop al
armatei, la o bază militară din Orientul Mijlociu,
un program spion s-a răspândit nedetectat atât în
sistemele clasificate, cât și în cele neclasificate.
Acest eveniment a realizat ceea ce a echivalat cu un
cap de pod digital, prin care mii de dosare cu date au
fost transferate în servere aflate sub control străin.
Începând de atunci, spionajul cibernetic a devenit
o amenințare aproape constantă. Incidente similare
s-au produs în aproape toate statele membre NATO
și – mai important – recent, din nou, în Statele Unite.
De această dată, au fost afectate mai mult de 72 de
companii, inclusiv 22 de birouri guvernamentale și
13 contractori din domeniul apărării.25
În timpul conflictului Georgia – Rusia, războiul
cibernetic a fost utilizat din plin de către Rusia
împotriva serverelor guvernamentale georgiene,
capabilitățile de informare ale Georgei fiind
afectate.
Utilizarea războiului cibernetic creează avantaje
și asigură controlul mai ales celui care îl inițiază,
deoarece are un caracter asimetric și identificarea
la nivel internațional a atacatorului nu este deloc
facilă, de multe ori este chiar imposibilă.
Datorită experiențelor din Kosovo (1999)
și cele din Estonia (2007), NATO a pus bazele
realizării unei „Apărări Cibernetice 1.0”. Ulterior,
potrivit noului Concept Strategic de la Lisabona din
2010, Politica NATO privind Apărarea Cibernetică
revăzută definește amenințările cibernetice drept o
sursă potențială care face obiectul apărării colective
în concordanță cu articolul 5 al NATO, Alianța
trebuind să realizeze o „Apărare Cibernetică 2.0”
modernizată. 26
Amenințarea cibernetică cu care se confruntă
statele dezvoltate este o provocare pentru economia
și securitatea națională a acestora, întrucât creșterea
economică și stabilitatea în secolul XXI depinde de
securitatea spațiului cibernetic.
Concluzii
Sfera relațiile internaționale între state este
conturată de fenomenul globalizării care în
prezent este un fenomen ireversibil, aducând atât
beneficii cât și dezavantaje. Fenomenul globalizării
este complex, acesta manifestându-se pe cinci
dimensiuni importante ale vieții, astfel: politic,
economic, social, tehnologic și mediu.

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Septembrie, 2015 114Într-adevăr, prin globalizare, mediul interna-
țional este caracterizat de interconectivitatea dintre
state și de interdependența din punct de vedere
economic, informațional, politic, social, cultural,
militar etc. Prin globalizare s-au impus standardizări
și valori pe care toate statele sunt obligate să le
respecte, cum ar fi: valorile democratice, condiții
standard de trai, dreptul la un mediu sănătos, accesul
întregii populații la informație și învățământ etc.
Globalizarea poate permite crearea unei lumi
mai prospere, care nu se poate realiza decât dacă
se asigură securitatea mediului internațional.
Din cele prezentate, se poate desprinde ideea că
unele amenințări la adresa securității globale se
perpetuează, însă modul de manifestare a acestor
amenințări se modifică, dând o nouă configurare
a amenințărilor. Totodată, securitatea globală este
pusă în pericol de noi amenințări cum ar fi, războiul
cibernetic, producerea de catastrofe naturale fără
precedent, conturarea războiului hibrid, apariția
unor noi maladii cu putere foarte mare răspândire
(cazul Ebola), utilizarea unor tehnologii noi a căror
efecte nu sunt cunoscute, folosirea resurselor în mod
excesiv și necontrolat, creșterea populației în zone
deja dens populate, atragerea unui număr cât mai
mare de adepți la grupuri etnic-religioase a căror
formă de exprimare este violentă, care dispun de
bugete din ce în ce mai mari și au acces la tehnologii
cât mai performante, accentuarea sărăciei în țăriile
care deja erau sărace, existența unor premise de
faliment a noi state (cazul Greciei).
Despre efectele pozitive ale globalizării, la
acest moment, se poate afirma că nu toate statele
beneficiază.
De asemenea, din cele prezentate rezultă
că o amenințare la adresa mediului global de
securitate nu se produce independent, aceasta
fiind în strânsă corelație cu alte amenințări. De
exemplu, amenințările politice atrag producerea
amenințărilor sociale, mai ales în cazul statelor
în care guvernarea se realizează prin derapaje
de la principiile democratice, fapt ce determină
nemulțumirea populației. Această nemulțumire se
manifestă prin mișcări sociale care tind uneori să
se externalizeze.
La la nivel internațional nu există o instituție care
să administreze amenințările la adresa securității
globale. Ca urmare, Organizația Națiunilor
Unite joacă rolul cel mai important în asigurarea
securității și păcii mondiale. Prin Declarația Mileniului, document cu vocație universală, ONU
propune opt obiective care trebuie atinse, acestea
fiind de fapt soluții de răspuns la amenințările
globale. Prin urmare, toate statele lumii trebuie să
acționeze împreună în mod unitar pentru găsirea de
soluții pentru a răspunde la amenințările securității
globale.
NOTE:
1 Teodor Frunzeti, Globalizarea securității , Editura
Militară, București, 2006, p. 9.
2 Ibidem.
3 Graham Evans, Jeffrey Newnham , Dicționar de Relații
Internaționale , Editura Universal Dalsi, București, 2001, p. 501.
4 Sarcinschi Alexandra, Vulnerabilități, risc, amenițare
− securitatea ca reprezentare psihosocială , Editura Militară,
București, 2007, p. 17.
5 Teodor Frunzeti, op.cit ., p.13.
6 Raport privind punerea în aplicare a Strategiei europene
de securitate, Strategia europeană de securitate, O Europă
sigură într-o lume mai bună, Luxemburg: Oficiul pentru
Publicații al Uniunii Europene, 2009, p.8. EUROPENE DE
7 http://www.mae.ro/node/139 9, accesat la 01.06.2015,
ora 17:45.
8 http://www.mae.ro/node/139 9, accesat la 02.06.2015,
ora 18:20.
9 Constantin Popescu, Concepte strategice specifice
mediului de securitate contemporan , Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2014, p. 95.
10 Ibidem.
11 Mihai-Marcel Neag coordonator, Arhitecturi de
securitate umană în spațiul euroatlantic, Editura Tehno Media,
București, 2009, p. 25.
12 Valentin – Stelian Bădescu, Dreptul mediului. Sisteme
de management de mediu , Editura C.H. Beck, București,
2011, p. 11.
13 http://www.mae.ro/node/2836 7, accesat la
05.06.2015, ora 18.31.
14 Ibidem.
15 http://www.agerpres.ro/externe/2014/09/25 /, accesat
la 25.05.2015, ora 18:27.
16 http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsI D,
accesat la 05.06.2015, ora 19.34.
17 http://www.un.org/millenniumgoals/mdgnews.shtm l,
accesat la 05.06.2015, ora 20.04.
18 https://ww w. Presindency.ro/static/ Declarație
Chicago . pdf., accesat la 01.06.2015, ora 16.45.
19 Ibidem.
20 http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsI D,
accesat la 06.06.2015, ora 17.42.
21 Ibidem.
22 http://www.mae.ro/node/201 8, accesat la
06.06.2015, ora 18.14.
23 Mihai–Marcel Neag coordonator, op.cit ., pp. 42-43.

Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“
Septembrie, 2015 11524http://www.un.org/en/sections/priorities/drug-
control-crime-prevention-and-counter-terrorism/index.htm l,
accesat la data de 06.06.2015, ora 19.30.
25 http://www.nato.int/docu/review/2011/11-september/
Cyber-Threads/RO/index.ht m, accesat la 07.06.2015, ora
20.07.
26 Ibidem.
BIBLIOgRAFIE
Bădescu Valentin-Stelian, Dreptul mediului.
Sisteme de management de mediu , Editura C.H.
Beck, București, 2011.
Evans Graham, Newnham Jeffrey , Dicționar
de Relații Internaționale , Editura Universal Dalsi,
București, 2001.
Frunzeti Teodor, Globalizarea securității ,
Editura Militară, București, 2006.
Neag Mihai-Marcel coordonator, Arhitecturi
de securitate umană în spațiul euroatlantic , Editura
Techno Media, București, 2009.
Popescu Constantin, Concepte strategice
specifice mediului de securitate contemporan ,
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”,
București, 2014.
Sarcinschi Alexandra, Vulnerabilități,
risc, amenițare – securitatea ca reprezentare
psihosocială , Editura Militară, București, 2007.Singer P.W., Allan Friedman, Cybersecurity
and Cyberwar: What Everyone Needs to Know,
Oxford University Press, 2014.
Raport privind punerea în aplicare a Strategiei
europene de securitate, Strategia europeană de
securitate, O Europă sigură într-o lume mai bună,
Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii
Europene, 2009.
http://www.anr.gov.ro./docs/legislație/
internațională/Carta.Organizația_Națiunilor_
Unite. ONU.pd f.
https://ww w. Presindency.ro/static/ Declarație
Chicago pdf.
http://www.mae.ro/nod e.
http://www.un.org/apps/news/story.
asp?NewsI D.
http://www.un.org/en/sections/priorities/drug-
control-crime-prevention-and-counter-terrorism/
index.htm l.
http://www.whitehouse.gov/issues/foreign-
policy/cybersecurit y.
http://www.nato.int/docu/review/2011/11-
september/Cyber-Threads/RO/index.ht m.
http://www.un.org/millenniumgoals/
mdgnews.shtm l.
http://www.nato.int/docu/review/2011/11-
september/Cyber-Threads/RO/index.ht m.
http://www.agerpres.ro/externe/2014/09/2 5.