BUCUREȘTI 2020 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI [609318]

BUCUREȘTI 2020 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

TRAFICUL DE PERSOANE VS.
TRAFICUL DE MIGRANȚI

MASTERAND: [anonimizat]? ………………………….. ………………………….. …….. 3
II. CE ESTE MIGRAȚIA? CE ESTE TRAFICUL DE MIGRANȚI? ………………………….. …….. 3
III. SCURT ISTORIC AL TRAFICULUI DE FIINȚE UMANE ………………………….. …………….. 5
IV. TRAFICUL DE FIINȚE UMANE VS. TRAFICUL DE MIGRANȚI ………………………….. … 6
V. CE ESTE MUNCA FORȚATĂ? ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
VI. TIPURI DE EXPLOATARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 7
VII. CAUZELE TRAFICULUI DE FIINȚE UMANE ………………………….. ………………………….. … 8
VIII. PROCESUL DE TRAFICARE ………………………….. ………………………….. ………………………… 8
IX. CE NE SPUN VICTIMELE DESPRE TRAFICANȚI ȘI DESPRE PROCESUL DE
TRAFICARE? ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 10
X. STATISTICI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 11
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 13
SURSE ELECTRONICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 13

I. CE ESTE TRAFICUL DE FIINȚE UMANE?
Conform legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane,
Capitolul III, Secțiunea I, Art. 12., alineatul (1), traficul de persoane înseamnă „ recrutarea,
transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau
prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a -și exprima voin ța, ori prin
oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea
consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării
acestei persoane ” (Legea nr. 678/2001 privin d prevenirea și combaterea traficului de persoane,
2001) .
Prin exploatarea unei persoane înțelegem, conform Protocolului pentru Prevenirea,
Reprimarea și Pedepsirea traficului de persoane, Capitolul I, Articolul 3, alineatul (a),
constrângerea unei pe rsoane fie prin practicarea sexului comercial „sau altor forme de
exploatare sexuală, prin participarea la munca și serviciile forțate, sclavia sau practicile
analoage sclaviei, fie prin folosirea sau prelevarea de organe” (Protocolul pentru prevenirea,
reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la
Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, 2002) .
II. CE ESTE MIGRAȚIA? CE ESTE TRAFICUL DE MIGRANȚI?
Migrația reprezintă mișcarea colectivă a oamenilor care își abandonează locul natal
pentru a căuta un trai mai bun sau care sunt constrânși să plece. Migrația în scopul angajării se
referă la circulația oamenilor care își caută un loc de muncă mai bun decâ t cel pe care aceștia
îl au în țara de origine. La începutul secolului al XXI -lea, Organizația Internațională a Muncii
a evaluat că aproximativ „175 de milioane de oameni trăiau în afara granițelor statului lor de
origine, inclusiv refugiați. Dintre acești a, 86 de milioane de persoane sunt estimate ca fiind
economic active” (van der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 7) .
Migranții, solicitanții de azil, rufugiații, apatrizii, inclusiv copiii neînsoțiți și separați
riscă să cadă victime ale traficanților. Lipsa căilor de migrație regulate, limitarea structurilor
de suport ale familiilor sau comunităților, lipsa documentelor de identitate, cunoștințe limitate
în ceea ce privește înțelegerea propriilor drepturi, accesul limitat la o viață viabilă și la o
educație de calitate, precum și restricțiile privind libertatea de circulație sunt o serie de motive
pentru care aceste persoane pot fi expuse riscului de a fi traficate. Migranții și refugiații care
au fost traficați se po t confrunta și cu bariere în accesarea serviciilor de protecție și asistență
(Framework Document. Developing standard operating procedures to facilitate the
identification and protection of victims of trafficking, 2020, p. 6) .

Crizele umanitare tind să exacerbeze expunerea la riscuri, amenințări, abuzuri și
exploatare, inclusiv traficul de persoane. Conflictele armate și dezastrele naturale pot duce,
prin urmare, la creșterea numărului de cazuri de trafic de persoane în rândul po pulațiilor
afectate de criză, cum ar fi persoanele strămutate intern, migranți, refugiați, solicitanți de azil,
repatriați și apatrizi. În unele cazuri, crizele umanitare generează forme de trafic de persoane
care sunt în mod specific induse de criza în si ne, cum ar fi recrutarea forțată pentru forțele
armate, sau exploatarea sexuală. Traficul de persoane, sclavia sexuală și sclavia conjugală sau
căsătoria forțată, sunt fo rme comune de persecuție în multe situații de conflict armat și violență
care pot cont ribui la mișcările refugiaților (Framework Document. Developing standard
operating procedures to facilitate the identification and protection of victims of trafficking,
2020, p. 6) .
Traficul de persoane sau teama de a fi tr aficate poate reprezenta o formă de persecuție
care poate obliga persoanele să fugă peste granițele internaționale și să solicite azil. În afară de
persecuția trăită de indivizi în cursul procesului de traficare, aceste persoane se pot teme de o
reprimare, de o retraficare, discriminare și stigmatizare severă sau de o pedeapsă care îi po ate
trimite în țara de origine. Din aceste motive, toate persoanele traficate ar trebui să aibă acces la
proceduri de azil și posibilitatea de a obține protecție internațion ală (Framework Document.
Developing standard operating procedures to facilitate the identification and protection of
victims of trafficking, 2020, p. 6) .
Conceptul de trafic ilegal de migranți se regăsește în Protocolul de la Palermo
împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, adițional la
Convenția Orgaizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transfrontaliere organizate,
Capitolul I, Articolul 3, al ineatul (a) și se definește după cum urmează „asigurarea, în scopul
obținerii, direct sau indirect, unui folos financiar ori unui alt folos material, intrarea ilegală într –
un stat parte a unei persoane care nu este nici cetățean, nici rezident permanent al acelui stat;”
(Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, adițional
la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, 2002) .
Contrabanda presupune „acordul voluntar pe care persoana traficată l -a consimțit”.
Aceasta are loc atunci când migrantul, din pricina limitelor legale, dar și din imposibilitatea de
a deține mai multe informații despre căile legale de părăsire a locului natal, nu poate să circu le
liber peste frontiera țării sale. Așadar, migranții achită contrabandiștii ca să îi treacă frontiera.
Se spune că este destul de dificil să diferențiezi în realitate contrabanda de trafic întrucât
contrabanda poate duce la traficul de migranți (van der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p.
8) .

Distincția dintre contrabanda de migranți și traficul de persoane poate deveni
complicată atunci când un act care începe ca contrabandă se transformă în trafic. Într -un caz
de contrabandă, odată ce trecerea ilegală a frontierei a fost realizată, ambele părți de obicei
merg pe căi separate. Totodată, trebuie menționat fa ptul că dacă o persoană care a consimțit să
fie introdusă ilegal într -o altă țară, poate fi exploatată pentru muncă sau servicii sexuale, acest
lucru putând fi realizat fie în timpul transportului, fie după ce persoana respectivă ajunge la
destinație (Livermore, Brown, James -Brown, & Berry, 2018, p. 9) .
Conform unei alte cărți, contrabanda cu migranți are loc atunci când o persoană încheie
un contract cu un contrabandist pentru a putea intra pe un teritoriu străin. Se recuno aște că
oamenii care sunt obiectul contrabandei devin deseori vulnerabili și uneori fug din violența din
țările lor de origine (Livermore, Brown, James -Brown, & Berry, 2018, p. 8) .
III. SCURT ISTORIC AL TRAFICULUI DE FIINȚE UMAN E
Termenul de trafic a fost folosit pentru prima dată în secolul al XVI -lea ca sinonim
pentru negustorie, având o conotație pozitivă. În secolul al XVII -lea, conceptul de trafic a
început să prindă conotații negative, fiind legat de vânzarea ilegală a produs elor neguțătorilor.
În secolul al XIX -lea, pe lângă faptul că acest termen se referea la vânzarea de droguri și arme,
a început să includă și „comerțul de ființe umane tratate ca bunuri și vândute în sclavie”. În
secolul al XX -lea, acest termen a fost asoc iat cu „comerțul de sclavi albi”, adică comerțul peste
frontiere a femeilor și copiilor exploatați în scopul prostituției (van der Linden, Ricca, &
Thomann, 2004, p. 9) .
Prin intermediul definiției adoptate prin Protocolul privind Prevenirea, Combaterea și
Sancționarea Traficului de persoane, în special de femei și copii, adițional la Convenția
Organizației Națiunilor Unite împotriva crimei organizate transfrontaliere, traficul de persoane
include „munca forțată ca unul dint re scopurile traficului, pe lângă scopul exploatării sexuale”
și se bazează pe mișcarea ilegală a persoanelor peste granițe, sau pe teritoriul aceluiași stat,
activitate ce are la bază exploatarea prin muncă sau exploatarea sexuală (van der Linden, Ricca,
& Thomann, 2004, p. 9) .
„Circulația persoanelor în scopul muncii forțate și a prestării serviciilor” presupune ”un
agent sau un recrutor, un transportator și în final un angajator care va beneficia de un anumit
profit de pe urma exploatării persoanei traficate”. Din pricina faptului că migranții întâmpină
dificultăți în obținerea vizei pentru a putea trece legal într -un stat industrializat, agențiile
private de recrutare și angajatorii întorc această situație negativă a migr anților către ei,
transformând -o într -una pozitivă, dorind să -și creeze un avantaj personal, astfel „ademenind
potențialii migranți în condiții de exploatare” (van der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 9) .

IV. TRAFICUL DE FIIN ȚE UMANE VS. TRAFICUL DE MIGRANȚI
Chiar dacă există elemente similare în ceea ce privește cele două tipuri de trafic, există
și unele diferențe destul de importante. Inițiativa diferă de la un tip de trafic, la altul. Traficanții
de migranți nu au nevoie într-adevăr de un proces de recrutare întrucât persoanele care doresc
să își schimbe viața din varii motive și vor să migreze ilegal îi contactează pe acești traficanți.
Pe de altă parte, traficanții de ființe umane folosesc mai multe metode de recrutare, de la
membrii familiei, până la oportunități de muncă în străinătate (Stanislav, 2007, p. 24) .
Consimțământul este de asemenea o altă componentă care diferă în cazul celor două
tipuri de trafic. În cazul traficului de migr anți, persoanele care vor să migreze își dau
consimțământul , iar în cazul traficului de ființe umane, victimele traficate fie au consimțit la
început fiind constrânse, înșelate sau fiind supuse unor abuzuri din partea traficanților, fie nu
și-au dat niciodată consimțământul (Stanislav, 2007, p . 24).
Exploatarea diferă de la caz la caz, în sensul că în cazul migranților, exploatarea se
finalizează cu ajungerea migranților la destinație, în timp ce traficul de persoane presupune o
exploatare continuă a indivizilor .
Transnaționalitatea se referă la faptul că „traficului de migranți reprezintă întotdeauna
o infracțiune transfrontalieră, în timp ce traficul de persoane poate avea loc și în interiorul
granițelor unui stat” (Stanislav, 2007, p. 24) .
V. CE ESTE MUN CA FORȚATĂ?
Conform Convenției nr. 29 din 28 iunie 1930 privind munca forțată sau obligatorie,
articolul 2, sintagma de muncă forțată sau obligatorie înseamnă „orice muncă sau serviciu
pretins de un individ sub amenințarea unei pedepse oarecare și pentru c are numitul individ nu
s-a oferit de bună voie ” (Convenția nr. 29/1930 privind munca forțată sau obligatorie, fără an) .
Prin sintagma de muncă forțată ne putem raporta și la conceptul de sclavie modernă ,
termenul de proprietate deosebind cele două concepte anterior menționate. Astfel, termenul de
sclavie tradițională se referă la faptul că un sclav este deținut de o altă persoană, iar conceptul
de muncă forțată indică ideea de „exercitare a constrângerii și limitarea libertății persoanei”.
Așadar, putem spune că sclavia este o variantă a muncii forțate (van der Linden, Ricca, &
Thomann, 2004, p. 7) .
Migranții sunt cei mai vulnerabili la abuz și exploatare în situații și locuri în care
autoritatea statului și a societății este i naptă să îi protejeze, fie din lipsa capacității, fie prin
incapacitatea de aplicare a legilor, ori fie din simplă neglijare. Copiii și adolescenții migranți
sunt predispuși de asemenea la sclavia modernă. În timp ce se estim ează că 31 de milioane de

copii sunt migranți la nivel global, rutele legale de migrație sunt de obicei închise copiilor.
Copiii și adolescenții sunt deosebit de vulnerabili atunci când călătoresc singuri sau când sunt
separați de familiile lor. Problema g enului este relevantă pentru vulnerabilitatea acestor
persoane întrucât femeile se confruntă cu o creștere mai mare a ratei de sclavie modernă, în
sensul că acestea sunt angajate mai degrabă în munca casnică, în industria sexuală și în
căsătoria forțată, î n timp ce bărbații sunt mai predispuși să fie exploatați în munca forțată
sponsorizată de stat și munca forțată în sectoarele de construcții și producție (David, Bryant, &
Larsen Joudo, 2019, p. 10) .
Conceptul de lucrător migrant se bazează pe ideea conform căreia o persoană care
dorește a fi angajată într -un alt stat pentru a -și crea o viață mai bună, este angajată într -o muncă
plătită (van der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 7) .
VI. TIPURI DE EXPLOATARE
Cele mai frecvente forme de exploatare identificate în Caraibe includ exploatarea
sexuală, munca forțată și servitutea domestică. Recent, a fost raportat un număr crescând de
rapoarte referitoare la copii, vârstnici și persoane cu dizabilităț i fizice care au fost obligate să
cerșească (Livermore, Brown, James -Brown, & Berry, 2018, p. 7) .
Exploatarea sexuală se referă la traficul sexual care se bazează pe exploatarea
femeilor, bărbaților și copiilor în scopul activităților forțate sau explo atatoare, inclusiv sclavia
sexuală, prostituția, pornografia sau alte forme de exploatare sexuală, spre exemplu, dansuril e
erotice, pentru beneficiul material sau financiar al traficantului. De obicei, femeile și copiii sunt
vizați pentru exploatare sexuală, dar au existat și cazuri de bărbați care au fost traficați în scopul
activităților sexuale (Livermore, Brown, James -Brown, & Berry, 2018, p. 7) .
Munca forțată: Acest tip de exploatare ar e loc în industrii diverse. Cele mai frecvente
dintre acestea includ agricultura, pescuitul, construcțiile, mineritul, confecționarea hainelor. În
timp ce majoritatea indivizilor de gen masculin s-au identificat ca fiind traficați în scopul
muncii forțate, femeile și copiii sunt vizați de asemenea pentru locuri de muncă în diferite
industrii. În timp ce bărbații sunt mai vulnerabili în a fi traficați pentru a lucra în agricultură
sau în industria construcțiilor, femeile sunt mai predispuse a fi traficate pentru exploatare în
prelucrarea alimentelor sau confecționarea articolelor de îmbrăcăminte. În mod similar, în
Ghana, copiii sunt vizați să lucreze pe bărci de pescuit, precum și pentru evenimente sportive
din Orientul Mijlociu. Au fost identificate victime în vârstă de până la patru ani (Livermore,
Brown, James -Brown, & Berry, 2018, p. 7)

Servitutea domestică se încadrează în categoria muncii forțate, iar acest tip de muncă
este foarte dificil de identificat din pricina faptului că se poate întâmpla în interiorul caselor
private. Lucrătorii casnici, menajerii, îngrijitorii sunt adesea forțați să lucreze ca scl avi în case
private (Livermore, Brown, James -Brown, & Berry, 2018, p. 8) .
VII. CAUZELE TRAFICULUI DE FIINȚE UMANE
Factorii care contribuie la fenomenul de trafic sunt împărțiți în două grupe după cum
urmează . Din punct de vedere al ofertei ne putem referi la următorii factori „climatul în care
prosperă activitățile traficanților, ineficiența sistemului legal și juridic, discriminarea bazată pe
diferența genurilor persistentă în procesul de angajare, educație și informații – în se nsul că
bărbaților le sunt oferite mult mai ușor oportunitățile de angajare, iar femeile devin mult mai
vulnerabile pentru traficanți, ineficiența sau lipsa căilor de migrare, precum și lipsa de
informație cu privire la mijloacele existente pentru a obține o muncă peste hotare,
analfabetismul și nivelul scăzut de educație etc .” (van der Linden, Ricca, & Thomann, 2004,
p. 12) .
Din punct de vedere al cererii, ne raportăm la următorii factori, și anume: „concurența
în țările dezvoltate care generează reducerea constantă a costurilor prin sub -contractarea
lucrătorilor sau scăderea salariilor, refuzul rezidenților de a se implica în anumite categorii de
munci manuale datorită nivelului înalt de educație, sporirea participării fe minine pe piața
muncii, dezvoltarea industriei sexuale și de agrement, absența unui cadru de reglementare
eficient și lipsa sancțiunilor, lipsa de respect și încălcarea drepturilor omului, lipsa de
conștientizare, corupția oficialilor din sistemul de migra ție și vamal” (van der Linden, Ricca,
& Thomann, 2004, p. 12) .
VIII. PROCESUL DE TRAFICARE
Procesul de traficare este împărțit în trei etape: „recrutarea potențialilor candidați în
vederea angajării peste hotare , transferul migranților recrutați spre locurile de muncă propuse
de peste hotare și recepț ia sau adăpostirea migranților în condiții de constrângere, exploatare și
de muncă forțată” (van der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 13) .
Înainte de a prezenta aceste trei etape ale procesului de trafic trebuie subliniat faptul că
nu este obligatoriu ca fiecare migrant recrutat și transportat într -o anumită țară să fie obligat să
muncească, însă există posibilitatea ca un migrant recrutat și tr ansportat legal într -o anumită
țară să fie exploatat în final. Există posibilitatea ca multe persoane care au plecat din țara de
origine în mod voit să ajungă în cele din urmă să fie exploatate în timpul migrării sau în țara
de destinație (van der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 13) .

Traficanții care vor să atragă potențialele persoane folosesc o serie de metode în etapa
de recrutare, după cum urmează:
În primul rând, traficanții utilizează forța, constrângerea, complic itatea și ignoranța ,
aceștia ademenind victimele făcându -le promisiuni legate de locul de muncă din țara de
destinație, că le pot oferi o remunerație pe măsura așteptărilor lor. De asemenea, traficanții pot
face exces de violență sau de constrângere, în un ele cazuri victimele fiind răpite, însă traficanții
pot ajunge la o înțelegere (van der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 13) .
În al doilea rând, prin recrutare a voluntară a victimelor care nu suspectă
consecințele , migranții acceptă voluntar să plece peste granițe împreună cu traficanții, crezând
în ideea unei vieți mai bune și într -un loc de muncă mult dorit pe care i le promite recrutorul.
Astfel, aceste persoane ajung să le permită recrutorului să le plătească t axele de migrare,
neștiind că se vor îndatora față de acesta și că vor ajunge într -o relație de servitute în final (van
der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 13) .
În al treilea rând, traficanții recurg la prostituție și t rafic , în sensul că femeile care
lucrează în țara de origine ca și lucrătoare sexuale pot deveni foarte ușor victimele traficului,
femeile acestea ajungând la un moment dat să fie vândute și re -vândute în țara sa (van der
Linde n, Ricca, & Thomann, 2004, p. 13) .
În al patrulea rând, aceștia recurg la documente false , migranții primind documente
precum pașapoarte, vize, contracte de muncă, certificate de căsătorie fals e (van der Linden,
Ricca, & Thomann, 2004, p. 13) .
Și nu în ultimul rând, traficanții pot apela la aplicarea anumitor proceduri , în sensul
că îi pot constrânge pe migranți și pe familiile acestora să plătească total sau parțial, cash sau
sub alte forme, cheltuielile călătoriei. Traficanții le pot pune migranților condiții precum:
angajarea obligatorie în țara de destinație, însă cu condiții impuse de către traficant, precum și
„să accepte tutela oferită de către un reprezentant al rețelei criminale în țara de destinație” (van
der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 13) .
A treia etapă a traficului este transportarea, care se poate realiza prin patru căi, și anume:
„în interiorul sau peste hotarele țării, prin utilizarea diferitelor me tode și mijloace – în sensul
că recrutorii pot angaja o persoană de legătură ca re va transporta migranții, prin folosirea
diferitelor mijloace de transport – recrutorii pot recurge de la avioane, bărci, la containere,
camioane și chiar mersul pe jos, și nu în ulti mul rând prin rute simple și complexe” (van der
Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 14) .

În cadrul acestei etape, perioada de tra ns port poate varia, de la câteva luni, până la
câțiva ani, iar destinația este aleasă de căt re traficanți, nu de către migranți (van der Linden,
Ricca, & Thomann, 2004, p. 14) .
Ultima etapă a traficului este „recepția și etapa de repartizare a locurilor de muncă”,
etapă care por nește de la ideea conform căreia migrantul care a ajuns în țara de destinație este
lăsat pe cont propriu de către traficant (van der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 14) .
IX. CE NE SPUN VICTIMELE DESPRE TRAFICANȚI ȘI DESPRE PROCESUL
DE TRAFICARE?
Victimele au rămas cu anumite amintiri, dar și cu anumite lacune. Victimele traficului
sunt martori cheie ai procesului de trafic. Acest lucru înseamnă că există puncte critice ale
datelor derivate de la victimă, iar acest set de date contribuie substanțial la înțel egerea
operațiunilor de trafic și a persoanelor implicate în comiterea traficului de persoane. Persoanele
traficate sunt poziționate în mod unic pentru a furniza informații despre acele părți ale
procesului de trafic la care sunt expuse. Acest lucru includ e detalii despre traficanții de
persoane, fie că sunt recrutori, brokeri, transportatori, controlori sau exploatatori, precum și
despre procesul de recrutare, mijloacele și rutele de transport, utilizarea documentelor, locurile
de exploatare, mijloacele de control (Surtees, 2014, p. 29) .
În ceea ce privește recrutarea, victimele pot avea informații despre recrutorul lor, fie
numele sau pseudonimul lui, sexul, vârsta, naționalitatea, zona sau țara de origine. Când
recrutorii provin din comunitățile victimelor, victimele ar putea deține mult mai multe
informații despre aceștia. Persoanele traficate pot dezvălui, de asemenea, și detalii despre
recrutare. Spre exemplu, modul în care au fost ademenite de traficanți, ce persoane a u fost
implicate, ce muncă sau înțelegere au făcut, în ce țară urmau să lucreze. Un studiu realizat în
Ucraina, a demonstrat că multe persoane traficate au fost recrutate prin intermediul agențiilor
oficiale de plasare a locurilor de muncă și au oferit nu numai detalii despre brokerii individuali,
ci și nume de agenții, adrese de birouri și numere de telefon (Surtees, 2014, p. 29) .
Victimele ar putea să asigure informații despre procesul de transport, inclusiv despre
modul în care au fost transportate. Spre exemplu, autobuz, mașină, avion, tren, pe jos, dacă și
cum au trecut frontierele, dacă au utilizat punctele de trecere legale sau ilegale la ieșirea și
intrarea în țări. De asemenea, victimele pot furniza informații dacă au călătorit singuri sau au
fost însoțiți, dacă au falsificat documentele. În unele situații, și pentru unele victime,
informațiile despre transport pot fi mai puțin stresante în a fi divulgate decât alte aspecte ale
experienței lor de trafic (Surtees, 2014, p. 30) .

Persoanele traficate pot dezvălui multe informații despre exploatarea lor, spre exemplu,
unde au fost exploatate, dar și pentru ce scopuri, condițiile de viață și de muncă în timpul
traficului, dacă a fost utili zat controlul sau dacă au avut o oarecare libertate de mișcare, dacă
s-au săvârșit abuzuri și violență. De asemenea, victimele mai pot da informații legate de
prezența altor victime, dacă au avut posibilitatea de a câștiga, economisi sau trimite bani în
timp ce erau traficate, perioada de timp în care a fost exploatată (Surtees, 2014, p. 31) .
Victimele pot furniza informații despre modul în care au părăsit situația de trafic: dacă
au scăpat, dacă au fost eliberate, dacă au fost ajutate să plece , precum și procesul prin care au
ajuns acasă, dar și cu ce probleme s -au confruntat la întoarcerea acasă. Toate aceste detalii sunt
utile în ceea ce privește stabilirea serviciilor necesare post -trafic și pentru a scădea obstacolele
care pot apărea în reintegrarea lor (Surtees, 2014, p. 31) .
Victimele traficului au nevoie de o gamă largă de servicii de protecție și asistență pe
termen scurt și pe termen lung, însă acest tip de servicii să nu se limite ze doar la un adăpost și
cazare, ci să cuprindă: asigurarea nutriției, apă, asigurarea igienei personale, siguranță și
securitate personală, sănătate și bunăstare, educație, mijloace de trai, ocuparea forței de muncă
și generarea de venituri, găsirea famil iei și reunificarea cu aceasta, precum și accesul la justiție
(Framework Document. Developing standard operating procedures to facilitate the
identification and protection of victims of trafficking, 2020, p. 6)
Persoanele t raficate, de asemenea, au nevoie de soluționarea durabilă a situației lor.
Pentru unii refugiați traficanți sau solicitanți de azil, repatrierea voluntară și reintegrarea pot fi
soluții adecvate (Framework Document. Developing s tandard operating procedures to facilitate
the identification and protection of victims of trafficking, 2020, p. 6) .
X. STATISTICI
Traficul de migranți diferă în funcție de zona de proveniență, de zona de destinație etc.
Spre exemplu, în Orientul Apropiat și în Africa de Nord, femeile și fetele ajung să fie traficate
cu scopul desfășurării unor activități diverse în gospodărie, iar bărbații și băieții sunt traficați
cu scopul desfășurării unor activități fie în domeniul construcțiilor, muncă manual ă sau
îngrijitori de cămile acolo unde regiunea le permite acest lucru. Principala rută a migranților
din Europa de Est și Asia este în principal către Europa de Vest, aici fiind traficate femeile și
fetele pentru industria sexului comercial. Principalele destinații ale migranților traficați fiind:
Spania, Marea Britanie, Germania sau Franța, aici fiind traficați atât bărbații, cât și femeile
(van der Linden, Ricca, & Thomann, 2004, p. 11).

De la începutul anilor 2000, proporția cazurilor identificate de tr afic în scopul
exploatării sexuale a scăzut, în timp ce ponderea cazurilor identificate de trafic în scopul muncii
forțate a crescut considerabil. Cu toate acestea, există diferențe regionale atât în ceea ce privește
ratele de trafic în scopul exploatării sexuale, cât și în scopul muncii forțate. De exemplu, ratele
oferite de United Nations Office on Drugs and Crime și de Counter Trafficking Data
Collaborative, arată că traficul în scopul muncii forțate are o rată mai mare în Africa și Orientul
Mijlociu dec ât exploatarea sexuală, în timp ce în Europa și America de Nord cea mai mare rată
este cea pentru exploatarea sexuală, și nu pentru munca forțată. Acest lucru se re flectă în datele
oferite de CTDC întrucât începând cu anul 2015, în America de Nord, rata pe rsoanelor traficate
în scopul exploatării sexua le a crescu t (Human Trafficking, 2020) .
O mare parte a victimelor identificate ca fiind traficate în scopul exploatării sexuale
sunt de genul feminin, întrucât traficul de persoane a avut tendința ca în primii ani de la apariția
sa, să fie văzut ca o infracțiune care afectează în principal femeile. De -a lungul timpului, a fost
identificat un procent mai mare de bărbați tr aficați deoarece s -a recunoscut că bărbații pot fi,
de asemenea, vulnerabili mai multor forme de trafic de persoane, inclusiv exploatarea sexuală.
Proporția copiilor față de adulți bărbați și femei este aproximativ aceeași (Human Traf ficking,
2020) .

BIBLIOGRAFIE

Stanislav, A. (2007). Fenomenul traficului de persoane . În S. Deac, N. Druță, & E.
Timofticiuc, Ghid de informație și instruire pentru prevenirea traficului de ființe umane,
asistarea și reintegrarea socială a victimelor (p. 194). București: Editura R.C.R. Print.

SURSE ELECTRONICE
Convenția nr. 29/1930 privind munca forțată sau obligatorie . (fără an). Preluat pe
16/11/2020, de pe http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/42366
David, F., Bryant, K., & Larsen Joudo, J. (2019). Migrants and their vulnerability to
human trafficking, modern slavery and forced labour. Preluat pe 1 9/11/ 2020, de pe
International Organization for Migration Publications:
https://publications.iom.int/system/fil es/pdf/migrants_and_their_vulnerability.pdf
Framework Document. Developing standard operating procedures to facilitate the
identification and protection of victims of trafficking. (2020, 06). Preluat pe 20/11/ 2020, de pe
https://www.refworld.org/docid/5ee2 2b4f4.html
Human Trafficking . (2020, 07 3). Preluat pe 20/11/ 2020, de pe Migration Data Portal:
https://migrationdataportal.org/themes/human -trafficking
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane . (2001, 12
11). Preluat pe 16/11/ 2020, de pe https://lege5.ro/Gratuit/gmztcobv/legea -nr-678-2001 –
privind -prevenirea -si-combaterea -traficului -de-persoane
Livermore, K., Brown, R., James -Brown, S., & Berry, C. (2018). Investigating human
trafficking cases using a victim -centred approa ch: a trainer s manual on combating trafficking
in persons for capacity -building of law enforcement officers in Antigua and Barbuda, Belize,
Jamaica, and Trinidad and Tobago. Preluat pe 1 9/11/ 2020, de pe International Organization
for Migration Publication :
https://publications.iom.int/system/files/pdf/investigating_human_trafficking.pdf
Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare,
adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale o rganizate.

(2002). Preluat pe 1 8/11/ 2020, de pe Camera Deputaților:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38602
Protocolul pentru prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în
special al femeilor și copiilor, adițional l a Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității
transnaționale organizate . (2002, 11 8). Preluat pe 16/11/ 2020, de pe
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38603
Surtees, R. (2014). Traffickers and trafficking. Challenges in researc hing human
traffickers and trafficking operations. (N. I. IOM, Ed.) Preluat pe 1 9/11/ 2020, de pe
International Organization for Migration Publication:
https://publications.iom.int/system/files/pdf/nexus_traffickers_and_trafficking_final_web.pdf
van der Lin den, M. N. , Ricca, S., & Thomann, L. (2004). Traficul de ființe umane în
scopul exploatării economice. Preluat pe 1 8/11/ 2020, de pe International Labour Office:
https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/@ed_norm/@declaration/documents/instructional
material/ wcms_088507.pdf