BUCUREȘTI, aprilie 2017 [624493]

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU”
BUCUREȘTI, aprilie 2017

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare
creativă

Autor:
Student: [anonimizat]. Anghel Oana – Violeta

Îndrumător:
Conf. Dr. Arh . Mihaela Pelteacu

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

1
Cuprins
Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 4
Cuvinte cheie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
Partea I. D espre program ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 8
Capitolul 1. O scurtă privire istorică asupra noțiunii de program ………………………….. ………. 9
1.1 Programul în perioada antică ………………………….. ………………………….. …………………… 9
1.2 Programul în perioada efervescenței timpurilor moderne. Schimbări majore ……….. 10
Capitolul 2. Programul – o abordare contemporană ………………………….. ………………………… 12
2.1 Program vs.Tema pr ogram ………………………….. ………………………….. ……………………. 12
2.2 Posibilități de organizare creativă ………………………….. ………………………….. ………….. 15
2.3 Programul și Forma. Spațiul. Materialitatea ………………………….. ………………………… 18
Partea a II -a. Abordarea programului în proiectul de diplomă ………………………….. …….. 26
Capitolul 3. Idei creative ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 26
3.1 Institute de cercetare – studii de caz ………………………….. ………………………….. ……………. 26
Louis Kahn – Salk Institute ………………………….. ………………………….. ………………………… 26
Stanton Williams – Sainsbury Laboratory at Cam bridge University …………………………. 28
Hammeskrause Architects – Max Planck Institute for the Biology of Ageing …………….. 30
Pinearq – Laboratorios BIOKIT ………………………….. ………………………….. ………………….. 31
Weissmanfredi – Krishna P. Singh Center for Nanotechnology ………………………….. …… 32
Roberto Puchetti, Max Rengifo – Production Laboratories and Admin istrative buildings 33
Patkau Architects – Beaty Biodiversity Center and Aquatic Ecosystems Research
Laboratory ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 35
3.2 Concluzii ale studiului aplicate pe proiectul de diplomă ………………………….. ……………. 36
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 39
Listă ilustrații ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 41

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

2
Plan de idei
Argument
Într-un context în care p roblem ele legate de mediu nu mai consti tuie un subiect ce
trebuie tr atat cu neglijență, se propune crearea unor noi laboratoare de cercetare ale Institutul
Național de Cercetare – Dezvoltare Marină „Grigore Antipa ”. Tema aleasă are ca scop
studierea flexibilității programului de arhitectură și modul în care arhitectul poate intervenii
într-o manieră creativă asupra acestuia.

Cuvinte cheie: program ul, funcțiunea, tipul, tipologia , hibridul.

Partea I. D espre program
Capitolul 1. O scurtă privire istorică asupra noțiunii de program
1.1 Programul în perioada antică
Programul este înțeles ca îndeplinire a unei necesități de ordin funcțional, urmând ca
în timp, obiectul de arhitectură să fie învestit cu diferite substratu ri de ordin simbolic și
practic.
1.2 Programul în perioada efervescenței timpurilor moderne. Schimb ări majore
Subcapitolul punctează momente cheie ale schimbării î nțelesului noțiunii de
program de -a lungul perioadei moderniste, până în prezent.

Capitolul 2 Programul – o abordare contemporană
2.1 Program vs. Tema program
Se va prezenta o distincție între ceea ce presupune o temă program și programul în
înțelesul pe care l -au dat arhitecți precum : Louis Kahn, Bernard Tschumi, Rem Koolhaas,
Sejima Kazuyo .

2.2 Posibilități de organizare creativă
Programul văzut ca posibilitate de organizare creativă ; prezentarea studiilor de caz :

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

3
Louis Kahn – Phillips Exeter Library, Rem Koolhaas – Seattle Public Library, Sejima Kazuyo –
Saishunkan Seiyaku Women's Dormitory.

2.3 Programul și Forma. Spațiul. Materialitatea
Înțelegere a modului în care programul este relaționat cu forma, spațiul și
materialitatea. Prezentarea în vederea susținerii acestui fapt prin comentarea exemplelor:
Sejima Ka zuyo – Muzeul de Artă Contemporană a secolului 21 , Bernard Tschumi – parcul La
Villette, muzeul Acropolei în Atena , Rem Koolhaas – concurs parcul La Villette .

Partea a II -a. Abordare a programului în proiectul de diplomă
Capitolul 3 . Idei creative
3.1 Institute de cercetare – studii de caz
Programul perceput ca posibilitate de organizare creativă la nivelul laboratoarelor de
cercetare. Se va urmării: modul în care programul se raportează la oraș, localizarea la nivelul
acestuia, r elațiile dintre laboratoare și restul funcțiunilor, raportul di ntre spațiile publice –
private și modul în care acestea interacționează, rezolvarea necesităților apărute la nivelul
programului. Studiile de caz abordate vor fi:
Louis Kahn – Salk Institute
Stanton Williams – Sainsbury Laboratory at Cambridge University
Hammeskrause Architects – Max Planck Institute for the Biology of Ageing
Pinearq – Laboratorios BIOKIT
Weissmanfredi – Krishna P. Singh Center for Nanotechnology
Roberto Puchetti, Max Rengifo – Production Laboratories and Administrative buildings
Patkau Architects – Beaty Biodiversity Center and Aquatic Ecosystems Research
Laboratory
3.2 Concluzii ale studiului aplicate pe proiectul de diplomă
Prezentare a sitului și a ideilor aplicate asupra proiectului de diplomă .

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

4
Argument
În ziua de azi problem ele legate de mediu nu mai consti tuie un subiect ce trebuie
tratat cu neglijență. Și în Români a, ca în cazul altor țări cu deschidere la mare/ ocean, acestea
au ajuns să aibă un impact și asupra zonei costiere. Urbanizarea n econtrolată, administrarea
defectuoasă a zonei costiere, deversări intenționate, lipsa interesului oamenilor de a păstra
zone din litoral cât mai curate, fac ca an de an să pierdem mult teritoriu în favoarea poluă rii.
În vederea unei cercetări mai detaliate a acestor probleme există Institutul Național de
Cercetare – Dezvoltare Marină „Grigore Antipa ”. Înființarea sediului acestuia în orașul
Const anța, cu mai bine de 30 de ani în urmă, f ace ca dotă rile lui să fie d epășite în materie de
tehnolo gie și spațiu. Rolul important pe care îl are cu privire la studiile naționale și
internaționale cere ca acesta să poată avea parte de un spațiu de cercetare mode rn, transpus
într-un nou obie ct arhitectural.
De asemenea în tot acest proces de cercetare și salvare a coastei marine ar trebui
implicată și populația. Pornind de la obse rvarea sediului Institutului Național de C ercetare –
Dezvoltare Ma rină „Grigore Antipa” se remarcă faptul că actuala clădire nu permite o
deschidere către o zonă publ ică, însă activitățile pe care ins titutul le-a întreprins de-a lun gul
anilor în diferite spații, în vederea informării publicului cu privire la diverse teme de
actualiat e, denotă o deschidere către educarea societății și o necesară problem ă, cea a creării
unei zone de intereacționare cu publ icul.
Ceea ce îmi doresc de la proiectul de diplomă pe care îl voi crea este
adaptarea eficientă la cerințelor comunității științifice privind zona de laboratoare destinată
cercetării, dar totodată și implicarea populației în vederea unei mai bune educări cu privire la
mediul înconju rător. Con ceperea unui nou obiect arhitectural, ca răspuns al nevoii comunității
științifice, va prezenta astfel un posibil program rigid, cu multiple constângeri referitoare la
condiționările cercetărilor de laborator. Această lucrare teoretică vine să răspundă la întrebări
precum: poate noul program să permită o deschidere către public astfel încât acest loc să
conteze în viața locuitorilor orașului? Sau se va aborda conceperea unei clădiri – obiect
autono m, destinată comunității restrânse de cercetători? Se poate aplica inova rea în cadrul
unui program consid erat a fi rigid? Se poate interveni la nivelul programul într-o mani eră ce
implică creativitatea arhitectului?
De aceea în prima parte a lucrării îmi propun să investighez noțiunea de program.
Studiul va urmări înțelegerea acestuia prin descifrarea noțiunii de fun cțiune, așa cum apare în
arhitectura contempor ană în lucrările dif eriților autori (Rem Koolhaas, Bernard Tschumi,

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

5
Louis Kahn, Kazuyo Sejima ). Voi prezenta și diferența între ceea ce presupune tema
program și programul în sine, precum și modul în care programul, fo rma, spațiu,
materialit atea se întrepătrund. Cea de-a doua p arte se va axa pe posibi litatea programului de
a fi organizat într-o mani eră creativă la nivelul proiectului de diplomă . Prin analiza unor studii
de caz, voi cauta argumente pentru rezolvarea înt r-o formulă cât mai inventivă a necesităților
impuse de program, pro punând și spații cu noi valențe, dar care completează cerințele temei.
Crearea u nei structuri de tip hibrid, în înc ercarea de a da un răspuns adecvat contextului în
care se înscrie proiectul de diplomă va genera și particip area activă a populației în ve derea
educării asup ra mediului înconjur ător și prot ejării acestuia.

Cuvinte cheie
Programul
Desemnează o noțiune complexă ce face referire atât la fun cțiunea unei clădiri, cât și
la in tențiile unui beneficiar, sau intențiile ce coagulează un interes public, fiind în strânsă
legătură cu locul și sensul clădirii în or aș. Este individuali zat în funcție de fiecare caz.
Termenul de program este in trodus în limba rom ână prin intermediul limbii franceze,
din cuvântul „ programme”. Așa cum este prezentat în Dicționa rul Explicativ al Limbii
Rom âne, este înțeles ca un plan de activitate, p rogramă. În limba f ranceză termenul este
preluat din limba greacă, din cuvântul „ programma” ce desemna o înștiințare publică.
Etimologic vorbind, este de remarcat faptul că acesta are la bază grecescul „prografein” ,
cuvânt compus din „ pro” (înainte) și „grafein” (scris), ce s -ar traduce în: ceea ce e scris în
prealabil. 1
În Franța el a pare în legătură cu noț iunile de „maître d'ouvrage” 2 – beneficiarul, care
își anunța intențiile cu privire la obie ctului arhitectural și termenul de „maître d'oevre” 3 ce

1 http://www.wordbyletter.com/wiki/program
2 „Maître d'ouvrage ou maître de l'ouvrage, personne physique ou morale (propriétaire, promoteur, collectivité,
etc.) pour le co mpte de laquelle une construction est réalisée”. http://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/ma
%C3%A Etre/48734/locution.
3 „Maître d'œuvre ou maître de l'œuvre, au Moyen Âge, directeur des travaux, chef de chantier (c'était parfois
l'architecte du monument, parfois un entrepreneur, parfois un gestionnaire); aujourd'hui, personne (architecte,
ingénieur) ou organisme qui dirige un chantier, après avoir exécuté les plans de l'ouvrage. ”
http:// www.larousse.fr/dictionnaires/francais/ma%C3%AEtre/48734/locution.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

6
îl desemnează pe cel ce respon sabil de proiect. Cu alte cuvinte programul face referire la
exigențele enunțate în faza inițială de către beneficiar, în termeni cantitativi și calitativi. În
dicționare sp ecializate din limba engleză el capătă un înțeles mai amplu decât o simplă
enunțare a unor cerințe fun cționale.
„PROGRÁ M, programe, s.n. 1. Plan de activitate în care sunt stabilite (în
ordinea desfășurării lor) etapele propuse p entru o perioadă dată; desfășurare a activității
(individu ale, dint r-o instituție) după un astfel de plan. 2. Expunere (scrisă) a principi ilor,
scopurilor etc. un ei organizații politice, sociale, culturale etc. 3. Programă. 4. Ordinea
după care se d esfășoară o emisiune de radio sau de tel eviziune, un spectacol etc.; ansamblul
părților unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hârtie, publicație, broșură
în care este rezentat un program (4). 5. Ansamblu de instrucțiuni codate, folosit de un
calculator pentru r ezolvarea unei problem e. – Din fr. programme.”4

Funcțiunea
Reprezintă o noțiune ce desemnează nu numai un scop al unei constr ucții, ci și
implicațiile diverselor paliere (sociale, econom ice, etc) asupra obiectului de arhitectură.
Aceasta poate fi abordată din diferite p erspective (atropol ogică, contextuală, etc), noțiunea
căpătând în acest mod o dimensiune complexă, exprimând astfel scopul clădiri și sensurile
proiectării. Este un termen introdus prin intermediul biologiei – „funcție”, având conotații și
în sfera matematicii și sociologiei. 5
„Într-o lume în care munca, relaxarea și comerțul pot fi efectuate de mașinării
care ocupă spații ce nu necesită o clasificare a configurației spațiale, funcția nu ar ma i
trebui să fie un parametru primordiar în definirea unei porțiuni a unui teren ”. 6

4 Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române, Dicționar explicativ al
limbii române – ediția a II -a; Editura Univers Enciclopedic, București, 1996 , p.856.
5 Zahariade ,Ana-Maria, Arhitectură -Context -Peisaj : anul III 2006 -2007 Note de curs, ed. Universitară Ion Mincu,
București, 2007 , p.7.
6 Trad. pers.: „In a world in which work, leisure and commerce can be carried out by means of compu ters
occupying spa ces that do not require spati al classification, function should not be a basic p arameter in d efining a
portion of land in the t erritory”. Citat preluat din M anuel Gausa, et al., The Metapolis Dicti onary of Advanced
Architecture City Tec hnology And Society In The Information Age, Actar, Barcelona, September 2003 , p.244.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

7
Tipul/ Tipologia
Tipul este un termen ce desemnează o categorie de clasificare, propunând un model
inițial, dar și o formă de a produce un spațiu, această ultimă desemnare fiind des utilizată în
cercetarea istorică. În arhitectură a fost definit de Quatreme de Quincy în: „Dicționar al
arhitecturii”, în anul 1832. Tipologia este un neologism care desemnează operațiuni de
clasificare a obiectelor arhitecturale și al spațiilor tip. A fost preluat din italiană, unde istoricul
Giulio Carlo Argan îl utiliza pentru a indica procedeul de observație a tipurilor umane.
„TIP s.n. 1. Formă sau model căruia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de
fenomene. ♦ Model, exemplar, e șantion. 2. Form ă exemplară la care se pot referi o serie de
alte exemplare cu caractere comune. 3. Schemă ideală, exemplificatoare a unei categorii de
persoane, ființe sau lucruri.” 7
„Nașterea unui tip este așadar dependentă de existența unor serii de clăd iri care au o
analogie formală și funcțională. ” 8
„TIPOLOGÍE s. f. (< fr. typologie, cf. gr. typos – tip, logos – studiu): mod de a studia
structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri, în raport cu un tip determinat, printr -o
analiză unitară.”9

Hibridul
Reprezintă un rezultat obținut prin încrucișarea a două sau mai multe elemente
dispa rate.
„HIBRÍD, -Ă, hibri zi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din
încrucișarea a doi indivizi de sp ecii, de soiuri, de genuri s au de rase diferite.. – Din fr.
hybride, lat. hybrida.” 10
„Clădirile hibride sunt un triumf al ingieniozității creatorilor lor. Individualitatea
arhitectului este evidențiat ă prin specificitatea prin care fiecare clădire răspunde
programului și sitului. Combinațiile sunt fără limite. ” 11

7 Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române, Dicționar explicativ al
limbii române – ediția a II -a; Editura Univer s Enciclopedic, București, 1996, p. 1093
8 Trad. pers.: „The birth of a „„type‟‟ is therefore dependent on the existence of a series of buildings having
between them an obvious formal and functional analogy”.Citat preluat din Giulio Carlo Argan, „ On the
Typology of Architecture”,în Architectur al Design , 33.12 (1963), p.564-565.
9 Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române, op. cit. , p.1093
10 Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române, op. cit. , p.454

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

8
Partea I. D espre program
„Să construiești astăzi înseamnă să creezi programe. Noi le inventăm sau le
propunem; le combinăm, le susținem, le denaturalizăm. Programul nu este același lucru cu
funcțiunea. El devine mai mult decât o simpl ă funcțiune deoarece nu are o referință direct ă și
are mai mult decât o voce. […]Programele sunt flexibile, transformându -se în timp. Trebuie
să creăm programe care pot uita, sau care pot fi transformate ulterior .” 12

Programul, așa cum am amintit anterio r reprezintă o noțiune complexă. În general a
crea un program presupune o organizare a unor activități, sc opuri, intenții, etc indiferent de
natura și domeniul din care fac parte.
„Nu există arhitectură fără acțiune, arhitectură fără evenimente, arhitectu ră fără
program” menționează Bernard Tschumi în cartea sa „Architecture and Disjunction” . Aplicat
astfel la nivelul arhite cturii programul este esențial , acest lucru traducându -se în organizarea
unui proiect în faze și conturarea unei identității a obiectu lui arhitectural , prefigurată în
caracterul programului.13 De cele mai multe ori a ctul creator al unei clădiri stă la baza
îndeplinirii unor cerințe necesare enunțate de către un beneficiar, transpuse cel mai adesea în
funcțiuni. Programul se confundă frecv ent cu aceste cerințe, enunțate sub formula unei teme
program . Acesta nu are întotdeauna o legătură strictă cu cerințele, permițând și o altă abordare
a lor sau crearea de noi spații rezultat e ca fiind necesare programului.
Prefigurat de -a lungul timpului atât în teorie cât și în practică, programul încă nu este
clar definit, fiind într -o continuă schimbare și adaptare la nevoile și inovațiile unei societ ăți ce
evoluează accerb. Așadar această primă parte are ca scop investigarea noțiunii de program ,
privit ă prin prisma înțelegerii funcțiunii, temei program și a formei, spațiului și materialității

11 Trad. pers.: „Hybrid buildings are a triumph of the ingenuity and daring of their designers. The architect`s
individual input is evident in the specificity with which each building responds to its program and site. The
combinations are limitless”. Citat preluat din Steven Holl, Joseph Fenton, „ Hybrid Buildings”, în Pamphlet
Architecture nr . 11-20, New York, 2011, p 43.
12 Trad. pers.: „To compose today means to create programs. We invent or propose them; we mix them, give
them support, denaturalize them. Program is not the same thing as function. It is more than fun ction because
program is not direct and has more than one voice.[…] Programs are also mutable, transformable in time. We
must define programs which can forget or can be transformed l ater .” Citat preluat d in Manuel Gausa, et al., The
Metapolis Dicti onary of Advanced Architecture City Tec hnology And Society In The Information Age, Actar,
Barcelona, September 2003 , p.499.
13 John McMurrough , „Notes on the Adaptive Re -use of Program”, în Praxis , nr 8, 2006, p.1 03.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

9
așa cum reiese din lucrările arhitecților Louis Kahn, Rem Koolhaas, Bernard Tschumi și
Kazuyo Sejima.
Capitolul 1. O scurtă privire istorică asupra noțiunii de pr ogram
Pentru început trebuie subliniat faptul că „programul”, perceput așa cum îl înțelegem
astăzi, ca noțiune complexă ce angrenează mai mulți factori în stabilirea a ceea ce
desemnează, factori precum cerințe date de beneficiar, identificarea și interpre tarea de către
arhitect a particularităților sitului, contextului, organizarea proiectului în diferite etape, etc, nu
se întâmplă decât într -o etapă destul de târzie a istoriei arhitecturii . Înțelegerea lui însă ar
trebui privită începând cu perioada antic ă.

1.1 Programul în perioada antică
Încă din cele mai vechi timpuri construirea unui edificiu pornea în primă fază de la
îndeplinirea unei necesități de ordin funcțional, de exemplu adăpostirea în fața intemperiilor.
În timp, obiectul de arhitectură a acu mulat diferite înțelesuri, putând fi descifrat prin prisma
descoperirii a mai multor straturi, inclusiv cele ce țin de natura simbolică, cât și ce le ce țin de
ordin practic.
Funcțiunea asociată astfel în primă fază cu programul, reprezintă o noțiune greu de
definit având în vedere faptul că , pe lângă un scop , implică și moduri de cum se va transpune
acel scop în termeni de ambianță, formă, toate raportate de asemenea la context.
Programul a existat din totdeauna în istoria arhitecturii, un exemplu conclude nt
constituindu -l palatul, dar și templele grecești, ce reprezentau un răspuns a unor practici
culturale și religioase colective , transpuse în construit . Mărturii consacrate, acestea au apărut
tot dintr -o necesitate, de data aceasta una spirituală, adăugân d un nou strat în vederea
înțelegerii programului. Apar ca expresie religioas ă dar totodat ă și ca exprimare a puterii și a
importanței cetății, fiind unul din programele dominante ale antichității . Însuș i Bernard
Tschumi menționează într -un interviu faptul că programele datează de foarte mult timp în
arhitectură, „templele grecești fiind construite pornind de la program nu de la formă” 14.

14 Miljacki Ana, Amanda Reeser, Ashley Schafer, „ 2 Architects 10 Questions on Program Rem Koolhaas +
Bernard Tschumi”, în Praxis, nr. 8, 2006, p.9

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

10
Rezolvările programelor deși au fost limitate de tehnici, mod de viață, au condus în timp la
crearea unor noi tipologii. Multe programe grecești au stat la baza teatrelor, stadioanelor,etc.
Tot în această perioadă Vitruvius scrie un tratat de arhitectură denumit „ Zece cărți de
arhitectură ”. În cadrul acestuia indică și prezintă funcțiunea ca fiind parte din cele trei
compon ente ce definesc arhitectura: Utilitas (utilitate a/ funcțiunea ), Firmitas (stabilitate a) și
Venustas (estetic a/ frumosul ). În cazul de față Utilitas apare cu rolul de a desemna funcțiunea
unei clădiri în sensul de cum utilizezi acea clădire în materie de s pațiu și activitate. Vitruvius
face referire acum la modul de distribuție a spațiilor, dimensiunile și scopul acestora, toate
elaborate după compoziții clar definite. De asemenea tratatul include și o primă împărțire
tipologică a obiectelor de arhitectură, distingându -se templele, locuințele, teatrele, palate, etc.

1.2 Programul în perioada efervescenței timpurilor moderne. Schimb ări
majore
O schimbare majoră a paradigmei survine în secolele XVIII – XIX ca urmare a
dezvoltării fără precedent a industriei și tehnologiei, a saltului demografic, a transformării
orașelor, ceea ce conduce la apariția de noi programe din ce în ce mai complexe. O dată cu
toate aceste schimbări importante , crește și anvergura problemelor cu care arhitectul se
confruntă. Arhitectura va încerca să ilustreze într -o manieră programatică spiritul nou al
acestor timpuri, prin găsirea formelor adecvate funcțiuni lor apărute recent , utilizarea
materialelor ce permit noi perspective de construire.
După Primul Război Mondial, a rhitecții moderni ști investesc însă noțiunea de
„funcțiune” cu un caracter abstract, simplificat, ce permite o segregare clară în cadrul
programului de arhitectură. Acest lucru trebuie privit în contextul istoric, în care reducerea
necesităților la patru funcțiuni principa le (loisir, muncă, locuire, circulație) se amplific ă o dată
cu schimbă rile majore determinate de creș terea gradului de industrializare și cel demografic .
Datorită eșecului funcționalismului și a principiilor sale, aplicate neținând cont de
caracteristicil e locului , ia naștere o criză arhitecturală, în care programul e golit de orice
conținut și totul se reduce la puritatea funcțiunii .
Reacția postmodernismului asupra principiilor moderne fac e posibilă revenirea în
anii 1970 a noțiunii de program în discurs urile teoretice. Arhitecții precum Rem Koolhaas și
Bernard Tschumi scriu acum manifeste cu privire la o altă înțelegere a programelor de
arhitectură.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

11
Koolhaas în lucrarea teoretică: „Delirious New York : A Retroactive Manifesto for
Manhattan ” studiază modul în care elemente provenite din exterior (constrângeri zonale,
diferite dezvoltări ale orașului, etc) pot influența un spațiu și implicit schimba un program de
arhitectură . Susține ideea că activitățile întreprinse de utilizatori pot genera diferite noi sp ații
arhitecturale, lucru ce se relaționează și cu o înțegere mai amplă a programului arhitectural.
În cartea „The Manhattan Transcripts” , Tschumi prezintă programul ca o posibilitate
de generare a unui nou set de relații între diferite funcțiuni . Legătur ile dintre acțiuni, mișcări,
spații și evenimente oferă o perspectivă diferită a supra ideii de program și a componentelor
arhitecturii, care pot fi astfel recompuse în diverse moduri.
Revenirea asupra noțiunii de program este importantă, întrucât aceastei a i se adaugă
noi înțelesuri. În prezent, la nivelul programului de arhitectură, funcțiunea recapătă o structură
mai complexă, ce nu mai enunță doar un scop practic al unei clădiri. Se vorbește astfel de
diverse funcțiuni într -o clădire, care prin modul l or de compunere pot crea noi spații, cu noi
valențe și care determină multiple niveluri de înțeleg ere a unui obiect arhitectural. Acestea
organizate nu după o ordine ierarhică prestabilită, ci mai curând fiind interconectate, reflect ă o
logică a hibridizăr ii. Funcțiunea nu mai este percepută de sine stătătoare, ci mai degrabă ca
fiind una din componentele intrinseci ale programului arhitectural.
La nivelul unei teorii a programului, trebuie menționată acum și distincția între
sensul actual al acestuia și ce l al tipului de clădire. Adeseori confundați, acești termeni
desemnează lucruri diferite. În timp ce „tipul” este înțeles ca model absolut, nu doar ca o
categorie de cla sificare , având un caracter generic, „ programul ” nu poate fi aplicat oriunde și
în oric e circumstanțe la fel, el având un caracter particular15.
În prezent , atât la nivel teoretic cât și practic, se continuă discuția cu privire la o
definire concisă a programului de arhitectură. Este necesară privirea noțiunii dintr -un punct de
vedere cât mai amplu, nu doar dintr -o perspectivă funcționalistă sau tipologică, întrucât
înțelegând mai bine programul și totodată necesitățile de care acesta a fost determinat,
alăturând nevoia de flexibilitate, sustenabilitate , ceea ce în ziua de azi devin cerințe al e
programelor, se poate crea o arhitectură cât mai inovantă.

15 Zahariade , Ana-Maria, op. cit., p.10.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

12
Capit olul 2. Programul – o abordare contemporană
De-a lungul timpului după cum am putut observa , noțiunea de program a fost adesea
interpretată ca având o strânsă legătură cu cea a funcțiunii obiectului de arhitectură. În acest
capitol, voi prezenta însă o altă linie de sens a programului: înțelegerea acestuia mai întâi ca
temă, iar apoi programul în tr-un sens mai larg pe care l -au abordat arhitecți precum: Louis
Kahn, Rem Koolhaas, Bernard Tsc humi, Sejima Kazuyo. Acest din urmă sens poate conduce
însă la inovare. Programul de asemenea este strâns legat de noțiunile de formă, spațiu și
materialitate.

2.1 Program vs.Tem a program
De-a lungul timpului și chiar în prezent, programul de arhitectură survine ca un
angajament pe care arhitectul trebuie să îl îndeplinească unui client. Acesta de cele mai multe
ori vine cu o temă scrisă în termeni tehnici , ce țin e de suprafețe și funcțiuni. Kim Dovey în
articolul intitulat simplu „Program” 16 prezintă fap tul că de mult timp există o înțelegere
nescrisă între beneficiar și arhitect, unde cel din urmă preferă să cedeze atribuțiile și
cunoștiințele dobândite de a contribui la o dezvoltare a programului, în vederea realizării unei
imagini interesante a obiectu lui de arhitectură. Așadar programul apare adesea ca un
document înmânat de client arhitectului, în care nevoile pe care acesta le enunță trebuie
respectate întru totul. Reducând programul la ceea ce se cheamă de fapt tema program, nu
face decât să închist eze și mai mult creativitatea arhitectului.
„Tema program este adesea văzută ca un simplu instrument: cum putem eficientiza
distribuirea funcțiunilor în camere. Adesea scrisă de client, cu ajutorul managerilor de
proiect, tema reduce arhitectura la cantita te și este transpusă în încăperi lipsite de
personalitate și foi de calcul. Aceste reducții sunt trimise arhitectului care nu mai poate face
decât să transpună aceste sisteme în planuri (un act tehnic) și să ascundă deficiențele
proiectului […] prin îmb răcarea clădirii în diferite învelișuri (un scurt act de ordin estetic).
Cel mai rău, îndeplinirea cerințelor temei suprimă sub o serie de norme conservatoare,
conținutul social.” 17

16 Dovey Kim, „Program” în Framing Places Mediating power in built f orm, New York, 2008, p 31.
17 Jeremy Till, Architecture depends , Cambridge MIT Press, 2009, p. 169.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

13
Cu toate acestea există arhitecți care, printr -o înțelegere și abordare diferită a temei
program, reușesc să creeze o arhitectură cu un potențial creativ, adresată înainte de toate
oamenilor, elaborând spații inovative, nu doar statice, lipsite de personalitate, obiectul
arhitectural devenind mai mult decât o simplă cutie cu o înfățișare aspectuoasă.
Astfel Louis Kahn precizează: „una din lipsurile arhitecturii bune în ziua de azi este
faptul că instituțiile nu sunt definite, ele sunt luate ca atare așa cum sunt date de client și
transpuse în clăd iri”18. Citatul subliniază faptu l că nu întotdeauna tema formultă de client este
și cel mai bun lucru pentru clădire . Un arhitect trebuie să o înțeleagă, să o respecte , dar atunci
când e cazul, să găsescă un mod prin care să contribui e la dezvoltarea acestei a. Etapa „re-
programării” teme i primite de la beneficiar era fundamentală pentru arhitectul Lou is Kahn.
Aceasta consta în dialoguri cu clientul , în care încearca să descopere adevarata esență a
proiectului. În acest mod el putea genera un tip de arhitectură ce deservea atât funcțiunile
necesare cerute, dar care oferea și un spațiu interesant pentru activitățile ce urmau să aibă loc
în interiorul obiectului de arhitectură. În primul și primul rând arhitectura trebuia să fie pentru
și despre oameni . În viziunea lui Kahn acest lucru ar fi putut fi posibil numai descoperind un
sens absolut al programului, ce îi dădea caracter și îl individualiza . Din păcate astăzi, așa cum
este precizat și în citat , acea căutare a esenței s -a pierdut, iar spațiul nou creat nu mai are
identitate, devenind îng lobat într -un alt obiect de arhitectură comun.
Înțeleasă ca o necesitate , dar nu ca o constrângere din partea clientului, tema program
reprezină un subiect abordat în lucrările lui Rem Koolhaas. „Tema abia reprezintă un cuvânt
arhitectural, pe când, pentru mine programul este cuvântul care depășește acea limitare
reală”19, menționează arhitectul. Reiese așadar , faptul că programul capătă o importanță mult
mai amplă în procesul de concepere al obiectului de arhitectură , depășind formulările unei
simple teme . Programul este abordat prin prisma scrierii unui scenariu , ce ia în considerare
dorințele beneficiarului și posibilitățile reale de întemeiere ale proiectului, dar și aspirațiile
arhitectului și ceea ce s -ar putea transpune în realitate , așa cum putem obse rva în cartea:
„Delirious New York : A Retroactive Manifesto for Manhattan ”. Koolhaas îl aseamană
adeseori cu o agendă, pe care arhitectul are datoria de a o urma în mod precis .
Indiferența arhitecților asupra progr amului ca instrument creativ este remarcat ă de
Bernard Tschumi în articolul publicat în revista Praxis: „ceea ce m -a uimit mai demult, a fost
faptul că mulți arhitecți sunt incredibil de impasibili când vine vorba de programe. Aceștia le

18 Louis Kahn, Conversation with Students , ed. Dung Ngo, Princeton Architectural Press, Houston , 1998.
19 Miljacki Ana, Amanda Reeser, Ashley Schafer, op.cit ., p.7.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

14
acceptă într -un mod necritic, le îmbracă cu forme, ratând as tfel oportunități majore.” 20
Trebuie menționat că în acest citat arhitectul face referire la programe ca fiind temele
program. Deopotrivă te oretician și practician, asemenea lui Koolhaas, Tschumi abordează
programul ca o posibilitate de generare a noi rel ații între spații și funcțiuni , în cartea sa: „The
Manhattan Transcripts”. În concepția acestuia, tema program, interpretată de către arhitect
poate conduce la noi experiențe pe care oamenii le pot trăi în spațiul imaginat de către
arhitect.
Înțeleasă și interpretată, tema program poate lăsa loc libertății și creativității
arhitectului, c are la nivel spațial poate exploata funcțiunile într -o nouă manieră inovantă , în
multiple combinații, fapt ce asigură o anumită calitate a spațiului . Aceste lucruri pot f i
observate în lucrările lui Kazuyo Sejima. Arhitecta tratează tema program cu o abordare
rafinată , ce nu se bazează doar pe o intuiție a necesităților utilizatorilor, care în mod normal
sunt neglijate în documentul scris . În vederea acestui lucru se execu tă o analiză programatică,
nu una de tip obișnuit , în care se observă alăturarea diferitelor funcțiuni și modul în care
acestea interacționează. Sejima declară faptul că: „îmi place ca spațiul să fie relaționat, dar
independent. Devin inconfortabilă atunci acesta se potrivește cu tema” 21. Modul de a trata în
acest fel tema, lasă posibilitatea de a înțelege mai bine nevoile oamenilor ce vor urma să
folosească acel obiect arhitectural, nevoi care contribuie la conturarea programului.
Miza arhitecturii devine transpunerea în realitate a temei program, transformarea în
ceea ce se cheamă spațiu fizic, tangibil, a cerințelor spațiale formulate de client , nu doar
tratarea unei probleme de suprafețe ce trebuie rezolvată în proiect.22 Dintr -o înțelegere 2D a
cerințe lor temei, se încearcă o c onfigurare 3D a ceea ce presupune posibilitatea de co mpunere
a programului arhitectural. Programul devine astfel un instrument creativ, care poate contribui
la realizarea unor spații diversificate, care să determine o mai bună rel aționare între oameni.
În proiectele sale, Sejima tratează programul nu numai din prisma relațiilor spațiale.
Aceasta îl atribuie orașului și mai exact locului, cu problemele și încercările pe care i le ridică
arhitectului. Ideea ce trebuie subliniată aic i este aceea că, nu există o abordare universală a
programului; modul de intervenție asupra fiecărui proiect ține și de unicitatea contextului.
Fiecare sit are specificitatea lui, fapt ce contribuie astfel la alcătuirea unui obiect arhitectural

20 Miljacki Ana, Amanda Reeser, Ashley Schafer, op.cit ., p.9.
21 http://www.zerodegree.com/E6/Z6P/SANAA/ssanaa.html , accesat 15.03.2017
22 Ibidem.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

15
individual . Ea privește arhitectura ca fiind capabilă să răspundă unei teme sin gulare, unui
spațiu unic.
Arhitectul capătă acum un rol activ în procesul de creație, fiindcă nu mai concepe
doar o clădire ce satisface strict cerințele beneficiarului, ci contribuie la o bținerea un or spați i
cu noi însușiri , abordate într -o manieră unică . Se observă astfel o reîntoarcere asupra studierii
nevoilor utilizatorilor, lucru potențator pentru modul de conturare a l programului. O
înțelegere adecvată a temei program stimulează cre ativitatea arhitectului , ce poate transforma
programul într -un instrument inovativ , prin intermediul căreia obiectul de arhitectură își
redobândește identitatea și caracteristicile esențiale. Scopul este acela de a putea amesteca
activități diferite, de a permite flexibilitate pentru a putea crea noi tipuri de variațiuni spațiale
gândite în conformitate nu cu norme stricte , ci cu necesitățile sociale , în vederea îmbogățirii
experiențelor umane.
Contextul de asemenea joacă un rol important în conceperea unui obiect arhitectural .
O atitudine contextuală adecvată determină descoperirea și interpreta rea prin proiect a unor
multiple sensuri ce îl pot îmbogăți, contribuind astfel la o varietate arhitectural ă. Atitudinea
contextuală reprezintă relația dintre caract eristicile, constrângerile locului și creativitatea
arhitectului. De asemenea e un mod de a crea o coerență între ceea ce e existent deja și ceea
ce se va crea. E importantă motivarea proiectului , prin interpretarea locului , ce poate produce
o relație într e proiect și loc și care poate genera potențialul expresiv al acestuia .

2.2 Posibilități de organizare creativă
Așa cum am amintit anterior pentru Louis
Kahn abordarea programului într -un sens creativ
se făcea pornind de la o căutare a esenței
proiectului, fapt ce determina individualitatea
acestuia. În cazul exemplul ui bibliotecii
Academiei Phillips Exeter23, tema program
prevedea o clădire cu funcțiunea de bibliotecă ce
adăpostea un anumit număr de cărț i, având
înfățisearea exterioară din cărămidă. Ceea ce
Kahn a facut ca prim pas, a fost să se întrebe cum

23 http://www.archdaily.com/63683/ad -classics -exeter -library -class -of-1945 -library -louis -kahn , 08.03.2017. Fig.1 Plan etaj curent bibliotecă Phillips Exeter

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

16
ar trebui să arate o bibliotecă și ce să conțină, nerealizând nici un studiu asupra a ceea ce
exista până atunci. Esența pe care o căuta se reflecta î n simpla idee de a apropia oamenii de
cărți. În acest sens , în procesul de creare a programului, a concluzionat faptul că nu va exista
un depozit ascuns al carț ilor, unde doar bibliotecarul avea în mod normal acces. Rafturile ce
conțineau cărț i au fost exp use către public , căruia Kahn i -a atribuit un traseu precis în
interi orul obiectului arhitectural, cu menirea de a -l transpune în starea de a căuta și a răsfoi cât
mai mult e cărți . Această coregrafie atent studiată avea ca pas final aducerea cărții către
lumină, anume în zonele dedicate special studiului, orientate către exterior.
O altă bibliotecă, de data
aceasta mai modernă , a fost
creată de Rem Koolhaas în
Seattle în anul 2004. Arhitectul,
în ceea ce am prezentat până
acum, abordează programul ca un
scenariu, o agendă.
Pentru acest proiect, nu s -a
recurs la o simplă compunere a
departamentelor cerute prin temă.
Scenariul urmărit a fost stabilirea
unor relații între acestea , astfel încât să exprime un nou concept ce caracteri zează și subliniază
modernitatea tipurilor noi de biblioteci: flexibilitatea. Funcțiunile nu mai sunt separate în mod
clar, iar spațiul p ublic primează. Aces t tip de compunere a spațiului face ca nici o funcțiune să
nu fie dominantă, toate părțile fiind tratate cu aceeași importanță. Stocarea cărț ilor nu se face
în mod clasic, ci într -un sistem nou: cel al distribuției în formă de spiral ă. Ambiția
programului a fost aceea de a înțelege biblioteca nu ca o instituți e dedicată cărților, ci ca un
depozit în care informația de orice tip și în orice formă este stocată.24 Programul așadar a
devenit unul permisibil, iar clădirea a putut urma o concepție spațială unică , întrucât depășește
tema program ce făcea referire la in formați a depozitată în cărți și transcede către o nouă
abordare din punct de vedere al evoluției tehnologice. În prezent informația e pretutindeni, iar
acest lucru a ajuns să fie reflectat în noul program. Contextul în care acest obiect de
arhitectură este amplasat a influențat și el modul de abordare al programului. Koolhaas a dorit
să se folosească de faptul ca Seattle este p erceput ca oraș promotor în dezvoltarea tehnologiei .

24 http://oma.eu/projects/seattle -central -library , accesat la data de 09.01.2017
Fig.2 Biblioteca Seattle

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

17
Acest lucru a contribui t la schimbarea de atitudine pe care arhitectul a dorit să o insufle asupra
clădirii: biblioteca , la fel ca și orașul trebuia să -și depășească limitările formale și
operaționale, și să promoveze o libertate a spațiului în care evoluția tehnologică să se poată
adapta oricând.

Fig.3,4 Diagrame ale programulu i
În cadrul căminelor Saishunkan Seiyaku destinate femeilor, Kazuyo Sejima reușește
să interpreteze programul într -o manieră unică . Deși a avut o apariție controversată, datorită
modului în care arhitecta s -a raport at la tema program, acest proiect a devenit unul din
modelele de referință atunci când vine
vorba de o înțelegere a programului de
arhitectură. Căminul trebuia să găzduiască
80 de femei. Sejima a aplicat o analiză a
fiecărui spațiu ce urma să fi e atribuit prin
temă căminului. Creativitatea ei a constat
în dozajul aplicat acestor spați i, care
transpuse dintr -o varian tă în care însumau
doar suprafețe , au căpătat alte valențe
spațiale. De asemenea jocul între public –
privat dozat și el a făcut posibilă integrar ea
noilor posibilități spațiale. Dormitoarele au
fost gândite pentru a găzdui câte patru
femei și au reprezenta t doar partea privată,

Fig.5 Planuri cămine Saishunkan

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

18
văzută ca resursă ce nu se dorea a fi exploatată foarte mult în proiect . Poate că astăzi ceea ce a
însemnat și determinat creativitatea la nivelul programului acestui proiect nu ni se va mai
părea atât de spectaculos, însă gândirea unui spațiu comun, liber, cu o înălțime amplă ce invită
la socializare a reprezentat o modalitate inovativă de a răspunde necesităților sociale al e
utilizatorilor. Celelalte zone (grupurile sanitare, sala de mese, etc) sunt integrate acestui spațiu
comun ca volume separate. În acest fel se suprapun peste spațiul public, determinându -i pe
utilizatori să -și extindă spațiul personal și în aceste zone. Este vorba așadar , de o gamă variată
a înțelegerii și experimentării diferitelor tipuri de spații care nu ar fi fost posibilă fără
flexibilitatea programului de arhitectură.

Fig.6 Cămin femei Saishunkan

2.3 Programul și Forma. Spațiul. Materialitat ea
Referitor la formă , acest aspect a trecut prin multiple abordări după cum s -a văzut de-
a lungul timpului. Pornind de la o sinceritate structurală, continuând cu o expresie ce ține de
transpunerea exterioară a ceea ce se întâmplă la interior, în modernis m se ajunge astfel la o
uniformizare a clădirilor prin utilizarea simplificării, a planul ui liber, a fere strei în bandă , etc.
Postmodernistul Robert Venturi în cartea sa „Learning from Las Vegas” prezintă două situații
de raportare a funcțiunii la formă: p rima cele două sunt conectate în ideea că funcțiunea
clădirii este exprimată în forma sa, pe când a doua sit uație este total opusă, cele două neavând
nimic în comun. Reiese așadar o căutare continuă a unei forme raportate sau nu la funcțiune.
Programul de arhitectură poate fi considerat o sursă de generare a acesteia . Mergând
pe ideea că fiecare program este unic în felul lui, prin modul în care diferite elemente intervin

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

19
asupra acestei noțiuni, se poate afirma faptul că fiecare program poate contribui și la o nouă
formă a obiectului arhitectural.
Spațiul devine o componentă importantă a programului ce determină , implicit , o
formă arhitecturală . Pentru Kahn, în realizarea Institutului Salk25, înțelegerea nevoilor
comunității științifice a condus la crearea un or spații adecvate cercetării de laborator, dar și a
studiului individual, co ntribuind în final la stabilirea și concretizarea formei. De asemenea , tot
necesitățile utilizatorilor , au condus la alegerea unor materiale cât mai adecvate în raport cu
activita tea desfășurată. De exemplu , pentru zona de studiu a acestui institut , arhitectul a ales
să utilizeze materiale calde precum lemnul, pentru a crea o atmosferă propice studiului, și care
se distanțează de zona de laborator în care betonul și metalul repreze ntat de ustensile
primează.
Programul , în schimb, pentru Bernard Tschumi , devine un instrument în vederea unei
transformări a legăturii dintre individ și societate. În viziunea sa m ișcarea generează spațiul,
dar induce și evenimente. Acestea se pot trans forma în programe, iar în acest caz dezvoltă o
relație de interdependenț ă cu spațiile în care se află (t rebuie gândite ca un tot unitar ).

Fig7. Schemă relație spații, mișcare, programe
Evenimentul în sine este diferit de program, fiind ceva neprevăzut. Progr amul în
schimb este predictibil . Spațiul poate susține un eveniment, chiar dacă acesta nu a fost gândi t
în vederea acestei activități . Programul prevede însă spații cu destinație exactă, evenimentele
adaptând mai degrabă spațiul necesităților, urmând ca în timp prin repetare, să creeze noi
programe.
Spațiul e dependent de acțiune și acțiunea e dependentă de spațiu, iar în acestă
interdependență incontestabilă controlul trebuie să fie absolut. Acel ași lucru se întâmplă cu un
corp și un spațiu. Există o relație de simetrie între modul cum oamenii pot influența spațiul și
invers. Și în cazul arhitecturii, când clădirile sunt relaționate la utilizatori, spații, evenimente
sau programe este vorba de o dezvoltarea unei relații de influențare reciprocă. Tschu mi atestă

25 http://www.archdaily.com/61288/ad -classics -salk-institute -louis -kahn, accesat la data de 08.03.2017.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

20
așadar apariția programului, prin orice eveniment repetitibil. Mișcarea împreună cu acțiunea
sunt generatoare de un altfel de spațiu, urmând ca în final nici un element analizat să nu se
piardă. Principiile enunțate mai sus, teoretizate în lucrar ea de bază: „The Manhattan
Transcripts” sunt puse în aplicare în proiectul parcului La Villette26.
Într-o manieră nouă , arhitectul
transpune în parcul La Villette trei
dimensiun i ce conțin elemente
juxtapuse. Evenimentele constau într -o
serie de puncte, mici construcții ce pot
îmbrăca diferite funcțiuni, fiind mereu
în transformare, surprinzând trecătorul.
Mișcarea este sugerată în a doua
dimensiune ce constă într -o serie de
grădini tematice, la care se adaugă un
parcurs, iar cea din urmă dimensiune
este rezultată din intersecția celorlalte
puncte unde iau naștere suprafețe
orizontale. Proiectul denotă astfel
flexibilitate în materie de a concepe un
program. Aceleași principi i pot fi
aplicate și în remarcabila inte rvenție în
țesut ul istoric ce a rezultat în
conceperea muzeului Acropolei din Atena27. Amplasat desupra muntelui, muzeul oferă o
panoramă asupra Acropolei. Ceea ce este de reținut în acest exemplu este faptul că Bernard
Tschumi trans pune spațiul, acțiune a și evenimentele într-o compoziție dictată de gridul
reprezentat de coloane ce susține întreaga clădire.
Obiectul de arhitectură creat astfel din intersecția spațiilor și evenimentelor, devine
un obiect viu, ce nu este înghețat în timp, un obiect al medit ației, putând fi adaptat oricând
diferite lor cerințe ale utilizatorilor. Ajungem așadar să înțelegem faptul că pentru Tschumi

26 http://www.tschumi.com/projects/3/ , accesat la data de 17.10.2016
27 http://www.tschumi.com/projects/2/ , accesat la data de 17.10.2016 Fig 8. Bern ard Tschumi, Parcul La Villette

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

21
expresia „forma urmează funcțiunea”28 nu mai este valabilă, obiectul de arhitectură devenind
mai mult decât un spațiu cu o anumită destinație și o anumită formă.
Dacă în secolul 19 industrializarea globală produce noi programe de arhitectură,
aceste programe nu au avut pentru mult timp o formă/ formulă specifică, clară, care să ateste
conținutul cu totul nou. Există așadar o separare între forma propriu -zisă și conținut. De
asemenea în prezent se pune accentul pe regenerarea urbană, pe conversia spațiilor , clădirilor
uitate și nefolosite acum de oameni. În esența acestor idei Bernard Tschumi conchide prin
faptul că relația dintre form ă și funcțiune nu este una reciprocă și intrinsecă.
Tschumi înlocuiește „ forma ” cu conceptul și „funcțiunea ” cu un conținut, adaptând
zicala în: conceptul urmărește conținutul29. Conceptul primează. Arhitectura ar trebui să fie
realizată pornind de la o id ee sau un concept. De altfel, într -un int erviu acordat publicației
Praxis, acesta privește arhitectura ca fiind mai curând alcătuită din concepte și experiență.
Pentru susținerea acestui fapt , vede conceptul ca baza a proiectului , așa cum arată în cei 8 pa și
propuși în vederea abordării unui proiect de arhitectură30. În acești pași imaginea și designul
clădirii nu primează, decât dacă este în favoarea conceptului și nu în detrimentul acestuia. A
nu se confunda ideea c ă proiectul începe cu alegerea funcțiunil or și acest lucru conduce la
concept , totul ar trebui să pornească de la niște diagrame, care chiar dacă sunt într -o fază
incipientă , ar putea să ducă mai departe o idee, c are pe viitor ar putea fi esențială. De
asemenea un alt pas îl reprezintă materialitat ea. Materialel e joacă un rol important în proiect
și arhitectul trebuie să revină asupra lor p entru asigurarea și validarea în vederea alegerii
opțiunii celei mai bun e pentru proiect.
Arhitectura v ăzută astfel , poate deveni și legătura dintre spațiul ide al, cel realizat
mental și spațiul real, cel realizat propriu -zis, fizic. Limitele permit acum noi articulații: atât
între ce este înauntru cât și între ce este în exterior.
Pentru Koolhaas și biroul de proiectare din care acesta face parte, OMA, ideea de
program se bazează mai mult pe tipul de analiză regăsit și în cartea sa: „Delirious New York :
A Retroactive Manifesto for Manhattan ”. Acest manifest studiază modul în care elemente
provenite din exterior (constrângeri zonale, diferite dezvoltări ale orașu lui, etc) pot influența
un spațiu și îi pot crea o formă. Exemplară în acest sens este analiza referitoare la Clubul
Downton Athletic, în care activitățile întreprinse de utilizatori pot genera diferite noi spații

28 Trad. Pers. En.:„Form follows function”; citat preluat din Sullivan, Louis H. (1896). The Tall Office Building
Artistically Considered. Lippincott's Magazine (Martie 1896): 403 –409.
29 http://www.tschumi.com/publications/4/ , accesat la data de 17.10.2016
30 http://www.tschumi.com/approach/ accesat la data de 17.10.2016

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

22
arhitectu rale.
„Clubul reprezintă cucerirea completă -etaj cu etaj – a
zgârie -norului de către ac tivitatea socială; prin Athletic Club,
stilul de viață american, know -how-ul și inițiativa depășesc cu
certitudine modificările teoretice ale stilului de viață propuse de
avandardiștii secolului 20 din Europa, fără ca acestea să fie
vreodată impuse. În Downtown Athletic zgârie -norul este folosit
ca un con densator social constructivist: o mașinărie care
generează și intensifică formele dorite ale interacțiunii umane” 31 .
Întrega carte semnată de Koolhaas devine un model de a crea un program. Analiza pe
care o prezintă în manifest se poate observa aplicată și în cazul propunerii pentru concursul
parcului La Villet te din Paris32. Conceptul reflectă organizarea pa rcului ca pe un zgârie -nor
orizontal, printr -o serie de zone programate în banda orizontală . Programul poate crea o
formă, iar deciziile ce țin de ordin estetic survin ca un rezultat al „programării”.

Fig.10 Koolhaas, Parcul La Villette
Din punct de ve dere al relației program – formă, Koolhaas adoptă o atitudine
vehementă, atitudine ce se concretizează în a ne arăta că, de fapt, nu există nici o relație
prestabilită între cele două. Pentru Tschumi în schimb, această relație este transpusă în trei

31 Rem Koolhaas, Delirious New York A Retroactive Manifesto for Manhattan , New York : ed. The Monacelli
Press, 1994, p.152.
32 http://oma.eu/projects/parc -de-la-villette
Fig.9 Clubul Downton
Athletic

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

23
mari ca tegorii: de reciprocitate, indiferență sau de conflict. În viziunea sa, programele pot
genera totuși și forme.
Pentru Kazuyo Sejima și biroul de arhitectură din care face parte, S anaa, ideea de
spațiu capătă înțelesuri multiple , precum loc de desfășurare a multiple activități umane,
caracterizat de experiențe diversificate. Cu ajutorul flexibilității programului acest lucru poate
transpus în realitate. Dar spațiu l mai apare cu încă un înțeles : devine o extensie a orașului,
căci în viziunea lor, pentru indivi d, nu există o graniță prestabilită între spațiul public urban și
cel personal. Acestea se amest ecă, se întrepătrund . În vederea acestei idei, forma clădirilor
este creată pe principiul conectării la oraș. De asemenea materialitatea și ea, devine un mod
prin care se poate realiza acest lucru.
Pentru a putea crea spații care să fie flexibile și să permită activități multiple, Sejima
renunță la o abordare funcționalistă a programului de arhitectură și aduce în prim -plan
experiențele utilizatorului. Yushi Uehara precizează de spre Sejima faptul că:
„aceasta abordează concepția arhitecturală pe baza experimentării spațiului.
Această metodă face posibilă manevrarea spațiilor individuale fie ca unități închise, fie ca
părți dintr -un mare plan liber; ambele variante fiind aspecte ale unui continuum spațial
singular.” 33
Orașul joacă un rol major
în abordarea programului
arhitectural , în vederea creării unui
obiect de arhitectură interesant .
Orașul se relaționează și pătrunde
în proiect în măsura în care
proiectul se relaționează și
pătrunde în oraș. Pentru a ilustra
acest principiu voi lua ca referință
proiectul Muzeului de Artă
Contemporană a secolului 21 34. În
plan se poate observa un mare cerc
în care plutesc volum e individuale

33 http://www.zerodegree.com/E6/Z6P/SANAA/ssanaa.html , acces at la data de 15.03.2017
34 http://www.arcspace.com/features/sanaa/21st -century -museum , accesat la data de 15.03.2017
Fig.1 1 Plan al Muzeului de Artă Contemporană a secolului 21

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

24
ce au diferite dimensiuni. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că forma, dictată de spațiu,
este strâns legată de modul în care a fost abordat programul în maniera proprie a biroului de
arhitectură Sana a, implicit a temei program. Sanaa a dorit să creeze sentimentul că , arta
contemporană aparține cu totul locuitorilor orașului. În pofida unei abordări funcționaliste
riguroase, muzeul clasic, ce are trasee clare de vizitare și anumite zone de expunere, arhitecții
optează pentru un spațiu de formă rotundă ce poate fi accesat de oriunde , neexistând o ierahie,
putând fi observat de pretutindeni exprimând aceleași caracteristici. Te poți plimba în orice
direcție în interiorul muzeu lui, iar circulațiile ajung să facă parte din zona de expunere a
lucrărilor.

Fig.1 2 Muzeul de Artă Contemporană a S ecolului 21

Materialele utilizate contribie la susținerea conceptului. Sticla ce reprezintă limita
fizică a obiectului arhitectural , are ca scop crearea unei legături vizuale cu orașul. Pereții
volumel or din interiorul muzeului sunt albi, la fel și podelele și tavanul. Acest lucru permite
posibilitatea de a -i utiliza în diferitele expoziții, într -o manieră creativă. Există un subtil joc de
zone mai private și zone mai publice, spațiul muzeal având și zo ne multifuncționale. În acest
mod, muzeul devine o imensă zonă creativă în care poți experimenta diferite tipuri de spații ,
iar orașul devine componentă intrinsecă a muzeului.
Atât pentru arhitecții Kahn, Koolhaas, cât și pentru Bernard Tschumi și Kazuyo
Sejima , programul devine un instrument prin care se pot crea spații complexe, ce pot influența
activități, comportamente umane, depășindu -se ideea că arhitectura ar putea genera doar un
înveliș, o formă dictată de funcțiune, ce răspunde strict la niște necesități ale utilizatorilor.
Obiectul de arhitectură apare ca rezultat al unei acțiuni complexe, al unui proces
întreprins de arhitect. În timpul acestui proces nu există o soluție singulară, iar obiectul trece
prin diferite stadii. Este de remarcat potenți alul pe care arhitectura îl poate avea atunci când se
realizează o înțelegere mai bună a activității umane. În tot acest proces nu trebuie uitate și
cerințele beneficiarului, punct de pornire al proiectului. Spațiul devine o metodă de a

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

25
transforma relațiil e dintre s ocietate și individ, așa cum Tschumi menționează într -un interviu
acordat revistei Architectural Review35.
Înțelegerea complexă a programului survine dintr -o evoluție din ce în ce mai acerbă a
nevoilor societății, a descoperirii de noi teritorii ale căror limite sunt încă incerte, dar care
trebuie să se conecteze la principiul de dezvoltare al orașului. Astăzi arhitectul nu mai are
rolul de a umple un sit gol cu un obiect singular de arhitectură sau de a stabili o legătură între
două spații, ci tr ebuie să genereze un proiect complex care să se articuleze, sincronizeze și să
se integreze în procesul formării orașului, lucru ce se realizează pe multiple paliere.
Definirea ideii de program după cum am putut observa nu este clar formulată datorită
faptului că inovațiile aduse în arhitectură, modul în care percepem orașul, noile necesități
dictate de evoluția societății fac ca acesată noțiune să fie mereu în continuă redefinire. Nu
trebuie ignorat faptul că p rogramul nu are un caracter generic, ci este p articularizat în funcție
de caz , acest lucru garantându-i individualitatea și caracteristicile proprii.

35 https://www.architectural -review.com/archive/viewpoints/after -the-event -bernard -tschumi -retrospective -at-
the-pompidou -centre/8668977.arti cle?v=1 , accesat la data de 15.10.2016

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

26
Partea a II -a. Abordarea programului în proiectul de diplomă
Înainte de a exprima câteva principii de intervenție ce se pot aplica proiectul ui de
diplomă , voi prezenta exemple pentru a ilustra modalități d e organizare creativă la nivelul
programului. Am ales exemple din domenii diferite pentru a evidenția faptul că programul de
arhitectură ce implică laboratoare de cercetare nu este unul ce trebuie aplicat cu strictețe
asupra unui obietct arhitectural, neex istând o așa zisă „rețetă” funcțională. Programul este
adaptat , în parte , fiecărei situații, permițând după caz intervenția arhitectului în vederea creării
unor spații ce dau caracter și individualizează proiectul. Trebuie menționat faptul că aceste
spații nu sunt rezultatul unei dorințe a arhitectului, ci se nasc dintr -o necesitate reală,
completând perfect programul. Arhitectul își asumă astfel un rol creator la nivelul
program ului, desprinzându -se de tema program, recreând -o de data acesta în tr-un limbaj
arhitectural.

Capitolul 3 . Idei creative
3.1 Institute de cercetare – studii de ca z

Louis Kahn – Salk Institute
Institutul Salk36 a fost construit
între anii 1959 -1965 de arhitectul Louis
Kahn la cererea beneficia rului Jonas
Edward Salk . Acesta este amplasat în La
Jolla , California. Kahn a fost contactat
de către Salk în vederea creării unor
laboratoare de cercetare, la care s -a
adăugat ulterior și un centru de întâl nire
al diverșilor medici.
Inventivitatea în cazu l acestui exemplu a pornit mai întâi, așa cum bine știm deja că
procedeză arhitectul în lucrările sale, de la descoperirea unor trăsături esențiale și necesități

36 http://www.archdaily.com/61288/ad -classics -salk-institute -louis -kahn
Fig.13 Plan de situație Institut Salk

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

27
ale proiectului. Tema de proiect nu a fost ignorat ă, ci mai degrabă îmbunătățită. Însuși Kahn
menț ionează:
„Nu am urmat ce îmi spuneau oamenii de știință, care erau atât de dedicații muncii
lor încât în pauzele de masă, nu făceau decât să înlăture tuburile cu teste de pe mesele de
lucru și să mănânce acolo. I -am întrebat: nu este o corvoadă cu toa te aceste sunete? Iar
răspunsul lor a fost: zgomotele frigiderelor sunt oribile; […] totul era oribil incluzând
zgomotele aparatelor de aer condiționat. Așa că am știut că nu trebuie să le ascult cerințele
inițiale. ”37
Ceea ce Kahn le-a propus acestor
cercetători și a creat ulterior , au fost niște
spații de care aveau nevoie, după cum se
pot observa marcate în planul și secțiunea
aferentă, dar care nu erau cerute prin tema
de program. Și-a dat seama că era n ecesar
să existe o zonă în care t oată tubulatura și
instalațiile tehnice să fie ascunse, astfel
încât mediul pentru cercetare să fie unul cu
o suprafață cât mai amplă și care să nu fie
perturbat de z gomote. A separat zona
destinată studiului , de laboratoar e și a
îndreptat -o către grădină și mare . Aceasta a
devenit spațiul lor de întâlnire, potențând astfel schimb ul de idei. Pornind de la micile
intervenții asupra programului a rezultat și într-un final și forma obiectelor de arhitectură.

37 Trad. pers.: „ I did not follow the dictates of the scientists, who said that they are so dedicated to what they are
doing that when lunchtime co mes all they do is clear away the test tubes from the benches and eat their lunch on
these benches. I asked them: was it not a strain with all these noises? And they answered: the noises of the
refrigerators are terrible; […]. Everything was terrible incl uding the noises of the air -conditioning system. So I
would not listen to them as to what should be done ”. citat preluat din Heinz Ronner, Sharad Jhaveri, Alessandro
Vasella , Louis I. Kahn: Complete Works 1935 -74, Westview Press, 1977 , p.158.
Fig.14 Plan Institut Salk

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

28

spațiu tehnic
zonă laboratoare
zonă de studiu
Fig.15 Secțiune Institut Salk

Stanton Williams – Sainsbury Laboratory at Cambridge University
Laboratoarele Sainsbury38
au fost c reate în anul 20 10 și fac
parte din complexul științific al
grădinei botanice din
Cambridge. Clădirea a fost
concepută de la bun început
într-o relație deschisă cu orașul,
având parterul dotat cu funcțiuni
publice precum amfiteatru,
cafenea și o serie de grădini pe
care oamenii le pot vizita și din
care pot învăța mai multe despre
plante . De asemenea există o întreagă esplandă destinată întâlnirilor și socializărilor de orice
tip.
Ingeniozitatea arhitectului a constat în modul în care fiecare spațiu a fost gândit în
relație cu celalte funcțiuni și natura. Partea de laboratoare propriu -zisă a fost amplasată la etaj,
acesta detașând în acest mod , zonele publice, de zonele de lucru c e au parte de un acces

38http://www.b donline.co.uk/sainsbury -laboratory -at-cambridge -university -by-stanton -williams/5020651.article,
accesat la data de 11.03.2017.

Fig.16 Plan de situație

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

29

restricționat. Întreaga circulație a clădirii constă într -o coregrafie atent studiată a modului în
care sunt amplasate accesurile în labor atoare, a nodurilor de scări sau a alăturării de -a lungul
traseului a unor zone ce permit și încurajează direct schimbul de idei între cercetători.

Fig.17 Plan Sainsbury Laboratory
spațiu tehnic
zonă laboratoare
zonă de studiu

Laboratoarele au parte de
lumină zenitală printr -un sistem
întâlnit mai curând la galeriile de
artă, iar intrarea în acestea se
realizează nu în mod direct, ci
trecând printr -o zonă de tip filtru .
Acestea au un aspect spațios, „contrar tiparelor obișnuite ale laboratoarelor închise ermetic și
alcătuite din panouri prefabricate” 39. Zona de studiu , amplasată în fața laboratoarelor, marcată
cu verde în plan și în secțiune, este unită de acestea doar printr -un singur coridor de acces și
îndreptată către grădina publică. Totuși arhitectul a creat o relație vizuală între laboratoare și
zona de studiu întrucât afirmă că: „oamenilor de știință nu le place niciodată să fie prea
departe de laboratoarele lor.”40. Întreaga clă dire devine hibrid ă din punct de vedere tipologic,
înglobând spații și funcțiuni ce au caractere diferite.

39 Ibidem.
40 Trad. pers.: „scientists never like to be too far from their labs ”; citat preluat de pe site -ul
http://www.bdonline.c o.uk/sainsbury -laboratory -at-cambridge -university -by-stanton -williams/5020651.article ,
accesat la data de 11.03.2017 .

Fig.18 Secțiu ne zonă laboratoare și zonă de studiu

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

30

Fig.19,20,21 Imagini zonă laboratoare și zonă de studiu

Hammeskrause Architects – Max Planck Institute for the Biology of Ageing
Institutul se află în orașul Cologne
din Germania și a fost inaugurat în anul 2013.
Arhitecții au abordat o altă modalitate de
amplasare a laboratoare lor în cadrul
obiectului arhitectural, creând noi rel ații
vizuale între acestea. În acest exemplu
laboratoarele marcate cu albastru în plan și în
secțiune, sunt gândite a fi expuse în zona
centrală a clădirii, fiind înconjurate pe
exterior, de birouri. Pun ctul cel mai central îl
constituie însă zona cu atrium, alcătuită din
locurile ce potențează schimbul de idei.
Detașate față de sol, detașate și de toate
celel alte funcțiuni , acestea pot fi accesate
doar prin intermediul unor pasarele. Atriumul
realizat di n sticlă are rolul de a asigura și
lumina naturală necesară laboratoarelor.
La fel ca și în exemplele anterioare, întreaga aparatură tehnică și de instalații a fost
gândită încă de la început să nu fie răspândită prin laboratoare, ci să fie amplasată într-un etaj
tehni c aflat deasupra lor. Acesta comunică cu subsolul prin alte zone tehnice independente de
restul funcțiunilor. Laboratoarele capătă astfel suprafețe mult mai extinse și de asemenea este

Fig.22 Plan și secțiuneinstitut

spațiu tehnic
zonă laboratoare
zonă ce facilitează schimbul de idei

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

31
înlăturată o sursă de zgomot, arhitecții creând un mediu adecvat cercetării. Rezultă și o formă
clară a obiectului de arhitectură.

Pinearq – Laboratorios BIOKIT
Laboratoarele Biokit41 sunt
amplasate în Lliça d'Amunt , Spania, la
limita dintre o zonă industrială și o
zonă alcătuită di n terenuri agricole.
Arhitecții au dori să realizeze o
legătură între zonele diferite,
propunând un obiect arhitectural la o
scară ce încearcă să combine cele
două realități.
Propunerea se prezintă ca o structură modulară alc ătuită dintr -o serie de volume
distincte , dar care funcționează ca un tot unitar , fiind unite printr -un ax longitudinal . Modulul
structural are ca dimensiuni 12×7,5 m etri și adăpostește o serie de laboratoare. Acestea au fost
gândite sub formă de bare datorită procesului specific de cercetare. Întregul demers este foarte
bine controlat, accesul în laboratoare
făcându -se de pe un coridor ce
deservește totodată și zonele de
depozitare. Pentru a facilita
comunicarea între volume, arhitecții au
realizat conexiu ni prin intermediul
pasarelelor.
Toate volumele beneficiază de
lumină naturală directă , între ele fiind
dispuse grădini, care au rolul de a
potența schimbul de idei, devenind un
loc de întâlnire și totodată recreere.

41 http://www.pinearq.es/p/137/node/405 , accesat la data de 10.03.2017 .
Fig.23 Plan de situație

Fig.24 Vedere grădină

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

32

Weissma nfredi – Krishna P. Singh Center for Nanotechnology
Institutul destinat studiului a supra nanotehnologiilor este amplasat în campusul
Universității Pennsylvania42, laboaratoarele putând fi accesate și de către studenții Facultăților
de Stiințe și Inginerie .
Creativitatea constă în modul în care se conectează la oraș, prin intermediul unei
piațete ce devine un punc t activ în viața campusului. De asemenea laboratoarele de ac est tip
au un program ce în mod normal nu permite foarte multe schimbări la nivel plan imetric,
datorită cerințelor de închidere ermetică și a fluxurilor de circulație foarte stricte. Arhitecții au
reușit în schimb să gasesacă o modalitate de a nu ascunde acest spațiu cum se întâmpla de
obicei, ci de a -l potența și de a -l arata tuturor, deve nind vizibil chiar și din curtea principală.
Modul în care au reușit acest lucru ține și de tehnologie, întrucât acum laboratoarele pot fi
protejate de radiația solară prin intermediul unei sticle speciale, dar și prin modul de dispunere
a acestora, jucând u-se cu spații la scări diferite , definind astfel zone distincte. Această
interpretare creativă le -a fost dată de însăși principala activitate a clădirii, anume cercetarea la
o scări di verse, a variatelor elemente tehnologice .

42 http://www.archdaily.com/435129/krishna -p-singh -center -for-nanote chnology -weiss -manfredi , accesat la data
de 08.03.2017 .
Fig.25 Plan etaj curent

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

33
Contrar exemplelor amintite până acum, zonele de studiu sunt adosate în mod direct
laboratoarelor, existând astfel o legătură facilă între acestea.
Tema jocului de scări între diversele zone este aplicată și la nivelul terasei de pe
acoperiș ce devine o c opie în miniatură a grădinii din fața institutului. Arhitecții au creat și în
acest caz locuri destinate întâlnirii studenților, a cadrelor didactice și a cercetătorilor, acestea
fiind detașate de laboratoare și orientate către curte.

Roberto Puchetti, Max Rengifo – Production Laboratories and Administrative
buildings
Clădirea ce adăpostește sediul administrativ al Institutului Național al Igienei „Rafael
Rangel” și totodată partea de laboratoare destinate creării de v acinuri, face parte din
Campusul Universitar al orașului Caracas. Tema program cerea cele două funcțiuni , iar
Fig.26 Planuri institut

Fig.27,28 Diagram e și secțiuni

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

34

arhitecții au pornit interpretând cele două funcțini ca fiind două volume singulare, conectate
însă la nivelul parterului de un al treilea volum.
Creativitatea lor a constat în conceperea unor laboratoare cu spații cât mai ample,
luminoase, acest lucru putând fi posibil prin ascunderea întregiului echipament tehnic între
grinzile structurale ale clădirii. Acestea sunt dispuse la o distanță de 2.20m și sunt de tip
Viendel, contribuind astfel nu numai la preluarea eforturilor ci și la crearea unui întreg etaj
tehnic, ce este amplasat deasupra fiecărui laborator.
Volumul ce adăpostește administrația a fost gândit să garanteze o anumită
flexibilitate a spațiului , apelând la utilizarea unui plan liber pentru zona de birouri. Cel de -al
treilea volum , este necesar în vederea continuării frontului, cu scopul de a reduce senzația de
masivitate a celor două volume, dar totodată și de a le conecta.

spații teh nice
zonă laboratoare
zonă administrație

Fig.2 9 plan Fig.30 secțiune
Întreaga clădire a fost concepută încă de la bun început să respecte principii ale
sustenabilității. Astfel există un control solar prin utilizarea brisse -soleil -urilor și un si stem de
ventilare naturală atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

35

Patkau Architects – Beaty Biodiversity Center and Aquatic Ecosys tems Research
Laboratory
Centrul Beaty pentru cercetarea
biodiversității și laboratoarele pe ntru cercetarea
ecosistemelor acvatice se regasesc în cadrul
Campusului Universității Britanice
Columbia43, formând împreună un complex de
știință. Acesta d evine o clădire hibridă întrucât
cuprinde un muzeu natural de istorie, o mare
colecție de istorie nat urală, labora toare de
cercetare și birouri.
Creativitatea arhitectului constă în cazul acestui proiect în modul în care a organizat
spațiile. Laboratorele de cercetare a ecosistemelelor acvatice amplasate p e latura de nord,
împreună cu s pațiile dstinate socializării sunt situate în apropierea unui atrium pentru a
consolida un sentiment al comunității
academice și de a încuraja interacțiunea
dintre facultate, studenți și d iferitele unități
de cercetare.
Clădirea este construită având la
bază principii de proiectare sustenabilă.
Atrium ul este vitrat la partea superioară ș i pe
partea de nord pentru a aduce câ t mai multă
lumină în interior, dar acționează ca o stivă
de ventilație naturală, care trage aer în
clădire, eliminând necesitatea unui sistem
convențional de ventilație mecanică.

43 https://www.arthitectural.com/ patkau -architects -inc-aerl-biodiversity/, accesat la data de 07.03.2017.
Fig.31 plan de situație

zonă laboratoare
zonă de studiu
Fig.32 plan

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

36
3.2 Concluzii ale studiului aplicate pe proiectul de diplomă
Propunerea de creare a unor noi laboratoare ale Institutul Național de Cercetare –
Dezvoltare Marină „Grigore An tipa” din Constanța, ca urmare a depășirii din punct de vedere
spațial și tehnologic al celor deja existente, vine să sublinieze rolul important pe care acesta îl
denotă cu privire la studiile naționale și in ternaționale.
Situl propus pentru intervenție se află orașul Constanța, mai exact în partea de nord,
la limita dintre orașul propriu -zis și stațiunea Mamaia, pe Bulevardul Mamaia la num ărul 304.
Intenția este aceea de dezvoltare a unui centru de cercetare modern, axat pe inovare , dar și
identificarea potențialului amplasamentului și valorificarea acestuia în relație directă cu
societatea.
Contextul așa cum am precizat de -a lungul lucrării, are un rol important în abor darea
programului arhitectural. Propunerea face po sibilă crearea unui traseu pietonal, pe ntru
conectarea dintre actualul sediu și noua clădire propusă , dar și între diversele institute deja
existente în zonă. Se va putea coagula la nivelul orașului o zonă amplă a institutelor de
cercet are, în care dezvoltarea se va constitui pe baza cercetării și culturii. După cum s -a putut
observa și în studiile de caz, este încurajată deschiderea către o educare a societății cu privire
la mediul înconjurător.

Fig.33 Propunere legătură pietonală între Institutele de Cercetare
Tema program formulată de institut face ca spațiile cerute să fie unele monotone,
gândite doar î n materie de suprafețe :
Zece laboratoare conform departamentelor:

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

37
1. Departament de Oceanografie, Inginerie mecanică și costieră: Oceanografie – 80mp,
Inginerie costieră – 30 mp , Tehnologie marină – 100 mp, Laboratoare pentru măsurări și analize
fizice, chimice – 100 mp.
2. Departament pentru ecologie și protecția mediului marin: Ecologie marină – 100 mp,
Radioecologie – 100 mp, Biochimie și ecofiziologie – 100mp.
3. Departamentul resurselor vii marine (laboratoare umede ): Ichtiolog ie- 100 mp,
Acvacultură și reconstrucție ecologică – 50 mp.
4. Departament pentru transfer tehnologic: 30 mp.
Spații tehnice: Spații de depozita re aferente fiecărui laborator; Spațiu centrală termică – 25 mp ,
spații tablouri electrice – 40 mp , spațiu post trafo – 20 mp , spațiu pompă apă- 30 mp , stație
compresor oxigenare bazine – 30 mp;
Conform modelului aplicat de Kahn, acela de căutare a înțelegerii aprofundate a
proiectului, în urma discuțiilor avute cu cercetătorii a reieșit nevoia acestora de a avea spații
de studiu, vestiare, zone comune și de relaxare. S chimbul de idei este un proces importa nt ce
are ca scop dezvoltarea studiilor efectuate de aceștia. Voi ține cont astfel de această necesitate
ce se va regăsi transpusă în proiect ca zonă atent studiată în cadrul obiectului arhitectural. De
asemenea voi î ncerca o organizare simplă a spațiilor de lucru , fără a mai exista echipamente
tehnice ce ar putea îngreuna activitatea, propunând astfel între laboratoare existența unor etaje
tehnice.
Tot în urma discuțiilor cu cercetătorii a reieșit implicarea lor în diverse proiecte cu
scop educațional, în vederea informării populației asupra diferitelor probleme de mediu.
Traducerea acestor discuții în proiectul meu de arhitecură ar fi prin propunerea unor zone cu
caracter public, în care aceștia pot interacționa cu oamenii. Aceste zone vor fi amplasate la
parterul construcției, zona de laboratoare fiind amplasată la nivelurile super ioare, detașată
astfel de zgomot. Voi propune totuși la parter, o zonă mixtă, cea a bazinelor cu pești, în care
cercetătorii pot arăta publicului, într -o manieră organizată, diverse specii. Acest lucru are ca
scop interacționare în mod direct și creșterea interesului publicului cu privi re la problemele
mediului marin. Tratarea spațială va fi concentrată pe experiențele utilizatorului. Clădirea va
deveni așadar un obiect hibrid, ce a va adăposti diferite tipuri de activități.
Propunerea constă astfel în posibilitatea de a crea un spa țiu de cerceta re completat de
funcțiuni sociale și educative adresate comunit ății locale. Scenariul propus va fi unul cu
puternice leg ături referitoare la via ța ora șului, schimb ând astfel caracterul strict al cercet ării
orientat acum și către publicul larg și învecinat.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

38
Orașul devine și el parte integr ată din proiect, iar spațiile noi create vin fie ca o
rezolvare a unor necesități ale cercetătorilor, fie ca susținere a consolidării relației dintre
cercetători și societate . Spațiul creat ajunge să fie dependent de acțiune și acțiunea dependentă
de spațiu.
Programul, tratat a stfel ca un instrument creativ, poate conduce la noi experiențe pe
care oamenii le pot trăi în spațiile propuse și la o mai bună relaționare între aceștia. Obiectul
arhitectural nu mai devine închistat în timp și este permanent c onectat la context , dobândind o
identitate și caracteristici proprii. Flexibilitate a programului de arhitectură prmite noi tipuri de
variațiuni spațiale , relaționate cu necesitățile sociale , în vederea îmbogățirii experiențelor
umane.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

39
Bibliografie
Amphoux, Pascal „La logique du tiers a l`eprouve du project urban”, în revista
Mégalopole, nr. 22 Le projet urbain et les intellectuels, Les
nouveaux enjeux de la méthode , 2001.
„La densité urb aine Du programme au projet urbain”, în Rapport de
recherche no 142 , Institut de recherche sur l'environnement construit,
departement d'architecture École Polytechnique Fédérale de
Lausanne, 2001.
Forty , Adrian Words and Buildings: A Vocabulary of Modern
Architecture, ed.Thames & Hudson Ltd., London, 2000.
Fenton, Joseph ,
Steven Holl „Hybrid Buildings”, în Pamphlet Architecture nr. 11 -20, New York,
2011.

Gausa, Manuel,et al. The metapolis dictionary of advanced architecture City Technology
And Society I n The Information Age , Actar, Barcelona, September
2003.
Heinz Ronner Louis I. Kahn: Complete Works 1935 -74, Westview Press, 1977 .

Koolhaas , Rem Delirious New York A Retroactive Manifesto for Manhattan , ed. The
Monacelli Press, New York, 1994.
Kim, Dovey „Program” în Framing Places Mediating power in built form , New
York, 2008 .
McMurrough , John „Notes on the Adaptive Re -use of Program”, în Praxis , nr 8, 2006.
Miljacki, Ana „2 Architects 10 Questions on Program Rem Koolhaas + Bernard
Tschumi”, în Praxis, nr. 8, 2006.
Mozas, Javier This is Hybrid , ed. A+t Architecture Publishers, Vitoria -Gasteiz,
2014.
Reese, Dan The Programs of architecture, The Royal Academy of Arts, 2008.
Till, Jeremy Architecture depends , Cambridge MIT Press, 2009 .
Tschumi , Bernard The Manhattan Transcripts, ed. Academy Editions, London, 1994.
„Architecture and Limits ”, în Architecture and Disjunction ed. MIT

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

40
Press, 1996.
„Get with the Programme!” , în Architecture and Disjunction ed.
MIT Press, 19 96.
Vais, Gheorghe Programe de arhitectură, Ed. Universitatea tehnică din Cluj –
Napoca, Cluj –Napoca, 1998.
Von Mies, Pierre De la formă la loc+ tectonica: O introducere în studiul arhitecturii ,
ed. Capitel Avangarde, București 2015.

Cursuri Univer sitare

Zahariade, Ana-Maria Introducere în arhitectura contemporană – Note de curs și agendă
Brătuleanu , Anca bibliografică , ed. Universitară Ion Mincu, București, 2002.

Zahariade, Ana -Maria, Arhitectură -Context -Peisaj, ed. Universitară Ion Min cu, București, 2007.

Webografie

https://www.architectural -review.com/archive/viewpoints/after -the-event -bernard -tschumi –
retrospective -at-the-pompidou -centre/8668977.article?v=1, accesat la data de 15.10.2016
https://www.architectural -review.com/archive/viewpoints/louis -kahn -the-space -of-
ideas/8637503.article?blocktitle=Most -popular&contentID= -1, accesat la data de 16.02.2017 .
http://www.arcspace.com/features/sanaa/21st -century -museum/ accesat la data de 19.03.2017
http:// www.pinearq.es/pr/21/137 , accesat la data de 02.02.2017
http://www.archdaily.com/61898/new -acropolis -museum -bernard -tschumi -architects , accesat
la data de 10.03.2017.
http://www.archdaily.com/32983/production -laboratories -and-administrative -buildings –
roberto -puchetti -max-rengifo , accesat la data de 08.03.2017.
http://www.archdaily.com/63683/ad -classics -exeter -library -class -of-1945 -library -louis -kahn ,
accesat la data de 08.03.2017.
http://www.bdonline.co.uk/sainsbury -laboratory -at-cambridge -university -by-stanton -williams
/5020651.article, accesat la data de 11.03.2017.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

41
https://divisare.com/projects/322209 -kazuyo -sejima -ryue-nishizawa -sanaa -rasmus -hjortshoj –
21st-century-museum , accesat la data de 08.03.2017.
http:// www.greatbuildings.com/buildings/Salk_Institute.html , accesat la data de 08.03.2017.
http://www.mitpressjournals.org/doi/abs/10.1162/016228703322791025?journalCode=octo#.
WM3komf -vIU, accesat 15.03.2017
http://oma.eu/projects, accesat la data de 09.01.2017
http://www.t schumi.com/approach, accesat la data de 17.10.2016
http://www.tschumi.com/projects/18, accesat la data de 17.10.2016
http://www.uncubemagazine.com/blog/15708387 , accesat 15.03.2017
http://www.wordbyletter.com/wiki/program , accesat la data de 11.10.2016
http://www.zerodegree.com/E6/Z6P/SANAA/ssanaa.html, accesat 15.03.2017

Listă ilustrații
Fig. 1 – http://www.archdaily.com/63683/ad -classics -exeter -library -class -of-1945 -library –
louis -kahn , accesat la data de 08.03.2017.
Fig. 2 , 3, 4 – http://www.archdaily.com/11651/seattle -central -library -oma-lmn, accesat la data
de 08.03.2017.
Fig. 5 – https://ro.pinterest.com/pin/323062973245695022/ , accesat la data de 08.03.2017.
Fig. 6 – http://www.designboom.com/interviews/sanaa -kazuyo -sejima -ryue-nishizawa -design
boom -interview/ , accesat la data de 08.03.2017.
Fig. 7 – schemă proprie
Fig. 8 – http://www.archdaily.com/92321/ad -classics -parc-de-la-villette -bernard -tschumi ,
accesat la data de 08.03.2017.
Fig. 9 , 10 – http://cargocollective.com/pickupsticks/filter/Koolhaas/Reading -the-Program ,
accesat la data de 03 .02.2017.
Fig. 11 , 12 – https://divisare.com/projects/322209 -kazuyo -sejima -ryue-nishizawa -sanaa –
rasmus -hjortshoj -21st-century -museum , accesat la data de 08.03.2017.
Fig. 13 , 14, 15 – imagini editate personal, preluate de pe site -ul http://www.greatbuildings .
com/buildings/Salk_Institute.html, accesat la data de 08.03.2017.
Fig. 16 , 17, 18 – imagini editate personal, preluate de pe site -urile http://www.archdaily.com/
154728/sai nsbury-laboratory -stanton -williams și http://miesarch.com/work/1097 , accesat e la
data de 11.03.2017.

Programul de arhitectură. Posibilități de organizare creativă

42
Fig. 19, 20, 21 – http://www.archdaily.com/154728/sainsbury -laboratory -stanton -williams ,
accesat la data de 08.03.2017.
Fig. 22 – imagini editate personal , preluate de pe site -ul http://www.archdaily.com/
771352/max -planck -institute -for-the-biology -of-ageing -hammeskrause -architects , accesat la
data de 08.03.2017.
Fig. 23, imagini editate personal, preluate de pe si te-ul http://www.plataforma
arquitectura.cl/cl/02 -206747/laboratorios -biokit -pinearq , accesat la data de 02.02.2017
Fig. 24, 25 – http://www.plataformaarquitectura.cl/cl/02 -206747/laboratorios -biokit -pinearq ,
accesat la data de 02.02.2017
Fig. 26 – imagini editate personal, preluate de pe site -ul http://www.archdaily.com/
435129/krishna -p-singh -center -for-nanotechnology -weiss -manfredi , accesat la data de
05.03.2017.
Fig. 27, 2 8, – http://www.archdaily.com/435129/krishna -p-singh -center -for-nanotechnology –
weiss -manfredi , accesat la data de 0 5.03.2017.
Fig. 29, 30 – imagini editate personal, preluate de pe site -ul http://www.archdaily .com/32983
/production -laboratories -and-administrative -buildings -roberto -puchetti -max-rengifo , accesat
la data de 08.03.2017.
Fig. 31, 32 – imagini editate personal, preluate de pe site -ul https://www.arthitec tural.com/
patkau -architects -inc-aerl-biodiversity/ , accesat la data de 0 7.03.2017.
Fig. 33 – imagin e editat ă personal ce propune o legătură pietonală între Institutele de
Cercetare