Budeanu Petru D [302238]

UNIVERSITATEA DE STIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

“ION IONESCU DE LA BRAD” [anonimizat]: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA DE STIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

“ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA: PRODUCEREA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR HORTICOL

TEMA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE:

PRODUCEREA MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIA CĂTINA ALBĂ ÎN CADRUL SOCIETĂȚII AGRICOLE ”MATCA – HERMEZIU” [anonimizat],

ȘEF LUCR. DR. MARIUS DASCĂLU

ABSOLVENT: [anonimizat]

2016

CUPRINS

Declarație

Lista figurilor

Lista tabelelor

INTRODUCERE 7

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 – Prezentarea pepinierei de cătină albă 9

1.1. Importanța materialului săditor de cătină albă 9

1.2. Situația culturii de cătină albă pe plan mondial și național 11

1.2.1. Situația culturii de cătină albă pe plan mondial

1.2.2. Situația culturii de cătină albă pe plan național

1.3. Utilizarea cătinei albe 15

CAPITOLUL 2 – Particularitățile biologice ale speciei 25

Decrierea botanică a speciei 25

2.1.1. Sistemul radicular

2.1.2. Tulpina

2.1.3. Mugurii florali masculi

2.1.4. Frunzele

2.1.5. Fructul

3.1.6. Sămânța

Cerințele față de factorii de mediu. 26

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3 – Cadrul natural al zonei de producere a materialului săditor 32

Așezare geografică 32

Condițiile pedoclimatice 33

Regimul climatic și pluviometric 36

Regimul eolian 38

Condițiile de sol 41

[anonimizat] 43

Cheltuieli la 1000 lei venituri 46

CAPITOLUL 4 – Materialul biologic și metodele de cercetare folosite 48

Scopul lucrării și obiectivele urmărite 48

Organizarea experienței și protocolul experimental 51

Programul de promovare pentru lapte și produsele lactate 52

CAPITOLUL 5 – Rezultatele obținute și interpretarea lor 57

5.1 Lucrările de întreținere a plantației de cătină 57

5.2 Producerea materialului săditor 58

5.2.1 Înmulțirea prin semințe

5.2.2 Înmulțirea vegetativă

5.3. [anonimizat], Europa și America de Nord se orientează înspre cultura la scară mare a cătinei. Odată cu creșterea suprafețelor cultivate cu cătină a apărut o creștere constantă a cererii de material săditor de calitate.

[anonimizat], nefiind competitive pe plan internațional. Datorită acestui motiv și a variabilității ridicate a subspeciei carpatica apare necesitatea unui proces intens de selecție în cadrul florei spontane direcționat pe componente conforme cererii actuale din piață.

Cătina și în special fructele acestei specii sunt recunoscute pe plan mondial ca având proprietăți nutriționale și terapeutice multiple. [anonimizat]-chimice sunt aproape inexistente. Astfel apare ca oportună compararea diferitelor componente ale cătinei din România cu alte subspecii sau specii întâlnite pe plan mondial.

Pe baza selecției și analizelor morfologice și biochimice apare ca oportună introducerea în cultură a elitelor obținute efectuându-se în paralel procese de ameliorare pornind de la toate plantelor selecționate.

Datorită sistemului radicular puternic și a capacității de asimilare a azotului atmosferic, cătina poate fi introdusă pe scară mare pe terenurile degradate. Din acest motiv s-a considerat oportună testarea capacității de germinație a semințelor și evoluția plantelor timp de un an de la semănare. De asemenea, datorită caracteristicilor cu potențial ameliorativ, plantele rezultate pot fi ușor introduse într-un proces de ameliorare clasică, cu potențial de producere a unor descendenți superiori, competitivi pe plant internațional.

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

Prezentarea pepinierei de cătină albă

1.1. Importanța materialului săditor de cătină albă

Cătina albă este considerată una dintre cele mai valoroase specii de arbuști fructiferi din flora spontană. Domeniile de aplicare sunt extrem de vaste, obținându-se efecte spectaculoase în medicina umană și veterinară, zootehnie, cosmetică, agricultură, microbiologie, industrie alimentară, silvicultură.

Este folosită în arhitectura peisageră ca plantă ornamentală datorită frunzișului deosebit de frumos și a fructelor galben portocalii ce rămân pe plantă și în timpul iernii, este o plantă care participă la realizarea legăturilor spirituale și culturale între oameni. Cercetările întreprinse în țară și străinătate au evidențiat că frunzele, fructele și lăstarii de cătina conțin o serie de substanțe biologic active cu rol esențial în reglarea metabolismului. Fructele de cătină sunt apreciate ca niște polivitamine naturale întrucât sunt bogate în principalele vitamine (A, B1, B6, C, E, F, K, P ).

Conținutul în vitamina C al cătinei întrece nu numai toate speciile de fructe indigene, ca spre exemplu coacăzul negru, ci chiar și citricele ( lămâia) de peste 10 ori. Doar fructele de măceș pot depăși uneori, în funcție de condițiile zonale cantitatea la 100 g substanță proaspătă. În zonele cele mai înalte de munte, soiurile de cătină pot avea peste 1.500 mg/100 g, depășind considerabil maceașa în conținutul în vitamina C.

Vitamina E se găsește în uleiul de cătină în cantități de peste 200 mg % , cu mult mai mult decât orice specie pomicolă, mai mult chiar decât soia ( 120 mg % ), porumb ( 100 mg % ) și floarea soarelui (100 mg % ).

Planta contribuie la mărirea fondului forestier prin combaterea eroziunii solurilor degradate (datorită înrădăcinării excepționale, emițând drajoni până la 24 m depărtare de trunchi), ajută la ameliorarea solului întrucât asimilează azotul atmosferic direct din rădăcini prin intermediul nodozităților ce se formează printr-o simbioză cu ciupercile Actinomycete.

Ghimpii lungi și rigizi au făcut ca aceasta specie să fie folosită pentru garduri impenetrabile, putând fi folosită la împrejmuirea plantațiilor pomicole în locul gardurilor de sârma. Este deosebit de valoroasă și ca plantă meliferă. Poate fi folosită cu succes în furajarea animalelor conferind acestora o vigoare deosebită. Utilizările cătinei sunt multiple, iar domeniile de aplicare sunt în continuă creștere.

Din punct de vedere botanic acest arbust pionier nu a fost sistematizat multă vreme, atăt în țările Asiatice, cât și în Europa. În cărțile vechi de plante este rar menționat și puțin descris, el este denumit în general Rhamnus, dar el nu aparține familiei Rhamnacae. Izolat îl întâlnim sub numele de Oleaster germanicus, care de fapt vine de la numele Oleaster al unei forme arbust sălbatice a arborelui de ulei.

Între timp cătina a fost încadrată în familia Eleagnacee. În afară de cătină cu subspeciile ei, mai aparțin acestei familii de plante o serie de specii asiatice de “Sălcii de ulei” (Eleagnus) probabil un strămoș al cătinei și în America de nord specii din genul Shepherdia (numite de indieni- Boabele bivolului).

1.2. Situația culturii de cătină albă pe plan mondial și național

1.2.1. Situația culturii de cătină albă pe plan mondial

Cătina se cunoaște din cele mai vechi timpuri. Cu toate acestea, o prelucrare industrială se face doar în ultimele decenii. Actualmente constituie obiectul de studiu al multor instituții de prestigiu pe plan mondial. În ultimul timp a devenit speranța multor purtători de boli grele: cancere, tumori, leucemii, ciroze, diabet, HIV-SIDA etc.

Țările cele mai mari producătoare de cătină albă din Europa sunt Germania și Franța, iar din lume Rusia, SUA și China.

1.2.2. Situația culturii de cătină albă pe plan național

Numărul de soiuri de cătină la ora actuală este de 15, din care unul este plantă masculă (***Catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultură din România, Ediția completă 2011).

Ținând cont de prețurile relativ ridicate ale materialului certificat din soiurile omologate la noi, majoritatea fermierilor care au înființat ferme de dimensiuni mici și medii au apelat la procurarea materialului din flora spontană, rezultând plantații cu material neuniform, cu probleme la polenizare și fructificare. La ora actuală sunt peste 300 ha de plantații de cătină răspândite pe tot teritoriul țării, dar majoritatea de dimensiuni reduse.

În Rusia începând din 1934 au fost selecționate cele mai valoroase soiuri de cătina, din Altai, Caucaz, estul Siberiei și Mongolia. A fost prima selecție de clone cu fructe mari, productive și fără spini. Astfel au apărut primele soiuri la Barnaul și Nowosibirsk. Au fost omologate câteva selecții cum ar fi: Noutatea Altaiului (Novosti Altaia), Dorul Katuni (Dar Katuni), Știuletele de Aur (Zolotoi Pacatoc), Uleioasa (Maslicinaia), Vitamina (Vitaminaea).

Progrese rapide privind sortimentul de cătină s-au obținut în Germania, în continuare vă prezentăm cele mai reprezentative soiuri. Datele au fost publicate la Congresul Internațional al Cătinei din 14-18 septembrie 2003 Berlin.

1.3. Utilizarea cătinei albe

Cătină este unul dintre remediile naturale ușor accesibile și foarte populare în întreagă lume. Pe lângă medicamentele create în laborator, în ultimii ani, a crescut popularitatea tratamentelor homeopate care și-au demonstrat eficacitatea în combaterea și prevenirea anumitor boli sau carențe. Treptat cât mai multe persoane se reorienteza spre medicină naturistă și remediii pe baza de plante, iar medicamentele de sinteză nu mai dețin același procent mare pe piață tratamentelor.

Plantele medicinale ajută la prevenirea bolilor, carențelor și tratează treptat și în profunzime, nu doar eliminând anumite efecte sau simptome. Utilizarea lor nu are contraindicații și sunt asimilate mai ușor de către organism fără a avea efecte secundare sau a atacă țesutul gastric sau hepatic. Cătină este una dintre acele plante aflate la îndemână tuturor, a căror efecte sunt prea puțin cunoscute. Aceast remediu face parte din plantele minune care au multe beneficii secrete despre care veți află după o cercetare amănunțită a propritatilor acestora.

Cătină este la baza un fruct de pădure care se găsește în cantități mari în estul Asiei deși crește și la noi în țară. Beneficiile pe care le are consumul de cătină asupra sănătății și pielii sunt cunoscute de peste 1000 de ani, fiind untilizata în medicină naturistă și medicină străveche sub nume diferite precum „uleiul vieții” sau „medicament divin”. Legendele vorbesc despre utilizarea acestei plante magice încă de pe vremea Greciei antice și fiind menționată și în legendele Olimpului. Cătină apare în cronicile despre Genghis Khan și armatele sale, care se hrăneau cu cătină pentru a rezistă războaielor și migrării.

În epoca modernă un bun exemplu de utilizare a catinei îl prezintă Rușii a căror cosmonauți au folosit această plantă că nutriție cât timp erau în misiune în spațiu pentru a se proteja de radiații. Însă, pe lângă aceste legende, avem nevoie de motive reale pentru a integra cătină în alimentația noastră.

În prezent sunt multe studii științifice despre această plantă, i se cunoaște structura, compoztia chimică, valorile nutriționale și beneficiile asupra sănătății. La fel că spirulină, cătină conține aportul de vitamine, minerale, proteine și fibre de care are nevoie corpul uman pentru a supraviețui. Dacă este să enumerăm doar câțiva dintre nutrienții pe care îi conține, putem menționa antioxidanți precum SOD, cel mai puternic antioxidant, toate vitaminele și mineralele de care are nevoie corpul uman pentru a funcționa normal, peste 190 de fitonutrienti și uleiuri esențiale precum omega 3, 6, 9 și omega 7 care este foarte rar găsit în compuși.

Până nu demult, cătină era folosită doar de cunoscători dar după ce a început să apară în reclame și emisiuni TV popularitatea acesteia a început să crească semnificativ, iar în prezent, cât mai mulți oameni utilizează cătină că tratament sau supliment alimentar.

Creșterea în popularitate a motivat multe companii să studieze plantă și să se specializeze în produse și extracte pe baza acesteia iar alte companii au adoptat cătină că produs adiacent doar pentru a fi în trend și pentru a încasa vânzări în plus. Din această cauza, acum avem pe piață multe produse pe baza de cătină dar unele dintre ele nu sunt de calitate. Goana după succes a scos pe piață multe produse care nu păstrează beneficiile platei în sine. Pentru a cumpără produse bune pe baza de cătină trebuie să fiți atenți la compoziția lor și beneficiile pe care le menționează.

Fiind un medicament utilizat încă din antichitate, cătină are multiple beneficii de aceea unii o utilizează pentru diferite afecțiune sau carențe. De exemplu, dacă aveți probleme de piele sau răni puteți utiliza ulei de cătină, dacă doriți să va protejați pielea și țesuturile împotriva îmbătrânirii, cătină este un foarte bun atioxidant.

Această plantă este folosită că un tratament general atât pentru afecțiuni interne cât și pentru afecțiuni externe. Deși este renumită pentru conținutul sau bogat de vitamine și minerale, cătină a devenit cunoscută că antioxidant și multe femei utilizează cătină că agent de anti-îmbătrânire. De exemplu, în Statele Unite tratamentele importriva îmbătrânirii pielii pe baza de cătină sunt foarte populare. Acest fruct conține un acid gras foarte rar care se regăsește în piele și anume Omega 7.

Acest acid gras asigura o piele elastică și un par sănătos. De aceea multe din produsele cosmetice au început să adauge cătină în compoziția lor pentru a avea o eficacitate crescută. Cătină are o compoziție care ajută la tratarea și la prevenirea multor boli. Structura chimică a acestei plante poate ajută la stabilirea unui echilibru în organism indiferent de vârstă sau de afecțiunile persoanei.

Pentru a scoate în evidență beneficiile și remediile utilizării cateinei, vom enumera câteva afecțiune pe care le poate trata: boli cardio, probleme ale aparatul digestiv și ficatului, inflamații, probleme are pielii, lupta împotriva radiațiilor, bun antioxidant, creaste imunitatea organismului, sporește recuperarea după intervenții chirurgicale, repara arsurile provocate de soare, ajută la pierderea în greutate fiind un supliment alimentar necesar în timpul dietelor pentru a menține echilibrul substanțelor în organism și ajută la îmbunătățirea vederii.

Frunzele, scoarța, semințele, dar mai ales fructele de cătină au rezultate extraordinare atât în scop medical, cât și alimentar. Efectele secundare negative sunt de-a dreptul neînsemnate. Foarte apreciat este uleiul de cătină, fiind utilizat cu un succes deosebit chiar și în cazuri grave de arsuri termice și chimice, sau afecțiuni ale pielii determinate de expunerea la iradieri. Merită amintit un caz relatat de ing. Ștefan Manea, referitor la un accident de muncă grav petrecut în anul 1985 la Combinatul Chimic Giurgiu.

Accidentul respectiv s-a soldat cu șase victime, cu arsuri de gradele 3 și 4 pe suprafețe de peste 50% din piele. Trei dintre bolnavi au fost diagnosticați fără șanse de supraviețuire și au rămas internați la Sitalul Județean Giurgiu în așteptarea fatidicului deznodământ.

Ing. Ștefan Manea apelează urgent la profesorul universitar Ioan Brad, unul dintre cei mai mari experți în cătină la nivel mondial. Acesta este adus de urgență cu elicopterul de la Facultatea de Medicină din Târgu Mureș, unde pe atunci era profesor. Ioan Brad a venit cu ulei de cătină cu care le-a uns și pansat rănile celor trei muribunzi. Rezultatul a fost de-a dreptul miraculos. Cei trei ingineri nu au intrat în blocaj renal în faza următoare, iar arsurile s-au vindecat. Cei trei au scăpat de la moarte și trăiesc sănătoși și în prezent.

Uleiul de cătină este folosit și în tratamentul ulcerului gastric și duodenal, diareei, urticariei și stărilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afecțiunilor circulatorii și hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei și chiar stresului. Utilizările cătinei în geriatrie au dat rezultate spectaculoase, iar cercetările recente o recomandă și în oncologie. Cercetări efectuate în Marea Britanie au descoperit capacitatea cătinei de a inhiba dezvoltarea unor tumori.

De asemenea, este eficientă și în tratarea hipertensiunii arteriale, afecțiunilor coronariene, oftalmologice și gingivale. Este un redutabil antidepresiv, antiacneic, contra keratozei, leucoplaziei, antimutagen, antioxidant în mastite, rinite, fotofobii, boli cronice pulmonare. Este folosită cu succes și în tratamentul psoriazisului, în prevenirea cancerului și ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar, antibacteriană, inhibitoare a poftei de mâncare în cazurile de obezitate., reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor și limfoamelor, afecțiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamații digestive, constipație, afecțiuni ale aparatului urinar și al celui genital, afecțiuni hematologice, afecțiuni virale, afecțiuni ale sistemului nervos și psihice.

În plus, în cătina albă se găsesc o seamă de substanțe cu efect hormonal prin ele însăși, sau substanțe care reprezintă precursori ai anumitor hormoni.

În uleiul de cătină este probabilă existența prostaglandinelor (acestea sunt considerate hormoni celulari, respectiv modulatori ai activității hormonale care stimulează musculatura netedă), dar mai precis se găsesc acizi grași nesaturați cu două sau trei duble legături care sunt precursorii siguri ai prostaglandinelor. O altă susbstanță cu efect hormonal cre se găsește în cantități mari în cătină este serotonina. Ea are ca precursor triptofanul – aminoacid esențial care se găsește în cantități mari îndeosebi în fructele uscate și pulverizate de cătină.

CAPITOLUL 2

Capitolul 2. Particularitățile biologice ale speciei

2.1. Decrierea botanică a speciei

Hipophae rhamnoides ( 2n = 24 ) denumită cătină albă sau cătină de râu face parte din Ordinul Eleagnales, fam.Eleagnaceae.

Este o specie care se prezintă sub forma unui arbust cu țepi puternici, cu flori unisexuat dioice, având formula florală: K4-2CoA4G1-. Are un port înalt de 1.5 – 3.5 – 4 m iar în condiții favorabile poate lua forme arborescente de 8-10 m înalțime și un diametru al trunchiului de peste 15 cm.

În literatură sunt semnalate exemplare foarte mari, cum de asemeni în zone aride și cu soluri foarte sărace și climă aspră, la altitudini mari poate crește și sub formă de tufă joasă aproape târâtoare.

Exemplarele distribuite grupat cu același sex au aceleași însușiri ereditare cu cele ale exemplarului inițial din care au provenit pe cale vegetativă. Spațiul ocupat de o grupă este mic. Extinderea se face centrifug. Umbrirea favorizează degarnisirea și copleșirea de alte exemplare.

Centrul cătinișului este mai bine pregătit pentru a rezista acțiunii factorului nefavorabil, de aceea cătinișurile au formă convexă.

Grupa clonală (G.C.) – reprezintă totalitatea descendenților veniți de la un subiect pe cale vegetativă (același sex). Grupa clonală concretă – este o parte din grupa clonală care au însușiri fenotipice comune (vigoare,productivitate).
Caracteristicile biometrice ale unei grupe clonale sunt:

zona periferică = zona tânără, 1-3 ani și cu înălțimea de 1 m;

zona de mijloc = 4-10 ani, cu înălțimi de 1-2 m, foarte productivă;

zona centrală = mai mare de 10 ani, cu înălțimi mai mari de 2 m..

Cătina este o specie precoce ce intra repede pe rod din anul 3 de la plantare și poate atinge vârste între 7 -30 -50 ani, funcție de condițiile ce i se oferă.

La noi în țară durata de viață biologică a cătinișurilor este între 18 – 20 ani .

2.1.1. Sistemul radicular

Sistemul radicular – la cătină este foarte bine dezvoltat, cu rădăcini trasante ce pot ajunge pănă la 20 – 24 m lungime , fapt ce conferă bune calități în consolidarea solurilor puțin stabile.

La plantele în vârstă de 5-6 ani sistemul radicular ajunge pe orizontală la 4-6 m, iar la plantele mature depășește de 3 ori proiecția coroanei.

Pe solurile nisipoase masa principală a rădăcinilor se întâlnește între 0.5 – 1 m. Adâncimea de pătrundere a rădăcinilor este în funcție de sexul plantei. La plantele mascule rădăcinile laterale se întind până la aproximativ 4 m , comparativ cu cele femele care ajung doar la 1 m, iar în adâncime tot plantele femele se extind mai mult, pâna la 2.8 m. Masa principală a rădăcinilor orizontale este cuprinsă la plantele mascule între 0.30 – 2.7 m iar la plantele femele între 0.30 – 2.8 m.

Cătina are tendința de a emite de la baza tulpinii două rădăcini principale ce cresc diametral opus, comportându-se diferit funcție de poziția terenului. Pe versanți, una din rădăcini se dezvoltă pe linia de cea mai mare pantă și are totdeauna lungimea cea mai mare și grosimea aceeași pe toată lungimea ei. Această particularitate de geotropism negativ, permite extinderea din aproape în aproape în mod natural, începând de la poalele versantului către vârf, unde de regulă eroziunea este mai intensă.

Pe teren plan rădăcinile au cam aceeași dezvoltare fiind puternic ramificate.

Sistemul radicular superficial al cătinei este foarte bine dezvoltat, cu rădăcini trasante ce pot ajunge până la 20-24 m lungime. Pe rădăcinile secundare, cătina formează nodozități de azot ce pot ajunge de mărimea unei alune. La o plantă tânără greutatea unei nodozități variază între 1-8.83 g, iar la cea matură între 0.19 – 3.2 g.

Nodozitățile apar ca hipertrofii rotunde( fasole), ovale ( trifoi) sau ramificate ( mazăre, lucernă) în acele locuri unde s-au fixat bacteriile aparținând speciei Rhizobium leguminosarum. Bacteria fixatoare de azot din aer, trăieste în simbioză cu rădăcinile plantelor din familiile Leguminosae, Betulaceae, Eleagnaceae , planta gazdă folosind compușii minerali cu azot, iar bacteria – glucidele pe care le sintetizează gazda.

2.1.2. Tulpina

Tulpina – este potrivit de deasă și ramificată, prevăzută cu mulți țepi puternici, rigizi și foarte ascuțiți. Există G.C. care au țepi mai lungi și mai moi, sau chiar fără (inermis). Scoarța este netedă, de culoare brun – verzuie , care cu timpul se închide la culoare și se exfoliază sub formă de ritidom.

Lăstarii de 1 an au numeroși peri solzoși stelați, cenușiu-argintii, iar cei de 2 ani au scoarța de culoare verde închis.La exemplarele femele lujerii sunt deschiși la culoare și mugurii mici și rar dispersați, prevăzuți cu doi solzi.La exemplarele mascule lujerii sunt mai mici, mugurii mari și prevăzuți cu mai mulți solzi.

Scoarța exemplarelor bătrâne este rugoasă și negricioasă, diametrul tulpinii variază funcție de specie și condițiile de mediu, de câțiva centimetri până la 20-30 cm. Portul acestei specii este influențat în mare măsură de condițiile de mediu. Dacă o întâlnim în locuri adăpostite cu sol suficient de fertil, se prezintă ca un arbore de 5-6 m înălțime. Pe terenuri mai puțin fertile, pe stânci golașe, în zone joase și în locuri aride se prezintă ca tufe scunde, puternic ramificate.

2.1.3. Mugurii florali masculi

Mugurii florali masculi sunt mai lungi, de 10-13 cm și groși de 3-5 mm, ușor depărtați de ramură, cu suprafața vălurată, acoperiți cu solzi de culoare cafeniu – arămie, cu reflexe roșietice. Plantele femele au muguri mici și groși, aproape lipiți de ramură, acoperiți parțial de solzi de culoare cafenie. Acestea, în timpul înfloritului, capătă o nuanță albă strălucitoare datorită creșterilor vegetative , pe când la exemplarele mascule creșterile încep după înflorit.

Mugurii florali sunt muguri micști, care pe lângă inflorescențe au un mugure vegetativ ce se transformă în lăstar. Diferențierea mugurilor florali are loc pe aproape toată lungimea ramurei de rod, mai puțin în partea superioară.

Arbustul înflorește în lunile martie-aprilie, înainte de a înfrunzi, înaintea alunului și a cornului. Floarea rezistă la temperaturi negative de -3,7°C.

Din mugurii florali bărbătești apar inflorescențe ce poartă 4-5 flori foarte mici, unele cu receptacul scurt cu două sepale valvate și 4 stamine cu filamente scurte. După trecerea perioadei de înflorire, florile mascule cad.

Florile femele sunt mici , abia se văd cu ochiul liber , se deschid concomitent cu detașarea frunzelor și sunt așezate câte 10-12 flori în raceme scurte, bracteate, scurt pedunculate. cu receptacul evident alungit ovoid, cu două sepale foarte mici, stil și stigmat cilindric.

Înfloritul durează o săptămână, polenizarea fiind făcută de vânt și de insecte, în special de albine. În urma fecundării, florile femele se transformă în fructe ce acoperă ca un manșon ramurile. Cătina începe să fructifice la 2-5 ani după plantare anual, dar abundent doar o dată la 2 ani. Pe măsură ce planta înaintează în vârstă fructifică mai intens.

2.1.4. Frunzele

Frunzele – sunt mici, dispuse altern, scurt pețiolate, cu limbul îngust lanceolat, lung de 2-6 cm, cu marginea întreagă și numai nervura mediană evidentă, pe ambele fețe ale limbului, dar mai puțin pe cea superioară. Are perișori solzoși stelați, de culoare cenușiu-argintie, până la cenușiu- arămie.

2.1.5. Fructul

Fructul – este o drupă falsă, (fig. 11) ce ia naștere din dezvoltarea receptaculului ce devine cărnos, luând aspectul unui pericarp. Fructele prezintă un peduncul scurt de câțiva mm, cu ajutorul căruia sunt prinse puternic de ramuri, au o formă ovoidă sau globuloasă, uneori prezentând la capătul exterior un mic mucron. La exterior sunt acoperite de o epidermă pieloasă elastică și rezistentă în prima parte a maturării. Pe suprafața acestei epiderme se poate observa prezența unor peri solzoși de culoare mai deschisă.

Fructele sunt de formă globular-ovoidă, cu diametrul de 6.2-12.3 mm și o greutate cuprinsă între 0.25-0.72 g. Culoarea predominantă a fructelor este portocalie cu treceri spre galben, limoniu, mai rar apar fructe de culoare roșietică. Pulpa este de culoare portocalie sau galbenă , suculentă, cu aspect granulos ce lasă pete de ulei.

Fructele au un miros plăcut și aromat, dar nu se consumă cu plăcere în stare proaspătă, fiind foarte acre și astringente dar cu un conținut bogat de ulei în pieliță și semințe, de unde și expresia “Cel mai puternic fruct în ulei dumnezeesc”.

3.1.6. Sămânța

Sămânța de cătină, care de fapt este adevăratul fruct al cătinei (fig. 12), se găsește câte una , foarte rar două, în interiorul pseudofructului. Este mică, alungită, tare, de formă ovoidă și culoare brun-cafenie până la brun-negricioasă, acoperită de o spermodermă groasă, alcatuită dintr-un tegument lignificat și două cotiledoane mari, semicirculare. Capacitatea de germinație se păstrează 2 ani, iar repausul seminal are loc în fruct , încât sămînța poate încolți imediat după extragere .

Perioada de creștere și rodire.

Într-un ciclu ontogenetic cătina parcurge o serie de etape a căror apariție și durată sunt determinate în principal de factorii genetici și ecologici, proveniența materialului săditor și agrotehnică.

Perioada de creștere intensivă – începe din anul II de la plantare și se caracterizează printr-o creștere susținută a sistemului radicular și a tulpinii și se desfășoară timp de 4-5 ani, interval în care planta se garnisește cu ramuri de schelet și semischelet.

Perioada de creștere si rodire – este scurtă, de 2-3 ani și se manifestă odata cu apariția primelor fructe, realizându-se producții de 3-12 to/ha.

Perioada de plină rodire – , durata acesteia este strâns dependentă de agrotehnică. Se caracterizează prin producții mari de fructe ce pot depași 25 to/ha.

Perioada de declin – după aproximativ 18-20 ani de la plantare producția de fructe scade, devine neânsemnată cantitativ, plantele încep să se usuce parțial iar apoi in totalitate.

Fazele de vegetație și fructificare

În zona temperată în ciclul anual de viață se disting două perioade: perioada de repaus si perioada de vegetație.

Perioada de repaus începe odată cu schimbarea culorii si căderea frunzelor și are loc în condițiile țării noastre în luna octombrie.

Repausul adânc (obligatoriu ) durează până în luna ianuarie – începutul lunii februarie, după care plantele trec în repausul facultativ, după care ies numai când temperatura ambiantă devine favorabilă ( temperatura constantă de peste 5° C timp de 6-8 zile consecutiv).

Faze de creștere

Perioada de vegetație se evidențiază prin umflarea mugurilor primavara foarte devreme , sfârsitul lunii martie începutul lunii aprilie, urmând la interval foarte scurt dezmuguritul. Urmează apoi o perioadă de 30-45 de zile până la începutul creșterii lăstarilor.

Încetarea vegetației este marcată de căderea în masă a frunzelor.

Fazele de fructificare

Diferențierea mugurilor de rod are loc către sfârșitul verii și se continua până toamna târziu.

a. Înfloritul și legarea fructelor.

Cătina înflorește la sfârșitul lunii martie si începutul lunii aprilie când temperatura medie diurnă este de 12-15° C și se desfașoară pe o perioadă de 14-15 zile. Plantele mascule înfloresc mai devreme în timp ce la plantele femele înfloritul are loc concomitent cu detașarea frunzelor. Înfloritul simultan al florilor femele și mascule asigură cele mai mari producții de fructe.

Polenizarea se face cu ajutorul vântului și insectelor. La sfârșitul perioadei de înflorit, florile mascule cad iar cele femele evoluează cu formarea zigotului apoi al fructelor.

b. Creșterea și dezvoltarea fructelor.

Perioada de creștere a fructelor este de 180-200 zile.

c. Maturarea fructelor.

Maturarea fructelor în condițiile țării noastre are loc la sfârșitul lunii iulie începutul lunii august. În jurul acestei date fructele capată culoarea specifică biotipului, semințele sunt complet formate, capabile să germineze. În continuare culoarea pieliței și a pulpei se intensifica, fructele cresc în volum, iar la sfârșitul lunii septembrie începutul lunii octombrie ajung la maturitatea optimă. De la intrarea în pârgă până la completa maturizare în compoziția chimică a fructelor au loc transformari substanțiale. Substanta uscată crește cu peste 60%, substanțele grase se triplează, iar acidul ascorbic se marește cu 50-60%.

După depășirea acestei faze, conținutul în vitamina C scade brusc spre 50% și cu aproximativ 75% în februarie-martie .

2.2. Cerințele față de factorii de mediu

Cătina este o specie cu mare plasticitate ecologică adaptându-se ușor la diferitele medii de viața, de unde rezultă și larga ei răspândire în stare spontană.

Creșterea, dezvoltarea precum și calitatea fructelor sunt influențate în special de climă.

Toate plantele cer pentru viața lor, prezența simultană a tuturor factorilor de vegetație: lumină, căldură,hrană, apă și aer. Acești factori nu acționează separat ci numai în complex, iar efectele lor se manifestă numai interdependent într-o anumită proporție. Conform legii echivalenței factorilor de viață și a plantelor, nici unul dintre acești factori nu poate fi substituit prin ceilalți, însă insuficiența unui factor poate fi până la o anumită limită compensată de alți factori externi.

Temperatura. Cătina este mai puțin pretențioasă față de temperatură, putând suporta temperaturi de până la – 35 – 40° C și chiar mai coborâte, aceeași rezistență manifestând-o și față de insolații puternice directe de până la + 45° C.

Lumina. Cătina este o plantă iubitoare de lumină , preferând locuri expuse la soare, călduroase, nesuportănd umbrirea, nici acoperișul altor plante. Cea mai mică umbrire determină degarnisirea plantei ce începe de jos în sus, iar în câțiva ani planta se usucă și moare. Cătina, dispune de o capacitate deosebită de a utilize lumina și de aceea este numită “artistul luminii”.

Umiditatea. Cătina se adaptează ușor în ceea ce privește umiditatea solului rezistând până la cele mai cumplite secete și până la excesul temporar de apă. Adaptarea speciei la uscăciune o demonstrează și prezența ghimpilor și forma îngustă a frunzelor.

Solul. Nici fața de sol cătina nu este pretențioasă, reușind să se instaleze pe soluri foarte sărace, uscate și chiar sărăturate, având o mare adaptabilitate față de tipul de sol cu structuri, texturi și zone de relief variat.

Condițiile legate de roca minerală, apă, solul și lumină, dau în realitate cea mai bună calitate a fructelor. “Unde strălucește soarele, se acumulează căldura, iar vântul, năstrușnicul, trece cu plăcere și se oprește acolo. Acolo se simte și cătina la ea acasă. Cel mai mare binefăcător al malurilor pâraielor de munte” – scrie profesorul Weidinger.

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3

Cadrul natural al zonei de producere a materialului săditor

3.1. Așezare geografică

Amplasamentul nostru este situat în extremitatea estică județului Iași, în extravilanul localității Hermeziu, corn. Trifești, la aproximativ 41 Km de reședința de județ și la 1 Km față de albia răului Prut, frontieră cu Republica Moldova.

3.2. Condițiile pedoclimatice

Din punct de vedere hidrografic teritoriul administrativ Hermeziu aparține bazinului hidrografic Prut.

Pânză de apă freatică se află la diferite adâncimi, astfel pe culmi, platouri și partea superioară a versanților colinari, înregistrează adâncimi mai mari de 10 m, iar în lunci la l-3m.

Media multianuală a temperaturii este 9,9°C. Luna cea mai rece a anului este ianuarie cu o temperatura medie de -2,3 °C și un minim absolut de -17,8°C. Luna cea mai călduroasă este iulie cu o temperatura medie de 21,7°C. Maximă absolută înregistrată a fost de 35,8 °C.

Precipitațiile anuale au valori de 437,2 mm, acestea oscilând cantitativ de la o luna la altă. Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează vara, iar cele mai mici iama. Cele mai bogate în precipitații sunt lunile iunie, iulie și august. Cea mai mare cantitate de precipitații înregistrată este de 78,6 litri/24 ore, în iulie 1971. Ploile torențiale sunt frecvente, contribuind la accelerarea procesului de eroziune a solului.

Principalele plante care se cultivă sunt: grâul, porumbul, orzul, mazărea, ovăzul, fasolea, sfeclă, plantele furajere, ierburile perene.

Relieful și hidrografia

Relieful prezintă culmi cu înălțimi între 180 și 250 m, separate de văii asimetrice, apar și unele suprafețe structurale restrânse, grefate pe ultimele prelungim ale orizonturilor de gresii calcaroase, precum și importante trepte de acumulare aparținând Prutului și afluenților săi locali. în aceste formațiuni se acumulează ape subterane de bună calitate, dar eu rezerve slabe, cam satisfac numai cerințele locale.

Înfățișarea generală a reliefului teritoriului cercetat este în deplină concordanță cu particularitățile substratului geologie și influență ce o exercită factorii de eroziune.

Pantele reliefului au valori variate; șesurile sunt ușor înclinate, interfluviile au o ușoară înclinare în lung, în sensul înclinării strofelor geologice, versanții au în genearal pantă medie de $-12%. În zonele de alunecări pantele ajung la 18-25%, iar în zonele de cornișă valoarea pantelor depășește 25%.

Altitudinea absolută a dealurilor vecine care delimitează zona dreapta a Prutului nu depășește 175-180 m.

În decursul timpului aceste dealuri și versanții lor au fost împădurite. Astăzi, pentru dealuri st versantt se impun măsuri de amenajare și utilizare corespunzătoare deoarece defrișările în masă i-au lăsat pradă torenților și alunecărilor.

Între versanți se găsesc vai înguste și vai largi care s-au format în urmă eroziunii puternice de adâncime și a depunerii în anumite porțiuni a materialului adus de ape.

Văile că forme negative de relief, înguste și prelungi au o pantă longitudinală domoală, dar continuă într-o singură direcție creată prin acțiunea dominantă a apelor curgătoare. Văile înguste sunt numeroase, multe din ele sunt o continuare a ravenelor, fapt ce face că majoritatea să nu aibă denumire proprie.

În funcție de cantitatea de precipitații aceste vai sunt adesea inundabile.

Valea Prutului are lățime variabilă de la câțiva zeci de metri până la 1 km . Are constituție și microrelief de lunca. Lunca constituie formă de relief, relativ plană cu pante longitudinale sub 1 %o. în urmă îndiguirilor și altor lucrări de amenajare lunca Prutului a fost scoasă de sub influență nefastă a inundațiilor oferind condiții optime pentru o gama largă de culturi.

Condițiile de relief influențează și regimul hidric. Astfel, pe suprafețele plane infiltrarea apei în sol se produce în condiții normale fiind determinată de cantitatea de precipitații și permeabilitatea solului.

Pe versanți o parte din apă de precipitații scurgându-se la suprafață, solificarea are loc în condiții de umiditate mai mică, care determina o eluviere pe profil mai redusă, o scurtare a profilului, orizonturi genetice de sol mai slab diferențiate. Cu cât unghiul de înclinare a pantelor este mai mare, cu atât crește intensitatea eroziunii solului.

Relieful influențează și regimul termic al terenurilor. Astfel, versanții cu expunere sudică, cât și cei cu expunere estică și vestică se încălzesc mai mult și sunt mai uscați decât cei cu expunere nordică. Această situație influențează și activitatea microorganismelor de la partea superioară a solului.

Din punct de vedere hidrografic teritoriul administrativ Hermeziu aparține bazinului Prut.

Principalul curs de apă ce drenează zona este Prutul. Prutul izvorăște din Ucraina și formează hotarul natural între Republica Moldova și România.

Debitul de apă ridicat impune construirea unor bazine de acumulare și diguri bine dimensionate.

În această zona Prutul are o scurgere lînă datorită pantei (care este foarte puțin înclinată) ce a favorizat și apariția lacurilor de albie majoră formate între grinduri și versantul văii. Aceste lacuri se alimentează din răul principal sau din afluenții apropiați prin intermediul gârlelor de legătură. Din categoria lacurilor naturale, acestea sunt cel mai bine reprezentate că suprafață dar au adâncimi reduse (1 – 2 m) și sunt acoperite în bună parte cu stuf și papură. Lacurile de meandre părăsite au formă liniară de semiluna sau de potcoavă, sunt înguste și se alimentează în principal din răul din care s-au format.

Datorită cursului meandrat (circa 28 de meandre) și liniștit al Prutului s-au format mai ales pe malul românesc mai multe coturi .Mai există torenți de versanți care se formează în timpul ploilor din toate anotimpurile cât și din topirea zăpezilor.

În sezoanele ploioase pe firele de vale afluente se formează cursuri de apă cu caracter temporar care colectează apă scursă de pe versanții colinari din microbazinele hidrografice respective. Debitul acestora este variabil în funcție de cantitatea de precipitații căzute.

Toate păraiele inundă în funcție de cantitatea de precipitații, iar băltirile sunt frecvente în luncile lor. Sursă de alimentare a rețelei hidrografice o constituie precipitațiile, iar cel mai important consumator este evapotranspiratia.

Sursele de suprafață (constituite din ploi și zăpezi) reprezintă formă principala de alimentare cu apă a rețelei hidrografice. Din volumul scurgerii anuale, aportul surselor de suprafață oscilează între 70-90 %.

Viiturile au geneza pluvială în cca 90 % din cazuri. în perimetrul cercetat ele se produc mai ales vara fiind generate de ploile torențiale.

Condițiile de climă, relief, litologie și sol din teritoriul Hermeziu sunt favorabile dezvoltării intense a procesului de eroziune. în funcție de acești factori transportul materialelor solide prin albia cursurilor de apă se face în cea mai mare parte sub formă de suspensii.

Pânză de apă freatică se află la diferite adâncimi, astfel pe culmi, platouri și partea superioară a versanților colinari, înregistrează adâncimi mai mari de 10 m. Pe versanții colinari în partea mijlocie și inferioară a acestora pânză de apă freatică iese la zi formând mici izvoare captate de ogase adânci și ravene. Alteori apele freatice se găsesc la mică adâncime constituind un pericol de reactivare a alunecărilor.

În lunci pânză de apă freatică înregistrează adâncimi de 1 – 3 m.

Precipitații medii anuale

3.3. Regimul climatic și pluviometric

Pentru caracterizarea climatică a perimetrului s-au folosit datele climatice ale stațiunii meteorologice Huși.

Media multianuală a temperaturii este de 9,9°C, iar media multianuală a precipitațiilor este de 427 mm.

Din fișa climatologică anexată la lucrare reiese faptul că luna cea mai rece a anului este ianuarie cu o medie de -2,3°C și un minim absolut de -26,8°C înregistrat în anul 1985. Luna cea mai călduroasă este iulie cu o temperatura medie de 21,7°C.

Din înregistrările efectuate la stația meteo se constată că în timpul anului temperatura aerului înregistrează variații sezoniere, lunare și diurne. Iama temperatura medie a aerului este negativă, oscilând între -0,5°C și -2,3°C. Primăvară prin creșterea radiației solare, temperatura medie anuală oscilează între 3,8°C și 16,6°C, Vara temperatura medie oscilează între 20,0°C și 21,7°C.

Bruma se produce cu precădere în luncile văilor: Pmt, Barahoi și a afluenților lor. Brumele de primăvară sunt mai frecvente în lunile martie și aprilie.

În primăvară brumele afectează întreagă vegetație din vii, livezi și grădini de legume compromitand aproape în totalitate recolta. Toamna, brumele au efect negativ mai ales în grădinile de legume.

Precipitațiile anuale au valori de 427 mm, acestea oscilând cantitativ de la o luna la altă. Astfel, cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează vara, iar cele mai mici iama.

În sezonul cald, respectiv în intervalul aprilie – septembrie, precipitațiile înregistrate reprezintă 70,02 % din suma anuală.

Cantități mari de precipitații căzute în timp scurt (ploi torențiale) sunt frecvente în acest perimetru, contribuind la accelerarea procesului de eroziune a solului. Alte fenomene negative legate de regimul pluviometric sunt seceta și grindină.

Grindina se produce mai ales în lunile iulie – august.

Grindina este un fenomen ce se produce mai rar, o zi sau două pe an cu excepția anilor 1990 când acest fenomen s-a produs de trei ori la date calendaristice diferite și anul 2002 când s-a înregistrat de cinci ori de asemenea la date calendaristice diferite.

3.4. Regimul eolian

Regimul eolian este prezentat în fișa climatologică și reflectă o intensitate și frecvență mai mare pentru vânturile din nord și nord-vest urmate de cele din sud în lunile decembrie, ianuarie, februarie, martie și aprilie. în lunile de vară vânturile din vest și nord-vest au o frecvență mai mare. Conform observațiilor de până acum înghețul de declanșează de regulă în a treia decadă a lunii octombrie și se manifestă până în mijlocul lunii aprilie. Numărul de zile fără îngheț în care lucrările agricole se pot desfășura în cele mai bune condiții sunt în anii normali de 180-190.

3.5. Condițiile de sol

Variația factorilor pedogenetici și a condițiilor de soli licăre au dus la diversificarea învelișului de sol. Astfel clima, reprezentând un complot de fenomene acționează direct și indirect în formarea și evoluția tipurilor de sol.

Apele freatice și stagnante de suprafața imprima anumite particularități formării, evoluției, alcătuirii și proprietăților solului.

Solul amplasamentului nostru este tipic aluvial molie, carbonatie cu gleizare relicta, format pe depozite fluviatile grosiere si de structura lulonisipoasa, roca mama – depozite fluviatile; apa freatica la adancimea de 2,5-3m .

Am=0-22 cm Culoarea brun inclusa, grauntos, textura lulo-nisipoasa , efervescenta cu acid clorhidric, porozitatc moderata, tuburi si culcușuri cu frecventa moderata, rădăcini frecvente cu trecere claia. Ph 7,5 slab basic si conținut in carbonați 6,6%. Solul este mediu aprovizionat cu humus 4,5%, excesiv aprovizionat cu potasiu >200ppm si fosfor >500 ppm, mediu aprovizionat in azot 0,23%. Are un conținut in nisip de 45,5%, in praf 27% si argila 17,5%.

Ac= 22-36 cm Culoare brun gălbuie, textura lutoasa 10,2% argila, 29,9% praf, 52,9% nisip, pH 7,8 moderat alcalin. Structura granuloasa marc, nestabila cu efervescenta medie, capilaritate, rădăcini frecvente cu trecere clara. Conținutul in carbonați este mijlociu 6,7% , ca si in humus 4,2%.

Cl=36-61 cm Culoare brun gălbuie, textura lutoasa 18,1% argila, 23,9% praf ,58% nisip, fara structura, are efervescenta moderata in acid clorhidric, porozitate mijlocie cu tuburi si culcușuri rare, rădăcini rare cu trecere clara. Are pH de 8,5 moderat alcalin, conținut mijlociu in carbonați 7,2% si mic in humus 1,2%.

C2=61-9() cm Culoare gălbuie bruna, textura nisipo-lutoasa 8,1% argila, 8,8% praf, 83,1% nisip, fara structura, porozitate moderata , rădăcini rare, trecere treptata. Are pH moderat alcalin 8,7, continui mijlociu in carbonate 4,4%.

C3=peste 90 cm Culoare gălbuie cu pete cenușii si vineții, textura nisipo-lutoasa ,7,8% argila, 9,5% praf, 82,75% nisip. Restructurat ,fara efervescenta cu acid clorhidric. Are porozitate mare si prezintă foarte rar rădăcini, un pi l moderat alcalin 8,95 si un conținut moderat in carbonate 4,7%.

Pe întreaga suprafața studiata se observa că Ph-ul se menține în limitele de 7,6- 7,8 (slab alcalin).

CAPITOLUL 4

Materialul biologic și metodele de cercetare folosite

4.1. Scopul lucrării și obiectivele urmărite

Cătină albă este considerată o plantă pioneră prin faptul că este puțin pretențioasă și crește acolo unde alte plante nu pot vegeta.

Suprafața ce urmează a fi plantată cu cătină alba schimbă astfel modul de folosința a terenului. Plantația de cătină va avea o densitate de 1700 plante/ha, distanta intre rânduri fiind de 3 m, iar intre plante de 2m, respectând raportul de o planta mascul la 7 plante femele.

Cultura a fost înființată în primavara anului 2014, cu material saditor furnizat de S.C. Fructex Bacau SRL. Butașii înrădăcinați sunt liberi de boli virotice, comform STAS in vigoare, din soiuri omologate, brevetate si va fi insotit de certficat de calitate, fitosanitar și ecologic.

Studiile au fost realizate pe parcursul anilor 2014-2015.

Obiectivele urmărite:

Obținerea unui procent cât mai mare de butași înrădăcinați de cătină albă de calitate din 5 soiuri de pe supafața de 1000 mp.

Observarea comportamentului la înrădăcinare și compararea rezultatelor.

Obținerea de plante sănătoase libere de viruși.

4.2. Organizarea experienței și protocolul experimental

Pregătirea terenului

Prima operațiune ce trebuie executată este trasarea drumurilor principale care trebuie să asigure un acces ușor la toate parcelele și să aibă legătură cu celelalte cai de comunicație din jur. Mărimea unei parcele nu trebuie să fie mai mare de 5 ha. Rândurile trebuie să aibă direcția nord-sud, pentru că plantele să aibă o cât mai mare expunere la soare.

Înainte de înființarea culturii, terenul se eliberează de resturi vegetale existente, se mobilizează solul printr-o arătură la 28-30 cm adâncime, se mărunțește arătură prin nivelare și discuire.

Înființarea plantației

Plantațiile intensive de cătină permit valorificarea la maximum a potențialului de producție al soiurilor de cătină înmulțite în pepinieră și certificate conform normelor în vigoare.

Epoca de înființare a plantatiei pomicole este toamna, când este momentul optim de plantare a speciilor pomicole.

Cătina albă(Hippophae rhamnoides) se înmulțește pe cale generativă prin semințe și pe cale vegetativă prin butași, marcote, drajoni, altoire precum și prin culturi de meristeme.

În seră butașii de cătină albă se plantează pe un pat format din 30% turbă și 70% nisip spălat. Ceața artificială este necesară la cultivarea butașilor în verde cînd se aplică și îngrășăminte foliare.

Înălțimea la care ajung butașii înrădăcinați în primul an este de 1-1,10 m . Pentru a favoriza creșterea în înălțime butașii trebuie pliviți de ramuri de mai multe ori, când acestea încep să apară.

Cultivarea butașilor în verde se face în luna iulie iar butașii înrădăcinați se recoltează în luna octombrie anul următor.

Butașii recoltați se numără, se etichetează și se pun la stratificat. Livrarea se poate face la cerere oricând timpul va permite. Prețul de livrare pe butaș înrădăcinat este în medie de 5,5 lei+TVA.

Raportul de prindere al butașilor în verde este de aproape 100%, al celor în uscat de 85-97% cu o medie de 90% la plantele femele iar 80% este media de înrădăcinare la plantele mascule puse la înrădăcinat în verde și de 50% în uscat.

De pe suprafața de 1000 m.p. plantați cu butași pe rânduri duble se obțin în medie 45.000 de butași înrădăcinați.

Următoarele 5 soiuri de cătină albă fac obiectul acestui studiu:

1. Sf.Gheorghe 4

2. Sf.Gheorghe 7

3. Șerpeni 11

4. Delta

5. Bogdănești

Capitolul.5

Rezultatele obținute și interpretarea lor

5.1. Lucrările de întreținere a plantației de cătină

În cadrul investiției s-au prevăzut următoarele lucrări:

pregătirea terenului;

înființarea plantației;

întreținerea pepinerei de cătină pe o perioadă de 2 ani.

Producția estimată a se obține în primul an de rod este de 3 to/ha, la un preț de valorificare de 4,5 lei/Kg, rezulta un venit de 13500 lei/ha, astfel din primul an de rod se amortizează 46,69% din suma investită până în acest moment.

Plantația mamă de ramuri pentru butași

Deviz orientativ privid lucrările de întreținere a plantației de cătină anul I de la plantare

Deviz orientativ privid lucrările de întreținere a plantației de cătină anul II de la plantare pe teren mecanizabil

5.2. Producerea materialului săditor

5.2.1 Înmulțirea prin semințe

Sămânța de cătină este capabilă să germineze din momentul în care a început să își schimbe culoarea în galben sau portocaliu. Cu cât semințele sunt mai coapte cu atât puterea de germinare este mai mare.

Fructele bine coapte se zdrobesc, se presează printr-o altă sită deasă astfel ca să se desprindă învelișul ce protejează spermoderma. Semințele se spală bine, se usucă la curent de aer, se pun apoi în săculeți de pânză spre păstrare. Dintr-un kilogram de fructe rezulta 80-90 g semințe. Rezultatele cele mai bune se obțin la semănatul din primăvară. Înainte de semănat semințele se stratifică timp de 30 zile în nisip la 3-5° C sau se înmoaie timp de 30 minute în apă curată la temperatura camerei și apoi se dezinfectează prin îmbăiere în soluție de permanganat de potasiu 1%.

Semințele se seamănă în straturi la distanța de 12-15 cm, 20-25 cm, 35-40 cm, după cum puieții vor rămăne în același loc 1-2 sau 3 ani. Adăncimea de semănat nu trebuie să fie mai mare de 1 cm iar cantitatea de sămânță la m.p. este de 1.2-3 g. Semănatul prea des favorizează atacul de Phitium de baryanum. Apariția acestei boli se poate preveni prin semănat mai rar, tratarea semințelor, evitarea apei în exces.

Semințele se procură din plantația de seminceri sau flora spontană.Recoltarea fructelor se face când au atins maturitatea fiziologică și semințele Culoarea specifică speciei sau soiului (de obicei brun spre negru).Fructele se recoltează manual și se depoziteză în lăzi și butoaie. Pentru semințe germinația este de aproximativ 50% și nu se știe cât la sută din plantele răsărite sunt mascule și câte female.

Extragerea semințelor se face imediat după recoltare, ca la sâmburoase, înainte ca pulpa să intre în putrefacție, întrucât aceasta influențează negativ capacitatea de germinare a seminței.

Extragerea semințelor se face cu pasatrice pentru zdrobire, după care se pun la presă de două ori. Se adaugă apă până la hidratarea pieliței după care se dă încă o dată prin pasatrice. După înlăturarea pulpei, semințele se pun pe sită deasă, se mai spală cu apă pentru înlăturarea resturilor de pulpă după care se pun la uscat până ce conținutul în apă ajunge la 15-16%.

Uscarea se face pe o prelată sub un adăpost sau în poduri aerisite în strat gros de

1 cm sau în uscătorii speciale la 30-35°C timp de 8-15 ore. După uscare, semințele se curăță de impurități prin selectare sau vânturare, după care se cântăresc.

Păstrarea semințelor se face în săculețe sau saci de pânză, ferite de șoareci.Păstrarea se face la semiîntuneric, la o temperatură cuprinsă între 1-10°C și umiditate atmosferică <50-60%.

Tratarea semințelor. Înainte de stratificare se face cu unul din produsele: Acetatfenil-mercuric -200g/100g semințe sau Topsin M – 70-100 g/100 kg semințe.Tratamentul semințelor se face pentru a evita pagubele cauzate puieților la răsărire și în primele faze după răsărire datorită infecțiilor ce pot apărea: Fusarium, Botrytis, Penicilium, Rhizoctonia,Phytium.

Stratificarea semințelor. Ca să devină apte pentru a germina, semințele au nevoie de o pregătire prealabilă pentru postmaturație. Durata postmaturației depinde de epoca de maturare a fructelor.La speciile cu maturare timpurie (cătină) postmaturația este lungă. După A.Liacu , în funcție de durata de postmaturație, cătina este în grupa a III a , cu durata de 120-150 zile .

Stratificarea semințelor se poate realiza prin mai multe metode.

– Amestecarea semințelor cu nisip și alternarea straturilor de semințe cu nisip.

Se mai poate folosi rumegușul, turba, nisip curat de râu. Stratificarea se poate face în gropi, șanțuri,silozuri, deasupra pământului sau în lăzi, cutii sau ghivece și se controlează periodic

– Stratificarea în zăpadă sau gheață;

– Păstrarea în termostat la 1-2°C.

Epoca de semănat- este toamna ( 1 octombrie) și primăvara (15 aprilie-5 mai). Semănatul se poate face cu semănătoarea ( pe suprafețe mari) sau manual. Înainte de semănat, capetele rândurilor se marchează. Distanța între rânduri este de 40 cm pe suprafețe mici și de 70-80 cm pe suprafețele mari. Semănatul se face în rigole trasate cu săpăliga, pe sârmă sau cu marcatorul. Germinațuia semințelor este de maxim 50% și nu se știe la răsărire câte plăntuțe sunt mascule și câte femele.

Semințe de cătină albă 2014

5.2.2 Înmulțirea vegetativă

a. Înmulțirea prin butași verzi se face în luna iunie în solar, sub ceață artificială. Procentul de prindere poate fi de 85-90% în situația când substratul se încalzește la 20-

22° C.

La butășirea în verde în condițiile de experiență ale anului 1995, procentul de înrădăcinare a butașilor a variat în limite largi de la populație la populație, rezultând ca și la butășirea în uscat, capacitatea diferită de înrădăcinare.

S-a constatat că procentul de înrădăcinare în majoritatea cazurilor a fost mai mare la butașii de vârf, realizându-se o medie pe populații de 46.5% comparativ cu numai 28.6% în cazul butașilor de mijloc de lăstar. În aceleași condiții ale experienței, a rezultat clar influența apexului lăstarilor asupra accentuării polaritătii și emiterii rădăcinilor.

Procentul de prindere la butășirea în verde direct în câmp

În cadrul populațiilor de cătină, procentul de înrădăcinare variază destul de mult. Cele care au avut înrădăcinare bună la butășirea în uscat s-au comportat bine și butășirea în verde.

Butășirea în verde se arată mai eficientă decât cea în uscat, atât prin usurința mai mare a lucrării, costurile mai reduse, cât și prin rezultatele mai bune de prindere. Totuși butășirea în verde se impune a fi experimentată în mai multe variante și la mai multe momente de recoltare, deoarece procentele de înrădăcinare în uscat nu sunt mulțumitoare mai ales în cazul unora dintre populații.

Capacitatea de înrădăcinare a butașilor verzi de cătina albă a fost determinată și prin punerea acestora în vase cu apă, în care s-a dizolvat cărbune vegetal pentru inhibarea înmulțirii algelor.

Rezultate mai bune s-au obținut în cazul utilizării vaselor de sticlă, rezultând un procent mediu de emitere a rădăcinilor de 40.9%, comparativ cu numai 35.3% când s-au utilizat vase de plastic.

Capacitatea de înrădăcinare în apă

a butașilor verzi de cătină albă

Cea mai bună capacitate de înrădăcinare au avut-o populațiile: Delta PR (61% și 54%), iar cea mai scăzută capacitate de înrădăcinare a fost la Delta (16% și 20%), Sf.Gheorghe 4 (17% și 11% ) , Delta fără spini (20% și 16% ), Bogdănești (20% și 17%).

Influența stimulatorului Radistim asupra înrădăcinării butașilor

Stimulatorul Radistim utilizat la stimularea înrădăcinării butașilor în verde a dat rezultate superioare martorului netratat în toate variantele cu excepția variantelor de pudrare a bazei butașilor care au obținut rezultate mai slabe decât martorul în toate variantele.

Epoca cea mai bună de recoltare a ramurilor pentru butași este de toamna cu puțin înainte de căderea frunzelor. Lungimea de fasonare a butașilor lemnificați este de 20-22 cm în situația când înrădăcinarea se face în teren neirigat, 16-17 cm în teren irigat și 3-6 cm când înrădăcinarea se face în spații protejate.

Plantarea butașilor se face în rânduri de 60-90 cm, iar pe rand 10-15 cm în teren neirigat și 10-12 cm în teren irigat sau zone cu multe precipitații. Cea mai bună perioadă pentru plantarea butașilor este a doua jumătate a lunii septembrie. Plantarea de primăvară se execută timpuriu și dă bune rezultate dacă se irigă.

Determinările efectuate asupra comportării la înmulțirea prin butași arată o diferențiere mare a populațiilor.

Procentul de prindere la butășirea în uscat ( butași 18 – 20cm) Comportarea sub raportul creșterilor acestora

* – Butașii au fost plantați în 5 aprilie

** – Butașii au fost plantați în 27 februarie

La butășirea în uscat, în câmp, procentul de înrădăcinare are valori cuprinse între

30.4 și 80.0%, cu valori maxime la populațiile Sfântu Gheorghe 7, Șerpeni 11 și minime la Delta, Sfântu Gheorghe 4.

Procentul de prindere a butașilor în solar a înregistrat valori mai mici decât cel în câmp (40.8% media pe populții față de 62.4% în condițiile în care s-au aplicat udări cu furtunul, neexistând posibilitatea efectuării condițiilor de ceață, conform recomandărilor din literatura de specialitate).

Se observă că unele populții se comportă mai bine la butășire având o capacitate de înrădăcinare mai bună atât la butășirea realizată în câmp cât și la cea realizată în solar.

Dacă prinderea a fost mai slabă la butășirea în solar, condițiile de temperatură mai ridicate au favorizat totuși obținerea de plante mai viguroase decât în câmp, realizându-se înălțimi medii a populațiilor cuprinse între 67.5 – 101.0 cm în solar (media pe biotipuri

77.6 cm) fața de 36.7 – 62.1 cm în câmp ( media 46.4 cm).

Din aceste determinări reiese că populațiile de cătină manifestă vigori diferite de creștere, rezultănd diferențieri evidente între lungimea creșterii butașilor, atât la cei din câmp cât și la cei din solar pe populații(tabelul de mai sus).

Pepinieră de butași în uscat pe substrat de nisip

Pepinieră de butași în uscat în câmp

Plantarea butașilor

Perioada optimă de plantat este în funcție de microclimat, când temperatura solului la adâncimea de 20-25 cm este de 10-12°C (între 20 aprilie – 5 mai).

I.Plantarea butașilor în biloane cuprinde următoarele etape:

1. Retezarea vârfului bilonului și tasarea lui;

2. Despicarea bilonului la un unghi de circa 45° față de verticală;

3. Prăfuirea bazei bilonului cu 5-8 g insecticid / metru liniar cu Duplitox sau Sindatox;

4.Așezarea butașilor de cătină mocirliți pe peretele bilonului, cu asigurarea unei densități de 15-18 butași pe metru liniar, respectând aceeași înălțime;

5. Refacerea bilonului în straturi bine trasate.

După primul strat de pământ(circa ½ din lungimea butașului) tasat, se recomandă

udarea cu 10 l apă la 1m liniar. Când apa s-a infiltrat complet, se reface bilonul până la 3-

4 muguri de la vârf. La refacerea coronamentului bilonului se recomandă folosirea unui amestec de pământ cu nisip de circa 5 cm peste butași.

II.Plantarea butașilor în biloane cu rânduri duble.

III.Plantarea în teren nebilonat. În terenul desfundat din toamnă, primăvara la data stabilită pentru plantare se deschid rigole adânci de 28-30 cm. Înaintea pantării, rigolele se irigă folosindu-se în funcție de conținutul solului în umiditate, 5-10-15 l apă pe metru liniar, astfel ca butașii de cătină să fie plantați în mocirlă.

La plantare , muncitorii folosesc marcatoarele de lemn pe care sunt însemnate distanțele între butași(5-10 cm).

Butașii se înfing în pământ pe aproape jumătate din lungimea lor. Șanțul se umple cu pământ, se tasează pe lungimea rândului, relizându-se în final un mic val de pământ cu rol termo și hidroregulator.

În regiunile reci, umede, plantarea se face mai la suprafață, iar în cele mai calde și secetoase, mai adânc.

După plantarea în teren nebilonat, se recomandă aplicarea irigării prin aspersiune, folosind o normă de circa 150 mc/ha.

c. Înmulțirea prin marcote. Distanța pe rând este de 4/1.5 m. Primăvara se taie toate creșterile scurt la câțiva cm la suprafața solului, când lăstarii de la baza tufei ajung la înalțimea de 14-16 cm, se mușuroiesc la jumătate din înalțimea lor cu pământ reavăn,

iar pe măsură ce lăstarii cresc, operațiunea se repetă până când mușuroiul ajunge la 30 cm înalțime. În mod obișnuit, mușuroiul se desface la 2 ani cănd marcotele sunt bine înrădăcinate iar de la o plantă se pot recolta 6-8 marcote.

d. Înmulțirea prin drajoni. Capacitatea mare de drajonare a cătinei permite recoltarea de drajoni și folosirea lor direct la plantare. Sistemul radicular al drajonilor este slab dezvoltat, asfel că prinderea la plantare este de aproximativ de 40-50%.

Capacitatea de drajonare a populațiilor.

Cătina, în general, are o capacitate mare de drajonare, fiind principalul mijloc de extindere pe teritoriu în flora spontană.

Determinările efectuate asupra celor 22 populații din colectie, arată existența unei capacități diferite de drajonare a populațiilor aflate în anul 10 de la plantare.

Cel mai mare numar de drajoni în medie pe planta îl dețin populațiile: Delta 60M ( 8.4 drajoni ), Delta ( 5.8 ), Delta fără spini ( 5.8 ), Bogdănești ( 5.8 ), Șerbănești 1(5.8 ), Șerbănești 4 (5.8 ), Șerbănești 2 și Vibratina ( 5.6 ) .

O capacitate mică de drajonare o au populațiile Sf.Gheorghe 3 (2.3 drajoni ), Sf.Gheorghe 8 (2.7 ), Sf.Gheorghe 6 și Sf.Gheorghe 10 (2.9 ).

Înmulțirea prin drajoni poate fi o metodă de înmulțire a populațiilor valoroase ce nu prezintă o capacitate mare de înrădăcinare a butașilor (Șerbănești 1, Delta 60 M, Delta fără spini). În acest scop sunt necesare înființarea de plantații specializate în obținerea de drajoni ( drajoniere ) și efectuarea de lucrări agrotehnice care să încurajeze pornirea drajonilor și studierea în aceste condiții, a capacității de drajonare și a eficacității metodei (Tabelul nr.15). Datorită emiterii drajonilor la distanțe destul de mari față de planta mamă se impune ca între populațiile de cătină să existe distanțe de izolare.

Capacitatea de drajonare a 22 populații de catină albă

e. Înmulțirea prin altoi se folosește doar în cazuri rare, pentru înmulțirea în timp scurt a unor exemplare valoroase și este aplicată metoda copulației perfecționate la nivelul coletului.

Altoirea experimentală a 5 populații de catină albă a dat rezultate destul de bune obținându-se o medie la prindere 83.8%. Exceptând populția Sfântu Gheorghe 5 cu o prindere de 60%, celelalte populații se situează în jurul valorii de 90% prindere (Tabelul nr. 16).

Metoda poate fi folosită cu succes la înmulțirea unor populații valoroase în condițiile inexistenței de material suficient pentru confecționat butași sau capacitatea de înrădăcinare a butașilor este scăzută.

Se pot folosi ca portaltoi plantele obținute din sămânța a căror însușiri agroproductive nu respectă pe cele ale plantei mame, sau drajonii recoltați din flora spontană sau culturi cu populații în amestec.

Metoda poate fi utilizată și la realizarea raportului optim dintre plantele femele și mascule într-o cultură.

Comportarea la altoire a 5 populații de cătină albă

Este nevoie totuși de a se urmări comportarea plantelor altoite până la realizarea primelor producții pentru determinarea influenței asupra vigorii de creștere, capacității de fructificare, afinității la altoire.

Pentru limitarea numărului de drajoni din culturile înființate cu populații cu drajonare puternică, dar cu valoare agroproductivă și calitativă a fructelor, acestea se pot altoi pe biotipuri cu capacitate de drajonare mică. Drajonarea puternică a unor biotipuri plantate în cultură este o caracteristică negativă, care necesită lucrări permanente de suprimare a acestora, pentru a se evita îndesirea plantației cu toate neajunsurile ce decurg din acestea.

f. Microbutășirea. Pentru înmulțirea rapidă a unor soiuri precum și creșterea randamentului acestuia se poate practica metoda microbutășirii, respectiv utilizarea la înmulțire a unor porțiuni de tulpini anuale de aproximativ 5-6 cm. Ramurile se îmbăiază timp de 10 minute în soluție de Topsin în doză de 0.1% sau cu alt produs similar, se scurtează în porțiuni de 5-6 cm apoi partea bazală a butașului se pudreaza cu stimulator de creștere (Radistim). Plantarea se face în spații protejate la sfarșitul lunii februarie, începutul lunii martie, amestecul de pământ fiind format din turba cu Ph neutru și perlit în părți egale, sau 30-40% turbă și 60-70% perlit. Plantarea se face în lădițe la distanța de

5/5 cm, după plantare se tasează pămăntul în jurul microbutașilor și se completează cu amestecul de pământ până ce se acoperă mugurele terminal cu un strat de 1-2 cm.

g. Înmulțirea prin micropropagare în vitro

Cercetările efectuate recent au demonstrat ca pot fi obținute prin cultivarea în vitro un număr mare de plante libere de viruși într un timp scurt. Cheltuielile mari pe care le presupune acestă tehnologie de multiplicare a cătinei albe cu dezinfectanțiile și mediile de cultură care favorizează înrădăcinarea și creșterea tulpinilor sunt justificate de numărul mare de plante ce urmează a fi obținute de S.C. Fructex Bacău printr o colaborare internațională cu specialiști din Italia.

Începutul lunii martie, amestecul de pământ fiind format din turba cu Ph neutru și perlit în părți egale, sau 30-40% turbă și 60-70% perlit. Plantarea se face în lădițe la distanța de

5/5 cm, după plantare se tasează pămăntul în jurul microbutașilor și se completează cu amestecul de pământ până ce se acoperă mugurele terminal cu un strat de 1-2 cm.

g. Înmulțirea prin micropropagare în vitro

Cercetările efectuate recent au demonstrat ca pot fi obținute prin cultivarea în vitro un număr mare de plante libere de viruși într un timp scurt. Cheltuielile mari pe care le presupune acestă tehnologie de multiplicare a cătinei albe cu dezinfectanțiile și mediile de cultură care favorizează înrădăcinarea și creșterea tulpinilor sunt justificate de numărul mare de plante ce urmează a fi obținute de S.C. Fructex Bacău printr o colaborare internațională cu specialiști din Italia.

Butășirea în uscat la cătină albă

5.3. Observații în cultură privind caracteristicile cătinei albe

Terenul pentru înființarea pepinierei de cătină albă din soiurile Sf.Gheorghe 4, Sf.Gheorghe 7, Șerpeni 11, Delta și Bogdănești a fost ales unul nisipos.

În anul anterior înființării pepinierii de cătină albă s-au început pregătirile în vederea reducerea numărului de nematozi din sol și fertilizării solului. Astfel, suprafața de 3.500 mp stabilită pentru înființarea pepinierei a fost cultivată cu facelia (Phacelia Tanacetipholia), le cărei radăcini au proprietăți nematocide, iar planta după înflorire a fost stocată și înglobată în sol pentru a-l fertiliza, fiind cunoscut faptul că aceasta plantă meliferă și ornamentală reprezintă și un excelent fertilzant de origine vegetală.

Arătura de toamnă a fost lucrarea ce a succedat scarificării terenului respectiv, în primăvara anului 2014 s-a executat o lucrare cu freza.

Ulterior s-a stabilit direcția rândurilor de plantare N-S.

Distanța dintre rânduri a fost de 70 cm, iar dintre butași pe rând a fost de 10 cm.

Lungimea fiecărui rând a fost de 100 de metri și pe lungimea unui rând au fost plantați în rigole cu ajutorul unor șipci gradate din 10 cm în 10 cm, 1000 de butași, plantând din fiecare soi câte 5 rânduri cu un număr total de 5000 de butași din fiecare soi și un număr total de 50.000 butași din cele 5 soiuri.

Înainte de plantare butașii au fost mocirliți într- o compoziție care conținea alături de Radistim și bălegar proaspăt de bovine.

Lucrările de întreținere ale pepinierei au constat în lucrări de udare, lucrări de combatere a buruienilor, precum și în lucrări de plivire a ramurilor de pe tulpinițe spre a obține creșteri sporite în înălțime și plante mai viguroase.

Ritmul de creștere al butașilor care au emis rădăcini și ramuri a fost mai lent pentru început, de la perioada de plantare și până la emiterea primelor rădăcini constatându-se o creștere redusă a lăstarilor, creștere care s-a amplificat în a doua jumătate a primului an de plantare, precum și în cel de al doilea an.

De asemenea, înainte de intrarea în anotimpul friguros, plantele au fost protejate de atacul iepurilor sălbatici prin stropirea cu un amestec format din bălegar proapat de porcine, var stins și apă în proporții egale.

Lungimea medie a lăstarilor în anul I

Lungimea medie a lăstarilor în anul II

Butași din luna septembrie

Diametrul butașilor în anul I de plantare

Diametrul butașilor în anul II de plantare

Plantație mamă tânără de cătină albă pentru ramuri de făcut butași

Numărul de butași plantați din fiecare soi și evoluția înrădăcinării și a creșterii în lungime

(anul I)

Numărul de butași plantați din fiecare soi și evoluția înrădăcinării și a creșterii în lungime

(anul II)

Numărul mediu de rădăcini pe plantă în anul I

Numărul mediu de rădăcini pe plantă în anul II

Lungimea medie a rădăcinilor pe plantă în anul I

Lungimea medie a rădăcinilor pe plantă în anul II

Greutatea rădăcinilor pe plantă în anul I

Greutatea rădăcinilor pe plantă în anul II

Plantația mamă cu 300 de soiuri și varietăți de cătină albă din România și din lume de la S.C. Fructex Bacău

Baza biologică și informațională a pepinierei de cătină albă de la Hermeziu o reprezintă materialul săditor achiziționat de la S.C. Fructex Bacău.

Pe perioada anotimpului rece plantele au fost protejate împotriva distrugerilor de către iepuri prin stropirea cu un preparat produs din bălegar de porcine proaspăt, var și apă, amestecat în proporții egale.

Prețul de vânzare pentru un butaș de cătină albă este în medie de 5,5 lei cu TVA.

Suma totală obținută din vânzarea celor 26.015 plante de cătină albă obținute în cei doi ani a fost de 143015,5 lei.

CONCLUZII

Cătina albă este una dintre cele mai rentabile culturi, astfel din fructele recoltate de pe o plantație intensivă de cătină albă după 5 ani de la intrarea pe rod se obține un ulei extrem de valoros, în valoare de 150.000 Euro la hectar pe an. Fpat ce recomandă mărirea suprafețelor alocate multiplicării butașilor de cătină albă și a măririi de suprafețe cultivate cu această specie.

Din cei 50.000 de butași plantați am obținut un număr de 30.175 de butași înrădăcinați, iar în anul al doilea în luna noiembrie au fost recoltate un număr total de 26.015 plante de cătină albă.

Cel mai bun raport de prindere l-au avut butașii din soiul Sf. Gheorghe 7, respectiv 80%, iar cel mai slab raport de prindere l-au avut butașii din soiul Delta 30,4%.

În urma analizării comportamentului la înrădăcinare a fost stabilit faptul că cel mai mare număr de butași prinși și care au avut creșterea cea mai semnificativă au fost butașii confecționați din vârfurile ramurilor ca urmare a prezenței îna aceste segmente a hormonilor de creștere auxine și gibereline într-un procent.

Pe toată durata existenței pepinirei de cătină albă nu au fost utilizate nici un fel de pesticide.

Secetele extreme din ultimii ani apărute ca o urmare a schimbărilor climatice majore au avut un efect negativ asupra procentului de înrădăcinare a butaților de cătină și chiar de uscare a plantelor deja înrădăcinate.

BIBLIOGRAFIE

Brad, I., Ioana-Luminița Brad, Florica Radu, 2002, Cătina albă – o farmacie într-o plantă, Ed. Tehnică, București.

Cenkowski, S., R. Yakimishen, R. Przybylski, W.E. Muir, 2006, Quality of extracted sea buckthorn seed and pulp oil. Canadian Biosystems Engineering, Volume 48, 3, 9-16.

Gupta, R.K. and V. Singh, 2003, Studies on Micro-propagation in Seabuckthorn (Hippophae rhamnoides L). Seabuckthorn (Hippophae L): A Multipurpose Wonder Plant, I, Indus Publishing Company, New Delhi, 338-344.

Lebeda, A.F., 2003, Correlationships of Biological Characteristics in Seabuckthorn (Hippophae rhamnoides L). Seabuckthorn (Hippophae L): A Multipurpose Wonder Plant, I, Indus Publishing Company, New Delhi, 84-96.

Lummerding, P., 2001, Micropropagation Protocol Development for Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides) Selections for Commercial Orchard Production. Agri-Food Innovation Fund Project #19980162, Final Report, Canada.

Rați, I.V. și Luminița Rați, 2003, Cătina albă în exploatații agricole, Ed. Anca, Urziceni.

Singh, V. and R.K.Gupta, 2008, Micropropagation of Seabuckthorn (Hippophae rhamnoides L). Seabuckthorn (Hippophae L): A Multipurpose Wonder Plant, III, Daya Publishing House, New Delhi, 3-13.

Singh, V., 2005c, Seabuckthorn (Hippophae L) in Traditional Medicines. Seabuckthorn (Hippophae rhamnoides L): A Multipurpose Wonder Plant, II, Daya Publishing House, New Delhi, 505-521.

Seabuckthorn (Hippophae L): A Multipurpose Wonder Plant, III, Daya Publishing House, New Delhi, 49-60.