Bucură -mi sufletul , cu Chipul Tău , Hristoase [609970]

Bucură -mi sufletul , cu Chipul Tău , Hristoase!

Trăim într-un conflict permanent cu ceea ce suntem
chemați să fim – oameni frumoși. Ne e plin zilnicul de
contradicția între noi și Cuvântul cel purtăm. Stăm ancorați
într-o înțelegere care nu cheamă omul spre
cunoaștere/com uniune , ci îl duce într -un conflict de adevăr
cu toate ale sale și cu cei pe care îi trăiește zilnic. Stăm speriați
la marginea frumuseții Cuvântului, refuzând din teamă să ne
rostim, să ne înnoim gestul înțelegerii -cu bucuria C elui care
primit ca o fărâmă nouă de gândul chemător ;
Dacă cel ce iubește primind gestul nou al celui iubit și -a înnoit chipul iubirii,
adăugând parcă pe propriul chip frumusețea celui iubit cu mult mai mult ar trebui sa trăim
întruchiparea noastră zilnică în comuniune cu Hristos. Orice schimbare în atitudinea
noastră față de Viață rămâne doar o expresie înnoită a neînțelegerii noastre. Schimbarea
arată de cele mai multe ori iubirea noastră față de lume sau față de confortul înțelegerii
noastre; alegem în schimbarea noastră doar gestur ile din care putem ieși bine fără a ne
șifona imaginea socială. Gesturile noastre sunt evidențe ale unei realități pe care nu vrem
să o mai trăim dar nu o lăsăm uitării. Ne e drag de noi – am muncit atât de mult ca să fim.
Toate le-am făcut cu înțelegerea că nu pentru noi le -am făcut, ci ca să ne arătăm credința.
Cât de greu e să înțelegem că atunci când urmezi, că atunci când iubești sau trăiești ceea
ce iubești – nu ai ochi pentru tine! Cât timp ochi i minții noastre poartă imaginea noast ră
inima noastră nu e afierosită Celui de dorit.

Schimbarea în omul bun nu e altceva decât o nuanțare a păcatului din noi . Inima
nu se schimbă parțial și doar atât cât trebuie. Inimii nu îi e frică de jertfă, nu cântărește
jertfa zilnică raportându -se la aproapele, cât bine a făcut în zilnicul său. În inimă totul
curge, pentru că tot ce curge în ea nu e al ei ci e a Celui ce pune în ea viața. Dacă nu e tot
nu e nimic – dacă între mine și Hristos e o fărâmă pătimașă de care inima se îm piedică în
zadar e totul.
Uităm prea ușor chipul celui iubit, obișnui ndu-ne cu ideea că tot ceea ce facem ar fi
o oglindire a celui iubit. Ne confiscăm iubirea – iubind înstrăinarea .
E greu sa ramai î ntr-un echilibru cu tine si cu Dumnezeu E greu sa ramai in acelasi Cuvant
rostit, sa ai bucuria rostirii lui Dumnezeu in fiecare zi Sa ai bucuria Cuvantului si pentru

tine si pentru cel de langa tine Bucuria este fundamental credintei noastre – obstacolul
neincredintarii noastre lui dumne zeu ne scoate din bucuria vietii. Bucuria nu este o
cuprindere intelegatoare a starii de fapt ci este o intrezarire a dumnezeiescului in linistea
camarii tale. Nimic din cele ce sunt dupa intelegere nu pot descrie bucuria!