Bugetul Local, Intrument DE Finanțare A Activității Economice ȘI Sociale

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE

SPECIALIZAREA:

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,

Absolvent,

București

2016

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE

SPECIALIZAREA:

BUGETUL LOCAL, INTRUMENT DE FINANȚARE A ACTIVITĂȚII ECONOMICE ȘI SOCIALE

Coordonator științific,

Absolvent,

București,

2016

Cuprins

Introducere ……………………………………………………………………………………………..

Capitolul I

Noțiuni introductive privind bugetul de stat………………………………………………………………..

1.1.Conceptul de buget local ………………………………………………………………………..

1.1.1.Pib-uri locale- finanțare UE versus România………………………………….

1.2. Procesul bugetar……………………………………………………………………………………………………

1.2.1. Elaborarea bugetelor locale…………………………………………………………………………

1.2.2. Aprobarea bugetelor locale……………………………………………………………………….

1.2.3. Execuția bugetelor locale………………………………………………………………………..

1.3.Structura bugetelor locale

1.3.1.Veniturile bugetului local………………………………………………………………………….

1.3.2. Cheltuielile bugetului local……………………………………………………………………..

Capitolul II

Studiu de caz. Administrarea bugetului local al Primăriei Călărași

2.1. Prezentarea orașului Călărași…………………………………………………………………………………

2.2. Organizarea internă a Primăriei Călărași………………………………………………………………..

2.2.1 Funcționalitatea……………………………………………………………………………………….

2.3. Autoritățile Primăriei Călărași 6…………………………………………………………………………….

2.4. Analiza bugetelor de venituri si cheltuieli ale Primăriei Călărași pe anii 2013-2014…….

2.4.1 Analiza veniturilor Primăriei Călărași…………………………………………………………

2.4.2 Analiza cheltuielilor Primăriei Călărași………………………………………………………

2.4.3 Echilibrarea bugetului Primăriei……………………………………………………………….

2.5 Bugetul local al Primăriei Călărași pe anul 2015…………………………………………………….

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………….

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………….

Introducere

Bugetul stabilește modalitățile de alocare a resurselor pentru atingerea acestor obiective. Bugetele locale sunt create în cadrul unui mediu financiar restrictiv. Necesitățile depășesc intotdeauna fondurile disponibile și când un proiect primește fonduri, aceste fonduri sunt refuzate altui proiect. Valoarea fondurilor cheltuite pentru un proiect este măsurată nu numai prin beneficiile obținute, ci și prin proiectele la care s-a renunțat în favoarea acestuia. Autonomia financiară a unităților administrativ- teritoriale a fost consacrată internațional prin conceptul ,, resurselor financiare ale colectivităților locale”, prevăzut mai întâi în ,,Carta europeană de autonomie locală” și apoi în Carta europeană intitulată ,, Exercițiul autonom al puterii locale”, propusă de Consiliul Europei. Ambele documente au fost elaborate pentru a ,,promova o uniune mai strânsă între membrii săi” și prin încheierea de acorduri în domeniul administrativ, care să prevadă autonomia locală necesară colectivităților locale, ca fiind ,,unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim democratic Lucrarea de licență prezintă bugetul local,instrument de finanțare a activității economice și sociale,cu aplicație pe Primăria Călărași.

Am abordat această temă pentru că este de actualitate și se pot detalia noțiuni, precum și elemente caracteristice pentru definirea termenilor esențiali, pe care îi întâlnim și în conținutul lucrării.

Lucrarea este structurata în două capitole și prezintă conceptele cheie, și anume, buget, PIB, venituri, cheltuieli. În primul capitol este prezentată partea teoretică, iar în al doilea capitol conține prezentarea studiului de caz.

Acest capitol analizează realizarea veniturilor și cheltuielilor bugetului local al Primăriei Călărași punând accent pe cauzele care au influențat modul de realizare și evoluția acestora.

Capitolul I

Noțiuni introductive privind bugetul de stat

1.1.Conceptul de buget local

Termenul de buget își are originea în limba latină unde – bulgo – înseamnă o pungă sau un sac cu bani. Anticul bulga se folosea la romani cu sensul de sac din piele pe care patricienii îl purtau la braț.

În franceză cuvântul – budget – provine din vechiul bougette sau petite bouge care avea în Evul Mediu semnificația de sac sau cufăr, ladă în care călătorul își transporta mărfurile sau efectele personale.

Cuvântul este prezent și în limba engleză unde – budget – a primit sensul de pungă, apoi de mapă din piele, în care erau introduse și prezentate Parlamentului documentele referitoare la veniturile și cheltuielile statului.

În doctrina franceză de specialitate s-a remarcat și susținut că bugetul statului trebuie considerat, în același timp:

un document politic, deoarece el are incidență asupra regimului politic și asupra politicii regimului în orice stat modern;

un document juridic, având în vedere natura sa legislativa- cu consecința impunerii obligatorii a prevederilor sale- dar și previzională;

– un document financiar, datorită caracterului evolutiv al veniturilor și caracterului limitat al cheltuielilor.

În privința bugetului ca document financiar, denumirea consacrată de buget de stat nu a fost cu totul abandonată nici în alte țări și nici în România, deși la noi Legea finanțelor publice nr.10/1991 introducea expresia de buget național public.

Procurarea veniturilor bugetare, repartizarea și cheltuirea acestora se realizează într-un anumit cadru organizatoric denumit sistemul bugetar.

Structura sistemului bugetar este condiționată de structura organizatorică a statului.

În statele federale există un sistem bugetar în trei trepte: bugetul federal, bugetele statelor membre ale federației, bugetele locale ale unitarilor administrativ- teritoriale.

În țara noastră, corespunzător structurii unităților administrativ-teritoriale cu personalitate juridica avem:

bugetul comunei;

bugetul orașului;

bugetul municipiului;

bugetul județului;

bugetul municipiului București.

Realizarea veniturilor și cheltuielilor între verigile sistemului bugetar depinde de delimitarea atribuțiilor între organele centrale și cele locale. De regulă, veniturile cele mai însemnate și principalele categorii de cheltuieli aparțin bugetului central, în bugetele locale figurând venituri si cheltuieli de natură secundară.

1.1.1.Pib-uri locale- finanțare UE versus România

Sursele de venit ale UE includ contribuțiile primite de la statele membre, taxele la import aplicate produselor provenind din afara UE și amenzile impuse întreprinderilor care nu respectă normele europene. Țările UE convin asupra dimensiunii bugetului și asupra modului în care va fi finanțat acesta în următorii ani. 

Bugetul UE sprijină creșterea economică și crearea de locuri de muncă. În baza politicii de coeziune, el finanțează investițiile menite să atenueze diferențele economice majore dintre țările și regiunile UE. De asemenea, contribuie la dezvoltarea zonelor rurale din Europa.

Cele trei surse principale de venit sunt:

un mic procent din venitul național brut al fiecărui stat membru (în general, în jur de

0,7 %) – cea mai mare sursă de încasări la buget. Principiile de bază sunt solidaritatea și capacitatea de plată, dar valoarea poate fi ajustată pentru a evita suprasolicitarea anumitor țări.

un mic procent din încasările din taxa pe valoarea adăugată armonizată ale fiecărui stat membru (în general, în jur de 0,3 %).

o mare parte din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE (țara care le percepe reține numai un mic procent din acestea).

UE încasează, de asemenea, impozitele pe salariile personalului instituțiilor europene, contribuțiile țărilor terțe la anumite programe europene și amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă normele și legislația UE.

Autonomia locală în statele europene face obiectul Cartei Europene a Autonomiei Locale, întocmită de către Consiliul Europei pe baza unui proiect propus de Conferința Europeană a Autonomiei Locale, deschisă semnatarilor convenției încheiate între statele membre, din octombrie 1985. Protejarea si întărirea autonomiei locale în Europa prin intermediul unui document care să explice principiile adoptate de toate statele democratice europene constituie un obiectiv al organelor locale de guvernare, recunoscându-se de la început că un asemenea text ar trebui să vizeze asigurarea adeziunii celor care asunt implicați în apărarea și susținerea autonomiei locale. Conform Cartei, gradul de autonomie locală de care se bucurå autoritățile locale poate fi privit ca o piatră de încercare pentru o democrație reală. Între procesul de descentralizare și cel de consolidare a democrației există o relație directă. Autonomia locală și descentralizarea serviciilor publice reprezintă garanția stabilității unei democrații funcționale.

Principiile generale enumerate de Carta Europeană a Autonomiei Locale sunt:

Colectivitățile locale au dreptul, în cadrul politicii economice naționale, la resurse proprii adecvate de care să poată dispune liber în vederea exercitării atribuțiilor lor;

resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile stabilite pentru ele prin Constituție sau legi organice;

colectivitățile locale trebuie să fie consultate într-o manieră adecvată asupra modalităților în care vor fi alocate resursele redistribuite;

în scopul finanțării propriilor obiective de investiții colectivitățile locale trebuie să aibă acces, conform legii, la piața națională de capital.

În țara noastră autonomia locală este reglementată de Legea nr. 215/2001¹ privind administrația publică locală. Conform acesteia comunele, orașele și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

Aplicarea principiilor prevăzute nu poate aduce atingere caracterului de stat național, unitar și indivizibil al României.

Competențele și atribuțiile autorităților administrației publice locale se stabilesc numai prin lege. Aceste competențe sunt depline și exclusive, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Autonomia locală conferă autorităților administrației publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă inițiative în toate domeniile, cu excepția celor care sunt date în mod expres în competența altor autorități publice.

În cadrul politicii economice naționale, comunele, orașele și județele au dreptul la resurse proprii, pe care autoritățile administrației publice locale le gestionează potrivit atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii. Resursele financiare ale autorităților publice locale trebuie să fie proporționale cu competențele și cu responsabilitățile prevăzute de lege.Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor și județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale.

Autoritățile administrației publice locale au dreptul ca, în limitele competențelor lor, să coopereze și să se asocieze cu alte autorități ale administrației publice locale din țară sau din străinătate, în condițiile legii. Pentru protecția și promovarea intereselor lor comune autoritățile administrației publice locale au dreptul de a adera la asociații naționale și internaționale, în condițiile legii.

1.2. Procesul bugetar

Bugetul local este documentul în care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale, structura bugetelor locale reflectând gradul de autonomie a administrației locale față de puterea centrală și legăturile existente între diferitele administrații teritoriale. În România, fiecare comună, oraș, municipiu întocmește buget propriu, în condiții de autonomie.

Veniturile bugetelor locale se formează din impozite, taxe și alte venituri stabilite de Legea bugetară anuală. Din bugetele locale se finantează, în condițiile stabilite de lege, acțiuni social-culturale, cheltuieli legate de întreținerea și funcționarea organelor locale ale administrației de stat, obiective și acțiuni economice de interes local, precum și alte obiective prevăzute prin dispoziții legale.

Repartizarea veniturilor și cheltuielilor pe categorii de bugete locale, în cazurile în care legea nu prevede, se stabilește de către organele de decizie ale fiecărui județ, în funcție de atribuțiile organelor locale ale administrației de stat și de subordonarea instituțiilor publice, precum și de necesitățile de echilibrare bugetară.

În România, modul de organizare a bugetelor locale este prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale, aprobată cu modificări prin Legea nr.108/2004.

1.2.1. Elaborarea bugetelor locale

Elaborarea bugetelor locale este un proces etapizat care implică parcurgerea succesivă a operațiunilor prevăzute de lege.

Până la data de 1 iunie, Ministerul Finanțelor Publice transmite Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice o scrisoare-cadru prin care se specifică: contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a proiectelor de buget, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și ale transferurilor consolidabile pe ansamblul județului.

În continuare, Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice trimit informațiile primite în etapa I ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale. Aceștia din urmă transmit autorităților administrației publice locale sumele aferente, în vederea cuprinderii acestora în proiectele de buget. Termenul de execuție este de maxim 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de guvern.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale transmit proiectele bugetelor locale echilibrate și ale anexelor pentru anul următor și estimările pentru următorii 3 ani, având ca termen limită data de 1 iulie.

Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice transmit proiectele bugetelor locale la Ministerul Finanțelor Publice, până la 15 iulie.

Proiectele bugetelor locale se elaborează de către ordonatorii principali de credite, luându-se în considerare prognozele principalilor indicatori macroeconomici și sociali, elaborate de organele abilitate pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul bugetului local, precum și pentru următorii 3 ani.

1.2.2. Aprobarea bugetelor locale

Aprobarea bugetului local este reglementată prin legea nr. 45/2003 cu modificări aduse prin legea nr. 108/2004, proiectul de buget prezentându-se de către primar pentru aprobare Consiliului local în termen de 45 de zile de la data publicării Legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României. Înainte de prezentarea proiectului de buget local pentru aprobare, sunt parcurse următoarele etape:

Ministerul Finanțelor Publice transmite direcțiilor generale ale finanțelor publice sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și transferurile consolidabile aprobate prin legea bugetului de stat în termen de 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a legii bugetului de stat.

Consiliile județene și consiliul general al municipiului repartizează pe unități administrativ teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și transferurile consolidabile, în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite, având ca termen limită 5 zile de la comunicare.

Pe baza veniturilor proprii și a sumelor repartizate, ordonatorii principali de credite definitivează proiectul bugetului local, care se publică în presa locală sau se afișează la sediul unităților administrativ-teritoriale, în maximum 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a legii bugetului de stat.

Locuitorii pot depune contestații privind proiectul bugetului local în interval de 15 zile de la data publicării sau afișării bugetului local.

Proiectul bugetului local, însotit de raportul primarului și de contestațiile depuse de locuitori, se înaintează Consiliului local pentru aprobare.

Procedura de aprobare a bugetului local constă în analiza fiecărui capitol de venituri și cheltuieli, după care votarea pentru adoptarea bugetului local are loc pe capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate, după caz în maximum 10 zile de la data supunerii spre aprobare a proiectului de buget.

Termenul de 45 zile pentru aprobarea bugetelor locale este termen-limită. În situația în care acesta este depășit, efectuarea de plăți din buget nu mai este posibilă decâtt în limita veniturilor încasate.

După aprobare, ordonatorii principali de credite au obligația de a transmite, în termen de 5 zile, bugetele locale la Direcția generală a finanțelor publice, în vederea centralizării pe ansamblul județului. În termen de 10 zile, direcțiile generale ale finanțelor publice trimit bugetele locale la Ministerul Finanțelor Publice pentru a se centraliza la nivel național.

1.2.3. Execuția bugetelor locale

Sarcina de execuție a bugetului îi revine ordonatorului principal de credite (primarului sau președintelui consiliului local județean). În execuție sunt implicați mai mulți ordonatori (secundari și terțiari), grija principală a acestora fiind de a asigura realizarea veniturilor la nivelul minim aprobat și efectuarea cheltuielilor în limitele și pentru destinațiile aprobate.

Execuția bugetului local înseamnă ansamblul operațiunilor de încasare la termenele legale a tuturor impozitelor și taxelor locale și de efectuare a plăților pentru realizarea cheltuielilor conform destinațiilor aprobate prin hotărâre a consiliilor locale.

Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, prin evidențierea în conturi distincte a veniturilor și cheltuielilor pe categorii de resurse.

Trimestrial și anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situații financiare asupra execuției bugetare, care se depun la Direcțiile generale ale finanțelor publice, care le centralizează și le depun la Ministerul Finanțelor Publice.

Ordonatorii principali de credite au obligația să întocmească și să anexeze la situațiile financiare anuale rapoarte anuale de performanță în care să prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate și cele obtinuțe, indicatorii și costurile asociate, precum și situații privind angajamentele legale.

Pentru stabilirea rezultatelor finale ale execuției bugetelor locale, ordonatorii principali de credite întocmesc și prezintă spre aprobare consiliilor locale până la data de 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuție a bugetelor în structura următoare: a) la venituri: prevederi bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive, încasări realizate; b) la cheltuieli: credite bugetare inițiale, credite bugetare definitive, plăți efectuate.

Excendentul anual al bugetului local rezultat în urma regularizării în limita transferurilor din bugetul de stat, se utilizează, în ordine, pentru: rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor, comisioanelor, și a altor costuri aferente acestora, precum și pentru constituirea fondului de rulment.

Fondul de rulment funcționează la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale și este folosit pentru acoperirea golurilor de casă în trezorerii, precum și pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la sfârșitul exercițiului bugetar. Fondul de rulment poate fi utilizat și pentru finanțarea unor investitii de interes local.

1.3.Structura bugetelor locale

Bugetele locale reprezintă instrumentele de planificare și de conducere a activității financiare a unităților administrativ-teritoriale, structura acestora reflectând gradul de autonomie a administrației locale față de puterea centrală și legăturile existente între diferitele administrații teritoriale. Bugetele locale reflectă fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor administrațiilor locale, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor.

1.3.1.Veniturile bugetului local

O problemă importantă în cadrul fiscalității locale o constituie autonomia fiscală a administrațiilor publice locale. Teoretic, autonomia fiscală este mai mare atunci când autoritățile locale sunt libere să determine atât baza de impozitare, cât și rata de impozitare, fără ca autoritățile centrale să impună limite pentru oricare dintre acestea.

Autonomia fiscală devine așadar un instrument de bază utilizat de comunitățile locale pentru a-și asigura potențialul de resurse necesar finanțării unei părți importante din serviciile publice pe care acestea sunt obligate să le presteze în folosul cetățenilor.

Situația României în care atât rata impozitului cât și baza de impozitare sunt stabilite de Guvern, face ca țara noastră să se înscrie în rândul țărilor în care autonomia fiscală este destul de limitată și deci, și capacitatea fiscală a administrațiilor locale de a produce venituri este în mare parte dependentă de nivelul central.

În Legea administrației publice locale se prevede ca unitățile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse proprii pe care le gestionează, potrivit atribuțiilor ce le revin în condițiile legii. Aceste resurse financiare trebuie să fie proporționale cu competențele și cu responsabilitățile ce revin autorităților locale.

Pornind de la acest principiu, al autonomiei locale, și potrivit legislației în vigoare, pentru bugetele locale sunt prevăzute următoarele categorii de venituri: venituri proprii (formate din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit), sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat (TVA), subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete, donații și sponsorizări.

Aportul cel mai însemnat la constituirea resurselor autorităților locale îl au veniturile proprii. Acestea sunt veniturile pe care autoritățile le realizează pe plan local, si sunt formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit.

Nivelul și sursele acestor venituri sunt controlate de către autoritățile locale, în limitele prevăzute de lege, acestea având în general libertate în privința modului în care sunt cheltuite.

În România ponderea veniturilor proprii în cadrul veniturilor totale ale bugetelor locale a crescut în ultimii ani, în primul rând ca urmare a modificărilor survenite în domeniul legislației care au permis descentralizarea mai multor surse de venituri. Potrivit clasificației bugetare, veniturile proprii provin din venituri curente fiscale și nefiscale, venituri din capital și cote defalcate din impozitul pe venit.

Veniturile din capital sunt resurse ordinare de mai mică importanță, reprezentând în general 1% din totalul veniturilor publice locale.

Dacă în categoria veniturilor din capital un loc însemnat îl ocupă veniturile din valorificarea unor bunuri aparținând instituțiilor publice alături de veniturile din privatizare, în categoria veniturilor cu destinație specială primul loc este ocupat de veniturile din valorificarea unor bunuri aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale.

Deosebirile dintre cele două categorii de venituri sunt esențiale: veniturile din capital se obțin din valorificarea capitalului fizic (material) al instituțiilor publice, în timp ce veniturile cu destinație specială sunt realizate din valorificarea bunurilor care aparțin unităților administrativ-teritoriale și au destinația stabilită prin lege pentru finanțarea investițiilor publice.

Potrivit legislației in vigoare, la categoria venituri la bugetele locale provenite de la nivel central sunt cuprinse sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și subvențiile de la bugetul de stat și de la alte administrații.

Veniturile provenite de la nivel central au ca principal obiectiv corectarea unor dezechilibre care intervin pe plan local atât vertical (nivelul impozitelor și taxelor locale nu acoperă cheltuielile necesare furnizării serviciilor publice), dar și orizontal deoarece nu toate colectivitățile locale se descurcă la fel financiar deși au obligația de a oferi servicii echivalente din punct de vedere calitativ și cantitativ.

Valoarea acestor venituri nu trebuie să fie prea mare pentru ca autoritățile locale să fie stimulate să realizeze venituri proprii, dar în același timp trebuie să existe un echilibru între competențele autorităților locale și resursele descentralizate.

Sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat

Aceste venituri corespund așa numitului sistem de partajare a taxelor și impozitelor între diferitele niveluri de guvernare. Sistemul de repartizare a acestor sume este stabilit la nivel central, autoritățile locale neavând practic nici un control asupra cuantumului lor, iar în unele cazuri, nici asupra modului în care vor fi cheltuite.

Autoritățile locale primesc astfel cote defalcate din impozitul pe venit și sume defalcate din taxa pe valoarea adaugată. În prezent se alocă sume defalcate din taxa pe valoarea adaugată pentru: subvenționarea energiei termice livrată populației, finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul administațiilor locale, finanțarea programelor de retehnologizare, modernizare și dezvoltare a sistemelor centralizate de producere și distribuție a energiei termice, finanțarea cheltuielilor privind drumurile județene și comunale și pentru echilibrarea bugetelor locale.

Subvențiile

Subvențiile primite de bugetele locale pot fi subvenții de la bugetul de stat sau subvenții de la alte administrații.

Cele mai consistente sunt subvențiile primite de la bugetul de stat care se utilizează, în principal, pentru : investiții finanțate parțial din împrumuturi externe la a căror realizare participă și Guvernul , finanțarea planurilor și regulamentelor de urbanism și a lucrărilor de cadastru imobiliar și finanțarea programului de pietruire a drumurilor comunale și alimentare cu apă a satelor. De asemenea, sunt acordate subvenții de la bugetul de stat pentru finanțarea acțiunilor privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinația de locuință și pentru finanțarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap.

1.3.2. Cheltuielile bugetului local

Descentralizarea serviciilor publice a avut o influență hotărâtoare asupra evoluției cheltuielilor publice locale, principiul responsabilizării colectivităților locale și a apropierii de cetățeni generând un volum însemnat de cheltuieli.

Pocesul de descentralizare continuă a avut ca efect asupra bugetelor locale o creștere a volumului cheltuielilor suportate din bugetele locale, concomitent cu o creștere a volumului resurselor financiare gestionate prin buget, îndeosebi pe seama sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, ceea ce semnifică dependența tot mai accentuată a bugetelor locale față de transferurile din bugetul de stat.

Ceea ce se poate afirma este faptul ca în sarcina autorităților locale revin servicii social-culturale (exemplu: învățământ, asistență și protecție socială, cultură, religie etc.) și servicii de gospodărie comunală (apă-canal, salubritate, energie termică etc.) În sarcina autorităților centrale rămân servicii publice de interes național cum sunt: apărarea națională, siguranța publică, ordinea publică, protecția mediului etc.

În prezent, descentralizarea serviciilor publice continuă cu transferuri către autoritățile locale a serviciilor de evidență informatizată a populației, fapt care va determina pe viitor accentuarea presiunilor asupra echilibrului bugetar.

Cheltuieli cu autoritățile publice

Gestiunea problemelor publice se realizează pe plan local prin intermediul administrației publice locale, reprezentată de personalul primăriilor precum și cel al consiliilor locale.

Începând cu anul 2005, la nivelul consiliilor locale, s-au organizat servicii publice comunitare de evidență a persoanelor care asigură atât întocmirea, păstrarea, evidența și eliberarea actelor de stare civilă, a cărților de identitate, a cărților de alegător și listelor electorale, cât și desfășurarea activităților de primire a cererilor de eliberare a pașapoartelor, permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a vehiculelor și a plăcilor de înmatriculare, în sistem de ghișeu unic.

Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor se asigură din venituri proprii, subvenții de la bugetul de stat și din subvenții de la bugetele locale.

Cheltuieli publice locale pentru învățământul preuniversitar

Procesul de descentralizare a sistemului de învățământ romănesc a început cu anul 1995, constând într-o primă etapă în finanțarea cheltuielilor curente de gospodărire și întreținere, inclusiv reparații curente și de capital din bugetele locale, iar din anul 1998 s-au mai asigurat sume din bugetele locale pentru finanțarea cheltuielilor de transport pentru personalul didactic. În anul 2000, ca o consecință firească a măsurilor adoptate în anul 1995, patrimoniul unităților de învățământ (terenuri și clădiri) a trecut în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale. Adoptarea Legii bugetului de stat nr. 216/2001 a marcat definitiv încheierea procesului de descentralizare privind finanțarea sistemului de învățământ preuniversitar. Cu toate acestea, o parte din cheltuieli a rămas în sarcina bugetului de stat.

Sursele de finanțare a școlilor, concentrate mai ales în zona bugetelor locale, provin atât din bugetul local cât și din bugetul de stat, iar într-o măsură nesemnificativă și din veniturile proprii realizate de instituțiile de învățământ preuniversitar.

Sistemul de finanțare actual este caracterizat prin:

a) finanțarea de bază, proporțională cu numărul de preșcolari/elevi este asigurată din bugetul de stat pentru următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale și servicii, cheltuieli cu perfecționarea profesională.

b) finanțarea complementară este asigurată din bugetul local pentru următoarele categorii de cheltuieli: consolidări, investiții și reparații capitale; subvenții pentru internate și cantine școlare; cheltuieli pentru organizarea simulărilor, evaluărilor și a examenelor naționale ale elevilor, cu excepția celor suportate de la bugetul de stat; cheltuieli cu bursele elevilor; cheltuieli pentru transportul elevilor; cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie a salariaților din învățământul preuniversitar; cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative, cultural-artistice, sportive și turistice.

Sumele pentru cheltuielile de personal, cu bursele elevilor și obiecte de inventar sunt asigurate prin sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

Cheltuieli publice locale cu sănătatea

Până în anul 1997, cheltuielile pentru sănătate au deținut ponderi relativ importante în totalul cheltuielilor bugetelor locale. În anul 1998, cheltuielile bugetelor locale în domeniul sănătății au fost preluate de nou înființata Casă Națională a Asigurărilor de Sănătate, astfel ponderea acestora în totalul cheltuielilor bugetelor locale scăzând sub nivelul de 1% în anii 1998-2006.

Asigurarea serviciilor medicale se realizează prin operatori de servicii specializați (unități sanitare publice, unități de asistență socio-medicală), a căror sursă principală de finanțare este asigurată din contribuțiile la asigurările sociale de sănătate reglementate de legislația în vigoare.

Din anul 2002 finanțarea cheltuielilor unităților sanitare publice de interes județean și local se realizează astfel:

a) Finanțarea de bază, asigurată de Casa de Asigurări de Sănătate, include cheltuieli de personal, cheltuieli materiale și servicii și cheltuieli de capital

b) Finanțarea complementară, asigurată de bugetul de stat și bugetul local include în principal cheltuielile cu lucrările de reparații curente și capitale, inclusiv investiții și dotări cu echipamente.

Patrimoniul în care unitățile sanitare de interes public își desfășoară activitatea este transferat autorităților locale pentru administrare, cu mențiunea că finațarea cheltuielilor cu utilitățile a rămas în sarcina spitalelor, deși, în mod asemănător, așa cum procesul de descentralizare s-a realizat în domeniul sistemului de învățământ preuniversitar, acestea trebuia să fie asigurate din bugetul local, cu descentralizarea corespunzătoare a surselor de venit.

Cheltuielile curente și de capital ale unităților de asistență medico-socială se asigură din venituri proprii și subvenții acordate din bugetul local, în funcție de subordonare. Subvențiile de la bugetele locale sunt acordate pentru asigurarea serviciilor sociale, pentru cheltuieli de întreținere și gospodărire, reparatii, consolidări, dotări independente.

Cheltuieli publice locale pentru asistență și protecția socială

Cheltuielile cu asistența și protectia socială ocupă un loc însemnat în totalul cheltuielilor finanțate din bugetul local, ponderea acestora depășind, începând cu anul 2003, 10%, fiind asigurate surse atât din bugetul local, cât și din bugetul de stat, pe seama sumelor defalcate din impozitul pe venitul global și TVA.

Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și altor persoane, grupuri sau comunități aflate în nevoie socială, autoritățile administrației publice locale înființează și organizează servicii publice de asistență socială.

Actele normative pentru descentralizarea în domeniul social au asigurat luarea deciziilor la nivel local, comunitățile locale cunoscând cel mai bine nevoile sociale ale locuitorilor, bugetul de stat susținând în parteneriat finanțarea unor categorii de cheltuieli cum sunt: ajutorul social, plata asistenților personali și a insoțitorilor persoanelor cu handicap, plata ajutoarelor pentru încălzirea locuinței, inclusiv cantina de ajutor social, plata drepturilor pentru asistență socială a persoanelor vârstnice etc.

Cheltuieli publice locale cu cultura

Sprijinirea culturii reprezintă, alături de educație, un domeniu prioritar pentru autoritățile locale întrucât integrarea socială a cetățenilor și definirea identității naționale se realizează prin actul de cultură.

Implicarea consiliilor locale în finanțarea culturii are loc în prezent fie prin finanțarea programelor care conțin manifestări social-culturale, fie prin subvenționarea caselor de cultură de interes local.

Eforturile financiare ale comunităților locale sunt cuantificate în programe care cuprind finanțarea diverselor categorii de cheltuieli generate de instituțiile publice din domeniul culturii, cum sunt: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale și servicii, cheltuieli de capital, etc.

Subvențiile asigură finanțarea acelorași categorii de cheltuieli ca în cazul programelor, cu deosebirea că acestea se alocă din disponibilul bugetului prin intermediul caselor de cultură organizate ca instituții publice cu personalitate juridică distinctă în subordinea consiliilor locale

Cheltuieli cu serviciile și dezvoltarea publică, locuințe, mediu și ape

Serviciile publice de interes local desemnează acea activitate de interes general prestat în interesul locuitorilor de pe raza unității administrativ-teritoriale de către un operator de serviciu care poate fi persoană juridică de interes public sau persoană juridică de interes privat.

Există o serie de servicii publice pentru care operatorii de servicii solicită beneficiarilor anumite tarife pentru recuperarea în totalitate a costurilor furnizării sau prestării serviciilor, în categoria acestora încadrându-se: alimentarea și furnizarea de energie termică, alimentarea cu apă și canalizare, transportul public în comun de călători.

În categoria serviciilor publice la care accesul tuturor cetățenilor este gratuit și nelimitat, nepercepându-se vreun tarif, se încadrează: întreținerea zonelor verzi, modernizarea și repararea străzilor, iluminatul public.

Capitolul II

Studiu de caz. Administrarea bugetului local al Primăriei Călărași

2.1. Prezentarea orașului Călărași

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Călărași avea statut de comună urbană și era reședința județului Ialomița (statut pe care l-a preluat în 1832 de la orașul Urziceni), avea în compunere pe lângă localitatea principală și satul Măgurenii care era în scădere și devenise mahala a orașului, populația totală fiind de 8125 de locuitori. În oraș existau 4 biserici, două sinagogi, un gimnaziu real cu 91 de elevi și șapte școli primare (trei de băieți, două de fete și două mixte) având în total 971 de elevi (dintre care 375 de fete).  Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu același statut și cu o populație de 13.050 de locuitori. În 1931, orașului îi era arondată și comuna suburbană Mircea-Vodă, formată din satul Mircea-Vodă.

În 1950, în urma reorganizării administrative naționale, Călărași a primit statut de oraș raional reședință a regiunii Ialomița și a raionului Călărași din cadrul acestei regiuni. În 1952, regiunea s-a desființat și raionul Călărași (cu reședința în continuare la Călărași) a fost transferat la regiunea București. Orașul a primit statut de oraș regional în 1964.[6] Ulterior, comuna Mircea-Vodă a fost desființată și satul Mircea Vodă a trecut la comuna urbană Călărași.

În 1968, la noua reorganizare administrativă, Călărași a primit statut de municipiu, și a revenit la județul Ialomița, reînființat; deși era singurul municipiu al județului, el nu a mai fost și reședință, aceasta fiind mutată în orașul Slobozia. Tot atunci, satele Mircea-Vodă și Măgureni au fost desființate și înglobate în localitatea Călărași.  Orașul a redobândit statut de reședință de județ în 1981, când s-a înființat județul Călărași, din jumătatea sudică a județului Ialomița de până atunci, împreună cu partea sud-estică a județului Ilfov. Municipiul a avut drept comună suburbană pe comuna Modelu între 1968 și 1989 când s-a renunțat la conceptul de comună suburbană.

Menționat pentru prima dată în anul 1534, Municipul Călărași era pe vremea aceea un popas pentru călărașii (de unde provine și numele localității) care făceau legătura dintre București și Istanbul. Înainte de perioada comunista, Călărașiul a fost capitala județului Ialomița (care se întindea pe atunci pe suprafața actualelor județe Călărași și Ialomița); în perioada comunistă, capitala este mutată la Slobozia pâna în anul 1981, când județul Ialomița este spart în doua județe (actualele Călărași și Ialomița), iar Călărașiul devine capitala județului omonim (prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15 din 23 ianuarie 1981).

Călărași este reședința județului Călărași (și cel mai mare oraș) și a regiunii de dezvoltare Sud-Muntenia. Situat în sud-estul României, situat pe partea dreaptă a cursului brațului Borcea al Dunării. 

Călărași – așezarea din cadrul Câmpiei Bărăganului, are trăsături tipice, oricărei așezări din această unitate de relief .

Reședința județului cu același nume, municipiul Călărași este situat în partea de sud-est a țării și cea de sud a județului, pe terasa inferioară a Dunării (terasa Călărași), la contactul cu lunca Dunării, pe malul stâng al brațului Borcea, la granița cu Așezat la intersecția paralelei de 44° 12' latitudine nordică și a meridianului de 27° 21' longitudine estică, orașul se află la o depărtare de 120 km de București, 144 km de Constanța și 25 km de Drajna (unde există intrare pe autostrada București–Constanța). Prin oraș trece șoseaua națională DN3, care îl leagă spre nord-est de București și spre nord-vest de Constanța. La Călărași, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN21, care duce spre nord la Slobozia și Brăila; și șoseaua națională DN3B, care duce spre nord-est la Fetești și Giurgeni (județul Ialomița; unde se termină în DN2A). Municipiul Călărași, port fluvial situat pe malul stâng al Borcei, este așezat în sudul județului Călărași, într-o zonă transfrontalieră cu Bulgaria.

O importantă resursă naturală a municipiului Călărași o reprezintă apele de suprafață. Fluviul Dunărea mărginește la sud teritoriul orașului, iar brațul Borcea, ce se desprinde pe malul stâng în aval de punctul Chiciu, străbate aria urbană de la sud-nord spre sud-vest, după ce formează cotul Borcei. Brațul Borcea, pe care se afla amplasat municipiul Călărași, are 99 km lungime.

2.2.Organizare internă a Primăriei Călărași

Primăria județului Călărași, își desfășoară activitatea în sediul situat în Str. București, nrn 140 A aceasta fiind adresa oficială folosită în toate documentele elaborate în instituție.

Aparatul Propriu al Primăriei Comunei Gherăești este organizat în conformitate cu dispozițiile Legii nr.215/2001 privind administrația publică locală .

Aparatul propriu al Consiliului Local al județului Călărași este organizat pe compartimente, potrivit structurii organizatorice stabilită prin Hotărârea Consiliului Local, și asigură îndeplinirea sarcinilor ce revin Primăriei Comunei Gherăești, ca organ local al Administrației Publice Locale.

Primăria comunei Călărași este organizată în 10 compartimente:

Stare Civilă;

Registrul Agricol;

Secretariat Administrativ;

Asistența socială;

Autoritate Tutelară;

Compartiment Juridic;

Compartimentul Financiar Contabil;

Compartimentul Impozite și Taxe;

Compartimentul Urbanism și Amenajarea Teritoriului (vezi organigrama).

Conducătorii compartimentelor de specialitate prezintă, la cererea șefului ierarhic superior, ori de cate ori este nevoie, rapoarte privind activitatea compartimentelor pe care le conduc.

Șeful Administrației Publice Locale este primarul, care coordoneaza direct Compartimenul Financiar Contabil, Impozite și Taxe, Audit Financiar și indirect, prin intermediul secretarului și celor 2 viceprimari, celelalte compartimente. Fiecare conducător al compartimentelor menționate colaborează pentru întocmirea la timp și în mod corespunzător a sarcinilor ce le revin.

În funcție de specificul activității fiecăruia, și în scopul îndeplinirii atribuțiilor ce le revin, compartimentele din cadrul aparatului propriu întocmesc referate și proiecte de dispoziții pe care le prezintă Primarului în vederea emiterii acestora.

2.2.1.Funcționalitatea

Pentru buna organizare și crearea condițiilor desfășurării normale și eficiente a activității, într-un climat democratic, Primarul, Viceprimarii, Secretarul și șefii de compartimente își asumă următoarele răspunderi și competențe:

Primarul

Îndeplinește o funcție de autoritate publică. El este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, pe care îl conduce și îl controlează. Primarul reprezintă orașul Călărași în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, în țară sau în străinătate, precum și în justiție.

Principalele atribuții pe care le îndeplinește primarul,sunt următoarele:

întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local;

exercită funcția de ordonator principal de credite;

verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică de îndată consiliului local cele constatate;

asigură întreținerea și reabilitarea drumurilor publice, proprietate a orașului, instalarea semnelor de circulație, desfășurarea normală a traficului rutier și pietonal, în condițiile legii;

conduce serviciile publice locale; asigură funcționarea serviciilor de stare civilă și de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistență și ajutor social;

emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege;

propune Consiliului Local spre aprobare, în condițiile legii, organigrama, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate;

răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniului privat al orașului.

Responsabilitățile primarului în procesul întocmirii bugetului

Viceprimarul

Viceprimarul exercită atribuțiile ce îi sunt delegate de către primar, în condițiile în care primarul nu-și poate exercita atribuțiile prevăzute, și anume:

exercită controlul asupra activităților din târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracții și ia măsuri pentru buna funcționare a acestora;

răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniului privat al comunei;

organizează evidența lucrărilor de construcții din localitate și pune la dispoziție autorităților administrației publice centrale rezultatele acestor evidențe;

Secretarul

Conducerea operativă a aparatului propriu al primăriei este asigurată de către secretarul general care este numit și eliberat din funcție la inițiativa primăriei. El este salarizat din bugetul local, fiind funcționar public de conducere.

Secretarul îndeplinește, în condițiile legii, următoarele atribuții principale:

participă în mod obligatoriu la ședințele Consiliului Local;

coordonează compartimentele și activitățile cu caracter juridic, de stare civilă, autoritate tutelară și asistență socială din cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliului local;

avizează proiectele de hotărâre ale Consiliului Local, asumându-și răspunderea pentru legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile pe care le consideră legale;

avizează pentru legalitate dispozițiile primarului;

urmărește rezolvarea corespondenței în termenul legal;

pregătește lucrările supuse dezbaterii Consiliului Local;

asigură aducerea la cunoștința publică a hotărârilor și dispozițiilor cu caracter normativ;

eliberează extrase sau copii de pe orice act din arhiva consiliului local, în afara celor cu caracter secret, stabilit potrivit legii;

legalizează semnături de pe înscrisurile prezentate de părți și confirmă autenticitatea copiilor cu actele originale, în condițiile legii.

Răspunderi și competențe pe principalele compartimente organizatorice

Compartiment Stare Civilă

Nașteri

primirea declarațiilor și actelor primare care stau la baza înregistrării nașterii, înregistrearea după identificarea persoanelor și verificarea autenticității documentelor prezentate;

completarea actelor de naștere în registrele de stare civilă pentru nou născuți;

completarea certificatelor de naștere pentru actele de naștere înregistrate în registrele de stare civilă pentru nou nascuți și eliberarea lor solicitanților;

Căsătorii

primirea și înregistrarea declarațiilor de căsătorie date de către soți în fața ofițerului de stare civilă, procedarea la identificarea persoanelor și verificarea legalității documentelor necesare;

încheierea căsătoriei de către ofițerul de stare civilă conform programării stabilite și semnate de către ambii soți și ofițerul de stare civilă, la sediul stării civile ;

întocmirea actelor de căsătorie în registrele de stare civilă pentru căsătorii, după luarea consimțământului ambilor soți;

eliberarea certificatului de căsătorie în urma oficierii;

Decese

primirea și înregistrarea declarațiilor de deces procedând la identificarea declaranților și verificând actele prezentate;

completarea actelor de deces în registrele de stare civilă pentru decedați în două exemplare și eliberarea certificatelor de deces corespunzătoare declaranților;

Secretariat administrativ

analizează și centralizează cererile (referatele) cu privire la necesarul de materiale, rechizite, consumabile pentru copiatoare, imprimante și a obiectelor de inventar propuse a fi aprovizionate, întocmește lunar note de fundamentare către Direcția Economică

întocmește planul de aprovizionare al Primăriei.

urmărește aprovizionarea cu produsele cuprinse în planul de aprovizionare

avizează Procesele-verbale de recepție pentru contractele de prestări servicii (curațenie, întreținere, multiplicare xerox, operare calculator, service copiatoare, tipografiere, etc.) și controlează activitatea personalului contractat.

avizează plata facturilor ce reprezintă bunuri și prestări servicii contractate : energie electrică, apă-canal, încălzire, chirie, salubrizare, deservire xerox, mașini de scris, calculatoare, telefoane, mobile, etc.

Compartimentul Asistență Socială

primirea și înregistrarea cererilor pentru acordarea ajutorului social, alocației pentru copiii nou-născuți în baza Legii privind venitul minim garantat, care stabilesc criteriile de acordare a ajutorului social, a ajutorului pentru încălzirea locuinței, a alocației pentru copiii nou-născuți, a ajutorului social pentru soțiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu precum și a ajutoarelor de urgență;

efectuarea anchetelor sociale pentru soluționarea cererilor adresate serviciului;

întocmirea referatelor cu propuneri în vederea soluționării cererilor;

asumarea răspunderii pentru corectitudinea primirii documentațiilor, pentru respectarea normelor legale în vigoare și pentru corectitudinea și veridicitatea celor constatate în cursul anchetelor sociale;

Compartimentul Autoritate Tutelară

întocmirea dispozițiilor și referatelor pentru: tutele minori, tutele bolnavi, curatele minori, curatele bolnavi, încuviințare vânzare-cumpărare bunuri minori și bolnavi, contracte întreținere pentru persoane vârstnice, munca neremunerată, nume-prenume copii abandonați, reprezentarea în instanțe și instituții pentru diferite cauze;

asistarea minorilor și persoanele vârstnice la încheierea actelor notariale și participarea la audierea minorilor care nu au alți reprezentanți legali, de către organele de cercetare penală;

Compartimentul Juridic

răspunde de aplicarea corectă a legilor ,legelitatea actelor emise de serviciile publice ale Consiliului Local, face propuneri pentru anularea ,modificarea sau completarea actelor nelegale;

informeză personalul din serviciile publice în legătură cu actele normative nou apărute;

asigură asistență juridică funcționarilor din aparatul propriu, împuternicit să aplice contravenții, soluționarea contestațiilor formulate de contravenienți;

susține, apără și reprezintă interesele Primăriei în fața tuturor instanțelor de judecată.

Direcția Economică

Direcția economică este serviciul care asigură, în principal, finanțarea activităților primăriei, a aparatului propriu al Consiliului local al județului Călărași, a instituțiilor publice aflate sub autoritatea Consiliului local, întocmirea și executarea bugetului local. Activitatea Direcției economice se realizeazã prin următoarele servicii, între care existã raporturi de colaborare:

a) Compartimentul buget, finanțe, contabilitate;

   b) Compartimentul impozite și taxe

a) Compartimentul Financir-Contabil are urmãtoarele atribuții:

organizeazã și asigură urmărirea execuției bugetare pentru toate activitãțile finanțate din bugetul local, precum și pentru activitățile finanțate din surse extrabugetare;

întocmește proiectul bugetului de venituri și cheltuieli;

întocmește raportul privind contul de execuție a bugetului local;

urmãrește execuția bugetului de venituri și cheltuieli;

centralizeazã propunerile de virãri de credite de la instituțiile finanțate din bugetul local, le analizează și dacã nu contravin dispozițiilor legale, întocmește referate de specialitate privind aprobarea acestor virări de credite ordonatorului principal;

analizează solicitările de subvenții care se acordă din bugetul local;

pe baza bugetului aprobat, întocmeste cererea deschiderii de credite și dispoziții bugetare pentru repartizarea creditelor bugetare activităților cuprinse în bugetul local;

asigură documentele și sumele necesare pentru deplasările efectuate de personalul propriu în interes de serviciu, în țarã și strãinãtate;

înregistrarea fondurilor, cheltuielilor, veniturilor, alte operații economice;

în tocmește ordinele de plată pentru efectuarea viramentelor privind impozitul pe salarii, contribuția pentru pensia suplimentară, contribuția pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj, contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări de sănătate;

  b) Compartimentul taxe si impozite are urmãtoarele atribuții:

organizeazã, îndrumã și controlează acțiunea de constatare și stabilire a impozitelor și taxelor de la persoane fizice, precum și cele de la persoane juridice, care se fac venit la bugetul local;

constată și stabilește toate categoriile de impozite și taxe directe și indirecte datorate de persoane fizice, precum și impozitele și taxele datorate de agenții economici, persoane juridice, care se fac venit la bugetul local;

face propuneri motivate privind stabilirea impozitelor și taxelor locale, a taxelor speciale și a altor obligații fiscale, în temeiul legii;

verificã agenții economici, persoane juridice, asupra determinării materiei impozabile, precum și asupra calculului impozitelor și taxelor datorate bugetului local;

urmărește întocmirea și depunerea, în termenele cerute de lege, a declarațiilor de impunere de către contribuabili persoane fizice și juridice;

desfãsoarã activitatea de încasare a impozitelor și taxelor pe teren;

ține evidența tuturor persoanelor juridice supuse impozitelor și taxelor locale pe fiecare categorie de impozit în parte;

pune în executare toate impozitele și taxele ce se fac venit la bugetul local prin emiterea si înaintarea borderourilor de debite, asigurând totodată înmânarea înștiințărilor de plată către contribuabili;

verifică modul în care agenții economici, persoane juridice țin evidența, calculează și virează la termenele legale sumele cuvenite bugetului local cu titlul de impozite și taxe;

Rolul Contabilului Șef în Procesul Întocmirii Bugetului

Compartiment Audit Financiar

verificarea bunei gestionări a banului și patrimoniului public asupra activității desfășurate de Primărie, instituții subordonate și asupra utilizării de către terți , indiferent de natura juridică a acestora a fondurilor publice utilizate de către aceștia în baza unei finanțări realizate de către instituția publică;

certificarea anuală, însoțită de raport, a bilanțului contabil și a contului de execuție bugetară, prin verificarea legalității, realității și exactității evidențelor contabile și ale actelor financiare și de gestiune;

supravegherea regularității sistemelor de fundamentare a deciziei, planificare, programare, organizare, coordonare, urmărire și control al îndeplinirii deciziilor;

evaluarea economicității ,eficacității și eficienței cu care sistemele de conducere și de execuție existente în cadrul instituției publice ori la nivelul unui program/proiect finanțat din fonduri publice utilizează resurse financiare, umane și materiale pentru îndeplinirea obiectivelor și obținerea rezultatelor stabilite.

Compartimentul Urbanism și Amenajarea Teritoriului are următoarele atribuții :

pregătirea și fundamentarea programului anual de investiții proprii, pentru instituțiile și agenții economici de subordine locală, unitățile de învățământ, precum și a programelor de întreținere și reparare a acestora, în funcție de necesități și oportunități;

eliberează adeverințe în scopul notării unor construcții, adeverințe de intravilan sau alte avize cu acordul primarului sau după caz a Consiliului Local;

organizează și asigură cu instituțiile autorizate realizarea unor acțiuni comune cu privire la respectarea reglementărilor legale în domeniul protecției mediului;

Flux informațional intern

Relațiile interne sunt relațiile care au loc între compartimentele Primăriei Călărași , între angajații acestor compartimente între care circulă diferite documente interne și externe.

Compartimentul Financiar Contabil oferă spre verificare evidențele contabile și actele financiare și de gestiune;

Compartimentul Audit verifică calitatea și legalitatea evidențelor contabile și a actelor financiare de gestiune.

Compartimentul Audit informează Primarul cu privire la erorile întâlnite în vederea adoptării de măsuri corective.

Compartimentul Financiar Contabil solicită precizări privind modul de interpretare al legislațieireferitoare la urmărirea și încasarea veniturilor bugetului local

Compartimentul Juridic informează personalul din serviciile publice privind legalitatea actelor emise și completate precum și modul de urmărire și încasare a veniturilor bugetului local;

Compartimentul Financiar Contabil trimite spre semnare documentele elaborate Conducerii;

Conducerea remite Comp. Financiar Contabil documentele avizate;

Toate compartimentele din cadrul Primăriri trimit Compartimentului Financiar Contabil Situația exactă a personalului;

Compartmentul Financiar Contabil stabiliște salariile persoanlului;

Compartimentul Impozite și Taxe trimite Compartimentului Financiar Contabil evidența impozitelor încasate de la populație;

Compartimentul Financiar Contabil înregistrează în contabilitate impozitele încasate în cadrul Primăriei;

Compartimentul Impozite și Taxe solicită precizări privind modul de interpretare al legislației referitoare la urmărirea și încasarea impozitelor;

Compartimentul Juridic informează personalul din serviciile publice privind modul de urmărire și încasare a impozitelor local;

Compartimentul Urbanism informeză serviciul impozite și taxe asupra certificatelor și actelor eliberate populației pentru folosirea terenurilor și pentru construcții;

Compartimentul Impozite și Taxe stabilește impozitele ce le are de încasat de la populație;

Secretariatul administrativ trimite copartimentului Audit spre verificare evidența documentelor;

Compartimentul Audit verifică buna gestionare a banului public;

Registrul Agricol trimite Compartimentului Impozite și Taxe evidența terenurilor deținute de populație pentru a se stabili impozitele pe care acestea le au de plătit ;

Compartimentul Impozite și Taxe stabilește impozitele ce le are de încasat de la populație;

Compartimentul Stare Civilă informeză Comp. Financiar Contabil asupra certificatelor de naștere, deces, căsătorie precum și informații asupra actelor eliberate populației în diverse scopuri și pentru care s-au înregistrat diverse taxe;

Compartimentul Financiar Contabil înregistrează în contabilitate taxele ce au fost încasate de către compartimentul Starea civilă pentru serviciile prestate de acesta populației și consemnează totodată și modificările suferite în înregistrările privind evidența populației.

2.3. Analiza bugetelor de venituri și cheltuieli ale Primăriei Călărași pe anii 2013-2014

Bugetele locale reprezintă instrumentele de planificare și de conducere a activității financiare a unităților administrativ-teritoriale, structura acestora reflectând gradul de autonomie a administrației locale față de puterea centrală și legăturile existente între diferitele administrații teritoriale. Bugetele locale reflectă fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor administrațiilor locale, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor.

2.3.1 Analiza veniturilor Primăriei Călărași

În Legea administrației publice locale se prevede ca unitățile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse proprii pe care autoritățile administrației publice locale le gestionează, potrivit atribuțiilor ce le revin în condițiile legii. Aceste resurse financiare trebuie să fie proporționale cu competențele și cu responsabilitățile ce revin autorităților locale.

Pornind de la acest principiu, al autonomiei locale, și potrivit legislației în vigoare, pentru bugetele locale sunt prevăzute următoarele categorii de venituri: venituri proprii (formate din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit), sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat (TVA), subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete, donații și sponsorizări.

Structura veniturilor administrației locale pentru perioada 2013-2014- este prezentată în tabelul 2.1:

Tabelul 2.1 Structura veniturilor bugetului local

Sursă :Primăria Călărași

Veniturile administrației locale sunt formate din venituri curente, venituri de capital și subvenții de la bugetul de stat. Veniturile totale au înregistrat o creștere în anul 2014 față de anul 2013, indicele de creștere fiind de 1,4 ori.

După cum se observă din tabel veniturile proprii se mențin relativ constante, ponderea acestora în totalul veniturilor fiind în jur de 68%. Această pondere reflectă gradul destul de ridicat al autonomiei administrației locale, din aceste venituri fiind acoperită o bună parte din cheltuielile efectuate. În general, ponderea veniturilor proprii în cadrul veniturilor totale ale bugetului local a crescut în ultimii ani în primul rând ca urmare a descentralizării mai multor surse de venituri. Ponderea relativ constantă a acestor venituri se poate explica și printr-o bună capacitate de organizare a autorității locale pentru a-și gestiona propriile venituri. Veniturile poprii includ veniturile curente, mai puțin sumele defalcate din TVA, și veniturile din capital.

În ceea ce privesc veniturile curente, acestea dețin cea mai mare pondere în totalul veniturilor, pondere cuprinsă între 96% în 2013 și 89% în 2014. Acestea conțin în structura lor venituri curente fiscale și venituri curente nefiscale.

Veniturile fiscale reprezintă principala sursă a veniturilor administrației locale. Acestea au o tendință de creștere având valori cuprinse între 331.563 lei (95%) în 2013 și 431.600 lei (88%) în 2014. Structura veniturilor fiscale ale administrației locale pentru perioada 2013-2014 este prezentată în tabelul 2.2:

Tabel 2.2 Structura veniturilor fiscale ale administrației locale

Sursă: Primăria Călărași

După cum se observă din Tabelul 2..2, în structura veniturilor fiscale, principala sursă o constituie impozitele pe venit și pe profit de la persoane fizice având valori cuprinse între 158.725 lei (48% din veniturile fiscale ) în 2013 și 224.581 mii lei (52%) în 2014 . O altă sursă o constituie impozitele și taxele pe proprietate având o pondere în totalul veniturilor fiscale de aproximativ 18%. Aceste venituri sunt alcătuite în principal din impozitele pe clădiri (67% în 2013 și 87% în 2014) și impozitele pe teren (11% în 2013 și 10% în 2014).

O altă categorie de venituri fiscale o reprezintă impozitele și taxele pe bunuri și servicii, și în principal sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugată pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate, acestea având valori cuprinse între 97.629 mii lei (33% din veniturile fiscale) în 2013 și 100.601 mii lei (30%) în 2014. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugată sunt destinate finanțării sistemului de protecție a copilului, a centrelor de asistență socială a persoanelor cu handicap, drepturile privind acordarea de produse lactate și de panificație pentru elevii din clasele 1-4 din învățământul de stat și pentru copiii preșcolari, pentru învățământul special, pentru instituțiile de cultură descentralizate și plata contribuțiilor pentru personalul neclerical angajat în unitățile de cult.

Veniturile nefiscale au o pondere redusă în totalul veniturilor bugetului local, acestea având valori cuprinse între 3.631 mii lei (1%) în 2013 și 5.624 mii lei (1,15%) în 2014. Veniturile nefiscale sunt constituite din venituri din proprietate în proporție de aproximativ 30%, acestea reprezentând venituri din restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți și din vărsăminte din profitul net al regiilor autonome. O altă sursă o constituie vânzările de bunuri și servicii acestea având o pondere în totalul veniturilor nefiscale de 67% în 2013 și 73% în 2014. Aceste venituri includ în principal veniturile din taxe administrative, eliberîri de permise în proporție de 37% în 2013 și 72% în 2014 și venituri din amenzi, penalități și confiscări în proporție de 41,5% în 2013 și 13% în 2014.

În ceea ce privesc veniturile din capital acestea au o pondere nesemnificativă în total venituri, de sub 1%. Valoarea acestora înregistrează o scădere importantă în anul 2014 acestea ajungând la 20 de mii lei de la 4.647 mii lei cât au fost în anul 2013. Această scădere rezultă din faptul ca în anul 2013 pe lângă veniturile din valorificarea unor bunuri ale instituției ce reprezentau 47 mii lei au existat și venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al statului, acestea având o valoare de 4.600 mii lei, ele neconstituind o sursă de venituri și în anul 2014.

Subvențiile de la bugetul de stat înregistrează o creștere semnificativă de la 9.995 mii lei (2,7% din total venituri) în 2013 la 51.463 mii lei (10,5%) în anul 2014. Această evoluție reflectă dependența mai accentuată în anul 2014 a administrației locale față de transferurile de la bugetul de stat care au destinație specială pentru finanțarea anumitor categorii de cheltuieli publice locale.

În anul 2013 subvențiile de la bugetul de stat (9.595 mii lei) au avut ca destinație în primul rând finanțarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap (92,3%), amenajarea străzilor din perimetrele destinate construcțiilor de cvartale de locuințe noi (7,3%) și subvenții pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit (0,4 %).

În anul 2014 subvențiile de la bugetul de stat (în valoare de 51.463 mii lei) au avut ca destinație finanțarea cheltuielilor de capital ale unităților de învățământ preuniversitar (44,9%), finanțarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap (44,6%). De asemenea s-au acordat subvenții pentru sprijin financiar la constituirea familiei (6,8 %), pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinței cu lemne, cărbuni, combustibil (2,9%) și subvenții pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit (0,8 %).

Figura 2.1 Subventii de la bugetul de stat în anul 2013 Figura 2.2 Subventii de la buget de stat 2014

2.4.2 Analiza cheltuielilor Primăriei Călărași

Descentralizarea serviciilor publice a avut o influență hotărâtoare asupra evoluției cheltuielilor publice locale, principiul responsabilizării colectivităților locale și a apropierii de cetățeni generaâd un volum însemnat de cheltuieli.

Pocesul de descentralizare continuă a avut ca efect asupra bugetelor locale o creștere a volumului cheltuielilor suportate din bugetele locale, concomitent cu o creștere a volumului resurselor financiare gestionate prin buget, îndeosebi pe seama sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, ceea ce semnifică dependența tot mai accentuată a bugetelor locale față de transferurile din bugetul de stat.

În cadrul bugetelor locale românești există două clasificări ale cheltuielilor. Prima dintre ele vizează aspecte tehnice (tipul de cheltuieli care vor fi făcute pentru diferite domenii- de personal, de capital, bunuri și servicii, operațiuni financiare) iar cea de-a doua are în vedere cheltuielile globale programate pentru aceste domenii (cheltuieli pentru servicii publice generale; cheltuieli social-culturale; servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și apă; acțiuni economice).

Conform primei clasificații a cheltuielilor cuprinse în bugetele locale, respectiv clasificația economică, acestea se împart în: cheltuieli curente, cheltuieli de capital și operațiuni financiare.

Structura cheltuielilor administrației locale potrivit clasificației economice pentru perioada 2013-2014 este prezentată în tabelul 2.3:

Tabelul 2.3.2.1 Structura cheltuielilor bugetului local potrivit clasificatiei economice mii Ron

Cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor o dețin cheltuielile curente, acestea reprezentând aproximativ 89% din total.

În cadrul cheltuielilor curente, cheltuielile de personal și bunurile și serviciile înregistrează cele mai mari valori. Cu toate acestea, respectivele cheltuieli înregistrează o scădere a ponderii pe care o dețin în totalul cheltuielilor. Astfel, cheltuielile de personal dețin o pondere de 32% în anul 2014 față de 37% în 2013, iar cheltuielile cu bunurile și serviciile au o pondere în anul 2014 de 39% față de 45% în 2013. Această evoluție se datorează faptului că restul cheltuielilor curente au înregistrat creșteri în anul 2014 față de 2013, cele mai semnificative modificări având loc în cadrul cheltuielilor cu dobânzile (de la 0,1% în 2013 la 2,5%în 2014), fondurile de rezervă (de la 0,04% în 2013 la 4% în 2014) și a cheltuielilor cu asistența socială (de la 3,6% în 2013 la 6% în 2014).

Titlul IX “Alte cheltuieli” cuprind burse, asociații și fundații și cheltuieli cu susținerea cultelor, acestea din urmă deținând cea mai mare pondere din aceste cheltuieli.

Pe locul al doilea în totalul cheltuielilor se situează cheltuielile de capital. Aceste cheltuieli au crescut de la 10,6% din totalul cheltuielilor cât erau în anul 2013, la 11,7% în 2014.

Operațiunile financiare au o pondere neînsemnată în cadrul cheltuielilor bugetului local (sub 1%), acestea fiind alcătuite din rambursările de credite.

Potrivit celei de-a doua clasificări a cheltuielilor bugetelor locale, respectiv clasificația funcțională, potrivit noii clasificații a indicatorilor finanțelor publice, care se aplică începând cu anul 2013. Cheltuielile efectuate la nivel local sunt pentru: servicii publice generale; apărare, ordine publică și siguranță națională; cheltuieli social-culturale; servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape, precum și pentru acțiuni economice.

Structura cheltielilor administrației locale potrivit clasificației funcționale pentru perioada 2013-2014 este prezentată în tabelul 2.4.

Tabelul 2.4. Structura cheltuielilor bugetului local potrivit clasificatiei funcționale

Sursă Primăria Călărași

• Ponderea cheltuielilor pentru servicii publice generale înregistrează o creștere semnificativă în anul 2014 față de anul precedent, de la 11,6% la 26% din totalul cheltuielilor. Această evoluție a fost determinată de decentralizarea cheltuielilor pentru servicii pulice generale, de la Ministerul de Interne tansferându-se către autoritățile publice locale cheltuielile cu serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor.

Cheltuielile pentru servicii publice generale cuprind în principal cheltuieli pentru funcționarea autoriățtii publice (93.3 % în 2013 și 72 % în 2014) și alte servicii publice generale (6,7 % în 2013 și 28 % în 2014). În cadrul celor din urmă cheltuieli sunt incluse: fondul de rezervă bugetară la dispoziția autorității locale (6,4 % în 2013 și 83,3 % în 2014) și cheltuielile cu serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor (93,6 % în 2013 și 16,67 % în 2014).

În cadrul cheltuielilor pentru servicii publice generale, cheltuielile curente sunt predominante (în jur de 65%). Cheltuielile de capital (circa 35%) cuprind construcții, precum și înzestrări cu echipamente de informatizare și mijloace de transport.

• Cheltuielile pentru ordine publică și siguranță națională înregistrează o creștere semnificativă, volumul acestora dublăndu-se de la 6.256 mii lei (1,8%) în 2013 la 13.764 mii lei (2,8%) în 2014. În cadrul acestor cheltuieli cele mai importante ponderi le dețin cheltuielile cu ordinea publică- poliția comunitară (92,7% în 2013 și 69,4% în 2014) și cheltuielile cu protecția civilă și protecția contra incendiilor (11,4% în 2013 și 27,2% în 2014).

• Cheltuielile social-culturale înregistrează cele mai mari ponderi în totalul cheltuielilor bugetului local și anume 55,6% în 2013 și 48,2% în anul 2014.

Cheltuielile pentru acțiuni social-culturale se referă la: învățământ; sănătate; cultură, recreere și religie; asigurări și asistență socială.

Structura cheltuielilor social-culturale ale administrației locale pentru perioada 2013-2014 este prezentată în tabelul 2.5:

Tabelul 2.5 Structura cheltuielilor social-culturale: mii Ron

Sursă: Primăria Călărași

Cheltuielile pentru învățământ înregistrează valori cuprinse între 121.025 mii lei (62,2% din totalul cheltuielilor social-culturale) în anul 2013 și 116.647 mii lei (49,5% în 2014). Din totalul cheltuielilor cu învățământul cele mai mari ponderi sunt înregistrate de cheltuielile cu învățământul secundar (52,1% în 2013 și 53,6% în 2014). Pe locul al doilea se situează cheltuielile cu învățământul preșcolar și primar (34,6% în 2013 și 42,5% în 2014), iar în cele din urmă cheltuielile cu învățământul special reprezentând circa 5%.

Figura 2.3.Cheltuieli pentru invatamant 2013 Figura 2.4 Cheltuieli pentru invatamant 2014

Din punct de vedere al conținutului economic, cheltuielile pentru învățământ cuprind cheltuieli curente în proporție de aproximativ 97% și cheltuieli de capital aproximativ 2,5%. Cheltuielile curente includ cheltuielile de personal (salarii și alte drepturi de personal), cheltuieli materiale și servicii (cheltuieli de întreținere și gospodărie, manuale, transport și reparații) și cheltuieli reprezentând transferul către unitățile de învățământ și burse. Cheltuielile de capital se referă la construirea de unități de învățământ, dotarea acestora cu aparatură necesară funcționării.

Cheltuielile pentru cultură, recreere și religie dețin ponderi cuprinse între 11,4% din totalul cheltuielilor social-culturale în anul 2013 și 14,8% în 2014. Cele mai importante cheltuieli sunt cele cu întreținerea grădinilor publice, parcuri, zone verzi, baze sportive și de agrement (între 83% și 89%), servicii religioase (între 14% sș 7%) și alte servicii în domeniile culturii, recreerii și religiei (aproximativ 3%).

Cheltuielile pentru asistență socială ocupă un loc însemnat în totalul cheltuielilor finanțate din bugetul local, acestea înregistrând o creștere de la 26,8% în 2013 și 35,7% în 2014. În cadrul acestora o pondere importantă o dețin alocațiile pentru familie și copii (25%). O altă categorie de ajutoare în cadrul asistenței sociale se acordă persoanelor în vârstă. Ele se prezintă fie ca ajutoare bănești, fie sub forma unor prestații, servicii sau plasamente în instituții specializate. Dar cea mai mare pondere în cadrul cheltuielilor pentru asistența socială o dețin drepturile acordate în caz de boli și invalidități (aproximativ 40%). De asemenea, în cadrul acestor cheltuieli este inclus și ajutorul social, având o pondere de 1%.

• Cheltuielile pentru servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape au valori cuprinse între 76.797 mii lei (22,1% din totalul cheltuielilor bugetului local) în 2013 și 87.965 mii lei (18,1%) în anul 2014.

Aceste cheltuieli se împart în cheltuieli cu locuințe, servicii și dezvoltare publică (18% în 2013 și 13% în 2014) și cheltuieli cu protecția mediului (82% în 2013 și 87% în 2014). În cadrul primei categorii cele mai semnificative cheltuieli sunt cele cu alimentarea cu apă și amenajări hidrotehnice (18,7% din totalul cheltuielilor respective în 2013 și 42,5% în 2014), cheltuielile pentru dezvoltarea sistemului de locuințe (0,8% în 2013 și 6% în 2014), cheltuieli cu iluminatul public și electrificări rurale (3,7% in 2013) și alte servicii în domeniile locuințelor, serviciilor și dezvoltării comunale (76,8% în 2013 și 51,5% în 2014). În cadrul cheltuielilor cu protecția mediului sunt incluse cheltuielile cu salubritatea și gestiunea deșeurilor (96% în 2013 și 92% în 2014) și cheltuielile cu canalizarea și tratarea apelor reziduale (4% în 2013 și 8% în 2014).

• Acțiunile economice au ponderi relativ reduse în totalul cheltuielilor bugetului local acestea fiind cuprinse între 8,9% în 2013 și 4,9% în 2014. Aceste cheltuieli cuprind cheltuieli cu transportul rutier local (99% în 2013 și 97% în 2014), cheltuieli pentru prevenirea și combatarea inundațiilor și ghețurilor (1% în 2013 și 3% în 2014).

2.4.3 Echilibrarea bugetului Primăriei Călărași

Echilibrarea bugetelor locale în România este consecința descentralizării financiare, când au fost mai întâi transferate către comunitățile locale responsabilitățile, și mai apoi au fost transferate și resursele. Consecință a fost apariția unor presiuni asupra bugetelor locale (întrucât responsabilitățile transferate au fost mai mari decât resursele alocate), situație frecvent întâlnită în România, soluționată prin alocarea unor granturi condiționate (cu destinație specială) și necondiționate (cu destinație generală) către comunitățile locale odată cu aprobarea legii bugetare anuale.

Pentru a avea o funcționalitate deplină a activității, este firesc ca nivelul veniturilor și al cheltuielilor administrației locale să fie echilibrate. Specific însă perioadei de tranziție în care se află România este tocmai dezechilibrul dintre veniturile proprii care alimentează bugetul local și cheltuielile necesare. De aceea, pentru a echilibra acest buget, sunt stabilite și aprobate prin legea bugetară anuală, transferuri din bugetul de stat la bugetele locale sub forma sumelor defalcate din unele venituri ale statului. Transferurile, ca mijloc de echilibrare al bugetelor locale se vor menține și în viitor, dar proporția acestora în totalul veniturilor se va diminua, în aceeași măsură urmând să crească și autonomia financiară a aministrațiilor publice locale.

Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se efectuează în limitele prevăzute, de către Ministerul Finanțelor publice, prin Direcțiile Generale ale Finanțelor publice la cererea ordonatorilor principali, în funcție de necesitățile execuției bugetare. În ceea ce privește Primăria Călărași, necesarul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor a fost alcătuit din venituri proprii, în proporție de aproximativ 68% și din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugată.

Cu toate că autorităților administrației publice le-au fost repartizate sume de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului local, primăria a înregistrat excedent bugetar atât în anul 2013 cât și în anul 2014. Excedentul bugetar înregistrat la nivelul anului 2013 a fost în suma de 4.892 mii lei (1,4%) din bugetul local de 349.439 mii lei, iar la nivelul anului 2014 a fost de 12.800 mii lei (2,7%) din cei 488.707 mii lei.

Tabelul 2.6 Echilibrarea bugetului de stat

Sursă Primăria Călărași

Primăria Călărași care a rămas cu un excedent bugetar de 12.800 mii lei din 488.000 mii lei.

Conform legii, excendentul anual al bugetului local rezultat în urma regularizării în limita transferurilor din bugetul de stat, se utilizează, în ordine, pentru: rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor, comisioanelor, și a altor costuri aferente acestora, precum și pentru constituirea fondului de rulment.

2.5.Bugetul local al Primăriei Călărași pe anul 2015

Structura veniturilor Primăriei Călărași pe anul 2015 este prezentată în tabelul 2.7:

Tabelul 2.7. Structura veniturilor bugetului local în anul 2015

Sursă: Primăria Călărași

Figura 2.5 Structura veniturilor bugetului local în anul 2015

Ponderea veniturilor proprii în total venituri de 75% reflectă gradul ridicat al autonomiei administrației locale. Veniturile curente dețin cea mai mare pondere în totalul veniturilor bugetului de 95% acestea cuprinzând veniturile curente fiscale și veniturile curente nefiscale.

Veniturile fiscale reprezintă principala sursă a veniturilor administrației locale (93.5%). Structura veniturilor fiscale ale administrației locale în anul 2015 este prezentată în tabelul 2.8

Tabel 2.8 Structura veniturilor fiscale în anul 2015

Sursă: Primăria Călărași

Principala sursă a veniturilor fiscale o constituie impozitele pe venit, profit de la persoane fizice având o pondere de 57%. Impozitele și taxele pe proprietate dețin o pondere de 15% din veniturile fiscale și sunt alcătuite în principal din impozitele pe clădiri (85%) și impozitele pe teren (13%) și taxe judiciare de timbru (2%). În cadrul impozitelor și taxelor pe bunuri și servicii se situează în primul rând sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugată destinate finanțării cheltuielilor descentralizate la nivelul primăriei sectorului 6 (76% din această categorie de venituri).

Veniturile nefiscale au o pondere redusă (1,5%) în totalul veniturilor bugetului local. Acestea sunt constituite din venituri din proprietate în proporție de aproximativ 26%, și anume, venituri din concesiuni și închirieri și restituire fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți. O altă sursă o constituie vânzările de bunuri și servicii având o pondere de 74% în totalul veniturilor nefiscale. Aceste venituri includ în principal venituri din taxe extrajudiciare de timbru (73%) și venituri din amenzi (15%).

În ceea ce privesc veniturile din capital acestea au o pondere nesemnificativă în total venituri de 0,003% fiind reprezentate de veniturile din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice.

Subvențiile de la bugetul de stat au pondere de 5% în totalul veniturilor și au ca destinație finanțarea drepturilor acordate persoanelor cu handicap (80%), sprijin financiar la constituirea familiei (13%), acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinței cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri (5%), acordarea trusoului pentru nou-născuți (2%).

Structura cheltuielilor administrației locale potrivit clasificației economice în anul 2015 este prezentată în tabelul 2.9

Tabel 2.9. Structura cheltuielilor bugetului local potrivit clasificatiei economice

Sursă: Primăria Călărași

Cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor o dețin cheltuielile curente, acestea reprezentând 90,6% din total. În cadrul cheltuielilor curente, cheltuielile de personal și bunurile și serviciile înregistrează cele mai mari valori. Cheltuielile de capital se situează pe locul al doilea în totalul cheltuielilor bugetului cu o pondere de 5,9%, iar operațiunile financiare dețin o pondere de 3,5%.

Structura cheltuielilor administrației locale potrivit clasificației funcționale pe anul 2015 este prezentată în tabelul 2.10:

Tabel 2.10. Structura cheltuielilor bugetului local potrivit clasificatiei funcționale

Sursă: Primăria Călărași

Figura 2.6 Structura cheltuielilor administrație locale potrivit clasificației funcționale în anul 2015

Cheltuielile pentru servicii publice generale dețin o pondere de 21,8% din totalul cheltuielilor. Acestea cuprind în principal cheltuieli pentru funcționarea autorității publice (70%), fondul de rezervă bugetară la dispoziția autorității locale (8%), cheltuieli cu serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor (6%) și dobânzi aferente datoriei publice interne (16%).

Cheltuielile pentru ordine publică și siguranță națională au o pondere relativ redusă în totalul cheltuielilor (4%). În cadrul acestor cheltuieli, cele mai importante ponderi le dețin cheltuielile cu poliția comunitară (79%) și cheltuielile cu protecția civilă și protecția contra incendiilor (19%).

Cheltuielile social-culturale înregistrează cele mai mari ponderi în totalul cheltuielilor bugetului local (48,5%).

Structura cheltuielilor social-culturale în anul 2015 este prezentată în tabelul 2.11:

Tabel 2.11 Structura cheltuielilor social-culturale în anul 2015

Sursă: Primăria Călărași

În cadrul cheltuielilor cu învățământul cele mai mari ponderi sunt înregistrate de cheltuielile cu învățământul secundar (61%). Pe locul al doilea se situează cheltuielile cu învățământul preșcolar și primar (33,5%) iar în cele din urmă cheltuielile cu învățământul special reprezentând circa 5,5%.

Cheltuielile pentru cultură, recreere și religie dețin o pondere de 16,4% din totalul cheltuielilor social-culturale, cele mai importante cheltuieli fiind cheltuielile cu întreținerea grădinilor publice, parcuri, zone verzi, baze sportive și de agrement (95%), servicii religioase (3%) și alte servicii în domeniile culturii, recreerii și religiei (2%).

Cheltuielile cu asistența socială reprezintă 36,4% din totalul cheltuielilor social-culturale. În cadrul acestora o pondere importantă o dețin asistența socială în caz de boli și invalidități (42%), asistența socială pentru familie și copii (24%), creșe (8%), asistență acordată persoanelor în vârstă (1,2%), ajutor social (0,8%) și alte cheltuieli în domeniul asigurărilor și asistenței sociale (23%).

Cheltuieli pentru servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape au o pondere de 21,5% din totalul cheltuielilor bugetului local. Aceste cheltuieli se împart în: cheltuieli cu locuințe, servicii și dezvoltare publică (40%) și cheltuieli cu protecția mediului (60%). În cadrul primei categorii sunt incluse cheltuieli cu dezvoltarea sistemului de locuințe (3%), alimentarea cu apă (38%) și alte servicii în domeniile locuințelor, serviciilor și dezvoltării comunale (59%). Cheltuielile cu protecția mediului sunt reprezentate de cheltuielile cu salubritatea.

Acțiunile economice au o pondere relativ redusă în totalul cheltuielilor bugetului local în anul 2015 (4,2%). Aceste cheltuieli sunt reprezentate de cheltuielile cu transportul rutier local.

Concluzii

Activitatea în domeniul administrației publice locale necesită un volum crescut de muncă în realizarea unor programe specifice și urmărirea execuției acestora, dar și un efort susținut în procesul de abordare a schimbării mentalității funcționarilor publici. Pentru eliminarea obstacolelor apărute se au în vedere soluții ca: elaborarea și adoptarea unor strategii proprii de dezvoltare economico-socială locală; un management eficient, necesar punerii în practică a proiectelor elaborate; formarea corespunzătoare a personalului; organizarea modernă a primăriei, astfel încât să se înființeze toate Direcțiile și Serviciile necesare unei bune desfășurări a activității și care să acopere toate domeniile de strictă necesitate și nu în ultimul rând să fie completate cu un număr corespunzător de funcționari publici, cu o bună pregătire profesională și o conduită pe măsură.

Trebuie avută în vedere și desfășurarea activităților în sedii moderne dotate cu aparatură și tehnică de calcul de ultimă generație, deoarece chiar dacă implică un efort financiar sporit, acestea se vor amortiza în scurt timp. Se va urmări și completarea legislației în domeniu, crearea unei literaturi de specialitate, instituționalizarea consultării locuitorilor și cointeresarea acestora față de activitatea administrației publice locale.

Una dintre cele mai eficiente metode de utilizare a bugetelor este cea a utilizării bugetelor pe programe, care prezintă avantaje cum ar fi: transparența activității administrației publice locale, asumarea responsabilităților, fundamentarea mai corectă a bugetului local, cuantificarea mai exactă a costurilor și efectelor obținute, materializarea deciziei politice, posibilitatea implementării unei strategii de dezvoltare locală durabile, creșterea credibilității administrației publice locale în raport cu finanțatorii externi și nu în ultimul rând cu locuitorii, eliminarea abstractului și posibilitatea unei bune urmăriri a execuției bugetului local. Toate aceste avantaje sunt foarte importante în balanța cu dezavantajele ce presupun creșterea unor costuri și un volum mare de muncă la urmărirea bugetului local.

Mai este necesar un marketing elaborat și eficient pentru o publicitate adecvată cunoașterii activităților primăriei de către cetățeni și investitori a programelor de dezvoltare la nivel local.

BIBILOGRAFIE

I.Cărți, monografii,reviste

Boloș, Marcel Ioan , Bugetul și contabilitatea comunităților locale, Editura Economică, București, 2006:

Dascălu, Elena-Doina Sistemul bugetar în România, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006;

Iftimoaie Cristian, Vedinas Virginia, Administrația publică locală în România în perspectiva integrării europene, Editura Economică, București, 2003;

Kovacs Cziprian Lorand, Veniturile autorităților locale din România, Revista Transilvană de Științe Administrative,nr.3 (12), 2004;

Mircea Ștefan Minea, Cosmin Flavius Costaș, Dreptul finanțelor publice, vol. I- Drept financiar, Ed. "Wolters Kluwer", București, 2008;

Moșteanu,Tatiana Mariana Vuță, Emilia Câmpeanu, Gyorgy Attila, Buget și trezorerie publică, Editura universitară, București, 2003;

Vlaicu Alexandru, Procesul bugetar la nivelul colectivităților locale din România, Economie și administrație locală, 2007;

Ștefura, G., Proces bugetar public, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2007

Țâțu, L., Finanțe locale și instituții publice, Editura Aner, București, 2002;

Văcărel, I., Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006;

Voinea Gh., Finanțe locale, Editura Junimea, Iași 2008;

VOINEA, GH., Managementul financiar al colectivităților locale – suport de curs, Iași, 2005 ;

II.Legi, site-uri

1. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 45 / 5 iunie 2003 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 431/ 19 iunie 2003

2. Legea nr.273/ 2006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial al României nr.618/ 18 iulie 2006

3. http://europa.eu/about-eu/basic-information/money/revenue-income/index_ro.htm

4. http://www.scrigroup.com/finante/Bugetul-local-definitie-si-con82616.php