Bugetul de Stat

1.1 CONȚINUTUL BUGETULUI DE STAT

Bugetul de stat reprezintă principala componentă a sistemului bugetar. Îl putem aborda din punct de vedere juridic și economic.

“Sub aspect juridic, este un act în care se înscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului, pe o perioadă determinată de timp, de obicei un an. Bugetul de stat este un document de preveziune si prevederile pe care le conține au un caracter obligatoriu;

Sub aspect economic, exprimă relațiile economice în formă bănească care se formează în procesul repartiției PIB în legatură cu indeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului”.

Bugetul de stat, sub raport economic exprimă relațiile economice în formă bănească care apar în legătură cu formarea și distribuirea, cu îndeplinirea funcțiilor statului și cu progresul produsului intern brut în concordanță cu opțiunile de politică economică, socială și financiară ale fiecărei perioade. Relațiile economice se manifestă în felul următor: pe de o parte, ca relații de mobilizare a resurselor bănești ale statului, iar pe de alta parte, ca relatii de repartizare a acestor resurse. Aceste relații de mobilizare sunt defapt relații de repartiție a produsului intern brut favorizând statul prin taxe, impozite și contribuții. Insuficiența resurselor determinată de repartiția produsului intern brut duce la relații ale statului cu străinatatea.

„Bugetul de stat prevede și autorizează, în formă legislativă, cheltuielile și resursele statului”.

Definirea bugetului de stat subliniază caracterul de act normativ (necesitatea aprobării parlamentare a indicatorilor bugetari), caracterul obligatoriu (necesită autorizarea prealabilă a puterii legislative) Totodata, se remarcă faptul că bugetul este un act de previziune a resurselor. Bugetul de stat, din punct de vedere juridic, reprezintă o lege care prevede și autorizează veniturile și cheltuielile statului pentru o perioadă de un an.

Între execuția veniturilor și cheltuielilor și prevederile din legea bugetului de stat, intervin nepotriviri care impun anumite remedieri și în cadrul aceluiași exercițiu bugetar, aprobarea unor rectificări de către puterea legislativă.

Interesele grupurilor care dețin puterea politică, concepțiile politice, economice și sociale au o influență asupra legii bugetului de stat.

În statele democratice moderne se asigură, un echilibru între puterea legislativă și puterea executivă, în concordanța cu prevederile constituționale.

Ca document oficial, bugetul de stat subliniază cheltuielile aprobate ce se vor realiza în viitor și creșterea veniturilor ce pot fi puse la dispoziția statului.

Conceptul de buget evidențiază relațiile macroeconomice și legatura cu evoluția produsului intern brut. În teoria economică modernă este considerat o variabilă necesară în determinarea produsului intern brut.

Bugetul de stat din punct de vedere material, poate fi definit ca un fond centralizat de mijloace bănești la dispoziția statului, în care se încaseaza veniturile și din care se efectuează cheltuielile ale statului.

În economia modernă, bugetul de stat nu mai reprezintă un simplu document în care sunt înscrise veniturile și cheltuielile statului pe o perioadă de douăspre-zece luni ci reprezintă un plan financiar la nivel macroeconomic.

Bugetul de stat este considerat un intrument de previziune atât pe termen scurt, ca urmare a fixării veniturilor și cheltuielilor la nivelul unui an cât și pe termen mediu prin crearea bugetelor prin programe.

Rolul financiar face referire la formarea și utilizarea resurselor financiare utile statului în îndeplinirea funcțiilor pe care le are.

Rolul economic se referă la influențarea creșterii economico-socială dar și la impulsionarea sau împiedicarea proceselor economice.

Rolul bugetului general consolidat se referă la exercitarea funcțiilor finanțelor publice. Bugetul nu este doar un tablou în care se înscriu și se compară veniturile și cheltuielile, rolul lui fiind mult mai complex. El este considerat un instrument prin care se realizează alocarea și redistribuirea resurselor și care prezintă utilitate în procesul reglării activitații economice și sociale.

Rolul alocativ al bugetului face referire la finanțarea servicilor publice, prin atribuțiile statului pe care și le asuma. În concordanța cu politica economică , statul poate reacționa ca agent economic, prin extinderea sau finanțarea unor activitați. Cheltuielile ce rezultă din astfel de activitați sunt evidențiate în bugete anexe și în conturi speciale de trezorerie. Bugetele anexe sunt bugete caracteristice unor servicii publice, finanțate din venituri generate de prestarea serviciilor, iar conturile speciale de trezorerie fixează operațiuni în afara bugetului precizate de condiții caracteristice privind finanțarea.

Rolul redistibutiv este un intrument ce exprimă relații de mobilizare a resurselor de distribuire a acestora pentru finanțarea unor activități. Bugetul este un instrument prin care se redistribuie o parte din produsul intern brut, mobilizat prin intermediul impozitelor, taxelor și al cheltuielilor. Tehnicile fiscale în formarea unui impozit progresiv asupra veniturilor persoanelor fizice și redistribuirea veniturilor între diferite categorii sociale sunt: deducerile din venit, diferențierea impunerii în funcție de tranșele de venit, instituirea impozitelor speciale numai pentru persoanele ce dețin venituri sau averi foarte mari. Bugetul de stat asigura redistribuirea veniturilor, subvenționând anumite activități. Subvenționarea organismelor de asigurări sociale, determină redistribuirea asigurării protecției sociale. Elementele re redistribuire a veniturilor sunt din susținerea de la buget a agriculturii și a cercetării științifice.

Rolul de reglare se referă la importanța bugetului de stat ca instrument cu putere de lege, prin care se evidențiază politica economică avansată de Guvern. Acest rol poate acționa asupra economiei frânând sau stimulând o anumită activitate prin intermediul cheltuielilor, veniturilor și soldului bugetar. Autoritățile pot acționa prin intermediul veniturilo și cheltuielilor.

Pe seama impozitelor,contribuțiilor, taxelor și veniturilor nefiscale se face constituirea resurselor financiare, prelevate de la persoane fizice și juridice cu luarea în considerație a unor criterii stabilite de lege și potențialul lor economic.

Bugetul de stat cuprinde resurse financiare ale statului pentru funcționarea autorităților publicecentrale și locale precum și repartizarea acestora în vederea realizarii obiectivelor de dezvoltare economică

1.2 STRUCRURA BUGETULUI DE STAT

Bugetul de stat este format din veniturile și cheltuielile anuale ale statului.

Veniturile bugetului de stat reprezintă principalele resurse bănești care se cuvin bugetului, fiind puse la dispoziția statului, în baza unor dispoziții legale.

Conform legii, aceste venituri se formează pe baza impozitelor, taxelor, contribuțiilor și veniturilor fiscale și nefiscale din vărsăminte de la instituțiile publice.

Veniturile, sunt structurate în bugetul de stat, pe capitole și subcapitole conform clasificației bugetare aprobată de ministrul finanțelor publice.

Veniturile bugetului sunt grupate în venituri curente (fiscale si nefiscale), venituri din operațiuni de capital și din transferuri de capital.

Veniturile bugetului asigurarilor sociale, sunt reprezentate în primul rând din contributii pentru asigurari sociale de stat și contribuții pentru pesia suplimentara, aprobate prin legea bugetului asigurarilor sociale.

Prin legea bugetului asigurarilor sociale, sunt aprobate și veniturile pentru plata ajutorului de somaj, reprezentând în mare parte contributii de la persoanele care muncesc salarial.

Veniturile proprii ale bugetelor locale, sunt formate din taxe, impozite și alte venituri, grupate pe capitole și subcapitole fiind aprobate în condițiile legii, de consiliile locale.

Prin legea anuală a bugetului de stat mai sunt aprobate veniturile lăsate la dispoziția bugetelor locate pentru echilibrarea acestora prin deducerea unor sume din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat.

Cheltuielile bugetului de stat reprezintă alocațiile aprobate și efectuate în limită, anual în bugetul de stat.

Prin legea bugetara anuală se aprobă creditele bugetare ca limită maximă, pentru cheltuielile fiecărui exercitiu bugetar, pe acțiuni, autoritate publică, apărare, ordine publică finanțându-se de la bugetul de stat.

Cheltuielile sunt înscrise în bugetul de stat pe parți, capitole, subcapitole, titluri și articole, ele sunt structurate pe domenii economice, iar în cadrul acestora pe cheltuieli curente și de capital.

Veniturile și cheltuielile îndeplinesc rolul unor pârghii folosite de catre stat pentru motivarea dezvoltării sau limitarea unor activități, a realizării și utilizării anumitor produse, pentru influențarea anumitor categorii sociale cu scopul de a îndeplini acțiunile în care statul este direct interesat.

Volumul și structura veniturilor si cheltuielilor diferă de la o țară la alta în funcție de nivelul de dezvoltare economică a statului respectiv.

La nivelul fiecarui stat se crează mai multe tipuri de bugete corelate care alcătuiesc un sistem, care este diferențiat în funcție de structura organizatorică a fiecărui stat.

Statele de tip unitar sunt structurate în unitați administrativ-teritoriale la nivelul cărora funcționează organe ale puterii și adminstrației de stat.

Statele de tip federal au o stuctură de organizare ce include: federația, statele, provinciile și unitați administrativ-teritoriale proprii fiecărui stat membru al federației. La nivelul federației, organele puterii și administrației federale, au competențe pe plan intern și în relațtiile internaționale ale statului respectiv. Statele, provinciile sau regiunile membre ale federației au parlamente și guverne proprii, fără a avea competențe în relațiile internaționale. Fiecare stat, provincie sau regiune membră se împarte în unități administrativ-teritoriale, care sunt conduse de organele locale ale puterii administrației de stat.

Repartizarea veniturilor și cheltuielilor în fiecare stat se face în funcție de modul în care au fost limitate atribuțiile între aparatul de stat central si cel local. De obicei veniturile cele mai importante și principalele dategorii de cheltuieli fac obiectul bugetului central sau federal, în bugetele statelor membre fiind înscrise în venituri si cheltuieli de mică importanță.

Structura veniturilor și cheltuielilor aferente fiecărei legături a sistemului bugetar diferă de la o perioadă la alta, fiind influențată de sarcinele ce le revin organelor centrale și locale.

Legea privind finanțele publice precizează faptul că administrarea resurselor financiare se realizează printr-un sistem unitar de bugete ce cuprinde: „bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate saungarantate de stat și ale căror rambursuri, dobânzi și alte costuri se acoperă din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile”.

Sistemul unitar de fonduri formează bugetul general consolidat rezultat din eliminarea transferurilor dintre bugete și prin dimensionarea și compararea veniturilor și cheltuielilor statului. Bugetul general consolidate reprezintă cel mai important instrument de acțiune, astfel încât acesta redă toate sursele financiare publice și cheltuielile publice pentru anul respectiv. În buget general consolidat se reflectă veniturile și cheltuielile sistemului bugetar, la nivel național accentuând efortul financiar din anul respectiv precum și starea de echilibru sau dezechilibru. În afara bugetului de stat, anual sunt aprobate veniturile și cheltuielile fondurilor speciale, care au destinații precise prin legi speciale.

1.3 PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI DE STAT

“Procesul bugetar reprezintă ansamblul acțiunilor și măsurilor inițiale și derulate de instituțiile statale competente în scopul realizării politicii financiare promovate de autoritatea guvernamentală în domeniul bugetar”.

De conducerea economiei și punerea în mișcare a mecanismului complex de producere și repartiție a acestor bunuri și servicii, se ocupă autoritatea publică, care este împuternicită de Costituția țarii și sistemul de legi specific.

Desfașurarea procesului bugetar presupune existența resurselor financiare precum și alocarea lor în scopul procurării de bunuri și servicii pentru populație.

Toate resursele financiare și cheltuielile publice își gasesc reflectarea în instrumental pe care îl constitue bugetul general consolidat. Acesta cuprinde ansamblul bugetelor care reflectă veniturile și cheltuielile sectorului public, grupate pe trei subsectoare publice.

În cadrul subsectorului administrație centrale se includ: bugetul de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetul diferitelor instituții publice de subordonare centrală, bugetele creditelor interne și externe contractate de administrația centrală.

În cadrul subsectorului administrației locale se includ: bugete locale, bugetele diferitelor instituții publice de subordonare locală, bugetele creditelor interne și externe contractate de administrațiile locale și bugetele fondurilor externe nerambursabile.

Subsectorul administrației sistemelor de asigurărilor sociale cuprinde: bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetele fondurilor externe nerambursabile destinate adminstrațiilor sistemelor de asigurări.

Pentru ca acest complex sistem de bugete să devină operațional este necesară , emiterea politicii financiare a guvernului. Deci, se impune existența cadrului juridic, care să reglementeze categoriile impozitelor, taxelor și contribuțiile încasate de la persoane fizice și juridice, precum și orientarea alocațiilor bugetare spre diferite destinații.

Executivul poate declanșa procesul bugetar, având la bază un anumit cadru legislativ, care trebuie să se afle în concordanță cu programul de guvernare aprobat de parlament.

Procesul bugetar cuprinte urmatoarele etape:

Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici comune care îi atribuie acestuia caracteristicile specifice unui proces:

decizional, deoarece constă în alocarea de resurse bugetare reduse în raport cu bunurile și serviciile necesare societații.

politic, deoarece politica economică în conținutul bugetului de stat, reprezintă actul specfic deciziei politice a forțelor majoritare în parlement. Forțele politice majoritare reprezintă interesele economico-sociale, reprezentații forțelor politice decid asupra bugetului adoptând o hotărâre de ordin politic,selectând anumite destinații de alocare a resurselor bugetare.

cu continuitate ciclică, deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi caracteristice, cu precizarea termenelor precise de derulare și finalizare fiecărei faze ( în general anul bugetar ).

de larg impact public, intervin inplicații la nivel macro și microeconomic, manifestându-se in plan economic și social.

1 Elaborarea proiectului bugetar – reprezintă prima etapă a procesului bugetar, care constă în realizarea lucrărilor de întocmire a proiectului bugetului, inclusiv a celor de evaluare a cheltuielilor și veniturilor bugetare, materializate, prin documente specifice.

Proiectul de buget este întocmit de Guvern, prin intermediul subsistemului institutiilor publice aflate în subordonarea acestuia.

Propunerile ce se înscriu la venituri și la cheltuieli, în proiectul de buget se consolidează pe baza analizelor efectuate asupra nevoilor de resurse.

Elaborarea proiectului de buget în funcție de rezultatele obținute, este foarte importantă, pe baza unor indicatori:

de eficiență : indică rezultatele obținute dintr-o activitate economico-socială prin folosirea anumitor resurse economice; Compararea efectelor se face sub numeroase aspecte. Astfel efectele obținute sunt clasificate în funcție de mai multe criterii: după locul apariției pot fi directe și indirecte, dupa perioada de analiză:anuale și totale, după momentul apariției: prezente și viitoare. după gradul de cuprindere: globale sau nete, după gradul de cunoaștere: programate sau realizate.

de eficacitate : se determină ca raport între rezultatul efectiv înregistrat și rezultatul și rezultatul prevăzut în proiectarea unui anumit program economico-social; Eficacitatea redă raporturile numai între efectele realizate față de cele scontate.

de economicitate : reprezintă fenomnul de reducere a volumului mijloacelor efectiv consumate pentru realizarea unor anumite rezultate proiectate.

Revenind la prima etapă a proiectului bugetar, trebuie evidențiat ca atribuțiile de coordonare, prezentare și finalizare către guvern, le are Ministerul Economiei și Finanțelor (MEF). Acest minister stabilește pe baza programului de guvernare aprobat de parlament, premisele de la care se pornește în elaborarea proiectului de buget. Aceste premise face referire la parametrii macroeconomici care condiționează fundamentarea proiectului de buget în legatură cu evoluțiile din economie, pentru a asigura un echilibru financiar și economic. Mai precis este vorba despre indicatori sintetici,cum ar fi: evoluția produsului intern brut, rata inflației, gradul de fiscalitate, evoluția creditului intern, creșterea sau reducerea soldului rezervei internaționale nete.

2 Aprobarea bugetului – reprezintă de fapt actul final dintr-o procedură complexă, având să asigure analiza deciziei bugetare. Este realizată de către Parlament, instituție publică împuternicită prin Constituție să aprobe legile bugetare anuale, elaborate de Guvern.

3 Execuția bugetului – reprezintă încasarea veniturilor prevăzute în proiectul de buget și efectuarea cheltuielilor potrivit legii bugetului.

Prevederile bugetare, referitor la venituri reprezintă limite minime de efectuat, pe când cheltuielile reprezintă limite maxime de atins, potrivit legii bugetului.

Până la aprobarea noului buget, Guvernul poate încasa venituri și le poate cheltui conform documentelor legislative aprobate în anul anterior.

Execuția veniturilor se realizează prin operațiuni specifice, frecvent diferite după tipul de venit: impozitul direct, impozitul pe consum, taxă vamală, împrumuturi etc.

4 Încheierea executiei bugetului – evidențiază operațiunile și documentele care dovedesc încheierea execuției bugetare.

În contul de execuție bugetară sunt înscrise toate operațiunile de efecuare a veniturilor și cheltuielilor bugetare, care permite stabilirea bilanțului execuției bugetare la finalul anului, fie acesta deficit sau excedent.

Contul de execuție bugetară este prezentat de Guvern Parlamentului spre dezbatere și aprobare, întocmit cu respectarea clasificației bugetare.

5 Controlul execuției bugetului – este realizat de Curtea de Conturi fiind instituția cea mai înalta de expertiză a finantelor publice, din punct de vedere jurisdicțional.

Din punct de vedere politic, controlul bugetar este îndeplinit de Parlament, care analizează și accepta proiectul de buget urmărind aplicarea acestuia.

Organele de control interne ale instituției execută un control administrativ, prin care se efectuează realizarea prevederilor bugetare.

Curtea de Conturi prezintă Parlamentului raportul cu privire la rezultatele controalelor efectuate, în vederea examinarii și aprobării acestuia.

6 Aprobarea execuției bugetare – se declanșeaza de catre Parlament prin modul de dezbatere și aprobare a acestuia pe baza raportului privind contul de execuție bugetară. Acesta este trimis mai întâi la comisiile permanente reunite de buget, apoi se dezbate în plenul Parlamentului, proiectul de Lege privind aprobarea contului de execuție bugetară. Dupa ce executivul prezintă sinteza evolutiilor economico-financiare din anul la care se referă execuția bugetară, are loc exprimarea punctelor de vedere ale formațiunilor politice reprezentate în Parlament asupra modului în care a fost gestionat bugetul comparativ cu prevederile bugetului aprobat.

Astfel , se pot face propuneri cu privire la modificarea unor legi în vederea creșterii banilor publici, apoi se trece la discutarea pe articole a proiectului legii privind aprobarea contului de execuție. Parlamentul scoate în evideță aprobarea execuției bugetare și încheierea etapelor procesului bugetar prin vot favorabil.