Buftea Ruxandra Laura Introducere 1 Universitatea “SPIRU HARET” BUCUREȘTI FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific… [608646]

Buftea Ruxandra Laura Introducere
1
Universitatea “SPIRU HARET” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Prof. Univ . Dr. Gheorghe M. Pistol

Student: [anonimizat]2017 –

Buftea Ruxandra Laura Cuprins

2
Universitatea “SPIRU HARET” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE ECONOMICE

SERVICI BANCARE OFERITE
CLIENȚILOR PERSOANE
FIZICE STUDIU DE CAZ:
CREDITE IPOTECARE
PRACTICARE LA BANCA
TRANSILVANIA

Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. Gheorghe M. Pistol

Student: [anonimizat] 2017 –

Buftea Ruxandra Laura Cuprins

3

Cuprins

Introducere………… ……… ………………………………………………………… ……… … 5
Capitol ul 1. Sistemul bancar în România ……………………………………………..………… 8
1.1. Istoricul sistemului bancar și organizarea acestuia. Funcțiile sistemului banca ………… ..8
1.1.1 . Apariția și evoluția sistemului bancar …………… ………………………..……….9
1.1.2 . Locul sistemului bancar în economia românească. Rolul acestuia ……………….1 6
1.1.3 . Funcțiile sistemului bancar ………………………………………………………. 18
1.2. Componență sistemului bancar ……… ……. .…… ..…………………………………….. 20
1.2.1 . Banca Națională a României ……….…………………………………………….. 20
1.2.2 . Băncile comerciale …………………….…………………………………………2 4
1.2.3 . Instituțiil e financiar n ebancare …..………………………………………………. 28
Capitolul 2. Creditul banca, activitatea de bază a bănci ………. ………………………………..3 0
2.1. Conținutul și esența credi tului………..…………………………………………………3 0
2.1.1 . Conținutul și caracteristicile creditului ……….…………..………………………..3 1
2.1.2 . Principiile creditării …………….…………………………………………………3 4
2.1.3 . Formele și tipologia creditelor …………………………………………………… 38
2.1.4 . Funcțiile creditelor ………………………………………………………………..4 2
2.2. Principiile de creditare în activitatea bancară …………………………………………..4 4
2.2.1 . Principii de creditare a persoanelor fizice ………..………………………………4 4
2.2.2 . Principii de creditare a persoanelor juridice ……………………………………… 49
2.3. Creditul ipotecar ……………………………………………………………………….. 55
2.3.1 . Locul creditului ipotecar în activitatea bancară ………………………………… .55
Capitolul 3. Politica de creditare la Banca Transilvania …………………..……………………5 7
3.1. Locul Bănci Transilvania în cadrul pieței bancare românești ……… ………………….5 7
3.1.1 . Istoric. Evoluție ………………………………………………………………… .58
3.1.2 . Organizație ………………………………………………………………………6 2

Buftea Ruxandra Laura Cuprins

4

3.2. Rolul creditelor ipotecare în oferta Bănci Transilvania …………..……………………6 3
3.2.1 . Oferta bancară a Bănci Transilvania …………………………………………….6 3
3.2.2 . Locul creditelor în oferta Bănci Transilvania …………………………………… 68
3.3. Realizări și perspective în politica de creditare a Băncii Transilvania …………… .…..69
3.4. Aspecte teoretice și practice privind creditarea ipotecară la Banca Transilvania …… …75
Concluzii ……………………………………………………………………………………………… ….79
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………… 80

Buftea Ruxandra Laura Introducere
5

INTRODUCERE

Sistemul bancar există încă din cele mai îndepărtate timpuri, pornind de la idea d e a
schimbă bunuri și service. Ulterior cu dezvoltarea socie tății au apărut și bani sub formă monedelor
metalice.
Începând din 1990, sistemul bancar a fost supus unui intens process de restructurare
(acesta este un process amplu și complex desfășurat, în principal, pe două laturi: cea instituțională
sic ea funcțion ală).
Astfel, restructurarea instituțională a sistemului bancar a cuprins pe de o parte,
reorganizarea Băncii Naționale și transformarea acesteia într -o adevărată banca centrală, iar pe de
altă parte, dezvoltarea unei rețele de bănci comerciale.
Potrivit L egii 33/1991, activitatea bancară din România este organizată și se desfășoară
prin: Bnaca Națională a României (cu rol de banca centrală) și Societăți bancare (constituite ca
societăți comerciale).
În sistemul bancar românesc se regasesc acum Banca Nation ala a României, bancile
comerciale si alte institutii cu atributii în domeniul bancar.
Ca si tipuri de banci putem enumera urmatoarele:
Banca Centrală – instituție bancară aflată în fruntea aparatului bancar, cu rol de
supraveghere și organizare a relațiil or monetary -financiare ale unui stat, atât pe plan intern cât și
în relațiile cu alte sisteme monetare.
Băncile comerciale – altele decât banca centrală; acestea își desfășoară activitatea atât pe
plan intern cât și internațional. Activitatea lor este dive rsă și se axează, în principal, pe: atragerea
depozitelor și acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme, operațiuni
valutare pentru personae fizice și juridice, plasamentul fondurilor și schimburilor comerciale.
Băncile comerci ale sunt foarte diversificate, ele putând fii differențiate după tipul
operațiunilor sau sfera teritorială de cuprindere:
1.Bănci universale – sunt denumite acele bănci comerciale care efectuează toate
operațiunile bancare și care nu își limitează activita tea la anumite sectoare.
2.Bănci specializate – este denumirea generică pentru a desemna băncile cormerciale care,
de regulă, alături de operațiuni bancare de bază, dezvoltă și operațiuni bancare de un anumit tip sau

Buftea Ruxandra Laura Introducere

6
un anumit domeniu: Banca agricolă, banc a de investiții, banca ipotecară, banca de export -import,
banca internațională(private) – aici intră BERD (Banca Europeană pt. Reconstrucție și Dezvoltare),
Banca Mondială, Banca Reglementărilor Internaționale etc – băncile de deposit, băncile de accept,
case de emisiune.
Alegerea lucrări de licență cu tema “Servici bancare oferite clienților persoane fizice .
Studiu de caz: credite ipotecare practicate la Banca Transilvania ” este făcută pe baza experienței
în sistemul bancar de peste 8 ani.
În această lucrare sunt prezentate informații cu privier la evoluția sistemului bancar,
evoluția creditului bancar și creditarea în cadrul Bănci Transilvania conform capitolelor cuprinse:
Capitolul 1. Sistemul bancar în România care cuprinde subcapitolele:
1.1. Istoricul s istemului bancar și organizarea acestuia. Funcțiile sistemului banca
1.1.1 Apariția și evoluția sistemului bancar
1.1.2 . Locul sistemului bancar în economia românească. Rolul acestuia
1.1.3 . Funcțiile sistemului bancar
1.2. Componență sistemului bancar
1.2.1. Banca Națională a României
1.2.2 . Băncile comerciale
1.2.3 . Instituțiile financiar n ebancare
Capitolul 2. Creditul banca, activitatea de bază a bănci
2.1. Conținutul și esența creditului
2.1.1 . Conținutul și caracteristicile creditului
2.1.2 . Princip iile creditării
2.1.3 . Formele și tipologia creditelor
2.1.4 . Funcțiile creditelor
2.2. Principiile de creditare în activitatea bancară
2.2.1 . Principii de creditare a persoanelor fizice
2.2.2 . Principii de creditare a persoanelor juridice
2.3. Creditul ip otecar
2.3.1 . Locul creditului ipotecar în activitatea bancară
Capitolul 3. Politica de creditare la Banca Transilvania
3.1. Locul Bănci Transilvania în cadrul pieței bancare românești
3.1.1 . Istoric. Evoluție

Buftea Ruxandra Laura Introducere

7
3.1.2 . Organizație
3.2. Rolul creditelor ipo tecare în oferta Bănci Transilvania
3.2.1 . Oferta bancară a Bănci Transilvania
3.2.2 . Locul creditelor în oferta Bănci Transilvania
3.3. Realizări și perspective în politica de creditare a Băncii Transilvania
3.4. Aspecte teoretice și practice privind cred itarea ipotecară la Banca Transilvania

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1
8

Capitolul 1. Sistemul bancar în România

1.1. Istoricul sistemului bancar și organizarea acestuia. Funcțiile sistemului banca r

Din cele mai vechi timpuri, oamenii, triburile și mai apoi națiunile au simțit nevoia d e a
schimba între ele bunuri și servicii care, datorită condițiilor naturale culturale, religioase, existau
în unele zone și lipseau total sau parțial în altele.
De-a lungul timpului, schimbul a fost efectuat intial între bunuri, ca de exemplu pieile de
animale, metalele, animale. Ca o consecință a multiplicării relației de producție și a dezvoltării
societății au apărut banii, ca unealtă necesară procesului de schimb.
Banii, sub forma monedelor metalice au apărut cu mult înainte de Hristos, în China în
secolul X înainte de Hristos și în secolele VII -VI în Europa, existența lor fiind confirmată de
izvoare istorice credibile.
Bani au circulat pe teritoriul României încă din timpuri străvechi sub denumirea de
monede greco -macedonen (drahmele de argint). Geto -dacii au emis primele monede autohtone în
jurul anului 300 înainte de Hristos, drept urmare, de aproape 3000 de ani, omenirea are la dispoziție
banii sub diferite forme: începând cu monede de metal (aramă, argint, aur) ulterior sub formă de
hârtie, de cont, de plastic, ajungând în prezent la moneda electronică.
Precizăm aici faptul că monedă, ca forma superioară a banilor de metal, a fost bătută la
început de căpeteniile importante, de preoți, de orașe și apoi de regi. Prin formarea și consolidarea
statelor unitare, acest drept de a bate și de a emite monedă, a revenit puterii centrale.
Apariția banilor a adus după sine și necesitatea creării unor instituții specializate care să
îndeletnicească cu gestionarea lor, consecrate sub numele de bănci.
Băncile își au originea în trecutul îndepărtat. Există dovezi ce atestaă practicarea, încă din
antichitate, a unor activității care pot constitui primii pași în domeniul bancar. Astfel, templele din
Babilon și Egiptul Antic erau și loc de păstrare a banilor și a tezau relor.
Detalii referitoare la depozite, rambursarea creditelor, la dobânda percepută există în
Codul lui Hammurabi rege al Babilonului în sec. XVIII înainte de Hristos. În sec. VI înainte de
Hristos, orașele stat ale Greciei au început să emită monede prop rii și astfel a apărut necesitatea
schimbării unei monede cu alta, fiind considerate primele schimburi valutare .

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

9
Conform izvoarelor istoriei, se dovedește faptul că activitatea bancară în Imperiul Roman
se desfășura atât prin bănci de stat cât și prin bănc i private. Oficial băncile nu aveau voie să
perceapă dobânda, în schimb aveau permisiunea să încaseze comisioane pentru serviciile prestate.
Cu timpul, activitatea bancară a continuat să se dezvolte atât prin diversificarea și
îmbunătățirea serviciilor ofe rite, cât și prin acoperirea nevoilor de fonduri ale unor domenii de
activitate.

1.1.1. Aparitia si evolutia sistemului bancar

Primele dovezi ale desfãsurãrii unei activități bancare pe teritoriul României au fost
descoperite între anii 1786 – 1855 și reprezintã 55 de plãci de piatrã, gãsite într -o zonã de mine
aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane. Dintre cele 25 de plãci pãstrate pânã în
prezent, a XIII -a conține detalii referitoare la contractul privind înființarea unei instituții bancare.
Contractul era datat 28 martie 167 Î.H. și fusese semnat de Deușară. Clauzele principale se refereau
la faptul cã bãncile acordau credite pe termen scurt, iar profitul se obținea din dobânda perceputã
la împrumuturile respective. Virgil Madgearu în “Cursul d e economie politică” menționează ca în
sec. XII, zarafii genovezi nu se ocupau numai cu schimbul monedelor ci primeau de la persoane
particulare depozite de bani pentru păstrare și acordau la rândul lor împrumuturi sub denumirea de
cambia monetare. În prin cipate băncile iau naștere în a 2 -a jumătate a sec. XIX. În 1857 ia ființă la
Iași Banca Națională a Moldovei, iar în 1866 la București, Banca României. În 1880 a luat ființă
Banca Națională a României ca societate pe acțiuni cu capital inițial de 30 milio ane lei și aur, din
care circa 10 milioane erau ale statului.
În perioada modernă, primele încercări de creare a unei bănci au avut la începutul sec. al
XIX-lea. Deși au existat și anterior preocupări în acest sens, abia în 1856 a fost creată Banca
Naționa lă a Moldovei, cu sediul la Iași, care a fost astfel prima instituție bancară ce -și desfășura
activitatea pe teritoriul României. Banca a fost creată ca urmare a demersurilor unui bancher prusac
și a fost concesionată acestuia.
În anul următor, banca a dat faliment, datorită lipsei de fonduri, recurgerii la credite din
strãînătate, precum și datorită faptului că, din capitalul subscris, a fost vărsată doar o mică parte.
Dupã unirea Țării Românești cu Moldova, în 1859, au început sã funcționeze și alte bănc i.
Ca urmare a legii adoptată la 24.11.1864, a fost fondată Ca sa de Depuneri și Consemnațiuni ,

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

10
această instituție, în 1880, a avut un rol foarte important, întrucât a fost principală banca de
emisiune pe teritoriul Principatelor Unite.
În 1865 a apărut la București, sub denumirea de Banca România, o bancă care inițial a
avut atribuții de banca de emisiune și de scont. Ulterior, ca urmare a modificării statutului său, a
pierdut aceste privilegii, desfășurând apoi o activitate pur comercială. Activitatea ace stei bănci a
continuat până la naționalizarea sistemului bancar din România, în iunie 1948.
În aceeași perioadă au apărut și alte bănci: Banca Albina, prima bancă cu capital integral
românesc, care și -a început activitatea în 1872, la Sibiu, Creditul Finan ciar Rural, care a apărut în
1873, ca și Banca Aurora, din Nãsãud. În următorul an, a fost creat Creditul Financiar Urban și
Rural .
Cea mai importantă bancă înființată în această perioadă a fost Banca Națională, care din
punct de vedere organizatoric, a fo st concepută după modelul Băncii Naționale a Belgiei. Acesta a
fost începutul dezvoltării unui sistem bancar nou și modern. Înființarea Băncii Naționale a
României a creat premisele pentru apariția și a altor bănci și pentru dezvoltarea sistemului bancar
românesc.
Crearea băncii centrale în România a suscitat multe discuții referitoare la structura
capitalului băncii și proporția capitalului străin maxim permis. În final, s -a decis ca majorarea
capitalului să fie constituit din surse românești, astfel încât să se asigure controlul asupra economiei
naționale și, totodată, să nu existe posibilitatea ca sistemul său bancar să fie supus dominației
străine.
Statutul prin care s -a creat Banca Națională a fost aprobat de Parlamentul Principatelor
Unite la 17 april ie 1880, Banca Națio nală s -a constituit ca importan ta instituție d estinat ă creditării
activităților economice și comerciale, scontării cambiilor și operațiunilor cu alte instrumente
financiare. Ulterior, Banca Națională a acordat un sprijin semnificativ mo dernizării sectorului
agricol. Au devenit evidente efectele benefice ale asistenței acordate de banca centrală dezvoltării
pieței, prin intermediul creditelor. Rapid, au apărut și alte bănci noi. Banca centrală, prin emisiuni
monetare, a ajutat noile bănci comerciale să susțină dezvoltarea economică.
Corespunzător dezvoltării economice a țării, la început, activitatea băncilor se baza, în
principal, pe acordarea de credite persoanelor particulare. Odată cu industrializarea și, implicit, cu
dezvoltarea forț elor de producție, a apărut necesitatea concentrării sumelor disponibile, pentru a
satisface proiectele concepute de proprietarii de pământ, de comercianți și de marii industriași.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

11
Procesul de creare a noilor instituții de credit a fost accelerat prin apor tul de capital autohton,
aparținând reprezentanților burgheziei și moșierimii române, dar și prin infuzia de capital străin.
În noul context, în 1881, la București, a fost înființată Bursă de valori și apoi Bursa de
mărfuri.
La sfârșitul secolului al XIX -lea a început să se facă simțită o puternică centralizare a
capitalului bancar în România. În această perioadă, unele case bancare sau asociații bancare,
apărute anterior, dar care în noul context nu dispuneau de suficient potențial financiar, și -au
schimb at statutul juridic sau au fost absorbite de altele.
După 1880, a crescut numărul și importanța băncilor românești, de la numai 5 bănci
existente între 1880 – 1890, la aproape 200 de bănci, înainte de primul război mondial. Patru dintre
principalele bănci din această vreme (Banca Generală Română, Marmorosch Blak & Co, Banca de
Credit Român, Banca Comercială Română) erau finanțate și prin capital străin. Alte patru bănci
importante – Banca Agricola (1894), Banca de Scont (1898 ), Banca Comerțului din Craiov a (1898)
și Banca Românească (1911) – au fost create cu capital autohton participând apoi la formarea
capitalului altor bănci, întreprinderi industriale și firme comerciale. Astfel, capitalul autohton caută
să câștige teren în concurență cu capitalul străi n, urmărind, în acest mod, dobândirea unei poziții
avantajoase pe piața financiară românească.1
În perioada primului război mondial s -a intensificat activitatea bancară în România. Ca
rezultat al neutralității României, în această perioadă au apărut oportu nități noi de comerț cu toate
părțile implicate în conflict. Nivelul ridicat al comerțului a adus beneficii sistemului bancar.
Anii care au urmat imediat războiului au adus o încetinire dramatică a activității
economice. Recesiunea a cuprins întreaga Euro pă, speculă și inflația atingând, în această perioadă,
niveluri record.
Treptat, țările din Europa au început să -și refacă economia, fenomen resimțit și în
România. rezultatele acestui proces s -au regăsit imediat, și în sistemul bancar. Băncile au atras
importante fonduri disponibile de pe piață și prin intermediul creditelor acordate de către Banca
Națională – au reușit să rămbuseze sumele, în bani devalorizați.
După primul război mondial, numărul băncilor din România a continuat să crească până
la criza economică din perioada 1929 -1933. Această depresiune a determinat falimentul multor
bănci sau fuzionarea pentru a supraviețui.

1  Ilie Mihai , Management financiar -bancar , Editura Fundație România de Mâine 2007 Univestitatea Spiru Haret

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

12
Ca și guverne le țărilor dezvoltate din acea vreme, Guvernul României a trebuit să intervină
pentru a contracara efectele crizei e conomice, bancare și monetare. Guvernul a adoptat politici de
conducere și control, în vederea acordării ajutorului necesar revigorării sistemului bancar. În 1934,
a fost înființat Consiliul Superior Bancar, al cărui președinte era guvernatorul Băncii Nați onale. Au
fost adoptate mai multe legi, atât pentru a ajuta economia cât și pentru a îmbunătății sistemul
bancar.
Cele mai importante reglementări, cu incidență asupra activității bancare, au fost:
* legea pentru lichidarea datoriilor agricole și urbane (7 aprilie 1934 );
* legea pentru înles nirea și refacerea creditului (20 aprilie 1935 );
* legea pentru organizare a și reglementarea creditului (8 mai 1934 ).
Aceste legi au contribuit la salvarea băncilor mai mari, dar cca. 600 de bănci au fost
lichidate sau au fuzionat. Astfel, dacă la apariția legii pentru organizarea și reglementarea
comerțului de banc ă (1934 ) existau 1204 bănci, în 1940 mai erau operaționale doar 446 de bănci.
În anii ' 40, sistemul bancar a fost dominat de cinci bănci principale: Banca R omânească,
Banca de Credit român, Banca Comercială Română, Banca comercială Italiană și Română și
Societatea Bancară Română. Aceste bănci realizau peste 50 % din totalitatea operațiunilor bancare
din România.
Până în 1947, sistemul bancar român cunoscuse o dezvoltare remarcabilă. Băncile
dețineau resurse importante și funcționau conform standardelor internaționale, iar personalul
bancar era format din specialiști pregătiți în condiții de concurență și standarde profesionale
ridicate, așa cum erau stabilite de Banca Națională.
După 1947, sistemul bancar a fost restrâns datorită trecerii la economia de comandă și
intrării României în zona de influență sovietică.
La 28 decembrie 1946, Banca Națională a fost etatizată devenind Banca Republicii
Populare Române. Odată cu introducerea metodelor de conducere centralizată în economie, s-a
redus numărul băncilor.
Prin decretul 197/1948 s -a prevăzut ca toate băncile, private sau de stat, să fie lichidate
sau dizolvate. Singurele excepții au fost: Banca de Credit p entru Investiții ( Societatea Națională de
Credit Industrial), Casa de Economii, Cecuri și Consemnațiuni care, în octombrie 1949, a primit
denumirea de Casă de Economii și Consemnațiuni. Această instituție a deținut monopolul în
domeniul depunerilor populației până la sfârșitul anului 1989.
În septembrie 1948, Banca de Credit pentru Investiții a devenit Banca de Investiții.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

13
Începând cu 15 noiembrie 1948, toate operațiunile bancare au fost concentrate la nivelul
unei singu re instituții – Banca de Stat ( fostă Ba nca Națională) care funcționa ca centru de încasări
și control al numerarului. Această metodă de distribuire planificată a banilor a permis Guvernului
să instituie propriul său sistem de conducere centralizată, supraveghere și control al economiei
național e.
Sistemul a funcționat până în 1967 când au apărut bănci noi. A fost creată Banca pentru
Agricultură și Industrie Alimentară și Banca Română pentru Comerț Exterior, iar Banca Națională
a fost reorganizată. Aceste schimbări au fost însoțite de un grad de deschidere, dar conducerea
centralizată a continuat să funcționeze în același mod.
Prin reglementările Băncii Naționale, rolul și funcțiile băncilor au fost strict limitate și
priveau, în principal, atragerea disponibilităților de la populație și din econ omie și distribuirea
acestora, conform planului de credite, unor întreprinderi sau uonor persoane. Însă, băncile trebuiau
să respecte anumite reglementări stricte, de exemplu, aveau voie să transfere fonduri către
întreprinderi, numai în conformitate cu pl anul național unic. Ele funcționau ca parte pasivă a
afacerilor și erau, în principal, unități administrative.
Sistemul centralizat elimină orice formă de concurență între bănci, întrucât funcționau și
acționau numai în cadrul unor linii directoare foarte stricte.''
'' Sistemul bancar în perioada anterioară anului 1990 era format dintr -un număr redus de
bănci, toate fiind instituții de stat. În afară de Banca Națională, mai funcționau, așa cum am văzut,
Banca română de Comerț Exterior, Banca pentru Agricu ltură și Industrie Alimentară, Banca de
Investiții și Casa de Economii și Consemnațiuni, fiecare desfășurând o activitate deosebit de
specializată, pe sectoare economice. Aceasta conduce la concluzia că sistemul bancar din acea
perioadă se caracteriza prin tr-o sectorizare accentuată:
* Banca Română de Comerț Exterior derula operațiuni bancare pentru comerțul exterior;
* Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară deservea, din punct de vedere bancar,
domeniul producției și prelucrării produselor agrico le;
* Banca de Investiții își desfășura activitatea în strânsă legătură cu finanțarea și creditarea
investițiilor;
* Casa de Economii și Consemănațiuni opera în sfera atragerii economiilor populației și
acordă anumite împrumuturi persoanelor particulare.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

14
Banca Națională desfășură o activitate specifică unei bănci centrale, dar, în același timp,
derula și operațiuni specifice unei bănci comerciale. Pe lângă funcția de unică bancă de emisiune a
țării, asigură în deplinirea politicii statului și al creditului.
Băncile specializate dețineau, fiecare, monopolul activității bancare pentru un anumit
sector economic, sectorul '' clienți particulari '' nefiind inclus în activitatea bancară. Singura
instituție ce opera î n acest domeniu era C.E.C.''
'' Până la sfârșitul anului 1989, sistemul bancar a fost supus unui intens proces de
restructurare, în vederea susținerii tranziției la economia de piață. Restructurarea și dezvoltarea
sistemului bancar rom'nesc este un proce s amplu și complex desfășurat, în principal, pe două laturi:
cea instituțională și cea funcțională.
Restructurarea instituțională a sistemului bancar a cuprins, pe de -o parte reorganizarea
Băncii Naționale și transformarea acesteia într -o adevărată banca centrală iar pe de altă parte,
dezvoltarea unei rețele de bănci comerciale. Acest lucru s -a realizat atât prin modernizarea și
dezvoltarea băncilor existente, cât și prin dezvoltarea băncilor existente, cât și prin înființarea de
bănci noi cu capital de st at, privat sau mixt, dar și cu participare de capital străin.
Reforma sistemului bancar a început în 1990/1991, prin elaborarea și adoptarea unei noi
legislații bancare și a băncilor comerciale. Noua legislație bancară se referă, în principiu, la Lege a
privind activitatea bancară (n r. 31/1991)2 și Legea privind Statutul Băncii Naționale ( nr. 34 /1991)3.
De asemenea, o importanță deosebită o deține Legea societăților comerciale (nr. 31/1990 ) datorită
faptului că băncile sunt, la rândul lor, organizate ca soc ietăți comerciale, în plus fiind necesară
autorizarea acordată de Banca Națională pe baza criteriilor stabilite prin reglementări și norme
speciale. În același timp, au început să apară noi bănci, finanțate prin aport de capital privat. Aceste
reglementări oferă servicii atât statului, cât și agenților economici privați.
Aceste reglementări degreva Banca Națională de toate activitățile specifice băncilor
comerciale, acestea fiind preluate de o bancă nou înființată – Banca Comercială Română.
Conform legislaț iei, celelalte bănci sunt constituite ca societăți comerciale a căror
activitate are ca obiective principalele atragerea de fonduri de la public și agenți economici,
acordarea de credite și efectuarea unei game largi de servicii bancare.

2 Legea nr. 31/1991 din 22 Martie 1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 or e pe zi pentru salariații care lucrează în
condiții deosebite – vătămătoare, grele sau periculoase publicată, publicată în Monitorul Oficial cu nr.64 la data de 27 Martie 1991
3 Legea nr. 34/1991 din 29 Martie 1991 privind Statutul Băncii Naționale a Român iei, publicată în Monitorul Oficial cu nr 70 la data
de 3 Aprilie 1991, intră în vigoare de la 03 mai 1991 până la 30 iunie 1998, fiind abrogat și înlocuit prin Lege 101/1998

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

15
Deși legislația a deschis porțile competiției pentru sistemul financiar și a pus bazele unui
sistem bancar orientat spre cerințele, poziția deținută de băncile cu tradiție continuă să fie
dominantă.
Aceste reglementări au fost concepute pentru a acorda flexibilitate econo miei de piață și
pentru a încuraja inițiativa privată. În vederea susținerii băncilor în realizarea obiectivelor
menționate și asigurării realizării standardelor internaționale bancare, România a primit sprijinul
țărilor cu sisteme bancare dezvoltate. Româ nia a primit sprijinul țărilor cu sisteme bancare
dezvoltate. România și -a îmbunătățit practica bancară cu noi tehnici și instrumente, obiectivul
principal al acestor îmbunătățiri este de a constitui o rețea de bănci comerciale eficiente și viabile,
care s ă ofere o gamă largă de servicii bancare necesare susținerii creșterii economice într -o
economie de piață.''
În anul 1998, întreaga evoluție a sistemului bancar românesc s -a derulat pe fundalul
adoptării legislației specifice în do meniu și anume: Legea ban cară ( nr.58/1998 ), Statutul Băncii
Naționale ( nr.101/1998) și Legea fa limentului bancar (nr. 83/1998 ).
Sistemul bancar românesc a suportat și în acest an șocurile unei piețe volatile și extrem de
frământate. Degradarea situației financiare a multor agenți economici s -a răsfrânt direct asupra
băncilor creditoare, prin creșterea volumului creditelor neperformante și a dobânzilor neîncasate.
Un element extrem de important îl constituie decizia de privatizare a Băncii Române pentru
Dezvoltare și Banc Post, pro ces aflat deja în faza finală.
În 1998, mediul economic și financiar internațional și intern a fost caracterizat de sincope,
contradicții, de lipsa unui program guvernamental cu priorități duse la îndeplinire, ceea ce a
determinat difersificarea nevoilor clienților și accentuarea concurenței pe piața bancară.
Pentru băncile care își desfășoară activitatea în România, anul 1998 a însemnat
confruntarea cu o serie de măsuri restrictive care au constituit tot atâtea probleme de rezolvat. Apoi
problemele cu care se confruntă diferitele sectoare din economie se răsfrâng și asupra băncilor.
Consider că un punct important care rămâne de realizat este o concurență adevărată între băncile
de stat și cele cu capital privat. Probabil că demararea în acest an a proce sului de privatizare în
domeniul bancar este un pas hotărâtor în acest sens.
Este cunoscut faptul că băncile au accentuat indicele de prudențialitate în aplicarea
propriilor politici de creditare, luând în calcul dificultățile reale și potențiale pe care agenții
economici pot să le înregistreze în returnarea creditelor acordate și a dobânzilor aferente acestora.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

16
În prezent, sistemul bancar românesc este puternic afectat de situația financiară a
partenerilor săi de afaceri – agenți economici și populație – în ambele ipoteze, de furnizor de resurse
și beneficiar al acestora. Ca atare, o ameliorare semnificativă a sistemului bancar nu se va putea
obține decât pe fondul unei restructurări a sectorului real.

1.1.2. Locul sistemului bancar în economia românească. Rolul acestuia

Pe măsură ce timpul a trecut, băncile au evoluat apreciabil, acestea având totuși un trecut
îndepărtat. Plecând de la idea ca banie datează din timpuri străvechi, menționez faptul că de la
apariție până în prezent, băncile au evoluat de la formel e incipiente, la activități extrem de
complexe.
În multe state, evoluția băncilor, a sistemului bancar, în general, a premers dezvoltarea
economică, băncile acționând ca adevărate locomotive care trag după ele economia. Fiecare țară
dispune de un sistem ba ncar național constituit, în general, pe trei paliere:
• banca centrală (națională) a țării respective cu rol de emisiune, de control al stabilității
prețurilor, de menținere a puterii de cumpărare a monedei naționale, de reglementare și autorizare
a celor lalte bănci din sistem etc.;
• băncile comerciale care sunt răspunzătoare de îndeplinirea funcției de intermediere pe care
o are sistemul bancar.
• Instituțiile financiar nebancare care sunt răspunzătoare de îndeplinirea activităților de
creditare conform condițiilor stabilite de lege.
În România, Banca Naționlă a Moldo vei este prima banca românească , apărută în anul
1857, la data de 1 Decembrie 1880 începându -și activitatea banca Națională a României.
Sistemul bancar românesc a evoluat diferit și contradi ctoriu, Banca Națională Română a
fost o prezen ță activă în refacerea și însănătoșirea economiei după Unirea din 1918, abia de atunci
putem vorbi despre construirea și consolidarea acestuia. În anul 1931, sistemul bancar românesc a
fost zguduit de marea cri ză bancară ce cuprinsese Europa Centrală, criza ce s -a terminat după
încetarea celui de -al doilea război mondial. În perioada României socialiste, sistemul bancar a fost
organizat în principiu potrivit modelului sovietic, modelul monobancă, BNR aflându -se tim p de 5
de ani în centrul sistemului bancar, exercitând funcțiile specifice unei bănci de emisiune, cât și

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

17
unele funcții de banca comercială, având astfel un rol important în realizarea obiectivelor planului
central al statului.
Totodată funcționau în sist emul bancar românești alte patru bănci specializate în
finanțarea unor sectoare specifice:
• Banca Română de Comerț Exterior – specializată în finanțarea întreprinderilor de
comerț exterior, deținând astfel cea mai mare parte a rezervelor valutare ale țări i.
• Banca pentru Agricultură și Industrie Alimenatară ( Banca Agricolă) – specializată pe
finanțarea întreprinderilor agricole și pe cele agroalimentare.
• Banca de Investiții – specializată în acordarea de credite pe termen lung și responsabilă
cu finanța rea investițiilor.
• Casa de Ec onomii și Consemnațiune ( CEC) – specializată în acordarea de credite
pentru construcția de locuințe și mobilizarea economiilor populației.
Reforma sistemului bancar a început în Decembrie 1990, când sistemul monobancar a fost
înlocuit cu un sistem specific economiei de piață, organizat pe două niveluri:
• Banca Națională a Românie – asumându -și responsabilitatea de a conduce politica
monetară și de a exercita o serie de funcții specifice unei bănci centrale.
• Băncile comercia le, inițial înființadu -se Banca Comerială Romană, banca ce a preluat
activitățile comerciale de la Banca Națională și băncile specificate mai sus transformadu -se în bănci
comerciale universale.
În anul 1991 s -a adoptat un cadru legislativ adecvat prin crea rea următoarelor legi: legea
nr. 33/1991 privind activitatea bancară și Legea nr. 34/1991 privind statutu Băncii Naționale a
României.
Putem observa faptul că până în 1998, legislația bancară s -a modernizat, prin modificarea
legii bancare, devenită astfel Legea nr. 58/1998, a legii privind statutul BNR, devenită Legea nr.
101/1998 și prin adoptarea Legii falimentului bancar respectiv Legea nr. 83/1998. Drept urmare în
anul 2003 s -a finalizat procesul de transpunere în legislația bancară românească a prevede rilor
comunitare în domeniu, prin modificarea și completarea Legii nr. 58/1998 și prin adoptarea unor
reglemantări cu impact direct în îmbunătățirea activității de supraveghere bancară. Ulterior pe
parcursul anului 2006, a continuat procesul de consolidare a sistemului bancar, astfel la la
sfârșitulul lui 2006, ponderea băncilor cu capital privat sau majoritar privat să ajungă la 94,5%, iar
cele cu capital străin sau majoritar străin să ajungă la 88,6%.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

18
Reconfigurarea sistemului bancar a dus la diversifica rea portofoliului de produse și
servicii oferite, astfel că la începutul anului 2007 funcționau în România un număr de 39 de bănci,
dintre care CEC și Eximbank erau încadrate în categoria băncilor de stat, trei dețineau capital
majoritar românesc, iar 33 d e bănci dețineau capital străin.
Băncile comerciale moderne, avînd rolul de intermediari financiari, îndeplinesc o funcție
macroeconomică importanță, asigurînd redistribuirea interramurală și interregională a capitalului
bănesc. Mecanismul Bancar de distri buire și redistribuire a capitalului pe sfere și ramuri permite
dezvoltarea economiei în dependență de necesitățile obiective ale producerii și contribuie la
restructurarea economiei.
În general, se consideră că rolul băncilor centrale constă în două misiu ni:
• protejarea puterii de cump ărare a monedei naționale
• menținerea stabilității financiare.
Privit astfel, obiectivul pe care foarte multe bănci centrale îl urmăresc astăzi pare de fapt
să fie doar un mijloc pentru atingerea unui scop. Acest scop este de obicei desemnat prin expresia
„dezvoltarea economică sustenabilă”.
În spatele acestor afirmații despre rolul băncilor centrale și obiectivele acestora, stă peste
o jumătate de secol de evoluție în aplicarea politicii monetare. Această experiență a demon strat că
pe termen scurt politica monetară are impact asupra producției și ca atare asupra numărului de
locuri de muncă. Mai exact, pe termen scurt există un compromis (trade -off) între inflație și șomaj,
așa cum arată observațiile empirice cu privire la s alarii și rigiditatea prețurilor. Pe termen lung însă,
politica monetară are impact doar asupra ratei inflației.4

4 Gheorghe M. Pistol , Marketing O abordare din perspecti vă financiar -bancar ă, Editura Univeritar ă, Bucure ști, 2009

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

19
1.1.3. Funcțiile sistemului bancar

Băncile sunt instituții specializate care au apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare și
organizare soc ială, al căror rol și funcții au evoluat odată cu evoluția vieții economico -sociale în
ansamblul său.
Dacă la începuturile existenței lor, băncile au fost create din rațiuni care vizau colectarea
de fonduri pentru susținerea derulării campaniilor militare (Banca Angliei, spre exemplu, a fost
creată în anul 1694 pentru mobilizarea de fonduri în scopul finanțării războiului din Țările de Jos,
Banca Națională a Moldovei fondată în 1857 s -a ocupat și de cumpărarea de cămile în contul
armatei coloniale britanice din India etc.) pe măsura dezvoltării societății, rolul și funcțiile băncilor
s-au cristalizat, perfecționându -se și amplificându -se, ori căpătând mai multă amploare de la o
perioadă istorică la alta.
Când circulația numerarului era importantă, iar sarci nile băncilor erau re strânse , se vorbea
despre banca de emisiune. 'În prezent, când ponderea principală în circulație o dețin alte semne
bănești decât cele emise de banca de emisiun e, iar sarcinile acestei bănci au devenit general –
economice, se utilizează termenul de banca centrală.
Activitatea de emisiune a băncii centrale și -a pierdut oarecum din importanța odată cu
apariția banilor de cont (scripturali) emiși de băncile comerciale.
Funcțiile sistemului bancar sunt definite în funcțiile Bănci Centrale, respective:
• instituția bancară aflată în fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere și organizare
a relațiilor monetar – financiare ale unui stat, pe plan intern și în relațiile cu alte sisteme monetare;
• institutul bancar aflat în frun tea întregului a parat bancar în aproape toate statele ;
• instituția abilitată să conducă politica monetară a unei țări, aceasta fiind una din părțile
unui sistem bancar modern constituit pe două niveluri .
Cu toate că fiecare formă a managementului bancar își are propriile e i funcționalități, în
ansamblul lor și la nivel macroeconomic, băncile îndeplinesc următoarele funcții :
a) atragerea disponibilităților monetare temporar libere ale diferiților agenți economici.
În acest sens, întreprinzătorii, instituțiile, diferitele societăți, populația și chiar statul apelează la
bănci pentru a le păstra veniturile și capitalurile, pentru care acestea plătesc o anumită dobândă.
b) acordarea și deci, distribuirea de miloace bănești suplimentare diferiților agenți, la
solicitarea acestora, în vederea completării capitalurilor proprii. În felul acesta, băncile se dovedesc
un sprijin în susținerea proceselor economice pe care le desfășoară un agent economic sau altul.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

20
c) băncile, în principal banca centrală, datorită poziției pe care o are în mecanismul
economic, emit și pun în circulație atât monedă de hârtie, moneda divizionară cât și moneda de
cont, contribuind astfel la asigurarea proceselor de aprovizionare, producție ș i desfacere și, pe
această bază , la formarea masei moneta re în circulați e.
d) băncile pot crea instrumente de credit ale circulației. Astfel , ele pot să acorde credite
prin mi jloacele proprii de care dispun , prin acumulările formate din depuneri și prin emisiunea de
bancnote. În felul acesta este limitată ca ntitatea de numerar care ar trebui să circule în realitate.
e) activitatea bancară pune în evidență atât avantajele de ordin tehnic cât și economic,
întrucât asigură păstrarea sumelor proprietate a deponenților, efectuarea rapidă a plăților și
capacit atea de a deține informații5.

1.2. Componență sistemului bancar
1.2.1. Banca Nationala a Romaniei

Banca Națională a R omâniei(BNR) este o instituție bancară cu personalitate juridică, ce
asigură emisiunea de monedă, elaborează și aplică politica monetară și de credit a României.
Banca Națională a României are un rol intrinsec în menținerea stabilității financiare, date
fiind responsabilitățile ce rezultă din dubla sa ipostază de autoritate monetară și prudențială.
Atribuții subsumate obiectivelor de stabili tate financiară sunt exercitate atât prin
reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor aflate sub autoritatea sa, cât și prin
formularea și transmiterea eficientă a măsurilor de politică monetară și supravegherea funcționării
în condiții opti me a sistemelor de plăți și decontări de importanță sistemică.
Totodată, este necesară identificarea riscurilor și vulnerabilităților întregului sistem
financiar, în ansamblul său și pe componentele sale, deoarece monitorizarea stabilității financiare
este preventivă. Apariția și dezvoltarea unor disfuncționalități, precum evaluarea incorectă a
riscurilor și ineficiența alocării capitalului, pot afecta stabilitatea sistemului financiar și stabilitatea
economică.
Cooperarea dintre Banca Națională a României și celelalte autorități de reglementare și
supraveghere a diferitelor sectoare ale sistemului financiar românesc s -a intensificat treptat, pe

5 Ilie Mihai , Management financiar -bancar , Editura Funda ției Rom ânia de M âine, Bucure ști, 2007, Univestitatea Spiru Haret

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

21
măsură ce sistemul financiar românesc, în ansamblul său, a devenit mult mai dinamic și complex,
determinând între pătrunderi la nivel instituțional. Astfel a devenit necesară conlucrarea dintre
autoritățile responsabile cu autorizarea, reglementarea, supravegherea și controlul piețelor
componente ale sistemului financiar, pentru a asigura transparență și integritatea sistemului
financiar și a piețelor sale componente, respectarea cadrului legal aplicabil, precum și lărgirea
cadrului nați onal de stabilitate financiară.
Activitatea Băncii Naționale a României(BNR) se desfășoară pe baza Legii 312/2004
privind statutul Băn cii Naționale, care grupează operațiile pe care le desfășoară în corelație cu
funcțiile acesteia, fiind:
1)Emisiune monetară, ce conferă Băncii Naționale a României(BNR) funcția de banca
centrală. BNR este unica instituție autorizată să emită monedă metali că și bancnote.
2) Efectuează operațiuni cu societățile bancare și cu alte instituții de credit. Această funcție
rezultă din rolul de „ banca a băncilor” și de creditare a acestora, referindu -se în principal la:
– reescontarea efectelor de comerț și a titlurilor de stat prezentate de societățile bancare;
– acordarea de credite societǎților bancare și altor instituții financiare, sub forma creditelor
de refinanțare, stabilind și nivelul ratei(dobânzi)referintǎ;
– stabilirea regimului rezervelor minime obligatorii reprezentând sume de bani pe care
băncile sunt obligate să le păstreze în conturi deschise la Banca Națională a României (BNR).
3) Efectuează operațiuni cu Trezoreria statului, ceea ce conferă Bǎncii Naționale a
României (BNR) rolul de ban că a statului. Banca Națională a României(BNR) ține evidența
contului curent al Trezoreriei statului efectuând încasări și plăți în/din contul acesteia.
4) Efectuează operațiuni cu aur și valute, expresie a funcției de centru valutar a Bănci i
Naționale a României( BNR).
5) Reglementează și controlează tranzacțiile valutare pe teritoriul României.
În acest s cop Banca Națională a României ( BNR) elaborează regulamentul operațiunilor în
valută, supraveghează și autorizează casele de schimb valuta r și toate tranzactile efectuate pe piața
valutară internă.
6) Efectuează operațiuni cu titluri de stat în comformitate cu reglementările proprii, Banca
Naționalǎ a României (BNR) acționând ca agent pe contul statului în ceea ce privește:
– plasare a emisiunilor de titluri de stat și alte efecte negociabile de îndatorare a statului
român;
– exercitare funcțiilor de agent de înregistr are, depozitare și transferare a titlurilor de stat;

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

22
– plata capitalului, dobânzilor și comisioanelor aferente.
Calitatea de bancă de stat este determinată de funcția pe care o are de a administra
fondurile statului.
În Romania, Banca Națională a României (BNR), că banca centrală îndeplinește
următoarele funcțiuni:
– ține în evidențele sale, contul cur ent general al Trezoreriei statului, deschis pe numele
Ministerului de Finanțe;
– primește încasările pentru contul curent al Trezoreriei statului și efectuează plățile în limita
disponibilității existente în acest cont;
– în baza convențiilor existente în prealabil cu Ministerul Finanțelor (MF), Banca Națională
a României (BNR), poate realiza ca agent pe contul statului, operații în ceea ce privește:
a) amplasarea emisiunilor de titluri de stat și a altor efecte negociabile de îndatorare a
statului român;
b) plata capitalului, dobânzilor, comisioanelor și spezelor aferente;
c) exercitarea funcțiilor de agent de înregistrare, depozitare și transfer al titlurilor de stat;
d) executarea decontărilor în contul de execuție bugetarǎ pune în discuție independentă
băncii față de Guvern sau de puterea politică, adică dacă ea este o putere asociată, auxiliară, care
concură, cu propriile mijloace, la realizarea politicii economice globale sau ea are o misiune
proprie, car e trebuie urmată în mod independent și care poate chiar să amenințe uneori să se dirijeze
într-o contrapunere.
Dacă independența presupune avantaje: continuitatea politicilor monetare, protecția
împotriva tentațiilor de a relansa aceastǎ politică în scopur i electorale și furnizarea de credibilitate
a politicii monetare, ea are și inconvienente, precum: tendința de a se sprijini numai pe politica
monetară pentru a asigura stabilitatea, riscul ” egoismul sacru ” în cooperarea internațională.
Funcțiile princip ale ale unei bănci centrale sunt următoarele:
o funcția de emisiune de bancnote care, deși ca semne ale creditului ies din
circulația comercială propriu – zisă și intră în circulația generală ca mijloace de plată legale;
o concentrarea rezevelor bănești al e băncilor și acordarea de credite, ca
împrumutător d e ultimă instanță acestor bănci ;
o influențarea directă sau indirectă a costului creditului în țară respectivă;
o acordă împrumuturi statului și păstreaz ă tezaurul statului ;
o elaborează și aplică polit ica monetară în țara respectivă ;

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

23
o veghează asupra circulației bănești și st abilității nivelului prețurilor ;
o sprijină creșterea economică și asigură echilibrul extern;
o cooperarea și întărirea rel ațiilor monetare internaționale ;
o supravegherea întregulu i sistem bancar din țara respectivă, fie direct, fie în
colaborare cu alte instituții specializate.
Funcțiile Băncii Naționale a României , ca banca centrală a statului roman, se
circumscriu funcțiilor generale ale oricărei bănci centrale, fiind stabilite p rin Legea nr. 101/1998,
astfel:
• Banca Națională a României este unica instituție autorizată să emită însemne
monetare că mijloace legale de plată pe teri toriul României ;
• Banca Națională a României este banca băncilor, pe care le autorizează să
funcționeze pe teritoriul României, le reglementează și le supraveghează activitatea;
• Banca Națională a României este casier general și bancher al statului, participă
la procesul execuției bugetului de stat și ține evidența contului curent al Trezore riei Statului;
• Elaborează, aplică și răspunde de politica monetară a țării, care vizează creditul,
operațiunile de piață, volumul și structura masei monetare, nivelul dobânzilor, cursul de schimb al
monedei naționale în raport cu alte valute, situația ba lanței de plăți externe a țării;
• Stabilește și conduce politica valutară și gestionează rezervele internaționale ale
țării (aur, valută, drepturi speciale de tragere);
• Supraveghează și reglementează sistemul de plăți al țării.
Oricât de importantă ar f i o bancă centrală, pentru că măsurile și acțiunile sale în domeniul
politicii monetare să fie corect înțelese, aplicate și să aibă efectul scontat, este necesar ca în
realizarea funcțiilor sale, aceasta să conlucreze strâns cu celelalte instituții legisla tive sau executive
ale statului și nu în ultimul rând cu băncile comerciale, cu agenții economici și populația.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

24
1.2.2. Băncile comerciale

Băncile comerciale, în accepțiunea modernă, au apărut în legătură cu dezvoltarea
comerțului și a acumulărilor de capi taluri bănești, expresie a dezvoltării producției și expansiunii
economiei. Participând la dezvoltarea operațiunilor comerciale prin intermediul titlurilor cambiale,
în mod firesc, acest e bănci au primit apelativul de” bănci comerciale ”.
În procesul apariț iei băancilor comerciale, un rol aparte l -au avut zarafii și cămătarii, cei
care făceau comerț cu banii și erau principalii intermediari ai circulației moderne. Pe de altă parte,
deplasarea banilor cu valoare intrinsecă la locurile de utilizare, asocită cu riscul de a fi sustrași,
implică importanță cheltuieli de transport și de asigurare a securității acestora, deținerea în sine a
banilor neaducând niciun profit.
În epoca contemporană, rolul și locul băncilor comerciale sunt strâns legate de calitatea
lor de intermediari, în comtextul relației economii -investiții, relației fundamentală în ceea ce
privește asigurarea creșterii economice. Mobilizarea economiilor bănești ale agenților economici
și populației într -un cadru organizat la dispoziția băncilor, cons tituie o premisă principală a
dezvoltării economice. Aceste economii reprezintă venituri neconsumate în perioada curentă și
totodată o cerere potențială pentru producția viitoare, în realizarea investițiilor, agenții economici
recurgând atât la propriile c apitaluri, cât și la creditele acordate de către bănci, în așa -zisul proces
de reciclare și valorificare a capitalurilor bănești. Ca atare, se creează condițiile favorabile unei
ample redistribuiri a capitalurilor bănești, realizată printr -o rețea de inter mediari1, care, în
exclusivitate la început și apoi cu preponderentă în cadrul sistemelor bancare moderne, s -a
constituit în rețeaua băncilor comerciale sau de depozit.
Băncile comerciale își desfășoară activitatea atât pe plan intern cât și internațional,
axându -se în principal pe: acordarea de credite populației, agenților economici și altor bănci;
acceptarea de depuneri de la alte bănci, populație și agenți economici; operațiuni valutare;
administrarea averilor; plasamentul împrumuturilor; finanțarea sch imburilor comerciale ale țării
unde sunt amplasate; acordarea de credite pe termen mijlociu și lung pentru export, mobilizând în
acest scop fonduri prin emiterea de obligațiuni. De asemenea, aceste bănci acordă credite filialelor
bancare sau comerciale ale țării în străinătate, derulează operațiuni de schimb valutar, mobilizează
împrumuturi pentru diferiți solicitatori străini.
În mod tradițional, băncile comerciale îndeplinesc trei funcții: atragerea de depozite,
acordarea de credite și transferul fonduril or. În timp, băncile au început să se implice și să dezvolte

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

25
și operațiuni specifice instituțiilor financiare specializate non -bancare, operațiuni asociate
investițiilor financiare cum sunt: emiterea, subscrierea și lansarea unor împrumuturi pe bază de
obligațiuni, activități de brokeraj și de dealer, managementul portofoliilor investiționale ale
clienților, managementul plăților curente ale clientelei bancare, cuprinse în denumirea de activitate
bancară de investiții financiare (investment banking).
Băncil e comerciale, de regulă, poartă denumiri diferite sau sunt clasificate în funcție de
anumite criterii cum ar fi: volumul activității, specificul operațiunilor, domeniul, sectorul de care
își au, în principal, legată activitatea. Aceste clasificări, ca și d enumirea băncilor comerciale, diferă
de la o țară la alta și poartă amprenta evoluției istorice a sistemului bancar național, dar și a
prefacerilor ce au avut loc în domeniul bancar la nivel internațional.
Cel mai larg criteriu de clasificare este din punc t de vedere al dimensiunii operațiunilor :
– bănci detailiste – dezvoltă operațiuni de valori relativ mici, se adresează
publicului larg, deservind deopotrivă persoane particulare și firme mici și mijlocii, au o largă rețea
de sucursale și filiale la nivel național, dezvoltă în principal operațiuni bancare tradiționale;
– bănci angrosiste – au structuri teritoriale restrânse, de exemplu câte o sucursală
în diferite centre financiare naționale sau internaționale, dezvoltă operațiuni de valori mari,
clientela este formată din mari companii sau alte instituții financiare importante, gama operațiunilor
este foarte diversificată atât în domeniul operațiunilor bancare tradiționale și al activității bancare
de investiții financiare, cât și pe zone geografice de cup rindere – național și internațional. În
dezvoltarea operațiunilor pe teritoriul național folosesc de multe ori rețele de sucursale ale băncilor
detailiste. Informatizarea activității bancare a diminuat aceste practici, conducând la structuri de
organizare a băncilor denumite „bănci fără pereți”.
Un alt criteriu este cel privind spațiul geografic în care o bancă este autorizată să își
desfășoare activitatea :
• bănci locale – sunt autorizate să opereze în cadrul unei țări, într -un teritoriu, zonă
administrati vă, deservind, de regulă, publicul și întreprinderile mici și mijlocii, nu dezvoltă
operațiuni cu străinătatea, în care scop utilizează serviciile altor bănci autorizate în acest sens.
Astfel sunt băncile cantonale din Elveția, băncile locale și regionale din Japonia, unele din băncile
statelor din SUA, băncile landurilor din Germania;
– bănci cu arie de cuprindere națională – sunt autorizate să efectueze operațiuni
pe tot teritoriul unei țări, au rețea de sucursale și de cele mai multe ori sunt autorizate să dezvolte
și operațiuni cu străinătatea;

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

26
• bănci internaționale – desemnează băncile care au centrala amplasată într -o țară,
centru financiar sau teritoriu off -shore, dar a căror activitate se desfășoară în totalitate sau
preponderent în străinătate prin sucursalele sau subsidiarele lor (instituții financiare sau bancare
internaționale independente, dar pe care le controlează, de regulă, în proporție de 30 -40% din
totalul activelor). Acest termen este utilizat și pentru instituții financiar -bancare
interg uvernamentale al căror capital provine din două sau mai multe țări și a căror activitate
specifică, desfășurându -se la nivel internațional, depășește granițele unei țări (Banca
Reglementelor Internaționale; Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltar e; Banca
Mondială etc.).
Băncile comerciale sunt foarte diversificate, ele putând fi diferențiate și după tipul
operațiunilor sau sfera teritorială de cuprindere . De aceea, denumirea de bancă comercială este
asociată unui termen care îi definește specificu l, astfel:
• bănci universale – sunt denumite acele bănci care efectuează toate operațiunile
bancare și care nu își limitează activitatea la anumite sectoare;
• bănci specializate – este denumirea generică pentru a desemna băncile
comerciale sau instituț iile de credit care, de regulă, alături de operațiuni bancare de bază, dezvoltă
preponderent operațiuni bancare de un anumit tip sau într -un anumit domeniu.
Din punct de vedere al specificului operațiunilor pe care le efectuează și/sau al
domeniului sau se ctorului de activitate pe care îl deservesc, denumirile și grupările diferă de la o
țară la alta, fiind foarte diverse:
• bănci de afaceri – realizează cea mai mare parte a activității pe plan intern,
atrăgând depozite și acordând credite pe diferite term ene agenților economici autohtoni,
susținându -i financiar în activitatea lor;
• bănci de depozit – sunt, în esență, asemănătoare băncilor de afaceri, dar
terminologia este utilizată în unele țări în care se face distincție prin autorizările date de banca
centrală între bănci care au dreptul să atragă fonduri sub formă de depozite și instituții financiar –
bancare care nu au acest drept. În Franța, băncile comerciale se numesc bănci de depozit. În SUA
și Germania aceste bănci se ocupă și de emisiunea și plasa rea hârtiilor de valoare, acordarea de
credite pe gaj de hârtii de valoare soc ietăților financiare etc. După anii `60, băncile de depozit au
început să acorde o atenție deosebită creditării activității de comerț exterior și operațiunilor
valutare, înființâ nd în acest scop, sucursale și agenții în străinătate;

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

27
• case de emisiune – sunt instituții bancare care asigură plasarea pe piață a unor
emisiuni de hârtii de valoare (acțiuni, obligațiuni etc.); în Anglia aceste instituții sunt considerate
“merchant bank s”, în timp ce în SUA sunt calificate drept „investment banks”;
• case de scont – sunt specializate în acordarea de credite pe termen scurt, prin
scontarea instrumentelor de plată și credit;
• bănci specializate pe domenii sau sectoare de activitate – sunt bănci agricole,
bănci pentru comerț sau pentru industrie, care oferă întreaga gamă de servicii bancare predominant
în domeniul denumirii care le definesc;
• bănci de investiții (de dezvoltare) – acordă credite pe termen mediu și lung
întreprinderilor i ndustriale și din alte ramuri economice pentru investiții, procurându -și fondurile
pe baza unor forme de economisire pe durate mai îndelungate decât cele obișnuite;
• bănci ipotecare – acordă împrumuturi pe termen lung garantate cu o ipotecă
asupra imobile lor deținute de debitori;
• bănci de comerț exterior sau de import -export – creditează, pe diferite termene,
producătorii/exportatorii autohtoni, pentru a -i sprijini în activitatea de promovare a produselor țării
respective pe piețele externe, garantează c reditele externe și efectuează operațiuni de casă în
favoarea importatorilor și exportatorilor. În unele țări (Elveția, Belgia), finanțarea activității de
comerț exterior este realizată de băncile comerciale și într -o proporție redusă de băncile de
depozit e, fără a exista o bancă specializată în acest scop. În alte state au fost create instituții bancare
guvernamentale cu o activitate strict profilată în acest sens, care singure sau în colaborare cu
băncile comerciale, sprijină promovarea exporturilor țării respective (Eximbank în SUA, Banca de
import -export a Japoniei, Banca pen tru Comerț Exterior a Franței).
După anii ’80, la nivelul sistemului bancar s -au manifestat două tendințe. Una prin care
băncile specializate au început să desfășoare, alături de ope rațiunile specifice care inițial le
defineau, activități bancare de orice tip, pentru orice client care se prezenta la ghișeu, din dorința
de a deveni mai competitive ca urmare a relaxării reglementărilor bancare naționale. Aceste bănci
au fost denumite bă nci globale sau universale, în sensul că dezvoltă întreaga gamă de operațiuni
financiar -bancare indiferent de domeniul sau sectorul de proveniență al clientului sau calitatea
juridică a acestuia. Modelul băncii universale este predominant în Europa contine ntală,

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

28
impunându -se în a doua jumătate a secolului al XIX -lea, perioadă când bancherii au angajat băncile
în activități diverse și în special în op erațiuni internaționale6.
A doua tendință a fost dezvoltarea operațiunilor bancare de investiții financiare, operațiuni
care în cazul unor bănci au devenit predominante: vânzarea și distribuția de noi titluri financiare
emise, eliminând intermediarii financiari tradiționali, consultanță financiară7.

1.2.3. Instituțiil e financiar n ebancare
Instituție financiară n ebancară (IFN) este o entitate, alta decât instituțiile de credit ( bănci ),
ce desfășoară o activitate de creditare cu titlu profes ional, în condițiile stabilite de lege. În cazul
României, înființarea și funcționarea IFN -urilor sunt reglementate de Legea nr. 93/2009 privind
instituțiile financiare nebancare8.
Instituțiile financiare nebancare, pot desfășura, în condițiile legii, urm ătoarele activități de
creditare:
a) acordare de credite, incluzând: credite de consum , credite ipotecare , credite imobiliare,
microcredite, finanțarea tranzacțiilor comerciale, operațiuni de factoring , scontare, forfetare;
b) leasing financiar;
c) emitere de garanții, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de
finanțare;
d) acordare de credite cu pri mire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;
e) acordare de credite către membrii asociașiilor fără scop patrimonial organizate pe baza
liberului consimțământ al salariaților/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi
financi are a membrilor lor de către aceste entități, organizate sub formă juridică a caselor de ajutor
reciproc;
f) alte forme de finanțare de natura creditului.
În funcție de natura activitații, instituțiile financiare nebancare au obligația de a se înscrie
într-unul dintre registrele BNR : Registrul Special, Registrul General sau Registrul de Evidență.

6 Dardac Nicolae , Barbu Teodora , Monedă, bănci și politici monetare , Ed. Didactică și Pedagogică, Bucure ști, 2005, p. 201
7 Gheorghe Manolescu, Bănci si credit , Editura Funda ției Rom ânia de M âine, Bucure ști, 2007
8 Legea nr. 93/2009 din 08/04/2009 privind inst ituțiile financiare nebancare. Publicat in Monitoru l Oficial, Partea I nr. 259 din
21/04/2009

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 1

29
Instituțiile înscrise în registrele Special și General au obligația de a se constitui ca societăți
comerciale pe acțiuni și sunt supravegheate de către Banca Națională a României .
În România , ponderea creditelor acordate de IFN -uri a crescut de la 2,2% în 2003 la 6 ,5%
din PIB în 2007, în condițiile în care creditele acordate de bănci ajungeau la nivelul de 40%.
Ponderea activelor IFN -urilor este de 10% din totalul activelor sistemului bancar (anul 2008) .
De regulă, împrumuturile nebancare sunt mai scumpe decât cele bancare și au o perioadă
de rambursare mai mică. Dobânda anuală efectivă (DAE) poate ajunge și până la 80 -90%.
Noutățile 2013: Din statisticile Băncii Naționale, creditele nebancare în primul trimestru
din 2013, în lei, au crescut cu foarte puțin față de aceeași perioadă a anului trecut, dar, foarte
important, cele acordate în alte valute (în special cele în euro) au scăzut spectaculos. Per total, se
confirmă observațiile: IFN -uri mai multe, clienți mai mulți, credite nebancare mai multe, dar sume
mai mici.
În luna august 20 15, creditarea în euro a IFN -urilor din România atinsese maximul
ultimilor 2 ani, de 5,3 miliarde .
Creditele nebancare se pot obține după depunerea documentelor necesare solicitate de
către respectiva Instituție Financiară. Procesul de evaluare și verifica re a actelor, inclusiv semnarea
contractelor, nu durează mai mult de 7 zile pentru creditele ipotecare nebancare, și poate ajunge
până la 24 de ore pentru creditele de nevoi personale (produse de creditare rapidă).
Majoritatea Instituțiilor Financiare Neba ncare solicită condiții minimale de eligibilitate.
Generalizând, pentru accesarea unui credit nebancar trebuie îndeplinite următoarele condiții:
• Vârsta cuprinsă între 21 și 69 ani;
• Domiciliul stabil pe teritoriul României;
• Buletin sau carte de identitate;
• Dovada unui venit minim permanent.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2
30
Capitolul 2. Creditul banca, activitatea de baza a banci

2.1. Conținutul și esența creditului

Creditul bancar reprezintă o component definitorie a intermedierii financiare. Creditarea
constituie principalul flux de finan țare a economiei, formele și instrumentele de credit
diversificându -se și adaptându -se cerințelor clientele, transformării tehnologiei de transfer și
concurenței dintr -un mediu caracterizat prin incertitudini și riscuri.
În ultimi 30 de ani, pătrunderea b ăncilor pe piețele financiare, inovațiile financiare,
securizarea creditelor au reorientat fluxurile de împrumut spre titlurile financiare, însă creditul
rămâne cel care susține, direct și indirect, ansamblul procesului de finanțare, managementul
creditulu i, al riscului de credit reprezentând, de fapt, problema centrală a funcționării întregului
sistem bancar și financiar.
Creditul bancar a devenit unul din mecanismele fundamentale ale vieții economice
începînd din 1850, după revoluția industrială, făcînd p osibilă anticiparea cumpărărilor, și, astfel,
exercitînd un efect multiplicator asupra activității economice.
Creditul bancar permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiții sau activități
curente. Fondurile disponibile, constînd în economii pentru diferite perioade de timp, precum și
fondurile strînse prin vînzarea de acțiuni și obligațiuni pot fi folosite pentru acordarea de
împrumuturi întreprinderilor de stat și particulare.
Creditul bancar este unul din motoarele principale ale întregului angrenaj economico –
social. Utilizarea rațională a creditului sporește puterea productivă a capitalului și asigură un volum
mare de produse. Pe măsura dezvoltării economico -sociale, rolul și importanța creditului în
economia fiecărei țări au marcat o creșt ere considerabilă, avînd loc totodată, diversificarea
funcțiilor îndeplinite de credit.
În primul rînd, creditul îndeplinește o funcție distributivă prin faptul că redistribuie
rezervele bănești disponibile la un moment dat în economie sub forma împrumutur ilor acordate
anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finanțare. Prin
disponibilități sunt desemnate atît excedentele din conturile întreprinderilor deschise la bănci și
aflate temporar în stare inactivă, rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi la bănci, cît și
sumele economisite de populație pentru diferite scopuri și depuse spre păstrare la băncile
comerciale.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

31
Deci, creditul bancar apare ca un sistem de relații între bănci și întreprinderi, în cadrul
căruia mijloacele bănești ale întreprinderilor, cît și mijloacele bănești ale sistemului financiar devin,
în urma mobilizării lor de către bănci, resurse ale sistemului de credit și sunt utilizate prin
redistribuire la acordarea creditelor economiei.
Oferind întreprinzătorilor toate aceste disponibilități, băncile, prin creditarea acestora,
transformă economiile sterile în capitaluri productive, contribuind astfel la creșterea avuției reale
a societății. Din acest motiv se poate afirma că, creditul sporește p uterea de acțiune productivă a
capitalului.
În limba română, cuvântul “credit” a pătruns în secolul XVIII, fiind preluat din limba
franceză. Analiza apariției cuvântului evidențiază faptul că, pe măsura instituționalizării funcției
monetare ca mijloc de p lată, a avut loc declararea în timp a actului de vânzare de cel de plată. Acest
fenomen de vânzare exprimă o conexiune directă între producător și consumator, între oferta și
cerere și între furnizor și beneficiar, aceștia fiind doi agenți economici reprez entativi ai economiei,
rezultând astfel din această relație întreaga esență a procesului de creditare.

2.1.1. Continutul si caracteristicile creditului

În literatura de specialitate, definiția creditului și accepțiunile sale sunt foarte diferite:
“Cred itul poate fi definit ca o formă specială de mișcare a valorilor: vânzarea de mărfuri cu plata
amanita sau tranferare de monedă cu tit lul de împrumut”9.
“Creditul este operațiunea prin care se ia în stăpânire imediat resurse, în schimbul unei
promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoțite de plata unei dobânzi ce remunerează
pe împrumutător”10.
Apariția creditului a depins de un anumit stadiude dezvoltare a schimbului, când
vânzătorul oferă cumpărătorului valori de întrebuințare în schimbul unei p romisiuni că va primi
cândva o valoare, constituind astfel o vânzare pe credit.
Sub aspect economic, creditul constă în cedarea unei valori de întrebuințare prezente în
schimbul unor valori de primit în viitor.

9 Petre Deaconu , Creditare Ban cară, Editura. Fundației R omânia de Mâine, București, 200 8
10 Cezar Bazno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă. Credit. Bănci , Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

32
Sub un alt aspect, apariția creditului a rez ultat din necesitatea stingerii obligațiilor dintre
diferiți agenți economici, proces ce nu se putea finaliza utilizând doar moneda lichidă iar creditul
a devenit un mijloc de desfășurare a unui proces economic. La nivelul agentului economic se poate
obser va încă de atunci că, pe lângă capitalul propriu, se contractează împrumuturi bancare, sub
forma creditului.
Există trei aspect ce se regăsesc în diferitele definiții ale creditului:
a) existența unor disponibilități de monedă la unii agenți economicisi ac ceptul accestora
de a le împrumuta altor agenți;
b) pierderea temporară a unor drepturi de către cel care acordă împrumutul;
c) obligativitatea împrumutatului de a restitui împrumutul la un anumit termen numit
scadență, însoțit obligatoriu de dobândă.
Relația de creditare are câteva caracteristici care delimitează conținutul creditului:
• Subiecții relației de credit, creditorul și debitorul, acoperă o mare diversitate în ceea ce
privește apartenența la structurile social -economice, motivația angajării într -un raport de credit și
durata acestuia. După natura participanților în raportul de credit, aceștia pot fi grupați în trei
categorii cu amplacuprindere: întreprinderile, populația și statul. Raportul de credit implică
redistribuirea unor capitaluri disponi bile, cee ace presupune existent unor procese de economisire
sau de acumulări monetare.
• Promisiune de rambursare este elemental essential al relației de credit, presupune riscuri
care necesită în consecință apariția unor garanții. În raporturile de credi t există două tipuri de risc:
– Riscul de nerambursare care constă în probabilitatea întârzierii la plată sau a incapacității
de plată datorită unor factori diverși, dificultăților sectoriale, deficiențelor împrumutatului,
prevenirea riscului putându -se realiza prin diversificarea sau prin garantarea împrumutului.
– Riscul de imobilizare intervine la bancă sau la deținătorul de depozite, care nu sunt în
măsură să satisfacă cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereușite a creditelor
acordate. Prevenitrea unui asemenea risc se poate obține prin administrarea juridicioasă a
depozitelor și creditelor de către bănci, angajarea de credite pe hârtii de valoare, mobilizarea
efectelor prin rescont și prin alte operațiuni. În acest sens, banca tre buie să -și întărească poziția de
creditare prin garanții personale și garanții reale.
• Termenul de rambursare este o caracteristică esențială a creditului, are o mare varietate.
De la termene foarte scurte de 24 ore se ajunge la termene de la 30 la 50 de ani și chiar 100 de ani
(pentru construcția de locuințe). Pentru creditele pe termen scur teste specifică rambursarea integral

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

33
la scadență. Creditele pe termen mijlociu și lung implică adesea rambursare eșalonată, fapt ce
înseamnă că, pe parcurs, la termen e stabilite, lunare, trimestrial etc., odată cu plățile cuvenite pentru
dobânzi se rambursează o parte din împrumut.
• Dobânda reprezintă caracteristică definitorie a creditului. Clauza dobânzii fixe,
convenită în cadrul acordului de credit, este acceptabi lă pentru ambele părți, pentru întregul
împrumut și pe toată durata creditului. Sub presiunea inflațională s -a instituit regiul dobânzilor
variabile, situație în care dobânzile se modifică periodic, în funcție de nivelul dobânzilor pe piață.
În cadrul acor dului de credit se pot prevedea cumularea dobânzilor cuvenite și plată integral a
acesteia la încheierea contractului.
• Acordarea creditului. Creditul poate fi constituit în cadrul unei tranzacții unice:
acordarea unu împrumut, vânzarea ubei obligațiuni, angajarea unui depozit. În cadrul sistemelor
de credit deschis, cum ar fii liniile de credit, împrumuturile efective intervin la intervale liber alese
de către debitor, cărțile de credit fiind modalitățile cele mai răspândite pentru această formă.
Consimți rea tranzacției, respective, acordarea creditului, fiind un act de mare importanță, creditorul
trebuie să -și asigure o bună informare și documentare pentru evitarea riscului.
• Consemnarea și transferabilitatea sunt caracteristici necesare ale creditului. Acordurile
de credit sunt consemnate, în marea lor majoritate, prin înscrisuri, instrument de credit a cărei formă
de prezentare implică aspect multiple și diferențiate, esențială fiind obligația fermă a debitorului
privind rambursarea împrumutului, respec tiv, dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată.
Prin intermediul transferului se realizează cesiunea creanței, a dreptului de a încasa suma
înscrisă în instrumental de credit, precum și veniturile accesorii.
Transferul direct este desfășurat în ca drul raporturilor directe între creditori sau între bănci
privind circulația cambiei, a cecului etc., în timp ce transferal pe piețele financiare are ca obiect
obligațiunile și alte hârtii de valoare asimilate.
Prin creditare băncile folosesc, într -o primă etapă, capitalurile temporar disponibile,
mobilizate de ele, pentru că, într -o etapă următoare, să recurgă la concursul altor fluxuri de capital
existente sau create de banca de emisiuni și alte bănci prin operațiile de recreditare.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

34
2.1.2. Principiile creditării

În sistemul economiei de piață, profitul constituie scopul final al orcărei activități, Și în
cazul băncilor, fiecare unitate monetară trebuie să fe recuperate și să aducă un beneficiu, care pentru
aceste instituții se concretizează în dobândă11.
Principiul general – profitul trebuie să fie mai mare decât dobânda, capătă în cazul
băncilor o formă specifică, în sensul că dobânda primită la creditela acordate agenților economici
trebuie să fie mai mare decât cea plătită de Banca Națională, altor băn ci sau client, pentru fondurile
păstrate în conturile deschise.
Riscul și sensibilitatea capătă noi dimensiuni în cazul băncilor, esența reușitei activității
lor constând tocmai în folosirea fondurilor. De aceea este necesară o strategie care să țină seama
de activitatea de creditare și care să aibă drept principii obiective: plasarea resurselor băncii în
investiții profitabile, acordarea de credite rambursabile la scandență, încurajarea extinderii
creditelor ce satisfac nevoile de performanță bancară.
Econ omiile actuale, ca economii monetare, presupun desfășurarea unui amplu process de
creditare, ca o latură consistentă a activității bancare, existând o interdependență a creditului și
situației financiare a agenților economici:
– în primul rând, prin situa ția creditelor se reflectă starea financiară a oricărui
întreprinzător angajat în relația de creditare;
– în al doilea rând, o bună susținere financiară va genera condiții favorabile pentru
obținerea de noi credite.
Desfășurarea adecvată a procesului de cr editare este reglementată și organizată în sensul
asigurării unei intermedieri financiare care să permită satisfacerea adecvată a nevoilor de finanțare
a clienților, dar și realizarea eficientă și cât mai sigură a acestei activități din punctul de vedere a l
băncii, aceste deziderate fiind impuse prin respectarea principiilor de creditare.
1. Un principiu de bază după care se călăuzește întreaga activitate bancară este
prudentă bancară . Ca atare, băncile vor urmări ca solicitanții de credit să de adovadă de
credibilitate. Toate operațiunile de creditare și cele în legătură cu constituirea garanției vor trebui
consemnate în documentele contractuale, din care să rezulte fără echivoc toți termenii și toate
condițiile respectivelor tranzacții.

11 Petre Deaconu , Creditare Ban cară, Editura Fundați ei România de Mâine, București, 2008

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

35
Activitatea de cred itare trebuie să prezinte interes atât pentru bancă, ce are în vedere o
sporire a profiturilor obținute din dobânzi, cât și pentru agenții economici, ce urmăresc
consolidarea afacerilor și, dacă este posibil, obținerea unei mai bune rentabilități financiar e, urmare
a utilizării efectului de “levier” financiar favorabil.
Pe întreaga durată a creditării, debitorul are obligația să pună la dispoziția băncii un
exemplar din bilanțul contabil, situațiile contabile periodice și orice alte documente solicitate de
creditor, această obligație fiind că o clauză distinctă prevăzută în contracul de credite.
2. Un alt principiu care trebuie respectat este acela al respectării destinației
creditului, care afirmă că împrumuturile și scrisorile de garanție solicitate băncii , indiferent de
sumă, durată de rambursare, respectiv valabilitate, se acordă numai pentru destinația stabilită prin
contracte, nerespectarea acestei condiții dând dreptul băncii să rezilieze contracul de credit și să
retragă împrumutul.
În practica bancar ă, persoanele fizice pot să solicite credited aca îndeplinesc o serie de
criterii, cum ar fi:
o Realizează venituri certe și cu character permanent pe întreaga perioadă de creditare;
o Garantează rambursarea creditelorsolicitate cu venituri pe care le real izează, precum și
cu alte valori materiale;
o Nu înregistrează debite restante sau alte obligații neachitate la scadență la data solicitării
împrumutului.
3. Principiul planificării creditelor afirmă necesitatea estimării, cuantificării
cerințelor și poten țialului de creditare ale băncii, sub forma unor situații bilanțiere care cuprin
resursele totale de creditare (disponibilități și depozite, valori mobiliare, refinanțări etc.) și
plasamentele (credite, plasamente interbancare, rezervă minimă obligatorie e tc.). Din compararea
resurselor totale de creditare (Rtc) cu totalul plasamentelor (Pt) pot să apară următoarele două
situații:
▪ Rtc < Pt – deficit de resurse;
▪ Rtc > Pt – excedent de resurse.
Încă din faza de planificare, pentru diminuarea riscului lipsei d e lichidități, se va urmări
asigurarea corelării creditelor cu resursele de acoperire a acestora, atât în structură, cât și din punct
de vedere al maturității lor. De pildă, disponibilitățile la vedere vor putea fi utilizate pentru
acoperirea a circa 30% d in soldul împrumuturilor curente.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

36
Activitatea de planificare bancară a plasamentelor se corelează cu stabilirea necesarului
de credite de către clienții băncii în funcție de necesitați. Această activitate presupune o limitare a
creditelor în cadrul unor pl afoane stabilite și controlate de către unității bancare.
4. Principiul garantării creditelor asigură băncile în ce privește rambursarea la
scadență a rațelor din credit și achitarea dobânzilor aferente. În relațiile cu debitorii, băncile sunt
expuse unor riscuri, care, în mod firesc, împugn luarea unor măsuri pentru garantarea creanței, de
regulă, garantarea creditelor făcându -se pe baza bunurilor mobile și immobile ale debitorului.
Trebuie reținut faptul că băncile pot accord credite nu numai dacă garanți ile constituite
pot fi valorificate, ci trebuie să se țină seama și de posibilitățile reale de rambursare a creditelor pe
seama lichidității generate de activitatea economică. Garanțiile constituite doar de o sursă
secundarăm de protecție a creditorului în cazul unor împrejurări neprevăzute.
Din punct de vedere juridic, după natural lor, daranțiile pot fi, așa cum s -a arătat: garanții
reale și garanții personale.
Garanțiile reale constau în afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării
rambursării creditelor angajate. Acest tip de garanție oferă băncii dreptul de preferință (întâietate
în recuperarea creanței) și dreptul de urmărire (poate acționa asupra bunului respecți, indiferent la
cine se află). Granțiile reale se pot concretiza în gajul propr iu-zis (cu deposedare) sau în ipotecă și
privilegii.
Garanțiile personale canstau în acele mijloace juridice prin care persoana se angajează în
numele debitorului să plătească datoria în caz de insolvabilitate a acestuia. Cele mai utilizate forme
de garanț ii personale întâlnite sunt: căutinea, scrisoarea de garanție și cesiunea de creanță.
Toate aceste forme de garantare a creditelor, pentru a fi acceptate de către băncii, trebuie
să îndeplinească, cumulative, următoarele condiții: să poate fi materializate într-un titlu înscris
autentic; bunurile să se afle în proprietatea debitorului sau a girantului șis a nu fie afectate de către
alte creanțe; proprietarul bunurilor să aibă capacitatea de a le gira sau ipoteca; bunurile existente
anterior angajării credit elor să fie în stare corespunzătoare de funcționare; bunurile procurate
ulterior pe seama creditelor să fie noi și însoțite de documente de calitate; bunurile propuse drept
garanție să aivă piață de desfacere sau potențiali cumpărători.
5. Rambursarea cred itelor la scadență, ca principiu al activității de creditare,
presupune restituirea sumelor împrumutate la termenele stabilite, Fiecare agent economic angajat
în relația de creditare va negoicia și va stabili, în funcție de anumite criterii, termenele de
rambursare pe care băncile le vor urmării să se respecte. Are loc așa -zisa scadențare a creditelor.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

37
Scadența este o dată viitoare, posibilă și certa la care creditul devine exigibil și trebuie rambursat.
Scadența poate fi intermediară, când numai o parte di n împrumut devine exigibil și trebuie
rambursat, sau finală, când operează rambursarea ultimei rate.
Pot să apară și situații în care creditele nu pot fi rambursate la scadență. Dacă acest
fenomen este generat de cause obiective, la cererea clienților săi, banca poate prelungi termenul de
rambursare, procedându -se la o rescadentare a creditelor. Totodată, pot să apară și cazuri deosebite,
justificate economic, când debitorul se confruntă cu greutăți majore în rambursarea creditelor. În
aceste situații, la s olicitarea expresă a celor în cauză, băncile pot aproba reesalonarea la plată a
întregului credit, ca o măsură excepțională, înainte de declararea incapacității de plată și
declanșarea procedurii de executare silită.
Creditele nerambursate nici după proced ura de reeșalonare se vor trece, din inițiative
băncii, în categoria creditelor restante, pentru care se vor percepe dobânzi penalizatoare în funcție
de vechimea restanțelor.
În condițiile în care un agent economic are de achitat băncii sale diferite crean țe din
activitatea de creditare, ordinea va fi următoarea: comisioane, taxe și speze bancare; dobânzi
penalizatoarea; dobânzi curente; rate la credite restante în ordinea vechimii; rate la creditele curente
ajunse la scadență.
Aplicarea unilaterală a princ ipiilor creditării pentru toți beneficiarii de credite creează
posibilitatea urmăririi operative a resurselor de creditare și antrenării acestora potrivit necesitaților
reale ale economiei.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

38
2.1.3. Formele și tipologia creditelor

În economia de piață, rapo rturile de credit sunt considerabile, în dimensiunile lor, și
multiple, în varietatea lor. În aceste condiții, orice categorisire a acestor raporturi poate fi
considerate discutabilă prin criteriile utilizate sau prin gradul de cuprindere12.
Creditul poate fi structurat după mai multe criterii, ceea ce permite mai bună lui cunoaștere
și analizare. Aceste criterii sunt:
a. natura economică și participanții;
b. destinația dată creditului;
c. natura garanțiilor ce servesc ca acoperire;
d. termenul la care trebuie ramb ursat;
e. fermitatea scadenței;
f. modul de stingere a obligațiilor de plată.
a. După natura lui economică și participanți, se disting mai multe forme ale
creditului:
i. creditul comercial;
ii. creditul bancar;
iii. creditul de consum;
iv. creditul obligat ar;
v. creditul ipo tecar.
i. Creditul comercial este creditul pe care -l acordă întreprinzătorii la vânzarea
mărfurilor sub forma amânării plății. Această formă de credit se manifestă nu numai în relațiile de
vânzare -cumpărare dintre întreprinzătorii productivi și cei din comerț , ci și, mai ales, direct, între
întreprinzătorii producători.
Datorită creditului comercial, întreprinzătorii își pot desface producția fără să mai aștepte
până când cumpărătorii vor dispune de bani, creditul comercial accelerând circuitul capitalului re al.
Cu toate avantajele pe care le presupune, creditul comercial are totuși o serie de limite. În
primul rând, el este limitat prin proporțiile capitalului de rezervă al producătorului. Orice
întreprinzător va putea vinde mărfuri pe credit numai în măsura în care dispune de rezerve de
capital care -i permit continuarea activității de exploatare. În al doilea rând, proporțiile creditului

12 Petre Deaconu, Creditare Ban cară, Editura Fundației România de Mâine, București, 200 8

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

39
comercial depind de regularitatea încasării contravalorii mărfurilor vândute pe credit anterior; dacă
nu încasează la timp contravaloarea mărfurilor livrate, producătorul va trebui să restrângă vânzarea
cu plata ulterioară (pe credit).
Creditul comercial cuprinde: creditul de vânzător și creditul de cumpărător.
– creditul de vânzător are ca obiect vânzarea mărfurilor cu plata amânată.
Întreprinzătorul apare în două ipostaze, și anume: cea de împrumutat, prin credit -furnizori, pentru
procurări de echipamente, materiale etc., și cea de împrumutător, prin credite -clienți, pentru
produsele livrate sau lucrările executate parteneri lor săi.
– creditul de cumpărător se identifică cu plățile în avans. Și în această ipostază,
întreprinzătorul poate fi atât beneficiar al avansurilor plătite de către clienții săi pentru fabricația
produselor, cât și plătitor de avansuri către furnizori. Alt fel spus, creditele de cumpărător apar ca o
prefinanțare, de către beneficiari, a fabricației produselor pe care aceștia intenționează să le
achiziționeze. De regulă, aceste credite sunt utilizate în procesele de exploatare cu ciclu lung de
fabricație (con strucții, agricultură).
Creditul comercial este un instrument de promovare a livrărilor, de reducere a cheltuielilor
reclamate de plata dobânzilor pentru contractarea de împrumuturi, care, altfel, în cazul creditului
bancar, ar fi necesare.
ii. Creditul bancar este un credit sub formă bănească acordat de bancheri
întreprinzătorilor și populației. Dacă, în cazul creditului comercial, participanții la relațiile de credit
sunt întreprinzătorii, în cazul creditului bancar numai unul dintre participanți este agent n efinanciar,
producător (întreprinzătorul), celălalt participant fiind banca, adică un agent financiar, bancherul
apărând doar în ipostaza de deținător al sumei împrumutate. Creditul bancar, fiind sub formă
bănească, este mult mai flexibil, se poate mișca î n orice situație, disponibilitățile bănești mobilizate
din anumite sectoare ale economiei putând fi dirijate către întreprinzători, indiferent de sfera lor de
activitate.
Prin formarea depozitelor bancare pe seama disponibilităților, pe de o parte, și acor darea
de credite pentru activitatea de exploatare curentă sau realizarea obiectivelor de investiții, pe de
altă parte, băncile și clienții lor (întreprinzătorii) se găsesc în raporturi de reciprocitate. Modalitățile
tehnice de creditare a activității curen te a agenților nefinanciari sunt multiple: avansurile în cont
curent, linia de credit simplă, linia de credit confirmată, linia de credit revolving, credite cu
destinație specială etc.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

40
iii. Creditul de consum constă în vânzarea, cu plată în rate, a unor bunuri de consum
personal de valori mari și folosință îndelungată, cum sunt mobilă, articolele de uz casnic,
autoturismele etc. Între creditul de consum și creditul bancar se manifestă raporturi de determinare,
adesea, pentru a dezvolta vânzarea de mărfuri cu pla tă în rate, comercianții recurgând la creditul
bancar.
iv. Creditul obligatar exprimă relații între unități economice și instituții, în calitate
de debitori, care emit obligațiuni, pe de o parte, și, pe de altă parte, subscriptorii de obligațiuni, în
calitate de creditori, care își avansează capitalul în scopul obținerii unei dobânzi. Rezultă că
obligațiunea, în calitate de titlu de credit, servește atât la formarea capitalului fix, cât și la formarea
capitalului circulant (sub forma bonurilor și certificatelor de depozit).
Referitor la obligațiunile emise de către întreprinderi, se evidențiază specificul acestora
de a fi angajate primordial în sfera publică, fiind accesibile tuturor doritorilor de investiții și făcând
obiectul negocierii la bursa de valori.
Dezvoltarea pe scară largă a creditului obligatar a extins activitatea instituțiilor de evaluare
mobiliară (rating).
Fiind un proces de evaluare a poziției financiare a unui titlu de împrumut, ratingul exprimă
o apreciere asupra riscurilor legate de rambur sare sau plată a dobânzilor. Desfășurând o activitate
de expertizare în favoarea investitorilor, instituțiile de rating pot consolida buna apreciere a
emitenților de obligațiuni, promovând prin aceasta emisiunea valorilor mobiliare.
Obligațiunile se vând în mod curent între întreprinderi și bănci, între bănci și Banca
Centrală, în cadrul operațiunilor de optimizare a plasamentelor pe care o urmărește fiecare.
Totodată, activele în obligațiuni creează baza unor operațiuni de împrumut declanșate de deținător ii
care primesc credite; prin gajarea acestora, deținătorii obțin disponibilități lichide în momentele
considerate oportune, în condiții avantajoase, iar pe de altă parte, păstrează în continuare calitatea
de proprietar al acestor obligațiuni și deci privi legiul de a încasa, la termenele stabilite, dobânzile
ce li se cuvin. Se poate conchide că obligațiunile, în sine, reprezintă fondul material al unor ample
operațiuni bancare active și generează numeroase și diverse operațiuni de credit bancar.
v. Creditul ip otecar este creditul garantat cu proprietatea imobiliară și are ca
principal obiectiv susținerea dezvoltării acestei proprietăți. După natura garanției, creditul ipotecar
poate fi rural sau urban. În timp ce creditul ipotecar rural are drept garanție a ram bursării
proprietatea funciară, proprietatea asupra terenului, creditul ipotecar urban este garantat cu
ipotecarea clădirilor. Creditul ipotecar a dobândit amploare în toate țările dezvoltate, formele pe

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

41
care le îmbrăcă fiind diverse: credit ipotecar cu do bânzi variabile, credit ipotecar cu rambursare
progresivă, credit ipotecar inversat, purtător de anuități. Elementul comun al ultimelor două forme
de credit constă în faptul că ele contribuie la finanțarea nevoilor de consum ale populației, diferența
const ând în dimensiunea temporală a consumului finanțat.
b. După destinația dată creditului, se disting:
Creditele productive sunt cele destinate unei activități productive.
Creditele neproductive au ca destinaț ie consumul individual.
Aceasta nu înseamnă că numai prima categorie de credite este import antă, iar cealaltă
lipsită de semnificație, deoarece rezultatul final al utilizării unui credit de consumate poate avea
efecte productive comparabile sau superioare.
c. După natura garanțiilor ce servesc ca acoperire, creditul poate fi:
Creditul real este creditul acordat pe temeiul unor garanții materiale, certe, care acoperă
cu prisosință valoarea creditului, punând la adăpost pe creditor de orice risc.
Creditul personal are la bază încrederea de care se bucură debit orul, reputația lui de a -și
îndeplini prompt obligația, calitățile morale ale solicitatorului, dar și situația lui materială. Chiar
dacă nu se cere o garanție efectivă sub raport juridic, ca în cazul creditului real, calitățile morale
ale debitorului nu po t fi ignorate.
d. După termenul la care trebuie rambursat, creditele pot fi:
Creditele pe termen trebuie rambursate la o dată stabilită, cum sunt, de exemplu, creditele
cambiale. Nerespectarea termenului de rambursare atrage sancțiuni. Creditele pe termen po t fi
considerate credite pe termen scurt, credite pe termen mediu sau lung. În cazul creditelor fără
termen , contractarea obligației de credit nu stipulează data lichidării ei, de exemplu, în cazul
creditelor de cont curent, care presupun relații continue și curente.
e. În funcție de fermitatea scadenței, creditul poate fi:
Atunci când bancherul își rezervă dreptul ca înaintea termenului de scadență fixat, pe baza
unui preaviz, să ceară debitorului să plătească, avem creditul denunțabil . De pildă, astfel d e
denunțări pot interveni în cazul creditului de cont curent, atunci când debitorul prezintă o
deteriorare a gestiunii sale. Creditul în care bancherul nu -și rezervă dreptul de a cere restituirea
anticipată a împrumutului acordat este numit credit nedenunț abil.
f. În funcție de modul de stingere a obligațiilor de plată pentru lichidarea creditelor,
se disting:

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

42
La creditele pe termen lung și mediu se prevede posibilitatea rambursării acestora prin
rate anuale, astfel determinate încât stingerea întregului ang ajament să se facă în cadrul unui termen
stabilit, având credite amortizabile . Suma din credit care trebuie restituită periodic poartă
denumirea de amortizare sau amortisment. De regulă, amortizarea unui credit pe termen mediu și
lung se realizează în cadr ul anuităților, care includ și dobânzile aferente.
Pentru creditele mici sau pe termen scurt, condițiile de rambursare pot fi stabilite fie în
sensul unei achitări globale, fie în sensul unei plăți eșalonate altfel decât anual. Aceste credite intră
în cat egoria creditelor neamortizabile .

2.1.4. Functiile creditelor

Principalele trăsături distinctive ale relațiilor de credit sunt finanțarea agenților economici
pe seama disponibilităților latent ale economiei, în condițiile rambursabilității și perceperii de
dobândă și emisiune monetară13.
Funcțiile creditului , ca expresie a dezideratelor fundamentale față de existent și menirea
operațională a relațiilor de credit, sunt:
1. Funcția de mobilizare, ameliorare și redistribuire
Formarea disponibilităților latente în activitatea agenților economici, instituțiilor,
populației și concentrarea lor la bănci sunt premisa principală pentru acordarea de credite. Are loc,
de fapt, crearea de către bancă a unei noi puteri de cumpărare, pe care deținătorii de monedă pasivă
nu au utilizat -o, producându -se și o „reașezare” a cererii de valori de întrebuințare. Cererea
titularilor de disponibilități, care nu este în condițiile date decât potențială, este înlocuită cu cererea
efectivă a beneficiarilor de credite, diferită material de cea a deținătorilor de depozite monetare, cu
implicații asupra structurii materiale a producției.
Funcția redistributivă a creditului nu poate pune în evidență dinamica masei monetare în
circulație, întrucât în ea se regăsește și se reflectă doar înlo cuirea monedei pasive cu moneda activă,
cantitatea de monedă rămânând aceeași, așa cum, schimbând poziția clepsidrei, cantitatea de nisip
cuprinsă în ea rămâne neschimbată.

13 Petre Deaconu, Creditare Ban cară, Editura Fundației R omânia de Mâine, București, 2008

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

43
2. Funcția de emisiune
Manifestarea funcției de emisiune a creditului constă în crear ea de noi mijloace de plată
în economie, a unei mase monetare suplimentare. Dacă fondurile agenților economici, resursele
bugetului administrației publice și ale populației sunt, în fiecare moment, limitate, creditul bancar
apare ca fiind singura resursă „ liberă”, a cărei mărime ar putea lua valori în funcție de deciziile
subiective ale băncilor. Această aparență este însă falsă. Emisiunea monetară nu poate fi arbitrară,
ci ea trebuie corelată cu realitățile economice, deoarece supracreditarea, cât și subcr editarea au
efecte perturbatoare pentru economie.
2. Funcția de reflectare și stimulare a eficienței activității agenților economici
Eficiența economică a activității întreprinderilor se reflectă sensibil în situația lor
financiară, iar aceasta din urmă, în volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate,
precum și în gradul de asigurare a capacității de plată. Cu cât eficiența economică a unei activități
date este mai ridicată, celelalte condiții fiind invariabile, cu atât necesarul de fonduri este mai redus.
Nivelul de eficiență se regăsește în mărimea fondurilor totale necesare, însă, și mai
pregnant, în situația creditelor, întrucât acestea intervin ca resursă marginală de completare, a cărei
dimensiune este determinată de evoluția fonduril or proprii.
Creditul nu este doar un seismograf al eficienței economice, ci și un instrument de
influențare, în direcția stimulării unei activități calitativ superioare, prin acordarea de credite fără
restricții agenților economici cu bună activitate și p rin aplicarea de restricții sau neacordarea de
credite celor care se confruntă cu deficiențe în gestiunea lor și dificultăți în returnarea
împrumuturilor.
Prin funcțiile pe care le îndeplinește, creditul generează o serie de efecte favorabile, cum ar
fi: s porirea puterii productive a întreprinderii, prin redistribuirea capitalului; concentrarea
capitalului; reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulația monetară; adaptarea elastică a
cantității de monedă în circulație la necesarul economiei.
Pe lâ ngă aceste efecte favorabile, creditul presupune și o serie de riscuri. Principalul risc
este abuzul de credit, fenomenul supracreditării economiei generând, inevitabil, procese de
deteriorare a puterii de cumpărare a banilor, inflație. Totodată, creditul poate favoriza operații
economice ce atentează la lichiditatea bancară, în măsura în care băncile au prea puține posibilități
de selecție a clienților solicitatori de credite sau aceștia sunt de rea -credință.
Riscurile creditului pot fi generate de fenome ne economice individuale sau de o anumită
stare economică conjuncturală.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

44
Pentru prevenirea riscurilor creditării, băncile trebuie să dețină informații pertinente asupra
situației patrimoniale și financiare a debitorilor, asupra naturii operațiunilor econo mice în care
aceștia se angajează. Totodată, prevenirea riscurilor în creditare presupune cunoașterea reputației
morale a debitorilor, a bonității lor, o bună evaluare a evoluțiilor viitoare a acestora14.

2.2. Principiile de creditare în activitatea banca ră

2.2.1. Principii de creditarea a persoanelor fizice

Potrivit prevederilor legale, băncile își desfășoară operațiunile de aprobare și acordare a
creditelor în conformitate cu regulile bancare prudente.
Activitatea de creditare a persoanelor fizice se b azează, în primul rând, pe identificarea și
evaluarea cât mai exactă a capacității de plată a solicitanților, ca principal sursa de rambursare a
creditului și de plată a dobânzilor, astfel banc ava stabili volumul creditului posibil de acordat și
perioada de creditare.
Toate operațiunile de credit și de garanție vor trebui consemnate în documente
contractuale din care să rezulte clar toți termini și toate condițiile respectivelor tranzacții, totodată
acestea reprezintă titluri executorii.
Creditele se acord ă pentru destinația stabilită prin contractile de credit, această cerință
fiind obligatoriu a fi respectată de către împrumutați, în caz contrar banca are dreptul să întrerupă
creditarea și să retragă creditul acordat.
Rambursarea anticipată a oricăror sum e datorate în cadrul creditului se poate efectua
numai cu acordul prealabil al băncii, prin diminuarea corespunzătoare a soldului creditului rămas
numai după rambursarea dobânzilor datorare de la ultima scadență și până la ziua curentă, ulterior
rambursări i se va întocmi un nou grafic de rambursare.
Creditele vot putea fi aprobate numai în limita competențelor stabilite și a plafoanelor
disponibile communicate pentru fiecare categorie de împrumut.

14 Petre Deaconu, Creditare Ban cară, Editura Fundației România de Mâine, București, 200 8

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

45
Creditele acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca sau personalului acestuia,
inclusiv familiilor acestora, pot fi premise în condițiile stabilite de reglementările Băncii Naționale
a României15.
• Condiții generale de creditare
Principalele condiții ce se cer a fi îndeplinite de persoanele fizi ce în vederea contractării
de credite sunt:
a) Să fie angajat cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată și să realizeze venituri
certe, cu character permanent, care să asigure plata lunară a ratelor și dobânzilor din credite ;
De asemenea solicitantul poate fi:
– Pensionar;
– Salariat cu contract de muncă pe perioada determinate, cu condiția rambursării creditului
și achitării dobânzilor pe perioada valabilității contractului de muncă;
– Perso ane fizice ce realizează venituri, conform decla rației de venituri, confirmate de
administrația financiară.
b) Să deschidă la unitățile teritoriale ale băncii, un cont current în care se vor depune
inițial avansul minim solicitat ca sursa proprie, dacă este cazul, iar ulterior, ratele lunare totale de
rambursat;
c) Să garanteze rambursarea creditelor solicitate și a dobânzilor aferente atât cu venituri
pe care le realizează, cât și cu garanții reale și personale;
d) Să nu înregistreze debite sau alte bligații neachitate la scadența către bancă și t erți,
potrivit declarației propria răspundere din cererea de credit;
e) Să participle la realizarea proiectului cu surse proprii al căror cuantum minim este
stabilit pentru fiecare categorie de credit.
În cazul în care volumul creditului posibil de con tractat este acceptat de solicitant, ofițerii
de credite vor comunica acestuia documentele care se cer de către banca în vederea contractării
creditului. Vor fi înmânate solicitantului formularele tipizate pentru a fi completate și se convine
asupra datei când urmează a fi prezentată întreaga documentație.
În cazul creditelor pentru locuințe realizate prin constructive, se va putea admite
suplimentarea creditului inițial la o singură dată, dacă la data solicitării există plafon dispinibil

15 Petre Deaconu, Creditare Ban cară, Editura Fundației România de Mâine, București, 200 8

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

46
pentru categoria r espectivă de credit și sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege și
instruncțiunile existente.
• Documentația necesară pentru obținearea creditelor
Documentele solicitate de bancă în vederea contractării creditelor sunt:
a) cererea de credit ;
b) copia actelor de indentitate a solicitantului, soției/soțului aces tuia și a girantului/giranților ;
c) semnarea acordului de interogare in Biroul de Credit ;
d) adeverință de venit (după caz), semnarea acordului de interogare la ANAF, talon de pensie;
e) declarația specială privind veniturile din activității independente pentru anul în curs;
f) declarația de impunere pentru anul anterior;
g) autorizația de construcție cu toat e avizele și acordurile necesare obținerii acesteia,
proiectul de execuție, copia actului de proprietate asupra terenului, devizul general și contractual
anteprenorului pentru investițiirealizate pentru construire;
h) documente de natura convențiilor civ ile, contractelor de colaborare, contractelor de
închiriere, de locație, constituind dovada veniturilor nete obținute din alte surse;
i) orice alte documente solicitate de bancă.
• Verificarea conținutului și analiza documentației de aprobare a creditu lui
Cererea de credit însoțită de restul documentației se înregistrează în registrul de intrare a
documentelor și se repartizează spre verificare și analiza departamentului de credite.
Ofițerii de credit au obligația să se asigure dacă documentația este co mplete, iar
documentele anexate sunt întocmite și completate cu respectarea modelelor și cerințelor formulate
de bancă.
În situația în care documentația este incompletă sau din conținutul documentelor
prezentate nu rezultă cu claritate îndeplinirea criteri ilor și condițiilor specifice, documentația va fi
completată sau restituia, după caz, comunicându -se totodată solicitantului motivele restituirii.
Analiza documentației presupune din partea ofițeriilor de credite parcurgerea
următoarelor faze:
a) încadrare a solicitării în criteriile și condițiile specifice categoriei de credit, în funcție de
destinația ce urmează a fi dată împrumutul;
b) determinarea capacității de rambursare a împrumutului privind creditele și dobânzile
aferente.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

47
Urmarea verificărilor și a nalizelor effectuate, ofițerii de credit vor cunoaște date exacte
privind volumul ratelor lunare totale pe care le poate suporta împrumutatul și datele calendaristice
probabile ale angajării creditului, respectiv data primei scadente. Pentru a stabili volu mul creditului
propus a fi aprobat și nivelul ratelor lunare totale antecalculate de rambursat, ofițerii de credite vor
utiliza procedurile informatice special eleaborate în acest scop.
După aprobarea creditului, ofițerii de credite întocmesc comunicarea d e plafon. Cele două
exemplare ale comunicării de plafon se transmit șefului departamentului conturi și viramente în
vederea deschiderii contului de împrumut potrivit destinației. Un exemplar se transmite serviciului
de credite, după utilizarea plafonului s au expirarea termenului de valabilitate a plafonului, cu viza
șefului serviciului conturi și viramente, iar exemplarul 2 se păstrează la grupa operative în vederea
efectuării plăților.
La data înscrisă în contractul de credit și în graficele de rambursare, administratorii de
cont vor debita contul curent al împrumutatului, reprezentând rata lunară compusă din comisioane,
taxe, speze datorate de împrumutat și dobânzile aferente.
Există o ordine de recuperare a creditelor băncii:
– Comisioane și alte taxe resta nte și curente;
– Dobânzi îndoielnică și restante în ordinea vechimii;
– Creanțe atașate;
– Credite îndoielnice și restante în ordinea vechimii;
– Dobânda curentă și rata de credit curentă;
• Fișa scoring pentru persoane fizice
Fișă scoring cuprinde opt criterii de apreciere a persoanelor fizice solicitante de credite, iar
fiecărui criteriu i se atribuie un număr de puncte obținute, acestea fiind:
– Criteriul unde locuiește clientul;
– Durata rezidenței la aceeași adresă;
– Profesia practicată;
– Durata lucrată la același loc de muncă;
– Telefon;
– Referințe bancare;
– Situația familială;
– Numărul de persoane în întreținere;
– Venitul lunar net exprimat în lei;

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

48
– Garanții;
Pe baza documentațiilor și a informațiilor primite de la solicitanți, banca va întocmi
scoring -ul și va aprecia dacă solicitantul este în măsură să asigure rambursarea și garantarea
împrumutului și a dobânzilor aferente.
• Întocmirea, verificarea și semnarea contractului de credit
În urma analizelor efectuate și pe baza concluziilor favorabile rezultate, ofițerii de credite
vor deterimna volumul creditului ce poate fi acordat, numărul de rațe și termenul maxim de
rambursare, precum și perioada pentru care acesta se acordă.
Contratul de credit se întocmește de către ofițerii de credite împreună cu consilierul
juridi c, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, într -un număr de exemplare originale având
aceeași putere juridică care să asigure două exemplare pentru bancă, câte un exemplar pentru
solicitant și giranți. Fi ecare contract de credit, act additional de m odificare a clauzelor contractului
și contracte de garanție vor fi înregistrate de către ofițerii de credite în “Registrul contractelor de
credite și garanții”, registru unic pentru fiecare unitate bancară teritorială. Toate exemplarele de
contract de cred it vor fi semnate de către împrumutați și giranți în fața persoanei delegate a bănci,
pe fiecare pagi nă, inclusive anexele acestuia și semnat și ștampilat de către banca. Este de
menționat faptul că în contractele de credit nu se admit modificări, șters ături, clauz e contractuale
care nu fac obiectul contrac tului respective care pot conduce la interpretări eronate.
Contractul de credit produce efecte juridice până la finalizarea ultimului act de recuperare
a creditului și dobânzilor, inclusive prin executar e silită.
Consilierul juridic are obligația să verifice legalitatea întocmirii contractului de împrumut,
a contractelor de garanții și a contractelor de asigurare sis a menționeze această constatare pe ultima
filă a contractului de împrumut.
• Avizarea și aprobarea creditelor
Referatul de credite, împreună cu întreaga documentație, se prezintă șefului
depar tamentului de credite, care are obligația să verifice respectarea condițiilor și criteriilor
prevăzute în instruncțiunile de lucru și să semneze. Ulterio r, referatul este prezentat directorului
unității bancare care coordonează activitatea de creditare, pentru a aviza includerea acestuia pe
ordinea de zi a Comitetului director.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

49
Competențele de aprobare a creditelor și a scrisorilor de garanție bancară în l ei și în valută
se stabilesc în raport cu expunerea totală a băncii față de debitorul respectiv.16

2.2.2. Principii de creditare a persoanelor juridice

În legislația bancară în vigoare17 creditul este definit ca fiind „orice angajament de plată a
unei sume de bani, în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei
dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și
orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o c reanță sau a altui drept la plata
unei sume de bani.”
Activitatea de creditare a unei bănci comerciale este structurată, de regulă, pe două mari
domenii:
• creditarea companiilor sau a persoanelor juridice;
• creditarea persoanelor fizice.
Agenții economic i din România apelează frecvent la credite bancare, pe termen scurt sau
pe termen mediu ori lung, din mai multe motive, între care menționăm:
– rentabilitatea scăzută și lipsa fondurilor proprii;
– imobilizarea resurselor proprii din cauza creanțelor mari neîncasate;
– accesul restrictiv la alte variante de finanțare;
– blocajul financiar și arieratele din economia românească.
Categoriile de persoane juridice care pot beneficia de cre dite la bă ncile din România :
– regii autonome, companii și societăți naționale;
– societăți comerciale cu capital de stat sau privat;
– societăți comerciale cu capital integral străin sau mixt, constituite conform legii;
– unități administrativ teritoriale, organizate potrivit legii;
– asociații de proprietari și alte form e de asociere prevăzute de lege;
– alte persoane juridice, organizate în conformitate cu legea și care desfășoară activități
legale.

16 Petre Deaconu, Creditare Ban cară, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008
17 Legea nr.58/1998 privind activita tea bancară – republicată în M.O. Partea I, nr.78 din 24 ianuarie 2005

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

50
Condițiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele juridice pentru a
primi un credit sunt:
· sunt constituiți conform legii și posedă capital social vărsat potrivit statutului;
· desfășoară activități legale, potrivit statutului de funcționare, având un nivel
corespunzător al indicatorilor de bonitate;
· din analiza fluxurilor de lichidități, rezultă că există posibilități reale de rambursare
la scadență a ratelor din credit și plata dobânzilor aferente;
· prezintă garanții pentru utilizarea cu eficiență a împrumutului, iar valoarea garanțiilor
acceptate este mai mare sau cel puțin la n ivelul creditelor solicitate și a dobânzilor aferente,
calculate pe întreaga perioadă de creditare;
· își derulează activitatea prin conturi deschise la unitățile teritoriale ale băncii;
· acceptă clauzele din contractul de credit și prezintă toată documentația solicitată.
Pentru prevenirea riscului de creditare, băncile nu acordă credite:
• agenților economici care înregistrează pierderi;
• agenților economici care nu contribuie cu capital propriu la finanțarea activelor
circulante sau la rea lizarea proiectelor de investiții;
• agenților economici cu datorii față de bancă, trecute de aceasta în afara bilanțului și
care nu prezintă programe de redresare viabile;
• agenților economici pentru care s -a instituit procedura de reorganizare sau falim ent.
Mai mult, la acordarea creditelor, băncile au în vedere că prima sursă de rambursare a
împrumutului să o constituie capacitatea agentului economic de a genera lichidități, iar garanțiile
materiale trebuie să constituie întotdeauna ultima sursă de ramb ursare a creditului și de plată a
dobânzilor.
Documentele prezentate de către clienți în vederea obținerii de credite , cele stabilite de
banca conform politici , precum și cele elaborate ulterior de bancă, în cursul procesului de analiză,
acordare, verifica re și rambursare reprezintă conținutul dosarului de credit.
• În scopul evaluării riscului de credit , societățile bancare trebuie să -și clasifice creditele
acordate în una din următoarele 5 categorii de bonitate: standard (A), în observație (B), substandar d
(C), îndoielnic (D), pierdere (E). Cele 5 categorii au următoarele semnificații:
– Categoria A: performanțe foarte bune, care permit achitarea la scadență a datoriei;
– Categoria B: performanțe bune, dar fără certitudinea rambursării în viitor;
– Categor ia C: performanțe satisfăcătoare, cu tendințe de înrăutățire;

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

51
– Categoria D: performanțe scăzute;
– Categoria E: pierderi și incapacitate de rambursare.
Clienții din categoriile A și B au prioritate în aprobarea cererilor de creditare, iar cei din
categori a E nu sunt admiși la creditare.
Clasificarea se face pe baza performanțelor financiare și non -financiare ale clienților,
evaluate conform unor indicatori și criterii diferite de la bancă la bancă și de capacitatea acestora
de a-și onora obligațiile la sca dență (serviciul datoriei).
• Importanța Centralei Riscurilor Bancare (CRB) în activitatea de creditare
Centrala Riscurilor Bancare funcționează începând cu 1 ianuarie 2000 și gestionează o
bază de date alimentată prin raportările periodice ale băncilor co merciale și ale celorlalte instituții
financiare autorizate în acest sens, privind expunerile față de clienții debitori (credite curente și
restante), după cum urmează:
• expunerea fiecărei instituții de credit din sistemul bancar românesc față de acei
debitori care au beneficiat de credite și/sau angajamente, al căror nivel cumulat depășește suma
limită de raportare;
• restanțele mai mari de 30 zile, indiferent de sumă, înregistrate în restituirea creditelor
de către persoanele fizice;
• informațiile refe ritoare la fraudele cu cârduri produse de către posesori.
Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare (CRB) este organizată în patru registre18:
– Registrul central al creditelor (RCC) conține informații de risc bancar raportate de
instituțiile de credit și este actualizat lunar;
– Registrul creditelor restante (RCR) conține informații de risc bancar referitoare la
abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii șapte ani și este alimentat lunar de
Registrul central al creditelor;
– Registrul gr upurilor de debitori (RGD) conține informații despre grupurile de persoane
fizice și/sau juridice care reprezintă un singur debitor și este alimentat lunar de Registrul central al
creditelor;
– Registrul fraudelor cu cârduri (RFC) conține informații despre fraudele cu cârduri
produse de către posesori raportate de instituțiile de credit și este actualizat on -line.

18 BNR, www.bnr.ro

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

52
Orice unitate bancară poate solicita la CRB informația de risc bancar referitoare la o
persoană fizică sau juridică non -bancară rezidentă, cu aco rdul scris al persoanei respective. Aceste
informații ajută băncile în analiza lor asupra capacității unui client de a primi credite, fiind evident
ca un client înregistrat cu restante, nu are șanse în momentul respectiv de a mai primi credite la o
bancă d in România.
La analiza situației economico -financiare a unui client, băncile mai utilizează și informații
puse la dispoziția lor de către Centrala Incidentelor de Plăți (CIP) din BNR, care stochează date
referitoare la incidentele de plăți ale agenților ec onomici cu instrumentele de debit (cecuri, cambii,
bilete la ordin). Dacă un client este înregistrat în baza de date CIP ca fiind un rău platnic, el va
întâmpina greutăți la obținerea unui credit, banca fiind pusă în gardă asupra bonității și seriozității
lui.
• Indicatori de evaluare a bonității solicitanților de credite persoane juridice
Necesitatea analizei bonității decurge din importanța formării unei opinii fundamentate
despre situația financiară și performanțele trecute, prezente și viitoare ale posi bilului împrumutat,
politică și strategia urmărite de acesta în desfășurarea activității, dar și posibilitatea lui de a
rambursa ratele și dobânzile la scadențele stabilite.
Analiza bonității are ca punct de plecare bilanțul contabil (situația activelor, d atoriilor și
capitalurilor proprii) și contul de rezultate, pentru că acestea oferă o imagine pertinentă privind
rentabilitatea și eficiența activității desfășurate.
Sistemul de indicatori care cuantifică bonitatea firmelor solicitante de credite poate
cuprinde indicatori cum ar fi:
a) dinamica cifrei de afaceri;
b) rezultatul exercițiului;
c) lichiditatea;
d) solvabilitatea;
e) gradul de îndatorare;
f) viteza de rotație a activelor circulante;
g) rentabilitatea de exploatare;
h) rentabilitatea economică;
i) rentabilitatea financiară;
Fiecare bancă comercială elaborează și utilizează propriul său sistem de indicatori de
bonitate, în cadrul politicii sale de creditare.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

53
Formulele de calcul și modul de interpretare a rezultatelor indicatorilor enumerați anteri or
sunt:
a) cifra de afaceri reprezintă veniturile realizate de client la finele unei perioade (luna,
trimestru, an), din vânzarea produselor, serviciilor, mărfurilor etc. O firmă cu o cifră de afaceri
ascendență desfășoară o activitate viabilă, cu perspectiv e de dezvoltare. Orice declin al cifrei de
afaceri în termeni reali constituie un semnal de alarmă pentru creditori.
b) rezultatul exercițiului (profit/pierdere) este un indicator sintetic care caracterizează
eficiența activității desfășurate. Mai mult, capit alurile proprii sunt influențate direct de valoarea
acestui indicator, în sensul diminuării acestora cu pierderea și al majorării cu profitul înregistrat.
De regulă, banca nu acordă credite agenților economici care înregistrează pierderi, adică nu au
capac itatea să -și recupereze cheltuielile din veniturile realizate.
c) lichiditatea este capacitatea firmei de a face față datoriilor pe termen scurt, prin
transformarea rapidă a activelor pe termen scurt în lichidități. Există doua tipuri de lichiditate:
lichidit atea imediată si lichiditatea curentă
În analiza acestui indicator, o bancă prudentă va elimina activele pe termen scurt care nu
se pot transforma rapid în lichidități (stocuri foarte greu valorificabile, clienți cu probleme etc).
Analiza indicatorilor de lichiditate reflectă:
– tipul de activitate desfășurată de societate și anume: pentru o firmă cu activitate
preponderent comercială sau cu o viteză de rotație a stocurilor foarte mare, nu apar diferențe
semnificative între lichiditatea curentă și lichidita tea imediată, în timp ce pentru o firmă cu
activitate productivă cu ciclu lung de fabricație, diferențele dintre lichiditatea curentă și lichiditatea
imediată sunt evidente;
– eficiența managementului societății și modalitatea de finanțare a societății.
O valoare mare a lichidității, ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt, poate reflecta
o finanțare din zona pasivelor pe termen lung, adică provenind de la fondul de rulment.
d) solvabilitatea reflectă capacitatea unei firme de a transforma toate activele sale în
numerar pentru plata tuturor obligațiilor.
Solvabilitatea unei firme cu activitate viabilă se caracterizează astfel:
– raportul este supraunitar;
– ponderea datoriilor totale (către furnizori, buget, salariați, banca) în total activ nu
depășește 5 0%.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

54
e) gradul de îndatorare exprimă raportul între datorii și capitaluri proprii și sunt clasificate
astfel : gradul de îndatorare generală (Leverage) si gradul de îndatorare financiară (Gearing)
f) viteza de rotație a activelor circulante arată numărul de ro tații efectuate de activele
circulante în decursul unei perioade (numărul de cicluri de producție). La modul general, acest
indicator se calculează ca raport între cifra de afaceri și activele circulante (stocuri și creanțe).
Viteza de rotație trebuie anal izată în evoluție și în comparație cu situația din alte societăți
comerciale, din ramuri de activitate similare. Activele circulante sunt folosite mai eficient, cu cât
numărul de rotații efectuate în decursul unei perioade este mai mare.
Rentab ilitatea reprezintă capacitatea agentului economic de a obține profit din activitatea
proprie. Indicatorii rentabilității pot fi grupați astfel:
g) rentabilitatea din exploatare exprimă capacitatea unui agent economic de a obține profit
din activitatea de bază, înaintea influențelor elementelor financiare și extraordinare;
h) rentabilitatea economică exprimă capacitatea unui agent economic de a obține profit
prin valorificarea activelor economice de care dispune;
i) rentabilitatea financiară exprimă capaci tatea capitalului propriu de a produce profit. În
condițiile a pelării la credite, premisă ca firma să -și sporească rentabilitatea financiară este că
rentabilitatea economică să fie superioară ratei dobânzii (modelul Modigliani -Miller). În caz
contrar, dacă se apelează la credite în condițiile în care rata rentabilității economice este inferioară
ratei dobânzii, apare o degradare a rentabilității financiare, din cauza efectului de levier (îndatorare)
negativ.
Indicatorul de acoperire a dobânzii arătă capacit atea firmei de a plăti dobânda la creditele
angajate. Acest indicator se calculează ca raport între rezultatul înaintea plății dobânzii și a
impozitului pe profit (earnings before interests and taxes – EBIT) și cheltuielile cu dobânzile. Se
consideră că un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflectă o bună capacitate a firmei de a -și
achita dobânda.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

55
2.3. Creditul ipotecar

2.3.1. Locul creditului ipotecar în activitatea bancară

Structura financiară a sectorului populației evidențiază ponderea semni ficativă a
creditelor ipotecare în datoriile financiare, dominate de către bănci comerciale și ipotecare, și a
titlurilor deținute la fondurile instituționale (de pensii, de asigurări, mutuale) în activele financiare.
Sectorul populației se confruntă, în gestiunea portofoliului de active financiare, cu o serie
de riscuri, determinate de următoarele cauze mai semnificative: incapacitatea de plată a debitorilor,
inflația, modificarea cererii financiare, variația ratelor dobânzii, modificarea politicii econom ice.
Realizarea creditului ipotecar implică instituții bancare și nebancare, în funcție de destinația
creditului, băncile comerciale fiind puternic concurate de către băncile ipotecare și de către instituții
de economisire contractuală, în ultima perioadă afirmându -se fondurile mutuale, de pensii și de
investiții, ca investitori pe piețele ipotecare, ale valorilor mobiliare cu ipotecă, valori tranzacționate
pe piețele secundare, care asigură diversificarea riscurilor și lichiditatea continuă a fondurilor
investite pe piața imobiliară.
Creditul ipotecar prin băncile comerciale implică două tipuri de credite: cu amănuntul și
cu ridicata. Creditele ipotecare cu ridicata sunt credite comerciale specializate acordate firmelor
implicate în finanțarea sau dezvolta rea activelor imobiliare. Majoritatea creditelor ipotecare cu
ridicata sunt credite pentru construcții în care băncile împrumută fonduriconstructorului pentru a
completa dezvoltările locative sau comerciale. Băncile comerciale furnizează, de asemenea, capi tal
circulant, de exploatare băncilor ipotecare. Creditul cu amănuntul implică servicii de finanțare
pentru cumpărarea de locuințe.
Piața ipotecară locativă a înregistrat o schimbare semnificativă în ultimii 20 de ani,
securizarea extinzând alternativele băncilor de a investi pe piață, inovațiile pe piața instrumentelor
pieței secundare oferind noi oportunități de investire, acceptarea instrumentelor cu rată variabilă
constituind o modalitate de deschidere opțională a pieței.
Împrumutul ipotecar se realiz ează prin două categorii de instrumente: instrumente ale
intermedierii financiare, utilizate de către bănci sub forma creditelor ipotecare, și instrumente ale
pieței ipotecare, sub forma titlurilor financiare pe bază de ipotecă, prin transformarea colateralului,
a ipotecii în titlu financiar tranzacționabil pe piețele ipotecare. Ca alternative ale finanțării pieței
imobiliare, titlurile de ipotecă se diferențiază în funcție de rata dobânzii, maturitate, realiz area

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 2

56
plăților, garantare etc., urmărind protejarea creditorilor și populației, fluidizarea lichidității,
adaptarea finanțării ipotecare la statutul financiar, și nu numai, al indivizilor, prin mobilizarea și
combinarea tuturor surselor disponibile pentru f inanțare.
Ratele dobânzii reprezintă un element important al competiției pe piața ipotecară, a
finanțării ipotecare, stimularea competiției având consecințe favorabile asupra prețurilor
locuințelor și asupra parametrilor împrumuturilor, intervenția guvern amentală generând adesea,
prin relaxările fiscale și subvențiile bugetare, distorsionarea funcționării acestei piețe.
Administrarea funcției creditului ipotecar implică o combinare a principiilor
managementului creditului comercial și ale celui de consum, creditul cu ridicata fiind similar
creditului comercial, iar creditul cu amănuntul, celui de consum, procedurile comune ale acestora
fiind securizarea prin titluri și evaluarea activelor imobiliare utilizate pentru securizarea creditelor.
Domeniile specia le ale administrării creditului ipotecar sunt: organizarea funcțională, care depinde
de dimensiunea băncii și extinderea sa geografică; analiza creditului, care pune accentul pe
valoarea colateralului; încadrarea în reglementările bancare, vizând îndeosebi protejarea
populației; managementul marjelor dobânzii, îmbunătățit prin inovațiile financiare, ajustarea
ratelor dobânzii și securizarea creditelor.
Piața ipotecară în România este insuficient dezvoltată, atât ca potențial, cât și ca
instrumente și instituții implicate. Disparitățile extreme, polarizarea posibilităților financiare ale
populației, reducerea, până la eliminare, a procesului de economisire a cca 70% din populația țării,
capacitatea nesemnificativă de susținere a guvernului, subdezvoltarea sistemului financiar, a pieței
creditului ipotecar, legislația incompletă, discri minatorie și distorsionată și totodată „foamea”
imobiliară a elitei financiare au făcut ca funcționalitatea pieței imobiliare să cunoască o evoluție
atipică pentru nevoile, cerințele și normele conviețuirii sociale19.

19 Gheorghe Manolescu, Bănci si credit , Editura Funda ției Rom ânia de M âine, Bucure ști, 2007

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3
57

Capitolul 3. Politica de creditare la Banca Transilvania

3.1. Locul Banci Transilvania in cadrul pietei bancare romanesti

Banca Transilvania a încheiat anul 2016 pe profit, cu 1,2 mili arde lei mai mult decât în
2015 și a devenit cea de -a doua bancă din România după active, depășind BRD.
Profitul net a fost mai slab cu 49% anul trecut față de 2015, deoarece în anul precedent
rezultatul băncii a fost influențat pozitiv de achiziția Volksbank. La nivel de grup financiar, profitul
a fost de 1,282 miliarde lei, la finele lui 2016. În schimb, banc a a fost influențată pozitiv anul trecut
de tranzacția Visa Europe, care se ridică la 185 milioane lei.
Omer Tetik, directorul general BT, a declarat că în 2016 banca a reușit să obțină rezultate
bune din punctul de vedere al creșterii organice și al prof itabilității, după un an de integrare și
fuziune cu Volksbank România.
„Veniturile operaționale ale Băncii Transilvania au ajuns la 2.823,4 milioane lei, iar profitul
net, la 1.233 milioane lei, incluzând venitul din creanțe din impozit amânat. La nivelul Grupului
Financiar Banca Transilvania, veniturile operaționale au ajuns la 2.987 milioane lei, iar profitul
net, la 1.282 milioane lei. Activele băncii sunt de 51,77 miliarde lei, creditele nete însumează 27,2
miliarde lei, iar resursele atrase de la clie nți sunt de 41,9 milia rde lei”, potrivit rezultatelor
anunatate de companie.
Locul 2 după active
Banca Transilvania a terminat anul 2016 cu active 51,8 miliarde lei, în timp ce la nivel de
grup ele au fost de 51,95 miliarde lei.
Francezii de la BRD Societe Generale au raportat pentru anul trecut active cu numai 70 de
milioane de lei mai mici, respectiv de 50,65 miliarde lei la nivel de bancă și de 51,88 miliarde lei
la nivel de grup.
Astfel, Banca Transilvania a depășit BRD la nivel de active și a ajuns pe locul doi în topul
băncilor din România.
BT rămâne însă în urma BCR deținută de austriecii de la Erste, care nu și -a prezentat încă
activele financiare pentru anul 2016, dar care a raportat la nouă luni active de 64,6 miliarde lei, dar
la nivel de grup.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

58
Potrivit băncii, creditele neperformante cu restanțe mai mari de 90 de zile reprezintă 4,62%
din totalul portofoliului de credite al BT, aceasta reprezentând o îmbunătățire semnificativă față de
9,75%, la sfârșitul anului 2015.
Acop erirea creditelor neperformante cu provizioane aferente și garanții ipotecare este în
continuare la un nivel confortabil, de 117,47%, în conformitate cu apetitul de risc al băncii, se arată
în raport.
Pe partea de activitate, Banca Transilvania transmite că a acordat clienților IMM aproape
18.000 credite noi în cursul anului 2016. În perioada ianuarie – decembrie 2016, la nivel brut,
înainte de înregistrarea scoaterilor în afara bilanțului, creditele BT au crescut cu 10,3%, balansat
pe toate liniile de af aceri. Raportul credite/depozite este de 70% la sfârșitul anului 2016.
Banca Transilvania are, la 31 decembrie 2016, un portofoliu de 2,82 milioane carduri, care
a generat tranzacții cu aproape 25% mai mari față de perioada similară a anului precedent. Co ta de
piață a băncii privind volumul tranzacțiilor cu carduri este de aproape 20%.
Solvabilitatea BT s -a îmbunătățit, de asemenea, anul trecut, la 15,69%, dacă nu luăm în
considerare profitul. Comparativ, în anul 2015, solvabilitatea băncii era de 13,7%.

3.1.1. Istoric. Evolutie

Banca Transilvania (BT) este Banca Oamenilor Întreprinzători din România. Banca se
clasează pe poziția a 2 -a în topul băncilor din România, în funcție de active. Misiunea Băncii
Transilvania este aceea de a sprijini dezvoltarea m ediului de afaceri, prin produse și servicii
inovatoare, oferite cu profesionalism.
Istoria BT a început în Cluj -Napoca, în 1994, la inițiativa unor oameni de afaceri din Cluj.
Ideea a fost aceea de a crea o bancă locală, un brand de Cluj. Spiritul antrep renorial al fondatorilor
a determinat consolidarea poziției Băncii Transilvania, într -o primă etapă în Cluj și, ulterior, la
nivel regional și național. Banca și -a orientat la început activitatea spre sectorul IMM și, datorită
cererii pieței, în scurt timp aceasta a început să se dedice și domeniului retail.
În anul 1997, Banca Transilvania a devenit prima instituție bancară din România, care a
fost cotată la Bursa de Valori București.
Strategia băncii este susținută de acționari puternici, precum: Banca Eu ropeană pentru
Reconstrucție și Dezvoltare și IFC – Divizia de investiții a Băncii Mondiale.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

59
În istoria sa de 22 de ani, identitatea de brand a Băncii Transilvania a cunoscut trei
momente esențiale: lansarea în 1994, rebrandingul din anul 2003 și cel de ac um, din 2016. Câteva
povesti nespuse până acum, de la persoane și echipe direct implicate în momentele esențiale ale
stilizării identității de brand Banca Transilvania.
1994: Prima siglă a Băncii Transilvania: concept medieval, care vorbea despre
Transilv ania și lupta pentru afirmare a BT .
După înființarea Băncii Transilvania în Cluj -Napoca, alegerea unei sigle s -a numărat
printre priorități, așa încât fondatorii și -au dorit ca ideea antreprenorială să prindă contur cât mai
repede. Fondatorii au căutat o p ersoană cu talent, care să deseneze sigla cât mai sugestiv: să fie
despre Transilvania, locul de naștere al băncii, precum și despre planul de creștere în respectiva
zonă, cu care se identifică din punctul de vedere al valorilor și chiar al numelui.
Din r ecomandare în recomandare, s -a ajuns la arhitecta clujeanca Ioana Avram, cu care
am avut ocazia să ne întâlnim aceste zile și care ne -a povestit, cu drag, despre etapa de început a
siglei Banca Transilvania: “Îmi amintesc de faptul că am desenat sigla în f uncție de sugestiile top
managementului de atunci a băncii. Variante au fost mai multe, unele chiar mai complexe ca
design. Realizarea conceptului și alegerea au durat cam o lună. A fost aleasă siglă care reda cel mai
sugestiv încărcătura istorică legată d e Transilvania. Scrisul, halebardele și scutul din logo – toate,
elemente războinice, de influență medievală, specifice zonei Transilvaniei și evoluției sale istorice
– simbolizau lupta pentru afirmare a BT, care avea să urmeze imediat după lansare, dar și
tenacitatea celor care se alăturau acestei lupte”.
Primele culori ale băncii au fost negru și galben – auriu. Ioana Avram își amintește, de
asemenea: “Culorile nu au fost greu de ales, mai ales că pe atunci posibilitățile de tipărire și de
folosire pe mat eriale diferite erau mai puțin permisive decât acum. Negru cu galben reprezintă
dintotdeauna un contrast plăcut, dar și foarte potrivit domeniului bancar. Galbenul sugera, de fapt,
aurul pe care urma să îl producă și să îl gestioneze micuța banca de atunci , Banca Transilvania”.
Această identitate de brand a însoțit Banca Transilvania timp de 9 ani.
2003: Primul rebranding BT – concept contemporan și minimalist
Primul rebranding din istoria BT a avut loc în ianuarie 2003: momentul a coincis cu o
etapă nouă în istoria Băncii Transilvania. Practic, BT începea ofensiva de extindere la nivel
național, iar noua imagine de brand exprimă tocmai această reinventare a băncii și noua să viziune.
BT a colaborat cu o echipă internațională de arhitecți, de la compania S L & A Internațional –
România, care a propus câteva zeci de variante pentru noua siglă BT, toate păstrând ideea grafică

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

60
de scut, din primul logo al băncii. Ca o curiozitate, s -au încercat versiuni cu galben și albastru,
după care s -a revenit la ideea crom aticii din prima siglă a băncii, galben și negru.
O întâlnire, în Cluj -Napoca, la BT, dintre o parte din top managementul BT și
reprezentanții ȘL & A Internațional a dus forma finală a siglei. Schițată de reprezentanții băncii,
noua siglă a fost transpusă grafic de SL & A Internațional. Banca păstrează și acum acest
manuscris. “Conceptul noii sigle BT s -a înscris într -un design contemporan și minimalist. Logo -ul
a fost simplificat prin liniile folosite și prin fontul literelor. Compoziția a cuprins un detal iu de
noutate, două linii orizontale – galbenă și neagră -, care semnifică, pentru bancă, conținutitate, iar
în design a fost un element de echilibru” își amintește Brandon Lee, Creative Director în echipa de
atunci a ȘL & A Internațional – România.
Realiz area siglei și a primului Concept Book al băncii a durat doar două luni și jumătate.
Lansarea noii identitați de brand BT a avut loc în 13 ianuarie 2003, în București, la Hotelul Hilton,
în cadrul unei conferințe de presă și, ulterior, în cadrul unei întâl niri festive cu clienți și parteneri
ai băncii. Agenția Victoria – București, sediul BT cu numărul 46 de atunci, a fost primul sediu al
băncii inclus în noul concept de brand, concept care avea să fie replicat în toate cele peste 500 de
locații deschise ul terior de bancă.
2006: Stilizarea identității de brand & manuale de identitate vizuală și verbală pentru toată
familia de branduri BT .
Ajustări ale identității de brand BT au fost făcute acum 10 ani, în 2006, de Grapefruit, una
dintre cele ai cunoscute age nții de branding. Timp de 18 luni s -a lucrat la manualele de identitate
vizuală și verbală pentru întreaga familie de branduri BT, familie care crescuse puternic în perioada
respectivă.
Marius Ursache, fondator Grapefruit, ne -a comunicat următoarele, din San Francisco:
„Țin minte și acum prima întâlnire cu Banca Transilvania, în Iași, în mica sală de la parterul sediului
Grapefruit. Am avut grijă să invităm cele două musafire de la marketing & PR pe singurele două
fotolii rotative care erau încă sigure, i ar eu și colegul meu Ștefan am stat pe fotoliile cu mecanismul
defect, încercând – cu succes – să ne păstrăm echilibrul timp de o jumătate de oră. Știu că ne -am
uitat împreună la câteva Manuale de branding la care Grapefruit lucrase deja. După câteva
săptă mâni am început să lucrăm la un proiect care a devenit unul dintre cele mai complexe – dacă
nu, chiar cel mai complex – proiect de branding din istoria Grapefruit: redesenare, finetuning a
identității Banca Transilvania și crarea unui set de manuale de ide ntitate cu toate aplicațiile de
identitate vizuală și verbală, nu doar pentru bancă, ci și pentru toate sub -brândurile sale, iar câteva

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

61
dintre acestea ar fi: BT Café, BT Tennis Cup, Academia BT, Crosul BT, BT Golf Cup, BT Leasing,
BT Asset Management etc.”
Marius Ursache (tuning logo, desenat font nou, linii generale design), Adrian Mititelu
(design materiale), Iulian Avasiloaia (design materiale) și Gabriel Pogor (design manual de
identitate) au format echipa care și -a adus contribuția la această etapă din istoria siglei BT. „Acum,
după zece ani, îmi dau seama că a rămas în urmă nu doar un proiect foarte fain, ci și prietenii cu
niște oameni speciali, care au pus suflet în proiect” a adăugat Marius Ursache.
Al doilea logo BT a făcut parte din povestea Bănc ii Transilvania timp de 13 ani: o
perioadă de succes, în care BT a devenit una dintre cele mai mari bănci din România – și chiar din
Europa – și s-a dezvoltat ca grup financiar.
2016: Al doilea rebranding BT – concept modern, cu accent pe naționalitatea bă ncii și a
valorilor românești
Anul 2015 a adus ideea celui de -al doilea rebranding BT, Banca Transilvania fiind într -o
nouă etapă de dezvoltare, de maturizare, care susține cu respect, pasiune și idei noi spiritul
antreprenorial românesc.
Aproape un an a d urat parcurgerea etapelor până la propunerea noii identitați de brand
BT: audit, redesenare, strategie de brand și de comunicare, respectiv lansarea în 15 septembrie a.c.
Proiectul de rebranding a fost realizat în colaborare cu Brandient, companie româneas că dedicată
consultantei în strategie și design de brand.
Noua etapă în designul identității de brand pune accent pe “naționalitatea” băncii și pe
valorile românești, printre care se numără și sprițul antreprenorial. Noua siglă vine, mai mult ca
oricând, cu o paletă bogată de culori – galben, roșu și albastru – care reprezintă, de acum încolo,
noul limbaj vizual al Băncii Transilvania. BT a păstrat elementele care i -au adus până acum
vizibilitate, favorabilitate și simpatie: scutul – ca element grafic, gal benul BT Și Zanul – personaj
care oferă comunicării băncii unicitate și un mod original de a transmite informații. De asemenea,
poziționarea băncii rămâne Banca Oamenilor Întreprinzători: 1 din 3 antreprenori care încep o
afacere aleg BT.
Aceasta este pov estea identității de brand a Băncii Transilvania. La început, cu farmec
medieval, iar ulterior stilizat și vorbind despre naționalitatea băncii și valorile naționale. Indiferent
de logo, BT a păstrat scutul de -a lungul anilor, ca simbol al apărării valori lor în care crede și pe
care le apără.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

62
3.1.2. Organizație

Banca Transilvania este un grup financiar integrat român, înființat în Transilvania, cu
activități dedicate distinct clienților Corporate, IMM și Retail Banking, pentru a oferi servicii de
calitate, având rețea teritorială națională. Fiind partenerul care își ține întotdeauna promisiunile,
misiunea noastră este să asigurăm randamente superioare acționarilor noștri, să fim responsabili
față de comunitate și o bancă în care lucrăm cu mândrie și pro fesionalism.
Misiunea băncii este de a veni tot mai aproape de clienții săi actuali și potențiali, de a
susține spiritul antreprenorial românesc – ceea ce se materializează și în acest mod. Pentru că o
mare parte din succesul Băncii Transilvania se datorea ză comunității, banca – împreună cu echipa
să – înțelege să returneze societății o parte din ceea ce primește de la aceasta, zi de zi.
Banca Transilvania înseamnă un grup financiar puternic, Grupul Financiar Banca
Transilvania, care oferă pieței servicii i ntegrate – banking, asigurări, administrarea investițiilor,
finanțarea consumatorilor, leasing, tranzacții mobiliare, factoring, pensii private – prin intermediul
companiilor sale: BT Asigurări, BT Asset Management S.A.I. S.A., BT Direct, BT Leasing, BT
Securities, BT Leasing MD, Compania de Factoring și Compania de Factoring, BT Capital
Partners, BT Mic, BT Operațional Leasing . În toate acțiunile sale, Banca Transilvania are suportul
Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care este acț ionarul său semnificativ.
Banca Transilvania are acum și trei sub -brand -uri: BT Café™, BT Golf Cup și Academia
BT. Dintre acestea, proiectul care s -a bucurat de cel mai mare succes este BT Café™, prima cafenea
bancară din România. Banca deține patru astfel de locații – în București, Constanța, Timișoara și,
din acest an, și în Cluj -Napoca.
Banca Transilvania este una dintre cele mai profitabile bănci din piața locală, înregistrând
anul trecut un profit net record, de circa 500 milioane de euro, de pe urma a chiziției Volksbank.
Banca cu sediul la Cluj și -a consolidat echipa prin preluarea unei mari părți a angajaților
Volksbank. Activele băncii au crescut cu 32,6% în 2015, ajungând la 47,24 miliarde lei, din care
creșterea organică a însemnat peste 10%.
Banca Transilvania are în prezent peste 7.600 de angajați, dintre care aproape 7.000 sunt
activi, restul fiind reprezentat de angajate aflate în concediu de creștere a copilului.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

63

3.2. Rolul creditelor ipotecare în oferta Bănci Transilvania

În economia de pia ță, creditul ipotecar are un rol deosebit. Creditul ipotecar în oferta Bănci
Transilvania este unul din motoarele principale ale întregului angrenaj economico -social.
Utilizarea rațională a creditului sporește puterea productivă a capitalului și asigură un volum mare
de produse.
Creditul ipotecar este “orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul
dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate
de această sumă sau orice prelungire a scadenț ei unei datorii și orice angajament de achiziționare
a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani”.

3.2.1. Oferta bancara a Banci Transilvania

Creditul Imobiliar/Ipotecar este produsul oferit de Bancă Transilvania pentru
achiziționarea, construirea, finalizarea sau extinderea unui imobil sau pentru refinanțarea unui
credit pe care l -ai contractat deja pentru una din destinațiile de mai sus.
Ca și beneficii:
Flexibilitate prin acceptarea unei game largi de venituri – venituri din salarii, pensii,
diurne, chirii, dividende, activități independente, rente viagere, drepturi de proprietate intelectuală,
venituri salariale obținute din străinătate;
Siguranță și confort – ai la dispoziție preaprobarea financiară a creditu lui valabilă timp de
45 de zile, timp în care poți să îți găsești locuința mult dorită!
Avans redus – pentru achiziția primului imobil cu destinație locativă avansul solicitat e de
doar 15%;
Fără documente justificative – pentru sume de până la 35.000 eur , poți foarte simplu să îți
modernizezi/consolidezi/reabilitezi/extinzi/finalizezi locuința sau îți achiziționezi o locuință în
imobile în curs de edificare, fără niciun document justificativ
Protecție la costuri convenabile – asigurarea de viață e recoma ndată dar opțională iar
asigurarea de imobil are un cost de aproximativ 0.10% din valoarea imobilului asigurat;

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

64
Costuri existente20:
• pentru un credit în lei, dacă primești veniturile într -un cont BT, dobânda este de
5,52%* (ROBOR6M + 3.25 pp), față de d obânda standard de 6,02%* (ROBOR6M + 3,75 pp)
• pentru un credit în euro, dacă primești veniturile într -un cont BT, dobânda este
de 4,47%* (EURIBOR6M + 4.75 pp), față de dobânda standard de 4,72%* (EURIBOR6M + 5.00
pp)
* Dobânda este variabilă în funcție de indicii de referință ROBOR 6M și EURIBOR 6M
și este formată din marjă și rata de referință, unde rata de referință reprezintă media indicelui
ROBOR și EURIBOR la 6 luni, calculată pentru ultima zi lucrătoare a trimestrului încheiat.
Ca și costuri supli mentare, se enumară următoarele:
• comision de analiză dosar:
▪ Credit imobiliar/ipotecar în lei: 400 lei
▪ Credit imobiliar/ipotecar in euro: 100 eur
• comision anual de administrare: 150 lei/ an
• comision de rambursare anticipată: 0 lei
• comision unic pent ru serviciile pe care ți le oferim la cerere: 100 lei/ serviciu
• comision evaluare imobil: 450 lei pentru apartament/ 700 lei pentru casă, vila,
teren și construcții
• asigurarea imobilului: este obligatorie, dar venim în ajutorul tău și îți oferim
posibi litatea încheierii asigurării fără alte drumuri la banca
• comision AEGRM: 66 lei pentru fiecare garanție
Pentru obținerea creditului ipotecar este necesar să fie îndeplinite câteva condiții de
eligibilitate:
• obținerea de venituri care au caracter perman ent (salarii, pensii, chirii, dividende,
alte venituri recurente)
• să nu existe restante active sau debite neachitate la scadență
• încadrarea din punct de vedere al scoring -ului BT
• vârsta de maxim 65 de ani la sfârșitul perioadei de creditare (mai puți n dacă ai
venituri din pensii unde vârsta este de maxim 70 de ani la sfârșitul perioadei de creditare)
Acte necesare:

20 Informații conform ofertei de produse de creditare ipotecară 2017 , www.bancat ransilvania.ro

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

65
– acte de identitate (solicitant, soț/soție și, după caz, pentru persoanele care
participă cu veniturile lor la credit)
– acord de interogar e ANAF (se semnează în unitatea BT). Nota: Dacă realizezi
venituri care, conform legii, nu sunt raportate la ANAF, te invităm să soliciți în unitățile Băncii
Transilvania informații referitoare la documentația de venit necesară.
Documente privind imobilul adus în garanție și valoarea bunului pentru care se solicită
creditul:
– actul de proprietate asupra imobilului adus în garanție (ex. contractul autentic de
vânzare – cumpărare)
– extras CF actualizat pentru imobilul adus în garanție (inclusiv pentru părțil e
comune ale imobilului din care face parte apartamentul – dacă este cazul)
– cadastru/ Schiță/ Releveu pentru imobilul adus în garanție
– încheiere de intabulare a dreptului de proprietate pentru imobilul adus în garanție
– certificat de eficiența energetică pentru imobilul adus în garanție
– antecontract de vânzare – cumparare/ Contract de vânzare – cumpărare
autentificat pentru imobilul achiziționat – din care să reiasă prețul vânzării, avansul achitat și
diferența rămasă de plată
– dovada achitării avansului pentru imobilul achiziționat, dacă este cazul (ex.
extras cont curent, depozit, ordin de plată, mențiune în antecontract/ contract etc.)
Garanții solicitate :
– ipotecă asupra imobilului care face obiectul creditului și/sau ipoteca asupra unor
alte imobile af late în proprietatea ta sau a altor persoane.
– dacă realizezi venituri care, conform legii, nu sunt raportate la ANAF, te invităm
să soliciți în unitățile Băncii Transilvania informații referitoare la documentația de venit necesară.
Variația indicelui de r eferință, fluctuația veniturilor proprii, precum și modificarea cursului de
schimb valutar pot să influențeze posibilitatea de a plăti ratele la credit sau suma totală de plată.
În categoria creditelor ipotecare se înscrie și Creditul Prima Casă:
Ce fel de locuințe se pot cumpăra sau construi prin programul Prima Casă?
• Dacă locuința e finalizată sau se află în diferite faze de finalizare, construită în baza
autorizațiilor de construcție eliberate înainte de 22.02.2010, atunci valoarea maximă a creditulu i
este de 57.000 euro in echivalent lei, iar avansul minim este de 5% din prețul de achiziție a
locuinței.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

66
• Dacă locuința e nouă sau aflată în construcție în baza autorizațiilor de construcție eliberate
după data de 22.02.2010, atunci valoarea maximă a cr editului este de 66.500 euro în echivalentul
în lei, iar avansul minim este de 5% din prețul de achiziție a locuinței*.
*Avansul acoperă diferența dintre prețul de achiziție rezultat din antecontractul de vânzare –
cumpărare și finanțarea garantată.
• Const ruiești unei locuințe, atunci valoarea maximă a creditului care se poate obține este de
71.250 euro, iar avansul minim este de 5% din valoarea costului de construire a locuinței**.
**Avansul acoperă diferența dintre costul de construire a locuinței rezulta t din devizul
estimativ de construire și finanțarea garantată.
Costurile pentru creditul ipotecar Prima Casă sunt:
• dobânda este de 4,05%* (ROBOR3M + 2,00 pp)
• avans de minimum 5% din valoarea achiziției
• comision evaluare imobil: 470 lei pentru apartam ent/ 700 lei pentru casă, vila,
teren și construcții
• e nevoie de un depozit colateral pentru garantarea dobânzii, care cumulează 3
rate de dobânda
• taxa de gestiune lunară a contului tău: 0 lei
• comision de rambursare anticipată: 0 lei
• comision de ge stiune: 0,45% pe an, pentru garanțiile care se acordă începând cu
anul 2017, datorat către FNGCIMM, pe care îl percepem la jumătate din soldul creditului (despre
asta afli mai multe din contractul de garantare și din contractul de credit pe care le închei)
• asigurarea locuinței este obligatorie și o poți achiziționa împotriva tuturor
riscurilor (Drepturile de despăgubiri vor fi cesionate în favoarea Statului Roman, reprezentat de
Ministerul Finanțelor Publice și a Băncii Transilvania)
• comision AEGRM: 65, 7 lei x 2 (pentru contractul de depozit colateral constituit
în vederea garantarea dobânzii și pentru contractul de ipotecă mobiliară asupra soldurilor creditoare
ale tuturor conturilor deschise la noi)
* În calculul dobânzii se ia în considerare indicele de referință ROBOR 3M în vigoare în
ultima zi a trimestrului anterior. Actualizările dobânzii se fac o dată la 3 luni, sunt în funcție de
indicele de referință aflat în vigoare în ultima zi a trimestrului anterior și se aplică începând cu
prima zi a noului trimestru.
În ceea ce privește garanțiile:

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

67
• ipoteca imobiliară legală de rang 1 asupra imobilului finanțat
• garanția acordată de FNGCIMM, în numele și în contul statului
• ipoteca mobiliară asupra depozitului colateral pentru garantarea dobânzii, în
valoare egală cu 3 rate de dobânda, valabil pe toată durata finanțării, înregistrată la AEGRM
• ipoteca mobiliară la valoarea creditului aprobat, asupra soldurilor creditoare ale
tuturor conturilor deschise la instituția de credit finanțatoare, valabilă până la stingerea creanțelor
datorate de beneficiar în baza contractelor de credit și de garantare, înregistrată la AEGRM
Acte necesare:
• declarația pe propria răspundere, în formă autentică, prin care să rezulte că
îndeplinești condiția prevăzută la art. 1 al in. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările și completările
ulterioare; asta îți trebuie în original
• cererea de credit – formular tipizat eliberat de bancă
• actul tău de identitate
• acordul ANAF (se primește și se semnează la sediul nostru)
• copia actului de proprietate a vânzătorului asupra imobilului ce face obiectul
vânzării
• extrasul de Carte Funciară în original
• declarație în original pe proprie răspund ere a vânzătorului prin care precizează
că imobilul nu este revendicat conform Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 și nu există alte litigii în
desfășurare în legătură cu acesta
• copie certificată după antecontractul de vânzare -cumpărare al locuinței sau
contractul de construcție încheiat cu o societate de construcții (după caz)
• contractul de vânzare cumpărare autentificat, încheiat cu persoana fizică sau
juridică care v inde locuința, în care se precizează valoarea la care s -a efectuat vânzarea, adresa și
amplasarea acesteia, modalitatea de plată și valoarea achitată ca avans (original) – document
necesar la momentul punerii pe cont a creditului sau documentele specifice procesului de licitație
în cazul achiziționării de locuințe în cadrul procedurilor de executare silită
În anumite situații, ar putea fi nevoie să îți solicităm documente suplimentare. Și, nu uita:
variația indicelui de referință, fluctuația veniturilor pro prii, precum și modificarea cursului de
schimb valutar pot să influențeze posibilitatea de a plăti ratele la credit sau suma totală de plată.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

68
3.2.2. Locul creditelor în oferta Bănci Transilvania

Conform datelor comunicate de Banca Națională a României (BN R) soldul creditului
neguvernamental total a crescut pentru a doua lună la rând în martie, cu 1.5% față de februarie, la
223.1 miliarde RON (maximul din vara anului 2013).
Considerăm că această evoluție a fost determinată atât de accelerarea cererii de cre dite (pe
fondul consolidării climatului pozitiv în sfera consumului, redinamizării investițiilor productive și
accelerării exporturilor), dar și de factorii din sfera ofertei: nivelul accesibil al costurilor de
finanțare și excesul de lichiditate din secto rul bancar.
Se evidențiază creșterea creditului în RON, cu un ritm lunar de 2.4%, la 129.9 miliarde
RON (nivel maxim istoric). Creditul acordat persoanelor fizice a consemnat un avans de 2%, la
68.4 miliarde RON. De asemenea, componenta persoane juridice a urcat cu 2.9% luna/luna, la 61.5
miliarde RON în martie.
Totodată, creditul neguvernamental în valută a crescut cu o dinamică lunară de 0.2%, la
93.2 miliarde RON, pe fondul majorării componentei companii cu 0.9%, la 47.5 miliarde RON,
sub influența nivel ului redus al costurilor de finanțare în EUR.
În dinamică an/an creditul privat a consemnat un avans de 3.14% în martie (cel mai rapid
ritm din toamnă 2012), pe fondul accelerării componentei RON (la 14.1%) și atenuării ritmului de
declin pe segmentul va luta (la 9.1% an/an)21.
La finele lunii martie ponderea creditului în RON în totalul creditului neguvernamental s –
a situat la 58.2% (nivel maxim istoric).
În primul trimestru al anului curent soldul creditului neguvernamental a urcat cu 1.4% ytd:
creșterea segmentului RON cu 3.2% ytd a contrabalansat declinul componentei valutare cu 1% ytd.
În abordarea alternativă creditul total acordat companiilor s -a majorat cu 1.8% ytd, la 109
miliarde RON în trimestrul I.
De asemenea, creditul total către populație a ur cat cu 1% ytd, la 114.1 miliarde RON.
Creditul de consum a crescut cu 0.6% ytd la 52.2 miliarde RON (maximul ultimelor patru luni), iar
creditul pentru locuințe s -a majorat cu 1.9% ytd, la 59.6 miliarde RON (maxim istoric).
În scenariul central BT se previ ziona accelerarea creditării în trimestrele următoare, pe
fondul consolidării ciclului economic post -criza și a climatului pozitiv din sectorul bancar. În acest

21 Sursa www.bancatransilvania.ro

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

69
scenariu soldul mediu anual al creditului neguvernamental ar putea crește cu 4.2% în 2017, 4.6%
în 2018 și 3.1% în 2019.

3.1. Evolu ția creditelor neguvernamentale perioada 06.2010 – 03.2017

3.3. Realizări și perspective în politica de creditare a Băncii Transilvania

Realiz ările B ănci Transilvania, conform statisticilor Băncii Naționale a Românie i (BNR)
indică creșterea soldului creditului neguvernamental pentru a opta lună consecutiv în septembrie,
cu un ritm lunar de 1.4% la 232 .7 miliarde RON (nivel record). Se observă majorarea creditului
denominat în RON cu 1.9% lună/lună la 142.8 miliarde RO N (maxim istoric): segmentul populație
a urcat cu un ritm lunar de 1.4% la 77.3 miliarde RON, iar componenta companii a crescut cu 2.6%
lună/lună la 65.5 miliarde RON.
Totodată, creditul denominat în valută a revenit pe creștere în septembrie: dinamică lu nară
de 0.6% la 89.9 miliarde RON, pe fondul majorării segmentului companii cu 2% lună/lună la 47.2
miliarde RON (componenta populație s -a ajustat cu un ritm lunar de 0.9% la 42.7 miliarde RON).
Dinamica anuală a creditului neguvernamental a accelerat de la 6.5% în august la 7.3% în
septembrie (cel mai bun ritm din 2012).
Creditul denominat în RON a accelerat la 17.1% an/an: segmentele populație și companii
au urcat cu 21.5% an/an, respectiv cu 12.3% an/an.
De asemenea, ritmul de declin din sfera creditu lui denominat în valută s -a diminuat la 5.3%
an/an în septembrie: scăderea componentei populație cu 10.6% an/an a fost parțial contrabalansată
de creșterea segmentului companii cu 0.1% an/an.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

70
Prin urmare, în primele nouă luni ale anului 2017 soldul credit ului neguvernamental total
s-a majorat cu 5.7% ytd, evoluție determinată de creșterea componentei RON cu 13.4% ytd,
dinamică susținută de nivelul redus al costurilor reale de finanțare.

3.2. Evoluția creditelor neguvernamentale perioada 06.2 010 – 09.2017

Creditul în RON acordat populației a urcat cu 17% ytd, pe fondul majorării veniturilor,
Programului Prima Casă și nivelului accesibil al ratelor reale de dobândă: componenta consum a
crescut cu 10.9% ytd la 39.2 miliarde RON (nivel record), iar segmentul ipotecar s -a majorat cu
26.4% ytd la 36.3 miliarde RON (maxim istoric).
Totodată, creditul în RON către companii a crescut cu 9.4% ytd în primele nouă luni ale
anului, evoluție care reflectă faptul că firmele au profitat de accelerarea expor turilor și a
consumului privat și de nivelul redus al ratelor de dobândă pentru a optimiza structura de finanțare.

3.3. Diferența dintre creditele de consum și creditele ipotecare acordate în perioada
09.2009 – 09.2017

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

71
Creditul denominat în valută s -a redus cu 4.5% ytd, ca urmare a scăderii segmentului
populație cu 9.1% ytd (componenta companii a urcat cu 0.1% ytd, evoluție influențată de nivelul
minim istoric al costurilor de finanțare la EUR).
În abordarea alternativă creditul total acordat companii lor a crescut cu 5.3% ytd la 112.7
miliarde RON în perioada ianuarie -septembrie, pe fondul nivelului redus al costurilor reale de
finanțare.
De asemenea, creditul total direcționat către populație a consemnat un avans de 6.1% ytd
la 120 miliarde RON la no uă luni, evoluție susținută de: nivelul accesibil al costurilor de finanțare,
majorarea veniturilor populației, programul Prima Casă, nivelul ridicat al încrederii (dată fiind și
majorarea prețurilor activelor). Creditul de consum a urcat cu 3.4% ytd la 54 miliarde RON, iar
creditul ipotecar s -a majorat cu 9.3% ytd la 63.9 miliarde RON (maxim istoric).
La final de septembrie creditul în RON avea o pondere de 61.4% în totalul creditului
neguvernamental.
De asemenea, conform datelor BNR depozitele neguvernam entale au crescut cu 0.5%
lună/lună la 286.4 miliarde RON în septembrie (nivel record).
Această evoluție a fost determinată de factori precum: majorarea veniturilor populației,
nivelul ridicat al percepției de risc și perspectivele de creștere a ratelor d e dobândă.
Depozitele denominate în RON au urcat cu un ritm lunar de 0.1% la 194.1 miliarde RON,
ca urmare a creșterii componentei companii cu 0.3% lună/lună la 86.5 miliarde RON. Segmentul
populație s -a consolidat la 107.5 miliarde RON.
Se evidențiază m ajorarea depozitelor în valută cu un ritm lunar de 1.3% la 92.3 miliarde
RON: componenta populație a urcat cu 1.2% lună/lună la 63.6 miliarde RON, iar segmentul
companii a înregistrat o dinamică lunară de 1.5% la 28.7 miliarde RON.
Dinamica anuală a depoz itelor neguvernamentale a accelerat la 10.8% în septembrie:
componentele RON și valută au urcat cu 11.3%, respectiv 9.6%.
În primele nouă luni ale anului curent depozitele neguvernamentale au crescut cu 4.4% ytd:
segmentul companii a urcat cu 4% ytd la 11 5.2 miliarde RON, iar componenta populație s -a
majorat cu 4.7% ytd la 171.2 miliarde RON.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

72

3.4. Evoluția depozitelor în perioada 08.2010 – 09.2017

Prin urmare, raportul credite/depozite a crescut de la 80.5% în august la 81.3% în
septembrie, e voluție determinată de majorarea componentei RON cu 1.3 puncte procentuale la
73.6% (maximul din august 2010).
Pe segmentul valutar raportul credite/depozite s -a ajustat cu un ritm lunar de 0.7 puncte
procentuale la 97.4% (nivel minim istoric).22
În anali za an/an raportul credite/depozite s -a diminuat cu 2.6 puncte procentuale în
septembrie, pe fondul ajustării componentei valutare cu 15.4 puncte procentuale. Pe de altă parte,
pe segmentul RON raportul credite/depozite a urcat cu 3.7 puncte procentuale an/ an în septembrie.
Conform statisticilor BNR marjele nete de dobândă aplicate în sectorul bancar intern au
continuat să prezinte evoluții divergente (creștere la lei vs. scădere la EUR) în luna septembrie.
Această evoluție a fost determinată de perspectiv ele divergente privind politica monetară:
proximitatea ciclului monetar în România vs. continuarea procesului de relaxare în Zona Euro.
Astfel, pe segmentul credite/depozite în sold în RON marja netă de dobândă a urcat cu patru
puncte bază lună/lună la 5. 50 puncte procentuale în septembrie (maximul din februarie 2007). Rata
de dobândă la credite s -a majorat cu șase puncte bază lună/lună la 6.50% (cel mai ridicat nivel din
2014), iar rata de dobândă la depozite a crescut cu trei puncte bază lună/lună la 0.9 9%.
Totodată, marja netă de dobândă la creditele/depozitele noi în RON a crescut cu 14 puncte
bază lună/lună la 5.80 puncte procentuale în septembrie, cel mai ridicat nivel ultimele patru luni.
Această evoluție a fost determinată de majorarea ratei de dobâ ndă la credite cu un ritm lunar de 23

22 Sursa www.bancatransilvania.ro

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

73
puncte bază la 6.66% (maximul din mai 2017). Rata de dobândă la depozite a urcat cu nouă puncte
bază lună/lună la 0.86%, cel mai ridicat nivel luna ianuarie.
Pe de altă parte, marja netă de dobândă a scăzut pe segment ul credite/depozite în sold în
EUR cu cinci puncte bază lună/lună la 2.62 puncte procentuale în septembrie (nivel minim
istoric). Rata de dobândă la credite s -a redus cu un ritm lunar de cinci puncte bază la 2.81%
(minim istoric), iar rata de dobândă la de pozite s -a consolidat la 0.19%, pe fondul semnalelor de
politică monetară emise de Banca Centrală Europeană.
Nu în ultimul rând, marja netă de dobândă la creditele/depozitele noi în EUR s -a diminuat
cu 26 puncte bază lună/lună la 2.41 puncte procentuale în septembrie, nivel minim record. Rata de
dobândă la credite a scăzut cu un ritm lunar de 25 puncte bază la 2.56%, iar rata de dobândă la
depozite a crescut un un punct bază față de august la 0.15%.
Prin urmare, în primele nouă luni ale anului curent marje le nete de dobândă s -au majorat la
creditele/depozitele în RON (cu 50 puncte bază ytd pentru cele în sold și cu 79 puncte bază ytd la
cele noi), pe fondul creșterii ratelor de dobândă la credite, evoluție influențată de dinamica cererii,
perspectivele de p olitică monetară și intensificarea primei de risc pe plan intern.
Pe de altă parte, marjele nete de dobândă au scăzut pe segmentul credite/depozite în EUR
în perioada ianuarie -septembrie (cu 44 puncte bază ytd la cele în sold și cu 46 puncte bază ytd la
cele noi), în contextul politicii monetare relaxate fără precedent implementată de Banca Centrală
Europeană.
Rata creditelor neperformante a continuat să scadă în trimestrul III din 2017, pe fondul
evoluției economiei la un ritm peste potențial, nivelului r edus al costurilor reale de finanțare și
eforturilor băncilor de restructurare bilanțieră.
Conform statisticilor BNR rata creditele neperformante s -a redus cu 0.23 puncte
procentuale lună/lună și cu 2.04 puncte procentuale an/an la 7.96% în septembrie, ni velul minim
din 2009.
De asemenea, datele BNR indică continuarea tendinței de ameliorare a performanței
financiare a sectorului bancar în primele nouă luni din 2017, evoluție care confirmă rezistența la
acumularea de riscuri și provocări la adresa stabili tății macro -financiare.
Volumul total al activelor bancare a crescut cu 3.2% ytd la 406.4 miliarde RON (88.4
miliarde EUR) în perioada ianuarie -septembrie, nivel record.
Totodată, profitul net agregat s -a majorat cu 11.1% an/an la 4.08 miliarde RON (0.9
miliarde EUR) (ROA la 1.36%, ROE la 12.90%, cele m ai ridicate niveluri din 2008).

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

74
Pe de altă parte, indicatorul de solvabilitate a scăzut d e la 19.83% în trimestrul II la
18.98% în trimestrul III, dar continuă să prezinte un nivel cu mult peste pragul mini m.
Perspectivele pentru următorii ani sunt urm ătoarele :

S-a încorporat dinamica indicatorilor monetari din luna septembrie și evoluțiile macro –
financiare recente (globale, europene și interne) și am actualizat previziunile pe termen mediu
pentru creditele și depozitele neguvernamentale. De asemenea, am lansat primele prognoze pentru
anul 2020.
Conform noilor previziuni soldul mediu al creditului neguvernamental ar putea crește cu
ritmuri anuale de 4.3% în 2017, 4.9% în 2018, 3.7% în 2019 și 2.1% în 2020.
Cu alte cuvinte, sunt așteptări cu privire la consolidarea ciclului post -criză pe piața
creditului în trimestrele următoare, evoluție susținută de nivelul redus al costurilor reale de
finanțare și de excesul de lichiditate din sectorul bancar.
Pe de altă p arte, acest ciclu ar putea intra în faza de maturitate în 2019, pe fondul
perspectivelor de decelerare a economiei reale și de majorare a costurilor de finanțare.
În ceea ce privește depozitele neguvernamentale prognozăm creșteri cu ritmuri medii
anuale d e 8.7% în 2017, 6.8% în 2018, 7.6% în 2019 și 8% în 2020, scenariu susținut de majorarea
veniturilor și a ratelor de dobândă.
Prin urmare, în acest scenariu raportul credite -depozite va continua tendința descendentă
pe termen mediu: valori medii anuale de 81.1% în 2017, 79.7% în 2018, 76.7% în 2019 și 72.5%
în 2020.
Altfel spus, excesul de lichiditate din sectorul bancar se va intensifica pe termen mediu.
Acest aspect coroborat cu gradul ridicat de concurență din sectorul bancar vor avea impact
favorabil asupra ofertei de servicii.
Printre factorii de risc pentru acest scenariu central menționăm:
a. Mix -ul de politici economice din România (inclusiv semnalele privind o intervenție mai
agresivă a statului în sectorul financiar), cu impact asupra climatulu i investițional și a costurilor de
finanțare;
b. Expunerea ridicată pe datorie publică, cu implicații asupra performanței financiare din
sectorul bancar (conform datelor BNR șapte bănci au expunere pe instrumente de datorie publică
de peste 30% din active );

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

75
c. Maturitatea pieței imobiliare, unul din motoarele creditării în ciclul post -criză;
d. Persistența tensiunilor publice și tergiversarea reformelor structurale, cu impact
nefavorabil pentru încrederea în economie;
e. Evoluțiile macro -financiare glob ale și europene.
Provocările la adresa sectorului bancar pe termen scurt și mediu:
1. Reglementarea – în acest context menționăm implementarea IFRS9;
2. Fintech – concurența exercitată de instituțiile nebancare;
3. Procesul de consolidare;
4. Generare a unui model de business sustenabil și echilibrat, cu o importanță mai ridicată
acordată segmentului investițional.

3.4. Aspecte teoretice si practice privind creditarea ipotecara la Banca Transilvania

Creditarea bancară reprezinta activitatea de bază în funcționarea unei băncii comerciale .
Creditarea bancară – activitatea de bază în funcționarea băncii comerciale Creditul este unul
din motoarele principale ale întregului angrenaj economico -social. Utilizarea rațională a creditului
sporește puterea product iva a capitalului și asigură creșterea producției. Creditul permite
disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiții sau activități curente.
Rolul primordial al băncilor comerciale rămâne de -a lungul a mai multor secole strâns legat
de calitatea lor de intermediari în contextul relației economii -investiții.
Cu toate că, astăzi activitatea băncilor comerciale a devenit foarte complexă, esența acestora
constă în principal în mijlocirea creditului și efectuarea plăților între agenții economici și/sau
persoanele fizice. Băncile creditează acele sfere ale economiei care necesită mijloace bănești,
contribuind la prosperarea economiei naționale.
Băncile comerciale acordă credite sectorului real al economiei pentru acoperirea
cheltuielilor de producție, prec um: combustibilul, energia, taxele etc, ce asigură finisarea
producției. De asemenea, ele acordă credite investiționale necesare relansării tehnologice,
achiziționării de tehnologii, mecanisme moderne, procurării unor complexe industriale, mecanisme
de fab ricație moderne etc. În acest mod, băncile comerciale contribuie la sprijinirea și dezvoltarea
durabilă a economiei naționale.

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

76
Băncile comerciale contribuie în mod substanțial și la susținerea nivelului de trai al
populației prin acordarea creditelor de c onsum, a creditelor pentru educație și învățământ, pentru
procurarea, reconstruirea și repararea imobilelor. Dar, pe cât de util și avantajos este creditul, pe
atât de primejdios devine el atunci când nu este utilizat în conformitate cu principiile sale și cu
cerințele ec hilibrului economicofinanciar.
Un pericol, în acest sens, prezintă așa -numita supracreditare, care duce la mari dezechilibre
economice, financiare și monetare, generând, atunc i când ia proporții, inflația.
De asemenea, subcreditarea – utilizarea creditului în scopul finanțării unor activități econo
mice insuficient fundamentate poate provoca dezechilibru structural în economia națională,
disproporții între ramurile și sectoarele ei de activitate.
Cunoașterea mecanismului creditar nu este posibilă fără cercetarea trăsăturilor acestuia în
cadrul sistemului credit.
În general, când se fac abordări ale sistemului de credit, de obicei se subînțeleg două
aspecte: totalitatea de instituții financiar -creditare, care realizează și organizează rela țiile de credit;
totalitatea relațiilor, a formelor și metodelor de creditare.
Veriga principală a structurii instituționale a sistemului de credit sunt băncile, însă este
evident faptul că sistemul de credit exprimă o noțiune mai largă și mai complexă de cât sistemul
bancar.
În viziunea economistului american F. Mishkin sistemul financiar cuprinde diverse tipuri
de instituții financiare: bănci, companii de asigurare, fonduri mutuale, companii financiare și bănci
investiționale; toate acestea fiind riguros reglementate de guvern. Conform acestor viziuni
instituțiile financiare la rândul lor se clasifică în instituții depozitare și instituții financiare
nondepozitare.
Instituțiile depozitare sunt acei intermediari financiari, care acceptă depozite de la
populație, agenți economici și de la alte instituții, și folosind resursele respective în special 2 sub
forma de credite. Categoria instituțiilor depozitare constă în principal din diverse tipuri de bănci.
Unele țări clasifică instituțiile depozitare în insti tuții bancare și non -bancare. În acest caz, în grupul
instituțiilor non -bancare sunt incluși acei intermediari care acceptă depozite și acordă credite, dar
nu sunt calificate ca bănci, deoarece din unele cauze tehnice sau funcționale (nu îndeplinesc funcți a
de asigurare a mecanismului de plăți) respectivele sunt excluse în afara legislației bancare.
Instituțiile non -depozitare sunt reprezentate de companiile de asigurări, fondurile de pensii,
fondurile mutuale, companiile financiare, fondurile investiționa le etc. Aceste instituții se deosebesc

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

77
de cele depozitare prin faptul că ele nu atrag resurse sub formă de depozite, ci emit titluri de valoare
sau polițe de asigurare etc. și nu participă la creditarea directă a economiei.
Analizând opiniile economiștilo r din diverse țări supuse analizei privind definirea
„sistemului de credit", putem afirma că „sistemul de credit" reprezintă totalitatea relațiilor de credit,
a formelor, metodelor și normelor de acordare a creditelor și de organizare a rambursării acestor a,
existente în economia unei țări fiind realizate de instituțiile financiare de credit prin intermediul
unui ansamblu de norme juridice aprobate de stat, răspunzând cerințelor unei anumite etape de
dezvoltare social -economică.
Pentru îndeplinirea rolului și funcțiilor sistemului de credit în economie, pentru
valorificarea la maxim a avantajelor și diminuarea la minimum a dezavantajelor relațiilor de credit
putem menționa că sistemul de credit, în principal, trebuie să cuprindă:
• cadrul instituțional car e presupune un ansamblu de instituții și organisme de credit
specializate, cu o (vastă) rețea dispusă în teritoriu, dar și cu relații de corespondență cu instituțiile
similare din străinătate. Activitatea cadrului instituțional trebuie să fie reglementată, controlată și
supravegheată de anumite comisii/organe/institute organizate la nivel de stat în scopul minimizării
riscurilor.
• cadrul normativ -juridic este format din ansamblul tuturor reglementărilor (legi, hotărâri,
regulamente, instrucțiuni, norme et c.) care guvernează activitatea instituțiilor de credit pe teritoriul
unei țări. Cadrul juridic trebuie să fie suficient de flexibil pentru a lăsa spațiu de afirmare liberei
inițiative a instituțiilor de credit, dar totodată și categoric, astfel încât să c rească încrederea
agenților economici și să limiteze riscurile operațiunilor de credit.
Așadar, factorii principali, care duc la crearea unui sistem bine conturat și echilibrat, în
opinia noastră sunt: reglementarea instituțiilor de credit, transparența, tehnologiile automatizate
informaționale și concurența.
1. Reglementarea. Dacă organele abilitate ce reglementează activitatea instituțiilor
financiar -creditare vor continua să promoveze elaborarea actelor normative, aliniindu -le la cele
mai bune practici ale Uniunii Europene și ale comunităților bancare internaționale; în consecință
se va promova o transparență și minimizare a riscurilor care duc la falimentul instituțiilor de credit,
având drept scop final protecția depunătorilor.
2. Transparența. O pro blemă în activitatea sistemului de credit al Republicii Moldova este
lipsa transparenței activității instituțiilor în cauză. Lipsa transparenței a sistemului de credit ne
demonstrează, atât despre subdezvoltarea acestuia, cât și despre multitudinea fraudel or efectuate

Buftea Ruxandra Laura Capitolul 3

78
în interiorul lui. În acest scop este necesară intervenția urgentă a organelor de supraveghere și
control a instituțiilor bancare, Banca Națională a Moldovei, și a instituțiilor de microfinanațre,
Serviciul Supravegherii de Stat, atât prin reg lementarea și controlul acestora, cât și prin luarea unor
măsuri ce țin dezvoltarea transparenței în cadrul sistemului.
3. Tehnologii automatizate. Pe măsură ce infrastructura în domeniul informatizării
operațiilor continuă să se dezvolte, apare necesitat ea alinierii instituțiilor de credit autohtone și mai
mult la nivelul tehnologic al altor sisteme internaționale. Acest fapt ar asigura un șir de facilități
ca: gestionarea și asigurarea rapidă informațională pe plan intern, 3 instituțional și în conlucrar e cu
alte instituții și clienți. Implementarea tehnologiilor moderne contribuie la promovarea unor
produse ce implică procese mai simpliste, dar totodată mai sigure, calitative și rapide. În același
timp ar da posibilitate instituțiilor financiar -creditare să participe mai activ pe piețele
internaționale, acordând oportunități Republicii Moldova să devină mai atractivă în comerțul
exterior și în atragerea investițiilor bancare străine.
4. Concurența este un factor normal în condițiile unei economii de piață . Concurența de pe
piața de credit autohtonă se manifestă prin apariția băncilor străine și prin intensificarea dezvoltării
instituțiilor nebancare de credit specializate, de exemplu, asociațiile de economii și împrumuturi
ale cetățenilor și organizațiile de credit. În aceste condiții se modifică mediul concurențial al
băncilor comerciale autohtone și în rezultatul intensificării concurenței se va genera un impuls către
diversificarea și eficientizarea produselor prestate. De asemenea, se vor intensifica co nlucrarea
între instituțiile de credit bancare și nebancare și consorțiile bancare. Pentru a înțelege importanța
activității de creditare este necesar a se preciza ce reprezintă creditul. Etimologic, conceptul de
credit provine de la latinescul “creditum” – “credere”, care înseamnă ,,a crede” sau ,,a avea
încredere”.

Buftea Ruxandra Laura Concluzii
79

Concluzii

În Capitolul 1 al lucrări se regăsesc informații detaliate cu privire la istoria și evoluția
sistemului bancar, la locul sistemului bancar în economia românească, funcțiile sistemului bancar
și componentele sistemului bancar.
În 1856 a fost creată Banca Na țională a Moldovei, cu sediul la Iași, care a fost astfel prima
instituție bancară ce -și desfășura activitatea pe teritoriul României. Banca a fost creată ca urmare
a demersurilor unui bancher prusac și a fost concesionată acestuia. Ulterior, odată cu evol uția țării
au început să apară și alte instituții bancare.
Sistemul bancar românesc a evoluat diferit și contradictoriu, Banca Națională Română a
fost o prezență activă în refacerea și însănătoșirea economiei după Unirea din 1918, abia de atunci
putem vor bi despre construirea și consolidarea acestuia.
În prezent componentele sistemului bancar românesc sunt: Banca Națională Română,
Băncile comerciale și Instituțiile financiar nebancare.
În Capitolul 2 este detaliat creditul bancar ce reprezintă activitatea d e bază a bănci,
respective și creditul ipotecar.
În fiecare subcapitol sunt informații generale referitor la importanța creditării, principiile
de creditare, formele și funcțiile creditelor, astfel încât la momentul contractării unui credit să fie
cunoscut ce implică acesta.
Creditul ipotecar s -a dezoltat și a devenit un pion mai important în activitatea bancară,
comparând cu alte produse pe care băncile comerciale le pun la dispoziția clienților.
Capitolul 3 cuprinde informații g enerale cu privire la politica de creditare la Banca
Transilvania.
Banca Transilvania s -a înființat în anul 1994 la Cluj, a evoluat, s -a dezvoltat și ajuns în
prezent să ocupe locul 2 în clasamentul băncilor comerciale din România.
Conform realizărilor pâ nă în prezent și a perspective de viitor, Banca Transilvania se află
în continuare în plină dezvoltare, venind în întâmpinarea clienților cu produse și servicii noi.
Produsul de creditare ipotecară rămânând un important produs în activitatea bănci.

Buftea Ruxandra Laura Bibliografie

80

Bibliografie

➢ Gheorghe M. Pistol , Marketing O abordare din perspectiv a financiar – bancar ă,
Editura Universitara, Bucuresti 2009 .

➢ Petre Deaconu , Creditare bancară , Editura Fundației ROMÂNIA DE MÂINE ,
Bucur ești, 2008.

➢ Gheorghe Manolesc u, Bănci și credit , Editura Fundației ROMÂNIA DE
MÂINE , Bucur ești, 200 7.

➢ Mariana Negrus, Produse și servicii bancare. Marketing bancar , Editura
Fundației ROMÂNIA DE MÂINE , Bucur ești, 200 7.

➢ Ilie Mihai, Management financiar -bancar , Editura Fundației ROMÂNIA DE
MÂINE , Bucur ești, 200 7.

➢ Dardac Nicolae Barbu Teodora , Monedă, bănci și politici monetare , Editura
Didactică și Pedagogică, Bucure ști, 2005

➢ Cezar Bazno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă. Credit. Bănci ,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003

➢ Site: www.bnr.ro

➢ Site: www.banca transilvania.ro

➢ Site: www.wikipedia.