Bucătăria Traditională Si Impactul Acesteia în Turism

Lucrare de licență:

,,Bucătăria tradițională și impactul acesteia în turism,,

Coordonator științific

Conf.dr. Gina Butnaru

Absolvent: Volnițchi Natalia

Bălți 2016

Introducere

În prezent turismul este un domeniu important al economiei mondiale, și mereu are o tendință de creștere la nivel internațional. Noțiunea de turism este cunoscută ca  ,,călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri,,. Iar turistul este persoana care călătorește sau locuiește în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă  pentru o durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizatată, conform Organizației Mondiale a Turismului (OMT).

Turismul este foarte divers, și apare sub multiple forme: turism istoric, educațional, cultural, eco-turism, turism medical, religios, și nu în ultimul rând turismul culinar sau călătoriile pentru plăcerea gustului. Iar definiția dată de ICTA (International Culinary Tourism Association) pentru turismul culinar este ,, căutarea unor experiențe culinare unice și memorabile de orice fel,,. Pentru fiecare din noi, pentru fiecare turist preferințele gastronomice sunt diferite, de la fast-food până la bucatele pregătite tradiționale, și alegerea destinației pentru călătorie fiind una din preferințe.

Indiferent de formele de turism alese, pentru fiecare stat, serviciile turistice sunt o alternativă ce duc la dezvoltarea acestuia. Iar Republica Moldova are un mediu natural divers și bogat, o gastronomie ce merită a fi un motiv de vizitare. Pe baza acestei teme, s-a făcut puține cercetări și proiecte, ceea ce ar fi un imbold pe viitor.

Astfel, în lucrarea dată de licență, voi studia turismul culinar, și anume ,,Bucătăria tradițională și impactul acesteia în turism,,. Ca metode și metodologii de cercetare voi folosi: metoda documentației bibliografice, metoda inductivă (pe baza unor fapte ajungem la o anumită concluzie), metoda sintezei (diverse comparații, comentarii, descrieri), și chestionarul, care va fi aplicat clienților unui restaurant cu meniu tradițional, pentru a percepe preferințele turiștilor, și ce îi determină să aleagă o anumită direcție pentru a călători.

Lucrarea de licență este împărțită în trei capitole. În prima parte voi analiza conceptul bucătăriei în turism, ca fiind un intstrument de marketing puternic, bucătăria tradițională a Republicii Moldova, analiza pieței turistice și a intereselor personale a turiștilor privind culinăria. În capitolul doi, voi analiza impactul cultural a gastronomiei în turism, globalizarea și consumul, cultul plăcerii ca motivație de a călători, statutul social al turiștilor și consumul de mîncare. Ultimul capitol al lucrării de licență constă în cercetarea practică, care se va efectua în cadrul unui restaurant cu meniu tradițional din Republica Moldova.

Capitolul 1. Conceptul bucătăriei în turism

1.1 Generalități și definiții.

Turismul este o activitate umană necesară pentru viață, care prevede noi experiențe, ce trebuiesc practicate, astfel urmărind reducerea stresului și o viața plină de fericire.

Turismul a apărut încă din cele mai vechi timpuri, fără ca oamenii să realizeze acest lucru. Ei practicau vânatul,în grupuri sau de unul singur, vizitând alte locuri străine decât cele unde locuiesc deobicei, mai târziu, pentru a coloniza teritorii, pentru condiții mai bune de viață, iar odată cu dezvoltarea civilizației pentru a întreține comerțul, relații politice și economice. Ca urmare până în zilele noastre, devenind o activitate de recreere globală populară. Cuvântul turism/tourism este utilizat începând din anul 1811 iar cel de turist/tourist este atestat din 1840. Astfel s-au menționat și diverse forme de turism practicate de oameni. Cele mai populare fiind turism de recreere, turism medical, educațional, sportiv, istoric, de afacere, și printre care se enumeră și turismul culinar.

Turismul culinar a luat naștere încă pe timpurile cînd, cei din Europa călătoreau ani întregi, pentru a găsi cât mai multe mirodenii asiatice. Actualmente, acesta este o parte din agroturism și se accentuează pe degustarea preparatelor alimentare și a băuturilor locale.

În anul 2001, se consideră că a apărut turismul culinar ca o parte a industriei turistice. Baza turismului culinar este format de ideea că mâncarea este o atracție turistică la fel ca celelalte, cum ar fi un peisaj al naturii, un monument istoric, un muzeu. Definiția dată de ICTA (International Culinary Tourism Association) pentru turismul culinar este ,, căutarea unor experiențe culinare unice și memorabile de orice fel,,.

Dar totuși, turismul culinar se referă la călătoriile făcute în anumite locuri, regiuni unde gastronomia locală, inclusiv băuturile, reprezintă motivația principală pentru călătorie. În prezent consumatorul, a devenit foarte educat, trăiește mai mult, călătorește mai mult, este deranjat de sănătatea proprie și de sănătatea mediului înconjurător. În final pentru acesta, mâncarea și băutura sunt foarte importante, și au însemnătate pentru mulți consumatori. Culinăria a devenit o capitală culturală a destinației, și nu în ultimul rînd aceasta însemnând un produs de calitate.

Tabel 1. Definiții ale turismului culinar.

Sursa: Gabriela S., Cristina M. (2012), Managementul operațiunilor în hotelărie și retsaurație, Editura C.H.Beck , p279.

Relația dintre turism și gastronomie este o durată lungă și una apropiată. Mai mulți autori au legat gastronomia cu turismul cultural, ceea ce sugerează că gastronomia poate fi privită ca o manifestare a culturii destinațiilor turistice. Turismul culinar este privit nu numai ca un produs cultural-cheie, capabil să atragă consumatori pe cont propriu, dar, de asemenea, ca o completare valoroasă a portofoliului tradițional de produse culturale, care include elemente precum monumente, muzee, arhitectura și evenimente.

Gastronomia ține cont de:

– istorie naturală, prin clasificarea substanțelor alimentare;

– fizica, prin examinarea compoziției produselor alimentare și a calității acestora;

– chimie, prin divesre analize și descompuneri de care pot suferi produsele alimentare;

– bucătarie, prin arta de a pregăti feluri de mâncare și oferindu-le un gust plăcut, comercializarea mijloacelor de a cumpăra ceea ce se consumă pe cea mai bună piață posibilă și să ofere la fel de bine ceea ce se vinde;

– politica economică, de resursele pe care le prezintă pentru a importa și mijloacele de schimb stabilite între națiuni.

Gastronomia are în vedere acțiunea alimentelor asupra moralul omului în imaginația lui, spiritului, judecății, curajului, și percepțiilor lui, fie treaz sau adormit, fie lucrând sau odihnindu-se. Gastronomie este una care ne dezvăluie cele mai bune calități ale produselor alimentare, în anumite circumstanțe.

Din cele mai vechi timpuri, în locurile unde călătorea turistul, trebuia să servească masa, să se asigure cu hrană, o masă cu o alimentație obișnuită, sau una festivă (nuntă, zi de naștere). Dar, cronologic vorbind, atractivitatea și preferința de a servi hrana în anumite zone (feluri de mâncare, modalitate de preparare, ambianța mesei), se constată din faptul că mediul sociocultural și natural, pune aprenta cît mai vizibil asurpa hranei.

1.1.2. Imaginea turistului gastronomic.

Sunt o mulțime de procedee prin care turiștii preocupați de turismul gastronomic pot fi ierarhizați.

Prima ierarhizare este în funcția de nivelul de interes care se manifestă pentru mâncare în timplul călătoriei: (1) turistul gourmet, (2) turistul enogastronomic, (3) turistul gastronomic, (4) adept al turismului culinar, (5) turismul leisure și (6) turistul interesat strict de tursim.

Tabelul 2. Ierarhizarea turiștilor

Gabriela S., Cristina M. (2012), Managementul operațiunilor în hotelărie și retsaurație, Editura C.H.Beck , p282, Sursa: adaptat după Hall C., Sharpes L., Food events, festivals and farmers` markets: An introduction, Elsevier Butterworth – Heinemann, 2008, p.6

Turiștii din categoria ,,mic,, adică leisure și cei interesați strict numai de turism, afirmă un interes scăzut față de bucatele tradiționale sau specifice aflate în zonele vizitate. Cei din categoria ,,medie,, își arată interesul ușor pe parcursul călătoriei. Tipul dat de turiști anexează activitățile ce țin de produse alimentare preparate altor tipuri de activități, din oferta călătoriei. Iar turiștii din categoria ,,mare,, sunt acei cu un interes mare ce ține mâncarea și băutura, și călătoriile le fac numai pentru experiențe culinare.

O a doua ierarhizare a turiștilor gastronomici este următoarea:

Modelul I – pentru acești turiști, turismul culinar ocupă un rol important în timpul călătoriei, astfel ei caută mereu informație privind bucatele tradiționale zonei, calitatea acestora și retele de diferite tipuri.

Modelul II – acești turiști, față de primii, nu arată interesul culinar foarte clar, nu caută informații/date despre oferta culinară a unei regiuni. În schimb se atârnă pozitiv, dacă în timpul călătoriei are posibilitatea de a consuma bucate noi, sau dacă este informat despre acestea.

Modelul III – turiștii nu dau importanță turismului culianr, ca fiind parte a unei călătorii, dar o vor face, dacă au avut o experiență culinară favorabilă pe parcursul vacanței.

Modelul IV – acești turiști nu au interes față de gastronomie, și pe viitor așa va fi, indiferent de calitatea sua inventivitatea materialelor promoționale ce au ca subiect turismul gastronomic.

A treia ierarhizare a turiștilor se bazează pe ,,Modelul celor patru stiluri de viață ale lui Bourdieu`s,, scrisă de Hjalager, unde turiștii gastronomici sunt împărțiți în: recreaționali, existențiali, diversioniști și experimentali. Conform acestei ierarhizări, un turist recreațional are un argument scăzut ca să încerce ceva nou; astfel de persoane nu iubesc schimbările în comnsumul zilnic de mâncare. Opus acestui turist este turistul experimental, care mereu caută noi destinații și meniuri cu bucate inovative.

Susținătorii turismului gastronomic sunt justificați de diferite lucruri ca: motivații psihologice, cum ar fi dorința de a afla gusturi noi ale bucatelor sau bucuria de a încerca mâncarea locală, motivații culturale, ca dorința de a învăța despre bucatele regionale dintr-o anumită călătorie, motivații inter-personale, acei turiști care se folosesc de consumul hranei zilnice ma un mijloc de comunicare și socializare, și motivația de prestigii, aidoma potențialului turiștilor de a se lăuda că au fost vizitatorii unui restaurant/bar la modă.

1.1.2.1. Analiza pieței turismului gastronomic.

Piața turismului culinar, sau mai bine zis consumatorii, sunt persoanele cu o educație bună, cu venit peste medie anual, și cu vârsta curinsă între 30-55 ani, de ambele sexe, având preferințe la fel ca cei ce iubesc si practică turismul cultural. Ca urmare, faptul că turiștii trebuie să aibă mijloace finciare destule, peste medie, este un lucru cert, astfel ei pot descoperi noi călătorii și lumea culinară. Asociația Turismului Culinar Internațional (ICTA) au menționat că turiștii gastronomici, cheltuiesc până la 50% din suma alocată unei vacanțe, pe consumul hranei, sau activități culinare, față cum restul turiștilor alocă 20-30%.

Curiozitatea pentru turismul gastronomic este extins la toate grupurile de vârstă. Pe lângă aceasta se poate evidenția însă, că grupul de populație cu vârsta între 35-54 ani este caracteristic pentru consumatorii turismului gastronomic (42%) (mai jos Figura 3). Încă o clasificare este aceea că turismul culinar se practică de populația mai tînără, decât cea care practică alte forme de turism.

Tipurile de prezentare ale turismului culinar sunt multe și devind cu timpul foarte populare, fiind ridicate de la un an la altul, de turiști curioși și doritori să savureze din cultura culinară a altor țări. Turismul culinar întrece extremitățile informării din ghidurile și meniurile restaurantelor, trece dincolo de luarea mesei la restaurant.

Figura 3. Interesaul arătat turismului gastronomic în funcție de categoria de vârstă.

Sursa: Gabriela S., Cristina M. (2012), Managementul operațiunilor în hotelărie și retsaurație, Editura C.H.Beck , p284, The serious culinary traveler, Demographic profile, 2006.

1.2.Bucătăria tradițională/națională.

În 1825, gastronomia a fost definită ca "cunoașterea temeinică a tot ce se referă la om, hrană și el însuși". Scopul acesteia a fost de a "participa la conservarea omului prin intermediul celui mai bun aliment posibil" . Bucătăria înseamnă cunoașterea rațională a tot despre cum se hrănesc oamenii, scopul său fiind acela de a proteja sănătatea umană, folosind cele mai bune alimente posibile. Hrana este un motiv important pentru a călători precum și o sursă esențială de satisfacție turistică; ca atare, alimentele atrăgătoare poate servi ca un instrument de marketing puternic de destinație. De fapt, produsele alimentare au mai multe roluri de jucat pentru turiști: sunt funcționale pentru susținerea vieții; distracție; o modalitate de a experimenta noi culturi; și face parte dintr-o experiență de călătorie. În orice împrejurare, o destinație are nevoie de valorificarea produselor alimentare atrăgătoare pentru a crea propriul capital cultural.

Bucătăria tradițională este un element important al patrimoniului cultural țărilor. Producția și vânzarea de produse alimentare tradiționale oferă o contribuție economică decisivă pentru mai multe regiuni și poate contribui la diversificarea zonelor rurale și împiedicându-le de la depopulare. Bucătăria locală poate servi ca instrument puternic pentru a ridica sau spori profilul unei regiuni ca destinație, în special în rândul pasionaților de turism culinar. Aceste elemente pot crea chiar oportunități de afaceri, inclusiv pentru mai multe operațiuni de ospitalitate, și să contribuie la dezvoltarea regională / rurală.

Bucătăria națională reprezintă un instrument important al culturii de destinație. Turiștilor le place să degusteze mâncarea națională a țării în care călătoresc. Însușirile deosebite ale bucătăriei naționale și ale calității acestora lasă niște indicatori care au legătură, mai degrabă cu destinația în sine, și nu cu vacanța. Un interes aparte în rândul turiștilor îl numără restaurantele care oferă bucătărie cu elementele de tradiții naționale și folclor. Atunci când voința de stăpânire a tradiției se arată în alimentație obișnuită și, cu distingere în cea ceremonială și festivă, ne gândim ca avem de a face cu turismul cultural. Oare de ce este așa? ,,Trurismul culinar poate fi un indicator pentru analiza profilului cultural sau pentru aprecierea tendințelor modificărilor culturale în cadrul grupului respectiv,, spune G.Wiegelmann (Bonn, 1971), sau cum opinează Ofelia Văduva că ,,sistemul alimentar al unei colectivități reflectă, în genere, tradiția ei culturală,, sau ,,totodată el poate fi un concept ca o transpunere în domeniul material a unor elemente ale sistemului cultural, devenind în acest fel parte integrantă a culturii unui popor,,.

Nu există călătorii în străinătate, fără a cunoaște, pe lângă arhitectură, muzee, istorie, tradiții sau peisaje naturale, și bucătăria tradițională locală, care este o parte obligatorie a imaginii pe care o facem despre oricare regiune, țară. Turismul gastronomic, nu este ceva ieșit din comun, sau ceva noi pentru cei ce călătoresc. Deoarece sunt multe sejururi ce se specializează în degustări de produse alimenatre, împreună cu ghid, cu tot tacâmul, și la direct și la figurat. Chiar dacă în timpul vacanței nu ne bazăm pe deliciul gustativ, ar fi bine să cunoaștem ,,cu ce se mănâncă fiecare țară în parte,,.

Începem cu Europa, și anume Marea Britanie, care se consideră cea mai neplăcută destinație pentru gurmand, astfel puțini o aleg ca călătorie pentru turism culinar. Europenii nu înțeleg în gusturile britanice, tradiționalul ,,Fish & chips,, (cartofi prăjiți cu pește), înveliți în hârtie, fiind singurul fel pe care îl savurați cu plăcere. În afară de micul dejun, care este foarte greu, așa numitul ,,EnglishBreakfeast,, care conține șuncă, ouă, fasole și tomate. Pe de altă parte, deși în mod tradițional bucătăria englezească este considerată un dezastru, ea renaște, având în prezent reprezentanți de seamă. Cu toții îl cunoaștem și îl iubim pe renumitul chef englez Jamie Oliver, de exemplu, care a făcut înconjurul lumii cu rețetele lui, iar asta spune multe.

În toată lumea renumită, privind rafinamentul și gingășia, bucătăria franceză, este un indicator important al gastronomiei din toată lumea. Probabil fiecare din noi ați auzit ori de la lecțiie de franceză sau filme, cărți, de „bouillabaisse„(supa de pește), „truffe „, „foiegras „(mod de preparare a ficatului de gâscă sau rață), „ coq au vin„, sau renumitele „crepes„, fără a face o călătorie. Și desigur, de menționat și brânza, în mii de rețete! Franța este țara în care băutura cea mai populară este vinul, sortimentele fiind asemănătoare pentru fiecare regiune, cum ar fi Bordeaux, Burgundy, Loire, Champagne.

Portugalia, are o mâncare puțin sofisticată, cu un gust minunat. Cea mai preferată rețetă pentru portughezi, este supa. Fiind numită și țara pescarilor, aici puteți opta pentru supa din moluște servite cu vin, sau ,,caldo-verde,, supa cu carne și legume, sau oricare mîncare din pește. Preparatul național, este un batog de cod sărat și uscat, este Bacalhau.

În Spania, uleiul de măsline, legumele, orezul și usturoiul au un rol principal în prepararea bucatelor tradiționale. Aproape în toate regiunile găsim specialități din pește, legume și carne de porc. La orice restaurant, unde mergi, poți savura tradiționalele ,,tapas,, și ,,sangria,,. Tapas reprezintă un platou cu gustări, care pot conține șuncă, cîrnați și brînză, iar altele pește, creveți, fructe de mare însoțite de sosuri tradiționale, astfel acestea conturează gusturile multiple ale Spaniei. ,,Gazpacho,, această bunătate andaluziană este servită cu multă predilecție de către spanioli în zilele caniculare. Numele -gazpacho- ascunde defapt o supă rece din roșii proaspete sau mai bine o supă de legume, care este mai greu de preparat ca supa noastră de roșii și se servește exclusiv rece. Sangria este cea mai populară băutură de aici, cu un amestec răcoritor de vin, coniac, și suc de fructe exotice. Iar vinul fiind la mare înălțimi, cum ar fi de Roja, de Ribera del Duero, Penedes, La Mancha.

Pentru Italia, gastronomia este un component principal al stilului de viață, reflectând astfel cultura rurală (tradițională), și cea familială. În bucătăria italiană, este pus accentul pe calitate și respectul tradițiilor.Fiecare regiune își are mîncarea sa specifică. Lombardia este renumită pentru ,,Risotto alla Milanese,, la fel și carnea de vițel pregătită în toate felurile, precum și ,,panettone,,. Trentino Alto Adige este regiunea italiană cunoscută prin supele cu găluște. În regiunea Umbria sunt renumite fripturile de porc și trufele negre, iar în Toscana vei putea comanda castane și carne de mistreț. Ajungem la patria brânzeturilor Mozarella, în Napoli, a pizzei și a fructelor de mare. În orice retsaurant italienesc puteți comanda ,,Tortellini,, – paste făinoase cu cașcaval, spanac sau carne, ,,Bistecca alla Fiorentina,, – friptură marinată în ulei de măsline, oțet de vin, usturoi, ,,Cassata siciliana,, – un pandișpan dulce umplut cu brânză ricotta sau cremă de fistic.

Bucataria grecească are în spate 3000 ani de istorie și, datorită așezării geografice a țării, combină arta culinară orientală cu cea occidentală, creând feluri de mâncare delicioase si simple de preparat. Restaurantele și tersaele din Grecia, gătesc nesofisticat, cu nu prea multe sosuri, în schimb mult ulei de măsline, și preparare la grătar. Feluri tradiționale de mâncare: Mezedes, sunt gustari pentru cina, ce includ gustări din măsline, ardei iute copt, vinete preparate la grătar, brânzeturi, salate, preparate din fructe de mare… Sunt importante și diversificate pentru că în Grecia mesele de dimineață și de prânz sunt ușoare, iar cina e adesea servită seara târziu. Brânza grecească proaspătă, e folosită pentru a însoți pâinea de casă făcută din semințe întregi, sau pentru a o rade peste alte preparatele.
Fila pita, este facută dintr-un foietaj foarte subțire și garnisită cu pui și ciuperci, spanac și brânză grecească, sau miel și praz.

Odată ce ajungi în Austria, este de neapărat încercarea șnițelului vienez, care este o celebritate gatsronomică a lumii. Alt preparat tradițional este carnea fiartă sau cum i se mai spune ,,Tafelspitz,,. În orice timp al anului, puteți comanda Friptura de gâscă – ,,eine gute Fettgans,, în special pentru zile festive. O mâncare cu mai puține grăsimi, este ,,Spatzle,, (tăieței cu cartofi) sau ,,Steinpizle,, (ciuperci specifice zonei). La fel pentru austrieci sunt variate și strudelele, când merge vorba de desert. Din băuturi, cea mai tradițională și preferată este berea.

Dacă ne îndreptăm mai spre Est, ajungem și la Rusia. Datorită însemnătatei prea mari aoferite cultivării de grâu, orz, secară sau hrișca, aceste ingrediente nu aveau cum sa lipseasca din meniu. Kasha (cașa) este o fiertură rusească pe bază de cereale (hrișca sau fulgi de ovăz), asemănătoare cu pilaful și una dintre cele mai cunoscute mâncaruri tradișionale. Iar pentru micul dejun este un amestec de fulgi de ovăz cu fructe confiate. La felul principal, sunt supele și ciorbele calde, mai ales borșul (pe bază de sfeclă roșie), fiind cunoscut sub denumirea de Borschok. Dintre cele mai știute ciorbe este borșul de peste numit uha, rasolnik-ul – ciorba cu castraveti murati si zeamă de murături, shi – ciorba mai subțire sau soleancă, (cu carne de vită, castraveti murați, borș și bulion) în care se poate adăuga și diverse tipuri de mezel. Deserturile rusești cuprind o varietate mare de turte aromate, plăcinte și clătite. Blini, clătitele rusești fac parte din meniul festivsi și se poate servi cu sardine și hering sau ca desert, cu mere, unt, gemuri, dulceață și smântână sau cu brânză.O invenție rusească, samovarul, un recipient din argint, cupru sau fier, folosit să încălzească și să fiarbă apa, pentru pregătirea ceaiurilor și având un design cu totul deosebit. Este un semn al ospitalitatii rusesti, dar si al prosperitatii. Dintre băuturile renumite tradiționale, este vodka, în numeroase asortimente.

Arta bucătăriei turcești este foarte cunoscută în Europa. Ea a fost influențată mult de diversitatea și anturajul multicultural al Imperiul Otoman. Dar, cel mai mare impact asupra gastronomiei turcești, a făcut bucataria grecească și cea a Orientului Mijlociu, primind un amestec și din tradițiile bucătăriei antice turcești al Asiei centrale. Rețetele culinare diferă de la o zonă la alta, în funcție de tradiții și de geografie. Sudul este cunoscut pein rețetele de kebab, baklava și kadayif . În regiunea de est, mâncarea turcească folosește mult măslinele și uleiul de măsline datorită cultivării lor intense în zonă. Pe coastele Mării Negre se consumă mult pește și porumb datorită influențelor slave și balcanice. Legumele și verdețurile nu lipsesc în mâncarea din zonele învecinate Mării Mediterane, Mării Egee și Marmara. Centrul Anatoliei are multe specialități, precum keskek, manti si gozleme. Fasolea, roșiile, ardeii, vinetele sunt principalele ingrediente din bucătăria tucească. Fisticul, migdalele și nucile se folosesc în deserturi. În bucătăria turcească, compotul de fructe se consumă alături de pilaf sau plăcintele cu carne. Un rol important în bucătăria turcească o joacă vinetele. Se combină cu carnea tocataă, se folosește în kebab, musaca. Bine este apreciat și iaurtul care însoțește majoritatea meselor care conțin carne, orez sau pâine. Ayranul este una din cele mai cunoscute băuturi turcești, obținută din iaurt amestecat cu apa și sare.

Mâncărurile cu specific asiatic, au un numitor comun, care este orezul, găsindu-se în multe varietăți, culori, mărimi și forme. Ca sos cel mai des este folosit cel de soia, și diferite ingrediente neobișnuite, combinații ale gusturilor. De exemplu în Thailanda, orezul are rol de pâine, astfel ei acordă mare atenție aspectului mâncării, acestea fiind împodobite cu arpagic sau felii de roșii, castraveți. Bucatele sunt consumate prin adunarea de bucăți în lingură cu ajutorul furculiței. Felul tradițional este Pad Thai (orez prăjit în sos de pește, ardei iute,ouă,păstai, creveți sau pui, suc de tamarind), servindu-se cu o felie de lămâie verde. Tom yam kung, renumita supă thailandeză (iarbă de lămâie, lămâie verde, ceapă, sos de pește, fructe de mare, piept de pui, suc de tamarind, ardei iute, coriandru). La masă ei de obicei consumă ceai rece, suc de cocos. Thailandenzii sunt numiți și poporul de gurmanzi.

Bucătăria indiană, sau paradisul mirodeniilor. Când spui India, imediat te gândești la curry, un amalgam de mirodenii, de cele mai multe ori sub forma de sos. Se spune că ingredientele de origine indiană au puteri miraculoase de vindecare și de modificare a stării de spirit. Fructele de kokum cel mai des se folosesc în bucătăria indiană și sunt specifice zonei. Nu lipsește nici usturoiul, ghimbirul, paprika, menta sau chiar scorțișoara din mîncarea indiană. Sofranul este cel mai scump condiment si se adaugă pentru supe și sosuri, dar și pentrudulciuri. Malai Kofta este variantă a chiftelelor, iar Chaat este gustarea preferată a indienilor în formă de chipsuri sau cartofi fierti, combinați cu un amalgam de mirodenii, de la piper și chilli până la chimion. O specialitate indiană este și pâinea făcută ăn diferite modalități în funcție de regiune, sub formă de blat, lipie sau chifle. Poori sunt chifle prăjite care se pregătesc numai la zile de sărbătoare. Naanarata mai degrabă ca un blat de pizza, în timp ce Roti este o lipie cu aspect de clătite. Mâncarea tradițională hindusă se consumă cu degetele, și anume cu mâna dreaptă, la fel ei nu beau alcool, daar în timpul mesei consumă apă cu gheață sau iaurt (dahi).

Bucătăria japoneză se consideră una dintre cele mai naturale și sănătoase din lume, deoarece are un conțunut bogat în protenie și fier, fără prea multe grăsimi. Ingredientele de primă necesitate ale bucătăriei japoneze tradiționale se enumeră: peștele și alte produse marine, zarzavaturile și orezul. Peștele este cel mai des servit crud, ceea ce necesită ca el să fie proaspăt și să fie tăiat cu un cuțit bine ascuțit. Abundența produselor marine în apele care înconjoară Japonia și religia budistă (care este împotriva uciderii animalelor) au făcut ca japonezii să utilizeze în mod scăzut, carne, produse lactate, grăsimi animale etc. Un fel de mâncare tradițional din bucătăria japoneză care a cucerit lumea ,,Sushi,, (ce conține orez, pește, fructe de mare, legume, oțet, și alte specialități locale). Cele mai renumite sushi sunt ,,Nigiri-sushi,, și ,,Oshi-sushi,,.

Bucătăria chinezească este una din cele mai bogate moșteniri culinare de pe Pământ. Mâncarea chinezească solidă se mănâncă cu bețișoare (de obicei din bambus) dintr-un vas mai adânc, iar cea lichidă cu o lingură cu fundul plat (de obicei din ceramică). Ingredientele principale dintr-o mâncare chinezească sunt carbohidrații (proveniți de ex. din orez, mantou sau tăiței). Orezul reprezintă întodeauna baza mâncării, și se consumă împreună cu toate mâncărurile servite individual. Cu o istorie de mai bine de 1800 de ani, ,,colțunașii,, sunt un preparat tradițional foarte popular în nordul Chinei. Aceștia se prepară din carne tocată, legume mărunțite și împodobite într-un strat subțire de coca. Pot fi preparate prin prăjire, fierbere sau la abur. Acest preparat se mănâncă mai ales de anul nou chinezesc și se servește de obicei cu un amestec de sos de soia, oțet chinezesc și semințe de chili. ,,Chow Mein,, sunt acei tăieței care se prăjesc în wok la flacăra iute în combinație cu diferite feluri de carne și legume. În cel mai obișnuit mod, tăiețeii se asortează cu carne de pui, vită, creveți sau porc, ceapă și țelină. Pentru a găti Chow Mein, taiteii trebuie sa fie mai întâi fierți în apă pentru ceva timp, iar apoi se răcesc și se adaugă într-un wok pentru prăjire.  Acest produs se consideră foarte gustos și hrănitor, adorat atât de chinezi, cât și de gurmanzii din țările de vest.

Mâncărurile cu specific american.
Bucataria Statelor Unite ale Americii este un mix între cultura băștinașilor și influențele imigranților din Europa, Asia și Africa, motivul pentru care stilul de a pregăti mâncare al americanilor nu poate fi carcterizat. Dacă în unele zone se folosesc cu ambundență mai multe tipuri de condimente, în alte zone se pune accent pe produsele locale. Primul fel de mâncare ,ce ne vine în minte, și este legat de bucătăria americană este ,,Fast-Food,, sau mâncarea rapidă. Astfel bucătăria americană este numită una rapidă, bogată în calorii, și nu este mereu sănătoasă. Stilul bucătăriei americane clasice se bazează pe:
-carnea de pui, porc si vita; carnea de curcan care este pregătită mai mult la zile festive (Ziua Recunostintei, Craciun);
– rețete specifice: mâncărica de carne (carne tocata, firimituri de pâine, gătite într-o tavă de copt); friptura la oala (carne de vita, ceapa, alte legume); casserole (conserva de ton, amidon, legume, arome etc.); cartofi prăjiți; piure de cartofi; salată de macaroane; diverse salate cu boabe de porumb; placinta de mere; dovleac etc.;
– renumite pentru salatele: Caesar (salată română cu sos vinegrette), Coleslaw (morcov și varză), Waldorf (mere, nuci și frunze de țelină);
– băuturi caracteristice: carbogazoase, suc de mere și portocale, bere, whiskey, rom. 
Un mic dejun clasic constă în: ouă (jumari, ochiuri, fierte), bacon, șunca sau cârnaciori, preparate din carne tocată de vită, clătite, vafe. Dimineața se mai servesc: briose, cereale, suc de portocale, cafea șceai. 
Prânzul cuprinde: hamburger, sandviș (cu șuncă, roșii, salată verde, ouă, salam etc.), macaroane și brânză. La antreurile de la petreceri se servesc, de obicei, creveți și ouă umplute.

Ne îndreptăm mai spre sud, și ajungem la statul americam Mexic. Mexicanilor le plac mâncarea, îndeosebi cea care le aparține. La o vizită în Mexic întreabă unde poți să servești cea mai bună ‘carnitas’ (friptura de porc) în Mexico City, sau cel mai bun ‘mole’ (un fel de sos chilli) în Oaxaca și vei asista la o lungă dezbatere, plină de pasiune și foarte bine documentată. (Iar la întrebarea care e cel mai bun bucătar pe care îl cunosc, mexicanii răspund mereu la fel: ‘mi madre’ – mama mea). Meniurile din Mexica diferă în funcție de regiune, dar în majoritatea situațiilor, sunt toate preparate cu porumb, un mare asortiment de ardei iuți, uscați sau proaspeți și fasole. Opus credinței populare, nu toată mâncarea pregătită din Mexic este picantă, cel puțin nu sunt pentru gusturile obișnuite. Ardeii iuși sunt folosiți pentru a da savoare mâncării și pentru mai multă intensitate a sosurilor. Tacos: principalul fel de mancare din Mexic se poate face din orice fel de carne, pește sau legume, împachetate într-o tortilla și se serveste cu sos, având pe post de garnitură ceapă și pătrunjel. Sopes: bucăți mici și rotunde de aluat, având doar câțiva centimetri în diametru, făcute cu mâna și prajite pe grătar, în care se pune fasole, salsa și brânza; ‘chorizo’ este un alt topping folosit in multe cazuri.

Bucătăria din Brazilia, la fel este cunoscută în toată lumea. În primul rând pentru multitudinea de sorturi de carne (vită, pește, pui), și a garniturilor preparate din orez și boabe de fasole. Această țară, cunoaște cca 50 de moduri pentru prepararea carnei de vită. În restaurantele cu bucătărie tradițională, felul ,,churrascaria,, (carnea de vită prăjită pe grătar) este înscrisă în toate meniurile. Mâncarea deobicei tradițională pentru brazilieni este ,, fejioada,, (tocana de fasole), care este consumată aparte de carne, deobicei alături de legume ca varza, și cu felii de portocale proaspete. La baza aperitivelor, stau sucurile naturale din fructele cele mai proaspete, cel mai des se servește suc din nucă verde de cocos. Și desigur cafeaua, este tradițională anume Braziliei, unde cresc boabele pentru cafea.

Bucătăria arabă, este constituită din componente ale bucătăriei mediteraneene și a celei africane. Indicatorii care fac trimitere la mâncarea arabă sunt: carnea de miel, măslinele, curmalele, vinete, năut, cuscus, apa parfumată de trandafir și portocale, cărbunele și ceaiul de mentă. Preparatele bucătăriei arabe, mai întîi de toate sunt o ocazie de întîlnire cu familia și prietenii. Tradiția lor, arată că la o masă rotundă se stă pe perne sau bănci joase, consumând mâncarea în liniște, și servind fiecare membru al familiei, sau care stă la masă. Pentru că majoritatea din ei sunt musulmani, alcoolul și carnea de por este interzisă, uneori consumând carne de cămilă. Preparate tradiționale sunt ,,Tagine,, (supe din carne cu legume și fructe, măslini și condimente ca scorțișoară,ghimbir, și se fierb în vase de lut). ,,CusCus,, (paste în formă de boabe mici, care se obțin din gris), cel mai renumit produs arabian. Ceaiul, care este foarte dulce, preparat din frunze de mentă și consumat la cină împreună cu dulciuri.

Astfel prin aceste bucate tradiționale existente la fiecare țară în parte, turiștii mereu vor fi avântați vizitatori, pentru a cunoaște tradițiile, obiceiurile, folclorul, și toată cultura pe care se ține societatea de astăzi și de mâine.

1.2.1. Bucătăria tradițională în Republica Moldova.

În fiecare cultură, epocă sau generație există motto-ul ,,hranei copilăriei,, al ,,mâncării de acasă,, (comfort food, cum i se mai spune). Astfel rețetele clasice oglindesc, ca într-un joc secund, lumea din care provin și recrează totodată întregul univers.

În alimentația tradițională, se diferențiază preferințele gusturilor și a celor vizuale, care este însoțit de un bagaj de comunicare a principiilor tradiționale, sociale și a urmelor marcante. În comparație cu alte sectoare ale culturii materiale în arta alimentației tradiționale se păstrează tradiția, înțelepciunea populară, imaginea conceptuală privind originalitatea etapelor de preparare, rețetele ce necesită combinarea produselor, modalitatea de folosință și semnificațialor etnică. Toate acestea enumerate, ne arată că bucătăria tradițională a țării prezintă un ansamblu de valori etnoculturale originale.

Bucătăria oricărei țări reflectă cel mai bine multe din tradițiile locuitorilor, ospitalitatea lor, atitudinea față de anumite calități personale ș,a. Bucătaria moldovenească este cunoscută departe de hotarele republicii, bucatele deosebindu-se printr-un aspect plăcut și prin calități gustative excepționale. Marea majoritate a mîncărurilor sunt preparate din materie prima naturală și ecologic pură, în special, din legume, fructe, cereale, condimente, carne de diferite sorturi, brânzeturi, peste. Bucătăria națională enumeră sute de denumiri de preparate, dintre care cele mai cunoscute sunt:

– antreurile sunt alcătuite din: afumături de carne, sarmale, mămăliga, salate din legume proaspete, marinate sau murate, brânzeturi.

-gustările lichide: ciorbe, borșuri, zame.

-preparate de bază: costiță, mititei, fripturi;

-copturi: pâine de casă, placinte, învârtite, vărzari;

-deserturile de casa: mere umplute, turte, salate din fructe;

-băuturi alcoolice: vin din struguri și fructe, rachiu etc.

Sursa: https://www.vivino.com/wine-news/7-reasons-to-visit-moldova-wine-country

Când spunem Moldova, mâncarea tradițională care apare în primul rând este ,,mămăliga,,(preparată din fulgi de porumb). Aceasta se mai gătește și în alte țări cum ar fi România, Croația, Serbia, Macedonia, Slovenia. Și nu din întâmplare acest lucru, deoarece bucătăria moldovenească se aseamănă mult cu cea românească, bucatele tradiționale fiind uneori aceleași la mesele de sărbătoare. Ca principal component la această rețetă stă mălaiul, care se pune la fiert în apă, cu puțină sare, și se frământă încet, rezultând un amestec ca aluatul. Mămăliga, în decursul anilor, era pregătită la masa de zi cu zi de către țărani. La început aceasta înlocuia pâinea, deoarece grâul nu creștea pe aceste meleaguri. Conform descoperirilor unui savant maghiar, porumbul a venit pe meleagurie României și Moldovei la sfârșitul sec.XVI-lea. La masă aceasta este servită împreună cu smântână, brânză de oaie, friptură din carne de porc, mojdei și scrob din ouă.

Bucatelor și băuturilor moldovenești le-a mers faima până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, acestea fiind considerate drept originale sanatoase și desăvârșite. Să nu uităm și de ,,Ziua vinului,, un festivval al vinului care este sărbătorit pe 4 octombrie, timpul când țara este vizitată de mii de turiști din diferite țări. Regiunile Moldovei au specificul aparte de pregătrie și servire a bucatelor. O vorbă din popor spune ,,Câte bordeie, atâtea obiceie,, , astfel în cazul nostru se potrivește cel mai bine. Despre cum moldovenii sunt ospitalieri, se confirmă prin faptul cum sunt întâmpinați și tratați oaspeții, așezarea acestora ,,în capul mesei,, și servirea cu cele mai alese bucate și băuturi. Pentru oaspete se pronunță cele mai sincere și selecte urări de bine și toasturi. Iar la despărțire se fac cadouri. Dacă să vorbim în noțiuni de specialitate, moldovenii sunt o gazdă primitoare, când au oaspeți în familie, și în același timp, ei sunt bucătari ospătari și barmani. Din aceasta s-a determinat apariția la moldoveni a unei caracteristici de a aranja bucatele în tacîmuri, de a servi oapseții cu bucate și băuturi. Bucătăria locală din R.Moldova a avut un impact asupra mâncărurilor tradiționale a altor popoare de pe teritoriul ei, astfel aceasta și-a completat locuri și din bucătăria ucraineană, rusă, română, chiar și cea grecească și turcească.