Bugetul de stat [612262]

1
Bugetul de stat
1.Continutul si caracteristicile bugetului de stat

Bugetul de stat este o categorie fundamentala a finantelor la definirea careia concura
o abordare juridica si alta economica.

Sub aspect juridic bugetul de stat:
 reprezinta un act prin care se prevad si se aproba, prin lege, veniturile si cheltuielile
anuale ale statului;
 este un act de autorizare prin care puterea executiva este imputernicita de puterea
legislativa sa cheltuiasca si sa perceapa venituri in acorduri cu prevederile legale;
 este un act de previziune a resurselor publice si a modului de utilizare a acestor
resurse;
 este un act anual, anul bugetar ca perioada de exercitiu financiar este cel mai
potrivit interval pentru care se poate efectua programarea si se poate urmari executia
veniturilor si cheltuielilor.

Sub aspect economic, bugetul de stat:
 exprima re latiile economice, in forma baneasca, care apar in procesul repartitiei
produsului intern brut (P.I.B.), in concordanta cu obiectivele de politica economica,
sociala si financiara ale fiecarei perioade; aceste relatii se manifesta in dublu sens:
• pe de o p arte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resursele banesti
la dispozitia statului;
• pe de alta parte, ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.
 este un plan financiar la nivel macroeconomic;
 este conceput ca un ansamblu de contu ri ale natiunii, care reflecta pentru anul
in curs si pentru anul urmator previziunile asupra tuturor unitatilor economice din tara
noastra.

Din punct de vedere al organizarii bugetare publice, se remarca anumite
particularitati si deosebiri, in special in statele federale fata de cele cu structura
unitara, astfel:

1. in statele nationale unitare, cum sunt Franta, Italia, Suedia, România etc.
organizarea bugetara de interes public cuprindea, initial, numai bugetul de stat si
bugetele locale. Ulterior, acestora li s -au adaugat:
• bugetele anexe celui de stat;
• bugetele extraordinare sau fondurile banesti speciale;
• alte fonduri banesti alaturate bugetului de stat.

2. in statele federative, cum sunt S.U.A., Brazilia, Germania, Elvetia s.a., organizarea
bugetara este influentata de structura federativa (care cuprinde, dupa caz, statele,
landurile, cantoanele etc.); organizarea bugetara federativa este mai complexa si
cuprinde:
• bugetul federal;
• bugetele statelor, landurilor etc. componente;

2
• bugetele loca le ale unitatilor administrativ -teritoriale din fiecare dintre statele,
landurile, cantoanele etc. componente.

De asemenea, in statele federative, desi au o organizare federativa asemanatoare,
cuprinsul de cheltuieli si venituri, relatiile dintre bugetul federal si celelalte bugete
componente, procedura elaborarii si aprobarii bugetelor anuale sunt reglementate
diferit.

In România, Legea finantelor publice a instituit o varianta originala de organizare
bugetara, care este aplicata prin „bugetul public na tional" statuat si de Constitutia
tarii din 1991.

Conform art. 137 din Constitutia României, bugetul public national este alcatuit din:
• bugetul de stat;
• bugetele locale;
• bugetul asigurarilor sociale de stat.

Originalitatea acestei variante de organiz are bugetara rezida din faptul ca bugetul
public national cuprinde, pe lânga bugetul de stat si bugetele locale si bugetul
asigurarilor sociale de stat, care la fel ca bugetele locale este autonom fata de bugetul
statului.

Totodata, potrivit legii, gestio narea resurselor financiare publice se realizeaza printr –
un sistem unitar de bugete care cuprinde:
 bugetul de stat;
 bugetul asigurarilor sociale de stat;
 bugetele locale;
 bugetele fondurilor speciale;
 bugetul trezoreriei statului;
 bugetele altor inst itutii cu caracter autonom.

Acest sistem unitar si corelat de fonduri formeaza bugetul general consolidat care
evidentiaza fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale si nefiscale si de
repartizare a acestora pe destinatii, in conformit ate cu nevoia sociala si cu obiectivele
de politica financiara specifice anului la care se refera.
2.Principii bugetare

Stabilirea drepturilor in ce priveste instituirea impozitelor si a taxelor, a destinatiilor
veniturilor publice au constituit preo cuparile de prim ordin ale burgheziei in ascensiune
in Anglia, Franta si Germania incepând cu a doua jumatate a secolului al XIX -lea.

Astfel s -a trecut la organizarea „gospodariei financiare" a statului dupa anumite reguli
si la supunerea acesteia control ului parlamentar. Având in vedere si formularile
teoretice ale lui Adam Smith, aceste reguli au fost incluse in legile cu aplicabilitate in
domeniul finantelor publice, dobândind valoare de principii ale dreptului bugetar si
au fost puse la baza elaborarii si executiei bugetului public.

Aceste principii se refera la:
 sfera de cuprindere a veniturilor bugetului public si a destinatiilor acestora;

3
 intervalul de timp pentru care Guvernul este autorizat de Parlament sa incaseze
veniturile bugetare si sa le a loce pe destinatiile prestabilite;
 echilibrarea utilizarilor bugetare prestabilite cu veniturile ce urmeaza sa se
realizeze;
 informarea opiniei publice asupra imputernicirii date Guvernului de catre Parlament
de a realiza venituri si a efectua cheltuieli .

Prin urmare, in teoria si practica finantelor publice sunt recunoscute si aplicate
urmatoarele principii bugetare:
1. universalitatea bugetului ;
2. unitatea bugetului ;
3. neafectarea veniturilor bugetare;
4. anualitatea bugetului ;
5. echilibrul bugetar;
6. special izarea bugetara;
7. realitatea bugetului;
8. publicitatea bugetului.

1.Universalitatea bugetului este principiul potrivit caruia veniturile si cheltuielile
publice trebuie sa fie inscrise in bugetul national public in sume globale sau totale.
Astfel, Parlame ntul are posibilitatea sa cunoasca veniturile totale ce se vor incasa in
perioada considerata, precum si a destinatiei acestora.

În practica bugetara, cerintele universalitatii bugetului se respecta doar partial,
deoarece in locul bugetelor brute (care in clude pe total veniturile si cheltuielile) s -a
trecut la elaborarea unor bugete mixte, in care veniturile si cheltuielile unor institutii
publice figureaza cu sumele lor totale in buget, iar altele numai cu soldurile.

În bugetul statului se inscriu numai cu soldul:
• veniturile de la intreprinderile publice sau subventiile catre acestea;
• varsamintele catre bugetul de stat sau subventiile primite de la acesta, in relatiile
dintre bugetele locale si bugetul statului;
• subventiile primite in completarea resur selor financiare proprii a unor institutii
publice (universitati, unitati de cercetare stiintifica, scoli, spitale etc.).

In legislatia româneasca in vigoare, principiul universalitatii bugetului a fost inscris in
Legea privind finantele publice, permitâ nd Parlamentului sa exercite controlul sau
asupra cuantumului total al veniturilor bugetului public si asupra destinatiilor acestora.

Astfel, potrivit Legii privind finantele publice, in stabilirea realizarilor veniturilor bugetare
se vor respecta urmatoa rele norme:
● impozitele, taxele si orice alte venituri se inscriu in bugetul de stat numai daca au
fost stabilite prin lege;
● legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an lista impozitelor, taxelor precum si
a celorlalte venituri ale statului care urmeaz a sa se perceapa;
● este interzisa perceperea, sub orice titlu si sub orice denumire, de contributii directe
sau indirecte, in afara celor stabilite prin lege.

2.Principiul unitatii bugetare contribuie la intregirea imaginii globale a bugetului de
stat, co nturând dimensiunea spatiala a acestuia.

4

Unitatea bugetara presupune ca veniturile si cheltuielile publice, exprimate in
sume totale, sa fie inscrise intr -un singur document.
Reunirea intr -un singur document, a tuturor veniturilor si cheltuielilor publi ce prezinta
urmatoarele avantaje principale:
 permite prezentarea clara a resurselor statului si a destinatiilor acestora;
 permite cunoasterea exacta a surselor de provenienta a veniturilor si a directiilor de
utilizare a acestora;
 ofera posibilitatea de terminarii raportului dintre veniturile si cheltuielile bugetare
respectiv a masurii in care acesta a fost intocmit echilibrat, excedentar sau deficitar;
 permite membrilor Parlamentului sa emita judecati de valoare privind structura si
volumul cheltuielil or propuse de Guvern, pe baza carora pot adopta decizii de amânare
sau respingere a anumitor cheltuieli considerate inoportune;
 asigura cadrul favorabil exercitarii unui control, mai riguros, asupra executiei
veniturilor si cheltuielilor publice.

In pra ctica, principiul unitatii bugetare nu este respectat riguros, deoarece, pe lânga
bugetul ordinar al statului, se intocmesc si alte bugete cum sunt:
a. bugetele autonome;
b. bugetele extraordinare;
c. bugetele anexe;
d. conturile speciale de trezorerie;
e. taxele pa rafiscale.

a)Bugetele autonome se elaboreaza, in general, de trei categorii de persoane sau
organisme politice, si anume de:
• colectivitatile locale cu personalitate juridica distincta de aceea a statului;
• institutiile publice din sfera administratiei;
• unitatile economice publice cu caracter industrial, comercial etc.

b)Bugetele extraordinare sunt bugete distincte de cele ordinare, in care se inscriu
cheltuielile considerate exceptionale, datorate unor situatii deosebite, cum sunt:
• calamitatile natur ale;
• crizele economice;
• masurile de intensificare a inarmarilor;
• desfasurarea unor conflicte armate etc.
Veniturile inscrise in aceste bugete pot sa provina din:
● impozite;
● imprumuturi publice;
● emisiune monetara.
c)Bugetele anexe sunt bugetele propr ii intocmite de unele servicii sau institutii publice
si care nu au personalitate juridica. Aceste bugete se anexeaza la bugetul ordinar al
statului si se voteaza separat de Parlament.

d)Conturile speciale de trezorerie evidentiaza incasarile ce nu repre zinta un venit
propriu -zis pentru bugetul de stat si plati care nu au un caracter definitiv. De aceea
aceste incasari si plati nu pot fi inscrise in conturile definitive ale bugetului de stat.

Se pot deschide conturi speciale de trezorerie pentru:

5
 evide ntierea sumelor de bani depuse drept garantie de functionarii publici care
gestioneaza bani si alte valori publice;
 reflectarea in contabilitate a avansurilor acordate de stat unor firme particulare si
care se vor deconta pe masura livrarii bunurilor coma ndate de stat, in special pentru
armata;
 achizitionarea la preturi avantajoase a unor bunuri necesare statului, in cantitati ce
depasesc nevoile anuale de consum si care urmeaza a fi decontate, ulterior, din
resursele bugetare ale anilor urmatori etc.

Elaborarea bugetelor anexe si a conturilor speciale de trezorerie nu reprezinta o
incalcare a principiului unitatii bugetare, daca aceste documente insotesc bugetul
ordinar al statului si sunt supuse procedurii bugetare si controlului parlamentar.

3.Princ ipiul neafectarii veniturilor bugetare se refera la faptul ca veniturile prelevate
la buget se depersonalizeaza, servind la acoperirea cheltuielilor publice privite in
ansamblul lor. Prin urmare, veniturile, privite in totalitatea lor, se utilizeaza pentru
acoperirea tuturor cheltuielilor. Nu se admite ca un venit bugetar sa fie folosit pentru
acoperirea unei anumite cheltuieli bugetare, deoarece nu se poate realiza o
concordanta deplina intre marimea unui venit si nivelul cheltuielilor ce urmeaza a fi
efectuate pe seama venitului special afectat.

Totusi, ca si in cazul altor principii bugetare, in practica financiara actuala sunt admise
o serie de abateri, cu referire la:
• scoaterea in afara bugetului ordinar a unor venituri, provenite din anumite surse, in
vederea finantarii anumitor servicii publice;
• lasarea la dispozitia ministerelor a unor cote -parti din unele venituri proprii, sau a
sumei totale aferente unor incasari directe, pentru acoperirea cheltuielilor aferente
unor actiuni specifice;
• garantar ea unor imprumuturi publice cu anumite venituri bugetare sigure, precum
si folosirea anumitor surse de venit pentru amortizarea unei parti din datoria publica
(cum sunt, de pilda, monopolurile fiscale)s.a..

4.Principiul anualitatii bugetului reprezinta, din punct de vedere istoric, primul
principiu aplicat in practica bugetara.

La baza acestui principiu au stat considerente atât de natura politica, cât si de natura
tehnica.

Initial, regula anualitatii s -a impus din ratiuni politice, deoarece s-a consi derat ca
eficienta controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a Guvernului este reala
doar in conditiile autorizarii efectuarii de cheltuieli publice pentru perioade de timp
scurte.

Principiul anualitatii se practica si din ratiuni de ordin tehn ic, in vederea asigurarii
conditiilor necesare pentru evaluarea veniturilor si alocatiilor bugetare cât mai aproape
de realitate, concomitent cu evitarea fraudelor si delapidarilor.

Anualitatea bugetului are doua semnificatii distincte:
• prima se refera la perioada de timp pentru care se intocmeste si aproba bugetul;
• cea de -a doua se refera la perioada de timp in care se executa bugetul public.

6

Bugetul este elaborat si aprobat pentru o perioada de 12 luni. La expirarea acestei
perioade este necesara o noua autorizare a Parlamentului pentru o alta perioada de
timp, pentru un nou an bugetar. Anul bugetar poate sau nu sa coincida cu anul
calendaristic. De exemplu, anul bugetar coincide cu anul calendaristic in tari cum
sunt: Austria, Belgia, Brazilia, Fran ta, Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Olanda,
Portugalia, România s.a. In alte tari momentul inceperii anului bugetar nu corespunde
cu anul calendaristic; astfel, exercitiul bugetar este cuprins in intervalul:
• 1 aprilie – 31 martie in: India, Indonezia, Israel, Japonia, Marea Britanie, Noua
Zeelanda si alte tari;
• 1 iulie – 30 iunie in: Australia, Camerun, Egipt, Pakistan, Suedia, Sudan, Uganda,
s.a.;
• 1 octombrie – 30 septembrie in: S.U.A., Thailanda. )

Data inceperii anului bugetar este influentata de o serie de factori cum sunt: caracterul
economiei, nivelul de dezvoltare a acestuia, programul de lucru al Parlamentului,
traditia s.a.

In practica bugetara internationala in unele state exista venituri care se incaseaza sau
cheltuieli care se efectueaz a dupa expirarea anului bugetar sau cheltuieli care se
efectueaza sub forma avansurilor.

In functie de solutia adoptata pentru rezolvarea problemei veniturilor neincasate si a
cheltuielilor neefectuate la sfârsitul anului bugetar, unele state practica sistemul de
gestiune bugetara, iar altele sistemul de exercitiu bugetar.

Potrivit sistemul de gestiune bugetara la finele anului bugetar bugetul se inchide
automat, iar in contul de incheiere a exercitiului bugetar respectiv sunt inscrise numai
veniturile incasate si cheltuielile efectuate. Veniturile neincasate si cheltuielile angajate
dar neefectuate se evidentiaza in bugetul anului in care se vor realiza. Acest sistem
nu ofera informatii exacte cu privire la veniturile si cheltuielile anului bugetar inch eiat.

De asemenea, sistemul de gestiune interzice reportul veniturilor si cheltuielilor de la
un an la altul, veniturile neincasate si cheltuielile neefectuate se discuta cu prilejul
intocmirii bugetului pe anul urmator celui in curs.
Sistemul de exerci tiu bugetar presupune existenta unei perioade de 3 -6 luni din
momentul expirarii anului bugetar pâna la incheierea contului de exercitiu bugetar,
perioada in care se continua incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor.

In România, „exercitiul buge tar este anual si coincide cu anul calendaristic" , iar „toate
operatiunile efectuate in cursul unui an apartin exercitiului corespunzator de executie
a bugetului". Prin urmare, anul bugetar, in România, coincide cu anul calendaristic, iar
executia bugetara se incheie la 31 decembrie. Orice venit neincasat si orice cheltuiala
neefectuata pâna la 31 decembrie se va incasa sau se va plati in contul bugetului
anului urmator. Creditele bugetare neutilizate pâna la inchiderea anului sunt
anulate de drept, iar cel e aprobate din fondurile speciale neutilizate la finele anului
bugetar se raporteaza in anul viitor, cu pastrarea destinatiei initiale. De asemenea,
executia bugetului se realizeaza conform sistemului de gestiune.

7
5.Principiul echilibrului bugetar se ref era la faptul ca bugetul public trebuie sa fie
echilibrat (balansat), adica veniturile publice sa acopere integral cheltuielile publice.

In teoria clasica a finantelor, echilibrul anual al bugetului era considerat drept
„principiul de aur al gestiunii bu getare" si se referea nu numai la intocmirea unor
bugete balansate, ci si la pastrarea echilibrului in perioada de executie bugetara.

Desi, initial, au existat tari (de exemplu Germania) in care legislatia financiara nu
permitea intocmirea unor bugete de zechilibrate, ulterior, principiul echilibrului bugetar
strict a fost, progresiv, abandonat, atât sub impulsul teoreticienilor finantelor
functionale (care promova teoria bugetelor ciclice si cu caracter regulator), cât, mai
ales, sub impactul economiei re ale care nu asigura cu randament fiscal suficient pentru
acoperirea cheltuielilor publice anuale. In prezent, multe state au renuntat la aplicarea
acestui principiu, elaborând si prezentând Parlamentului spre aprobare bugete
deficitare.

Când apar goluri de casa, temporare, acestea pot fi acoperite, pâna la incasarea
veniturilor, pe baza resurselor aflate in conturile de trezorerie ale statului stabilite de
Ministerul Finantelor.

De asemenea, prin Legea bugetului, Ministerul Finantelor poate fi autorizat ca, pe
parcursul executiei bugetare, sa emita bonuri de tezaur, purtatoare de dobânda, cu
scadenta de rambursare pâna la sfârsitul anului financiar, pentru a face fata
cheltuielilor statului pâna la incasarea veniturilor.

6.Specializarea bugetara presup une inscrierea in bugetele anuale de stat a veniturilor
bugetare pe categorii stabilite in raport cu specificul surselor si a cheltuielilor pe
categorii care exprima concludent destinatia lor reala.

Prin urmare, conform acestui principiu, veniturile buge tare trebuie inscrise in buget si
aprobate de Parlament pe surse de provenienta, iar creditele bugetare pe categorii
de cheltuieli. Gruparea veniturilor si cheltuielilor, intr -o anumita ordine si pe baza unor
criterii precis determinate, poarta denumirea d e clasificatie bugetara. Aceasta trebuie
sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
 sa grupeze veniturile dupa provenienta si cheltuielile pe destinatia lor efectiva si in
functie de continutul economic;
 sa fie simpla, concisa si clara, pentru a fi inteleasa cu usurinta de catre persoanele
fara o pregatire specifica.

In România, prin legea bugetara anuala, se stabilesc impozitele, taxele si cotele
acestora, precum si celelalte venituri ale statului, care urmeaza sa se perceapa. Este
interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de contributii directe sau
indirecte, in afara celor stabilite prin lege.

In ceea ce priveste creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui exercitiu financiar,
acestea se aproba prin legea bugetara anuala, in structur a stabilita prin aceasta lege.

Clasificatia bugetara tip este elaborata de Ministerul Finantelor si cuprinde ca
subdiviziuni: parti, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe si articole (daca este necesar
si alineate).

8

7.Realitatea bugetului reprezint a principiul potrivit caruia veniturile si cheltuielile
inscrise in bugetul public trebuie sa fie stabilite pe baze reale, adica sa corespunda
situatiei economico -financiare previzibila pentru anul bugetar, astfel ca statul sa nu
aiba dificultati financiar e in cursul executiei bugetare.

Pentru stabilirea cuantumului veniturilor si alocatiilor bugetare in practica bugetara se
utilizeaza doua categorii de metode si anume:
a. metode clasice;
b. metode moderne.

Dintre metodele clasice de cuantificare a venituri lor si cheltuielilor bugetare,
mentionam:
 metoda automata (sau a penultimei), care consta in intocmirea proiectului de
buget luând ca baza executia bugetara a penultimului an bugetar; aceasta metoda are
avantajul simplitatii, dar prezinta dezavantajul ca datele oferite drept baza sunt
perimate, in conditiile unei economii in plin proces de transformare;
 metoda majorarii (sau diminuarii), care presupune stabilirea unui ritm mediu de
variatie a indicatorilor bugetari pe o perioada de 5 -10 ani;
 metoda evalu arii directe se bazeaza pe analiza evolutiei veniturilor si cheltuielilor
din diverse domenii economico -sociale, coroborata cu posibilul impact al modificarii
legislatiei (fie introducerea unui nou impozit, fie alocarea unor fonduri pentru realizarea
unui anumit obiectiv economic sau social).

Metodele moderne sunt bazate pe analiza cost -avantaje si pe studii de eficienta si se
utilizeaza atunci când exista mai multe variante si când se vizeaza optimizarea
rezultatelor in raport cu anumite criterii (rezult ate maxime, costuri minime etc.). dintre
metodele moderne mentionam:
• metoda de planificare, programare si bugetizare, care consta in identificarea si
cuantificarea obiectivelor ce urmeaza a se finanta din fondurile bugetare pe termen
lung, estimarea costu rilor si avantajelor variantelor propuse, precum si
determinarea marimii creditelor bugetare necesare. Aplicata, initial in domeniul
militar in S.U.A., metoda a fost extinsa la nivelul bugetului in ansam blul sau si
presupune efectuarea unor judecati de val oare in vederea adoptarii solutiei care sa
maximizeze rezultatele sau sa minimizeze costurile;
• metoda denumita „baza bugetara zero", consta in examinarea critica a fiecarui
tip de cheltuiala bugetara si aprecierea utilitatii si eficientele sale. Pentru ac easta
este necesara existenta unei multitudini de programe alternative urmând a se opta
pentru unul din ele in functie de efectele posibil de obtinut la un anumit nivel al
cheltuielii;
• metoda rationalizarii optiunilor bugetare, este conceputa ca un sistem cibernetic
inchis, intre componentele caruia sunt relatii de interdependenta, astfel ca
nerealizarile dintr -o faza se repercuteaza asupra celorlalte. Prin aceasta metoda
se urmaresc obiective pe termen mediu si are avantajul ca ofera posibilitatea
reexami narii periodice a optiunilor, in functie de eventualele modificari aparute.

8.Publicitatea bugetului este principiul potrivit caruia dupa ce este supus dezbaterii
si aprobarii Parlamentului, bugetul trebuie adus la cunostinta opiniei publice prin mass –
media. De fapt, bugetul este cunoscut, prin mass -media, inca din faza de proiect si din
timpul dezbaterilor parlamentare.

9

Dupa adoptarea de catre Parlament a legii bugetului si promulgarea ei, aceasta lege
se publica in Monitorul Oficial sau in alte public atii cu caracter oficial, specifice fiecarei
tari.

2.Procesul bugetar

Procesul bugetar

In România, procesul bugetar este reglementat prin Constitutia tarii si Legea finantelor
publice, care reglementeaza modul de intocmire, aprobare, executare si inch eiere a
bugetului national public.

Procesul bugetar cuprinde activitatile privind:
• elaborarea proiectului de buget;
• aprobarea proiectului de buget;
• executia bugetului;
• incheierea si aprobarea contului de executie bugetara;
• controlul bugetar.

Acest e activitati se desfasoara intr -un cadru constitutional (legal) si administrativ
institutional, care prezinta particularitatile de la tara la tara, determinate de evolutia
istorica a fiecareia dintre ele.

Indiferent de aceste particularitati, procesul bu getar prezinta urmatoarele trasaturi
comune, si anume:
 este un proces de decizie, intrucât esenta sa consta in alocarea resurselor bugetare
limitate pentru bunuri publice (cum sunt invatamântul, sanatatea, apararea tarii etc.);
 este un proces predominant politic, deoarece deciziile de alocare a resurselor
bugetare sunt determinate de grupuri politice prin mecanismul reprezentarii si al
votului;
 este un proces complex, cu multi participanti (Scoli, spitale, ministere etc.);
 este un proces ciclic, deoarec e se desfasoara dupa un calendar bine precizat,
consecinta a cerintelor principiilor anualitatii si publicitatii bugetare.

Elaborarea proiectului de buget

Proiectul de buget este elaborat de puterea executiva In cadrul guvernului,
responsabilitatea pent ru elaborarea proiectului de buget o are ministrul finantelor sau
ministrul bugetului.

Elaborarea proiectului de buget se fundamenteaza:
a. pe obiectivele programului de guvernamânt al partidului (sau coalitiei de partide)
care detin majoritatea parlamenta ra;
b. pe analizele efectuate de Ministerul Finantelor cu privire, in special, la:
• evolutia economiei;
• modul de realizare a veniturilor si cheltuielilor bugetare in perioada trecuta;
• factorii care au determinat sau pot genera schimbari in marimea venituri lor si a
cheltuielilor.

10

Rezultatul activitatii de elaborare a proiectului de buget il constituie documentele pe
care guvernul la prezinta Parlamentului spre examinare si aprobare, care, de regula,
contin:
1. expunerea de motive si proiectul de lege pent ru aprobarea bugetului, care cuprind:
• prevederi privind marimea veniturilor si cheltuielilor bugetare;
• propuneri de modificare a legislatiei referitoare la venituri si cheltuieli necesare
pentru realizarea bugetului care se aproba (de pilda, schimbarea g radului de
fiscalitate, prin majorarea sau diminuarea unor cote de impozite etc.).
2. anexele la proiectul de lege in care este redata structura veniturilor si cheltuielilor
bugetare;
3. materialele documentare necesare Parlamentului pentru analiza proie ctului de
buget.

Aprobarea bugetului

Proiectul de buget se prezinta Parlamentului, iar fiecare membru al guvernului are
obligatia de a -l sustine in dezbaterile parlamentare, in masura in care este solicitat sa
participe la acestea.

Proiectul de buget se aproba de catre Parlament, deoarece:
 deciziile de alocare a resurselor bugetare au un caracter predominant politic;
 numai Parlamentul are dreptul de a institui sau modifica impozitele care constituie
sursa de baza a veniturilor bugetare;
 prevederile de buget au un impact direct asupra redistribuirii veniturilor si a
dezvoltarii economice a tarii.

Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in Parlament presupun, de regula,
parcurgerea urmatoarelor etape:
1. prezentarea de catre seful executivului, sa u de catre ministrul finantelor, a
proiectului de buget in Parlament;
2. analiza proiectului de buget in comisiile parlamentare de specialitate;
3. concilierea amendamentelor (modificarilor) propuse la proiectul de buget;
4. aprobarea proiectului de buget in Par lament;
5. ratificarea bugetului aprobat de catre presedintele republicii.

Executia bugetului

Dupa aprobarea bugetului de catre Parlament, procesul bugetar intra in cea de a treia
faza a sa – executia bugetului – care se intinde pe durata anului bugetar.

Executia bugetului inseamna realizarea veniturilor prevazute si efectuarea cheltuielilor
aprobate.

Responsabilitatea pentru executia bugetului, in conditiile aprobate de catre Parlament,
revine Guvernului, iar rezultatele in acest domeniu depind de proc edurile financiare
folosite.

11
Prevederile de venituri din buget sunt considerate sarcini minime (cu exceptia acelora
privind veniturile din imprumuturi care sunt maxime), iar cheltuielile aprobate sunt limite
maxime. De asemenea, cheltuielile se pot efect ua numai pe destinatiile aprobate.

Incasarea veniturilor si efectuarea de plati de la buget se realizeaza prin organe
specializate ale Ministerului Finantelor si/sau prin banci.

Având in vedere rigorile executiei cheltuielilor aprobate prin buget, in t arile cu
economie de piata exista, in general, reguli precise pentru fiecare din etapele pe care
le parcurge o cheltuiala publica si anume:
1. angajarea;
2. lichidarea;
3. ordonantarea;
4. plata.

1.Angajarea:
 reprezinta actul care genereaza obligatia unei insti tutii publice de a plati o suma de
bani unui tert (contract, decizie ministeriala, hotarâre judecatoreasca etc.);
 este, prin urmare, consecinta deciziei luate in mod deliberat de un organ al
administratiei de stat; existã insa si cazuri in care angajarea cheltuielilor se produce
datorita unor decizii ale Parlamentului (majorarea salariilor functionarilor publici, a
pensiilor etc.) sau unor cauze fortuite;
 competenta in angajarea cheltuielilor revine, de regula, conducatorilor institutiilor
publice;
 este etapa cea mai importanta in efectuarea unei cheltuieli, de care depinde
incadrarea in limitele aprobate prin buget.

2.Lichidarea:
 reprezinta operatia prin care se constata serviciul facut in favoarea institutiei
publice si se determina suma de plata;
 se bazeaza pe acte justificative si efectuarea reala a livrarilor de marfuri si a
serviciilor pentru institutiile publice.

3.Ordonantarea:
 inseamna emiterea unei dispozitii (ordin) de plata a unei sume de bani de la buget
in favoarea unei terte persoane.

4.Plata:
 reprezinta operatia de achitare propriu -zisa a sumei de bani datorata de institutia
publica.

Executia veniturilor presupune parcurgerea mai multor etape. In cazul impozitelor
directe acestea sunt:
1.asezarea impozitului:
• reprezinta identif icarea materiei impozabile de care dispune o persoana fizica
sau juridica si determinarea marimii acesteia.
2.lichidarea impozitului:
• reprezinta stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile, pe
baza cotelor de impozit si a celorlalte el emente prevazute de lege;

12
• pe aceasta baza, se deschide rolul pentru persoana fizica sau juridica, respectiv
se inscrie suma datorata ca impozit in debitul persoanei in cauza.
3.emiterea titlului de percepere a impozitului:
● consta in inscrierea cuantumul ui impozitului intr -un act, in baza caruia se
autorizeaza perceperea unui anumit venit in contul bugetului;
● un asemenea act poate fi:
o un titlu de incasare – când contribuabilul se achita spontan de datoria sa;
o un ordin de incasare – se foloseste pentru executarea silita a debitorilor ce
nu-si achita obligatiile ce le revin fata de stat.
4.perceperea impozitului:
● consta in incasarea efectiva a sumei datorate;
● in cadrul acestei etape se include si urmarirea contribuabililor care nu -si achita
datoriile f ata de stat la termenele stabilite.

Incheierea si aprobarea contului de executie bugetara

Contul de executie bugetara evidentiaza totalitatea operatiilor de executare a
veniturilor si a cheltuielilor si permite stabilirea rezultatului executiei bugetulu i la finele
anului bugetar (deficitul sau excedentul bugetar).

Intocmirea acestui cont prezinta particularitati in functie de optiunea statului pentru
durata executiei bugetului, respectiv sistem de exercitiu sau sistem de gestiune.

In sistemul de exer citiu:
• contul de executie bugetara pe un anumit an cuprinde toate operatiunile aferente
bugetului respectiv, chiar daca efectuarea operatiunilor este ulterioara datei care
marcheaza incheierea anului bugetar;
• prin urmare, pentru o perioada de timp, funct ioneaza conturi duble:
• unul referitor la anul bugetar precedent;
• altul privind anul in curs.

In sistemul de gestiune:
• operatiunile prevazute in bugetul unui anumit an, care au ramas neefectuate pâna
la sfârsitul anului bugetar, se reflecta in contul d e incheiere a bugetului pe anul
urmator;
• prin urmare, contul de incheiere a executiei bugetare pentru un an anume cuprinde
operatiunile efectuate in anul bugetar respectiv, aferente atât anului considerat cât
si celui anterior.

Contul de executie bugeta ra, intocmit cu respectarea clasificatiei bugetare, este
prezentat de Guvern Parlamentului spre dezbatere si aprobare.

Parlamentul dezbate acest cont, de regula, la sfârsitul anului urmator (respectiv celui
pentru care se prezinta contul), odata cu exami narea proiectului de buget prezentat de
Guvern pentru anul viitor (celui aflat in curs de executie).

Controlul bugetar

Executia bugetului se realizeaza sub controlul unor organe imputernicite.
In functie de natura acestor organe, controlul poate fi:

13
1. politic – exercitat de catre Parlament;
2. jurisdictional – exercitat de Curtea de Conturi sau o alta institutie publica
insarcinata cu un astfel de control;
3. administrativ – exercitat de organe specializate ale Ministerului Finantelor,
ale celorlalt e ministere.

1.Controlul politic:
• se exercita de catre Parlament:
 cu ocazia examinarii si aprobarii proiectului de buget si a contului de
executie bugetara;
 pe parcursul executiei bugetului aprobat, de catre comisiile sale permanente
(de specialitate) sau prin comisii de ancheta, special constituite.

2.Controlul jurisdictional:
• consta in verificarea, piesa cu piesa, a actelor justificative prezentate de catre
contabilii unui organ de control anume imputernicit;
• acesta se pronunta asupra legalitatii actelor justificative si da anual descarcarea
de gestiune pentru conturile care sunt gasite in ordine; neajunsurile constatate
se prezinta, prin rapoarte, Parlamentului.

3.Controlul administrativ:
• se exercita de organe din interiorul institutiei publice sub forma controlului
intern, ierarhic, asupra folosirii creditelor bugetare, precum si de organe din
afara institutiei publice, respectiv ale Ministerului Finantelor.

Controlul bugetar se poate fi:
a)Controlul preventiv
• este cea mai eficienta forma a controlului bugetar, deoarece poate opri
derularea operatiilor nelegale, neoportune sau neeficiente.
b)Controlul concomitent
• se efectueaza in momentul platii unei marfi sau al unui serviciu prestat si are o
valoare limitata, deoarece se concentreaza, in special, asupra legalitatii platii.
c)Controlul posterior (postoperativ)
• are ca obiectiv principal identificarea incalcarilor legii, a neregulilor in executia
bugetului, stabilirea persoanelor vinovate si sanctionarea acestora, urmarirea
recuperarii pre judiciilor aduse statului.

Procesul bugetar la nivelul autoritatilor centrale in România

In România, procesul bugetar este reglementat prin Constitutia tarii si Legea finantelor
publice. Astfel, Legea finantelor publice reglementeaza modul de intocmire, aprobare,
executare si incheiere a bugetului national public.

Bugetul national public cuprinde:
a. bugetul administratiei centrale de stat;
b. bugetele locale;
c. bugetul asigurarilor sociale de stat.

Bugetul administratiei centrale de stat detine locul cel mai important in cadrul
sistemului bugetar românesc. De asemenea, in raport cu celelalte bugete are un rol

14
major deoarece la dispozitia sa se concentreaza cea mai mare parte a veniturilor
publice si tot de aici se asigura finantarea:
• celor mai importante activitati social -culturale;
• serviciilor si obiectivelor economice de importanta strategica nationala;
• apararii nationale si a ordinii publice;
• functionarii Parlamentului, Presedintiei si Guvernului, Autoritatii Judecatoresti,
Curtii de Conturi, Curtii Constitutionale, Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare s.a.

Lucrarile privind proiectul bugetului administratiei centrale de stat se elaboreaza de
Ministerul Finantelor si cuprinde proiectele de bugete ale institutiilor publice centrale
(ministere), propunerile de transferuri de fonduri bugetare pentru echilibrarea unor
bugete locale si a bugetului asigurarilor sociale de stat.

Bugetele Presedintiei, Guvernului si ale altor institutii publice, care nu au organe
ierarhic superioare, se prevad distin ct in bugetul de stat si se aproba de catre
Parlament. De asemenea, Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului,
isi aproba bugetele proprii inaintea dezbaterii bugetului de stat si le inainteaza
Guvernului in vederea includerii lor in bugetul de stat.

Conform Legii finantelor publice, veniturile si cheltuielile care se inscriu in bugetul
administratiei centrale de stat se grupeaza in:
a. cheltuieli curente si de capital, cu specificarea naturii veniturilor si cheltuielilor
si desfasurarea aces tora pe baza clasificatiei bugetare elaborata de Ministerul
Finantelor;
b. venituri ordinare si extraordinare.

La stabilirea cheltuielilor bugetului administratiei centrale de stat se au in vedere
urmatoarele:
 in domeniul social, utilizarea resurselor fin anciare publice pentru invatamânt,
sanatate, ocrotiri si asigurari sociale, cultura, arta, protectie ecologica;
 in domeniul economic, acordarea de subventii, realizarea unor investitii si a altor
actiuni economice de interes public, in limita alocatiilor bugetare stabilite prin
bugetele anuale;
 sustinerea unor programe prioritare de cercetare stiintifica fundamentala;
 asigurarea cerintelor de aparare ale tarii, ordinii publice si sigurantei nationale;
 finantarea administratiei publice centrale si locale si a altor cheltuieli prevazute
de lege;
 dobânzile aferente datoriei publice si cheltuielile determinate de emisiunea si
plasarea valorilor mobiliare necesare finantarii acestei datorii, precum si de riscul
garantiilor acordate de stat in conditiile legi i.

Sumele aprobate prin bugetul administratiei centrale de stat, in limitele carora se pot
efectua cheltuieli cu caracter public, reprezinta credite bugetare care nu pot fi depasite.

In executia bugetului se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin
recurgerea la emisiune monetara sau prin finantarea directa de catre banci.

Daca in executia bugetului administratiei publice centrale apar goluri temporare de
casa, acestea pot fi acoperite, pâna la incasarea veniturilor corespunzatoare, p e
seama:

15
• resurselor aflate in conturile de trezorerie ale statului;
• bonurilor de tezaur sau altor instrumente specifice, purtatoare de dobânda si a
caror scadenta nu poate depasi sfârsitul anului bugetar (totalul bonurilor de
tezaur si al altor instrumen te specifice aflate in circulatie nu va putea depasi 8%
din volumul total al cheltuielilor bugetului de stat aprobat);
• imprumutului fara dobânda acordat de Banca Nationala a României, care nu
poate depasi intr -un an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetului aprobat,
precum si dublul capitalului acestuia si cel al fondului de rezerva; acest
imprumut trebuie rambursat pâna la sfârsitul anului financiar respectiv, pe
seama veniturilor bugetare sau a unui imprumut de stat efectuat in conditiile
legii.

In bugetul de stat se inscriu Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului si
Fondul de interventii la dispozitia Guvernului, care se utilizeaza pe baza de hotarâri
ale acestuia, in vederea finantarii, potrivit dispozitiilor legale, a actiunilor s au sarcinilor
nou-intervenite in cursul anului in bugetul de stat si in bugetele locale, respectiv pentru
inlaturarea efectelor unor calamitati naturale.

Excedentul sau deficitul bugetului de stat se stabileste ca diferenta intre veniturile
incasate pâna la incheierea exercitiului bugetar si platile efectuate pâna la aceeasi
data.

In cazul unui deficit al bugetului de stat, acoperit prin bonuri de tezaur sau imprumut,
fara dobânda, acordat de Banca Nationala a României, nerambursate pâna la finele
exerci tiului bugetar, Parlamentul hotaraste, la propunerea Guvernului, cum se va
acoperi deficitul precum si masurile ce trebuie luate pentru a preveni repetarea unor
astfel de situatii nefavorabile.

Din excedentul bugetului de stat, ramas dupa lichidarea inte grala a datoriei publice, se
rezerva anual o cota de 50% pentru crearea unui fond de tezaur al statului. Acest fond
se pastreaza in contul trezoreriei statului, deschis la Banca Nationala a României si se
utilizeaza numai cu aprobarea Parlamentului.

Dupa incheierea exercitiului bugetar, Guvernul prezinta Parlamentului, spre dezbatere
si aprobare, contul anual de executie a bugetului administratiei centrale de stat,
precum si contul anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat.

Parlamentul dezbate si aproba aceste conturi anuale de executie o data cu
examinarea proiectului de buget prezentat de Guvern pentru anul bugetar viitor.