Bugetul de Stat Principalul Instrument de Politica Economica Si Sociala.evolutii Si Tendinte

TEMA:bugetul de stat-principalul instrument de politică economică și socială.evoluții si tendințe

Bugetul de stat-cuprins

Introducere

Capitolul I:Bugetul de stat-principalul instrument de politică economica și socială

1.1 Bugetul de stat-componentă a sistemului Bugetului Public Național

1.2 Considerații generale cu privire la Bugetul de stat

1.3 Rolul și Funcțiile Bugetului de stat

1.4. Principiile bugetare

1.5 Structura Bugetului de stat

Capitolul II:Procesul bugetar privind Bugetul de stat-definire,trasaturi,etape

2.1 Definire și trăsături

2.2 Elaborarea proiectului de buget

2.3 Examinarea și aprobarea în Parlament a proiectului Bugetului de stat

2.4 Execuția Bugetului de stat

2.5 Încheierea execuției bugetare

2.6 Controlul și aprobarea executiei bugetare

Capitolul III:Bugetul de stat în perioada 2011-2014

3.1 Analiza veniturilor Bugetului de stat

3.2 Analiza cheltuielilor Bugetului de stat

3.3 Aspecte privind excedentul/deficitul bugetar

3.4 Indicatori de analiza a resurselor financiare

3.5 Perspective bugetare

Consideratii finale-concluzii și propuneri

Introducere

Etimologic,termenul de “buget” provine din vechea limba franceză unde cuvântul „bougette”desemnează un sac mic sau o pungă din piele in care se tineau bani.Ulterior,această terminologie a fost preluată de țările anglo-saxone și de acolo s-a răspândit în toată lumea.

Documentele vremii arată faptul că în tările române existau încă din timpul lui Gheorghe Ștefan Vodă(1654),care a domnit în Moldova și mai apoi în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu(1694-1704) în Muntenia,asa-zisele condici de venituri si cheltuieli care puneau în evidență veniturile si cheltuielile trecute,nefiind acte de prevedere ci mai degraba un fel de conturi de gestiune.

Totuși,în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae Vodă Mavrocordat din anul 1712 are loc prima incercare de utilizare a unui document cu caracter financiar modern,acesta prezentând sfatului domnesc o dare de seama ce punea în evidență veniturile si cheltuielile țării,actul respectiv fiind cunoscut sub numele de “sămile visteriei”.

În România noțiunea de “buget” apare pentru prima data în Regulamentul Organic al Moldovei și Munteniei(1831-1832),document care se ocupa de finanțele publice iar în anul 1864,prima Constituție română adoptată sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza aduce in discuție bugetul de venituri si cheltuieli al țării precum și modul de elaborare,aprobare si executare a acestuia,intalnindu-se termenul de “bugea” sau expresia “închipuirea cheltuielilor pentru anul viitor”.

Legile de contabilitate publică din 1903 si 1929 ale țării noastre au împrumutat caracterizarea oficiala a bugetului de stat cuprinsă în decretul francez din anul 1862, relevând,într-o formă evoluată,faptul că “bugetul este actul prin care sunt prevazute și aprobate veniturile si cheltuielile anuale ale statului”.

Cunoscut și utilizat în toate statele lumii,bugetul se prezinta totuși sub expresii oficiale diferite.De exemplu în Italia terminologia oficiala este bilancio sau progetto de bilancio,în Spania presupuesto sau presupuestos generales del estado iar în Germania se folosește termenul budgetfahr.

În cele 3 capitole ce urmează a fi prezentate voi cuprinde principalele probleme ale teoriei si practicii bugetare.

Capitolul I prezintă locul bugetului de stat în politica economica și socială a țării,rolul acestuia și principiile bugetare fundamentale și nu în ultimul rând,structura bugetară.

Capitolul II este dedicat exclusiv procesului bugetar,un proces deosebit de complex format dintr-o succesiune de etape, la nivelul caruia se implica un numar mare de participanți cu drept de decizie,execuție și control.

În ultimul capitol am analizat evolutia veniturilor și a cheltuielilor bugetare în perioada 2010-2014 stabilind astfel excedentul sau deficitul bugetar și am încercat să conturez principalele tendințe pentru urmatoarea perioada.

Capitolul I:Bugetul de stat-principalul instrument de politică economică și socială

1.1. Bugetul de stat-componentă a sistemului Bugetului Public Național

În doctrina modernă este cunoscut faptul că bugetul public este o categorie fundamentală a științei finanțelor,legată de existența statului și a mecanismului pieței.

În condițiile finanțelor clasice,bugetul public era considerat,ca act legislativ,o listă a cheltuielilor și a veniturilor publice,fară însa a fi menționată vreo legatură cu starea și tendințele economiei naționale.

În prezent noțiunea de buget public poate fi privită sub trei forme diferite:

Astfel sub aspect economic,bugetul exprimă în formă bănească, relațiile economice care apar în legatură cu formarea și repartiția,cu nivelul și evoluția produsului intern brut dar și cu îndeplinirea funcțiilor statului.

Aceste relații se manifestă dual:pe de o parte ca relații de mobilizare a resurselor bănesti anuale ale statului,iar pe de cealaltă parte ca relații de repartizare a acestor resurse.

Analizat sub raport juridic,bugetul desemnează o lege prin care sunt prevăzute si autorizate atat veniturile cât și cheltuielile statului pe durata unui exercitiu bugetar(1 an).Prin această definire este evident subliniat caracterul de act normativ(trebuie să fie aprobat de către puterea legislativă,Parlamentul,ca oricare alta lege) dar și caracterul obligatoriu și previzional(întocmit pentru un interval de timp viitor).

Din punct de vedere formal bugetul reprezintă o lista ce surprinde veniturile si cheltuielile statului pe o perioada determinată de 1 an.

Bugetul național este cel mai important instrument de politică publică pentru transpunerea în practică a priorităților economice și sociale ale unei țări în contextul resurselor limitate aflate la dispoziția guvernului pentru cheltuielile publice.

În domeniul financiar autoritatea publică este obligată să întocmească acest plan anual prin care să prevadă suma veniturilor și cheltuielilor publice,asigurandu-se astfel o gestionare rațională a fondurilor și o cheltuire eficientă a acestora.

În economia actuală și în condițiile tot mai complexe ale vieții economico-sociale,bugetul nu mai constituie un simplu act în care sunt cuprinse veniturile și cheltuielile posibile ale statului pe o perioadă de 12 luni ci este un adevarat program financiar la nivel macroeconomic prin intermediul căruia statul își îndeplinește funcțiile pe care le exercită:de alocare,redistribuire,stabilizare macroeconomica și reglare a activității agenților economici.

Structura sistemului bugetar este adecvată organizarii administrative a statului,respectiv:

într-un stat unitar(România,Japonia,Franța etc) bugetul este organizat pe două paliere:

-bugetul administrației centrale de stat

-bugetele administrației locale

într-un stat federal(SUA,Elveția,Germania etc) sistemul bugetar este structurat pe trei nivele:

-bugetul federatiei

-bugetele statelor membre,ale provinciilor sau ale landurilor

-bugetele locale

Potrivit Constituției României(legea fundamentală a statului) bugetul public național cuprinde „bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor,ale orașelor și ale județelor”.

Trăsăturile bugetului public:

act normativ(aprobat prin lege)

act previzional-se prezintă sub forma unui tablou care prezintă veniturile statului și destinația acestora(cheltuielile bugetare)

act anual(anul exercițiului bugetar)-interval propice planificării și urmăririi execuției veniturilor și cheltuielilor bugetare

act de autorizare(Parlamentul împuternicește Guvernul să perceapă venituri și să le cheltuiască în acord cu prevederile legale)

sistem de fluxuri financiare(formarea,gestionarea,utilizarea și controlul resurselor bănești)

instrument de politică a statului

În afara Bugetului de Stat există Bugetul General Consolidat,care este veriga centrală a sistemului financiar și are urmatoarele componente:

Bugetul de stat-componenta de baza a bugetului public national,document complex elaborat si administrat de catre puterea executiva,adoptat de catre puterea legislativa prin lege,prin care statul prevede anual marimea si structura veniturilor si cheltuielilor din cadrul sectorului public.

Bugetul asigurărilor sociale de stat-document ce se întocmește distinct de bugetul de stat,se aprobă de către Parlament prin lege separată fiind administrat și gestionat de către Ministerul Muncii,Familiei,Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Bugetul fondurilor speciale-aprobat prin legi speciale,care se constituie și se administrează în afara bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat,în vederea finanțării anumitor obiective și acțiuni necesare în perioada considerată:bugetul fondului pentru asigurările sociale de sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj.Aceste bugete se aprobă ca anexă la cele două bugete menționate anterior.

Bugetul trezoreriei statului-document ce cuprinde veniturile și cheltuielile efectuate de către trezoreria statului în vederea desfășurării în condiții optime a activității acesteia și a îndeplinirii funcțiilor sale.

Bugetele instituțiilor publice autonome-includ veniturile și cheltuielile sau,după caz,numai cheltuielile anuale ale instituțiilor publice centrale,care nu sunt subordonate nici unei alte entități de drept public,finanțându-se integral din venituri proprii.

Numărul acestor instituții este redus și vizează anumite domenii de activitate.

Exemple de instituții publice autonome din țara noastra:

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei

Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci

Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România

Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior

Bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale-aici sunt incluse veniturile și cheltuielile anuale ale instituțiilor publice ce primesc subvenții de la bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale pentru a-și completa fondurile proprii.

Bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii-sunt alcătuite din veniturile și cheltuielile instituțiilor publice care se află sub conducerea unor instituții autonome.Aceste instituții funcționează doar pe baza veniturilor proprii rezultate din desfășurarea activităților aferente.

Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat-rambursarea,dobânzile și alte costuri ale acestor credite se asigură din fonduri publice.

Bugetul fondurilor externe nerambursabile-veniturile și cheltuielile fondurilor externe care nu sunt rambursate.

Bugetele locale-acestea cuprind veniturile respectiv cheltuielile unitaților administrativ-teritoriale(comună,oraș,municipiu,sectoarele capitalei,județ,Municipiul București),elaborate autonom.

1.2. Considerații generale cu privire la Bugetul de stat

Statul,în ansamblul său,reprezintă o colectivitate umană relativ omogenă constituit pe baza unei istorii comune,unui teritoriu delimitat și nu în ultimul rând a unei puteri politice proprii prin intermediul căreia acesta iși realizează mai multe functii:

-elaborarea legilor pentru corecta funcționare a statului

-realizarea unui sistem de guvernare propriu

-apărarea frontierelor

-alegerea reprezentanților

-dezvoltatrea relațiilor cu celelalte state ale lumii etc

Statul,alături de partidele politice și alte grupuri sociale formează o structură organizatorică complexă și solidă care are drept obiectiv realizarea intereselor generale ale întregii societăți.

În cadrul statului pot fi identificate trei mari componente:

Puterea legislativă(Parlamentul-face legile)

Puterea executivă(Guvernul-aplica legile)

Puterea judecătorească(are rolul de a identifica și rezolva orice abatere de la lege)

Bugetul de stat,unul dintre cele mai importante și complexe probleme ale finanțelor publice,reprezintă un act juridic în care sunt menționate și totodată autorizate veniturile și cheltuielile anuale ale unui stat.Acesta este aprobat prin lege anuală de către puterea legislativă,Parlamentul având caracter obligatoriu.

Bugetul de stat deține o pondere mare în produsul intern brut(25%-30%) fiind una din componentele principale ale sistemului financiar.

În componența bugetului de stat intra resursele financiare mobilizate la dispozitia statului și repartizarea acestora respectiv cheltuielile previzionate în vederea realizării principalelor obiective ale țării cum ar fi dezvoltarea economica și socială dar și buna funcționare a autorităților publice centrale și locale.

Chiar dacă este elaborat pentru o perioadă de un an,pe parcursul execuției acestuia pot apărea anumite probleme,neregului,neconcordanțe între venituri și cheltuieli fiind necesară o rectificare a acestuia de către puterea executivă a statului,Guvernul,și implicit aprobarea sa de către Parlament,toate acestea în cadrul aceluiași exercițiu bugetar.

Constituirea resurselor financiare ale statului se face pe seama impozitelor,taxelor,contribuțiilor și a veniturilor nefiscale precum și prin intermediul operațiunilor financiare.Cheltuielile sunt dimensionate în funcție de necesități,sunt repartizate pe destinații concrete și sunt efectuate în concordanță cu obiectivele principale ale strategiei de dezvoltare economică și socială fiind satisfacute prioritățile imediate stabilite de autoritățile competente în domeniul respectiv.

1.3.Rolul si Funcțiile Bugetului de Stat

Bugetul de stat are un rol complex care include mai multe componente:

-financiară

-economică

-alocativă

-redistributivă

-de reglare

Rolul financiar-are în vedere constituirea și utilizarea mijloacelor bănești necesare statului pentru exercitarea funcțiilor sale.

Rolul economic-se referă la influența pe care o are bugetul de stat asupra dezvoltării economico-sociale respectiv la încurajarea sau frânarea anumitor procese și fenomene economice.Statul încearcă să utilizeze impozitele,taxele,subvențiile ca pârghii pentru influențarea conjuncturii economice și urmărește dezvoltarea sau din contră,restrângerea unor activități,a producției și consumului diferitelor produse(de exemplu acordarea de subvenții în agricultură pentru stimularea producției sau introducerea accizelor pentru dimensionarea cererii).

Rolul alocativ-este reflectat de repartizarea pe destinații a fondurilor financiare constituite în conditiile legii pentru fiecare an bugetar(anul bugetar este anul calendaristic care incepe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie-dar nu pentru toate țările),statul fiind cel care în mod tradițional îsi asumă sarcina finanțării serviciilor publice.

Rolul redistributiv-rezultă din faptul că bugetul de stat este un mijloc cu ajutorul căruia se redistribuie o parte din produsul intern brut respectiv resurse mobilizate din impozite și taxe,prin intermediul anumitor cheltuieli pe care le face statul.Ca de exemplu,impozitul pe dividende afectează într-o oarecare masură puterea de cumpărare a posesorilor de titluri prin prisma faptului că din profitul generat de investiție,statul preia o anumita cotă(16 %) pe care o transferă către segmentele defavorizate de populație,mărindu-le astfel puterea de cumpărare prin intermediul indemnizațiilor,ajutoarelor,alocațiilor.

Rolul de reglare-acesta se realizează prin dimensionarea veniturilor,cheltuielilor și a soldului bugetar(excedent sau deficit).

Cât privește resursele la dispoziția statului,acestea pot fi angrenate în relansarea activităților economice sau din contră pot fi utilizate pentru frânarea acestora.În condiții de creștere a fiscalității,veniturile se reduc ceea ce presupune o influență negativă asupra consumului.Pe de altă parte,reducerea impozitelor și taxelor are ca efect creșterea veniturilor disponibile și în consecință încurajarea consumului.Astfel,prin intermediul cotelor de impunere stabilite de stat poate fi susținută creșterea economică.

Cheltuielile au și ele o influență asupra consumului si producției naționale.De exemplu,creșterea salariilor conduce la o cerere accentuată de bunuri și servicii și implicit la stimularea producției naționale.Totodata reducerea cheltuielilor publice poate reprezenta și o cale prin care Guvernul limitează importurile si scade inflația.

În perioadele de boom economic,excedentul bugetar permite finanțarea cheltuielilor de capital iar în perioadele de recesiune,o parte a cheltuielilor poate fi acoperită prin intermediul împrumuturilor.Un deficit bugetar controlat asigură limitarea presiunii fiscale.

Funcțiile bugetului de stat

Funcțiile bugetului de stat sunt în legătură directă cu funcțiile finanțelor publice fiind parte componentă a acestora și sunt următoarele:

1.Funcția de repartiție-se referă la constituirea fondurilor financiare si alocarea acestora în funcție de destinație,potrivit reglementărilor legale,și cuprinde două faze:

constituirea fondurilor

distribuirea fondurilor

Mobilizarea și constituirea resurselor financiare ale statului reprezintă prima fază.Aceste resurse provin din impozite,taxe,contribuții,în cea mai mare parte și într-o măsură mai mică din avuția statului sau alte transferuri primte din străinătate.Se nasc astfel relații financiare între contribuabili(persoane fizice și juridice),pe de o parte și stat pe de altă parte.

Distribuirea resurselor bănesti reprezintă a doua fază și presupune repartizarea fondurilor bănesti la dispoziția statului pe beneficiari,persoane fizice și juridice.În prealabil sunt analizate nevoile existente in anul de referință și ierarhizate în funcție de importanța lor.

2.Functia de control-vizează modul de utilizare a fondurilor financiare și rezultă din faptul că acestea aparțin întregii societăți.

Statul are obligația să urmărească cu maximă prudență în ce fel sunt utilizate resursele,dacă s-au respectat obiectivele stabilite inițial și dacă s-au satisfăcut nevoile sociale în condiții de eficiență maximă.Prin funcția de control se are în vedere încasarea ritmică și în cuantumul prevăzut a veniturilor statului,instaurarea și menținerea disciplinei financiare precum și limitarea evaziunii fiscale.

Principalele obiective ale funcției de control sunt:

-exprimarea în formă bănească a efortului financiar al statului pentru îndeplinirea funcțiilor sale

-eficacitatea efortului financiar alocat

În România controlul bugetar este exercitat de către:

Curtea de Conturi

Parlamentul si Guvernul României

Între funcția de repartiție și funcția de control există raporturi de intercondiționare în sensul că,pe de o parte funcția de repartiție oferă orizont de manifestare funcției de control iar pe de altă parte funcția de control poate genera modificări asupra repartiției resurselor bănesti(ca de exemplu atunci când sunt depistate venituri suplimentare).

1.4.Principiile bugetare

Pornind de la faptul că bugetul este un act normativ prin care se dimensionează veniturile și cheltuielile aferente unui an bugetar,se subîntelege că acesta trebuie să respecte niște reguli,cunoscute în practica de specialitate sub denumirea de principii bugetare.

Atât prin legea fundamentală a țării(Constituția) cât si prin Legea Finanțelor Publice(legea nr.500/2002) sunt formulate principiile care stau la baza elaborării și execuției bugetului de stat,principii care se pliază și pe celelalte bugete din componența bugetului public național și care au rolul de a asigura o gestionare corectă a resurselor financiare publice.

In practica bugetară se utilizează următoarele principii:

1.Principiul universalitații

2.Principiul publicitații

3.Principiul unității bugetare

4.Principiul unității monetare

5.Principiul specializării bugetare

6.Principiul anualității

7.Principiul echilibrului bugetar

8.Principiul neafectării veniturilor

Principiul universalitații-presupune ca veniturile și cheltuielile publice din fiecare exercițiu financiar să se inscrie în buget în sumele lor totale(brute),fără compensări sau omisiuni.Acest lucru oferă Parlamentului posibilitatea de a cunoaște resursele pe care urmează să le încaseze executivul în cursul anului dar și destinațiile ce vor fi date acestora.

Bugetul de stat elaborat și executat în baza acestui princiupiu poartă numele de buget brut.

Principiul universalității este necesar pentru:

-cunoașterea în marime exactă a veniturilor și a cheltuielilor statului

-repartizarea corectă a fondurilor

-facilitarea activității de control financiar

În practica bugetară sunt evidențiate câteva excepții de la principiul universalității cum ar fi:

sume ce reprezintă donații și sponsorizări acordate cu o destinație precisă,care nu majorează fondurile publice ci sunt folosite pentru realizarea unor activități subiective.

reconstituirea creditelor bugetare care presupune restituirea către buget a unor sume necuvenite,acordate din bugetele anilor trecuti.

fondurile de sprijin-sunt constituite din bani acordați de persoane fizice sau juridice în scopul realizării unor obiective,lucrări de interes public.

Bugetul de stat elaborat si executat prin acceptarea a cel puțin uneia dintre aceste abateri de la principiul universalității se numește buget mixt.

Principiul publicității-după dezbaterea și aprobarea bugetului de stat de către Parlament acesta trebuie publicat în Monitorul Oficial pentru informarea națiunii,a fiecarui cetațean,cu privire la veniturile si cheltuielile bugetare.

Aplicarea acestui principiu are la bază democrația societații în care trăim,bugetul aflându-se la dispoziția tuturor celor interesați.

Totodată publicitatea este asigurată prin intermediul mass-mediei,presei scrise și audio-vizualului pentru o informare cât mai simplă,clară și precisă a publicului larg cu privire la cifrele înscrise în buget,la nivelul fiscalității și la evoluția veniturilor și cheltuielilor.

Potrivit articolului 9 din legea 500/2002 “Sistemul bugetar este deschis și transparent, acestea realizându-se prin:

a) dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;

b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuție a bugetelor, cu prilejul aprobării acestora;

c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de aprobare a bugetelor și conturilor anuale de execuție a acestora;

d) mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informațiilor asupra

conținutului bugetului, exceptând informațiile și documentele nepublicabile,prevăzute de lege.”

Necesitatea existenței acestui principiu rezidă și din faptul că,pentru participarea țării la relațiile economice și financiare,organismele internaționale doresc sa cunoască informații referitoare la nivelul datoriei publice,evoluția veniturilor și cheltuielilor,nivelul fiscalității,echilibrul sau dezechilibrul bugetar influențând în mare masură credibilitatea țării pe plan internațional.

Astfel,publicarea informațiilor cu privire la bugetul de stat este o necesitate atât pe plan intern, cât și pe plan extern, întrucât situația finanțelor publice, evoluția puterii de cumpărare a monedei naționale, alături de dinamica producției industriale și de creșterea economică influențează decisiv poziția și creditul de care se bucură un stat pe piața internațională de capitaluri.

Principiul unității bugetare-presupune ca veniturile și cheltuielile bugetare anuale în sumele lor globale să fie cuprinse într-un singur document pentru o utilizare și monitorizare eficientă a fondurilor la dispoziția statului.

Astfel este asigurată o cunoaștere de ansamblu asupra celor două componente ale bugetului de stat(venituri și cheltuieli),puterea legislativă putând lua decizii de anulare sau modificare a unor cheltuieli neadecvate.În același timp,după aprobare,se oferă posibilitatea exercitării unui control riguros cu privire la execuția optimă a bugetului.

Sunt cunoscute trei excepții de la acest principiu și anume bugetele autonome,bugetele extraordinare și bugetele anexe ,întocmite de entități publice care își constituie fonduri proprii pentru acoperirea anumitor cheltuieli.

Principiul unității monetare-potrivit căruia se impune exprimarea în monedă națională a tuturor operațiunilor bugetare.

Principiul specializării bugetare-relevă faptul că veniturile sunt înscrise în buget pe surse de proveniență iar cheltuielile pe categorii de nevoi și destinații în concordanță cu clasificația bugetară.

Clasificația bugetară este elaborată de către Ministerul Finanțelor Publice,într-o ordine obligatorie si după criterii unitare.

Clasificația bugetară cuprinde:

pentru venituri-capitole și subcapitole

pentru cheltuieli-părți,capitole,subcapitole,titluri,articole,aliniate

Principiul anualității-presupune ca veniturile și cheltuielile publice să fie aprobate de către Parlament pe o perioadă determinată de timp și anume,12 luni,interval ce corespunde exercițiului bugetar.

Potrivit acestui principiu,puterea executivă trebuie să încaseze venituri și să efectueze cheltuieli publice doar în limita acestei perioade,la încheierea exercițiului bugetar fiind necesară întocmirea unui nou buget valabil pentru anul bugetar următor.

Aplicarea principiului anualitații vizează pe de o parte perioada întocmirii și aprobării bugetului de venituri și cheltuieli iar pe de altă parte intervalul de timp în care are loc execuția și încheierea exercițiului bugetar.

În România(precum și în Germania,Franța etc) anul bugetar corespunde anului calendaristic respectiv perioadei cuprinse între 1 ianuarie și 31 decembrie dar sunt și state care încep anul bugetar pe parcursul unui an calendaristic și îl încheie în anul calendaristic următor ca de exemplu:

Marea Britanie,Canada,Japonia 1 aprilie-31 martie

Suedia,Australia,Egipt 1 iulie-30 iunie

SUA,Thailanda 1 octombrie-30 septembrie etc.

Factorii care explică aceste diferențe sunt diverși:tradiția,caracterul economiei,programul de lucru al Parlamentului etc.

Principiul echilibrului bugetar-prevede ca veniturile să acopere integral cheltuielile pe parcursul celor 12 luni ale anului bugetar.

Astfel,pentru a se asigura echilibrul și valabilitatea bugetului,nicio cheltuială publică nu poate fi aprobată fără a se stabilii în prealabil din ce surse va fi acoperită.Acest principiu se răsfrânge asupra tuturor celorlalte bugete din componența bugetului public național.

În condițiile actuale,bugetul se întocmește și se execută de cele mai multe ori în condiții de deficit bugetar.Deficitul bugetar apare atunci cand cheltuielile publice depașesc resursele disponibile.

Pentru asigurarea echilibrului bugetar,în practică sunt cunoscute trei modalități și anume:

1.Fondul de rezervă-constituit în fazele de boom economic și care are rolul de a finanța dezechilibrele apărute în perioadele economice nefavorabile.

2.Fondul de egalizare-cu ajutorul căruia se finanțează deficitul bugetar prin emisiune monetară suplimentară sau prin împrumuturi,obligațiile astfel asumate fiind stinse în perioadele favorabile.

3.Amortizarea alternativă-presupune ca în anii favorabili din punctul de vedere al veniturilor să se accelereze rambursarea datoriei publice și creșterea cheltuielilor iar în anii nefavorabili să se diminueze rambursarea datoriei publice și să se micșoreze cheltuielile.Dezavantajul acestei tehnici este dat de creditorii externi care de cele mai multe ori nu acceptă modificarea condițiilor privitoare la datoria publică.

Principiul neafectării veniturilor-presupune depersonalizarea acestora,în sensul că ele sunt destinate acoperirii unei nevoi publice fără a se cunoaște destinația expresă ce li se rezervă.

Motivația ce a stat la baza instituirii acestui principiu rezidă din faptul că este dificil și incomod să se stabilească câte un venit distinct,special pentru o anume nevoie.

Neafectarea veniturilor generează o mare flexibilitate în utilizarea lor,deoarece oricare dintre ele poate contribui la un moment dat la acoperirea unor nevoi.

Excepțiile de la acest principiu sunt reprezentate de bugetele extraordinare și cele ale fondurilor speciale.

1.5.Structura bugetului de stat

Intervenția statului în viața economică pentru înlăturarea dezechilibrelor apărute la nivel macro și micro economic dar și pentru o bună funcționare a instituțiilor publice impune constituirea unor fonduri financiare la dispoziția acestuia.

Fondurile financiare reprezintă totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării obiectivelor economico-sociale într-o anumită perioadă de timp.

Veniturile publice se realizează prin colectarea impozitelor,taxelor,contribuțiilor și altor vărsăminte prelevate de la persoane fizice și juridice.

Veniturile cuprinse în sistemul bugetului de stat sunt structurate pe capitole și subcapitole,ele fiind înscrise și aprobate pe surse de proveniență conform clasificației bugetare:

I.Venituri curente

II.Venituri din capital

III.Operațiuni financiare

IV.Subvenții

În cadrul veniturilor curente întâlnim următoarele:

1.Venituri fiscale

a)Impozite directe(impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozite pe spectacole etc)

b)Impozite indirecte

-acccize

-taxa pe valoare adăudată

-taxe vamale

2.Venituri nefiscale

-venituri din proprietate

-venituri din vânzări de bunuri și servicii

3.Contribuții de asigurări

-contribuțiile angajatorilor

-contribuțiile angajaților

II.Venituri din capital-venituri din valorificarea bunurilor statului

III.Operațiuni financiare

-încasări din rambursarea împrumuturilor acordate

-sume primite de la U.E.,donații etc

Impozitele directe reprezintă forma cea mai uzuală și cea mai veche de impunere.Acestea se încasează direct,la anumite termene prestabilite și au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în funcție de veniturile sau averea persoanelor fizice și juridice pe baza cotelor de impozitare stabilite de lege.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri și al prestării unor servicii și se caracterizează prin faptul că cei care le varsă la bugetul de stat sunt producătorii,comercianții sau prestatorii de servicii iar cei care le suportă efectiv sunt consumatorii bunurilor și ai serviciilor.

Accizele sunt taxe speciale de consum datorate bugetului de stat pentru o anumită categorie de produse din producția internă sau din import.Acestea se stabilesc fie în sumă fixă pe unitatea de impunere fie procentual prin aplicarea procentului la prețul de vânzare și sunt de două feluri,armonizate și nearmonizate.

Taxa pe valoare adăugată(TVA)-este un impozit indirect datorat bugetului de stat,în sfera de cuprindere a taxei fiind cuprinse livrările de bunuri,prestările de servicii,achizițiile intracomunitare și importul,cu condiția ca locul livrării să fie considerat ca fiind România,să rezulte dintr-o activitate economică efectuată de o persoană impozabilă din punctul de vedere al taxei.În România cota standard este de 24% alături de care mai sunt în vigoare încă două cote reduse,respectiv 9% și 5%.

Cheltuielile publice materializează funcția de repariție a finanțelor publice prin intermediul căreia are loc redistribuirea resurselor financiare către diferite obiective sociale sau economice.

O politică bugetară eficientă implică colectarea resurselor din economie intr-un mod adecvat și utilizarea acestora în mod responsabil pentru transpunerea în practică a obiectivelor stabilite în programul de guvernare.

O gestionare corectă a fondurilor publice și o repartizare echitabilă a acestora poate conduce la o creștere a economiei și a bunăstării tuturor cetățenilor statului.

Totalitatea mijloacelor prin care politicile publice sunt traduse în practică,înglobează cheltuielile publice,care urmăresc utilizarea resurselor la dispoziția statului pentru finanțarea programelor sociale,economice,administrative derulate de către executiv.

Mărimea cheltuielilor publice la nivel central diferă de la o țară la alta și de la o perioadă la alta,structura acestora fiind puternic influențată de prioritățile trasate de Guvern.

Cheltuielile cuprinse în sistemul bugetului de stat sunt structurate pe părți,capitole,subcapitole,titluri,articole,precum și aliniate,după caz.

Repartizarea sumelor mobilizate la bugetul de stat nu se poate realiza în mod eficient în lipsa unei grupări a cheltuielilor,în funcție de obiectivele urmărite și de natura lor.

Dimensionarea cheltuielilor cât și distribuirea lor în funcție de necesitățile beneficiarilor presupune cunoașterea criteriilor de clasificare și anume:

Clasificația economică-grupează cheltuielile după natura și efectul lor economic astfel:

1.”Cheltuieli curente,din care:

-TITLUL I.Cheltuieli de personal

-TITLUL II.Bunuri și servicii

-TITLUL III.Dobânzi

-TITLUL IV.Subvenții

-TITLUL V.Fonduri de rezervă

-TITLUL VI.Transferuri între unități ale administrației publice

-TITLUL VII.Alte transferuri

-TITLUL VIII.Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile postaderare

-TITLUL IX.Asistență socială

-TITLUL X.Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020

-TITLUL XI.Alte cheltuieli

-TITLUL XII.Cheltuieli aferente programelor cu finanțare rambursabilă

2.Cheluieli de capital

-TITLUL XIII.Active nefinanciare

-TITLUL XIV.Active financiare

-TITLUL XV.Fondul național de dezvoltare

3.Operațiuni financiare

-TITLUL XVI.Împrumuturi

-TITLUL XVII.Rambursări de credite

-TITLUL XVIII.Operațiuni în curs de clarificare

-TITLUL XIX.Plăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent

-TITLUL XX.Rezerve,excedent/deficit”

Clasificația funcțională-presupune gruparea cheltuielilor după destinația lor pentru a evalua alocarea fondurilor la dispoziția statului unor activități sau obiective care definesc necesitățile publice.Cheltuielile sunt grupate pe părți,astfel:

1.”Partea I.Servicii publice generale

-autorități publice și acțiuni externe

-cercetare fundamentală și cercetare dezvoltare

-alte servicii publice generale

-tranzacții privind datoria publică și împrumuturi

-tranzacții cu caracter general între diferite nivele ale administrației

2.Partea a II-a.Apărare,ordine publică și siguranță națională

-apărare națională

-ordine publică și siguranță națională

3.Partea a III-a.Cheltuieli social-culturale

-învățământ

-sănătate

-cultură,recreere și religie

-asigurări și asistență socială

4.Partea a IV-a.Servicii și dezvoltare publică,locuințe,mediu și ape

-locuințe,servicii și dezvoltare publică

-protecția mediului

5.Partea a V-a.Acțiuni economice

-acțiuni generale economice,comerciale și de muncă

-combustibili și energie

-industria extractivă,prelucrătoare și construcții

-agricultură,silvicultură,piscicultură și vânătoare

-transporturi

-comunicații

-cercetare și dezvoltare în domeniul economic

-alte acțiuni economice”

Clasificația administrativă-grupează cheltuielile în funcție de instituțiile prin care se efectuează acestea:minister,departament,județ etc.Cheltuielile sunt grupate pe ordonatori principali de credite care primesc resurse și le defalcă pentru nevoile proprii și pentru instituțiile subordonate(ordonatori secundari de credite,aceștia având aceleași atribuții față de ordonatorii secundari de credite).

Clasificația financiară-se referă la momentul în care este efectuată cheltuiala și la modul în care sunt afectate disponibilitățile bănești.

a)cheltuieli definitive-se finalizează prin plăți și au scadențe certe(cheltuieli de personal,transferuri,investiții,dobânzi etc).

b)cheltuieli temporare-au în vedere operațiunile de trezorerie vizând rambursarea unor împrumuturi publice sau regularizarea unor avansuri.

c)cheltuieli virtuale-sunt reprezentate de acele cheltuieli efectuate numai în condițiile producerii unor evenimente neprevăzute(ex:garanții de stat).

Capitolul II:Procesul bugetar privind Bugetul de stat-definire,trasaturi,etape

2.1 Definire și trăsături

Procesul bugetar reprezintă un ansamblu de operațiuni și măsuri întreprinse de instituțiile specializate ale statului cu privire la elaborarea,aprobarea,execuția și controlul execuției bugetului.Acesta se finalizează cu aprobarea contului general de execuție a bugetului.

Acest ansamblu de competențe,atribuții,obligații și drepturi are ca bază legală Constituția României și celelalte legi specifice( legea 500/2002 privind finanțele publice precum și legea 273/2006 privind finanțele publice locale).

Toate aceste reglementări vizează veniturile și cheltuielile bugetare.

În funcție de gradul de dezvoltare economică dar și de anumite situații conjuncturale existente într-o anumită perioadă,trăsăturile procesului bugetar pot fi diferite de la o țară la alta acesta având totuși câteva caracteristici fundamentale:

-este decizional,aspect ce rezultă din faptul că fondurile publice sunt limitate și de cele mai multe ori insuficiente,iar nevoile generale ale colectivității sunt practic nelimitate.Pornind de la aceasta este absolut necesar a se efectua o analiză și o ierarhizare a necesităților în funcție de prioritatea acestora.

-este ciclic,se reia anual stabilindu-se modalitățile și termenele de desfașurare și finalizare pentru fiecare etapă a procesului bugetar.

-“este democratic,fiind rezultat al exercitării atributelor statului de drept și al exercițiului puterii de stat pe seama opțiunilor liber exprimate prin vot de către cetățeni.”

-este preponderent politic,deoarece se supune deciziei politice a partidelor ce dețin majoritatea în cadrul puterii legislative.

-are caracter public,mobilizarea resurselor dar și destinația cheltuielilor având impact asupra tuturor domeniilor economico-sociale.

În derularea procesului bugetar sunt implicate mai multe entități publice importante cum ar fi Parlamentul,Guvernul,Ministerul Finanțelor Publice,Trezoreria Statului,organele autorității publice locale,ordonatorii de credite,Curtea de Conturi.

Parlamentul-organ legislativ format din două camere,Senat și Camera Deputaților.Este constituit din reprezentanți ai partidelor politice,aceștia fiind aleși prin votul cetățenilor.Sediul Parlamentului se află la București(Palatul Parlamentului).Rolul Parlamentului este de a adopta legile bugetare anuale,legile rectificative și legile contului general anual de execuție.

Guvernul- Reprezintă puterea executivă în România și are la bază un program de guvernare acceptat de Parlament.Guvernul este compus din liderul numit prim-ministru și miniștri din fruntea tuturor ministerelor.Sediul Guvernului este la București(Palatul Victoria).

Rolul Guvernului este de a sigura:

-„realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare perspectivele economice și prioritățile politice cuprinse în Programul de guvernare acceptat de Parlament.

– elaborarea raportului privind situația macroeconomică pentru anul bugetar respectiv și proiecția acesteia în următorii 3 ani;

– elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de prezenta lege;

– exercitarea conducerii generale a activității executive în domeniul finanțelor publice, scop în care examinează periodic execuția bugetară și stabilește măsuri pentru menținerea sau îmbunătățirea echilibrului bugetar, după caz;

– supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare și a contului general anual de execuție;

–  utilizarea fondului de rezervă bugetară și a fondului de intervenție la dispoziția sa, pe bază de hotărâri.”

Ministerul Finanțelor Publice-organ de specialitate al administrației publice centrale,din subordinea Guvernului.Este o instituție cu personalitatea juridică ce aplică Programul de guvernare și strategia în domeniul finanțelor publice.

Trezoreria Statului-sistem unitar prin care statul efectuează încasări și plăți.

Curtea de Conturi-este instituția supremă de control a finanțelor publice,subordonată direct puterii legislative și are rolul de a stabilii eficiența,eficacitatea si economicitatea execuției bugetare.

Ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale

administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome.Aceștia repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatorii secundari sau terțiari, după caz.

Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate ai căror conducători sunt ordonatorii terțiari de credite.

Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare care le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc.

Etapele procesului bugetar

1.Elaborarea proiectului de buget

2.Aprobarea bugetului

3.Execuția bugetului

4.Încheierea execuției bugetului

5.Controlul execuției bugetului

6.Aprobarea execuției bugetului

2.2 Elaborarea proiectului de buget reprezintă prima etapă a procesului bugetar și constă în formularea de propuneri ale ordonatorilor de credite cu privire la veniturile și cheltuielile bugetare viitoare.Toate aceste propuneri sunt comunicate Ministerului Finanțelor Publice,instituția specializată și cu responsabilități esențiale în procesul bugetar,fiind incluse într-un singur document numit “proiectul bugetului de stat”.

Deoarece proiectul de buget trebuie sa asigure un echilibru economico-financiar,elaborarea corectă a acestuia trebuie să se realizeze în baza unor indicatori statistici,unor programe de cercetare și prognoză,efectuate de organismele de specialitate.

Elaborarea proiectului de buget se face de către Guvern prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice,avându-se în vedere următoarele aspecte:

-prognoza principalilor indicatori macroeconomici și sociali(produsul intern brut,numărul mediu de salariați,numărul de șomeri,rata inflației etc),pentru anul bugetar pentru care se întocmește proiectul de buget dar și pentru următorii 3 ani.

-strategiile,prioritățile și propunerile de cheltuieli ale principalilor ordonatori de credite

-politica fiscală și bugetară

-programele întocmite de către ordonatorii principali de credite în vederea finanțării unor acținui de ansamblu,programe ce sunt însoțite de estimarea anuală a performanțelor unde trebuie precizate costuri,obiective,rezultate.

-propunerile de sume defalcate din veniturile bugetului de stat,precum și transferurile consolidate pentru autoritățile administrației publice locale.

– deficitul bugetar sau mai exact modalitatea prin care acesta poate fi finanțat.

– nivelul datoriei publice.

Acești indicatori ce stau la baza fundamentării proiectului de buget sunt elaborați de organele abilitate până la data de 31 martie a anului curent,pe masura desfășurării procesului bugetar aceștia urmând a fi actualizați.

Potrivit reglementărilor în vigoare,elaborarea proiectului de buget urmărește un calendar care conține termenele limită pentru finalizarea fiecărei subetape a acestuia.

a) Obiectivele fiscale și bugetare pentru anul bugetar pentru care este elaborat proiectul de buget precum și pentru următorii 3 ani,sunt înaintate Guvernului,de către Ministerul Finanțelor Publice până la 1 mai,acestea fiind însoțite și de limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite.

b) Responsabilitatea aprobării acestor obiective și a limitelor de cheltuieli revine Guvernului,termenul limită fiind 15 mai,ulterior informând comisiile pentru buget,finanțe și bănci ale Parlamentului cu privire la orientările principale ale politicii sale macroeconomice.

c) Până la data de 1 iunie a fiecarui an bugetar,Ministerul Finanțelor Publice trebuie să transmită ordonatorilor principali de credite o scrisoare-cadru în care va menționa cadrul macroeconomic ce va sta la baza fundamentării proiectului de buget,metodologia elaborării acestuia dar și limitele de cheltuieli ce au fost abrobate de Guvern.

d) Orice modificare apărută ca efect a schimbării cadrului macroeconomic asupra limitelor de cheltuieli bugetare va fi comunicată ordonatorilor principali de credite de către Ministerul Finanțelor Publice până la data de 15 iunie,proiectul de buget putând fi astfel definitivat.

e) Data de 15 iulie este termenul limită până la care ordonatorii principali de credite sunt obligați să depună la Ministerul Finanțelor Publice,propunerile bugetare și anexele aferente acestora pentru anul următor precum și estimările pentru următorii 3 ani,toate acestea însoțite de documentații concludente.

f) Forma finală a proiectului de buget și anexele acestuia se depun la Ministerul Finanțelor Publice de către ordonatorii principali de credite până la 1 august a fiecărui an bugetar,nu înainte ca cele două camere ale Parlamentului să înainteze Guvernului bugetele proprii spre a fi incluse în proiectul bugetului de stat.

g) Până la data de 30 septembrie,Ministerul Finanțelor Publice trebuie să întocmească proiectele legilor bugetare și proiectele bugetare,în baza proiectelor înaintate de către ordonatorii principali de credite și a bugetului propriu,acestea urmând a fi depuse la Guvern pentru prima lectură.

Proiectul legii bugetului de stat este însoțit de un raport privind situația macroeconomică pentru anul bugetar pentru care se elaborează și proiecția acestuia în următorii 3 ani.

h)Prima zi a lunii noiembrie reprezintă termenul limită până la care Ministerul Finanțelor Publice trebuie să definitiveze proiectele de buget ale ordonatorilor principali de credite și al bugetului propriu precum și proiectele legilor bugetare anuale,în baza prognozelor realizate de Comisia Națională de Prognoză,și să le depună la Guvern.

i) După însușirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare și de buget,acesta le transmite spre adoptare Parlamentului, cel târziu până la data de 15 noiembrie a fiecărui an,moment în care se finalizează prima etapă a procesului bugetar.

2.3 Aprobarea bugetului de stat

Potrivit Constituției României instituția publică împuternicită și competentă să aprobe proiectul de buget este Parlamentul.Cu privire la această operațiune,în practică sunt cunoscute două variante:

1.Parlamentul are dreptul să aprobe bugetul exact în formula în care a fost întocmit de către Guvern sau să îl respingă.

2.Dreptul de a-i aduce modificări pe seama propunerilor de amendamente facute de către comisiile permanente,modificările vizând reducerea cheltuielilor și creșterea veniturilor înscrise în proiectul de buget.

Potrivit Legii 500/2002 privind finanțele publice,”  Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz, și pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum și creditele de angajament pentru acțiuni anuale și multianuale.

Estimările pentru următorii 3 ani referitoare la creditele bugetare și creditele de angajament reprezintă informații privind necesarul de finanțare pe termen mediu, nefăcând obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi, acestea fiind prezentate Parlamentului și publicate în Monitorul Oficial al României, având valoare orientativă.

În cadrul celei de-a doua etape a procesului bugetar distingem următoarele etape:

1.Prezentarea de către primul ministru sau de către ministrul finanțelor a raportului pe marginea proiectului de buget în plenul Parlamentului.

2.Examinarea proiectului în comisiile permanente ale Parlamentului.Aceste comisii de specialitate care vizează fiecare domeniu economic(sănătate,apărare,educație,cultură) pot propune anumite amendamente,fiecare dintre comisii trebuind să se pronunțe și să își exprime poziția(avizare sau respingere) cu privire la proiectul de buget în cauză. În același timp, examinarea este realizată și de către Compartimentul tehnic-legislativ al fiecărei Camere.

3.Examinarea proiectului de către comisia de specialitate a Parlamentului-Comisia de buget,finanțe și bănci-care totodată trebuie să se pronunțe în legătură cu amendamentele aduse de către celelalte comisii,concluziile fiind transmise către Parlament pentru aprobare.

4.Dezbaterea proiectului de buget și a amendamentelor aduse acestuia în ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților.

„Amendamentele și articolele sunt adoptate dacă întrunesc majoritatea de voturi a deputaților și senatorilor prezenți la lucrările ședinței comune.”

„După încheierea dezbaterilor pe articole, proiectele de legi se supun în ansamblu votului final al deputaților și senatorilor.”

5.Promulgarea legii bugetului de stat de către Președinte.

6.Publicarea legii în Monitorul Oficial,aceasta intrând în vigoare la data publicării dar nu mai înainte de 1 ianuarie.

„În cazul în care legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, Guvernul îndeplinește sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăși de regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent.”

7.”Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie.”

2.4 Execuția bugetului de stat

Execuția bugetului este cea mai importantă etapă a procesului bugetar și reprezintă activitatea de încasare a veniturilor și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin buget.

Pe parcursul întregului an bugetar,care în România coincide cu anul calendaristic sunt derulate o serie de operațiuni cu privire la încasarea veniturilor și plata cheltuielilor bugetare,ansamblul acestora reprezentând execuția de casă a bugetului.

În România, execuția de casă a bugetului se realizează prin Trezoreria statului,care este o instituție specializată aflată în subordinea Ministerului Finanțelor Publice,dar și prin intermediul băncilor comerciale.

Pentru ca execuția bugetară să fie eficientă se au în vedere mai multe aspecte:

Încasarea și utilizarea corectă a resurselor

Implementarea bugetului potrivit legii în vigoare

Adaptarea întregului proces la modificările apărute în mediul macroeconomic

Trebuie precizat faptul că înainte de trecerea la execuția efectivă a bugetului are loc operațiunea de repartizare a veniturilor și cheltuielilor bugetare pe trimestre și instituții.

Astfel, veniturile și cheltuielile aprobate prin bugetul de stat sunt repartizate pe trimestre în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele și posibilitățile de asigurare a surselor de finanțare a deficitului bugetar și de perioada în care este necesară efecturarea cheltuielilor.

Repartizarea veniturilor și cheltuielilor este aprobată de către Ministerul Finanțelor Publice și ordonatorii de credite bugetare.

“Ministerul Finanțelor Publice: pe capitole de cheltuieli și în cadrul acestora, pe titluri, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pe capitole și subcapitole la venituri și pe capitole și în cadrul acestora, pe titluri de cheltuieli, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurile din bugetul de stat către bugetele locale, la propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetele locale, transmise de direcțiile generale ale finanțelor publice ale Ministerului Finanțelor Publice;

ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificației bugetare, pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terțiari de credite, după caz;

ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor terțiari de credite bugetare.”

Repartizarea acestora se poate modifica de către Ministerul Finanțelor Publice, în cazul în care în baza unor dispoziții legale au loc treceri de unități, acțiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul. Modificările se introduc atât în bugetele ordonatorilor principali de credite cât și în structura bugetului de stat cu condiția de a nu afecta echilibrul bugetar și Fondul de Rezervă.

Execuția veniturilor bugetului de stat

Execuția veniturilor bugetului de stat constă în operațiunile de încasare a impozitelor,taxelor,contribuțiilor și a altor venituri cuvenite acestui buget.

Impozitul reprezintă prelevarea obligatorie,directă și nerambursabilă,fără contraprestație din partea statului efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru satisfacerea necesităților de interes general.

Taxa reprezină suma plătită de o persoană fizică sau juridică pentru serviciile prestate acesteia de o instituție publică sau un serviciu public.

Principiile ce stau la baza execuției veniturilor bugetare sunt:

impozitele,taxele sau alte contribuții pot fi înscrise în buget și încasate doar dacă acestea au fost stabilite prin lege

prin lege,este aprobată în fiecare an lista impozitelor, taxelor și a cotelor acestora, precum și a celorlalte venituri ale statului care urmează să se perceapă

este strict interzisă perceperea sub orice titlu și sub orice denumire de contribuții directe sau indirecte în afara celor stabilite prin lege.

Execuția bugetară trebuie să se deruleze pe o perioadă de 1 an de zile-timpul corespunzător exercițiului bugetar,astfel,orice venit care nu a fost încasat până la data de 31 decembrie se va încasa în contul bugetului pe anul următor.

“Încasarea veniturilor bugetare se poate realiza prin unul din procedeele:

calcularea și plata directă de către subiecți a impozitelor

calcularea,reținerea și vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de către o terță persoană

impunerea și reținerea de către organele fiscale

utilizarea timbrelor fiscale”

În primul caz,contribuabilii au obligația să evalueze obiectul impozabil,să calculeze impozitul și să îl verse în contul bugetului de stat la termenele stabilite prin lege(ex:T.V.A,accize).

Cea de-a doua metodă poartă numele de stopaj la sursă/reținere la sursă și presupune oprirea impozitului la locul de acordare a venitului.Altfel spus,cel care are de plătit un venit este obligat prin lege să calculeze și să rețină obligațiile fiscale aferente acestuia înainte de a îl acorda.

Exemple de obligații fiscale cu stopaj la sursă:  impozitul pe veniturile din salarii, impozitul pe veniturile din pensii, impozitul pe veniturile din dividende, din jocuri de noroc, din premii, contribuția pentru pensie, contribuția de sănătate, contribuția pentru șomaj.

Cea de a treia tehnică fiscală are în vedere faptul că organele fiscale au la dispoziție toate datele necesare evaluării obiectului impozabil și calculării obligațiilor de plată.

Timbrele fiscale sunt emise de Guvern sau de alte organisme acreditate și se atașează pe documente oficiale în scopul colectării de taxe și impozite.

Etapele execuției veniturilor sunt următoarele:

Așezarea veniturilor bugetare-reprezintă prima etapă în cadrul execuției veniturilor bugetare și constă în identificarea materiei impozabile și determinarea mărimii acesteia.

Lichidarea veniturilor bugetare-se referă la stabilirea cuantumului obligației fiscale aferent materiei impozabile,pe baza cotelor prevăzute de lege.

Emiterea titlului de percepere-constă în înscrierea într-un document(dispoziție) a cuantumului venitului bugetar,pe baza căruia organul fiscal este autorizat să perceapă un anumit nivel în contul bugetului.

Perceperea veniturilor bugetare-reprezintă activitatea propriu-zisă de încasare a impozitelor,taxelor și a altor venituri prevăzute în bugetul de stat.

Această operațiune presupune și urmărirea achitării integrale și la termenul stabilit prin lege a obligațiilor fiscale de catre toți contribuabilii.

Neîndeplinirea de către contribuabil a obligațiilor fiscale ce îi revin determină autoritățile să întreprindă acțiuni de executare silită.

Într-o primă fază contribuabilul primește o somație de plată iar dacă în termen de 15 zile de la primirea acesteia nu își îndeplinește obligațiile,se continuă executarea silită în baza unui titlu executoriu.Executarea silită a obligației fiscale se poate realiza prin poprire,sechestrul bunurilor mobile sau imobile.

Totodată,neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor fiscale ale contribuabilului atrage după sine răspunderea pecuniană sau penală din partea contribuabilului,în funcție de gravitatea faptei comise de către acesta.

În cazul achitării cu întârziere a obligațiilor fiscale sunt aplicate sancțiuni sub forma dobânzilor și penalităților de întârziere,care se suporta pentru fiecare zi de întârziere de la data la care ar fi trebuit stinsă creanța fiscală(se impune un procent de 0,03% în cazul dobânzilor și unul de 0,02% pentru penalitățile de întârziere).

Execuția cheltuielilor bugetului de stat

Execuția cheltuielilor bugetului de stat reprezintă activitatea de efectuare a cheltuielilor prevăzute și aprobate prin acest buget.

Pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar,se stabilesc și se aprobă creditele bugetare.,după clasificația economică,funcțională și pe surse de finanțare.

Deschiderea de credite bugetare este o operațiune prin care Ministerul Finanțelor Publice transmite fonduri ordonatorilor principali de credite,la cererea acestora,în conturile deschise la trezorerii.Aceste fonduri sunt ulterior folosite pentru realizarea obiectivelor propuse.

Conform Legii 500/2002,creditul bugetar reprezintă  sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamentele legale contractate în cursul exercițiului bugetar și/sau din exerciții anterioare.

Totodată,în Legea Finanțelor Publice sunt întâlnite și noțiunile de credit de angajament și credite destinate unor acțiuni multianuale.

Creditul de angajament reprezintă limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate pe parcursul unui exercițiu bugetar.

Creditele destinate unor acțiuni multianuale sunt “sume alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective și altele asemenea, care se desfășoară pe o perioadă mai mare de un an și dau loc la credite de angajament și credite bugetare.”

Execuția cheltuielilor bugetare se fundamentează pe următoarele principii:

Creditele bugetare sunt autorizate și aprobate prin legile bugetare anuale pentru cheltuielile fiecărui an bugetar.

Creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi folosite pentru a finanța un alt capitol.

Creditele bugetare aprobate dar care nu au fost utilizate până la data de 31 decembrie,se anulează iar cu ele se majorează Fondul de Rezervă la dispoziția Guvernului.

Creditele bugetare sunt nerambursabile și nepurtătoare de dobândă.

Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.

Ordonatorii principali de credite pot propune anularea unor credite bugetare considerate a nu fi necesare.

Creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fără a se preciza sursele de finanțare, excepție fac alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și în cadrul acestora pe capitole, ce nu pot fi majorate.

Virările de credite bugetare între subdiviziunile clasificației bugetare sunt în competența fiecărui ordonator principal de credite,pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor subordonate,și se pot efectua,începând cu trimestrul al treilea al anului bugetar,în limita a 20% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite,care urmează a se suplimenta cu cel puțin o lună înainte de angajarea cheltuielilor.

Etapele execuției cheltuielilor sunt următoarele:

Angajarea cheltuielilor bugetare-reprezintă actul care generează obligația unei autorități publice de a plăti o sumă de bani unui terț,în baza unui document juridic(contract,hotărâre judecătorească,lege).

Lichidarea cheltuielilor bugetare-operația de constatare a realității serviciului făcut(verificarea existenței angajamentului) în favoarea instituției publice și determinarea cuantumului de plată,pe baza documentelor justificative.

Ordonanțarea cheltuielilor bugetare-constă în emiterea unei dispoziții(ordin) de plată a sumei de bani de la buget în favoarea terțului.Practic,se confirmă că livrarea de bunuri și servicii a fost efectuată și că plata se poate realiza.

Plata cheltuielilor bugetare-operația de achitare propriu-zisă a banilor de către instituția publică în favoarea terților.Efectuarea plăților are loc doar în baza unor acte justificative ce respectă legea în vigoare.

Angajarea,lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor bugetare se efectuează de către conducătorii instituțiilor publice care poartă denumirea de ordonatori de credite(principali,secundari,terțiari) sau de către împuterniciții acestora iar a patra operație-plata-se realizează de către contabili publici sau casieri.

2.5 Încheierea execuției bugetare

În România execuția bugetului de stat se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an,aplicându-se sistemul de gestiune,care presupune că:

Orice venit care nu a fost încasat până la 31 decembrie se va încasa în contul bugetului pe anul viitor.

Orice cheltuială neefectuată se va plăti în contul bugetului pe anul următor.

Pe baza documentelor contabile prezentate de ordonatorii principali de credite,a conturilor privind execuția de casă a bugetului,Ministerul Finanțelor Publice întocmește contul general anual de execuție a bugetului pe care îl prezintă spre analiză Guvernului.

Acestă lucrare conturează o imagine asupra nivelului realizat al veniturilor și cheltuielilor bugetare dar și a soldului bugetului de stat care poate fi deficit sau excedent,în funcție de rezultatul obținut prin diferența dintre veniturile încasate și cheltuielile efectuate pe parcursul întregului an bugetar.

Excedentul bugetar este cazul favorabil în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile bugetare iar deficitul este situația inversă,în care veniturile încasate nu acoperă cheltuielile efectuate.De regulă,excedentul rezultat la finalul exercițiului bugetar se folosește pentru reducerea deficitelor din anii anteriori.

Contul general anual de execuție a bugetului de stat are ca anexe conturile anuale de execuție ale ordonatorilor principali de credite dar și anexele acestora.

Puterea executivă analizează contul general anual de execuție a bugetului și îl înaintează spre aprobare Parlamentului până la data de 1 iulie a anului următor celui de execuție.

2.6 Controlul și aprobarea executiei bugetare

Puterea legislativă transmite spre verificare contul general anual de execuție a bugetului,Curții de Conturi.

Curtea de Conturi este instituția supremă de control a finanțelor publice,subordonată direct Parlamentului și are rolul de a stabili eficiența,eficacitatea si economicitatea execuției bugetare, pronunțându-se și asupra modului de gestionare a banilor publici de către fiecare instituție publică și pe ansamblul bugetului.

Contul general anual de execuție a bugetului de stat se aprobă prin lege o dată cu aprobarea conturilor anuale de execuție ale bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale și ale ordonatorilor principali de credite.

Curtea de Conturi are rolul de a verifica:

Realitatea și legalitatea tuturor informațiilor cuprinse în documntele contabile și în proiectul privind contul general anual de execuție a bugetului întocmit de Ministerul Finanțelor Publice.

Calitatea utilizării resurselor publice respectiv eficiența,eficacitatea și economicitatea execuției bugetare.

Depistarea ilegalităților în sfera utilizării fondurilor la dispoziția statului,evaluarea prejudiciilor ce pot apărea și recuperarea lor prin intermediul organelor judecătorești.

Contul general annual de execuție a bugetului cuprinde:

„La venituri: prevederi bugetare inițiale,prevederi bugetare definitive,încasări realizate;

La cheltuieli:credite de angajament inițiale,credite de angajament definitive, credite bugetare inițiale,credite bugetare definitive,plăți efectuate.”

După verificare,Curtea de Conturi întocmește raportul privind contul general anual de execuție al bugetului de stat,care este apoi supus Parlamentului spre aprobare.