Bucureștiul de ieri – jurnal dintr-o lume uitată [310349]

[anonimizat]-o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] 2 [anonimizat], până când aceasta se intersectează cu Bulevardul Carol I, [anonimizat].

[anonimizat].

Obiectivul principal al proiectului este acela de a prezenta unui public aceste valori ale patrimoniului bucureștean ce sunt pe punctul de a fi distruse iremediabil. [anonimizat], reabilitare, punere în valoare și dezvoltare. [anonimizat].

Calea Moșilor

Calea Moșilor a fost unul din cele mai importante drumuri din București încă de la începuturile sale. [anonimizat]. Anton, [anonimizat]. [anonimizat] s-a [anonimizat] a Oborului, [anonimizat].

Importanța acesteia constă în faptul că era o [anonimizat]. Într-o ordonanță din 1786 a [anonimizat], este menționată ca fiind locul ce ducea la, "Târgul Moșilor", [anonimizat]-se și un pavilion unde se desfășurau judecățile domnești.

De-a [anonimizat]. 1-4 2000, [anonimizat]. [anonimizat]-zisă la etaj. [anonimizat]. [anonimizat]. Atât materialele de construcție cât și tehnicile până în secolul XIX erau cele autohtone ce utilizau lemnul și chirpiciul dar și zidăria de cărămidă adusă în Peninsula Balcanică în secolul XV. [anonimizat], dar și datorită noilor tehnici de construire. După anul 18311 apare necesitatea emiterii Autorizației de Construcție însoțită de un proiect funcțional. Tot acum apare rectificarea străzilor și caselor. Chiar dacă clădirile s-[anonimizat], [anonimizat]-un gang de obicei boltit. [anonimizat] L sau U.

[anonimizat], ci vor avea mai mult caracterul unei locuințe plurifamiliare, căci de multe ori

„drumețul” își găsea aici adăpost pe mai multe luni.

zona protejată nr 01 Calea Moșilor- imagine preluată de pe http://www.pmb.ro/servicii/urbanism/zone_protejate

Începând traseul pornind de la Piața Timpului trebuie menționtă o primă casă(fig1), care deși nu este trecută pe lista monumentelor, ea a rămas în memoria locuitorilor ca fiind sediul magazinului societății „Theodor Atanasiu&Co“ – „La Vulturul de mare cu peștele în ghiare”. Firma si-a mutat aici sediul în anul 1936, după ce locul unde era vechiul magazin urma să fie demolat pentru a lărgi bulevardul Colței. Magazinul era celebru încă din anii 1878, „La vulturul de mare cu peștele în ghiare“ devenind și în anii interbelici, unul dintre cele mai elegante și cunoscute magazine ale Bucureștilor. Aici se găseau de la numeroase pânze, stofe, mătăsuri, perdele, până la storuri, covoare, preșuri, dantele, ciorapi, etc. Faima s-a datorat și atenției acordate unei campanii publicitare intense, în epocă apărând afișe semnate de graficianului H. Furch făcându-i astfel reclamă. Fig 1-imagine din arhiva personală.

Clădirea se află pe locul fostei mahalale2 Sfântul Gheorghe Vechi, cea mai veche a orașului, ce s-a constituit la o răspântie de drumuri (Calea care unea Târgul Dinlăuntru cu Târgul din Afară, se încrucișa cu prelungirea Uliței celei Mari- Lipscani). Aici se presupune că s-ar fi așezat vechiul cioban Bucur, întemeietorul Bucureștiului.

Înaintând pe Calea Moșilor, la numărul 34 identificăm o casă construită în 1899 de către

arhitectul Negrescu Leonida. Fațada principală se compune din trei travei, prezentând la parter

1 Apariția Regulamentelor Organice în Țara Românească

2 conf. DEX : MAHALÁ, mahalale, s.f. 1. Cartier (mărginaș) al unui oraș. Loc. adj. De mahala = care aparține sau este specific mahalalei; 2. P. ext. Populația unei mahalale (1). – Din tc. mahalle.

spații generoase pentru vitrine, iar la etaje spații de locuit. Se remarcă balcoanele sprijinite pe console decorative. Este unul din puținele exemple de restaurare ce păstrează caracterul clădirii, inclusiv o funcțiune publică la parter (florărie) ce se folosește de spațiile amintite (fig2).

2. 3.

Fig 2. Imagine proprie Fig 3.Casă negustorească(http://bucharestunknown.blogspot.ro/2010_04_01_archive.html)

La numărul 68 întâlnim o altă casă, mai mică, construită în secolul XIX. Interesantă este tratarea cornișei, unde apar arcaturi polilobate pe console decorative (fig3).

Un monument istoric protejat îl reprezintă biserica

Biserica Răzvan construită în secolul XVI, asezat pe strada cu același nume, stradă care leaga Calea Moșilor de strada Cavafii Vechi. Biserica are de plan dreptunghiular se termină în dreptul altarului cu o absidă, avand o turlă pe pronaos. I s-a adaugat un pridvor după incendiul din 1847. De asemenea este înconjurată de un brâu dublu în dinți de fierăstrau. În interior, de remarcat este catapeteasma sculptată în lemn (fig.4).

Continuându-ne drumul, la numărul 82 regăsim un imobil în formă de L, compus dintr-un corp central pătrat și o aripă secundară dezvoltată în lungime, construit în 1867 de către Christo Gheorghief. Mai poartă denumirea și de „hanul polonez”. Accesul în corpul central este realizat prin intermediul unui vestibul la nivelul parterului. Cele două volume comunică printr-o scară de serviciu. La nivelul parterului se regăsesc încăperi pentru funcțiuni comerciale, iar la etaj camere de locuit. Fațada dinstre Calea Moșilor prezintă o separare a registrelor, cornișa acoperișului terminându-se cu o friză de console și denticuli. Ancadramentele ferestrelor prezintă decorații vegetale și geometrice. Realizată în stil eclectic, fațada dinspre curte prezintă elemente de factură clasicizantă: capiteluri și pilaștrii lați, precum și bosaje ce marchează colțurile clădirii. Traveea din mijloc este susținută printr-un balcon pe console. (fig 7).

5.6. 7.

fig. 5,6,7- imagini din arhiva personală- imobil nr. 82

De-a lungul Căii Moșilor se vor construi numeroase hanuri, fiind una din cele mai lungi străzi ale orașului. Însemnătatea zonei reiese și din faptul că în 1825 devine prima arteră pavată cu piatră, iar in 1872 primul circuit tramcar instalat de o firma englezească va străbate întreaga Cale a Moșilor. Atmosfera este una inedită după cum precizează și Caragiale : „În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi, stau înghesuite, pe banchete și-n picioare, treizeci și patru de persoane

suferind foarte tare.” 3 În 1935, un alt tramvai, de data asta electric, cu numărul 16 și plăcuță roșie pe

care scria „La Moși”, ducea și aducerea bucureștenii și provincialii la Târgul Moșilor.

“În cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea apar în București hanurile. Ele vor constitui un capitol foarte important pentru viața economică bucureșteană din secolul al XVIII-lea și din prima jumătate a celui următor și vor fi o contribuție reală la dezvoltarea orașului și faima pieței sale în sud – estul european. Neguțătorii străini care vor căuta în București piață de desfacere sau achiziție, vor găsi în marile hanuri bucureștene nu numai loc sigur de depozitare și păstrare ci și

condiții bune de afaceri.” 4

“Podul Târgului de Afară ( Calea Moșilor) era presărat cu hanuri. Unele mai mici, altele mai mari, unele cu prăvălii, altele cu cârciumi și grajduri, aceste hanuri au răspuns la vremea lor unor nevoi firești ale negoțului bucureștean.”5

Lângă biserica Răzvan se afla Hanul Neculescu, han boieresc, de „ predilecție al Evreilor din București al căror număr se înmulțise foarte mult în urma războiului din 1788-1791.”6 Istoria acestui han este una deosebită : în secolul XVIII, Alexandru Neculescu cumpără prăvălii și loturi

aflate pe un teren de 120 m lungime și 50 m lățime, construind astfel pe acest teren un nou han, lăsat moștenire soției și fiului său. Clădirea are aspectul literei U, fiind compusă din subsol, parter și etaj. La nivelul parterului se regăseau prăvălii cu acces din stradă și șapte camere folosite azi ca locuințe. Inițial aceste camere comunicau cu prăvăliile și serveau ca spații de depozitare. Accesul la etaj se realiza cu ajutorul a două scări amplasate la capetele galeriei corpului principal. Fațada se împarte în două registre printr-un brâu, fiind decorată cu elemente simple de factură neoclasică. Golurile deschiderilor parterului sunt unite printr-o arcatură, între ale cărei deschideri se regăsește câte o rozetă circulară simplă, modelată în tencuială.

8.9.

fig.8- Hanul Neculescu Calea Moșilor 84. plan parter, plan etaj B.C.M.I.1-2 2007 Buzilă Ciprian, Case cu geamlâc

fig 9- imagine din arhiva personală

3 I.L. Caragiale, schița La Moși.

4 Istoricul hanurilor bucureștene, George Potra, ed. Științifică și Enciclopedică București, pag. 26

5 Istoricul hanurilor bucureștene, George Potra, ed. Științifică și Enciclopedică București

6 Hanurile Bucureștene , George Potra, ed.Tiparul românesc S.A.R., 1943, pag. 44

Înaintând ne atrage privirea un imobil interbelic, neobișnuit prin formă și înălțime, rezolvând colțul parcelei într-un mod inedit(fig10). Vis- a- vis se regăsește un imobil de P +5 realizat

în 1933. Parterul cu destinație comercială este din păcate astăzi închis.(fig11)

fig.10,11- imagini din arhiva personală

10. 11.

Trecând intersecția cu bulevardul Hristo Botev, în preajma Bisericii Sfinților strada sinuoasă și îngustă păstrează un front relativ compact de case negustorești, case cu un etaj și prăvălii la parter, cu boltă și curte interioară, hanuri.

Biserica „Intrarea Maicii Domnului în biserică”- sau cunoscută ca biserica cu Sfinți, a fost

construită în 1728 de către mitropolitul Daniil, pe locul bisericii vechi ctitorită de popa Fierea la sfârșitul sec. XVII (fig 12). De remarcat sunt picturile exterioare, ce înfățișează figuri de filozofi antici și sibile. Cea care s-a păstrat cel mai bine este reprezentarea de pe absida de sud a sibilei Persica. Edificiul prezintă o înșiruire a spațiilor utilizate în ortodoxism : pronaos, naos, altar, cărora li se adaugă un pridvor. Ferestrele mici beneficiază de ancadramente din piatră sculptată (fig.13).

Fig 12, 13 – imagini din arhiva personală – Biserica „Intrarea Maicii Domnului în biserică”

Imobilul de la numărul 71 datează din prima jumătatea a secolului al XIX-lea, ilustrând un plan în forma literei U, cu patru travei pe latura străzii desfășurate pe parter și un etaj. Parterul este destinat așa cum am remarcat anterior, comerțului, urmând ca etajul să fie destinat locuirii. Urcând în continuare pe Calea Mosilor, pe dreapta niște case cu fațada urmand curba străzii sunt fostele case ale asociatilor Popp si Bunescu, proprietarii celei mai mari rețele de magazine de "delicatese" a orașului, și numeroase prăvălii în care se mărfuri dintre cele mai variate. (fig.15).

14.

Fig 14,15- imagini din arhiva personală

15.

Hanul care probabil reprezintă una din cele mai importante clădiri de pe această stradă, se află din păcate și în faza cea mai rea de degradare. Este vorba de hanul Solacolu, ridicat în 1859 de frații Solacoglu. Arhitectura sa este una deosebită, reprezentând o locuință tipic urbană din București ( casa de raport) în care au locuit patru familii, locuință ce este creată pe fondul tiparului medieval de locuință ascunzătoare cu pivnița refugiu. Ca stil se încadrează în cel eclectic timpuriu al secolului XIX.

Dacă planul e gândit inițial ca pentru două case identice, fațada principală este tratată

unitar și simetric ca pentru o casa unică, cu un pilastru central și cu antablamente majore și pilaștri monumentali pe margini și se împarte în două registre. Astfel la nivelul registrului inferior se remarcă ca elemente valoroase din punct de vedere istoric și arhitectural decorațiile ce se găsesc deasupra fiecărui gol și care reprezintă stilizarea unor împletituri din iederă, grilajele metalice prelucrate artistic regăsite atât la nivelul ferestrelor cât și la răsuflători. La nivelul registrului ce cuprinde etajul 1, se remarcă ancadramentele renascentiste și arcaturile polilobate pe console decorative.

Ceea ce ar mai fi de reținut este faptul că circulația intensă a mărfurilor pe Calea Moșilor,

i-a determinat pe unii comercianți să-și deschidă fabrici proprii, acesta fiind și cazul hanului ce adăpostea în spate o fabrică de paste făinoase.

Casa alipită, prezintă o formă de L cu gang de acces spre curtea interioară, de unde se realizează un alt acces spre etaj.

1617

Fig 16 – imagine din arhiva personală Fig.17- http://khaotickittie.blogspot.ro/2008/04/baricade.html

Calea Moșilor se continuă și după intersecția ei cu Bulevardul Carol I, însă a fost sistematizată o dată cu modernizarea Bucureștiului din anii 1970 și nu mai pastrează nimic din vechia ei istorie.

Se observă așadar un tip de arhitectură aparte -hanul și casele de negustori, strada Calea Moșilor având un puternic caracter comercial ce ar putea fi revitalizat în prezent. În comparație cu aceasta este strada Mântuleasa, o stradă tot cu un traseu sinuos, dar liniștită, ferită în dezvoltarea ei de zgomotul tumultos al negoțului. Strada poartă același nume ca vechea mahala Mântuleasa. Totuși proximitatea față de strada comercială ce aducea împreună boieri și neguțători avea sa-i susțină dezvoltarea ulterioară.

Strada Mântuleasa

După cum am menționat anterior, odată cu extinderea către est a Căii Moșilor și mutarea Oborului de vite de către Matei Basarab în zona bisericii Oborul de azi, acest lucru îndeplinindu-se în secolul al XVII-lea, porțiuni din estul orașului se populează cu negustori si meșteșugari de oraș, creând noi parohii și noi mahalale precum Negustori, Lucaci, Sf.Ștefan, Oțeni sau Protopopului, Ceauș Radu și Popa Rusu. Acum se formează și mahalaua Mântulesa, configurată deja în vremea Brâncoveanu între mahalalele Sf.Ștefan la est și Negustori la vest, dezvoltându-se în jurul bisericii omonime. La 1798 aceasta însuma 28 de case. Numele îi vine de la livada precupețului Mantu, a cărui văduvă, Safta Mântuleasa înconjurase livada cu un gard din nuiele.

De-a lungul secolului al XVIII-lea, mahalaua Mântuleasa își va schimba înfățișarea, locuințele vechi din lemn dispărând, făcând loc unora de tip vagon, la fel și culturile de de viță de vie, zarvaturi sau livezile de pomi fructiferi fiind lotizate și vândute oamenilor de clasă mijlocie și superioară, ce îi vor înlocui treptat pe micii comercianți sau negustori. La sfârșitul secolului al XIX-lea se va trasa o axă majoră de bulevardul Carol ce urmărea unirea în linie dreaptă a Pieței Universității cu Gara de Est. Noua axă străpunge Calea Moșilor și strada Mântuleasa în zona de nord- vest. Întreaga zonă beneficiază așadar

de o mare schimbare a structurii urbane dar și a structurii demografice, schimbare ce are loc până la primul Război Mondial.

Astăzi încadrată în zona protejată numărul 22, leagă o serie de douăsprezece clădiri cu caracter monumental (fig 18).

Continuându-ne traseul propus și coborând pe strada Mântuleasa la numărul 34 întâlnim o casă fabuloasă cu decorații vegetale și animale, având intrarea acoperită cu o copertină delicat dantelată din fier și sticlă (fig 19,20).

19.20. Fig.18-zona protejată nr 22 Mântuleasa – imagine preluată de pehttp://www.pmb.ro/servicii/urbanism/zone_protejate

Fig 19,20. Imagini din arhiva personală

21. 22. 24.

fig 21,22,23,24 – imagini din arhiva personală

Un element important al traseului îl constituie bisericia Mântuleasa(fig 21), ridicată în forma sa actuală la 1733, așa cum mărturisește pisania și regăsită pe lista monumentelor la nr. 1475

B IIa-B-19175.01. Monument de referință pentru arta brâncovenească de început de secol al XVIII- lea, dar și istoric, înzestrată cu valori de rememorare de către comunitate, biserica este ridicată după un plan treflat, cu o singură turlă-clopotniță pe pronaos(fig22,23). Pridvorul deschis, este ritmat de 3 arcade deasupra cărora străjuiește centrat icoana de hram(fig 24). Alăturată bisericii se regăsește casa Parohială construită în 1928 în stil neoromânesc. Fațada principală prezintă un balcon tipic pentru casele de târgoveț din secolul XVIII, avînd arcade de zidărie sprijinite pe coloane subțiri de lemn. Este poate singura care a beneficiat de o atenție deosebită din punct de vedere al restaurării(fig25).

25 26

Fig.25,26 – imagini din arhiva personală

Înaintând, descoperim casa Simion Georgescu (fig 26). Fațadele se remarcă prin modenatura bogata în stil eclectic. De asemeni este de subliniat soluția planimetrică ce valorifică amplasamentul creând o suită de spații dezvoltate în jurul holului central cu luminator. La numărul

23 o altă casă splendidă din păcate stă să cadă(fig. 27, 28).

27 28

Fig.27,28 – imagini din arhiva personală -casa de la nr. 23

Pe o altă parcelă se remarcă clădirea Victor Miclescu ridicată de arhitectul Joseph

Schifleers. Proiectată în stil eclectic, este amplasată în centrul terenului fiind retrasă de la stradă(fig

29,30). Traveea centrală în corpul careia la parter se află intrarea este marcată și la etaj prin

balconul mare susținut de console bogat decorate.

29 30.

Fig.29,30 –casa Victor Miclescu, București material de muzeografie XXVI fig 31. – clădiri interbelice, foto.personale

Se observă faptul că înaintarea spre bulevardul Corneliu Coposu, ne dezvăluie clădiri

interbelice(fig 31). O casa tip vilă, a lui Micu Zentler, astazi la nr.10, este construită de arhitectul

Cristofi Cerchez (fig 32).

Fig.32, 33 – imagini din arhiva personală

32 33.

Traseul nostru se încheie în parcul Mântuleasa în dreptul bisericii Sfântul Mina (fig. 33), monument istoric de asemenea, ctitorit de mitropolitul Daniil între 1724-1725, în stil neoromânesc.

Deși dezvoltată concomitent cu artera Calea Moșilor, influențându-se reciproc, strada

Mântuleasa urmărește un destin diferit din punct de vedere urbanistic. Zonele parcurse abundă de clădiri monument istoric, elemente definitorii pentru identitatea orașului ce sunt martorele unui demers istoric.

Strada Mântuleasa evocă amintirea trecutului, felul în care a îmbătrânit și s-a

transformat. Caracterul acesteia este dat de amalgamului de stiluri de arhitectură alăturate, fără nicio ordine aparentă, ilustrând gustul proprietarilor și statutul lor social, fapt ce se cristalizează într-o trăsătură fundamentală a zonei, asigurându-i așadar unicitatea.

Turul, astfel parcurs, are ca scop amintirea acestor valori arhitectural – urbanistice și istorice prezentate în ansamblul lor. Semnalarea unor astfel de monumente este importantă pentru patrimoniului bucureștean atât de puțin cercetat. Respectarea identității unui spațiu, asumarea valorilor sale culturale si arhitecturale, precum și revalorificarea lor reprezintă un pas important în respectarea unui trecut. Și prin respectarea unui trecut ne respectam pe noi, cei de azi.

Anghel Oana- Violeta

Grupa 42 A

Bibliografie

– http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/povestea-unui-brand-1878-vulturul- mare-tele-n-ghiare

– BUCUREȘTI MATERIALE DE ISTORIE ȘI MUZEOGRAFIE XXVI, volum editat de

Muzeul Municipiului București, 2012.

– https://www.igloo.ro/articole/strada-si-biserica-mantuleasa/

– http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/strazile-bucurestilor-mica-istorie-sentimentala-in- imagini-xxiv-calea-mosilor-galerie-foto-9718369

– Cele doua Mantulese- Andreea Rasuceanu, ed. Vremea, 2009

– Istoricul hanurilor bucureștene, George Potra, ed. Științifică și Enciclopedică București

– Hanurile Bucureștene , George Potra, ed.Tiparul românesc S.A.R., 1943

– http://www.pmb.ro/servicii/urbanism/zone_protejate/z_protejate_aprobate.php

– http://www.pmb.ro/cultura_agrement/monumente/docs/bucuresti.pdf

– http://viabucuresti.ro/o-plimbare-prin-targul-mosilor/

– http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/01/calea-mosilor-si-agonia-cladirilor-istorice/