Bugetul de Venituri Si Cheltuieli la Primaria Rusetu

Economie

Bugetul de Venituri Si Cheltuieli la Primaria Rusetu

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

În contextul lucrării de față abordăm noțiunea de buget din mai multe puncte de vedere și ne referim la întregul sistem bugetar, prin intermediul căruia se constituie și se utilizează fondurile publice din România.

În cadrul sistemului bugetar, bugetul reprezintă una dintre problemele cele mai importante și complexe ale finanțelor publice, prin intermediul căruia se asigură îndeplinirea principalelor funcții și atribuții ale statului, societatea manifestă față de acesta un interes deosebit, deoarece este necesar ca el să poarte amprenta puterii legislative a țării.

Bugetul public se prezintă ca un plan financiar sub forma unui document, unde sunt prezentate într-o anumită ordine resursele financiare, iar pe de altă parte, cheltuielile publice și reflectă „relații sociale de natură economică care se stabilesc între stat, pe de o parte și membrii săi, pe de altă parte în scopul satisfacerii intereselor generale ale societății”.

Putem afirma că orice buget prin care se derulează fonduri publice se prezintă ca un instrument financiar, prin intermediul căruia sunt prevăzute veniturile și cheltuielile pe o perioadă determinată (an, trimestru, lună), în scopul îndeplinirii unor obiective și sarcini precis stabilite la nivelul entităților la care se referă acel buget (stat, unități administrativ – teritoriale, instituții publice).

Bugetul nu este numai un document financiar, ci reprezintă un important instrument managerial, care în expresie financiară, asigură dimensionarea obiectivelor, cheltuielilor, acțiunilor ce pot fi finanțate din veniturile preconizate a se realiza, dar și evaluarea rezultatelor și eficienței economice a acestora. Astfel strategia fundamentală, planificarea, realizarea și controlul acțiunilor la nivelului statului se regăsesc în bugetul de stat, iar la nivelul administrațiilor publice locale se regăsesc în bugetul unității administrativ-teritoriale care reprezintă bugetul local în cazul comunelor, orașelor, municipiilor, județelor și municipiului București.

Lucrarea îmbină latura teoretică cu cea practică, oferind la ultimul capitol un studiu de caz? asupra unui buget de venituri și cheltuieli pentru a fundamenta cunoștințele în acest domeniu.

CAPITOLUL 1

SISTEMUL BUGETAR

Conceptul, definiția, caracteristicile și rolul bugetului

Cuvântul buget are la origine expresiile franțuzești bouge sau bougette care înseamnă săculeț sau punguță. În limba engleză prin cuvântul budget se înțelegea punga în care, de regulă, erau aduse la Parlament documentele în legătură cu situația veniturilor și cheltuielilor statului. În ziua de astăzi, noțiunea de buget are un înțeles mult mai larg, iar noțiunea tradițională nu încetează să se perfecționeze, pentru a fi cât mai amplă.

Anglia a fost primul stat, care a întocmit în anul 1215 un buget deoarece regele a fost nevoit să-și limiteze veniturile din impozite și taxe la nomenclativul slabilit de Parlament. Pe continentul european cuvântul buget a fost utilizat oficial la începutul secolului al XIX-lea, în Franța, în legea bugetului de stat pe anul 1806. În țara noastră, primele forme de buget au fost reprezentate de „Condica de venituri și cheltuieli” și de „Dările de seamă ale vistieriei”, chiar din secolul al XVII-lea. Legea contabilității publice din 1864, din România specifica că „toate veniturile statului și cheltuielile neapărate pentru îndeplinirea osebitelor servicii, așezate conform legii, trebuie autorizate pentru fiecare an de o lege anuală de finanțe și formează bugetul general al statului”.

Noul dicționar explicativ al limbii române definește bugetul ca fiind „un plan de perspectivă a veniturilor și cheltuielilor unui stat, a unei întreprinderi, instituții etc. pentru o anumită perioadă de timp determinată” sau „totalitatea prevederilor de venituri și cheltuieli ale unei familii sau ale unei persoane într-o anumită perioadă de timp”.

În conformitate cu Legea finanțelor publice, bugetul reprezintă un „document prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice”.

Bugetul public este o categorie fundamentală a finanțelor publice moderne, remarcând o abordare economică, cât și alta juridică.

Abordarea economică a conceptului de buget subliniază corelațiile macroeconomice și în special, legătura cu evoluția și nivelul produsului intern brut. În teoria economică modernă, bugetul este considerat ca o variabilă esențială în determinarea produsului intern brut și a nivelului folosirii resurselor. Bugetul reflectă relațiile economice în formă bănească ce iau

naștere în procesul repartiției produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială și financiară ale fiecărei perioade. Aceste relații se manifestă în dublu sens: pe de o parte, ca relații prin intermediul cărora se mobilizează resursele bănești la dispoziția statului, iar pe de altă parte, ca relații prin care se repartizează aceste resurse.

Din punct de vedere juridic, bugetul reprezintă un actul prin care sunt prevăzute și aprobate veniturile și cheltuielile anuale ale statului. Așadar „bugetul de stat prevede și autorizează, în formă legislativă, cheltuielile și resursele statului”. Această definiție pune în evidență necesitatea aprobării indicatorilor bugetari de reprezentanții puterii legislative. Fiind un document ce necesită autorizarea prealabilă din partea Parlamentului, bugetul are un caracter obligatoriu, reprezentând totodată și un document de previziune a resurselor financiare publice și a modului de utilizare a acestor resurse. Între prevederile înscrise în legea bugetului de stat și execuția veniturilor și cheltuielilor publice pot intervinii unele neconcordanțe care impun anumite corective, aprobarea rectificărilor bugetare efectuându-se de către puterea legislativă în cadrul aceluiași exercițiu bugetar.

Bugetul poate fi considerat și analizat ca fiind:

un document, semnificând un act în care sunt prevăzute și aprobate anual veniturile și cheltuielile publice sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice;

un act de previziune, acesta prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ și comparativ de resurse publice și destinațiile acestora exprimate în cheltuieli;

un act de autorizare prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască și să perceapă venituri, potrivit prevederilor legale în vigoare;

un act anual, fiindcă anul bugetar este cel mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea cheltuielilor și veniturilor bugetare și se poate urmări execuția indicatorilor bugetari;

un sistem de fluxuri financiare cuprinzând un sistem de fonduri publice, pe de o parte, și distribuirea sau repartizarea acestor fonduri către beneficiari, pe de altă parte;

un instrument de politică economică, deoarece atât fiscalitatea, cât politica de repartizare pe destinații a cheltuielilor bugetare, constituie importante mijloace de intervenție în economie și în domeniul social.

Rolul bugetului public este pus în evidență de modalitățile de exercitare a funcțiilor publice. Astfel, bugetul public are rol alocativ, redistributiv și de reglare a vieții economice.

Rolul alocativ vizează finanțarea serviciilor publice, decurgând din funcțiile pe care și le asumă statul. Astfel, în partea cheltuielilor bugetare se exprimă modul de alocare a resurselor financiare publice ale fiecărui an bugetar fie chiar pentru finanțarea multianuală a unor cheltuieli.

Rolul redistributiv decurge din natura bugetului ca instrument în care se reflectă relații de mobilizare a resurselor, respectiv distribuirea acestora pentru finanțarea unor activități și acțiuni pe care le face statul.

Rolul de reglare a vieții economice se referă la politica economică a statului promovată de puterea executivă, adică la susținerea sau promovarea unor activități. În consecință, prin orientările bugetului se poate acționa asupra economiei încurajând sau frânând o anumită activitate.

Structura sistemului unitar de bugete

În România, legea finanțelor publice menționează faptul că constituirea și gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete. Acest sistem unitar și corelat de fonduri constituie bugetul general consolidat, care se realizează prin eliminarea transferurilor dintre bugete și prin care se dimensionează și se compară, la nivelul unui an calendaristic, veniturile și cheltuielile statului și ale celorlalte instituții publice. Bugetul general consolidat reflectă toate veniturile și cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel național și evidențiază dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.

Sistemul unitar de bugete este format din următoarele componente:

bugetul de stat;

bugetele locale;

bugetul asigurărilor sociale de stat;

bugetele fondurilor speciale;

bugetul trezoreriei statului;

bugetele instituțiilor publice autonome;

bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz;

bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;

bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat;

bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Bugetul de stat constituie veriga principală a sistemului nostru bugetar și este un document elaborat și administrat de către Guvern și aprobat de Parlament, prin lege. Prin această lege statul prevede anual mărimea și structura veniturilor și cheltuielilor din cadrul sectorului public.

Bugetele locale sunt bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților administrativ – teritoriale care au personalitate juridică (comune, orașe, municipii, județe și sectoare ale Municipiului București). Acestea reprezintă adevărate instrumente de conducere a activității financiare la nivel local, fiind întocmite în condițiile unei autonomii administrative locale.

Bugetul asigurărilor sociale de stat este documentul ce se întocmește distinct de către bugetul de stat și se aprobă de către Parlament prin lege separată, ceea ce înseamnă că veniturile cuprinse în acest buget nu pot fi folosite pentru alte cheltuieli bugetare, decât cele pentru care sunt repartizate. Acest buget este administrat și gestionat de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Bugetele fondurilor speciale se elaborează în vederea finanțării anumitor obiective și acțiuni necesare într-o anumită perioadă de timp, pentru care se stabilesc prelevări obligatorii prin legi speciale.

Bugetul trezoreriei statului este documentul în care sunt înscrise resursele și cheltuielile trezoreriei, ca instituție publică, privind activitatea desfășurată de aceasta în scopul îndeplinirii funcțiilor sale. Bugetul trezoreriei statului se aprobă prin hotărâre de Guvern.

Bugetele instituțiilor publice autonome includ veniturile și cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile anuale ale acestor instituții publice centrale, care nu sunt subordonate nici unei alte instituții sau autorități publice.

Bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale includ cheltuielile anuale ale instituțiilor publice ce funcționează doar pe baza resurselor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, în funcție de sistemul de finanțare și sunt în subordinea instituțiilor publice autonome.

Bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii sunt documentele în care sunt stabilite și aprobate resursele financiare și cheltuielile instituțiilor publice aflate în subordinea instituțiilor publice autonome, ce funcționează doar pe baza veniturilor proprii ce provin din chirii, concursuri artistice, organizarea de manifestări culturale și sportive, prestații editoriale, publicații, prestări de servicii și altele asemenea.

Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat materializează veniturile și cheltuielile efectuate din fondurile externe contractate sau garantate de stat și a căror rambursare, dobanzi și celelalte costuri se asigură din fonduri publice.

Bugetul fondurilor externe nerambursabile reprezintă documentul în care sunt prevăzute și aprobate veniturile și cheltuielile fondurilor externe care nu trebuie rambursate de stat.

Procesul bugetar la nivelul bugetului de stat

Procesul bugetar reprezintă ansamblul acțiunilor și procedurilor inițiate și desfășurate de instituțiile abilitate ale statului în scopul concretizării politicii financiare administrate de autoritatea guvernamentală.

Procesul bugetar presupune o serie de trăsături specifice:

este decizional, deoarece conținutul său se referă la alocarea unor resurse financiare care sunt limitate în raport cu nevoile societății pentru bunuri și servicii publice;

este democratic, fiind efect al exercitării atributelor statului de drept și al exercițiului puterii de stat pe seama votului liber exprimat de către cetațeni;

este preponderent politic, fiindcă conținutul său se referă la politica financiară și bugetară reprezentând decizia politică a forțelor majoritare în Parlament;

este ciclic, pentru că etapele procesului bugetar se reiau în fiecare an bugetar;

este tehnic, în ceea ce privește întocmirea, execuția și controlul deoarece, dincolo de opțiunile politice, trebuie respectate cerințele funcționării mecanismului economic;

este de larg impact public, întrucât sfera sa de cuprindere are consecințe la nivel macroeconomic (asupra creșterii economice, ratei șomajului, nivelului prețurilor etc.), la nivel microeconomic, precum și în toate domeniile vieții social – economice.

Procesul bugetar din România la nivelul bugetului de stat se desfășoară pentru fiecare an bugetar, parcurgând consecutiv următoarele etape:

Elaborarea proiectului bugetului de stat

Aprobarea bugetului de stat

Execuția bugetară

Încheierea execuției bugetare

Controlul execuției bugetare

Aprobarea execuției bugetare

În procesul bugetar sunt implicate mai multe instituții: Parlamentul, Guvernul, Ministerul Finanțelor Publice, toate celelalte ministere, toate instituțiile bugetare, Trezoreria Statului, organele autorității locale, Curtea de Conturi.

Elaborarea proiectului bugetului de stat

Elaborarea proiectului bugetului de stat constă în formularea propunerilor privind veniturile și cheltuielile bugetare de către ordonatorii de credite bugetare și comunicarea acestora Ministerului Finanțelor Publice la nivelul căruia are loc centralizarea într-un document numit proiect al legii bugetului de stat.

Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice, pe baza:

prognozelor indicatorilor macroeconomici și sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și pentru următorii 3 ani;

politicilor fiscale și bugetare;

prevederilor memorandumurilor de finanțare, ale memorandumurilor de înțelegere sau ale altor acorduri internaționale cu organisme și instituții financiare internaționale, semnate și/sau ratificate;

politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;

propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;

programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanțării unor acțiuni sau ansamblu de acțiuni, cărora le sunt asociate obiective precise și indicatori de rezultate și eficiență;

propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum ți de transferuri consolabile pentru autoritățile administrației publice locale;

posibilităților de finanțare a deficitului bugetar.

Tabel nr.1 : CALENDARUL ELABORARII PROIECTULUI DE BUGET DIN ROMÂNIA

Aprobarea bugetului de stat

Dezbaterea și aprobarea proiectului bugetului de stat se face de către Parlament, astfel încât bugetul să aibă caracter de lege. În cadrul acestei proceduri se întâlnesc, în principal, următoarele etape:

prezentarea în plenul Parlamentului, de către primul ministru sau de către ministrul finanțelor, a proiectului de buget însușit de Guvern;

examinarea acestui proiect în comisiile permanente ale Parlamentului (educație, sănătate, cultură, apărare etc.), comisii care pot formula amendamente; fiecare comisie trebuie să se pronunțe în legătură cu acordul privind respectivul proiect;

examinarea proiectului de buget în comisia de buget, finanțe, bănci (comisia de specialitate a Parlamentului), care, în plus față de alte comisii, este chemată să se pronunțe asupra amendamentelor formulate de acestea; recomandarea acestei comisii privind proiectul de buget și menționatele amendamente sunt înainte plenului Parlamentului pentru dezbatere și aprobare;

dezbaterea în plenul Parlamentului a proiectului de buget;

aprobarea prin vot a fiecărui articol din legea bugetului, inclusiv a amendamentelor aferente provenite de la comisii, precum și a legii bugetului în ansamblu;

promulgarea legii bugetului de către Președintele țării;

publicarea în „Monitorul Oficial” a legii privind bugetul.

Execuția bugetară

Execuția bugetară se referă la ansamblul acțiunilor care privesc încasarea veniturilor bugetare și efectuarea propriu-zisă a cheltuielilor potrivit legii bugetului. Conducerea generală a execuției bugetare este de competența Guvernului care, prin intermediul instituțiilor care îl compun trebuie să își dovedească capacitatea de administrare a proceselor de colectare a resurselor financiare și de utilizare eficientă a acestora.

Execuția veniturilor bugetului de stat

Operațiile implicate la nivelul organelor fiscale în legătură cu execuția veniturilor pot fi grupate în următoarele etape:

Așezarea veniturilor urmărește identificarea materiei impozabile care constituie baza pentru perceperea de venituri la bugetul statului și determinarea mărimii acesteia.

Lichidarea urmărește stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile, pe baza cotelor și a altor elemente prevăzute de lege.

Emiterea titlului de percepere constă în înscrierea cuantumului venitului (impozitului) într-un act pe baza căruia se autorizează organul fiscal pentru perceperea unui anumit venit în contul bugetului de stat.

Perceperea sau încasarea efectivă a veniturilor presupune încasarea efectivă a veniturilor, în contul de venituri ale bugetului de stat, deschis la Trezoreria statului. În cazul în care nu se respectă termenele de plată ale obligațiilor datorate bugetului de stat de către plătitori se recurge la sancțiuni, sub forma calculării și încasării de majorări de întârziere.

Execuția cheltuielilor bugetului de stat

Etapele execuției cheltuielilor bugetare sunt:

Angajarea reprezintă decizia care generează obligația unei instituții publice de a plăti o sumă de bani unui terț (furnizor de bunuri și servicii publice) pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie ministerială, hotărâre judecătorească).

Lichidarea cheltuielilor bugetare constă în verificarea existenței angajamentelor, a sumelor datorate, a condițiilor de exigibilitate, pe baza documentelor justificative care să ateste operațiunea respectivă.

Ordonanțarea cheltuielilor bugetare constituie actul de emitere, din partea instituției publice, a unui instrument de plată a sumei de bani în favoarea unui terț.

Plata cheltuielilor bugetare reprezintă actul final prin care instituția publică achită obligațiile sale față de terți.

Încheierea execuției bugetare

Execuția bugetară se finalizează la data de 31 decembrie a fiecărui an. Veniturile neîncasate și cheltuielile angajate, lichidate, ordonanțate și neplătite până la această dată se vor încasa sau se vor achita, după caz, în contul bugetului pe anul viitor.

Pe baza situațiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuția de casă a bugetului, Ministerul Finanțelor Publice elaborează contul general anual de execuție a bugetului, ce oferă o imagine asupra modului în care au fost realizate veniturile, cheltuielile și soldul bugetului, așa cum au fost ele aprobate prin legea bugetului sau prin legea/legile de rectificare a acestuia, pe care îl prezintă spre analiză Guvernului. După analiza acestuia de către Guvern contul general anual de execuție a bugetului este transmis spre aprobare Parlamentului până la data de 1 iulie a anului următor celui de execuție.

Controlul execuției bugetare

După transmiterea contului de execuție bugetară, Parlamentul trimite bugetul Curții de Conturi, instituție supremă de control a finanțelor publice. În urma controalelor efectuate asupra modului în care a fost executat bugetul Curtea de Conturi raportează Parlamentului, propunând măsuri de îmbunătățire în vederea creșterii eficienței utilizării fondurilor publice.

Aprobarea execuției bugetare

Curtea de Conturi întocmește un raport privind contul de execuție bugetară și pe baza acestuia Parlamentul începe procedura de dezbatere și aprobare. În final proiectul de lege privind aprobarea contului de execuție bugatară se supune la vot parlamentarilor, iar dacă acesta este favorabil el marchează încheierea etapelor procesului bugetar.

Procesul bugetar la nivel local

Activitatea bugetară întreprinsă la nivel local este parte componentă a bugetului public național, făcând parte din activitatea bugetară la nivel național.

Procesul bugetar local reprezintă un ansamblu de măsuri și acțiuni prin care entități organizatorice și populația, cu responsabilități și competențe bine precizate, procedează la fundamentarea și realizarea veniturilor și cheltuielilor de ordin public prin balanțe financiare potrivit cu o anumită succesiune de etape prin care trec acestea.

Etapele procesului bugetar la nivel local sunt:

Elaborarea proiectului bugetului local

Aprobarea bugetului local

Execuția bugetului local

Încheierea execuției bugetului local

Controlul execuției bugetului local

Aprobarea execuției bugetului local

Fazele procesului bugetar local și organele competente să le realizeze

Figura nr. 1.

Elaborarea proiectului bugetului local este fundamentat pe baza proiectului bugetului propriu al administrației, ale instituțiilor și serviciilor publice din subordine de către ordonatorii principali de credite.

Această etapă include în sfera sa toate acele operațiuni de fundamentare, dimensionare și previzionare a veniturilor și a cheltuielilor pentru atingerea obiectivelor asumate la nivel local.

Aprobarea bugetului local necesită analiza, dezbaterea și aprobarea bugetului, sarcini care revin cosiliului local.

Pe parcursul exercițiului bugetar, autoritățile care sunt implicate în aprobarea bugetului pot cere rectificarea bugetului local în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii bugetului de stat , precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite.

Execuția bugetului local constă în procedeul de încasare a veniturilor și efectuarea plății cheltuielilor aprobate prin buget, acțiuni ce se derulează prin intermediul unităților teritoriale ale Trezoreriei statului. Ansamblul acestor operațiuni poarta numele de execuție de casă a bugetului local.

Veniturile și cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor și se aprobă de către Ministerul Finanțelor Publice și de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru bugetele proprii și ale instituțiilor și serviciilor publice subordonate.

Execuția veniturilor și cheltuielilor bugetului local se realizează potrivit acelorași etape ca în cazul bugetului de stat.

Încheierea execuției bugetului local

Execuția bugetară se încheie cu finalizarea procesului bugetar, la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată în cadrul prevederilor bugetare și neplătită până la această dată se va încasa sau se va plăti în contul bugetului pe anul următor.

Controlul execuției bugetului local este efectuat pe parcursul execuției bugetului local, prin organe special desemnate, cât și după încheierea execuției bugetare de către organele împuternicite de control.

Aprobarea execuției bugetului local se concretizează prin redactarea și prezentarea de către ordonatorii principali de credite a contului anual de execuție a bugetului local.

În cadrul acestui cont se înscriu:

la partea de venituri: prevederile aprobate inițial, prevederile bugetare definitive și încasările realizate.

la partea de cheltuieli: creditele aprobate inițial, creditele bugetare definitive și plățile efectuate.

În final contul de execuție a bugetului local se transmite spre abrobare consiliului local în cadru oficial și în ședință publică.

CAPITOLUL 2

BUGETUL DE VENITURI ȘI CHELTUIELI – INSTRUMENT DE ASIGURARE AL ECHILIBRULUI FINANCIAR

Concepte teoretice privind instituția publică

Din punct de vedere etimologic, termenul de instituție provine din cuvântul latinesc institutio, ce exprimă ideea de „organ sau organizație (de stat) care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrativ, fiind totodată și o formă de organizare a raporturilor sociale potrivit normelor juridice stabilite pe domeniul de activitate”.

Instituția publică semnifică singurul mod de organizare social-economică a statului care poate face față provocărilor moderne (numărul mare al populației, diversitatea și complexitatea nevoilor umane ce se cer satisfăcute).

Instituțiile publice reprezintă acele unități economice instituționalizate, a căror funcție principală constă în redistribuirea veniturilor și a avuției pe seama serviciilor prestate populației, în cazurile în care întreprinderile, firmele nu oferă astfel de servicii pe piață sau le oferă în cantități insuficiente.

Sunt instituții publice cele care îndeplinesc următoarele caracteristici:

sunt instituții ale statului de drept care desfășoară activitate politică sau executivă fiind organe ale puterii și administrației de stat;

aceste instituții de stat sunt organizate și funcționează în strânsă legătură cu bugetul de stat, al asigurărilor sociale de stat, cu bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, prin acoperirea cheltuielilor de funcționare din alocații bugetare conform clasificației bugetare.

Instituțiile publice mai sunt numite și administrații publice și sunt formate din administrația centrală, administrații sociale și administrații locale.

Potrivit Legii finanțelor publice, instituțiile publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a acestora.

La nivelul unităților administrativ teritoriale (comune, orașe, județe) se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, care au rolul de a soluționa și gestiona probleme ce țin de interesul colectivităților locale. Consiliile locale și primarii, precum și consiliile județene și președinții consiliilor județene sunt autorități ale administrației publice locale care se caracterizează prin autonomie în sensul că nu există relații de subordonare între autoritățile publice locale și consiliul județean, pe de-o parte, și între consiliul local și primar, pe de altă parte.

Conform Legii privind finanțele publice locale, instituțiile publice locale reprezintă denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Instutuțiile publice se pot clasifica din mai multe puncte de vedere, astfel:

După natura activității există următoarele categorii de instituții publice:

instituții de administrație publică – sunt instituții de interes central sau local care exercită puterea executivă, cum ar fi: Guvernul, ministerele, primăriile;

instituții de specialitate cu caracter funcțional – sunt instituțiile din domeniile învățământ, cercetare, juridic, financiar – fiscal, cultural, apărare și ordine publică, sănătate;

instituții deliberative – sunt acele instituții care reprezintă puterea legislativă la nivel central sau local: Parlamentul, consiliile locale.

După statutul juridic instituțiile publice pot fi:

instituții cu personalitate juridică, sunt instituții care au patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, întocmesc buget propriu de venituri și cheltuieli, organizează și conduc contabilitate proprie. Conducătorii acestor instituții au calitatea de ordonatori de credite.

Instituții fără personalitate juridică, sunt instituții care funcționează ca entități distincte în subordinea sau pe lângă instituții cu personalitate juridică dar nu conduc contabilitate proprie și nu au cont curent la trezorerie, iar conducătorii lor nu au calitatea de ordonatori de credite.

După sfera de interes, deosebim:

instituții de interes național – sunt acele instituții care desfășoară activități cu impact la nivel național;

instituții de interes local – sunt acele instituții care desfășoară activități cu impact la nivel local.

După regimul de finanțare se pot identifica următoarele tipuri de instituții publice:

instituții finanțate integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, după caz;

instituții finanțate din venituri proprii și subvenții acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale;

instituții finanțate integral din venituri proprii.

După nivelul ierarhic există două categorii, și anume:

instituții ierarhic superioare, ce au competențe și drepturi în ceea ce privește organizarea activității, repartizarea și folosirea fondurilor;

instituții ierarhic inferioare, ce au acces la mijloace bugetare pentru nevoile lor numai prin intermediul instituțiilor ierarhic superioare.

Fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli al instituției publice

Bugetul de venituri și cheltuieli condiționează desfășurarea încasărilor și plăților efectuate de către o instituție publică.

Stabilirea veniturilor și cheltuielilor care se înscriu în buget se face ținând cont de gradul de subordonare a instituției respective, precum și de specificul acesteia.

Fundamentarea veniturilor instutuției publice

Veniturile reprezintă intrări brute de beneficii economice și potențial de servicii înregistrate pe parcursul perioadei de raportare atunci când aceste intrări se concretizează în creșteri ale activelor nete/capitalurilor proprii, altele decât cele legate de contribuțiile participanților la capital.

Veniturile instituției publice sunt formate din: venituri proprii, alocații de la bugetul de stat, intrările de credite externe, contribuții financiare nerambursabile și alte venituri ale bugetului de stat, ale bugetelor locale, ale bugetelor fondurilor speciale, de orice natură și proveniență.

Fundamentarea veniturilor bugetare se realizează în funcție de prevederile legale ce trasează sarcini pe sfera financiară diferitelor instituții publice.

Instituțiile publice la nivel central, cât și cele la nivel local pot folosi pentru desfășurarea activității lor, bunuri materiale și fonduri bănești primite de la persoane juridice și fizice, sub formă de donații și sponsorizări. În cazul donațiilor și sponsorizărilor în bani este obligatoriu ca aceste sume să fie incluse în bugetul instituției.

Veniturile proprii ale instituțiilor publice, finanțate din venituri proprii sau din venituri proprii și subvenții, provin din chirii, organizarea de manifestări culturale și sportive, publicații, proiecte, prestații editoriale, studii, concursuri artistice, valorificări de produse din activități proprii și prestări de servicii.

Instituțiile publice care se finanțează parțial sau integral din venituri proprii și desfășoară o activitate generatoare de venituri, obțin veniturile în funcție de specificul activității desfășurate. Fundamentarea veniturilor în cazul acestora se poate realiza pe baza previziunilor privind sursele de venit și posibilitatea lor de valorificare.

Fundamentarea veniturilor instituțiilor publice presupune o serie de criterii:

existența bazei legale a realizării veniturilor;

execuția preliminară pentru anul de bază, corectată cu eventualele influențe prevăzute pentru viitor;

analiza și studierea comparativă a veniturilor și a cheltuielilor realizate pe total, pe structură și în dinamică.

Fundamentarea cheltuielilor instituției publice

Cheltuielile reprezintă descreșteri ale beneficiilor economice sau ale potențialului de servicii în timpul perioadei de raportare sub formă de ieșiri sau de consum de active sau apariții de datorii care au ca rezultat descreșteri în activele nete/capitaluri proprii, altele decât cele legate de distribuirile către proprietari.

Cheltuielile instituțiilor publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituțiilor publice, care se acoperă fie de la buget (pe plan central sau local), fie din bugetele proprii ale instituțiilor, pe seama veniturilor obținute de acestea și lăsate la dispoziția lor conform legii.

Dimensionarea cheltuielilor publice și repartizarea acestora pe destinații și beneficiari rezultă direct din necesitatea satisfacerii nevoilor publice, prezentându-se din acest punct de vedere mai întâi ca o chestiune politică de maximă importanță, apoi ca o chestiune economică de colectare a resurselor bănești necesare acoperirii lor.

Clasificația economică grupează cheltuielile publice astfel:

cheltuieli curente (de funcționare) care se compun din: cheltuieli de personal, bunuri și servicii, dobânzi, subvenții, fonduri de rezervă, transferuri între unități ale administrației publice, alte transferuri, asistență socială și alte cheltuieli.

cheltuieli de capital (de investiții) care cuprind: active nefinanciare, active financiare și fondul național de dezvoltare.

operațiuni financiare în care sunt incluse: împrumuturi și rambursări de credite.

Pentru a fundamenta cheltuielile de personal ale instituțiilor publice se pornește de la organigrama instituției. Aceasta cuprinde numărul de posturi, gradele de salarizare, precum și diferențierea personalului pe trepate de salarizare.

Prin reglementările legale sunt stabilite limitele minime și maxime între care se pot încadra salariile de bază pentru personalul angajat al instituțiilor publice, în funcție de specificul instituției. Aceste limite sunt stabilite fie în funcție de anumiți coeficienți care se aplică la valoarea sectorială a salariului, fie sub forma unor limite valorice minime și maxime.

Cheltuielile salariale se fundamentează avându-se în vedere numărul de posturi prevăzut în organigramă și situația acestora. O metodă pentru determinarea unui nivel previzionat a cheltuielilor cu salariile se poate fundamenta astfel: se determină pe baza structurii personalului și a nivelului mediu al salariului fiecărui salariat (sau categorie de salariați), cuantumul salariilor de bază, indemnizațiilor, sporurilor, orelor suplimentare, premiilor și a altor drepturi salariale previzionate pentru anul respectiv. Toate acestea reprezintă cheltuielile cu salariile sau fondul de salarii al instituției publice.

După fundamentarea cheltuielilor cu salariile de bază se vor fundamenta celelalte drepturi salariale și contribuțiile de asigurări sociale.

Pentru o estimare cât mai reală a fondului de salarii pentru anul în cauză trebuie să se țină cont de posibilele majorări salariale acordate sub formă de indexări sau a altor tipuri de majorări.

Cheltuielile pentru deplasări, detașări și transferări sunt determinate în funcție de previziunile privind deplasările, detașările, transferările pentru anul în care sunt fundamentate.

Cheltuielile materiale și cele cu serviciile realizate de o instituție publică, au un cuantum maxim ce este stabilit prin diferite acte normative, atât sub forma unor sume indexabile periodic, cât și sub forma unor cantități. Estimarea anumitor categorii de cheltuieli (ex: obiectele de inventar cu valoare mică și durată scurtă), se face pe baza referatelor privind necesarul de astfel de materiale, precum și pe baza prețurilor de achiziție. Alocațiile pentru instituțiile publice se vor fundamenta în funcție de programul de activitate al acestora, analizându-se necesitatea și eficiența fiecărei cheltuieli, asigurându-se condiții normale de funcționare pentru fiecare instituție.

Cheltuielile cu asistența socială se fundamentează luându-se în considerare cuantumul drepturilor acordate și frecvența plăților. De exemplu bursele școlare se acordă în lunile de studiu, pensiile se plătesc lunar, tichetele cadou se oferă cu ocazia evenimentelor legale.

Fundamentarea investițiilor se face individual pentru fiecare obiectiv în parte. La investițiile multianuale se ține cont de planul anual de implementare a obiectivului respectiv, suma fiind în strânsă legatură cu stadiul investiției la începutul anului financiar și gradul de realizare a investiției ce se dorește a fi realizat la finalul anului financiar.

În cazul fundamentării cheltuielilor, instutuțiile publice trebuie să aibă în vedere:

baza legală a cheltuielilor;

destinația cheltuielilor;

analiza prețurilor și tarifelor;

previziunea asupra schimbărilor ce vor intervenii;

analiza serviciilor oferite din punct de vedere cantitativ și calitativ;

elemente specifice de calcul (ex: nr. personal, nr. elevi, salarii de bază).

Veniturile bugetului local

Veniturile reprezintă sume realizate pe parcursul unui exercițiu bugetar, chiar dacă acestea au fost încasate sau nu și constau în impozite, taxe, contribuții și alte sume de încasat potrivit legii, precum și prețul bunurilor vândute și serviciilor prestate, după caz, aferente unei perioade de timp.

Veniturile bugetare reprezintă resurse bănești care se cuvin bugetului, în baza unor prevederi legale, destinate satisfacerii nevoilor colective pe plan local.

Veniturile bugetare locale se constituie din:

venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit;

sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete;

donații și sponsorizări;

sume primite de la Uniunea Europeană și/sau alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări.

Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale se bazează pe constatarea, evaluarea și inventarierea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și pe alte elemente specifice, în scopul evaluării corecte a veniturilor. Donațiile și sponsorizările se cuprind, prin rectificare bugetară locală, în bugetul de venituri și cheltuieli numai după încasarea lor.

Veniturile bugetelor locale au o structură complexă. Ele sunt prevăzute în Anexa 1, Capitolul II a Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și anume:

Venituri proprii:

Impozit pe profit de la regiile autonome și socitățile comerciale de sub autoritatea consiilor locale

Cote defalcate din impozitul pe venit:

cote defalcate din impozitul pe venit;

sume alocate de consiliul județean din cotele defalcate dim impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale.

Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital:

– alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital.

Impozite și taxe pe proprietate:

impozit pe clădiri;

impozit pe terenuri;

taxe juridice din timbru, taxe de timbru pentru activitatea noratială și alte taxe de timbru;

alte impozite și taxe pe proprietate.

Alte impozite și taxe generale pe bunuri și servicii:

– taxe hoteliere.

Taxe pe servicii specifice:

impozit pe spectacole;

alte taxe pe servicii specifice.

Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități:

taxe asupra mijloacelor de transport;

taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare;

alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități.

Alte impozite și taxe fiscale:

– alte impozite și taxe fiscale.

Venituri din proprietate:

vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale;

restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți;

venituri din concesiuni și închirieri;

venituri din dividende;

alte venituri din proprietate.

Venituri din dobânzi:

– alte venituri din dobânzi.

Venituri din prestări de servicii și alte activități:

venituri dinpresări de servicii;

contribuția părinților sau susținătorilor legali pentru întreținerea copiilor în creșe;

contribuția persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social;

taxe din activități cadastrale și agricultură;

contribuția lunară a părinților pentru întreținerea copiilor în unitățile de protecție socială;

venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri;

alte venituri din prestări de servicii și alte activități.

Venituri din taxe administrative, eliberări de permise:

taxe extrajudiciare de timbru;

alte venituri din taxe admistrative, eliberări de permise.

Amenzi, penalități și confiscări:

venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale;

penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarației de impozite și taxe;

încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte sume constatate odată cu confiscarea, potrivit legii;

alte amenzi, penalități și confiscări.

Diverse venituri:

vărsăminte din venituri și/sau disponibilitățile instituțiilor publice;

alte venituri.

Venituri din valorificarea unor bunuri:

venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice;

venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului;

venituri din privatizare;

venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat.

Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

Donații și sponsorizări

Subvenții de la bugetul de stat și de la alte administrații

Operațiuni financiare

Veniturile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecționării legislației fiscale, precum și prin legile bugetare anuale, în concordanță cu programele de creștere a autonomiei financiare a unităților administrativ – teritoriale și de descentralizare a serviciilor publice.

Cheltuielile bugetului local

Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească, ce se manifestă între stat, pe de-o parte, și persoane fizice și juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcțiilor acestuia.

Cheltuielile bugetare reprezintă sumele aprobate în buget, în limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin buget.

Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activități, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, în vederea funcționării lor și în interesul colectivităților locale respective.

Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în stricta corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Cheltuielile bugetelor locale sunt prevăzute în Anexa 2, Capitolul II a Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și anume:

Autorități publice și acțiuni externe:

– autorități executive.

Alte servicii publice generale:

fondul de rezervă bugetară la dispiziția autorităților administrației publice locale;

fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat;

fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de autoritățile administrației publice locale;

servicii publice comunitare de evidență a persoanelor;

alte servicii publice generale.

Dobânzi

Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administrației:

– transferuri din bugetele locale pentru instituțiile de asistență socială pentru persoanele cu handicap.

Apărare:

– apărare națională (centre militare).

Ordine publică și siguranță națională:

poliție cominitară;

protecție civilă și protecția contra incendiilor.

Învățământ:

învățământ preșcolar și primar:

învățământ preșcolar;

învățământ primar;

învățământ secundar:

învățământ secundar inferior;

învățământ secundar superior;

învățământ profesional;

învățământ postliceal:

învățământ special (pentru bugetele sectoarelor municipiului București).

servicii auxiliare pentru educație:

internate și cantine pentru elevi;

alte servicii auxiliare;

alte cheltuieli în domeniul învățământului.

Sănătate:

Servicii medicale în unitățile sanitare cu paturi:

spitale generale;

alte cheltuieli în domeniul sănătății:

alte instituții și acțiuni sanitare.

Cultură, recreere și religie:

servicii culturale:

biblioteci publice comunale, orășenești, municipale;

muzee;

instituții publice de spectacole și concerte;

școli populare de artă și meserii (pentru bugetul municipiului București);

case de cultură;

cămine culturale;

centre pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale;

consolidarea și restaurarea monumentelor istorice;

alte servicii culturale;

servicii recreative și sportive:

sport;

tineret;

întreținere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive și de agrement;

servicii religioase;

alte servicii în domeniul culturii, recreerii și religiei.

Asigurări și asistență socială:

asistență socială în caz de boli și invalidități:

asistență socială în caz de invalidități;

asistență socială pentru familie și copii (pentru bugetele sectoarelor municipiului București).

ajutoare pentru locuințe;

creșe;

prevenirea excluderii sociale:

ajutor social;

cantine de ajutor social;

alte cheltuieli în domeniul asigurărilor și asistenței sociale.

Locuințe, servicii și dezvoltare publică:

locuințe:

dezvoltarea sistemului de locuințe;

alte cheltuieli în domeniul locuințelor;

alimentare cu apă și amenajări hidrotehnice:

alimentare cu apă;

amenajări hidrotehnice;

iluminat public și electrificări rurale;

alimentare cu gaze naturale în localități;

alte servicii în domeniile locuințelor, serviciilor și dezvoltării comunale.

Protecția mediului:

salubritate și gestionarea deșeurilor:

salubritate;

colectarea, tratarea și distrugerea deșeurilor;

canalizare și tratarea apelor reziduale.

Acțiuni generale economice, comerciale și de muncă:

acțiuni generale economice și comerciale:

prevenirea și combaterea inundațiilor și ghețurilor;

stimularea întreprinderilor mici și mijlocii;

programe de dezvoltare regională și locală;

alte cheltuieli pentru acțiuni generale economice și comerciale.

Combustibil și energie:

energie termică;

alți combustibili;

alte cheltuieli privind combustibilii și energia.

Agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare:

agricultura:

protecția plantelor și carantina fitosanitară (pentru bugetul municipiului București);

alte cheltuieli în domeniul agriculturii.

Transporturi:

transport rutier:

drumuri și poduri;

transport în comun;

străzi;

alte cheltuieli în domeniul transporturilor.

Alte acțiuni economice:

Fondul Român de Dezvolare Socială;

zone libere;

turism;

protecție și dezvoltare multifuncțională;

alte acțiuni economice.

Cheltuielile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecționării legislației fiscale, precum și prin legile bugetare anuale, în concordanță cu programele de creștere a autonomiei financiare a unităților administrativ – teritoriale și de descentralizare a serviciilor publice.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ AL BUGETULUI

DE VENITURI ȘI CHELTUIELI LA PRIMĂRIA RUȘEȚU

Prezentarea Primăriei Rușețu

Comună a județului Buzău, Rușețu este localizat în partea de sud – est și situat în Câmpia Bărăganului de mijloc ce ocupă interfluviul dintre râul Călmățui și Ialomița, cu o înclinație sud – est. Ea are o suprafață de 8131 hectare și o populație de 3628 persoane înregistrată la recensământul din anul 2012.

Ca unitate administrativ – teritorială, comuna are și o primărie care funcționează în temeiul Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală. Primăria Comunei Rușețu are sediul social în localitatea Rușețu, strada 1 decembrie 1918, nr. 33 din județul Buzău.

Alături de Primărie funcționează și Consiliul Local al Cominei Rușețu format din 13 consilieri.

În continuare vom prezenta atribuțiile primarului, consiliului local și compartimentului financiar – contabil.

Atribuțiile primarului

Primarul îndeplinește următoarele categorii de atribuții:

îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă și de autoritate tutelară și asigură funcționarea serviciilor publice locale de profil, atribuții privind organizarea și desfășurarea alegerilor, referendumului și a recensământului;

prezintă consiliului local, în primul trimestru, un raport anual privind starea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale;

prezintă, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte și informări;

elaborează proiectele de strategii privind starea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale și le supune aprobării consiliului local;

exercită funcția de ordonator principal de credite;

întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local;

inițiază, în condițiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emiterea de titluri de valoare în numele unității administrativ-teritoriale;

verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atât a sediului social principal, cât și a sediului secundar;

coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local;

ia măsuri pentru prevenirea și, după caz, gestionarea situațiilor de urgență;

ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenței statistice, inspecției și controlului efectuării serviciilor publice de interes local precum și a bunurilor din patrimoniul public și privat al unității administrativ-teritoriale;

numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum și pentru conducătorii instituțiilor și

serviciilor publice de interes local;

asigură elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de lege, le supune aprobării consiliului local și acționează pentru respectarea prevederilor acestora;

emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege și alte acte normative;

asigură realizarea lucrărilor și ia măsurile necesare conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetățenilor.

Pentru exercitarea corespunzătoare a atribuțiilor sale, primarul colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și cu consiliul județean.

În exercitarea atribuțiilor de autoritate tutelară și de ofițer de stare civilă, a sarcinilor ce îi revin din actele normative privitoare la recensământ, la organizarea și desfășurarea alegerilor, la luarea măsurilor de protecție civilă, precum și a altor atribuții stabilite prin lege, primarul acționează și ca reprezentant al statului în comuna sau în orașul în care a fost ales.

Atribuțiile consiliului local

Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.

Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții:

aprobă statutul comunei, orașului sau municipiului, precum și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local;

aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local, precum și reorganizarea și statul de funcții ale regiilor autonome de interes local;

exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome, în condițiile legii.

aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar;

aprobă, la propunerea primarului, contractarea și/sau garantarea împrumuturilor, precum și contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare, în numele unității administrativ-teritoriale, în condițiile legii;

stabilește și aprobă impozitele și taxele locale, în condițiile legii;

aprobă, la propunerea primarului, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local, în condițiile legii;

aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale;

asigură realizarea lucrărilor și ia măsurile necesare implementării și conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetățenilor.

hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii;

hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii;

avizează sau aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților;

atribuie sau schimbă, în condițiile legii, denumiri de străzi, de piețe și de obiective de interes public local;

asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local;

hotărăște acordarea unor sporuri și altor facilități, potrivit legii, personalului sanitar și didactic;

sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase;

poate solicita informări și rapoarte de la primar, viceprimar și de la șefii organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local;

hotărăște, în condițiile legii, înfrățirea comunei, orașului sau municipiului cu unități administrativ-teritoriale din alte țări;

hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unități administrativ-teritoriale din țară sau din străinătate, precum și aderarea la asociații naționale și internaționale ale autorităților administrației publice locale, în vederea promovării unor interese comune.

Consiliul local poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite titlul de cetățean de onoare al comunei, orașului sau municipiului, în baza unui regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc și condițiile retragerii titlului conferit.

Consiliul local îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege.

Atribuțiile compartimentului financiar – contabil

Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la instituțiile publice revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective.

Instituțiile publice organizează și conduc contabilitatea de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspund împreună cu personalul din subordine de

organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.

Șeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupă funcția de conducere a compartimentului financiar-contabil și care răspunde și de activitatea de încasare a veniturilor și de plată a cheltuielilor sau, după caz, una dintre persoanele care îndeplinește aceste atribuții în cadrul unei instituții publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplinește aceste atribuții pe baza de contract, în condițiile legii.

Persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilității trebuie să asigure, potrivit legii, condițiile necesare pentru organizarea și conducerea corectă și la zi a contabilității, organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, precum și valorificarea rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare, depunerea la termen a acestora la organele în drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare, organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul instituției publice.

Analiza bugetului de venituri și cheltuieli în perioada 2011 – 2014

Tabel nr. 1 : Prevederile veniturilor bugetului local între anii 2011 – 2014

și estimările pe anii 2015 – 2017

(mii lei)

Sursa: Prelucrare proprie după Bugetul local detaliat al Comunei Rușețu

Tabel nr. 2 : Prevederile cheltuielilor bugetului local între anii 2011 – 2014

și estimările pe anii 2015 – 2017

(mii lei)

Sursa: Prelucrare proprie după Bugetul local detaliat al Comunei Rușețu

Analiza indicatorilor prevăzuți în bugetul local

În categoria veniturilor totale se observă că acestea au crescut de la an la an, deoarece s-a înregistrat un grad ridicat de colectare. În anul 2011 acestea au fost de 3098 mii lei, iar până în 2014 au ajuns la 3492 mii lei ceea ce înseamnă că au avut o creștere de 394 mii lei. De asemeni și în următorii 3 ani se estimează că veniturile vor fi din ce în ce mai mari, astfel în 2017 ele vor fi de 4100 mii lei.

Figura nr. 2

Veniturile proprii au fost în 2011 în valoare de 1285 mii lei și în 2014 de 1247 mii lei, ele scăzând cu 38 mii lei din cauză că veniturile curente au fost mai mari cu 413 mii lei și sumele defalcate din TVA cu 429 mii lei.

Se observă că veniturile curente au crescut din 2011 până în 2014 cu un procent de 13,78%. Aceste venituri se compun din veniturile fiscale și nefiscale și în anul bugetar 2014 veniturile fiscale acoperă 95% din veniturile curente, iar cele nefiscale doar 5%.

Figura nr. 3

Veniturile fiscale au înregistrat o modificare absolută de 470 mii lei și sunt formate din toate impozitele și taxele locale ce trebuiesc plătite de către contribuabilii comunei.

În 2014 impozitele și taxele locale au fost aprobate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 1/10 ianuarie 2014. Veniturile fiscale vor avea și pe cei 3 ani estimați o tendință de creștere ce se va apropia de suma de 3800 mii lei.

Impozitul pe venit, profit și câștiguri din capital provine din realizarea venitului și profitului persoanelor fizice și juridice și se prevede că va ajunge în 2014 la suma de 709 mii lei de la 432 mii lei cât era prevăzut în 2011. Această creștere se datorează faptului că în rândul persoanelor fizice s-au înregistrat mai multe angajări, iar persoanele juridice au obținut un nivel mai ridicat al profitului pe parcursul anilor. Aceste impozite și taxe sunt repartizate conform Legii privind finanțele publice locale după cum urmează:

41,75% la bugetele locale ale comunelor;

11,25% la bugetul local al județului;

18,50% la bugetul de stat.

Prevederile impozitelor și taxelor pe proprietate reprezintă 19,86% din veniturile fiscale în anul 2011, ele menținându-se constante și în 2012, iar în 2014 se diminuează cu 10%. Acest procent de 10% nu v-a fi semnificativ fiindcă în trimestrul I al anului în curs s-a prevăzut o sumă ce acoperă diferența prevederilor din anul 2014.

Comparând impozitul și taxa pe teren cu impozitul și taxa pe clădiri, reiese că cele pe teren au o valoare de 5 ori mai mare, deoarece terenurile ocupă o suprafață mai mare decât clădirile, având în vedere că terenurile le includ și pe cele din extravilan.

Impozitele și taxele pe bunuri și servicii au fost prevăzute în 2011 la 1787 mii lei, iar pentru anul bugetar în curs se prevede o creștere cu încă 405 mii lei.

Veniturile nefiscale ocupă o proporție relativ mică din veniturile curente și cuprind veniturile din proprietate și pe cele din vânzări de bunuri și servicii. Veniturile din proprietate acoperă în medie 90% din veniturile nefiscale și doar 10% cele din bunuri și servicii în cadrul cărora sumele cele mai mari provin din amenzi, penalități și confiscări obținute în urma întârzierii unor plăți la buget.

Figura nr. 4

În toți anii de analiză s-au primit subvenții de la bugetul de stat în scopul acordării ajutorului pentru încălzirea cu lemne, deoarece o parte din populație realizează venituri foarte mici. Se remarcă că și în anii următori subvențiile vor depășii valoarea de 100 mii lei, pentru a asigura nevoile celor aflați în dificultate.

Cheltuielile bugetului local au fost prevăzute în anul 2011 la suma de 3098 mii lei, iar până în 2014 au ajuns la 4744,35 mii lei, prin urmare acestea au crescut cu 1646,35 mii lei. Remarcăm faptul că în anul 2014 cheltuielile au înregistrat valoarea de 4744 mii lei, datorită prevederilor la valori mai mari a cheltuielilor curente și a celor de capital comparativ cu alți ani.

Figura nr. 5

Observăm că aceste cheltuielile curente au crescut din 2011 până în 2014 cu un procent de 24%. Aceste cheltuieli se compun din cheltuieli de personal, bunuri și servicii și cheltuieli cu asistența socială. În anul bugetar 2014 cheltuielile de personal acoperă 55% din cheltuielile curente, bunurile și serviciile 32%, iar cele cu asistența socială doar 13%.

Figura nr. 6

Cheltuielile de personal au înregistrat în perioada 2011 – 2014 o modificare absolută de 515 mii lei și sunt formate din toate cheltuielile salariale în bani și contribuțiile ce trebuiesc plătite din bugetul local pentru salariații bugetari. Cheltuielile de personal vor avea și pe cei 3 ani estimați o tendință de creștere ce se va apropia de suma de 2252 mii lei.

În structura cheltuielilor de personal, cheltuielile salariale în bani reprezintă 78,8% care cuprind în cea mai mare parte salariile de bază datorate bugetarilor, iar contribuțiile au un procent de 21,2%.

S-au prevăzut plăți la bunuri și servicii până la suma de 1058 mii lei în 2014, iar pentru 2017 se prevede o sumă de 1318 mii lei. Aceste cheltuieli se efectuează în vederea nevoilor ce trebuiesc acoperite la nivel local.

Cheltuielile cu asitența socială sunt efectuate pentru populația care nu realizează nici un fel de venit și care în schimbul sumei primite prestează servicii în interes local. Ele sunt prevăzute pentru anul 2014 în valoare de 420 mii lei.

Analizând cheltuielile cu capitalul, constatăm că acestea au fost prevăzute pentru anul 2014 în sumă de 1400 mii lei. Prin Hotărârea Consiliului Local din 10 ianuarie 2014 a fost aprobată lista obiectivelor de investiții cuprinzând construirea unui drum asfaltat pe o lungime de 2 km cu finanțarea sumelor din excedentul anilor precedenți. Aceste construcții reprezintă 91% din cheltuielile de capital care se vor realiza în anul 2014.

În perioada anilor 2013 – 2014, deficitul bugetar a totalizat o valoare nominală de 500 mii lei pentru anul 2013 și 1252 mii lei în anul 2014 mii lei care poate fi acoperit din fondul de rulument al bugetului local.

Tabel 4 : Veniturile bugetului local pe anii 2011 -2014

(mii lei)

Sursa : Prelucrare proprie după Execuția bugetului local al Comunei Rușețu

Tabel 4 : Cheltuielile bugetului local pe anii 2011 -2014

(mii lei)

Sursa : Prelucrare proprie după Execuția bugetului local al Comunei Rușețu

Analiza execuției bugetului local

Execuția bugetară pe anul 2011

Urmărind datele din anul 2011, veniturile bugetului local s-au realizat în proporție de 100%, în timp ce cheltuielile s-au efectuat în proporție de 93,9%, fapt ce a condus la un excedent de 188,26 mii lei.

Veniturile totale încasate la bugetul local au fost în sumă de 3098,26 mii lei, gradul de realizare a veniturilor bugetului local față de estimările anuale a fost de 100%.

Veniturile proprii s-au realizat în proporție de 112,5% față de estimări, datorită creșterii impozitului pe venit și profit.

Se constată că veniturile fiscale au fost aproape de nivelul prevederilor, înregistrând un grad de colectare de 99,7%, iar încasările pe principalele categorii de impozite componente au înregistrat următoarele evoluții:

Încasările din impozitul pe venit, profit și câștiguri din capital au înregistrat un grad de colectare mai mare cu 36,1% peste prevederile anuale;

Încasările din impozitele și taxele pe proprietate au fost aproape de nivelul prevederilor, înregistrând un grad de realizare de 99,7%;

Încasările din impozitele și taxele pe bunuri și servicii au fost sub ținta prevederilor și s-au realizat în proporție de 90,9%.

Figura nr. 7

Veniturile nefiscale au avut o evoluție favorabilă și un grad de încasare de 104,1%. Creșterea veniturilor nefiscale față de nivelul prevederilor s-a datorat în principal evoluției pozitive al încasărilor din amenzi și penalități, precum și din concesiuni și închirieri.

Subvențiile de la bugetul de stat au fost în sumă nominală de 98,17 mii lei și au înregistrat un grad de colectare de 98,1%.

Cheltuielile bugetului local s-au redus cu 188 mii lei, de la 3098 mii lei cât a reprezentat ținta anuală, la 2910 mii lei realizări, ceea ce a determinat un grad de efectuare de 93,9%.

Figura nr. 8

Cheltuielile de personal au fost în sumă de 1292,87 mii lei și s-au realizat în proporție de 95,69%. În structură s-au înregistrat plăți sub țintele anuale în cazul cheltuielilor salariale în bani și a celor cu contribuțiile.

Cheltuielile cu bunuri și servicii au reprezentat 33,4% din cheltuielile curente și s-au realizat în proporție de 83,9%.

De asemenea și cheltuielile cu asitența socială au înregistrat un grad de realizare sub limita prevederilor de 90,5%.

Cheltuielile de capital s-au majorat cu 59,92 mii lei, realizându-se o depășire a programului de 14,3%. Ponderea cea mai mare în structura lor o dețin construcțiile în proporție de 76,5% și însumează 365,83 mii lei.

Execuția bugetară pe anul 2012

Execuția bugetului local pe anul 2012 s-a încheiat cu un excedent bugetar de 505.98 mii lei.

Veniturile totale încasate la bugetul local au fost în sumă de 3239.39 mii lei, gradul de realizare a veniturilor bugetului local față de estimările anuale a fost de 102,47%.

Veniturile proprii s-au realizat în proporție de 109,62% față de estimări, datorită creșterii impozitului pe venit și profit.

Remarcăm că veniturile fiscale au depășit ținta prevederilor, înregistrând un grad de colectare de 101,1%, iar în structura lor s-au înregistrat următoarele evoluții:

Încasările din impozitul pe venit, profit și câștiguri din capital au înregistrat un grad de colectare de 4,6% peste prevederile anuale;

De asemenea încasările din impozite și taxe pe proprietate au fost peste nivelul prevederilor, înregistrând un grad de realizare de 109,4%;

Încasările din impozitele și taxele pe bunuri și servicii au fost sub ținta prevederilor și s-au realizat în proporție de 97,05%.

Veniturile nefiscale au totalizat suma de 319.03 mii lei, iar gradul de încasare față de prevederi a fost de 139,3%. Creșterea veniturilor nefiscale față de nivelul prevederilor s-a datorat în principal evoluției pozitive a încasării veniturilor din concesiuni și închirieri.

Subvențiile de la bugetul de stat au fost în sumă nominală de 144.49 mii lei și au înregistrat un grad de colectare de 120,4%.

Figura nr. 9

Cheltuielile totale s-au diminuat cu 427,59 mii lei lei, de la 3161 mii lei cât a reprezentat ținta anuală, la 2733,41 mii lei realizări efective, ceea ce a determinat un grad de efectuare de 86,4%.

Cheltuielile de personal au fost în sumă de 1341,49 mii lei și s-au realizat în proporție de 95,4%. În structură s-au înregistrat plăți sub țintele anuale în cazul cheltuielilor salariale în bani și a celor cu contribuțiile.

Cheltuielile cu bunuri și servicii au reprezentat 36,5% din cheltuielile curente și s-au realizat în proporție de 98,3%.

De asemenea și cheltuielile cu asitența socială au înregistrat un grad de realizare sub limita prevederilor de 81,4%.

Cheltuielile de capital au suferit o scădere cu 278,51 mii lei, în comparație cu limita prevăzută, iar încasările fiind realizate în proporție de doar 34,1%.

Execuția bugetară pe anul 2013

Analizând datele din anul 2013, veniturile bugetului local s-au realizat în proporție de 110,7%, în timp ce cheltuielile s-au efectuat în proporție de 91,37%, fapt ce a condus la un excedent de 173,29 mii lei.

Veniturile totale încasate la bugetul local au fost în sumă de 3601,10 mii lei, gradul de realizare față de estimările anuale a fost de 110,7%.

Veniturile proprii s-au realizat în proporție de 125,3% față de estimări, datorită creșterii veniturilor fiscale cât și nefiscale.

Structura veniturilor bugetare în totalul veniturilor (%)

Figura nr. 10

Veniturile fiscale au fost în valoare nominală de 3084,74 mii lei, peste nivelul prevederilor, înregistrând un grad de colectare de 103,6%.

Încasările din impozitul pe venit, profit și câștiguri din capital au înregistrat o creștere față de estimările anuale cu încă 16,2%.

Încasările din impozitele și taxele pe proprietate s-au diminuat cu 4,3% față de încasările din 2012, deoarece unii contribuabili nu și-au plătit taxele și prin urmare s-a înregistrat un grad de realizare de 99,3% din prevederile anuale.

Încasările din impozitele și taxele pe bunuri și servicii au înregistrat o sumă peste prevederi și au atins o țintă în plus cu 0,5%.

Veniturile nefiscale au avut o evoluție accentuată și un grad de încasare de 223,2%. Creșterea veniturilor nefiscale față de nivelul prevederilor s-a datorat în cea mai mare parte încasărilor din concesiuni și închirieri care au avut o pondere de 88,1%, dar și amenzilor și penalităților.

Subvențiile de la bugetul de stat au fost în sumă nominală de 83,19 mii lei și au înregistrat un grad de realizare de 101,4%.

Cheltuielile bugetului local s-au redus cu 323,69 mii lei, de la 3751,50 mii lei cât a reprezentat ținta anuală, la 3427,81 mii lei realizări, ceea ce a determinat un grad de efectuare de 91,3%.

Cheltuielile de personal au fost în sumă de 1491,18 mii lei și s-au realizat în proporție de 99,6%. În structura lor s-au înregistrat plăți sub țintele anuale în cazul cheltuielilor salariale în bani și a celor cu contribuțiile.

Figura nr. 11

Cheltuielile cu bunuri și servicii au reprezentat 8,1% din cheltuielile curente și au fost sub limita prevăzută, realizându-se doar în proporție de 19,2%.

La fel și cheltuielile cu asitența socială au înregistrat un grad de realizare sub limita prevederilor de 88,1%.

Cheltuielile de capital au scăzut cu 16,98 mii lei și au avut un grad de efectuare de 97,3%. Ponderea cea mai mare în structura lor o dețin construcțiile în proporție de 77,2% și însumează o valoare nominală de 497,50 mii lei.

Execuția bugetară pe trimestrul I al anului 2014

În trimestrul I al anului 2014 veniturile totale încasate la bugetul local au fost în sumă de 1198,39 mii lei, gradul de realizare a veniturilor bugetului local față de estimările trimestrului I a fost de 133,2%.

Evoluția veniturilor bugetului local în trimestrul I al anului 2014

Figura nr. 12

Veniturile proprii s-au realizat în proporție de 249,4% față de estimări, datorită creșterii majore a impozitelor și taxelor pe proprietate și veniturilor nefiscale.

Constatăm că veniturile fiscale au depășit ținta prevederilor trimestrului I, înregistrând un grad de colectare de 133,6%, iar în structura lor s-au înregistrat următoarele evoluții:

Încasările din impozitul pe venit, profit și câștiguri din capital au înregistrat un grad de colectare de 89,7%;

De asemenea încasările din impozite și taxe pe proprietate au fost peste nivelul prevederilor, înregistrând un grad de realizare de 377,5%, deoarece o parte din contribuabili și-au plătit impozitele și taxele datorate pentru a primii reduceri la acestea;

Încasările din impozitele și taxele pe bunuri și servicii au fost sub ținta prevederilor trimestrului I și s-au realizat în proporție de 93,5%.

Veniturile nefiscale au totalizat suma de 131,85 mii lei, iar gradul de încasare față de prevederi a fost de 163,7%. Creșterea veniturilor nefiscale față de nivelul prevederilor s-a datorat în principal evoluției pozitive a încasării veniturilor din concesiuni și închirieri dar și din încasarea transferurilor voluntare.

Cheltuielile bugetului local au fost pe trimestrul I al anului 2014 în sumă de 623,66 mii lei, de la 939,50 mii lei cât a reprezentat ținta trimestrială și a determinat un grad de efectuare de 66,3%.

Figura nr. 13

Cheltuielile de personal au fost în sumă de 403,87 mii lei și s-au realizat în proporție de 95,8%, din cauza faptului că s-au înregistrat plăți sub țintele trimestriale în cazul cheltuielilor salariale în bani și a celor cu contribuțiile.

Cheltuielile cu bunuri și servicii au reprezentat 22,9% din cheltuielile curente și s-au realizat în proporție de 53,3%.

Observăm totodată că cheltuielile cu asitența socială au înregistrat un grad de realizare de 59,7% față de estimările trimestrului I.

Cheltuielile de capital au fost prevăzute în sumă de 120,00 mii lei, iar după încheierea trimestrului I nu s-au efectuat cheltuieli de nici un fel.

CONCLUZII

În urma analizei bugetului local putem afirma următoarele concluzii:

Între anii 2011 – 2014 Primăria a realizat un excedent bugetar totalizat în sumă de 1442,26 mii lei pe care îl va investii într-un proiect pe parcursul anului 2014 pentru construirea unui nou drum asfaltat pe o lungime de 2 km;

Veniturile bugetare încasate la bugetul local între anii 2011 – 2013 și trimestrul I al anului 2014 au fost în termeni nominali de 11137,14 mii lei;

Cheltuielile efectuate din bugetul local au fost în valoare de 9695,95 mii lei între anii 2011 – 2013 și trimestrul I al anului 2014;

Impozitele și taxele locale au suferit majorări în anul 2014 conform Hotărârii Consiliului Local nr. 1/10 ianuarie 2014 pentru a crește veniturile la bugetul local în vederea propunerii altor proiecte de interes local.

BIBLIOGRAFIE

Georgescu Iuliana, Bețianu Leontina, Calitate în contabilitatea instituțiilor publice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2009;

Gyorgy Attila, Tâțu Lucian, Stoian Andreea, Finanțele instituțiilor publice, Editura Universitară, București, 2009;

Haralambie George Alin, Finanțe publice, Editura Pro Universitaria, București, 2013

Lazăr Cornel, Matei Mirela, Andrei Jean, Finanțe, Editura Universității Petrol – Gaze, Ploiești, 2007;

Mladen Luise, Manolescu Gheorghe, Buget și trezorerie, Editura Fundației România De Mâine, București, 2007;

Morariu Ana, Suciu Gheorghe, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Universitară, București, 2004;

Moșteanu Narcisa Roxana, Finanțe Publice, Ediția a II-a, Editura Universitară, București, 2011;

Moșteanu Tatiana și colectiv, Buget și trezorerie publică, Ediția a III-a, Editura Universitară, București, 2008;

Pleșea Doru, Contabilitate publică, Editura Omnia Uni S.A.S.T., Brașov, 2006;

Roman Constantin, Moșteanu Tatiana, Finanțele instituțiilor publice, Editura Economică, București, 2011;

Stroe Radu, Armeanu Dan, Finanțe. Note de curs, Ediția a II-a, Editura ASE, București, 2003;

Ștefura Gabriel, Proces bugetar public, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2007;

Văcărel Iulian (coordonator), Bistriceanu Gheorghe, Anghelache Gabriela, Moșteanu Tatiana, Bercea Florian, Bodnar Maria, Finanțe Publice, Ediția a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003;

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 597 din 13 august 2002;

Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 618 din 18 iulie 2006;

Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală publicată în Monitorul Oficial nr. 123 din 20 februarie 2007;

Ordin nr. 1917/2005 privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice publicat în Monitorul Oficial nr. 1186 din 29 decembrie 2005;

Standardele Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public, IPSAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare;