Bsi Manual Formatat Editare Nd. [605211]

1 Prof.univ.dr.ing.Nicolae-George DRĂGULĂNESCU

BAZELE
ȘTIINȚEI INFORMAȚIEI

Editura Universitară

2

3
C U P R I N S

Introducere

CAPITOLUL 1 – Date, informații, cunoștințe și calitatea lor …………
1.1.Informația și informarea – obiecte de studiu ale Științei informației .
1.1.1 Conceptul <informație/ informare>…………………………………
1.1.2 Cele 3 lumi ale filosofului Karl Popper……………………………
1.1.3 Alte semnificațíi posibile ale conceptului <informațíe>………………
1.1.4 Concepte derivate din conceptul <informare>………………………
1.1.5 Caracteristicile informației…………………………………………
1.1.6 Proprietatea <relevanță> a informațíei………………………………
1.1.7 Proprietatea <pertinență> a informațíei……………………………
1.1.8 Scopurile posibile ale informației/ informării….……………………
1.2 Prin informațíe spre cunoaștere și comunicare …………………………
1.2.1 Prin informație, de la date la cunoștințe și de la evenimente la
înțelepciune…………………………………………………………………..
1.2.2 Informațíe și cunoaștere……………………………………………….
1.2.3 Informare și comunicare………………………………………………
1.3 Modele de bază ale proceselor implicând informația …………………
1.3.1 Ciclul informației (<modelul social>) ………………………………
1.3.2 Modelul clasic Shannon – Weaver – Wiener al proceselor de
transmitere a informației (< modelul fizic >) ………………………………
1.4 Măsurarea cantității și a fluxului de informație ………………………
1.4.1 Cantitatea de informație și măsurarea ei……………………………..
1.4.2 Explozia informațională………………………………………………
1.4.3 Fluxul de informație și măsurarea lui………………………………
1.5 Suporturile informaționale ………………………………………………
1.5.1 Documentul – ca suport material (hard) al informației ………………
1.5.2 Semnalul electric – ca suport imaterial (soft) al informației…………
1.5.3 Avantajele suporturilor imateriale……………………………………
1.6 Calitatea datelor, informației, cunoștințelor ……………………………
1.6.1 Relația client-furnizor externă…………………………………………
1.6.2 De la nevoile, așteptările și cerințele clientului la calitatea produsului/
serviciului informațional …………………………………………………
1.6.3 De la cerințe la calitate…………………………………………………
1.6.4 Diagrama Kano…………………………………………………………
1.6.5 Diagrama Euler…………………………………………………………
1.6.6 Calitatea datelor……………………………………………………

4 1.6.7 Calitatea informației……………………………………………………
1.6.8 Calitatea cunoștințelor…………………………………………………
1.6.9 Interacțiunea furnizor-client……………………………………………
1.7 Infometrie – Bibliometrie – Scientometrie …………………………… ……
1.8 Asociația Internațională pentru Calitatea Datelor și a Informației
(IAIDQ)………………………………………………………………………

CAPITOLUL 2 – Știința informației – geneză, evoluție, perspective ……
2.1 Evoluția omenirii – prin transfer de cunoștințe și deprinderi …………
2.1.1 Accelerarea progresului societății umane………………………………
2.1.2 Evoluția omenirii – prin transfer de cunoștințe și deprinderi…………
2.1.3 Funcția și scopul Științei informației………………………………
2.1.4 Etapele procesului de transfer al cunoștințelor de la om la om ………
2.2 Precursoarele Științei informației …………………………………… …….
2.2.1 Biblioteconomia………………………………………………………
2.2.2 Arhivistica……………………………………………………………..
2.2.3 Documentarea…………………………………………………………
2.2.4 Bibliografia………………………………………………………….
2.2.5 Jurnalismul……………………………………………………………
2.3 Emergența Științei informației ……………………………………………..
2.3.1 Prima definiție a Științei informației …………………………………
2.3.2 Mutațiile care au determinat emergența Științei informației …………
2.3.3 Știința informației – structură pluridisciplinară cu abordare
interdisciplinară…………………………………………………………….
2.3.4 Instituționalizarea Științei informației ………………………………
2.3.5 Știința informației este o știință socială………………………………
2.3.6 Ce este știința?……………………………………………………………………………..
2.3.7 <Știința informației> sau <Științele informației> ?……………………………
2.3.8 Tendințe în dezvoltarea tehnologiilor informației …………………………
2.4 Știința informației – știința Societății informaționale …………………
2.4.1 Știința informației este știința Societății informaționale………………
2.4.2 Un model intuitiv al Societății informaționale………………………
2.4.3 Zece aplicații care dezvoltă Societatea informațională în Europa……
2.4.4 Câteva concepte de bază ale Societății informaționale ……………
2.4.5 Profesii implicând cunoașterea bazelor Științei Informației …………

CAPITOLUL 3 – Securitatea informației …………………………………
3.1 Contextul economic actual ……………………………………………
3.2 Ce este riscul ? ………………………………………………………………………………
3.3 Ce este amenințarea ? …………………………………………………………………….

5 3.4 Ce este vulnerabilitatea ? ………………………………………………………………
3.5 Alte concepte specifice ………………………………………………………
3.6 Sistemul de management al securității informației (SMSI) ……………
3.6.1 Ce este SMSI?………………………………………………………………………………
3.6.2 Necesitatea și utilitatea SMSI ………………………………………
3.6.3 Ce reprezintă informația în cadrul SMSI?……………………………………….
3.6.4 Clase de informații ……………………………………………………
3.6.5 Cum se poate obține Securitatea informației? …………………………
3.6.6 Standardele SMSI ……………………………………………………
3.6.7 Ciclul virtuos PDCA implementat prin standardul ISO 27001………
3.6.8 Piramida documentelor SMSI…………………………………………
3.6.9 Măsuri de securitate – în conformitate cu standardul ISO 27001 ……
3.6.10 Obiectivele de control și măsuri de securitate conform standardului
ISO 27001…………………………………………………………………….
3.6.11 Standardul român SR ISO/CEI 27001:2006 – Tehnologia informației
— Tehnici de securitate – Sisteme de management ale securității informației
– Cerințe ……………………………………………………………………
3.7 Securitatea informației stocate în format hârtie / HARD ………………
3.8 Securitatea informației stocate în format electronic / SOFT …………
3.9 Tehnici de fraudare în mediul electronic ………………………………
3.9.1 Virușii …………………………………………………………………………
3.9.2 Phishing………………………………………………………………..
3.9.3 Vishing…………………………………………………………………
3.9.4 Social engineering…………………………………………………….
3.9.5 Shoulder surfing………………………………………………………
3.9.6 Man-in-the-middle/ Man-in-the-browser……………………………….

CAPITOLUL 4 – Știința informației – concepte, metode, legi, modele și
teorii………………………………………………………………………….
4.1 Un model intuitiv al Științei informației ………………………………..
4.2 Conceptele Științei informației ………………………………………
4.3 Metodele Științei informației ……………………………………………
4.4 Legile Științei informației ………………………………………………
4.5 Modelele Științei informației ……………………………………………
4.5.1 Modelele procesului de comunicare …………………………………
4.5.2 Modelele procesului de regăsire/ reperare a informației………………
4.6 Teoriile Științei informației …………………………………………………

CAPITOLUL 5 – Procesele studiate de Știința informației …………
5.1 Cercetarea științifică în domeniile Științei informației ………………

6 5.1.1 Domeniile de cercetare științifică implicate în Știința informației……
5.1.2 Metode de cercetare științifică………………………………………..
5.1.3 Procesele studiate de Știința informației și relația lor cu cercetarea
științifică și tehnologică…………………………………………………….
5.2 Procesul de CONSTRUIRE/ GENERARE A INFORMAȚIEI ………
5.2.1 Cercetarea științifică și tehnologică – principal generator de noi
cunoștințe și informații științifice și tehnice…………………………………
5.2.2 Alte procese de construire/ generare a informației……………………
5.2.3 Suporturile imateriale (soft) ale informației generate …………………
5.3 Procesul de COMUNICARE A INFORMAȚIEI ………………………
5.3.1 Comunicarea și miturile ei……………………………………………
5.3.2 Comunicarea și modelele/ schemele ei…………………………………
5.3.2.1 Abordarea liniară a comunicării…………………………………………
5.3.2.2 Abordarea sistemică a comunicării ………………………………….
5.3.3 Forme si tipuri de comunicare…………………………………………
5.3.3.1 Forme de comunicare uzuale …………………………………………
5.3.3.2 Tipuri de comunicare ………………………………………………..
5.3.4 Contextul, componentele și zgomotele/ filtrele/ obstacolele
comunicării…………………………………………………………………..
5.3.5 Ce sunt <comunicarea eficace> și <comunicarea eficientă>? …………
5.3.6 De la informație la dezinformare și manipulare informațională ………
5.4 Procesul de STOCARE A INFORMAȚIEI ……………………………
5.5 Procesul de UTILIZARE A INFORMAȚIEI …………………………
5.5.1 Relația client-furnizor de produse/ servicii informaționale……………
5.5.2 Nevoile de informare ale clienților/ utilizatorilor informației…………
5.5.3 Suprasarcina informațională și hărțuirea textuală………………………
5.5.4 Fenomene nocive și infracțiuni informatice posibile la nivelul
utilizatorului…………………………………………………………………
5.5.5 Alte posibile fenomene nocive actuale la nivelul utilizatorului de
informație ………………………………………………………………….
5.5.5.1 Știrile/ informațiile false …………………………………………
5.5.5.2 Publicațiile/ revistele (științifice) false/ rapace ………………………
5.5.5.3 Conferințele (științifice) false/ rapace …………………………….
5.5.5.4 Diplomele/ certificatele/ premiile false ….………………………….
5.5.6 Reperarea/ regăsirea datelor și a informației …………………………
5.5.6.1 Ce înseamnă reperarea / regăsirea informației ……………………
5.5.6.2 Elementele componente ale unui sistem de reperare/ regăsire a
informațiilor …………………………………………………………………
5.5.6.3 Etapele procesului de reperare/ regăsire a informațiilor ……………..
5.5.6.4 Modele specifice sistemelor de reperare/ regăsire a documentelor …

7 5.5.6.5 Tehnici specifice pentru căutarea, reperarea/ regăsirea textelor,
muzicii sau a imaginilor ……………………………………………………
5.5.7 Biblioteca Centrală a Universității Politehnica din București…………

CAPITOLUL 6 – Aplicații ale Științei informației în învățământ ………
6.1 Tehnicile de citire rapidă ………………………………………………..
6.2 Ascultarea activă …………………………………………………………
6.3 Memorizarea …………………………………………………………………..
6.4 Luarea de notițe + învățarea după notițe ……………………………….
6.5 Rezumarea cursului sau a textelor din publicații ……………………….
6.6 Pregătirea examenelor ………………………………………………………
6.6.1 Recomandări de comportare/ acțiune la examenul scris………………
6.6.2 Recomandări de comportare/ acțiune la examenul oral………………
6.7 Elaborarea lucrărilor de licență, masterat, doctorat …………………
6.7.1 Metode în cunoașterea științifică………………………………………
6.7.2 Etapele elaborării lucrărilor de licență/ diplomă ……………………
6.7.3 Structura generală a unei lucrări de licență, masterat sau doctorat……
6.7.4 Linkuri utile studenților – pentru studiu și elaborare de referate/ lucrări
personale…………………………………………………………………….

7.APLICAȚII – CURS BSI ………………………………………………
A1 Cum comunicăm în mod eficace și eficient cu angajatorii ?………………….
A2 Cum evaluăm calitatea unui text și calitatea unui website ?…………………..
A3 Cum comunicăm în lumea afacerilor prin Studiul de caz și Planul de
afaceri ?………………………………………………………………………………………………
A4 Cum recunoaștem, evaluăm și prevenim sau contracarăm tentative de
fraudă electronice uzuale în România ? ……………………………………

8.AUTO-VERIFICARE …………………………………………………..

Bibliografie …………………………………………………………………

8

9 Introducere

Din cele mai vechi timpuri, omenirea a trăit și a lucrat astfel încât fiecare
generație să se amelioreze și să progreseze, pentru a lăsa generației
următoare o lume mai bună.

Născută în 1968, în SUA , Știința informației se ocupă, în principal, de
transferul cunoștințelor de la om la om și din generație în generație, prin
optimizarea proceselor de generare/ elaborare, prelucrare, stocare și
utilizare ale informației , în scopul facilitării evoluției omenirii.

Dezvoltarea Științei informației – având inițial și în principal, la bază,
Biblioteconomia și Documentarea, Jurnalistica și Arhivistica – a fost
însoțită, iar de multe ori chiar precedată, de dezvoltarea excepțională (mai
ales pe parcursul ultimelor cinci decenii) a tehnologiilor informaționale
electronice. In vârstă de peste 50 de ani, Știința informației este astăzi o
știință maturizată care a început deja să se preocupe, tot mai mult, de propria
sa istorie.

Dezvoltarea Științei informației și a Tehnologiilor informației este
esențială pentru construcția și în România a viitoarei societăți
postindustriale – denumită Societatea informațională sau Societatea bazată
pe cunoaștere – întrucât această știință și aceste tehnologii stau la baza unei
industrii, a unei piețe și a unui comerț ale informației, ale căror rate de
dezvoltare sunt, de mulți ani, printre cele mai ridicate din lume .

Programa cursului și aplicațiilor la disciplina Bazele Științei informației
(BSI) răspunde concret acestor cerințe actuale de dezvoltare și evoluție, în
contextul economiei europene a serviciilor din domeniile Inginerie
electronică, telecomunicații și tehnologii informationale (ETTI) și în
perspectiva apariției și în România a noilor ocupații/ profesii specifice
viitoarei Societăți informaționale.

Astfel, cursul Bazele Științei informației (BSI) deschide studenților –
viitori ingineri în Electronică, Telecomunicații și Tehnologia informației –
largi și inedite perspective spre domenii și ocupații/ profesii noi, specifice
Societății informaționale. Astfel sunt, de exemplu, Ingineria informației
(privind metodologia de proiectare, dezvoltare și realizare a sistemelor
informaționale), Managementul informației/ cunoștințelor (privind
gestionarea informației/ cunoștințelor existente la nivelul unei organizații),

10 Securitatea informației (privind confidențialitatea, integritatea și
disponibilitatea datelor și informațiilor în cadrul sistemelor informaționale,
organizațiilor și rețelelor informatice), Managementul calității informației
(privind evaluarea și asigurarea calității datelor, informațiilor, produselor și
serviciilor informaționale), etc

În contextul progreselor tehnologice contemporane tot mai rapide ale
dispozitivelor electronice, domeniile de activitate vizate sunt practic
nelimitate – de la aplicații “de (larg) consum”, la domeniile medical, militar
și de securitate, la domeniile automatizărilor industriale, robotică,
inteligență artificială etc.

Se asigură astfel absolvenților Facultății de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologia Informației (FETTI) din Universitatea Politehnica din București
(UPB) anumite competențe specifice (prin cunoștințe, deprinderi, atitudini și
comportamente) adecvate cerințelor calificărilor actuale si de perspectivă,
dar și o pregătire științifică și tehnică modernă, de calitate și competitivă,
care să permită absolvenților angajarea lor rapidă pe piața globalizată a
forței de muncă și să accelereze edificarea Societății informaționale /
Societății bazate pe cunoaștere și în România.

Obiectivele cursului Bazele Științei informației (BSI)
A.Obiectiv general
Cunoașterea bazelor Științei informației care, alături de Tehnologiile
informației, reprezintă structura de rezistență a viitoarei societăți post-
industriale denumită Societatea informațională sau Societatea bazată pe
cunoaștere.

B.Obiective specifice
Pentru curs:
– cunoașterea detaliată a caracteristicilor informației și a unor metode de
evaluare a acestora
– cunoașterea proceselor informaționale de bază (generare, prelucrare,
stocare, transmitere, utilizare) și a unor metode de evaluare/ optimizare a
acestora
– cunoașterea unor concepte, metode, legi, modele și teorii specifice
Științei informației
– studierea aprofundată și aplicarea în viața universitară și post-
universitară a studențílor/ absolvenților a unor metode și tehnici specifice
Științei informației
Pentru aplicații (laborator):

11 – formarea unor deprinderi proficiente și inducerea unor comportamente și
atitudini proactive în scopul optimizării proceselor informaționale – de
exemplu prin comunicarea eficace și eficientă cu angajatorii și oamenii de
afaceri
– cunoașterea, utilizarea și evaluarea calității unor texte și website-uri

Cursul Bazele Științei informației (BSI) a fost elaborat și predat inițial, în
limba engleză, studenților la University of Pittsburgh, SUA, în cadrul unei
burse Fulbright Scholar (august 2000 – mai 2001) acordate autorului.

Ulterior, cursul Bazele Științei informației (BSI) a fost dezvoltat, adaptat și
predat de autor – în limba franceză – studenților de la Ecole nationale
superieure de l’electronique et de ses applications, ENSEA, din Cergy
Pontoise, Franța (2002, 2003) precum și – în limba engleză – studenților sud-
coreeni de la Chung-Ang University din Seul, Coreea de sud (2008), în
cadrul statutului ”Distinguished Invited Professor” acordat autorului.

Íncepând din anul universitar 2008-2009, cursul Bazele Științei informației
(BSI) a fost predat de autor, în fiecare an universitar, în limbile română și,
uneori, engleză, studenților Facultății de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologia Informației, FETTI, din Universitatea Politehnica din București
(UPB).

12

13 CAPITOLUL 1 – Date, informație, cunoștințe și calitatea lor

1.1 Informația și informarea – obiecte de studiu ale Știin ței
informației
1.1.1 Conceptul <informație/ informare>
Conceptul dual <informație/ informare> – așa cum a fost el înțeles în
decursul ultimelor decenii și în cadrul diferitelor domenii științifice și
tehnice – a prezentat mult timp un caracter confuz, heteroclit, ambiguu și
polivalent , menținându-și însă, în același timp, o valoare euristică
semnificativă .> [5]
Conceptul dual <informație/ informare> (<information> în limbile
franceză și engleză) – poate reprezenta “ un produs imaterial, o activitate, un
proces, o comunicare de la o persoană la alta, o transmitere a unui mesaj, o
modificare a unei imagini mentale, un răspuns la o întrebare, rezultatele
unei experiențe, un test, o caracteristică, frecvența primirii unor mesaje,
utilitatea răspunsului primit la o anumită întrebare sau consecințele unei
decizii.” [1]
Întrucât termenul <information> din limbile franceză și engleză se poate
traduce în limba română, mai nuanțat, atât prin <informație> (ca produs
imaterial) cât și prin <informare> (ca proces din care rezultă produsul
imaterial informațíe), este esențială o percepție adecvată, din context, a
acestei importante deosebiri [2].
De aceea, conceptul <știința informării> (adoptat de unii profesioniști din
bibliotecile României) nu este identic cu conceptul <știința informației >
ambele exprimând traduceri posibile, dar inegal valabile, ale conceptului
<information science>! Întrucât însă orice produs provine dintr-un proces,
dar nu toate procesele se finalizează cu un produs, este preferabilă logic
utilizarea conceptului <știința informației> [2].
În mod similar se pune problema și în cazul traducerilor în limba română
ale conceptelor <communication> și <knowledge> din limba engleză, prin
– respectiv – conceptele <comunicare> / <comunicație> și <cunoaștere> /
<cunoștințe> (Fig.1.1)

14 PROCES PRODUS
CUNOȘTINTE
(ECONOMIA
CUNOȘTINȚELOR)CUNOAȘTERE
(ECONOMIA CUNOAȘTERII)KNOWLEDGE
(KNOWLEDGE ECONOMY)COMUNICAȚIE
(ȘTIINȚA COMUNICAȚIEI)COMUNICARE
(ȘTIINȚA COMUNICĂRII)COMMUNICATION
(COMMUNICATION
SCIENCE)INFORMAȚIE
(ȘTIINȚA INFORMAȚIEI)INFORMARE
(ȘTIINȚA INFORMĂRII)INFORMATION
(INFORMATION SCIENCE)In limba română In limba engleză

Fig.1.1 – Traducerile duale în limba română ale conceptelor din
limba engleză <information>, <communication> și <knowledge>
corespund dualității proces – produs [2]

1.1.2 Cele 3 lumi ale filosofului Karl Popper
Conform filosofului Karl Popper [1], se pot pune în evidență trei lumi
distincte:
1) lumea obiectelor fizice,
2) lumea stărilor mentale, subiective,
3) lumea cunoștințelor obiective. (Această lume – reprezentată de
conținutul logic al diferitelor cărți, reviste și ziare – include: teoriile,
problemele, argumentele, ipotezele, miturile, paradigmele, deciziile, etc. ).
Cele mai uzuale suporturi fizice ale informației (ca produs imaterial) sunt:
documentul (produs material) și semnalul electric (produs imaterial).
Conform abordării lui K.Popper [1], informația/ informarea poate fi
considerată ca fiind concomitent un obiect fizic din prima lume
(documentele în sine), o stare mentală subiectivă din a doua lume
(imaginea mentală transmisă de documente) și/ sau un proces reprezentând
acțiunea celei de-a treia lumi asupra celei de-a doua lumi !
Astfel, atunci când o persoană citește sau privește un document, pe măsură
ce ea înțelege sensul celor citite/ privite, ea primește și recunoaște anumite
cunoștințe obiective , aparținând celei de-a treia lumi propuse de Popper .
Dacă acestea sunt noi pentru persoana în cauză, ele vor modifica starea sa
mentală (lumea a doua). O asemenea modificare se numește <informare >.

1.1.3 Alte semnificațíi posibile ale conceptului <informațíe>

15 a. Informația este o măsură a gradului de organizare al unui sistem , de
exemplu
– al unui mesaj (conform lui Shannon și Weaver) [1] sau
– al unei ființe (conform lui van Bertalanffy) [1].
b. Conform lui Boltzmann, informația poate fi considerată ca fiind o
măsură a entropiei (reprezentând aici gradul de dezorganizare a moleculelor
unui fluid dintr-un recipient). [1]
c. Conform lui Shannon, informația determină – prin informare –
reducerea incertitudinii unui <receptor>, cu privire la conținutul unui
mesaj emis de o sursă (denumită <emițător>) și transmis acestuia printr-
un <canal>.[1]

1.1.4 Concepte derivate din conceptul <informare>
Procesul de <informare > poate deveni proces de <dezinformare>,
<pseudo-informare> sau <contra-informare> atunci când sensul
conținutului informațional este deformat, modificat sau chiar suprimat (în
mod intenționat/ neintenționat și/ sau conștient/ inconștient).
În lumea contemporană, fenomenele de <suprasarcină informațională>
(<information overload>), <manipulare informațională> (<information
manipulation>) și de <hărțuire textuală / informațională > (<textual
harassment>) sunt tot mai frecvente și mai nocive.
Acestora li se adaugă fenomenele tot mai răspândite și vizibile ale
<birocrației > – excesivă, supra-dezvoltată, contraproductivă, etc. și ale
falsurilor informaționale publice denumite <fake-news>, <fake-journals>,
<fake-conferences> , etc.

1.1.5 Caracteristicile informației
De regulă, orice informație…. :
– … posedă anumite proprietăți cum ar fi: pertinență/ relevanță,
veracitate / veridicitate (este conformă adevărului cunoscut), fidelitate,
exhaustivitate, redundanță, complexitate, vechime/ vârstă etc.;
– …constituie obiectul anumitor activități : elaborare/ generare,
colectare, analizare, condensare/ sintetizare, utilizare, transmitere, stocare,
difuzare etc.;
– ….se supune anumitor fenomene [înțelegere (prin învățare),
memorare, uitare etc.] modele, legi și teorii ;
– … poate fi memorizată/ stocată la nivel individual (în creier) și la
nivel instituțional (prin biblioteci, fototeci, mediateci, centre de
documentare, baze de date, etc.);
– … poate fi utilizată imediat și reutilizată oricând este nevoie ;

16 – … se poate înregistra/ stoca pe un suport material stocabil (papirus,
pergament, țesături, hârtie, peliculă, disc fonografic, bandă magnetică,
compact disc (CD), DVD, suport biologic, suport magnetic, suport electric,
suport optic, etc.)
Toate aceste caracteristici ale informației pot fi abordate din diferite
perspective : temporală, istorică, economică, sociologică, legală,
semiologică, psihologică, tehnologică, cantitativă, calitativă, etc. viața cotidiană
INFORMAȚIA
CULTURALĂ
(Ex: literatura epică,
lirică, dramatică, etc.)INFORMAȚIA DE
PRESĂ SCRISĂ ȘI
AUDIOVIZUALĂ
(Ex: știri, vești etc.)Utilitate implicită
(scopuri: agrement,
educare, informare
etc.)INFORMAȚIA
SPECIALIZATĂ
(Ex: informații științifice,
tehnice, economice
etc.)INFORMAȚIA
PRACTICĂ
(Ex: buletinul
meteorologic, mersul
trenurilor, cursul valutar)Utilitate explicită
(scopuri: aplicare în
practică, instruire,
informare etc.)UTILITATEA
INFORMAȚIEIDurabilă sau
permanentă
[ani, decenii, secole]Efemeră
[ore, zile]DURATA DE VIAȚĂ A
INFORMAȚIEI
Fig.1.2 – O clasificare a informațiilor din viața cotidiană,
in funcție de proprietățile lor <utilitate> si <durata de viață> [2]

1.1.6 Proprietatea <relevanță> a informațíei
Conceptul <relevanță> și calificativele <relevant> / <irelevant> au mai
multe semnificații, în funcție de domeniul în care se aplică.
În Știința informației , <relevanța> reprezintă “ o măsură a gradului în
care un obiect dat (fișier, pagină web, înregistrare dintr-o bază de date, etc.)
corespunde cu ceea ce caută un utilizator de informație. ” [2] Astfel,
<relevanța> este și un indicator care arată cât de bine se potrivește un
document sau un set de documente (de regulă obținute în urma unei căutări)
nevoilor de informare ale utilizatorilor lor.
De exemplu, dacă în urma căutării unui cuvânt (cu ajutorul unui motor de
căutare), acesta apare într-o anumită pagină web, pagina respectivă este
considerată a fi <relevantă> pentru “interogarea de căutare” a cuvântului
respectiv.
Valoarea <relevanței> unei anumite pagini web se calculează pe baza
numărului de apariții ale cuvântului respectiv în acea pagină. Paginile web

17 astfel găsite sunt, de regulă, prezentate în ordinea descrescătoare a
valorilor <relevanței> , astfel măsurate.
În Teoria cunoașterii , termenul <relevanță> este asociat cu informația
folositoare/ utilă care are o valoare predictivă și poate constitui suportul
unei decizii necesare.

1.1.7 Proprietatea <pertinență> a informațíei
Termenul <pertinență> și calificativul <pertinent> au semnificații
apropiate, dar diferite, de cele ale termenului <relevanță> și calificativului
<relevant>.
De exemplu, un răspuns este <pertinent> (în sens de “la obiect” ) dacă se
referă la toate elementele întrebării care l-a generat și conține suficiente
detalii și/ sau argumente.
În general, un obiect are <pertinență> (este <pertinent>) dacă el este
adecvat integral scopului său.
Într-o conversație, aceasta este <pertinentă> dacă ea are un conținut
adecvat/ potrivit/ convenabil subiectului abordat și include argumente
relevante și credibile, eventual convingătoare.

1.1.8 Scopurile posibile ale informației / informării
O informație se elaborează/ generează, se transmite și se utilizează, de
regulă, cu un anumit scop final – ca, de exemplu: creșterea vânzărilor (prin
publicitate), comunicarea internă/ externă (prin serviciul "Relații publice"),
educare și/ sau instruire ( în școli și universități, mai ales), fundamentarea
proceselor decizionale (în organizații), divertisment, propagandă,
diversiune, manipulare, etc.
Pe lângă unul sau mai multe scopuri finale , o informație posedă și un
scop primar, întrucât orice informație are întotdeauna un anumit sens, mai
mult sau mai puțin evident. Este vorba de o anumită semnificație transmisă
unei ființe conștiente, prin intermediul unui mesaj (fixat pe un suport spațio-
temporal adecvat: un document, un semnal electric, un semnal optic etc.)
Acest scop primar al informației – indiferent de natura scopului final al
informației – implică deci descoperirea și înțelegerea semnificației reale a
mesajului transmis, altfel spus, cunoașterea.
Nici în cazul informației, nu trebuie confundat scopul acesteia
(cunoașterea) cu mijlocul utilizat pentru realizarea lui (suportul
informațional).
În situațiile în care acest scop final nu există, avem de-a face cu
fenomenul "informării de dragul informării “ (inutil și formal, dar costisitor
și generator de ineficiență). El nu trebuie confundat cu informarea efectuată
din simplă, dar omenească dorință (de regulă și plăcere) de-a cunoaște, de-a

18 fi informat, de-a fi la curent cu actualitatea și/ sau cu rezultatele
cercetărilor dintr-un anumit domeniu. [2]

1.2 Prin informațíe spre cunoaștere și comunicare
1.2.1 Prin informație, de la date la cunoștințe și de la evenimente la
ințelepciune
Conform Modelului D-I-C-ÎNȚ din Fig.1.3, prin colectarea de DATE
(numerice, literale) din EVENIMENTELE EV ale realității înconjurătoare,
prin procese P adecvate, se poate obține INFORMATIE – din care, prin alte
procese P adecvate, se pot obține CUNOSTIINȚE și apoi
ÎNȚELEPCIUNE…
D
DateI
InformațieC
CunoștințeP PEV
D = Date = fapte brute (rezultate din evenimentele EV)
I = Informație = date organizate (ce? cine? când? unde? cât ?)
C = Cunoștințe = informație înțeleasă (de ce? cum? pentru ce? în ce scop?)
ÎNȚ. = Înțelepciune = cunoștințe + principiile lor (de ce? pentru ce? – aprofundat )
P = Proces (DE DEFINIT, INTRODUS SUB CONTROL, EVALUAT, etc.)
NOTĂ : prin acumulare de cunoștințe – și nu de informații ! – se poate ajunge la un anumit nivel
de înțelepciune.ÎNȚ.
ÎnțelepciuneP
Fig.1.3 – Modelul D-I-C -ÎNȚ (prin informație, de la date la cunoștințe
și de la evenimente EV la ințelepciune) [1],[2],[3]

Conceptele <Date> ( Data), <Informație> ( Information ), <Cunoștințe>
(Knowledge ) și <Înțelepciune> ( Wisdom) au următoarele semnificații:

<DATE> (D) =
= Fapte brute (colectate din evenimentele realității, EV)
= Elemente fără referințe la spațiu și timp (fiind “scoase din context”
semnificația lor este nulă sau redusă)
– Datele necesită asocierea – cu cifre, cuvinte – pentru a avea
semnificație (dar asocierile posibile depind de asocierile deja realizate în
trecut !). Contextul obținut prin asocierea Datelor reprezintă <conjunctura>
și generează semnificație.

19

(a) (b)
Fig.1.4 – Exemple de DATE: a) simboluri grafice;
b) simboluri literale (alfanumerice)

<INFORMAȚIE> (I) =
= Date organizate (ca răspunsuri la întrebările simple: Ce? Cine?
Când? Unde? Cât?)
= Date + context + perspectivă
= Date asociate pe baza înțelegerii relațiilor existente între ele dar fără
să ofere înțelegerea <cauzei> (de ce DATELE sunt ceea ce sunt?) și a
<modului> (în care DATELE vor evolua), dar depinzând mai puțin de
context.
= Ansamblu de date organizate astfel încât să fie cât mai bine înțelese și
să devină CUNOȘTINȚE.
= Element component al CUNOȘTINȚELOR care, înainte de-a fi
înțeles, poate fi transmis, stocat și păstrat, prin intermediul unui suport
informațional și al unui cod de identificare
= Set de date, idei, descoperiri și/ sau creații realizate și transmise de
ființe sau obiecte.
– I. are tendința de-a fi relativ statică în timp și liniară prin natura sa
– I. depinde de context mai puțin decât DATELE
– Într-un context dat, I. are o semnificație specifică ce poate fi
comunicată, stocată și păstrată prin intermediul unui suport informațional
(material sau imaterial) și al unui cod de identificare .

<CUNOȘTINȚE> (C) =
= Informație înțeleasă (ca răspunsuri la întrebările complex: De ce?
Cum? Pentru ce?/ În ce scop? )

20 = Informație înțeleasă prin <model> și implicațiile sale (<model> =
relație a relațiilor care generează consistență și completitudine relațiilor), cu
tendință de auto-contextualizare și capacitate de-a genera un nivel ridicat
de fiabilitate și predictibilitate.
– C. au tendința de-a se auto-contextualiza
– C. generează un nivel ridicat de fiabilitate și predictibilitate

<ÎNȚELEPCIUNE> (ÎNȚ.) =
= Ansamblu de CUNOȘTINȚE bazate pe principii, discernământ,
perspicacitate
= Cunoașterea a ceea ce este adevărat sau drept , dublată de
raționament corect, de regulă. în scopul acționării ; discernământ,
perspicacitate ; calitatea/ situația / starea cuiva de-a fi înțelept
– ÎNȚ. se poate obține treptat, în timp, stabilind noi și noi răspunsuri –
tot mai raționale, aprofundate, detaliate și continuu actualizate – la
întrebările complexe aferente cunoștințelor : De ce? Cum? Pentru ce?/ În
ce scop?)
– ÎNȚ. apare atunci când persoana receptoare a informației înțelege și
descoperă principiile fundamentale ale cunoștințelor (<adevăruri eterne>)
– ÎNȚ. tinde să-și creeze propriul context
– Prin acumulare treptată de cunoștințe ( nu de informație!) se poate
ajunge la un anumit nivel de î nțelepciune.
GRADUL DE
INDEPENDENȚĂ
FAȚĂ DE CONTEXT
GRADUL DE
PROFUNZIME A
ÎNȚELEGERIIxxXX
INFORMAȚIE
DATECUNOȘTINȚEÎNȚELEPCIUNE
RELAȚIIMODELEPRINCIPII
EVOLUȚIA
ÎNȚELEGERII

(a)

21

(b) [https://link.springer.com/referenceworkentry/10.1007%2F978-1-4020-
5614-7_685 ]
Fig.1.5. – Evoluția procesului de înțelegere – în spațiul continuum-ului
D-I-C-ÎNȚ (date-informație-cunostințe-ințelepciune) [4]

REMARCĂ: Practicile unor elevi și studenți de-a copia și de-a învăța
« pe de rost » sau « pe dinafară » , anumite texte, formule, etc. – doar pentru
a le reproduce în teze sau la examene, dar fără să înțeleagă semnificația și
valoarea – sunt modalități ineficiente, uneori chiar contraproductive, de
“învățare”, prin care nu se poate ajunge la înțelepciune, întrucât aceasta
este generată de acumularea cunoștințelor (ca informații înțelese), nu și a
informației. A se vedea alternativele prezentate în Cap.6.

In Fig.1.5.a este reprezentată evoluțía procesului de înțelegere în timp –
în spațiul axelor < Gradul de independență față de context > și <Gradul de
aprofundare/ profunzime a înțelegerii > pe o axă cu înclinare variabilă –
succesiv, de la DATE la INFORMAȚIE și CUNOȘTINȚE (venind din
trecut, pe baza înțelegerii, învățămintelor și experienței acumulate), apoi la
INȚELEPCIUNE (orientată spre viitor, cu aplicațiile și noutățile sale), prin
adăugarea succesivă de RELAȚII, MODELE și PRINCIPII adecvate (în
cadrul celor 3 procese P incluse în Fig.1.3.).
Pașii de parcurs în această evoluție a procesului de înțelegere , pe axa
verticală < Gradul de independență față de context > includ, succesiv,
pornind din origine: 1.Colectarea datelor/ elementelor, 2.Conectarea/
relaționarea datelor/ elementelor, 3.Integrarea datelor/ elementelor într-o
structură, 4.Conectarea/ relaționarea structurilor.
Pașii de parcurs în această evoluție a procesului de înțelegere , pe axa
orizontală < Gradul de aprofundare/ profunzime a înțelegerii > includ,

22 succesiv, pornind din origine: 1.Cercetare, 2.Asimilare, 3.Acțiune/
Experimentare, 4.Interacționare, 5.Reflectare/ Meditare.
În Fig.1.5.b se observă că, pe măsură ce se parcurge continuum-ul D-I-C-
ÎNȚ, scad cantitatea de informație și dimensiunile contextu lui dar cresc
semnificația, valoarea, complexitatea și aplicabilitatea D-I-C…

A.EXEMPLE de componente ale fluxului D-I-C-Inț.
– Informație  descrieri, definiții, perspective ( ce? cine? unde? când? )
– Cunoștințe  strategii, practici, metode, abordări ( cum? de ce? pentru
ce?)
– Înțelepciune  principii, discernământ, perspicacitate, morală (de ce?
pentru ce?)

B.EXEMPLE de componente ale fluxului D-I-C-Inț. in relația cu
băncile:
– Date  cifre posibile (valori absolute sau relative) – de ex.: dobânzi,
taxe, comisioane bancare)
– Informație  cifre specifice unei anumite bănci și/ sau unui anumit
produs/ serviciu bancar (de ex.: dobânzi, taxe, comisioane bancare ale BCR
la depozitele in valută)
– Cunoștințe  cifre calculate (de ex. soldul contului unei persoane
fizice/ juridice, după un an, cunoscând soldul inițial și rata dobânzii (<
model>)
– Înțelepciune  acțiuni ale căror rezultate încurajează continuarea/
dezvoltarea/ progresul, întrucât generează creștere (deși orice creștere este
limitată cel puțin în timp ) sau decid acțiuni corective/ preventive (deși
caracteristicile creșterii și efectele deciziilor pot fi anticipate/ percepute doar
după un interval de timp de la apariția cunoștințelor)

C.EXERCIȚII – EXEMPLE de flux al evoluției D-I-C-Inț. în
Electronică :
– Explicați evoluția continuum-ului D-I-C-Inț. în procesul de formulare a
Legii lui Ohm
– Explicați evoluția continuum-ului D-I-C-Inț. în procesele de formulare a
Legilor lui Kirchhoff

In Fig.1.6 este reprezentată evoluțía procesului de înțelegere prin fluxul
D-I-C-Inț – în spațiul axelor < Integrare > și <Diferențiere > – pe o dreaptă cu
înclinare variabilă, în limitele complexității, astfel încât fluxul să nu devină
prea COMPLICAT sau prea BANAL.

23 <COMPLEXITATE> înseamnă gradul în care “ceva” este simultan
diferențiat și integrat „ (deoarece cu cât “ceva” este simultan mai diferențiat
și mai integrat, cu atât acel “ceva” este mai complex)
Diferențiere fără integrare înseamnă “COMPLICAT”. Integrare fără
diferențiere înseamnă “BANAL”. Un just echilibru ar trebui păstrat între
aceste extreme.
De reținut : “ Persoana care știe «cum» va avea întotdeauna o slujbă. Iar
persoana care știe «de ce» va fi întotdeauna șeful primei persoane ! "
(Diane Ravitch, profesor american)

DIFERENȚIERE
INTEGRAREXXXX
BANALCOMPLICAT
FLUXUL D –I – C –INȚ.LIMITELE
COMPLEXITĂȚII
Fig.1.6. – Fluxul D-I-C-Inț. si evoluția sa în limitele complexității [4]

1.2.2 Informațíe și cunoaștere
<Cunoașterea> reprezintă acțiunea/ procesul de-a cunoaște , iar
<cunoștințele> sunt rezultatul acestui proces. Cunoașterea conduce la
obținerea unei percepții – mai mult sau mai puțin profundă și veridică – a
realității înconjurătoare.
<Cunoașterea > reprezintă o acțiune prin care spiritul uman percepe și
înțelege un obiect, un fenomen, o situație ; a-ți forma o idee despre ceva/
cineva; a lua cunoștință de ceva (fenomene, obiecte, persoane,etc.) ;
familiarizare cu ceva/ cineva
<Cunoașterea științifică > înseamnă o înțelegere exactă și completă a
unui ansamblu de fenomene, obiecte, persoane, etc.

24 <Cunoștințele > sunt informații organizate și coerente ce au fost înțelese
și evaluate de persoane apte .
<Știința> este un sistem de relații structurale și experimentale bazate pe
un sistem coerent, organizat și structurat de cunoștințe .
Nivelul <cunoștințelor> privind un anumit subiect, la un moment dat,
poate fi reprezentat printr-un ansamblu de concepte între care există anumite
relații. Aceasta este imaginea noastră mentală despre subiect .
Atunci când constatăm o deficiență sau o anomalie în cadrul acestui
subansamblu, ne aflăm în situația de " cunoaștere insuficientă " din care
încercăm să ieșim prin obținerea de noi informații, generatoare de noi
cunoștințe. Se ajunge astfel la un nou nivel de <cunoștințe>…
Acest proces este reprezentat în mod sintetic de ecuația fundamentală a
științei informației (Brookes) [5]:

K(S) + ðK = K(S + ðS)
î
ðI
în care: K(S) = nivelul inițial de cunoștințe;
K(S + ðS) = noul nivel de cunoștințe;
ðK = cunoștințele suplimentare extrase din aportul
de informație ðI;
ðS = efectul modificării nivelului de cunoștințe .

In anumite procese, mai ales decizionale, avem nevoie mai ales de
informație inteligentă ,
INFORMAȚIA INTELIGENTĂ este….
– …. acea informație fiabilă, pertinentă și clară care răzbate din
multitudinea invadatoare de informații mediocre și amorfe ce ne sunt
transmise zilnic pe diferite canale. Ea răspunde direct, complet și în detaliu
unor întrebări reale, fie ele explicite sau implicite.
– ….mai presus de orice, o informație utilă practic pe care se poate baza
procesul de elaborare a deciziilor. În asemenea circumstanțe, decizia rezultă
de la sine, în mod firesc, din informațiile avute în vedere.
– ….adaptabilă întrucât ea creează premisa abordării unei anumite
situații din diferite unghiuri și puncte de vedere, astfel încât chiar dacă, de
exemplu într-o anumită discuție, nu deținem adevărul absolut, vom putea
oferi măcar unele fațete ale sale.

CUNOAȘTEREA este …
– Un proces definitoriu și fundamental al spiritului uman.

25 – Un proces prim prin care conștiența de realitate (în care subiectul poate
acționa, experimenta, evalua și conclude asupra consecințelor) și conștiența
de sine apar în subiect, raportându-le la sine și la lumea sa…. (<Realitatea>
poate fi definită ca fiind un spațiu obiectual-interactiv, caracterizat prin
structură, corelare cauzală, proprietăți și evenimente.)…
– O stare procesantă a unui sistem informațional cuplat cu un ambient
realitate, care își poate construi reprezentări modale și strategii predictive
asupra dinamicii ambientului și poate dezvolta acțiuni transformante,
utilizante si evaluante în ambientul modelat.
– O relație perceptuală, gestuală, lingvistică sau mixtă a sistemului cu
realitatea” (în cadrul unei perspective interactive).

CUNOAȘTEREA DE TIP UMAN presupune intenționalitate, raționalitate
și evaluare.
– Intenționalitatea definește predeterminarea acțiunii în real prin
construcția unui model de acțiune în mintea subiectului.
– Raționalitatea definește căutarea, identificarea, explicitarea cauzală și
utilizarea tuturor formelor, proprietăților și relațiilor între proprietăți, care
permit subiectului să realizeze o anume transformare de stare în realitate sau
să explice cauzal o anume stare observată ori construită experimental.
– Valorizarea este consecința evaluării utilității rezultatelor dobândite
printr-o anume cunoaștere, printr-o acțiune configurantă sau explicantă
cauzal de modalitate.
Calitatea cunoașterii depinde de instrumentele conceptuale și
experiențiale utilizate pentru dobândirea și folosirea ei. Fiecare domeniu al
cunoașterii are obiecte proprii, reguli generative proprii și strategii
evaluante si utilizante proprii, dintre care unele sunt accesibile majorității
iar altele sunt extrem de tehnice formal sau subtil realizante estetic de unde
rezultă necesitatea și utilitatea cunoașterii interdisciplinare și pluri- (sau
multi-) disciplinare.
Cunoașterea culturală operează cu variabile ambigue ca, de exemplu:
valorile, atitudinile, emoțiile, contactele, cooperările și conflictele umane.

1.2.3 Informare și comunicare
<Comunicarea> reprezintă acțiunea/ procesul de-a comunica, adică de-a
transmite semnificația unei informații, între cel puțin doi parteneri, prin
intermediul unui cod alfanumeric (de exemplu un limbaj) [1],[2].
Robert Escarpit [5] consideră comunicarea ca fiind “ o acțiune având
drept rezultat un produs imaterial – <informația >”. Dar aceasta provine și
din procesul <informare>. De fapt, efectul/ rezultatul <comunicării>, ca
proces, este produsul imaterial denumit <comunicație>.

26 Comunicarea reprezintă, în același timp, și a doua etapă a <ciclului
informației> în sistemul de cercetare științifică (Fig.1.6).

PROVERBE, CUGETĂRI și CITATE REMARCABILE –
privind informația, cunoașterea și comunicarea

-“Repetitio est mater studiorum” (lat.) / Repetiția este mama învățăturii
-“Qui scribit bis legit” (lat.) / Cel care scrie citește de două ori
-“Scripta manent, verba volant” (lat.) / Scrisul rămâne, vorbele zboară
-“Fac și înțeleg, văd și-mi amintesc, aud și uit” (proverb chinezesc)
– “Fii atent la gândurile tale, pentru că ele vor deveni cuvinte.
Fii atent la cuvintele tale, pentru că ele vor deveni fapte.
Fii atent la faptele tale, pentru că ele vor deveni obiceiuri.
Fii atent la obiceiurile tale, pentru că ele vor deveni caracterul tău.
Fii atent la caracterul tău, pentru că el va deveni DESTINUL TĂU”
(anonim).
-“Knowledge is power” (eng.) / Cunoașterea/ cunoștințele înseamnă
putere (Francis BACON)
-“Cea mai bună școală este aceea în care poți învăța mai întâi CUM să
înveți” (Nicolae IORGA)
-“Cei care au privilegiul de-a ști au datoria de-a acționa” (Albert
EINSTEIN)
-“Știința noastră este o picătură, ignoranța noastră – un ocean.”
(W.JAMES)
– “Comunicarea este știința sufletului.” (A.SCHOPENHAUER)
– “Cunoașterea prin intuiție n-are nevoie de îndrumător, n-are trebuință
să se sprijine pe
nimeni și nici nu va lua cu împrumut ochii altuia, de vreme ce-i are în
frunte pe ai săi proprii, sănătoși.” (Benedetto CROCE),
-“Nimeni pe lume nu poate ajunge să cunoască tot, dar acela care se
știe inzestrat și-și dă seama cât îi merge mintea, este dator să năzuiască
a cunoaște cât mai multe cu putință” (Giacomo CASANOVA),
– “Un om trebuie să păstreze mica mansardă a creierului său înțesată
cu toată mobila pe care probabil o va utiliza, iar restul poate fi
depozitat în debaraua bibliotecii sale de unde îl poate lua dacă și când
are nevoie.” (Arthur CONAN DOYLE),
– “Dacă un om începe cu certitudini, va sfârși plin de îndoieli, dar de se
va mulțumi să înceapă cu îndoieli, va ajunge în cele din urmă la
certitudini.” (Francis BACON),

27 – “Cunoaște-te pe tine însuți foarte bine dar, pentru a începe să faci
ceva în viață, nu trebuie să aștepți până când te vei cunoaște foarte
bine. In caz contrar, această lozincă ar deveni pentru oricine un epitaf.”
(Lucian BLAGA),
– “Cea mai ingrată situație când vrei să cunoști un om de oarecare
complexitate este aceea de-a trăi zilnic în apropierea lui.” (George
CĂLINESCU),
– “Tot ceea ce lărgește sfera capacităților umane, tot ce îi arată omului
că poate face ceea ce el credea că nu poate, este de preț.” (James
BOSWELL).
– “Ca să izbutești, trebuie mai ales să știi să cunoști oamenii, să le
ghicești sufletul, să descoperi în darul zâmbetului lor, gândul ascuns.”
(Giovanni BOCCACIO)
– “Dacă suferința n-ar fi un instrument de cunoaștere, sinuciderea ar fi
obligatorie .” (Emil CIORAN)
– “Cel mai sigur procedeu de-a ascunde celorlalți limitele propriilor
cunoașteri este acela de-a nu le depăși.” (Giacomo LEOPARDY)
– “Setea de cunoaștere și setea de bogăție cresc pe măsură ce se
acumulează.” (Laurence STERNE)
– “Este peste putință să cunoști sufletul, sentimentele și gândurile unui
om, dacă nu l-ai văzut dispunând de putere și aplicând legile.”
(SOFOCLE)
– "Din ințelegerea corectă derivă gândirea corectă/ Din gândirea
corectă deriv ă vorbirea corectă/ Din vorbirea corectă derivă acțiunea
corectă/ Din acțiunea corectă derivă un mod de via ță corect/ Din
modul de viață corect derivă efortul corect/ Din efortul corect derivă
atenția corectă/ Din atenția corectă derivă concentrarea corectă/ Din
concentrarea corectă derivă înțelepciunea corectă/ Din ințelepciunea
corectă derivă eliberarea corectă" (BUDDHA)

1.3 Modele de bază ale proceselor implicând informația
1.3.1 Ciclul informației (<modelul social>)
In sistemele economice este bine cunoscut <ciclul produsului> ca
succesiune iterativă a etapelor PRODUCȚIE – DISTRIBUȚIE – CONSUM
(etape ale ciclului produsului, Fig.1.7.). In mod similar, se poate pune în
evidență <ciclul informației> ca succesiune iterativă a etapelor
CONSTRUIRE/ GENERARE – COMUNICARE – UTILIZARE (etape ale
ciclului informației, Fig.1.7.).
Cele trei procese specifice <ciclului informației> (evidente, de exemplu,
în sistemul cercetării științifice) – 1. Construirea/ generarea informației,

28 2.Comunicarea informației și 3.Utilizarea informației – se condiționează
succesiv și se pot repeta la infinit.[2]
In sistemul cercetării științifice, 1.Construirea/ generarea informației
poate însemna generarea unor noi cunoștințe științifice/ tehnice care vor
deveni – după înregistrarea lor pe un document, sub formă analogică sau
numerică – informații științifice/ tehnice, ce urmează a fi communicate ;
2.Comunicarea informației (pentru a fi utilizată) ; 3. Utilizarea informației .

1
2
3 UTILIZARE CONSUM3COMUNICARE DISTRIBUȚIE2CONSTRUIRE/
GENERAREPRODUCȚIE1< Ciclul
informației >
în sistemul
cercetării
științifice< Ciclul
produsului >
în sistemul
economicETAPE
Fig.1.7 – Locul COMUNICĂRII in cadrul <ciclului informației> [1],[2]

Acest < ciclu al informației > reprezintă de fapt un model social
comparabil cu un alt model, modelul fizic , mult mai bine cunoscut, din
Teoria (Transmisiunii) Informației (Fig. 1.8).

1.3.2 Modelul clasic Shannon – Weaver – Wiener al proceselor de
transmitere a informației (< modelul fizic >)
Conform acestui ultim model (Fig.1.8), sursa informației din EMIȚĂTOR
transmite un mesaj m destinatarului/ utilizatorului din RECEPTOR prin
intermediul unui semnal s (de regulă electric, dar poate fi optic, magnetic,
etc.), transmis printr-un canal de transmisie în care, peste semnal, se
suprapun perturbațiile p care fac ca mesajul recepționat (m’) să fie diferit
de mesajul emis (m).
Reacția informațională (sau <feedback>-ul) este facultativă dar este
foarte utilă deoarece permite ameliorarea calității transmisiei, reducând
diferențele posibile între mesajul emis (m) și mesajul recepționat (m’ =
m+p).

29 (< modelul fizic>)
Modelul Shannon – Weaver – Wiener
EMIȚĂTORRECEPTORCANAL DE TRANSMISIE
REACȚIE INFORMAȚIONALĂmp
s s’m’
EMIȚĂTORUL conține sursa mesajului “m”
și traductorul care transformă mesajul “m” în semnalul “s” .
RECEPTORUL conține destinatarul/ utilizatorul mesajului “m’ ”
și traductorul care transformă semnalul “s’ ”în mesajul “m’ ”
1.8. – Modelul clasic Shannon – Weaver – Wiener [1],[2]

De remarcat că nu trebuie confundată <comunicarea> (ca transmitere a
semnificației) cu <transmiterea informației> (ca transport de energie)
[1],[2],[3].
Conform francezului Le Coadic [5], " Constatăm existența unei confuzii
conceptuale constând din faptul că se consideră a fi analoge conceptul
<informație> din teoria matematică a transmisiei semnalelor electrice
(Teoria informației, Teoria Transmisiunii Informației) și conceptul
<informație> specific proceselor de comunicare umană . Mergând pe
urmele lui Shannon și Weaver, toți cercetătorii din domeniul comunicării –
de la Moles la Atlan, trecând prin reprezentanții școlii franceze de știința
comunicării – au fost victime sau complici ale/ ai unor erori devenite
posibile datorită acestei confuzii.”
“Deși teoria și conceptul trio-lui Shannon-Weaver-Hartley sunt
predominante, consider că definiția dată de ei conceptului <informație> nu
este corectă . De fapt, măsurarea entropiei informaționale este posibilă doar
în cazul simbolurilor și al semnalelor , dar nu are nimic în comun cu
semnificația . Și astfel s-a ajuns să se studieze comunicarea umană după
modelul transmisiei semnalelor electrice, ceea ce face ca o asemenea
comunicare să fie autoritară, directivă, unidirecțională . În plus, s-a ajuns
astfel să se confunde <comunicarea>(ca transmitere de semnificație) cu
<transmiterea informației> (ca transport de energie)”. [5]
“Dacă, în cercetarea științifică, <analogia> rămâne un concept
interdisciplinar avantajos care facilitează transferul ideilor dintr-un
domeniu în altul, tot <analogia> poate bloca, mult timp, înțelegerea unui
fenomen. De aceea, eu sunt de părere că a considera comunicarea

30 informațiilor ca fiind un fenomen analog celui al transmisiei unui semnal
electric poate conduce la consecințe regretabile (….)" [5]
De fapt, Școala de la Palo Alto (California, SUA) a dezvoltat ulterior
Teoria comunicării interactive care încearcă să explice schimbul de
informații între două sau mai multe persoane ca fiind rezultatul interacțiunii
lor într-un context dat . Astfel, comunicarea interumană nu mai poate fi
considerată astăzi ca fiind "autoritară, directivă, unidirecțională ".

1.4 Măsurarea cantității și a fluxului de informație
1.4.1 Cantitatea de informație și măsurarea ei
În anul 1948, americanul Claude Shannon a pus bazele comunicațiilor
digitale de astăzi prin conceperea Teoriei Informației conform căreia
informația este un concept fizic, iar problema sa esențială constă în
creșterea randamentului canalului, simultan cu reducerea efectului
perturbațiilor asupra semnalului electric transmis prin canal (Hartley).
El a arătat că, pentru a măsura cantitatea de informație , este necesar să se
recurgă la Teoria probabilităților și la Statistica matematică.
Conform <modelului fizic> al sistemului de transmisie a informației din
Teoria (transmisiunii) informației (Fig.1.8), mesajul m emis de sursa de
informație din EMIȚĂTOR este transformat în semnalul s și transmis prin
canalul de transmisie, destinatarului / beneficiarului informației din
RECEPTOR . Semnalul s – de regulă sub forma unei mărimi electrice,
acustice, optice, variabile continuu sau binare – este simultan suport și
vehicul al informației de transmis, mesajul m . Dar, la destinatar, datorită
perturbaț iei p existente pe canal, ajunge suma m+p, o combinație a
mesajului m cu perturbația p (având, prin natura sa, un aspect aleatoriu).
De fapt, în sistemele de comunicare, aspectul imprevizibil al anumitor
fenomene are în principal două origini distincte:
– cunoașterea incompletă a stării sistemului (datorită necesității practice
de a studia fenomenele doar la nivel macroscopic) – ignorând de exemplu:
zgomotul termic în circuitele electronice;
– ignorarea a priori de către destinatar a formei exacte a mesajului emis
de sursă și a variației sale în timp (scopul transmisiei mesajului fiind tocmai
cunoașterea acestora de către destinatar).
Semnalul este o manifestare fizică ( undă electromagnetică, undă
acustică etc.) capabilă să se propage printr-un mediu dat. Teoria semnalelor
oferă un instrument matematic adecvat prin modelarea comportării unor
astfel de semnale: procesele aleatoare . De fapt, această teorie se bazează pe
modelarea probabilistică a fenomenelor fizice imprevizibile.

31 Pentru studierea fenomenelor fizice imprevizibile se utilizează, de regulă,
Teoria probabilităților . Prin definiție, probabilitatea p de realizare a unui
eveniment este determinată de raportul dintre numărul n al cazurilor
favorabile și numărul N al cazurilor posibile : p = n / N. De exemplu, în
procesul de lansare a unui zar, apariția oricăreia din cele 6 fețe ale sale
reprezintă un eveniment.
Observație: În Teoria probabilităților termenul < eveniment> se referă la
“producerea/ neproducerea unui fenomen ”, pe când în Jurnalistică el
semnifică “ o întâmplare importantă ” (a cărei importanță rezultă din
contextul acesteia). [5]
Presupunând că, într-o anumită situație se pot produce N evenimente
diferite, echiprobabile, probabilitatea realizării unui singur eveniment este
p = 1/ N. De fapt, realizarea unui eveniment din cele N posibile înseamnă
obținerea unei informații ! Această informație este cu atât mai importantă
cu cât evenimentul realizat este mai imprevizibil (și are, deci, o probabilitate
mai redusă). Prin definiție, informația obținută în acest caz este:

i = + log 1/p = – log p = log N
(Notă: S-a avut în vedere "funcția logaritm", pentru a asigura informației
proprietatea de aditivitate.)

Cantitatea de informație conținută de un mesaj variază deci în raport
invers proporțional cu logaritmul probabilității sale.

In această formulă , informația medie furnizată de SURSA DE
INFORMAȚIE reprezintă ceea ce se numește în Termodinamică entropia H
(unde pi = probabilitatea mesajului "i" ) care permite evaluarea reducerii
energiei necesare unui sistem.
Pe de altă parte, entropia unui sistem este o măsură a gradului său de
dezordine.
În Teoria informației, entropia indică gradul de incertitudine/
nedeterminare al unei SURSE DE INFORMAȚII. Dar entropia măsoară
doar raritatea unui mesaj și nicidecum conținutul său informațional.
Alte tipuri de măsurări – semantice, logice etc. – sunt actualmente
posibile și pot fi utilizate pentru a evalua valoarea și eficacitatea
informațională ale unui text, de exemplu. 
n
ii ippH
1log

32 Măsurarea activităților de construire, comunicare și utilizare a
informației constituie obiectul INFOMETRIEI, în timp ce măsurarea
activităților de gestionare a documentelor reprezintă obiectul
BIBLIOMETRIEI.
Printre mărimile infometrice fundamentale se numără <cantitatea de
informație>, a cărei unitate de măsură este BIT-ul.
Informația este deci și o măsură a gradului de incertitudine ce depinde
de probabilitatea de apariție a unui eveniment din N evenimente posibile.
Deoarece N = 2 reprezintă cazul cel mai simplu, unitatea de măsură a
cantității de informație este reprezentată – prin convenție – de informația
i(x) obținută prin realizarea unui eveniment dintre două evenimente
echiprobabile x1 și x2. Ea se numeste BIT….A nu se confunda cu BYTE
(octet) = 8 BITI!

i (x1) = i(x2) = + log 2 1/0,5 = log 2 2 = 1 BIT (b)

BIT-ul reprezintă logaritmul în bază 2 din numărul de 2 evenimente
posibile (întrucât se alege un eveniment din 2 posibile).

Multiplii BIT- ului pot fi:
1 BYTE (OCTET) = 1B = 8 BIȚI (8b)
1 CUVÂNT = 16 BIȚI (16b)
1 KILOBYTE (KB) = 1 KILOOCTET = 103 B
1 MEGABYTE (MB) = 1 MEGAOCTET = 1000 KB = 103 KB = 106 B
1 GIGABYTE (GB) = 1 GIGAOCTET = 1000 MB = 103 MB = 106 KB =
109 B
1 TERABYTE (TB) = 1 TERAOCTET = 1000 GB = 103 GB = 106 MB =
109 KB =1012 B
1 PETABYTE (PB) = 1 PETAOCTET = 103TB = 106 GB = 109 MB =
1012 KB = 1015 B
1 EXABYTE (EB) = 1 EXAOCTET = 106TB = 109 GB = 1012 MB =
1015 KB = 1018 B
1 ZETTABYTE (ZB) =1 ZETTAOCTET =109TB = 1012GB = 1015 MB =
1018 KB =1021 B
1 YOTTABYTE (YB) = 1 YOTTABYTE = 1012TB = 1015 GB = 1018
MB= 1021KB =1024 B

33 1.4.2 Explozia informațională
Cantitatea de informație produsă, comunicată, stocată și utilizată în toată
lumea a înregistrat, în decursul secolelor, mai ales în ultimul, o creștere
continuă de tip exponențial.
Prin apariția și dezvoltarea scrisului, comunicarea informației nu s-a mai
efectuat doar pe cale verbală, ci, din ce în ce mai mult, și pe cale scrisă. În
consecință, cantitatea de informații aflate în circulație a crescut substanțial –
prin copierea manuscriselor, imprimare,multiplicare etc. – ajungându-se la
necesitatea stocării informațiilor (de exemplu în biblioteci) și exteriorizând
astfel una din funcțiile specifice creierului uman, memorarea.
Dezvoltarea spectaculoasă a cantității de informație aflate în circulație pe
plan mondial este cunoscută sub numele de <explozie informațională >.
Progresele științifice și tehnice înregistrate – mai ales în ultimele 7 decenii
– în ELECTRONICĂ, INFORMATICĂ și TELECOMUNICAȚII n-au
făcut decât să accentueze și să accelereze și mai mult cantitatea de
informații produse, comunicate, stocate și utilizate pe plan mondial.
Conform lui Le Coadic [5], " Dezvoltarea, multiplicarea și înregistrarea
unor cantități tot mai mari de informații, în toată lumea, continuă neîncetat,
fiind de natură să pună la îndoială convivialitatea noii societăți
informaționale ."

There are many sources that predict exponential data growth toward 2020 and beyond.
1.9 – Explozia informațională pe plan mondial
[https://insidebigdata.com/2017/02/16/the-exponential-growth-of-data/ ]

Conform unor surse online convergente (Fig.1.9.), la nivel mondial,
cantitatea de date și informa ții digitale disponibile în universul digital s-a
dublat anual (cel puțin) astfel încât în anul 2020 ea a ajuns să fie de cel
puțin 50 ori mai mare față de anul 2010…In plus, cantitatea de date
generate de persoanele fizice și de calculatoarele electronice a crescut de cel

34 puțin 10 ori mai rapid decât cantitatea de date și informa ții provenind din
mediile de afaceri.

1.4.3 Fluxul de informație și măsurarea lui
Dacă dorim să ținem cont simultan atât de cantitatea de informație CI
produsă / comunicată / stocată cât și de intervalul de timp Δt necesar
realizării acestui proces, se definește fluxul informațional FI, prin relația:
FI = CI : Δt
Fluxul informațional FI se măsoară în biți/ secundă. În Teoria
informației, Teoria semnalului și Infometrie , <fluxul informațional > este
denumit <debit informațional >.
Se constată că, datorită progreselor științifice și tehnologice menționate
mai sus, are loc atât o <explozie informațională> (creșterea CI) cât și o
<implozie a timpului > (reducerea Δ t
prin scăderea rapidă a duratelor necesare/ disponibile pentru colectarea,
prelucrarea și utilizarea informațiilor). Efectul cumulat al acestor două
fenomene conduce la apariția unor fluxuri informaționale tot mai
ridicate (v.Fig.1.10.).
"Cu două secole în urmă, ziarul cotidian era o raritate. Aparițiile
succesive ale telegrafului, telexului și telefonului au permis creșterea
substanțială a vitezei de circulație a informațiilor, făcând posibilă
generalizarea ziarelor cotidiene. Dar, de când există radioul și televiziunea,
este posibilă relatarea unui eveniment în timpul sau chiar înaintea
producerii sale ! “ [5]
800.000.000 Fibre optice 100.000.000 Vizionare – emisiune TV în
culori50.000.000 Satelit de telecomunicații 400.000 Ascultare – muzică Hi-Fi64.000 Linie telefonică 32.000 Conversație1200 Modem analogic400 Lectură50 Telex40 DactilografieDebit
[biți/s]SEMNALE –
PRIN MEDII DE
TRANSMISIEDebit
[biți/s]SEMNALE – ACTIVITĂȚI
UZUALE

Fig.1.10 – Exemple de debite în diferite activități uzuale si medii de
transmisie [2]

1.5 Suporturile informaționale
O proprietate importantă a informației constă în faptul ca ea se poate
înregistra/ stoca pe un suport material stocabil (de exemplu: papirus,

35 pergament, țesături, hârtie, peliculă, disc fonografic, bandă magnetică,
compact disc (CD), DVD, suport biologic, etc.), putând fi memorizată/
stocată la nivel instituțional (prin biblioteci, fototeci, mediateci, arhive,
centre de documentare etc.);

1.5.1 Documentul – ca suport material (hard) al informației
Dezvoltarea scrisului a permis trecerea de la comunicarea verbală la
comunicarea scrisă care prezintă unele avantaje importante:
a) posibilitatea înregistrării și stocării informației (exteriorizând astfel,
mai întâi în cadrul bibliotecilor, una din cele mai importante funcții ale
creierului uman – memorizarea );
b) posibilitatea utilizării documentului ca dovadă (conservabilă pe
termen lung). Celebrul dicton latin "VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT/
VORBELE ZBOARĂ, SCRIERILE RĂMÂN" recomandă circumspecție în
toate împrejurările în care producerea unei dovezi materiale (în legătură cu o
opinie sau o faptă) ar putea avea consecințe regretabile;
c) posibilitatea multiplicării informației (cu costuri reduse) – prin copiere
de manuscrise, imprimare, fotocopiere etc.
<Documentul> reprezintă o înregistrare a informației pe suport fizic
(material) permanent .
Scopul documentului este de-a comunica ceva (un mesaj, o idee, un
sentiment etc.) uneia sau mai multor persoane. Orice document reflectă deci
activitatea umană și este un vehicul al cunoștiințelor înregistrate.
Conservarea sistematică a documentelor implică existența a numeroase
meserii, profesii și specializări documentare . Astfel, înainte de a fi
conservate, documentele trebuie să fie achiziționate/ colectate, prelucrate,
organizate și exploatate/ reutilizate în mod sistematic .
Acest <lanț documentar > caracterizează orice funcție documentară
catalografică (=dezvoltarea colecțiilor și întocmirea cataloagelor,
clasificarea documentelor de referință), bibliografică (=recenzarea,
indexarea, reperarea documentelor) sau arhivistică (=inventarierea, clasarea
și regăsirea documentelor).
Aceste activități se desfășoară dintotdeauna în cadrul bibliotecilor –
instituții special concepute și organizate pentru a realiza achiziționarea/
colectarea, conservarea, organizarea, prelucrarea și exploatarea colecțiilor
de documente . Bibliotecarii , ca personal al bibliotecilor, s-au transformat
încet, dar sigur, în decursul secolelor, din < depozitari/ păstrători de
documente> – având aproape exclusiv misiunea de a păstra documentele
stocate în bibliotecă – în < consilieri ai utilizatorilor de documente> –
preocupați în special de exploatarea și difuzarea documentelor.

36 Altfel spus, funcția esențială a oricărei biblioteci a fost mai întâi de-a
permite și, apoi, de-a facilita persoanelor interesate accesul la colecțiile de
documente .
Există documente primare, secundare (rezultate din cele primare),
terțiare (rezultate din cele secundare), etc.….

1.5.2 Semnalul electric – ca suport imaterial (soft) al informației
<Explozia informațională> – declanșată de extinderea utilizării suportului
material al informației (în special hârtia) – a fost ulterior facilitată și
accelerată și mai mult de apariția și utilizarea suporturilor imateriale ale
informației (în special semnalul electric – ale cărui principii, metode și
tehnici de prelucrare constituie obiect de studiu și aplicație practică în
electronică, informatică, telecomunicații și telematică).
<Semnalul> este o manifestare fizică ( undă electromagnetică, acustică
etc.) capabilă să se propage printr-un mediu dat. El este deci un suport
imaterial al informației …
Există semnale electrice, optice, magnetice, biologice, etc.…
Știința informației este un amplu și fertil domeniu științific
pluridisciplinar cu abordare interdisciplinară rezultat din "căsătoria" noilor
tehnologii informaționale (denumite în România “tehnologii informatice”
sau “tehnologii ale informației”, IT) cu activitățile informaționale/
documentare "clasice" instituționalizate (biblioteconomia, arhivistica,
muzeconomia, documentarea, jurnalismul etc.).
De altfel, noile tehnologii de stocare în masă a informației permit o
mutație majoră în însăși noțiunea <document>, schimbare caracterizată prin:
1)"separarea" informației de suportul său, 2)accesul direct al
utilizatorului la informație și 3)sfârșitul <documentului secundar> .
[1],[2],[3]
Aceste suporturi imateriale ale informației permit în prezent digitizarea/
numerizarea, prelucrarea, stocarea și difuzarea oricărei informații
(indiferent de natura și de forma sa: texte, sunete, imagini statice sau
dinamice, etc.) cu ajutorul unor puternice tehnologii multimedia ale căror
performanțe ar fi fost de neconceput cu doar câteva decenii în urmă.
În consecință, în prezent, centrul de gravitate al practicilor informaționale
se deplasează de la "suportul HÂRTIE" la "suportul SEMNAL/
ELECTRONIC", în cadrul căruia informațiile auditive și vizuale ocupă un
loc tot mai important (uneori în detrimentul informațiilor textuale ),
prefigurând o nouă cultură informațională , în cadrul căreia sunetele și
imaginile (statice și, mai ales, dinamice) au un loc preponderent și un rol
esențial.

37 Se poate deja constata că noile generații sunt mult mai interesate de media
audiovizuale – mai eficace, mai puțin formale și mai accesibile decât media
scrise – întrucât aceste generații au tot mai puțin timp liber și, astfel, sunt din
ce în ce mai puțin interesate să colecteze informații și să dobândească noi
cunoștințe prin clasica lectură a publicațiilor tipărite.

1.5.3 Avantajele suporturilor imateriale
Datorită suporturilor imateriale ale informației (semnalul electric,
semnalul optic, semnalul magnetic, etc.) au devenit astăzi posibile
colectarea, prelucrarea, transmiterea și stocarea rapide ale unor enorme
cantități de informație , indiferent de natura acesteia (texte, sunete, imagini
statice/ dinamice sau o combinație a lor), la costuri foarte accesibile și
aproape fără erori .

1.6 Calitatea datelor, informației, cunoștințelor
1.6.1 Relația client-furnizor externă
Orice produs/ serviciu este rezultatul unor activități desfășurate în cadrul
unor procese.
Informația este un produs imaterial rezultat din procese specifice
(generare/ construire, prelucrare, stocare, etc.) și constituie obiectul unei
utilizări.
Produsul informațional imaterial nu trebuie confundat cu produsul
material reprezentat de suportul material al informației (cartea, revista,
documentul, caseta audio sau video, CD/ DVD-ul, etc.).
A utiliza un produs, fie el material sau imaterial, sau serviciu înseamnă a
folosi acel produs/ serviciu P/S în scopul obținerii unui anumit efect,
reprezentând satisfacerea anumitor nevoi prezente/ actuale (de ex.:
cunoaștere, calificare) și a anumitor așteptări pentru viitor . Între furnizorul
produsului (material sau imaterial) sau al serviciului și destinatarul său –
clientul – se stabilesc astfel <relații client-furnizor externe> specifice.
In Fig.1.11 este prezentat ansamblul elementelor relației existente între
un furnizor de produse / servicii P/S informaționale (de exemplu:
cercetător științific, bibliotecar, webdesigner, webmaster, Internet provider,
producător de suporturi informaționale, dezvoltator software/ programator,
etc.) și clientul acestuia (denumit și beneficiar sau utilizator). P/S poate fi
de exemplu : software, website, carte/ revistă, CD/ DVD, scanare/ printare/
arhivare/ comunicație electronică, etc

38
FURNIZOR DE PRODUSE/ SERVICII
(P/ S) INFORMAȚIONALE
Ex: cercetător, autor, bibliotecar,
web designer, webmaster, sistem informatic,
producător de suporturi informaționaleCLIENT
(BENEFICAR/
UTILIZATOR)1.CERIN ȚE
2. P/ S
3. REACȚII
+ PLATĂ
REACȚII satisfacție/ insatisfac ție(de argumentat)"relațiiclient -furnizor" specifice .
Fig.1.11 – Rela ția client-furnizor externă [1],[2]

Dacă furnizorul dorește ca P/S să se vândă bine și clientul să fie
mulțumit (revenind eventual, singur sau cu alți clienți) sunt necesare
următoarele sale acțiuni, în această ordine
1.Colectarea CERINȚELOR clientului/ clienților (nevoi, așteptări, etc.
– exprimate în scris.)
2.Realizarea P/S astfel încât să corespundă integral cerințelor
clientului/ clienților și comercializarea P/S
3.Colectarea REACȚIILOR (de satisfacție sau insatisfacție
argumentate de la CLIENT) și efectuarea plății contravalorii P/S
către furnizor.
Dacă printre reacțiile primite există și unele reacții de insatisfacție,
furnizorul va trebui să investigheze cu atenție procesele sale pentru a
identifica și elimina cauza/ cauzele care au generat insatisfacția, astfel încît
aceasta/ acestea să nu mai apară…Eventual, se reiau acțiunile 1-2-3 în mai
multe iterații…
Ciclul 1-2-3 reprezintă un cerc virtuos (cu 3 etape) – Fig.1.12. – prin
parcurgerea repetitivă a căruia se poate obține PROGRESUL reprezentat de
adecvarea treptată a caracteristicilor produsului la toate cerințele clientului,
deci satisfacția clientului care a achiziționat P/S (și, eventual, va reveni,
uneori și recomandîndu-l altor clienți).. Furnizorul va fi astfel și el mulțumit
întrucât prin parcurgerea repetată a ciclului 1-2-3 își va putea asigura/
dezvolta cifra de afaceri și profitul.

39 CLIENT-FURNIZOR EXTERNĂ
1
2
3
Date și informațiiCOLECTAREA
REACȚIILOR
UTILIZATORILOR3Produse – materiale
(de ex. hârtia) și
imateriale (informații)REALIZAREA +
FURNIZAREA P/ S
(PRODUSULUI/
SERVICIULUI)2Date și informații COLECTAREA
CERINȚELOR
UTILIZATORILOR1ETAPECERCUL VIRTUOS (antonimul CERCULUI VICIOS) =
succesiune de evenimente/ etape care, prin parcurgere repetată,
generează progresul pe o spirală ascendentă (de exemplu:
“MAI BINE, MAI MULT, MAI REPEDE CU MAI PUȚIN” )

Fig.1.12 – CERCUL VIRTUOS al relației client-furnizor externe [1],[2]

În opoziție cu cercul virtuos, cercul vicios generează REGRES și
pierderi putându-se ajunge până la falimentul firmei furnizoare (Fig.1.13)…

PROGRES
mai BINE
mai REPEDE
mai MULT
cu mai PU ȚINREGRES
mai PROST
mai LENT
mai PUȚIN
cu mai MULTCALITATE
PRODUCTIVITATE
CANTITATE
EFICIEN ȚĂ
CERC
VIRTUOSCERC
VICIOS
PROFIT
supraviețuirePIERDERI
falimentPentru a progresa trebuie, în ordine: 1. SĂ VREM, 2.SĂ PUTEM, 3.SĂ ȘTIM

Fig.1.13 – CERC VIRTUOS (stânga) sau CERC VICIOS (dreapta)?
Ce preferați?

1.6.2 De la nevoile, așteptările și cerințele clientului la calitatea
produsului/ serviciului informațional
Conform unei definiții standardizate pe plan mondial, < calitatea unui
produs> reprezintă “măsura în care ansamblul caracteristicilor acestuia

40 satisface anumite nevoi – exprimate și implicite " (Standardul SR EN ISO
9000:2015).
În consecință, dacă suntem furnizor și dorim să realizăm un produs/
serviciu informațional de calitate , ar trebui să avem în vedere, simultan, atât
nevoile exprimate și implicite ale utilizatorului cât și reacțiile sale (de
satisfacție sau de insatisfacție, de o anumită intensitate, cu sau fără
argumente), după ce a utilizat produsul.
Nevoile și utilizările sunt deci interdependente – prin intermediul
produsului și al calității acestuia – influențându-se reciproc în mod complex,
și determinând astfel comportamentul utilizatorului.
Cunoașterea prealabilă a nevoilor de informare ale utilizatorilor
constituie deci un deziderat esențial pentru orice furnizor de informație.
Cunoscând aceste nevoi – exprimate și implicite (sau ne-exprimate) –
furnizorul de informație va identifica motivațiile care vor sta la baza
viitoarei decizii a potențialului utilizator de-a achiziționa un produs/ serviciu
informațional de la el sau de la alt furnizor.
De regulă , nevoia exprimată de informare (identificată cel mai adesea
prin chestionare, interviuri, anchete, observații) poate fi determinată, de
exemplu, de existența unei probleme de rezolvat sau a unui obiectiv de
realizat în legătură cu care se constată că informațiile și cunoștințele
existente sunt insuficiente și/ sau inadecvate.
PRODUS /SERVICIU
CALITATE
PREȚ/ TARIFTERMEN DE
REALIZARESENSUL EXCELEN ȚEI
SENSUL FALIMENTULUI

Fig.1.14 – Triunghiul reprezentativ al unui produs/ serviciu P/S

In Fig..1.14 este prezentat triunghiul reprezentativ al unui produs/ serviciu
(având ca vârfuri CALITATEA, PREȚUL/ TARIFUL și TERMENUL DE

41 REALIZARE ale acestuia). Acesta poate avea fie tendința de verticalizare
(sensul excelenței – crește calitatea și scad prețul/ tariful și termenul de
realizare – obtenabil dacă se acționează adecvat în acest scop) fie tendința
de orizontalizare (sensul falimentului – scade calitatea și cresc prețul/
tariful și termenul de realizare – obtenabil … de la sine, dacă …. nu se
acționează deloc preventiv).
Există două mari categorii de nevoi de informare :
a) Nevoia de informare în scopul cunoașterii – este o nevoie secundară,
derivată din nevoia de a ști (în sens existențial, conform lui Aristotel) de
unde venim și care este sensul vieții.
b) Nevoia de informare în scopul acțiunii – este o nevoie secundară,
derivată din anumite nevoi materiale , generate în procesul de efectuare a
activităților umane (în grup sau individual). Astfel, informația este și
rămâne un mijloc de desfășurare a unei acțiuni finalizate, dar și una din
condițiile necesare obținerii eficacității acestei acțiuni.
Conform Teoriei informației, satisfacerea nevoii de informare – prin
obținerea de informații – ar fi de natură să reducă incertitudinea
utilizatorului/ beneficiarului acestora.
Dar specialiștii în mass-media nu sunt de acord cu această aserțiune!
„Cine nu știe că furnizarea de informații este, de fapt, de natură să
sporească incertitudinea, că ignoranța are – în acest sens – și aspecte
pozitive, că, pentru unii, a poseda informații poate înlocui acțiunea? Atunci
când o informație este furnizată în speranța că ea va fi urmată de o acțiune,
ar trebui să se știe că informația este de fapt, o condiție prealabilă
necesară dar nu și suficientă pentru declanșarea acțiunii. Aceste aspecte
sunt rareori avute în vedere de bibliotecari și documentaliști, dar
interesează tot mai mult pe specialiștii în Știința informației .” [5]

1.6.3 De la cerințe la calitate
Conform unor mai vechi definițíi, <calitatea> poate fi definită concis
ca fiind “ adecvare la cerințe ” sau „satisfacție a clientului ”. Dar definițiile
acestor importante concepte în standardele internaționale terminologice sunt
mai complexe:
<CALITATE> = „ măsura în care un ansamblu de caracteristici
intrinseci ale unui obiect (orice este perceptibil sau imaginabil) îndeplinește
cerințele” (SR EN ISO 9000:2015)
<CERINȚĂ> = ” nevoie (actuală) sau așteptare (viitoare) care este
declarată, în general implicită sau obligatorie (SR EN ISO 9000:2015)
De remarcat că:
– cerințele privind un produs/ serviciu se pot referi la aspecte ale
acestora ca : performanțele, facilitățile de utilizare, siguranța în funcționare

42 (disponibilitate, fiabilitate, mentenabilitate), securitatea produsului/
serviciului, etc.
– cerințele pot fi: cerințe contractuale (ale unui anumit client), cerințe
ale pieței , cerințe juridice (conforme reglementărilor în vigoare), cerințe
interne specifice organizației , etc.
– cerințele pot fi: explicite, implicite, obligatorii, facultative ( sau
voluntare)
– unele cerințe trebuie și pot fi satisfăcute de caracteristicile produsului /
serviciului, devenind “cerințe referitoare la calitate ”
– cerințele (ca referențial) pot fi prezentate în: STANDARDE (ce ar
trebui făcut ? de exemplu: SR EN ISO 9001 ), PROCEDURI (cum ar trebui
făcut ?), CODURI DE BUNĂ PRACTICĂ, SPECIFICAȚII, CAIETE DE
SARCINI , etc.

1.6.4 Diagrama Kano
In Fig.1.15 este prezentată diagrama Kano incluzând reprzentările grafice
ale relațiilor y=f(x) posibile între variabila independentă (x) – .< Gradul de
satisfacere-nesatisfacere a cerințelor (clientului)> și variabila dependentă
(y) – <Satisfacția-insatisfacția clientului >
Conform acestui model, satisfacția clientului (efectul y ) NU este
întotdeauna proporțională cu gradul de satisfacere a cerințelor clientului
(cauza x), așa cum nici insatisfacția clientului NU este întotdeauna
proporțională cu gradul de nesatisfacere a cerințelor clientului.

SATISFAC ȚIA
CLIENTULUI
INSATISFAC ȚIA
CLIENTULUIGRADUL DE
NESATISFACERE
A CERIN ȚELORGRADUL DE
SATISFACERE
A CERIN ȚELORCERINȚE IMPLICITE
(“GARANTATE”)
CERINȚE EXPLICITE
(“REZONABILE”)
CERINȚE ATRACTIVE
(“EXCITANTE”)

Fig.1.15 – Diagrama Kano

43 Modelul include relațiile grafice existente între aceste variabile în cazul a
trei tipuri de cerințe:
I. CERINȚELE IMPLICITE ( care pot genera nemulțumiri ) – care,
dacă sunt satisfăcute, nu determină satisfacția/ insatisfacția clientului dar,
dacă nu sunt satisfăcute, generează insatisfacția clientului . De regulă,
satisfacerea acestor cerințe este considerată a fi de la sine înțeleasă, firească,
astfel încât clienții nici nu se gândesc să specifice asemenea cerințe. In
diagramă, aceste cerințe sunt reprezentate printr-o curbă asimptotică la axa
orizontală pozitivă în dreapta ei, reprezentând cerințele explicite, fără să
treacă prin origine.
Exemple:
– asigurarea continuității furnizării energiei electrice, a prestării
serviciilor telefonice sau informatice
– absența pericolului de electrocutare și asigurarea compatibilității
electromagnetice – la produse electrice și electronice oferite pe piață
– livrarea aparatelor electronice cu cablu de alimentare și instrucțiuni
de utilizare
II. CERINȚELE EXPLICITE ( care pot genera satisfacție ) – care,
dacă sunt satisfăcute, determină satisfacția clientului dar dacă nu sunt
satisfăcute, generează insatisfacția clientului. De regulă, aceste cerințe sunt
specificate de clienți atunci când sunt întrebați despre ceea ce au nevoie. De
remarcat că, în decursul timpului, asemenea cerințe pot deveni implicite. In
diagramă, aceste cerințe sunt reprezentate de o dreaptă ce trece prin origine.
Exemple:
– nivelul dobânzilor (la credite și depozite), al comisioanelor și al
taxelor bancare
– capacitatea de stocare și viteza de procesare a unui calculator
electronic
– capacitatea cilindrică și consumul mediu de carburant la suta de km –
pentru un autoturism
III. CERINȚELE ATRACTIVE ( care pot genera atracție și/ sau
încântare ) – care, dacă sunt satisfăcute, determină satisfacția clientului dar
dacă nu sunt satisfăcute, nu generează insatisfacția clientului. De regulă
aceste cerințe nici nu sunt avute în vedere de clienți (pentru că nu s-au
gândit la așa ceva) dar, întrucât furnizorul le-a stabilit și satisfăcut, această
situație poate genera uimirea și chiar încântarea clienților. Dar dacă
asemenea cerințe nu sunt identificate și satisfăcute, clienții nu sunt
nemulțumiți… In diagramă, aceste cerințe sunt reprezentate de o curbă
asimptotică la axa orizontală negativă și la dreapta reprezentând cerințele
explicite, fără să treacă prin origine. De remarcat că, în decursul timpului,
asemenea cerințe pot deveni explicite.

44 Exemple :
– echiparea unui calculator cu unitate de citire și înregistrare CD/DVD
– echiparea unui autoturism cu servo-sisteme de frână și direcție sau
cu instalații de alarmare.

In Tabelul 1.1 sunt prezentate exemple de cerințe potențiale – implicite,
explicite, atractive – aplicabile unor prodsue informaționale curente ( cartea,
jurnalul/ revista, CD/ DVD, software )
Tabel 1.1 – Exemple de cerințe potențiale (implicite, explicite, atractive)
în cazul unor produse informaționale curente
Produs informațional CERINȚE
IMPLICITE CERINȚE
EXPLICITE CERINȚE
ATRACTIVE
hârtie – hârtie de calitate;
– copertă corect
montată
– bine imprimată și
legată – format uzual
– copertă relevantă
– imagini clare și
bine imprimate – format inedit
– copertă viu
colorată și atractivă
– imagini atractive

CARTE
informație – bine
tehnoredactată
– fără greșeli
ortografice
– ușor de înțeles
– autori cunoscuți
– fără publicitate – interesantă, utilă
– autor prestigios
– bine structurată
– referințe
bibliografice
– obiectivitate – relevantă /
pertinentă
– exhaustivă
– fiabilă
– referințe
bibliografice + note
de subsol
JURNAL / REVISTĂ
(hârtie + informație) – tehnoredactare
OK;
– de actualitate;
– veridicitate. – de scandal /
senzație
– format uzual
– imparțialitate – cu carte / DVD
– relevantă /
pertinentă
– fiabilă
CD/ DVD – nedeteriorat
– cu ambalaj
original
– bine înregistrat
– cu casetă de
protecție și
etichetă/ text de
informare
– interpreți
cunoscuți – bun nivel tehnic
și artistic
– conținut accesibil
imediat
– conținut
interesant/ util/
distractiv/ educativ
– muzică/ imagini/
titrare de calitate
– interpreți
prestigioși – excelent nivel
tehnic și artistic
– titrare / dublaj
multilingv
– format dolby
– bonusuri
– muzică/ imagini
inedite
SOFTWARE – user friendly
– bug free – stabilitate
– securitate – multilingv
– salvare automată
Cunoscând și clasificând cerințele (reprezentând nevoi și așteptări
prezentate în scris) formulate de client pentru un anumit produs
informațional, furnizorul acestuia va putea determina cu ajutorul diagramei
Kano ceea ce are de făcut nu numai pentru a obține satisfacția clientuui (prin

45 satisafcerea cerințelor explicite ) ci și pentru a atrage clienții, a determina
revenirea lor (prin satisfacerea cerințelor atractive ) precum și pentru a evita
plecarea acestora (prin satisfacerea cerințelor implicite )!

1.6.5 Diagrama Euler
În Fig.1.16 sunt puse în evidență – sub forma unei diagrame Euler cu trei
cercuri – reprezentând trei ipostaze uzuale ale calității , între care există
anumite suprapuneri dar și discrepanțe / ecarturi.

CALITATE CERUTĂ
DE CLIENT/ UTILIZATOR
(“referen țial”)
CALITATE REALIZATĂ
DE PRODUCĂTOR/ PRESTATOR
(“calitate realizată”)CALITATE REALIZATĂ
DE PROIECTANT
(“specifica ții”)
calitate introdusă și
menținută sub controlîmbunătă țirea
calității
Fig.1.16 – Diagrama Euler – Semnificația îmbunătățirii/ ameliorării
calității

Aceste 3 ipostaze ale calității unui produs/ serviciu sunt:
I. Calitatea cerută de client („necesități” / „cerințe”  ca
REFERENȚIAL)
Această calitate rezultă din necesitățile și cerințele clientului în legătură
cu un anumit produs/ serviciu.
II. Calitatea realizată de proiectant („calitatea proiectată” /
„specificații”)
III.Calitatea reprezentată de conformitatea produsului / serviciului
realizat cu proiectul său („calitate realizată de producător/ prestator” /
„calitate realizată”)
Aceasta este calitatea efectiv realizată în produsul fabricat sau în
serviciul prestat, pe baza concepției reprezentate de proiectul acestuia. Din
numeroase cauze, pentru un producător/ prestator este în general dificil

46 (uneori chiar imposibil) să respecte întocmai, la timp și integral , prevederile
documentației tehnice reprezentând proiectul serviciului.
Reducerea ecarturilor/ discrepanțelor dintre cele 3 cercuri (reprezentând
cele 3 ipostaze ale calității) conduce la mărirea suprafeței zonei de
intersecție comună a lor reprezentând calitatea introdusă și menținută sub
control (vezi Fig. 1.16).
Efectul reducerii discrepanțelor dintre cercurile I-II si II-III – conducând
la reducerea discrepanței totale între nevoile/ așteptările clientului (cercul I)
și realitatea produsului/ serviciului furnizat (cercul III) – se numește
<îmbunătățirea calității>. Desigur, ideal ar fi fost ca cele trei cercuri să se
suprapună – situație imposibilă practic din multe cauze! .
Conform standardului terminologic SR EN ISO 9000:2015,
<îmbunătățirea calității > este o „ parte a managementului calității
concentrată pe creșterea capabilității de-a îndeplini cerințele referitoare la
calitate”
În Fig.1.16 se pot pune în evidență și semnificațiile conceptelor
<NONCALITATE>, <SUPRACALITATE>, <CALITATE
ALEATOARE>, <CERINȚE NESATISFĂCUTE>, <RISIPĂ/
PIERDERI>,etc.,
Cunoașterea și evaluarea ipostazelor calității sunt esențiale din punctul
de vedere al clientului, în special atunci când acesta se află în proces de
selecționare a unui anumit furnizor. Pentru furnizorii de produse/ servicii
este important să știe că, dacă există voința politică necesară, este posibil ca,
prin acțiuni susținute, să fie reduse ecarturile / diferențele/ discrepanțele
existente între diferitele ipostaze ale calității (ecarturi inevitabile inițial în
relația client – furnizor externă), obținând astfel necesara îmbunătățire a
calității.

1.6.6 Calitatea datelor
<DATELE> sunt fapte brute (neprelucrate), adică un set de simboluri –
reprezentând percepția unor fapte brute (ca elemente cuantificabile ce pot fi
măsurate în mod repetat)
Datele sunt <de calitate> dacă
– „ele corespund utilizărilor lor intenționate – de exemplu în
funcționarea unui proces, în stabilirea deciziilor, în planificare " (,J.M.
Juran).
– ele reprezintă în mod corect (fidel) realitatea la care se referă.
<Calitatea datelor > =
– „gradul de adecvare a datelor – de exemplu prin pertinența,
exhaustivitatea, validitatea, consistența, actualitatea și precizia lor – la

47 cerințele unei anumite utilizări specifice ” (conform cu “Cele mai bune
practici – CMBP”)
– „ansamblul atributelor/ proprietăților / caracteristicilor datelor care
conferă acestora abilitatea de-a satisface un anumit scop dat” (standardele
ISO 9000)
ATRIBUTE POSIBILE ALE DATELOR: relevanță, precizie,
actualitate, veracitate, exhaustivitate, consistență, fidelitate, etc.

1.6.7 Calitatea informației
<INFORMAȚIA> reprezintă date organizate (astfel încât să faciliteze
înțelegerea) – incluzând răspunsuri la întrebări simple ca: Ce?, Cine?,
Când?, Unde?, Cât?, etc.

Tabel 1.2 – Dimensiunile calității informației și definițiile lor
… informa ția este suficient de recentă
pentru a putea răspunde adecvat
cerințelor existenteActualitate
… informa ția este u șor de manipulat/
utilizat în diferite scopuriFacilitatea
manipulării… informa ția este prezentată în acela și
format / standardConsisten ța
reprezentării…… informa ția este prezentată în mod
compact, fiind densă în ideiConcizia
reprezentării… informa ția nu prezintă lacune și este
suficient de detaliată și aprofundată
pentru a răspunde cerin țelor existenteCompletitudine/
Exhaustivitate…… informa ția este considerată ca fiind
adevărată și credibilăCredibilitate… volumul de informa ție este adecvat
cerințelor existenteCantitate de
informație… informa ția este disponibilăsau u șor și
rapid regăsibilăAccesibilitateDEFINIȚIILE DIMENSIUNILOR
CALITĂȚII INFORMA ȚIEI
( = Măsura în care …)DIMENSIUNILE
CALITĂȚII
INFORMA ȚIEI
…informația este corectă și fiabilă Lipsa erorilor… informa ția este u șor de înțeles Inteligibilitate…
… informa ția este într-o limbă cunoscută
și conține simboluri/ unită ți adecvate,
definițiile conceptelor incluse fiind clareInterpretabilitateDEFINIȚIILE DIMENSIUNILOR
CALITĂȚII INFORMA ȚIEI
( = Măsura în care …)DIMENSIUNILE
CALITĂȚII
INFORMA ȚIEI
… informa ția este benefică și utilizarea ei
generează avantajeValoarea
adăugată…accesul la informație este restricționat
în mod adecvat pentru a se menține
securitatea eiSecuritatea
accesului… informa ția este apreciată pozitiv în
ceea ce prive ște originea și conținutul eiReputație… informa ția este direct și imediat
utilizabilă în scopul pentru care a fost
obținută, fiind utilă utilizatorului ei Relevan ță/
pertinen ță…… informa ția este impar țială și nu a fost
influențată de prejudecă ți sau anumite
intereseObiectivitate

<Calitatea informației > înseamnă
– “ gradul de adecvare a informației furnizate la utilizarea ei"
(J.M.Juran)
– o măsură a valorii furnizate de informație utilizatorului acesteia.
– „ ansamblul atributelor/ proprietăților / caracteristicilor informației
care conferă acesteia abilitatea de-a satisface un anumit scop dat”
(standardele ISO 9000)
Dimensiunile calității informației și definițiile lor sunt prezentate in
Tabelul 1.2.

48 ATRIBUTE POSIBILE ALE INFORMAȚIEI:
– Caracteristici intrinseci: precizie, obiectivitate, credibilitate, veracitate,
plauzibilitate, reputație
– Caracteristici contextuale: relevanță, valoare adăugată, actualitate,
exhaustivitate, cantitate de informație
– Caracteristici de reprezentare : interpretabilitate, ușurința înțelegerii,
reprezentare concisă,reprezentare consistentă
– Caracteristici de accesibilitate: accesibilitate, securitatea accesului

1.6.8 Calitatea cunoștințelor
<CUNOȘTINȚELE> reprezintă informație înțeleasă – pe baza
răspunsurilor la întrebări complexe ca: De ce?, Cum?, În ce scop?
<Calitatea cunoștințelor> poate fi definită ca fiind
– o “măsură a celor 5 dimensiuni ale sale: calitatea argumentelor,
ambiguitatea cauzală, noutatea cunoștințelor, calitatea informației,
calitatea meta-cunoștințelor ” (Chung, Boucher, King, 2007) Observatie:
Cunoștințele nu pot fi definite/ evaluate independent de informație.
-„ansamblul atributelor/ proprietăților / caracteristicilor cunoștințelor
care conferă acestora abilitatea de-a satisface un anumit scop dat”
(standardele ISO 9000)
ATRIBUTE POSIBILE ALE CUNOȘTINȚELOR : cunoștințe tacite
(sub-conștiente) sau explicite (conștiente), cunoștințe suprapuse sau incluse
altor cunoștințe, cunoștințe noi (inovatoare) sau vechi (transferate),
relevanță, exhaustivitate, cantitate de cunoștințe

1.6.9 Interacțiunea furnizor-client
În Știința informației, furnizorul și clientul/ utilizatorul informației
(produsului/ serviciului informațional) constituie parteneriate ale căror
interacțiuni informaționale permit optimizarea relației lor și a calității
produsului/ serviciului informațional oferit. Eficiența și efectivitatea acestor
interacțiuni – depinzând de capacitatea partenerilor dar și de contextul
interacțiunii (întrucât orice interacțiune este de fapt o comunicare
complexă) – constituie obiectul a numeroase lucrări, studii și cercetări în
știința informației incluzând:
I.Interacțiunea om – om – reprezintă dialogul specialistului în informare
cu utilizatorul informației, în scopul dezvoltării unei strategii de căutare
(optimă pentru utilizator) și al introducerii și menținerii anumitor reguli de
cooperare.
II.Interacțiunea om – calculator – preocupă deja numeroase discipline
științifice în scopul ameliorării utilizării sistemelor informațice. Pentru ca un
sistem informatic să fie utilizat eficient, nu este suficient ca elementele sale

49 componente ("hardware" și "software") să fie eficiente/ eficace, întrucât mai
este necesar și ca acestea să fie acceptate de utilizator. Printre primele
obiective ale acestor studii au fost: conceptul de " interfață prietenoasă"
(care, prin modelul de aplicare, facilitează considerabil activitățile
utilizatorului) și modelizarea utilizatorului .
III.Interacțiunea om – calculator – om – a devenit deja o realitate
datorită rețelelor de calculatoare (la nivel local, regional, național sau
mondial). <Lucrul în colaborare asistat de calculator> (CSCW – Computer
Supported Collaborative Work) reprezintă o nouă formă de acces la
cunoștințe.
O condiție esențială pentru ameliorarea eficienței și a efectivității unui
proces de utilizare a informației este reprezentată de cunoașterea
aprofundată a utilizatorilor și a activităților efectuate de aceștia
(<utilizările informației>). În acest scop, au fost deja întreprinse – mai ales
în țările dezvoltate – diferite studii referitoare la utilizările și utilizatorii
informației.

1.7 Infometrie – Bibliometrie – Scientometrie
Pe baza principiului bine cunoscut în Management “Ceea ce nu poate fi
măsurat nu poate îmbunătățit/ ameliorat ”, evaluarea și ameliorarea
eficienței și efectivității proceselor de construire, comunicare și utilizare ale
informației nu ar fi posibile în absența indicatorilor cantitativi/ calitativi ai
acestora și a metodelor de măsurare a acestor indicatori.
Până la apariția Științei informației, măsurările proceselor specifice din
biblioteci, centre de documentare, muzee etc. s-au efectuat în general doar
întâmplător, nesistematic și cu dificultăți importante.
Numeroasele cercetări întreprinse în ultimele decenii cu privire la
măsurarea activităților de informare științifică și tehnică precum și noile
tehnologii informaționale au permis dezvoltarea INFOMETRIEI – un
domeniu având anumite similitudini cu BIBLIOMETRIA și
SCIENTOMETRIA.
Obiectul INFOMETRIEI constă în măsurarea activităților de
construire, comunicare și utilizare a informației științifice și tehnice .
Obiectul BIBLIOMETRIEI constă în măsurarea activităților de
gestionare a cărților și a altor publicații (în general).
Obiectul SCIENTOMETRIEI constă în măsurarea activităților de
cercetare științifică și tehnologică, prin evaluarea elementelor sale de
intrare (resurse materiale, umane, financiare, energetice etc.) și a
elementelor sale de ieșire (produse materiale sau imateriale).
Exemplu: Indicatorii unui sistem de stocare și căutare a informației

50 Pentru a măsura efectivitatea unui sistem de stocare și căutare a
informației – în scopul evaluării capacitățiii sistemului de-a regăsi anumite
documente sau referințe care răspund nevoilor specificate de utilizatorii lor –
se determină următorii indicatori
A. Indicatori cantitativi fundamentali :
I.RATA DE RAPEL (RATA DE EXHAUSTIVITATE) = raportul dintre
numărul documentelor pertinente regăsite și numărul total al documentelor
furnizate de procesul de căutare.
II.RATA PRECIZIEI (RATA DE PERTINENȚĂ) = raportul dintre
numărul documentelor pertinente regăsite și numărul total al documentelor
furnizate de procesul de căutare.
Obs: Pentru un sistem dat acești indicatori evoluează în sensuri opuse!
B. Indicatori cantitativi secundari :
I.RATA DE RESPINGERE = raportul dintre numărul documentelor
nepertinente regăsite și numărul total al documentelor nepertinente
existente în sistemul informațional.
II.RATA DE SELECTIVITATE = raportul dintre numărul documentelor
nepertinente neregăsite și numărul total al documentelor nepertinente
existente în sistemul informațional.
III.RATA DE SPECIFICITATE (RATA DE GENERALITATE) =
raportul dintre numărul documentelor pertinente regăsite și numărul total al
documentelor existente
IV.TIMPUL DE RĂSPUNS = intervalul de timp dintre momentul
prezentării unei solicitări de obținere de informații și momentul de timp al
satisfacerii acestei cereri
V.EFORTUL UTILIZATORULUI = timpul necesar unui utilizator în
scopul efectuării directe a cercetării sale (sau pentru a negocia direct
această cercetare cu sistemul de informare) precum și în scopul selecționării
documentelor pertinente (din ansamblul documentelor menționate în
rezultatul cercetării)
VI.GRADUL DE ACOPERIRE = raportul dintre numărul documentelor
referitoare la o anumită problemă (un anumit subiect) și menționate în
rezultatul cercetării și numărul total al documentelor menționate în
rezultatele cercetării
VII.GRADUL DE NOUTATE = raportul dintre numărul documentelor
menționate în rezultatele cercetării și care nu erau cunoscute utilizatorului
și numărul total al documentelor menționate în rezultatele cercetării.

51 Tabel 1.3 – Mărimi fundamentale măsurabile în INFOMETRIE
Număr de împrumuturi și/ sau citări ale unui
documentu utilizareU UTILITATEAutor, cititor, vizitator, spectator, ascultător,
telespectator, etc. care transmite/ primește
informație.o individP POPULAȚIE“Durata a 9.192.770 perioade ale radiației care
corespunde tranziției între 2 niveluri hiperfine
ale stării fundamentale ale atomului de Cesiu
133”s secundăt TIMP“Formă lingvistică minimală independentă și
având un sens”c cuvântT TEXT“Logaritmul în bază 2 al numărului de
evenimente posibile (sau al numărului de stări
posibile ale unui dispozitiv)”b bitS CANTITATE
DE
INFORMAȚIE
(SEMNAL)Definiția unității de măsură Simbol Unitate de
măsură
infometricăSimbol Mărime
Infometrică
fundamentală

Tabel 1.4 – Mărimi derivate măsurabile în INFOMETRIE
u/o Număr de utilizări per individ U/P DENSITATE DE UTILIZARE
A INFORMAȚIEIu/s Număr de utilizări în unitatea de timpU/t FRECVENȚĂ DE UTILIZARE
A INFORMAȚIEIc/o Număr de cuvinte produse/
consumate per individT/P PRODUCȚIE/ CONSUM
DE INFORMAȚIEb/s Număr de biți în unitatea de timpS/t FLUX INFORMAȚIONAL
(DEBIT DE SEMNAL)Simbol Unitate de măsură infometrică Simbol Mărime Infometrică
derivată

In Tabelul 1.3 și Tabelul 1.4. sunt prezentate principalele mărimi
infometrice fundamentale si derivate, cu unitățíle lor de măsură.

Metodele infometrice
Alți indicatori cantitativi și numeroși indicatori calitativi au fost
identificați cu ajutorul diferitelor tipuri existente de metode infometrice :
a) metodele monodimensionale – bazate pe clasificări și nomenclatoare
prestabilite – constau în numărarea anumitor publicații (ca, de exemplu, cele
având anumite caracteristici, cele aparținând unui anumit autor, cele având o
anumită cotă CZU etc.) în scopul evaluării productivității (unui autor, unei
organizații, unei țări etc.) și/ sau al impactului (unei publicații, unui subiect,

52 unui autor etc.) prin măsurarea numărului de referințe la o anumită lucrare/
publicație într-un anumit interval de timp dat.
b) metodele bidimensionale (sau "relaționale" ) – bazate pe identificarea
unei relații existente între anumite elemente informaționale și vizând
stabilirea structurii unui domeniu de activitate științifică sau tehnică. Cele
mai utilizate asemenea metode sunt < metoda cocitărilor> și <metoda
cuvintelor asociate>.
c) metodele multidimensionale – reprezentând, de fapt, anumite metode
statistice clasice (ca, de exemplu, < analiza factorială >).

=====================================================

1.8 Asociația Internațională pentru Calitatea Datelor și a Informației
(IAIDQ – SUA)
Asociația Internațională pentru Calitatea Datelor și a Informației
(IAIDQ) din SUA – include ”membri pasionați de îmbunătățirea calității
datelor și a informației, în scopul transformării organizațiilor și a societății,
al creșterii eficacității companiilor precum și al îmbunătățirii calității vieții
pe mapamond.”

The International Association for Information and
Data Quality (IAIDQ)
– Asociația Internațională pentru Calitatea Datelor și a Informației
(http://www.iaidq.org/ )
Who We Are
Chartered in January 2004, IAIDQ is a not-for profit, vendor-neutral
professional society of people passionate about improving information and
data quality

.Our vision
By cultivating information excellence throughout the data and
information lifecycle, the IAIDQ will help transform organizations and
society, improving the quality of life everywhere.

Our mission
The IAIDQ is advancing the quality of information and data around the
world by building a community, supporting learning and sharing knowledge
for the benefit of all information consumers.

53 IAIDQ is a professional association for those interested in improving
business effectiveness through quality data and information . All –
including full-time practitioners, those impacted by poor data and
information quality, and those who just want to learn more – are welcome!

O asociație profesională având asemenea scopuri ar putea fi foarte utilă
și în România…

54

55 CAPITOLUL 2 – Știința informației – geneză, evoluție,
perspective

2.1 Evoluția omenirii – prin transfer de cunoștințe și
deprinderi
2.1.1 Accelerarea progresului societății umane
În celebra sa lucrare, "Șocul viitorului " (1971), scriitorul și futurologul
american Alvin Toffler (1928-2016) a introdus noțiunea “ cea de-a 800-a
viață“ (a omului), arătând că [2]:
– Dacă se divid cei circa 50.000 de ani ai existenței omului pe Terra la
durata medie a vieții omului (circa 62 de ani, în 1970), istoria omenirii a
înregistrat până în prezent doar circa 800 de vieți/ generații.
– Dintre acestea, circa 650 de vieți/ generații ar fi fost petrecute în
peșteri, iar comunicarea de la o generație la următoarea – prin intermediul
documentelor – nu a fost posibilă decât pe parcursul ultimelor circa 70 de
vieți/ generații (scurse de la apariția scrisului! ).
– Imprimeriile/ tipografiile și publicațiile există doar de circa 6 vieți/
generații.
– Marea majoritate a actualelor tehnologii și produse
informaționale au fost concepute și dezvoltate integral doar pe durata
ultimei vieți/ generații !
– Această extraordinară accelerare a progresului pe parcursul ultimelor
generații ar trebui să fie cunoscută de toți cei interesați de evoluția științei și
tehnologiilor informației.

2.1.2 Evoluția omenirii – prin transfer de cunoștințe și deprinderi
Omul comunică de pe vremea când trăia în peșteri! Fiind în esența sa o
ființă socială, omul este, prin natura sa, educabil și perfectibil , dând dovadă
de o mare maleabilitate intelectuală. Tot ceea ce el cunoaște a fost învățat
de la alți oameni; în plus, omului îi place să-i învețe pe alți oameni tot ceea
ce el știe și știe să facă, astfel încât, prin transmiterea de cunoștințe și
deprinderi semenilor săi, omul evoluează !
Mai întâi omul a comunicat doar prin intermediul mesajelor verbale .
Această etapă a durat până la apariția scrierii cuneiforme a sumerienilor (în
jurul anului 3500 înainte de Isus Cristos). Reprezentarea grafică directă a
unor mari obiecte (" scrierea cu valoare figurativă ") a fost ulterior înlocuită
de o scriere cu valoare ideografică, utilizând simboluri ce reprezintă
cuvinte și concepte (ca, de exemplu, hieroglifele egiptene ).
Utilizarea suporturilor fizice permanente (din piatră, lemn, argilă, etc.)
pentru a stoca informații și a transmite cunoștințele – prin intermediul

56 datelor și al informațiilor – reprezintă primul eveniment de mare
importanță în istoria informației .

2.1.3 Funcția și scopul Științei informației
Funcția Științei informației constă, în principal, în transferul
cunoștințelor și al deprinderilor de la om la om și din generație în
generație .

Scopul Științei informației constă în optimizarea performanțelor (de
exemplu: vitezei, eficacității, eficienței, etc.) procesului de transfer al
cunoștințelor și al deprinderilor de la om la om și din generație în generație

2.1.4 Etapele procesului de transfer al cunoștințelor de la om la om
Această funcție este realizată de un proces (Fig.2.1) care conține trei
etape distincte :
I.Colectarea informației – în scopul dobândirii anumitor elemente de
cunoștințe/ idei/ mesaje ce urmează a fi prelucrate;
II.Prelucrarea informației – în scopul transformării, transmiterii,
reprezentării și/ sau al stocării elementelor de cunoștințe/ idei/ mesaje;
III.Exploatarea informației – în scopul recuperării cunoștințelor/ ideilor
/ mesajelor și difuzării lor în mod sistematic spre utilizator (una sau mai
multe persoane fizice).
Acest amplu proces de transfer al cunoștințelor poate avea în practică
diferite aspecte ca, de exemplu:
a.Informația se stochează pe un document care, la rândul lui, prin
înțelegerea informației stocate, transmite cunoștințe/ idei persoanelor care-l
citesc;
b.Informația se transformă în semnal electric numeric (corespunzând
unor caractere alfanumerice, sunete și/ sau imagini digitizate/ numerizate)
prin intermediul căruia se pot dobândi diferite cunoștințe/ idei.

57 1. COLECTAREA
INFORMAȚIEI
-Conștientizarea
absenței/ insuficienței
sau inadecvării
cunoștințelor
existente
– Manifestarea și
exprimarea
necesității informației2. PRELUCRAREA,
TRANSFORMAREA,
TRANSMITEREA,
REPREZENTAREA,
STOCAREA
INFORMAȚIEI
(ȘI/ SAU A
SUPORTULUI SĂU)3. EXPLOATAREA
INFORMAȚIEI
(transformarea
informației în
cunoștințe )
– Etapele 1 și 3 sunt realizate de UTILIZATORUL INFORMAȚIEI.
– Etapa 2 sunt asigurate de BIBLIOTECONOMIE, ARHIVISTICĂ, MUZEOLOGIE, DOCUMENTARE,
JURNALISM iar actualmente și de ȘTIINȚA INFORMAȚIEI
– De remarcat că, până la apariția Științei informației, funcțiile și obiectul profesiilor informaționale (bibliotecari ,
arhivari, muzeologi, muzeografi, documentaliști, jurnaliști etc.) au fost determinate, în special, de transferul
documentelor și nu de transferul informației .
– În consecință, datorită acestor profesioniști, solicitantul/ utilizatorul informației putea consulta un document,
dar pentru a găsi informația căutată el trebuia să se "descurce" prin mijloace proprii!
Fig.2.1 – Etapele procesului de transfer al cunoștințelor de la om la om

Pe parcursul celor 5 decenii de evoluție a Științei informației, în etapele
1,2,3 (Fig.2.1) au fost incluse ca obiecte de studiu proprii ale Științei
informației doar procesele de colectare/ generare, comunicare și
exploatare/ utilizare a informației , celelalte procese – de tratare/
prelucrare, transformare, stocare și transmitere a informației – fiind
excluse din Știința informației întrucât sunt incluse în alte domenii de sine
stătătoare (în funcție și de natura suportului informației) ca, de exemplu:
Electronica, Telecomunicațiile, Tehnologia informației , Informatica,
Automatica, etc.

2.2 Precursoarele Științei informației
Apărute cu mult timp înaintea Științei informației, precursoarele acesteia –
Biblioteconomia, Arhivistica, Bibliografia, Muzeologia, Documentarea și
Jurnalismul – s-au ocupat încă de la începuturile lor (unele se mai ocupă și
astăzi !) doar de suporturile informaționale și nu și de informația propriu-
zisă. [1].[2].[3]
De-a lungul secolelor, cărțile și periodicele din biblioteci, ca și obiectele
de patrimoniu din muzee, au fost colecționate, păstrate și stocate doar
pentru a fi conservate cât mai bine și cât mai mult timp posibil !
Pe de altă parte, documentaliștii și jurnaliștii au manifestat întotdeauna un
mare interes pentru prelucrarea/ analiza științifică a informației, dar nu au
dispus întotdeauna de competențele necesare în acest scop.

58 2.2.1 Biblioteconomia
Deși își are originea în antichitate, Biblioteconomia nu s-a dezvoltat
suficient astfel încât să devină o știință de sine stătătoare. Nefiind nici o
știință și nici o tehnologie riguroasă, Biblioteconomia reprezintă de fapt o
practică organizatorică – arta de-a organiza și gestiona o bibliotecă. Ea
este și o ramură a Bibliologiei – știința care se ocupă cu studiul cărții. [5]
Funcția Biblioteconomiei implică transferul informației stocate în
documente de uz public , ceea ce necesită soluții practice cât mai adecvate
pentru problemele puse de:
– colecțiile (de cărți/ periodice) – prin: colectare, clasare, catalogare,
conservare, difuzare, etc.;
– funcțiile/ spațiile bibliotecii (ca serviciu organizat) – prin: depozite,
săli de lectură și/ sau împrumut, regulamente, personal, contabilitate,
mobilier, etc.;
– cititori/ utilizatori – prin condițiile de acces și împrumut, drepturile și
obligațiile publicului și personalului, etc.
Se poate constata ușor că soluțiile aplicate pentru rezolvarea acestor
probleme sunt adeseori empirice (deci dificil de generalizat!) și …. departe
de-a fi eficiente! [5]
Mediateca a devenit de câteva decenii – mai ales in statele francofone –
succesoarea bibliotecii tradiționale – în care se păstrau doar cărțile și/ sau
periodicele. Ea conține colecții mult mai diversificate (atât ca suport
informațional cât și din punct de vedere al naturii și provenienței
informațiilor: imagini, sunete, texte) și care nu se mai referă doar la trecut,
ci include și informațiile transmise, în timp real, de rețelele informatice.
Astfel, orice mediatecă este de fapt și un sistem informațional. [1]
În mediateci s-au soluționat – mai mult sau mai puțin adecvat și eficient –
numeroase probleme referitoare la costuri, la procedee și producție,
prelucrare și difuzare a suporturilor informației scrise/ audiovizuale, la
accesul la colecții etc.
Dar, pentru a găsi/ prelucra o anumită informație, utilizatorul mediatecii
– ca și cel al bibliotecii – trebuie să se bazeze doar pe propriile sale
competențe!

2.2.2 Arhivistica
Arhivistica este o disciplină similară Biblioteconomiei, a cărei funcție
implică transferul informației stocate în documente de uz privat . Ea este
uneori considerată a fi știința care se ocupă cu studiul și organizarea
arhivelor (prin ordonarea, clasificarea și conservarea documentelor
arhivate).

59 Conceptul <arhivă> reprezintă atât un ansamblu de documente
referitoare la istoria unei țări, a unui oraș, a unei instituții/ întreprinderi
sau familii cât și instituția/ serviciul care păstrează acest
ansamblu. {1],[2],[3]
Auxiliară a Istoriei, Arhivistica vizează metodele și procesele de
păstrare și conservare ale documentelor rezultând din activitatea unei
persoane fizice sau juridice.
În timp ce bibliotecile sunt constituite din documente colecționate ,
arhivele conțin documente conservate .
Dar, pentru a găsi/ prelucra informațiile din arhive , cercetătorii și
istoricii trebuie să se bazeze doar pe propriile lor forțe și aproape deloc pe
cele ale arhivelor!

2.2.3 Documentarea
Conceptul < Document > reprezintă o înregistrare a informației pe un
suport fizic permanent, pentru a comunica ceva, cuiva, cu ajutorul unor
semne grafice adecvate (simboluri alfanumerice, simboluri grafice,
pictograme, imagini, diagrame, grafice, hărți etc.) dar și cu ajutorul unor
obiecte specifice (cum sunt obiectele din patrimoniul unui muzeu,
fotografiile, filmele, microfișele, microfilmele, fișele perforate, benzile
magnetice, casetele audio/ video, discurile compact, CD/DVD, etc.).
Pe măsura diversificării și dezvoltării cantitative a colecțiilor de
asemenea documente, dificultățile de clasare, reperare/ regăsire, prelucrare
și, în special, cele de valorificare a ansamblului de documente existente
(într-o bibliotecă sau într-o arhivă), sporesc considerabil astfel încât devine
necesară utilizarea unor tehnici speciale, neconvenționale, de organizare și
de analiză a documentelor (indiferent de tipul lor).
Conform „părintelui” Documentării, scriitorul si avocatul belgian Paul
Otlet (1868-1944) [5],
– “Scopul Documentării organizate constă în capacitatea ei de-a oferi –
în legătură cu orice stare de fapt sau ansamblu de cunoștințe – informații
documentate și care sunt simultan: 1 universale (prin obiectul lor), 2.sigure
și adevărate, 3 complete, 4.rapide, 5.actualizate, 6. ușor de obținut,
7.grupate în prealabil și pregătite pentru a fi comunicate, 8.puse la
dispoziția unui număr cât mai mare de persoane" .
– “Funcția primordială a Documentării constă în difuzarea informației.”
– Documentarea ar fi fost o disciplină enciclopedică ce ar fi inclus
Biblioteconomia, Arhivistica, Muzeologia și Bibliografia .
De aproape un secol, Documentarea – ca tehnică de prelucrare a
documentelor – se bazează pe numeroase metode și tehnici specifice precum

60 și pe documentaliști ca tehnicieni specializați în analiză, clasificarea,
reperarea, organizarea – deci în prelucrarea – oricărui tip de document.
Spre deosebire de Biblioteconomie și Arhivistică – care se ocupă exclusiv
de documente scrise (manuscrise, cărți, periodice etc.) și se bazează pe
tehnici tradiționale – Documentarea utilizează unele tehnici documentare
neconvenționale pentru a prelucra nu numai documente scrise, ci și orice
alt fel de documente.
Cele mai cunoscute tehnici documentare sunt: etichetarea documentară,
Clasificarea Zecimală Universală (CZU) , micrografia, cartela perforată
Conceptul < documentare > semnifică “ acțiunea de-a (se) documenta ” iar
conceptul < documentație> – “un ansamblu de documente ”.
Întrucât termenul < documentation> (din limbile franceză și engleză) se
poate traduce în limba română, mai nuanțat, atât prin < documentație > (ca
produs ) cât și prin < documentare > (ca proces din care rezultă produsul),
este esențială o percepție adecvată, din context, a acestei importante
deosebiri.
Verbul < a documenta > poate însemna fie “ a furniza documente cuiva ”,
fie “a susține o aserțiune cu ajutorul documentelor ”, iar verbul < a se
documenta > înseamnă “ o acțiune de colectare și cercetare de documente
efectuată în scopul realizării propriei informări (în mod cât mai
aprofundat) ”. [1],[2],[3]
În fine, calificativul < documentat > înseamnă “ bazat pe documentație ”,
deși în limba română înseamnă și „bine informat”.
Conceptul <documentalist> reprezintă “ o persoană specializată în
documentare ”, deci în cercetarea, clasificarea, selecționarea și difuzarea
documentelor. El nu trebuie confundat cu conceptul < documentarist> care
înseamnă “ cineast specializat în realizarea filmelor documentare”. Deși
profesia <documentalist> a apărut în decursul deceniului 1931-1940,
dicționarele uzuale au inclus termenul <documentalist> abia în jurul anului
1970.
In concluzie, în esența ei, Documentarea constă în cercetarea/ căutarea/
regăsirea informației în scopul comunicării acesteia.

2.2.4 Bibliografia
Conceptul <Bibliografie > reprezintă atât o listă – mai mult sau mai puțin
amplă – a publicațiilor (cărți, periodice etc.) în care este tratat un anumit
subiect sau care reprezintă opera unui anumit autor, cât și o ramură a
Bibliologiei care se ocupă cu descrierea, evaluarea, sistematizarea și
difuzarea publicațiilor.
Conform unei definiții, Bibliografia este "acea parte a Științei cărților
(Bibliologiei) care se ocupă cu elaborarea și menținerea registrelor de

61 cărți,furnizând mijloacele ce permit obținerea de informații cu privire la
surse". [1],[2],[3]
Diferențele esențiale între Bibliografie și Documentare sunt următoarele
[5]:
a.Bibliografia se limitează, de regulă, la cărți, în timp ce
Documentarea se ocupă de orice document, de orice natură. (Paul Otlet
presimțise actuala diversificare a suporturilor informaționale; deși nu el este
cel care a inventat actualul concept <multimedia>, este puțin probabil ca el
să-l fi contestat, dacă l-ar fi cunoscut !) ;
b.Bibliografia se limitează la conservarea documentelor, în timp ce
Documentarea vizează comunicarea informației (fără vreo limită de fond
sau de formă);
c.Bibliografia urmărește să faciliteze cercetarea intelectuală
(întreprinsă de savanți, profesori, studenți etc.), în timp ce Documentarea ar
dori să democratizeze informația, asigurând accesul la ea oricărui tip de
utilizatori posibili și indiferent de necesitățile acestora.

2.2.5 Jurnalismul
Jurnalistul/ ziaristul/ gazetarul este persoana a cărui profesiune constă în
scrierea și publicarea de articole în ziare și reviste. Prin extindere,
jurnalistul/ ziaristul/ gazetarul este orice persoană care informează publicul
prin mass-media scrisă și/ sau audiovizuală.
În consecință, Jurnalismul/ Ziaristica/ Gazetăria – ca profesie/ activitate
specifică jurnalistului/ ziaristului/ gazetarului și ca mediu profesional
specific presei scrise și audiovizuale – este și un domeniu de preocupări prin
care se realizează transferul informației efemere către beneficiarii ei.
Dar istoria a făcut ca Jurnalismul să se dezvolte – nu numai în România –
în cadrul Științei / Științelor comunicării (corect < Știința / Științelor
comunicației>) – o abordare a proceselor de comunicare a informației,
având numeroase convergențe cu Știința informației .

2.3 Emergența Științei informației
2.3.1 Prima definiție a Științei informației
Primele idei prefigurând această nouă știință au apărut după cel de-al
doilea război mondial, în Marea Britanie, atunci când britanicii au început să
caute soluții pentru a ameliora circulația informației necesare oamenilor de
știință și pentru a facilita identificarea și depistarea acestei informații.

62 În anul 19621, o conferință a specialiștilor americani (reuniți la Georgia
Institute of Technology din SUA) a elaborat o primă definiție a <Ș tiinței
informației >.

“<Știința informației > este știința care studiază proprietățile și
comportamentul informației precum și mijloacele de prelucrare a
informației prin care se asigură optimizarea accesibilității și utilizării
informației. Prelucrarea informației include organizarea, difuzarea,
colectarea, stocarea, cercetarea/ căutarea/ reperarea/ regăsirea, interpretarea
și utilizarea informației ”.

În anul 1968, organizația American Documentation Institute (ADI,
fondată în 1937) și-a schimbat denumirea pentru a deveni American Society
for Information Science (ASIS) – actualmente American Society for
Information Science and Technology (ASIS&T) . Astfel, prin convenție,
anul 1968 este considerat a fi anul de naștere al Științei informației! Ea
a împlinit deci 50 de ani – o jumătate de secol – în anul 2018 !!!
De remarcat că, ulterior acestui eveniment, termenul <documentare> a
fost tot mai puțin utilizat, mai ales în SUA și în publicațiile editate de
ASIS&T.

2.3.2 Mutațiile care au determinat emergența Științei informației
Conform profesorului francez Yves Le Coadic, “pentru a se ajunge la
Știința informației a fost nevoie de trei mari mutații – de ordin cultural,
economic și tehnologic – care au generat, în mod independent, o mutație
majoră de ordin epistemologic.
În consecință, în prezent, obiectul de studiu al Științei informației nu
coincide cu cel al Biblioteconomiei (biblioteca și cartea) și nici cu cel al
Documentării (centrul de documentare și documentul) sau al
Muzeconomiei (muzeul și obiectul de patrimoniu) întrucât reprezintă
exclusiv INFORMAȚIA și INFORMAREA".[5]
Aceste trei mari mutații au fost:

1 După lansarea de către fosta URSS, în 1957, a primului satelit artificial al Pământului și
după realizarea cu succes de către fosta URSS, la 12 Aprilie 1961, a primului zbor în jurul
Pământului al unei ființe umane (astronautul Iuri Gagarin), oamenii politici și de știință din
SUA au descoperit că succesele URSS în domeniul “cuceririi spațiului cosmic” – și
nedoritul avans astfel obținut de URSS față de SUA – fuseseră posibile datorită importanței,
considerației și atenției substanțiale acordate de sovietici – spre deosebire de americani,
până atunci – numeroaselor procese de prelucrare a informației și tuturor mijloacelor
utilizate în acest scop. (N.A.)

63 – pe plan cultural: creșterea necesității de informații științifice și tehnice
precum și a producției de asemenea informații (datorită dezvoltării
activităților științifice, dezvoltării unei culturi științifice și tehnice de masă
și dezvoltării cererii de informație științifică);
– pe plan economic : apariția unui nou sector industrial – "industria
informației“ (incluzând pe producătorii și server-ele băncilor de date,
sateliții și rețelele de telecomunicații, telematica, marile biblioteci și marile
muzee, turismul cultural etc.);
– pe plan tehnologic : dezvoltarea tehnologiilor electronice, optice,
optoelectronice și magnetice de înregistrare, stocare și citire a informației.
Datorită acestor mutații, bibliotecile, centrele de documentare, muzeele și
instituțiile culturale, în general, nu mai pot fi considerate doar ca niște
depozite de cărți, documente, obiecte și artefacte , întrucât ele reprezintă de
fapt, simultan, <depozite de informație> și <depozite de cunoștințe> (ce pot
furniza răspunsuri adecvate în legătură cu anumite subiecte) – fiind în
același timp și < mijloace de comunicare a informației> de care pot și
trebuie să beneficieze cât mai mulți oameni. [1],[2],[3]

2.3.3 Știința informației – structură pluridisciplinară cu abordare
interdisciplinară
Un alt fenomen important care a condus la apariția Științei informației
este cel al deschiderii manifestate față de anumite domenii/ discipline
științifice și tehnice, cum ar fi, de exemplu: Informatica (denumită
Computer Science – Știința calculatoarelor (sau Computing în statele
anglofone) , Electronica și Telecomunicațiile , Comunicarea, Lingvistica,
Psihologia, Sociologia etc.
Inițial, depășirea "frontierelor" istorice existente între disciplinele
tradiționale s-a produs prin intermediul lucrărilor științifice efectuate, mai
întâi, de către cercetători din afara domeniilor și profesiunilor consacrate
(Biblioteconomie, Arhivistică, Muzeconomie, Documentare etc.) – cum ar
fi, de exemplu: cercetătorii în Informatică, în Electronică-Telecomunicații,
în Psihologie, în Sociologie, în Economie etc.
Această colaborare între cercetători din diferite domenii și profesii a
generat o anumită reciprocitate în schimburi și a condus la dezvoltarea
considerabilă a sinergiilor ceea ce a determinat, pe ansamblu, o
remarcabilă îmbogățire spirituală reciprocă .
În plus, această deschidere a permis o abordare globală a transferului
informației în contextul general al transferului de cunoștințe (ilustrând de
fapt ceea ce se numește <paradigma Științei informației> ).

64 Obiectul temelor de cercetare în Știința informației a cunoscut – pe
parcursul ultimelor decenii – mutații semnificative și foarte
importante.[1],[2],[3]
La început au fost cartea/ documentul/ obiectul de muzeu/ ziarul/
periodicul și, desigur, Biblioteconomia/ Documentarea/ Muzeconomia/
Jurnalismul. Primele cercetări științifice s-au referit deci la biblioteci , iar
primele studii întreprinse și legi descoperite au fost cele bibliometrice În
continuare, au apărut teoriile clasificării și teoriile indexării.
Temele importante de cercetare s-au referit apoi la sistemele de cercetare
și căutare on-line a documentelor/ datelor , la studiile descriptive ale unor
tehnici specifice (cum ar fi de exemplu băncile de informații bibliografice/
textuale/ faptice, sistemele de gestionare a bibliotecilor și centrelor de
documentare etc.).
Pe parcursul ultimelor decenii, un alt fenomen a permis depășirea
"frontierelor“ istorice dintre disciplinele tradiționale: noile discipline
științifice și noile teme de cercetare științifică având conexiuni trainice și
implicații considerabile în domeniul Științei informației

Fig.2.2. – Știința informației – structură pluridisciplinară
cu abordare interdisciplinară [1]

Domeniile/ disciplinele științifice și tehnice care au contribuit și
contribuie în mare măsură la dezvoltarea Științei informației sunt
următoarele [1],[2],[3]:

65 – ELECTRONICĂ ȘI TELECOMUNICAȚII (prin: prelucrarea/ stocarea
informației analogice/ numerice, comunicații electronice, rețele, hardware,
sisteme audio/ video, inteligența artificială, etc.)
– INFORMATICĂ/ ȘTIINȚA CALCULATOARELOR (prin: baze de
date, reperarea/ regăsirea informației, sisteme expert, produse-program/
software, hipertext, etc.)
– MATEMATICĂ/ LOGICĂ/ STATISTICĂ (prin: algoritmi, distribuții
negaussiene, logica booleană și vagă, procese markoviene, etc.)
– PSIHOLOGIE (prin: comportamentul de comunicare, reprezentarea
cunoștințelor, procese euristice/ cognitive, metacunoașterea, psihologie
ergonomică, etc.)
– LINGVISTICĂ (prin: semiologie, reformulare, paratext, morfosintaxă,
strategie retorică, etc.)
– SOCIOLOGIE (prin: sociologia științelor, comunități științifice,
productivitate științifică, etc.)
– ȘTIINȚE ECONOMICE/ JURIDICE/ POLITICE (prin: comercializarea
informației, dreptul creației industriale, industria informației, societatea
informațională, etc.)
– FILOSOFIE, EPISTEMOLOGIE, ISTORIE (prin: teoria clasificărilor,
procese de argumentare, etc)
Specialiștii în informare-documentare ("specialiștii informării ") sunt
interesați doar să furnizeze oricărui utilizator – indiferent de intențiile
acestuia – orice informație solicitată, cu condiția ca aceasta să fi fost în
prealabil înregistrată pe un suport, prelucrată, analizată și reperată/ regăsită
(indiferent de natura suportului informațional).
Specialiștii în Știința informației ("specialiștii informației ") țin cont și de
faptul că această informație înregistrată este un produs al gândirii omului și
are impact asupra cunoștiințelor altei persoane. Pentru a reuși acest transfer
la nivelul cunoștințelor este necesar să fie studiate și înțelese fenomenele
globale ale cunoașterii la nivelul sistemelor biologice.
Prin depășirea "frontierelor" dintre diferitele discipline științifice și
tehnice mai sus menționate precum și dintre diferitele moduri de abordare a
informației a fost posibil să se realizeze un scop comun: ameliorarea
transferului de cunoștințe (și nu numai a transferului de informații).
La început, aspectele statistice, economice, politice, culturale, societale și
sociale ale informației erau studiate în mod izolat, de diferiți cercetători din
diferite domenii, astfel încât fiecare cercetător formula, în mod
independent, propriile sale puncte de vedere, concepte și teorii, încercând
să rezolve doar propriile sale probleme. În consecință, ansamblul
activităților de cercetare semăna mai mult cu un mozaic de acțiuni punctuale
decât cu un sistem integrat de acțiuni coerente!

66 Treptat, cercetătorii au dorit, știut și putut să depășească unele bariere
existente între domeniile și disciplinele lor de studiu. De exemplu,
matematicienii au început să se intereseze de problemele de lingvistică
matematică, biologie matematică precum și de aplicațiile clasificării
biologice și lingvistice, informaticienii și inginerii electroniști de
management, medicină și psihologie etc.
Pe de altă parte, câteva școli de Biblioteconomie (cum ar fi unele din SUA
și Canada – de exemplu, cea a Universității din Montreal/ Canada) au făcut
din utilizatorul de informație centrul propriilor lor preocupări și programe
de cercetare.
Astfel, cercetătorii acestora au început să renunțe la a mai evalua doar
diferiți indicatori referitori la utilizarea documentelor/ bibliotecilor/
calculatoarelor și s-au orientat spre studierea modului în care utilizatorul
de informație interacționează cu informația precum și a modalităților
prin care s-ar putea elimina obstacolele ce stau în calea utilizării
informației .
Treptat, cercetătorii au început să înțeleagă modul în care se formează
conceptele, modul în care acestea sunt memorate/ respinse/ interpretate,
modul în care se stabilește o decizie, etc. – întrucât documentalistul sau
bibliotecarul reprezintă de fapt un intermediar (uneori chiar un obstacol
suplimentar) între sursa de informație și utilizatorul informației.
Cercetătorii în Știința informației – spre deosebire de documentaliști sau
bibliotecari – fac deosebire între informație (ca produs imaterial) și
document (ca produs material – suport al informției) și sunt preocupați de
aspecte mult mai profunde și mai diverse decât cele privind prelucrarea
documentelor. Astfel, de exemplu, acești cercetători au fost și sunt implicați
în studierea procesului de informare , ca modificare a stării mentale a unui
individ (prin aportul unui conținut informațional).
Actuala școală internațională de Știința informației este preocupată cu
precădere de studiul modului în care raționamentul uman este influențat
de informație (de exemplu prin cantitatea sa, prin modul său de prezentare,
prin ineditul său, prin natura sa, prin suportul său, etc.) și de modul în care
omul/ societatea acumulează, evaluează, prelucrează, respinge, uită
informația…

2.3.4 Instituționalizarea Științei informației
Dezvoltarea Științei informației, după 1968, a fost însoțită de instituirea
unui ansamblu de structuri și manifestări prin care noua știință a dobândit
un statut științific adecvat dar și un statut social pe măsură.[5]
A.Revistele științifice – de exemplu JASIST – Journal of Information
Science and Technology, editată de decenii de ASIS&T

67 B.Băncile de date/ informații ( un nou tip de "instituție" facilitând
transferul de cunoștințe )
C.Societățile (asociațiile, fundațiile, federațiile) științifice și
profesionale – cele mai importante asemenea organizații neguvernamentale
existente actualmente în domeniul Științei informației fiind:
– la nivel internațional : IFLA – International Federation of Library
Associations (Federația Internațională a Asociațiilor Bibliotecarilor) –
www.ifla.org
– la nivel național – de exemplu în SUA :
ASIST – American Society for Information Science/Technology
(Societatea Americană pentru Știința și Tehnologia Informației) –
www.asist.org
ISI – Information Science Institute (Institutul pentru Știința informației)
– http://isiknowledge.com
IAIIDQ – International Association for Data and Information Quality –
www.iaidq.org
Toate aceste organizații – societăți, asociații, fundații, federații, etc. –
organizează cu regularitate congrese, colocvii și conferințe referitoare la
diferitele discipline/ domenii ale Științei informației și contribuțiile acestora.
D. Instituții de învățământ pentru formarea specialiștilor în Știința
informației
În SUA
• University of Pittsburgh/ IST Program – http://www.sis.pitt.edu/~dist/
• University of Pittsburgh/ School of Information Sciences –
http://www.ischool.pitt.edu/
• University of California, Los Angeles, UCLA – http://is.gseis.ucla.edu/
• University of Florida – http://www.cise.ufl.edu/
• University of Albany – http://www.albany.edu/cci/informationstudies/
• University of Michigan – http://www.engin.umd.umich.edu/CIS/
• University of North Carolina – http://www.uncg.edu/lis/
• University of Arkansas at Little Rock –
http://technologize.ualr.edu/informationscience/
• University of Oregon – http://www.cs.uoregon.edu/
• University of Delaware – http://www.cis.udel.edu/
• University of Alabama at Birmingham – http://www.cis.uab.edu/
• University of Mississippi – http://www.cs.olemiss.edu/
• University of Illinois at Chicago – http://www.uic.edu/cba/cba-
depts/ids/
• University of Massachusetts – Dartmouth –
http://www.umassd.edu/engineering/cis/

68 • Rutgers University – http://www.scils.rutgers.edu/library-and-
information-science/library-and-information-science-
department.html
• Indiana University – Purdue University Indianapolis, IUPUI –
http://www.cs.iupui.edu/
• North Eastern University – http://www.ccs.neu.edu/
• Bethlehem University –
http://www.bethlehem.edu/programs/science/cait.shtml
• Morgan State University – http://is.morgan.edu/
• Southern Connecticut State University – http://www.southernct.edu/ils/
• Mansfield University of Pennsylvania –
http://www.mansfield.edu/~compscie/courses.html
• Valdosta State University – http://www.valdosta.edu/mlis/
• Duke University – http://isis.duke.edu/
• East Tennessee State University – http://www.cs.etsu.edu/
În Japonia
• University of Electro-communications, Tokyo/ Dept. of Info
Management Science –
http://www.fedu.uec.ac.jp/JUSST/RD/Dept_UI.html
• University of Tokyo / GSIST – http://www.is.s.u-
tokyo.ac.jp/english/index.html
• Tokyo Institute of Technology –
http://www.sci.titech.ac.jp/english/ordinary/info.html
• Keio University – http://www.st.keio.ac.jp/english/facu_ics/
• Osaka – Kyoiku University – http://www.is.osaka-kyoiku.ac.jp/
• Kochi University – http://www.is.kochi-u.ac.jp/index-e.html
• Kyushu University / GSISEE – http://www.csce.kyushu-u.ac.jp/
• Kobe University – http://web.cla.kobe-
u.ac.jp/english/aboutus/chairprofessor/faculty-human-
communication-an.html
• Shizuoka University / DIST –
http://www.shizuoka.ac.jp/gsst/english/kyoiku/senkojoho.html
• Osaka Institute of Technology /FIST –
http://www.oit.ac.jp/english/jyouhoukagakubu/index.html
• Osaka University – http://www.ist.osaka-u.ac.jp/english/index.html
• Hokkaido Tokai University –
http://www.nanonet.go.jp/labo/english/0052138495.html
• Saga University – http://www.is.saga-u.ac.jp/index.en.php

În China

69 • Jiangsu Polytechnic University –
http://eng.jpu.edu.cn/_siteId/9/pageId/14/columnId/450/articleId/1097/
DisplayInfo.aspy
• Nanjing University of IST – http://www.nuist.edu.cn/english/xtx.asp
• Tsinghua University – http://www.sist.tsinghua.edu.cn/english.asp

2.3.5 Știința informației este o știință socială
Actualmente, Știința informației este predată și studiată – ca structură
pluridisciplinară cu abordare interdisciplinară sistematică, integrată și
optimizată – în marile universități ale lumii, inclusiv tehnice. Ea se înscrie
astfel în contextul teoretic global al epistemologiei cunoașterii (indiferent
de orientările specifice apărute pe parcurs: Biblioteconomie, Arhivistică,
Documentare, Jurnalism, Managementul informației, Managementul
cunoștințelor, Ingineria informației, etc.).
Pe de altă parte, se constată că cercetarea în Știința informației este o
cercetare "orientată spre social", întrucât ea răspunde unei necesități sociale
concrete: transferul de cunoștințe prin transferul de informații . Știința
informației este deci o știință socială (care se referă la om și la societatea
umană), întrucât preocupările sale vizează un aspect social concret:
transferul informației și transferul cunoștințelor de la om la om și din
generație în generație .
La început, cercetătorii erau preocupați mai mult de unele aspecte utile și
practice – de ex. ameliorarea eficacității informării și a utilității informației
etc. – și prea puțin de aspectele teoretice. S-a putut constata chiar "o anumită
întârziere a teoriei față de practică și, mai ales, necorelarea acestora!“ [5]
Ulterior însă, una din finalitățile principale ale cercetătorilor din diferitele
discipline științifice implicate în Știința informației – finalitate devenită un
scop comun al acestora – l-a constituit facilitarea reperării informației prin
toate mijloacele posibile (de exemplu tehnice sau psihologice).

2.3.6 Ce este știința?
Conform savantului francez Henry Poincare, "așa cum o casă se
construiește din piatră și o știință se constituie pe baza faptelor; dar o
simplă acumulare de fapte nu poate genera o știință, așa cum o grămadă de
pietre nu formează o casă". [1],[2]
O știință, în general, este “un ansamblu organizat de cunoștințe umane”
(despre natură, oameni, Terra etc.) – cunoștințe ce au fost dobândite prin
descoperirea legilor obiective ale fenomenelor și explicarea lor. Astăzi,
există științe fizice, naturale, umane (sau sociale), pure, tehnice, etc.

70 Orice știință este deci “ un ansamblu organizat de cunoștințe referitoare
la anumite categorii de fapte sau fenomene” sau “o colecție de cunoștințe
dobândite în legătură cu un aspect specific lumii în care trăim”.
Aceste cunoștințe sunt dobândite în cadrul cercetării științifice efectuate,
de regulă, prin metoda inducției (de la particular le general). Conform
acestei metode – formulată de britanicul Francis Bacon [5], cu 350 de ani în
urmă:
I.Se observă fenomenele de studiat (inclusiv în cadrul unor experiențe ),
II.Se colectează date referitoare la aceste fenomene și se formulează
idei, până când se poate obține o generalizare ce conduce la emiterea unei/
unor ipoteze.
Canadianul Tague [5] consideră că orice știință implică patru aspecte
esențiale:
1. Descrierea fenomenelor naturale studiate (sau a problemelor de
rezolvat)
2. Definirea conceptelor importante
3. Formularea ipotezelor și, apoi, a legilor
4. Integrarea legilor în cadrul unei teorii sau al unui model (adeseori
matematic) pe baza cărora se pot elabora previziuni.

2.3.7 <Știința informației> sau <Științele informației> ?
Francezul Le Coadic [5] remarcă faptul că, în primele sale patru decenii
de existență (1968 – 2008), “<Știința informației> și-a identificat și
delimitat atât obiectul său de studiu – informația și informarea – cât și
problemele fundamentale ale cercetării: studiul proprietăților generale ale
informației precum și studiul proceselor și sistemelor de construire,
comunicare și utilizare a acestei informații.”
Conform aceluiași autor, “<Știința informației> este astăzi o știință
matură, întrucât conține o definiție a obiectului său de studiu, câteva
metode și un anumit număr de concepte de bază și legi fundamentale etc. În
fine, <Știința informației> se referă tot mai mult la propria sa istorie, ceea
de este, desigur, o dovadă a maturității sale ".
“Având în vedere structura pluridisciplinară a Științei informației este
explicabil faptul că anumiți cercetători și autori vorbesc și scriu despre
<Științele informației> (la plural !)”.
Desigur că există mai multe științe pentru care informația/ informarea
reprezintă un instrument privilegiat de lucru. Mai mult, toate științele se
bazează pe informație/ informare și cunoaștere … Dar “ nu există decât o
singură știință al cărei obiect de studiu îl constituie informația/
informarea și proprietățile generale ale informației; aceasta este < Știința
informației> (la singular !)”.

71
2.3.8 Tendințe în dezvoltarea tehnologiilor informației
Principalele tendințe înregistrate în evoluția celor mai importante
tehnologii informaționale și domenii tehnice conexe sunt:
– echipamentele informatice au devenit tot mai puternice, mai rapide,
mai fiabile și mai ieftine, evoluând în mod vizibil spre descentralizarea și
democratizarea accesului la informație
– (tele)comunicațiile și telematica au continuat să transforme practic
lumea întreagă într-o comunitate globală în cadrul căreia fiecare om poate
acum comunica aproape instantaneu cu un alt om
– tehnologiile optice și electrono-optice permit deja atât stocarea unor
cantități enorme de informație , în volum redus și cu preț scăzut, cât și
descentralizarea accesului la informație
– cercetarea tehnologică a făcut posibilă crearea unor sisteme inteligente ,
capabile să se adapteze la mediu și, mai ales, să prelucreze atât
caractere alfa-numerice cât și imagini și sunete ("sistemele multimedia de
masă").
Toate aceste evenimente și tendințe au impulsionat considerabil
dezvoltarea Științei informației pe parcursul celor peste 5 decenii de
existență a sa.

2.4 Știința informației – știința Societății informaționale
2.4.1 Necesitatea unei științe a Societății informaționale
Orice știință – ca “ ansamblu structurat de cunoștințe umane ” – are un
anumit caracter social determinat de condițiile istorice și socio-economice
existente în etapa de dezvoltare a acesteia. Astfel, de exemplu, dezvoltarea
Fizicii s-a petrecut simultan și independent cu/ de apariția și consolidarea
societății industriale .
După ceva timp, din Fizică – de fapt o știință a naturii ca altele – s-au
desprins și dezvoltat considerabil alte domenii științifice: C himia, Biologia,
Biochimia etc. Aceste evoluții au avut loc pentru că, în secolul al XIX-lea,
Societatea industrială avea nevoie de o știință care să studieze proprietățile
fizice ale obiectelor naturale precum și modurile în care acționează forțele
naturii astfel încât să permită acestei societăți o mai bună exploatare a
resurselor naturale. Această știință a fost și este Fizica!.
În mod similar, societatea post-industrială denumită Societate
informațională – actualmente deja edificată (în unele state dezvoltate), în
curs de edificare (în statele în curs de dezvoltare) sau aflată încă în stadiul
de proiect (în alte state) – are nevoie de o știință care să studieze
proprietățile informației și procesele de construire a informației, de

72 comunicare a informației și de utilizare a informației, deci de Știința
informației.
Se poate afirma deci că Știința informației este și va fi știința Societății
informaționale, așa cum Fizica a fost și este știința Societății industriale,
precursoare a Societății informaționale. [1],[2],[3]
Mai mult, americanul F. Machlup [4] consideră că actuala Societate
informațională – ce este în mod evident influențată substanțial de Știința și
tehnologiile informației – nu ar trebui să se mai numească și "societate post-
industrială" , întrucât ea a inaugurat de fapt o nouă epocă/ eră – "epoca
informației " și "era sectorului cuaternar“ .
Prin definiție, în economia națională a unui stat coexistă patru sectoare
[2]:
– <sectorul primar> – agricultura,
– <sectorul secundar> – producția de bunuri,
– <sectorul terțiar> – prestarea de servicii,
– <sectorul cuaternar> – prestarea serviciilor informaționale.
Conform unor criterii statuate neoficial în SUA, societatea
informațională este considerată a fi fost edificată într-un stat acolo unde si
atunci când una dintre următoarele două criterii/ condițíi a fost îndeplinită:
A. Numărul persoanelor active în sectorul cuaternar al economiei acelui
stat depășește numărul persoanelor active din sectoarele primar, secundar
și terțiar.
B. Numărul persoanelor active ca decidenți (in special manageri – la
toate nivelurile unei organizații sau unui guvern) din economia acelui stat,
depășește numărul persoanelor active ca executanți (la toate nivelurile unei
organizații sau unui guvern) din economia acelui stat, .
Conform acestor criterii/ condițíi, în SUA și în Coreea de Sud, de
exemplu, Societatea informațională a fost deja edificată.
In România, academicianul prof.univ.dr.ing. Mihai Drăgănescu –
fondator și fost Președinte al Secției Stiința și tehnologia informației din
Academia Română și fost Președinte al Academiei Române (cel mai înalt
for științific din Romania) – a cercetat, încă din anii 1975-1989, premisele,
geneza, bazele și caracteristicile viitoarei Societăți informaționale,
prognozând că, după edificarea acesteia, ar urma să apară succesiv
Societatea bazată pe cunoaștere (denumită și Societatea cunoștințelor ) și
Societatea conștiinței , fiecare având anumite caracteristici specifice.. De
menționat că, în România, există un Minister al Comunicațiilor și Societății
informaționale….

2.4.2 Un model intuitiv al Societății informaționale

73 (C) Prof.N.Drăgulănescu 32 325.
STIINTA
INFOR-
MATIEI4.
TEHNO-
LOGIA
INFOR-
MATIEI
1. STABILITATE POLITICA2. CRESTERE ECONOMICA3.EDUCATIE & INSTRUIRE PRO-ACTIVE6.SISTEME INFORMATIONALE7.DEZVOLTAREA EFECTIVITĂ ȚII ȘI EFICIEN ȚEI
ORGANIZA ȚIILOR8.DEZVOLTAREA COMPETITIVITĂ ȚII INDUSTRIALE9.CONSOLIDAREA COEZIUNII SOCIALE10.IMBUNATATIREA
CALITĂTII VIETII SI A
MEDIULUI ÎNCONJURĂTORModelul Societății
Informaționale propus alăturat
este reprezentat intuitiv ca o casă
de construit, începând cu
<infrastructura/ fundația> ei
(elementele 1, 2 și 3), continuând
cu<structura ei de rezistență>
(<stâlpii> 4 și 5 precum și
<traversa> 6) și cu
<suprastructura> ei asigurând
coeziunea (elementele 7, 8 și 9),
toate acestea permițând și
facilitând în final montarea
<acoperișului> (adică realizarea
scopului fundamental al Societății
Informaționale: elementul 10).
Toate elementele modelului ar
trebui să fie realizate – în ordinea
menționată – ca etape ale
procesului de construire a
Societății Informaționale.
Fig.2.3 – Un model intuitiv al Societății informaționale
(model elaborat de autor)

2.4.3 Zece aplicații care dezvoltă Societatea informațională în Europa

“1.Tele-working / Tele-lucrul
2.Distance learning / Învățământul la distanță
3.A network for universities and research centers / Rețeaua pentru
universități și centre de cercetare
4.Telematic services for small and medium sized enterprises (SME)/
Servicii telematice pentru intreprinderile mici și mijlocii (IMM)
5.Road traffic management/ Managementul traficului rutier
6.Air traffic control/ Menținerea sub control a traficului aerian
7.Healthcare networks/ Rețelele pentru îngrijirea sănătății
8.Electronic tendering/ Licitația electronică
9.Trans-European public administration network/ Rețeaua trans-
europeană de administrație publică
10.City information highways/ Magistralele informaționale urbane ”
(CEE – Raportul Martin Bangemann, 1994)

2.4.4. Câteva concepte de bază ale Societății informaționale
Sunt necesare și în România cunoașterea/ preluarea și utilizarea
semnificațiilor recunoscute internațional ale unor concepte specifice
Societății informaționale ca, de exemplu.
<Societatea informațională > (<information society>, IS)

74 = “Societate în care crearea, distribuirea, difuzarea, utilizarea,
integrarea și prelucrarea/ manipularea informației reprezintă activități
semnificative pe planurile economic, politic și cultural.”
(en.wikipedia.org/wiki/Information_society )
–––––––––––––––––––––––––––––––
<Sistem informațional >2 (<information system> )
= “Sistem format din persoane, înregistrări de date și activități care
prelucrează date și informații într-o organizație, incluzând Manualul
organizației și unele procese automatizate.”
(en.wikipedia.org/wiki/Information_System )
–––––––––––––––––––––––––––––––
<Societatea cunoașterii/ cunoștințelor >3 (<knowledge society>, KS)
= “Societate care creează, pune în comun și utilizează cunoaștere/
cunoștințe în scopul obținerii prosperității și bunăstării poporului ei.”
(www.digitalstrategy.govt.nz/Resources/Glossary-of-Key-Terms/ )
= “Societate în cadrul căreia cunoștintele reprezintă resursa
productivă primară, înlocuind capitalul și munca.”
(en.wikipedia.org/wiki/Knowledge_society )
–––––––––––––––––––––––––––––––
<Managementul cunoștințelor > (<knowledge management>, KM)
= “Proces de management și influențare sistematice și active ale
stocurilor de cunoștințe existente într-o organizație.”
(www.usq.edu.au/planstats/Docs/GlossaryTerms.doc )
–––––––––––––––––––––––––––––––
<Ingineria cunoștințelor > (<knowledge engineering>, KE)
= “Proces de capturare/ colectare a cunoștințelor umane pentru a fi
stocate într-un sistem informatic și a fi utilizate în scopul soluționării unor
probleme complexe necesitând în mod normal un nivel ridicat al expertizei
umane.” ( www.wiley.co.uk/college/turban/glossary.html )
–––––––––––––––––––––––––––––––
<Tehnologia informației > (<information technology>, IT)
= “Domeniu al ingineriei dedicat utilizării calculatoarelor și
telecomunicațiilor pentru a stoca, regăsi/ repera și transmite informații.”
(wordnet.princeton.edu/perl/webwn )

2 In România se utilizează doar conceptul <sistem informatic> aplicabil doar sistemelor
informaționale asistate de calculator (sau neconvenționale ), fiind excluse sistemele
informaționale clasice (implicând citirea, scrierea, desenarea, etc.)
3 In România, întrucât termenul <cunoștințe> poate însemna și “relații umane și/ sau pile”,
conceptul <knowledge society> a fost tradus oficial exclusiv prin <societate bazată pe
cunoaștere> (!).

75 = “Practica creării și/ sau studierii sistemelor informatice și ale
aplicațiilor acestora; departamentul Informatică al unei organizații.”
(en.wiktionary.org/wiki/information_technology )
= “Studierea, proiectarea-dezvoltarea, implementarea, mentenanța și
managementul sistemelor informatice (sistemelor informaționale bazate pe
calculatoare), în special ale hardware-ului si aplicațiilor software-ului”
(definiție stabilită de Information Technology Association of America
(ITAA) (en.wikipedia.org/wiki/Computer_Science )
–––––––––––––––––––––––––––––––
<Ingineria informației > (<information engineering>, IE)
= “Abordare a proiectării-dezvoltării sistemelor informaționale”
(en.wikipedia.org/wiki/Information_Engineering )
= “Metodologie de dezvoltare a sistemelor informaționale integrate
bazate pe punerea/ utilizarea în comun a datelor, cu accent pe necesitățile
informaționale ale proceselor decizionale și pe cerințele proceselor
tranzacționale.”
(www.logisticsworld.com/logistics/glossary.asp )
–––––––––––––––––––––––––––––––
<Știința calculatoarelor > (<computer science>, CS)
= “Domeniu al Științei ingineriei care studiază (cu ajutorul
calculatoarelor) procese de calcul și structuri aferente.”
(wordnet.princeton.edu/perl/webwn )
= “Știința care studiază bazele teoretice ale informației și proceselor
de calcul, precum și tehnicile practice utilizabile pentru implementarea și
aplicarea lor în sistemele de calcul. Studiul sistematic al proceselor
algoritmizate prin care se creează, se descriu și se transformă informația.”
(en.wikipedia.org/wiki/Computer_science )
–––––––––––––––––––––––––––––––
<Securitatea informației > (<information security>)
= “Protejarea informației și a sistemelor informaționale față de
accesul și utilizarea neautorizate, dezvăluire, întrerupere/ perturbare,
modificare și/ sau distrugere.”
(en.wikipedia.org/wiki/Information_security )
–––––––––––––––––––––––––––––––

2.4.5 Profesii implicând cunoașterea bazelor Științei informației
Știința informației și Societatea informațională implică și necesită
anumite profesii tehnice specifice, multe fiind încă inexistente în
România…. Actualii studenți și absolvenții secțiilor de Tehnologia
informației din universitățile tehnice au tot dreptul să le cunoască din timp
pentru a le putea aborda atunci când vor fi introduse și în România …

76 – Profesii legate de precursoarele Științei informației: Bibliotecar,
Documentalist, Arhivar, Jurnalist, Muzeograf, etc.
– Profesii specifice Tehnologiei Informațíei: Ingineri – în Electronică,
Telecomunicații, Tehnologia Informației, Informatică (Știința
calculatoarelor),
– Profesii specifice Științei Informațíei (Information Scientists)4:
Database Administrator, Information Specialist, Information Broker,
Information/Knowledge Counselor, Information/ Knowledge Consultant,
(Chief) Information/ Knowledge Officer, Information System Analyst,
Information System Designer, Information System Programmer (Software
Engineer), Decision Support Specialist, Interface Designer, Network
Administrator, Web-designer, Web-master, Information Architect, etc.

4 Unele profesii nu există încă în România, altele fiind deja incluse în COR – Clasficarea
Ocupațiilor din Romania – și beneficiază de standarde ocupaționale sau standarde de
formare profesională (a se vedea ANC – Autoritatea Națională pentru Calificări,
www.anc.ro)… COR este actualizat periodic pentru a include noi ocupații.(NA)

77 CAPITOLUL 3 – Securitatea informației

3.1 Contextul economic actual
Contextul economic actual (1)
1. Globalizarea – care implică:
a. managementul firmei pe piața globalizată
b. competiție intensă pentru resurse și clienți
c. echipe/ grupuri de lucru globale
d. sisteme de distribuție globale
2. Transformări în economia industrială
a. economii bazate pe informație și cunoștințe
b. nivel ridicat al productivității muncii
c. apariția frecventă de noi produse și servicii
d. reducerea duratei de viață a produselor
e. desfășurarea activităților în mediu turbulent
f. limitările inerente ale capacității umane de
cunoaștere
Azi, puterea unei organizații nu se mai măsoară
doar prin dimensiunea ei financiară !

3. Transformări ale întreprinderii vizând :
a. uniformizarea structurilor organizationale
b. descentralizare
c. independența localizării ( delocalizare)
d. costuri cât mai reduse de tranzacționare și
coordonare
e. consolidare/ dezvoltare/ revigorare
f. externalizare
Securitatea informației este deci esențială
pentru tot mai multe întreprinderi/ organizații.
• Intr-un mediu concurențial, INFORMATIA
poate fi cheia succesului și dezvoltării
organizației .
• Indiferent de formă, INFORMAȚIA trebuie
întotdeauna să fie protejată corespunzător,
indiferent de forma pe care o are sau de
mijloacele prin care este păstrată sau
comunicată.

Fig.3.1 – Contextul economic actual

Tot mai multe organizații își pun azi întrebarea: “Cum putem să ne
protejăm?”
Dar, de fapt, mult mai important ar fi să ne întrebăm mai intâi, în ordine:

78 1.De ce/ cine și pentru ce avem nevoie să ne protejăm ? Ce avem de
protejat? Ce riscăm și ce câstigăm cu și fără protecție?
2.Cât de dificil va fi să ne protejăm ?
3.Ce și cât să protejăm ?
ȘI ABIA APOI …. “Cum putem să ne protejăm ?”

3.2 Ce este riscul?
<RISC> (risk) = posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de-a avea de
înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă
= pericol posibil, eventual, mai mult sau mai puțin previzibil
= primejdie sau pagubă posibilă
= posibilitatea de-a permite unei amenințări să exploateze o
vulnerabilitate a unui bun (sau grup de bunuri) generând astfel pagube în
organizația în care se manifestă
Riscul poate fi evaluat ca o combinație a probabilității de producere a
unui incident de securitate și impactul/ consecințele acestuia.
Riscul poate fi redus prin măsuri de securitate (“controale”) adecvate,
dar nu poate fi eliminat în totalitate (ceea ce rămâne se numește “risc
rezidual”- de evaluat și de acceptat).
În abordarea riscurilor unei organizației ar trebui avute în vedere toate
bunurile acesteia (fizice, informații, documente, software, hardware, resurse
umane, servicii prmite, etc.)

3.3 Ce este amenințarea?
<AMENINȚAREA > (Threat) poate fi:
– o declarație a intenției de-a produce ceva rău, nenorocire, supărare,
pierdere
– posibilitatea de-a cauza un incident nedorit care poate produce ceva
rău unui sistem sau unei organizații
– un act intenționat sau accidental
Amenințările
– există independent de noi și nu pot fi eliminate
– reprezintă o cauză potențială a unui eveniment nedorit prin care se pot
produce daune unei organizații sau unui sistem
– au caracter accidental, intenționat (de ex. sabotaje, acces neautorizat,
răzbunări) sau neintenționat (de ex. datorită unor proceduri incorect
aplicate)
– generează incidente nedorite cu efecte distrugătoare sau chiar
accidente cu impact important asupra activității unei organizații

79 (C) Prof.dr.Nicolae D răgulănescu

Fig.3.2 – Topul primelor 10 amenințări posibile (cu sursele lor) privind
securitatea informațíei în cadrul unei intreprinderi
(Sursa: IDC's 2007 Annual Security Survey of IT and security professionals)

In Fig.3.2 se pot remarca sursele celor mai periculoase amenințări la
securitatea informației într-o întreprindere: 1.Angajații care transmit
inadvertent informații confidențiale, 2.Virușii, troienii, viermii și alte tipuri
de malware, 3.Spam, 4.Datele furate de angajați sau partenerii de afaceri,
5.Hacker-ii, 6.Configurațiile inadecvate ale rețelelor și echipamentelor de
securitate, 7.Sabotajul intern, 8.Spyware (software de spionaj),
9.Vulnerabilitățile aplicațiilor download-ate, 10.Rețeaua locală LAN
wireless.

3.4 Ce este vulnerabilitatea ?
<VULNERABILITATE> (Vulnerability) = o slăbiciune, o lipsă, un gol
în securitatea informației unei organizații sau persoane
Vulnerabilitățile…
– pot exista și în absența amenințărilor , fără să producă rău prin simpla
lor existență
– reprezintă o precondiție care permite unei amenințări să producă rău
unui bun
– pot fi clasificate (prin analiza vulnerabilităților) în : mari, medii sau
mici
– dacă sunt identificate în timp util, pot fi reduse astfel încât amenințările
să nu se materializeze și să genereze evenimente cu efecte distrugătoare

80 – pot fi fizice, naturale, de hardware, de software, de comunicare, de
mediu, umane , etc.
– pot fi inerente (de ex. virușii, hacker-ii, viermii, etc.) astfel încât
trebuie să fie descoperite/ tratate ca atare de utilizatorii de calculatoare,
Internet și rețele informatice
– pot genera mari prejudicii organizațiilor, infrastructurii persoanelor
juridice și fizice , activităților și patrimoniului acestora
– sunt cu atât mai mari cu cât organizația/ persoana implicată depinde
mai mult de rețele și sisteme informaționale interconectate
Exemple de vulnerabilități posibile: o ușă deschisă, instruire/
experiență insuficientă, alimentare instabilă/ discontinuă, traseu de cabluri
neprotejat, alocare incorectă a drepturile prin parole. Datorită
vulnerabilităților apar breșele de securitate
Cauze posibile ale vulnerabilităților:
• bug-urile (erorile) (neintenționate sau intenționate) – existente în
anumite produse-program / software nou dezvoltate
• ignorarea/ nedocumentarea bug-urilor existente
• configurarea necorespunzătoare a produselor-program, serverelor și
rețelelor utilizate
• suportul inadecvat sau tardiv din partea dezvoltatorilor de produse-
program (de ex. soluționarea greoaie sau ineficace a bugurilor)
• comoditatea sau necunoașterea/ ignorarea problemelor privind
securitatea de către administratorii de rețea, webmasteri și managerii
organizației

3.5 Alte concepte specifice
<EVENIMENT DE SECURITATE A INFORMAȚIEI> = “situație
identificată în legătură cu un sistem, un serviciu sau o rețea care indică o
posibilă încălcare a politicii de securitate a informației, un eșec al
măsurilor de protecție sau o situație ignorată anterior, dar relevantă din
punct de vedere al securității ” (standardul SR ISO/CEI 27001: 2006)

<INCIDENT DE SECURITATE A INFORMAȚIEI> = un eveniment
sau o serie de evenimente de securitate a informației care au o probabilitate
semnificativă de-a compromite activitățile organizației și de-a aduce
amenințări la securitatea informației ” (standardul SR ISO/CEI 27001:
2006) .
In Fig.3.3 sunt prezentate cateva exemple de incidente de securitate cu
efectele lor.

81 <CONTROL> = practică, procedură sau mecanism care reduce riscul”
(standardul ISO/CEI TR 13335). O traducere adecva tă a acestui concept ar
fi trebuit s ă fie
<MĂSURĂ DE SECURITATE > (la plural – “Controls” / tradus
<Controale>!)
= orice acțiune efectuată în scopul reducerii riscurilor,
= practică, procedură sau mecanism care reduce riscul
Obiective posibile ale MĂSURILOR DE SECURITATE
– Reducerea probabilității de apariție a amenințărilor
– Reducerea sau eliminarea vulnerabilităților
– Reducerea impactului (dacă evenimentul s-a produs deja)
– Detectarea evenimentelor nedorite
– Recuperarea datelor și informațiilor pierdute în urma evenimentelor
nedorite apărute
MĂSURILE DE SECURITATE
– Se concretizează în: politici, proceduri, instrucțiuni, măsuri
administrative, tehnice sau juridice
– Se pot clasifica în funcție de tipul și categoria lor
– Măsurile fizice, administrative și tehnice pot fi <descurajatoare>
(prin constrângere la disciplină), <corective> (prin remedieri) sau
<de recuperare> (prin restaurarea resurselor) sau <detective> și
<preventive>
INCIDENTE DE SECURITATE
-Virusarea sistemelor
informatice
-Atacuri de tip hacking,
cracking, phishing, etc.
-Tranzacții frauduloase prin
calculator
-Sabotarea funcționării
rețelelor, instalațiilor și
echipamentelor informatice
Furtul unor rețele, instalații și
echipamente informatice
-Fenomene naturale
catastrofale (cutremure,
inundații, furtuni, etc.) și
incendiiEFECTE
-Blocarea proceselor
productive și/ sau
administrative din companie
-Pierderea încrederii clienților
-Pierderea de comenzi,
contracte, clienți
-Litigii cu caracter comercial
sau civil
-Competitorii câștigă avans
-Cheltuieli suplimentare
-Faliment previzibil

Fig.3.3 – Exemple de incidente de securitate cu efectele lor

82 <DISPONIBILITATE> (Availability) = „ proprietatea de-a fi accesibil
și utilizabil la cerere, de către o entitate autorizată ” (standardul SR
ISO/CEI 27001: 2006)

<CONFIDENȚIALITATE> (Confidentiality) = „ proprietatea ca
informația să nu fie făcută disponibilă sau divulgată persoanelor, entităților
sau proceselor neautorizate ” (standardul SR ISO/CEI 27001: 2006)

<INTEGRITATE> (Integrity) = „ proprietatea de-a păstra acuratețea și
deplinătatea resurselor” (RESURSĂ = “ceea ce prezintă valoare pentru o
organizație”). (standardul SR ISO/CEI 27001: 2006)

<SECURITATEA INFORMAȚIEI> (Information Security) =
„păstrarea confidențialității, integrității și disponibilității informației” . In
plus, alte proprietăți – ca autenticitatea, responsabilitatea, non-repudierea și
fiabilitatea – pot fi de asemenea implicate. (standardul SR ISO/CEI 27001:
2006)

ALTE DEFINIȚII
• Atribute de funcționalitate a informației:
<DISPONIBILITATEA informației> – acea proprietate (a sistemului
sau a rețelei) de a asigura utilizatorilor legali informația completă atunci
când aceștia au nevoie de ea

<CONFIDENȚIALITATEA informației > – acea proprietate (a
sistemului sau a rețelei) de a permite accesul la informație numai
utilizatorilor cărora le este destinată și de-a oferi garanții suficiente pentru a
interzice accesul la informație celorlalți utilizatori

<INTEGRITATEA informației> – acea proprietate (a sistemului sau a
rețelei) de a asigura livrarea informației fără modificări accidentale sau
neautorizate

• Atribute pentru recuperarea prejudiciului:
<AUTENTICITATEA informației > – acea proprietate (a sistemului
sau a rețelei) de a permite asocierea informației cu sursa legală de producere
a ei.

<NEREPUDIEREA informației > – acea proprietate (a sistemului sau
a rețelei) de a asocia informației dovada că informația a fost transmisă de o

83 entitate identificată și a fost recepționată de o altă entitate identificată, fără
posibilitate de contestare.
(C) Prof.dr.Nicolae Drăgulănescu
Fig.3.4 – Componentele de baz ă ale Securității informației –
CONFIDENȚIALITATE (C – Confidentiality ), INTEGRITATE (I –
Integrity) si DISPONIBILITATE (A – Availability ) – (CIA) –
și conexiunile dintre ele – prin Communications, Hardware, Software [4]

<SISTEM DE MANAGEMENT AL SECURITĂȚII
INFORMAȚIEI > (SMSI) = „partea din întreg sistemul de management,
bazată pe o abordare a riscului afacerii, folosită pentru a stabili,
implementa, funcționa, monitoriza, revizui, menține și îmbunătăți
securitatea informației” (standardul SR ISO/CEI 27001: 2006)

<ANALIZA RISCULUI > = „utilizarea sistematică a informației
pentru a identifica sursele și pentru a estima riscu” (standardul SR ISO/CEI
27001: 2006)

<DETERMINAREA RISCULUI > = „proces global de analiză și
evaluare a riscului” (standardul SR ISO/CEI 27001: 2006)

84 <EVALUAREA RISCULUI > = „proces de comparare a riscului
estimat cu criteriile de risc agreate în vederea stabilirii importanței
riscului” (standardul SR ISO/CEI 27001: 2006)

<MANAGEMENTUL RISCULUI > = „activități coordonate pentru
îndrumarea și controlul unei organizații luând în considerare riscurile”
(standardul SR ISO/CEI 27001: 2006)

<TRATAREA RISCULUI > = „proces de selecție și implementare a
unor măsuri în vederea reducerii riscului” (standardul SR ISO/CEI 27001:
2006)

<DECLARAȚIE DE APLICABILITATE > = “declarație
documentată care descrie obiectivele de control și măsurile de securitate
care sunt relevante și aplicabile SMSI al organizației ” (standardul SR
ISO/CEI 27001: 2006)

AmenințăriAmenințări
Măsuri de securitate
(<controale>)Măsuri de securitate
(<controale>)RISCURIRISCURI
Valoarea bunurilorValoarea bunurilor
Cerințe de securitateCerințe de securitate
Impact poten țial
(asupra afacerii
d.p.d.val securită ții)Impact poten țial
(asupra afacerii
d.p.d.val securită ții)Vulnerabilită țiVulnerabilită ți
BunuriBunuriexploatează
cresc crescafectează
au
dăreduc
indicăprotejează împotriva
rezolvare princresc

Fig.3.5. – Relații intre principalele concepte ale Securității informației

3.6 Sistemul de management al Securității informației (SMSI)
3.6.1 Ce este SMSI?
Un SMSI este un sistem de management bazat pe o abordare a riscurilor
la care organizația este expusă și are scopul de-a stabili, implementa, opera,
monitoriza, revizui, menține și îmbunătăți securitatea informației.

85 Sistemul de management este un sistem (ansamblu de elemente
componente – structuri, procese, proceduri, resurse) prin care se stabilesc
politica și obiectivele precum și prin care se realizează acele obiective.

3.6.2 Necesitatea si utilitatea SMSI
Toate organizațiile sunt actualmente tot mai dependente de informații.
Utilizatorii de informații (interni & externi) sunt tot mai dependenți de
disponibilitatea și integritatea informațiilor. Concurența între organizații se
accentuează continuu, deci riscurile aferente securității informațiilor sunt și
ele în creștere
Clienții pun tot mai frecvent întrebările legitime “ Cum veți garanta
confidențialitatea informațiilor mele sensibile?”, “În condițiile în care
numărul atacurilor crește continuu, cum poți introduce și menține sub
control riscurile privind CID (confidențialitatea – integritatea –
disponibilitatea)” ?
Numărul de incidente de securitate care amenință continuitatea afacerii
este în creștere.Nu trebuie să uităm că un singur incident de securitate
poate 1. d istruge imaginea companiei, 2. compromite veniturile companiei,
3. determina pierderea afacerii companiei.
De aceea sunt necesare introducerea și menținerea sub control ale
breșelor de securitate.

3.6.3 Ce reprezintă informația in cadrul SMSI?

Informația poate exista sub diferite forme :
Tipărită sau scrisă , stocată electonic
Verbală (în conversații, sub formă vorbită)
Transmisă prin poștă sau prin echipamente electroniceINFORMAȚIA -este o valoare (“asset”) care, asemănător altor bunuri
importante ale unei afaceri (“business”), are o importanță deosebită pentru o
organizație
Fig.3.6 – Informația in cadrul SMSI

86 3.6.4 Clase de informații
• Informațiile clasificate (“secrete de stat”/ SS)  obligă la
confidențialitate în condiții stabilite prin lege
• Informațiile proprietare (“sensibile” – la noi ele sunt asimilate cu
informațiile “secret de serviciu”)  obligă la confidențialitate în
condițiile stabilite de proprietar
• Datele personale ale cetățenilor  se limitează diseminarea
informațiilor despre utilizatorii serviciilor publice
• Conținutul corespondenței și al comunicațiilor  se interzice
accesul la conținutul corespondenței și al comunicațiilor
• Drepturile de autor  se obligă utilizatorul să plătească pentru
utilizare
• Informațiile de interes public  se obligă proprietarul să asigure
necondiționat disponibilitatea lor

INFORMAȚII CLASIFICATE = categorie de informații pentru care
statul are anumite interese majore. Întrucât prin diseminarea loe s-ar putea
aduce prejudicii instituțiilor statului sau cetățenilor săi (în ansamblu), statul
limitează disponibilitatea informațiilor la un grup restrâns de persoane, care
prezintă un anumit nivel de încredere, stabilit prin verificări de loialitate
(securitate). Sfera de cuprindere este stabilită prin lege.
• Există 4 clase de informații clasificate ( în funcție de amploarea
prejudiciului ce se poate produce prin diseminarea necontrolată a
lor): <strict secrete de importanță deosebită>/SSID, <strict
secrete>/SS, <secrete>/S și separat, secrete de serviciu
• În România sunt utilizate, în funcție de proveniența lor, 4 categorii
de informații clasificate : <naționale>, <NATO>, <UE>, precum si
cele stabilite prin <relații bilaterale internaționale>
• Accesul persoanelor la informații clasificate se face pe baza
principiului „ nevoii de a cunoaște ” și este permis doar în urma
avizului autorităților abilitate: ORNISS pentru angajații firmelor și
instituțiilor publice și ADS-uri pentru personalul propriu.
• Dreptul de acces al firmelor la informații clasificate se acordă
doar în urma avizului de securitate industrială eliberat de
ORNISS după probarea faptului că s-au asigurat condiții de păstrare
și manipulare a informațiilor clasificate în conformitate cu
prevederile legii.
• Autoritățile abilitate să investigheze incidentele de securitate
care implică informațiile clasificate sunt : SRI – pe teritoriul țării,
SIE – în afara țării, MIRA, MJ, STS , MApN, SPP – pentru
structurile proprii.

87 • Informatii suplimentare : http://www.orniss.ro/

3.6.5.Cum se poate obține Securitatea informației?

Securitatea
informației
se realizează / obține
acționând pe două planuri
paralele,fiecare având mai
multe niveluri:
Securitatea sistemelor
informatice (a tehnicii de
calcul pentru procesare,
stocare și transfer de date)
Securitatea administrativă
(din punct de vedere al
personalului, procedurilor,
politicilor si cadrului
organizațional si
administrativ)

Fig.3.7 – Obținerea Securității informației
(75% – Administrativ, 25% – IT )

3.6.6 Standardele SMSI Standarde leSMSI
– Bazate pe ciclul virtuos <PDCA>
– Formează familia de standarde ISO 27000 compusă din următoarele
standarde:
ISO 27000:2005 – principii și vocabular SMSI
ISO 27001:2006 (ex BS 2299-2) – cerințe pentru SMSI
ISO 27002:2005 (ex ISO/IEC 17799) – cod de bune practici pentru SMSI
ISO 27003:2010 – ghid de implementare a SMSI
ISO 27004:2009 – cerințe pentru indicatori și măsurarea eficacității SMSI
ISO 27005:2008 – managementul riscului în SMSI
ISO 27006:2007 – cerințe pentru acreditare SMSI
ISO 27007:2007 (+ ISO 19011) – ghid de auditare a SMSI
ISO 27011 … ISO 27030 – SMSI în diferite sectoare de activitate
ISO 27031… ISO 27059 – ghiduri operaționale privind SMSI (de ex. ISO
27035 – managementul incidentelor, ISO 27035 – managementul
securității rețelelor)
Fig.3.8 – Standardele dedicate Securității informației

88 3.6.7 Ciclul virtuos PDCA implementat prin standardul ISO 27001

Stabilirea cadrului general :
• Politica în domeniul securității
• Planificarea obiectivelor de
securitate
• Evaluarea riscurilor• Selectarea metodelor de
securitate
• Declarația de aplicabilitate
Menținere și îmbunătățire :
• Implementarea îmbunătățirilor
• Învățarea din incidente
• Stabilire de acțiuni preventive și
corective
Monitorizare și trecere în revistă :
• Monitorizare sistem
• Analiza eficacității• Audituri interne și externe
• Inregistrare neconformități
și incidenteImplementare și operare:
• Implementarea Planului de tratare a
riscului
• Implementarea metodelor de
securitate și a procedurilor
• Respectarea procedurilor
• Inregistrarea aplicării procedurilor

Fig.3.9 – Ciclul virtuos PDCA implementat prin standardul ISO 27001

3.6.8 Piramida documentelor SMSI
Manualul SMSI; Politica și declarația de
aplicare; Analiza de risc;
Declarația de aplicabilitate
Proceduri de sistem
Proceduri operaționale;
Instructiuni de lucru;
Fișe de post;
Inregistrări obiective demonstrând
îndeplinirea cerințelor SMSI

Fig.3.10 – Piramida documentelor SMSI

89 3.6.9 Măsuri de securitate – in conformitate cu standardul ISO 27001
Anexa A a standardului include 11 domenii (A5 – A15) cu linii directoare și îndrumări de
implementare care se referă la 39 <obiective> și127 <măsuri de securitate> (<controale>).
Exemple (cu detalii în coloana din dreapta):
Securitatea resurselor umane (înainte de angajare, pe parcursul
perioadei de angajare și la încetarea contractului de muncă)A8Responsabilitatea pentru resurse,
Clasificarea informațiilorManagementul
resurselorA7Organizarea internă (Alocarea
responsabilităților pentru securitatea
informației; Procesul de autorizare a
sistemelor de procesare a informației;
Acorduri de confidențialitate, Contactul cu
autoritățile, etc.), Părți externeOrganizarea
securității
informațieiA6Politica de securitate a informațieiA5

Proceduri operaționale documentate, Managementul
serviciilor furnizate de terți, Planificarea și acceptanța
sistemelor, Protecția împotriva codurilor potențial
dăunătoare, Copii de siguranță, Managementul securității
rețelei, Manipularea mediilor de stocare, Schimbul de
informații, Serviciile de comerț electronic, Monitorizarea,Managementul
comunicațiilor și
operațiunilorA10
Cerințe de securitate pentru sistemele informaționale,
Procesarea corectă a datelor în cadrul aplicațiilor,Măsuri
criptografice,Securitatea fișierelor de sistem, Securitatea
în procesele de dezvoltare și de suport, Managementul
vulnerabilităților tehniceAchiziționarea,
dezvoltarea și
mentenanța sistemelor
informaționaleA12Cerințele afacerii pentru controlul accesului,
Managementul accesului utilizatorului, Responsabilitățile
utilizatorului, Controlul accesului la rețea, la sistemul de
operare și la aplicații și informații, Prelucrarea datelor
folosind echipamente mobile și lucrul la distanță Controlul accesului
A11 Zone de securitate,
Securitatea echipamentelorSecuritatea fizică și a
mediului de lucruA9

90 Aspecte de securitate a informației în managementul
continuității afacerii, Managementul
continuității afaceriiA14
Corespondența dintre principiile OECD și etapele ciclului PDCA Anexa
BConformitatea cu cerințele legale, Conformitatea cu
standardele și politicile de securitate și conformitatea
tehnică, Considerații privind auditul sistemelor
informaționaleConformitatea
A15 Raportarea evenimentelor produse și a slăbiciunilor
privind securitatea informației, Managementul
incidentelor de securitate a informației și îmbunătățiri,Managementul
incidentelor
de securitate a
InformațiilorA13

3.6.10 Obiectivele de control și măsuri de securitate conform
standardului ISO 27001

A.12 Achizitionarea,
dezvoltarea și
mentenanța
sistemelor
informaticeA.15 Conformitatea
A.14 Managementul
continuității afaceriiA.5 Politica de securitate a informației
A.6 Organizarea securității
informației
A.13 Managementul
incidentelor de
securitate a informației
A.10 Managementul
comunicațiilor și operațiunilorA.8 Securitatea
resurselor umane
A.9 Securitatea
fizică și a mediului
de lucruA.7 Managementul
resurselor
A.11 Controlul
accesului
Informatii
CriticeContinuous
Improvement
Analiza
riscurilorTratare
riscurilor
SMSIconform standardului ISO 27001

Fig.3.11 – Obiectivele de control și măsuri de securitate
conform standardului ISO 27001

91 3.6.11 Standardul român SR ISO/CEI 27001:2006 – Tehnologia
informației — Tehnici de securitate – Sisteme de management ale
securității informației – Cerințe
A.Ce ESTE acest standard:
1. O metodologie structurată dedicată securității informației,
recunoscută la nivel internațional, care ajută organizațiile să acorde
o mai mare atenție protejării informațiilor de care dispun
2. Definește procesele necesare pentru a evalua, implementa, menține
și gestiona securitatea informației
3. Un set cuprinzător de măsuri de control format din cele mai bune
practici în domeniul securității informației;
4. Ajută la identificarea și minimizarea amenințărilor care afectează de
obicei informația.
5. Referențial pentru certificare

B.Ce NU ESTE acest standard :
1. standard tehnic; standard IT; standard de produs;
2. metodă de audit;
3. metodă de analiză a riscurilor

Standardul a fost elaborat pentru a fi folosit în cadrul unei organizații
în scopul:
1. Definirii de cerințe și scopuri ale securității informației
2. Facilitării identificării și minimizării amenințărilor care afectează de
obicei informația
3. Garantării faptului că riscurile securității informației sunt corect
gestionate din punct de vedere al raportului cost-eficiență
4. Facilitării activităților de clasificare și explicare a proceselor
existente de management al securității informației
5. Utilizării sale ca referențial de către managementul de vârf pentru a
stabili dacă activitățile de management al securității informației sunt
conforme cu cerințele aplicabile
6. Utilizării sale ca referențial de către auditorii interni și externi pentru
a stabili conformitatea politicilor cu standardele adoptate
7. Sprijinirea managementului total al afacerii și sporirea încrederii
partenerilor de afaceri, clienților și altor părți interesate privind
securitatea informației

92 C.AVANTAJELE IMPLEMENTĂRII SMSI
Avantajele implementării SMSI
ParteneriClienti
FurnizoriHackeri
Malware
Spam- garantează securitatea informațiilor
societății dar și a informațiilor clienților
și partenerilor de afaceri
– contribuie la creșterea gradului de
încredere conferită companiei pe piață
– asigură continuitatea afacerii și
minimizarea pierderilor financiare în cazul
eventualelor incidente de securitate-îmbunătățește sistemul
de prevenire și tratare a
incidentelor de securitate
– asigură obținerea dovezilor de conformitate cu
cerințele legale de păstrare a confidențialității
datelor personale, a drepturilor de autorPe ansamblu – crește competitivitatea
organiza ției, prin faptul că:
– îmbunătățește abilitățile de conducere
– asigură o viziune unitară asupra utilizării
resurselor informatice in scopul protejării lor

Fig.3.12. – Avantajele implementării SMSI

3.7 Securitatea informației stocate în format hârtie / HARD
• Este orientată spre protecția suportului (documentului / hârtiei)
• Suportul (documentul/ hârtia) poate conține și numeroase date și
informații auxiliare (despre autor, cititor, editură, locul și data
editării, etc.)
• Orice modificare a informației afectează suportul ei, este relativ
dificil de făcut și poate fi detectată cu ușurință
• Pentru manipularea frauduloasă a informației stocate pe suport este
necesar accesul fizic la acesta – situație ce este relativ ușor de
detectat dacă se utilizează un sistem de protecție fizică.

3.8 Securitatea informației stocate în format electronic /
SOFT
• Informația este dematerializată, fiind independentă de suport.
Sistemul de securitate asociază de regulă informației de bază,
“utile”, anumite date și informații suplimentare (de regulă în
<headere> și/ sau <footere>) facilitând identificarea și securizarea
informației de bază
• Accesul la informație nu implică acces fizic și poate fi făcut în mod
anonim și/sau de la distanță

93 • Modificările datelor și informației sunt foarte ușor de făcut și nu lasă
„urme” – dacă sistemul sau rețeaua nu sunt „instruite” (configurate)
să procedeze astfel
• „Urmele” lăsate sunt de natură informatică și pot fi lesne manipulate
dacă nu se iau măsuri speciale de conservare;
• Constatarea abuzului/ fraudelor în folosirea informațiilor, sistemelor
sau rețelelor nu poate fi realizată doar examinând informația, fiind
necesară în plus și verificarea acelor activități din sistem / rețea care
sunt dinamice și depind de un anumit context
• Intervalele de timp în care se produc abuzurile / fraudele sunt de
regulă foarte mici (~ fracțiuni de secundă ) pe când reacția de răspuns
uman este mult mai lungă (~ minute – zile );
• Sistemele și rețelele informatice au, de regulă, o mare complexitate
fiind – în general – cunoscute doar parțial, în profunzime, de
administratori și utilizatori
• Pentru protecția informațiilor în format electronic, nu sunt suficiente
mijloacele de protecție fizică, fiind necesare măsuri și instrumente
diferite, specifice mediului virtual.

3.9 Tehnici de fraudare in mediul electronic
Prin <FRAUDĂ> se înțelege „săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține
foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă
persoană), hoție, sumă sustrasă prin înșelăciune.”
(https://dexonline.ro/definitie/frauda ).
Tehnologiile electronice au generat și generează, din păcate, tot mai
numeroase tehnici de fraudare care afectează securitatea informației și a
sistemelor informatice. Dar tentativele de fraudare și fraudele pot fi
prevenite (ante factum) – dacă sunt anticipate – sau soluționate adecvat (post
factum) – dacă sunt recunoscute în timp util.
A se vedea și paragraful 5.5.4 Fenomene nocive și infracțiuni
informatice posibile la nivelul utilizatorului.

3.9.1 Virușii
<Virușii> sunt produse-program/ software nocive care se auto-multiplică
și se răspândesc cu scopul de-a deregla funcționarea normală a
calculatorului
Manifestare
– Calculatorul nu răspunde imediat la comenzi sau lucrează în mod
continuu fără să fi primit comenzi
– Dispar programe, fișiere și documente

94 – Programele instalate nu rulează sau rulează incorect
– Apar documente/ fișiere/ ferestre suspecte, nesolicitate
Cum ne protejăm?
– Nu deschideți, nu salvați, nu instalați si nu rulați produse-program și
fișiere provenite din surse nesigure
– Verificați zilnic dacă anti-virusul existent pe calculatorul dvs. este
actualizat
– Verificați dacă anti-virusul este pornit și funcționează
– Nu accesați adrese de email și linkuri internet nesigure

3.9.2 Phishing <Phishing> înseamnă obținerea unor date confidențiale prin tehnici de
manipulare a identității de anumite persoane/ instituții
Manifestare
Victima primește mesaje prin e-mail cu cererea de a introduce/ transmite
date de identificare ce sunt confidențiale (de ex.: număr card/ cont, PIN,
parolă, data expirării cardului/ seria cardului, etc. )
Mesajul conține un motiv ce pare credibil iar adresa paginii de internet
pare identică/ asemănătoare cu cea a băncii ca și adresa expeditorului și
formatul mesajului.
Asemenea mesaje pot proveni, aparent, și de la Yahoo ! – scopul fiind
de-a se schimba parola și de-a se trimite mesaje solicitând bani la toate
adresele e-mail din lista de contacte
NU UITAȚI : De regulă, băncile și Yahoo! nu solicită niciodată să
transmiteți informații confidențiale prin e-mail (excepție INTERNET
BANKING prin https)
Cum ne protejăm ?
-Nu transmiteți niciodată informații confidențiale prin e-mail !!!

3.9.3 Vishing
<Vishing> înseamnă o activitate infracțională efectuată prin telefon
Manifestare
Victima primește un mesaj telefonic privind faptul că i s-ar fi utilizat
ilegal cardul și că, pentru rezolvarea situației, este necesar să comunice
detaliile contului/ cardului (numărul contului/ cardului, PIN-ul etc.).
Cum ne protejăm ?
-Nu comunicați niciodată prin Internet sau telefon date și informații
confidențiale (acestea fiind cunoscute doar de către posesorul cardului/
contului).

95 -Verificati autenticitatea eventualelor apeluri telefonice comparând
numărul de telefon al apelantului cu datele de contact ale băncii la care aveți
deschis contul .

3.9.4 Social engineering
<Social engineering> înseamnă tehnici de manipulare emoțională a
utilizatorilor unor rețele de socializare (de ex. Facebook)
Cum ne protejăm ?
– Nu divulgați niciodată date și informații confidențiale
– Verificați datele și informațiile de contact
– Asigurați-vă că transmiteți alte date/ informații doar unor destinatari
siguri

3.9.5 Shoulder surfing
<Shoulder surfing> înseamnă o metodă de furat date și informații
confidențiale prin reținerea lor vizuală
Cum ne protejăm ?
– Utilizați date/ informații confidențiale doar în mod securizat, fără a fi
vizualizate de eventuale persoane situate în apropiere sau având acces la un
același cont email
– Protejați datele și informațiile confidențiale stocate pe suport hârtie
prin păstrarea lor în locuri sigure, evitând accesul și vizualizarea lor de către
alte persoane

3.9.6 Man-in-the-middle/ Man-in-the-browser
<Man-in-the-middle> constă în interceptarea mesajelor prin realizarea
de conexiuni independente și inserarea de mesaje noi sau modificate
<Man-in-the-browser> – constă în utilizarea unui cod de tip Troian
pentru a intercepta și a manipula informațiile/ tranzacțiile de pe Internet, în
scopul provocării de fraude financiare
Cum ne protejăm ?
– Identificați eventualele conexiuni ilicite și sursele eventualelor
modificări intervenite în mesajele transmise
– Instalați și utilizați software anti-virus și anti-malware adecvat
A se vedea și paragraful 5.5.4Fenomene nocive și infracțiuni informatice
posibile la nivelul utilizatorului.

96

97 CAPITOLUL 4 – Știința informației –
concepte, metode, legi, modele și teorii

4.1 Un model intuitiv al Științei informației (Fig.4.1)

(C) Prof.N.Drăgulănescu 2 2C
O
N
C
E
P
T
ET
E
O
R
I
I
1. VORBIREA, SCRIEREA, CITIREA2. BIBLIOTECONOMIE & ARHIVISTICĂ3.DOCUMENTARE & JURNALISM9.IMBUNATATIREA PROCESELOR DE
CONSTRUIRE, PRELUCRARE SI UTILIZARE
A INFORMATIEI10.OPTIMIZAREA PROCESELOR DE DECIZIE11.OPTIMIZAREA PROCESELOR DE SOLUTIONARE A
PROBLEMELOR12.FACILITAREA EVOLUTIEI
SOCIETATII UMANEModelul Științei informației
propus alăturat este reprezentat
intuitiv ca o casă de construit,
începând cu < infrastructura/
fundația> ei (elementele 1, 2 și 3),
continuând cu <structura ei de
rezistență> (<stâlpii> 4, 5, 6, 7, 8
precum și <traversa> 9) și cu
<supra-structura> ei asigurând
coeziunea (elementele 10 și 11),
toate acestea permițând și
facilitând în final montarea
<acoperișului> (adică realizarea
scopului fundamental al Științei
Informației: elementul 12).
Elementele 4,5,6,7 și 8 pot fi
considerate și ca fiind <factori
determinanți> iar elementele
9,10,11 și 12 ca fiind <efecte>
sau<impacturi> ale Științei
informației.M
E
T
O
D
EL
E
G
IM
O
D
E
L
E

Fig.4.1 – Un model intuitiv al Științei informației
(model elaborat de autor)

4.2 Conceptele Științei informației
<Conceptul> reprezintă o idee – generată sau preluată de spirit – cu
ajutorul căreia se pot organiza percepțiile și cunoștințele.[1],[2],[3]
<Conceptul științific> implică, de regulă, o definiție stabilă, provenită
dintr-o anumită experiență și care se referă la un proces natural și repetabil,
permițând obținerea și măsurarea rezultatelor acestei experiențe.
Conceptele științifice au apărut în cadrul disciplinelor științifice
tradiționale (fizică, matematică, lingvistică, sociologie, psihologie) spre
deosebire de conceptele tehnice provenind din diferite tehnici – ca de
exemplu: biblioteconomia, documentarea etc.
<Conceptul tehnic > este un concept mai curând empiric sau intuitiv –
mai puțin stabil și imuabil decât conceptul științific – care nu se pretează la
măsurare (fiind de ordin calitativ), ci la standardizare.

98 Printre cele mai importante concepte științifice și tehnice ale Științei
informației se pot menționa:
1.<ALFABETUL> – concept tehnic reprezentând un set de simboluri
alfanumerice sau grafice utilizat pentru a genera mesaje scrise sau “un
sistem de scriere ale cărui <grafeme> se numesc <litere> și în care fiecare
literă reprezintă în general o <vocală> sau o <consoană>, fie din limba
curentă, fie dintr-o formă anterioară a sa. Cuvântul alfabet derivă de la
numele primelor două litere grecești, alfa (α) și beta (β). Există și alte
sisteme de scriere decât alfabetele, ca de exemplu sistemele
de <logograme>, care notează fiecare câte un cuvânt, sau <silabarele>, care
folosesc simboluri grafice pentru fiecare silabă.”5

(a) (b)
Fig.4.2 – Alfabete: (a) Cele mai vechi alfabete,
(b)Alfabetul Braille (pentru orbi)

2.<DOCUMENTUL> – concept tehnic reprezentând suportul material
al informației.
Un document reprezintă o înregistrare a informației pe suporturi fizice
permanente , pentru a comunica ceva, cuiva, cu ajutorul unor semne grafice
adecvate (simboluri alfanumerice, simboluri grafice, imagini, diagrame,
grafice, hărți, etc.) dar și cu ajutorul unor obiecte specifice (cum sunt
obiectele din patrimoniul unui muzeu, fotografiile, filmele, microfișele,
microfilmele, fișele perforate, benzile magnetice, casetele audio/ video,
discurile compact CD/ DVD, etc.).

5 https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabet

99 Specialistul în știința informației ar trebui să cunoască perfect atât
caracteristicile fizice ale documentului (de exemplu: natură, materie primă,
mod de fabricație, moduri de utilizare, etc.) cât și structura, capacitatea de
stocare și durata sa de viață .
O clasificare a documentelor include: documente primare, documente
secundare, documente terțiare, etc.
Documentele <secundare> (sau <de rangul 2>) – realizate pe baza
documentelor <primare> (sau <originale>) – reprezintă primele
instrumente de cercetare documentară, întrucât aceste documente nu fac
decât să repete și să reorganizeze informații/ cunoștințe deja disponibile.
Cele mai importante documente secundare sunt:
– bibliografiile, buletinele de analiză și cataloagele care fac trimitere la
documentele primare (uneori prin intermediul textelor analizate/ sintetizate);
– enciclopediile și dicționarele – care se referă la idei și/ sau la termeni
specializați (în această categorie se pot include manualele și revistele
anuale);
– repertoriile/ listele – care se referă la nume, adrese și/ sau informații
practice
Există și documente <terțiare> (sau <de rangul 3>) – realizate pe baza
documentelor secundare…

3.<BANCA DE DATE> – reprezintă un concept tehnic desemnând un
ansamblu de date și informații grupate în fișiere actualizate periodic.
<BAZA DE DATE> – este un concept tehnic similar, care se referă la
un ansamblu de fișiere (conținând informațiile de prelucrat) precum și la
relațiile dintre aceste date.
Gestionarea băncii de date este asigurată de un sistem de gestionare
adecvat care realizează: descrierea datelor, prelucrarea datelor,
menținerea integrității datelor, gestionarea tranzacțiilor, controlul și
securitatea accesului.

4.<CITAREA> și <REFERINȚA> – în Știința informației, atunci când
documentul X menționează ( se referă la ) documentul Y, se mai spune că
“documentul Y a fost citat de documentul X”. În consecință, termenii
<citare> și <referință> pot fi considerați ca fiind sinonimi.
În literatură însă, < citarea> reprezintă preluarea fără modificări a unui
anumit fragment (< citatul>) dintr-un text aparținând unui anumit autor, în
scopul argumentării/ exemplificării mai convingătoare a propriilor idei, iar
<referință> reprezintă doar simpla menționare într-un text a existenței unui
anumit document.

100 Citările au un rol foarte important, întrucât cu ajutorul lor se pot stabili
proveniența și filiația cunoștințelor, dar și <datoria intelectuală> a unui
autor față de autorii textelor citate.
Citările reprezintă baza unei noi metode de indexare (<metoda de
analiză a cocitărilor>) și a <indexului de citări> (a se vedea
http://scholar.google.com ).

5.<HIPERTEXT-UL> – reprezintă o formă de stocare electronică a
informației (inventată în 1975), un tip de "document electronic", prin care
informația numerizată – reprezentând texte, sunete, imagini – este stocată
într-o rețea de noduri "interconectate" prin anumite legături. Astfel, cantități
enorme de informație pot fi accesate și "intercorelate“ utilizând cuvinte –
cheie sau asociații de date.
Spre diferență de documentele pe suport hârtie, "documentele
electronice" pot fi ușor modificate și ocupă mult mai puțin spațiu! În plus,
legăturile existente între noduri facilitează accesul la informație și formarea
asociațiilor de informații . Această structură asociativă – reproducând
îndeaproape structura memoriei umane – permite înlocuirea clasicelor
structuri informaționale arborescente cu structuri mai ample și complexe,
organizate în rețele și configurând un număr infinit de căi, accesibile
tuturor solicitanților și interconectând un mare număr de obiecte.

6.<CLASIFICAREA> – este o operație de descriere a conținutului
unui document prin care se determină subiectul său principal și, eventual,
câteva subiecte secundare, toate aceste subiecte urmând a fi traduse prin
termenul cel mai adecvat figurând în limbajul documentului utilizat.
Clasificarea constă în identificarea unei anumite poziții, în cadrul unui
anumit sistem de ordine, ca rezultat al împărțirii sistematice a spațiului
cunoașterii în anumite clase. Dacă, în general, <clasificarea> reprezintă o
anumită ordonare intelectuală, clasificarea documentelor se referă la
poziționarea, ordonarea și gruparea acestora în funcție de anumite criterii
(ca, de exemplu : în ordine cronologică, alfabetică, numerică, etc.).
Clasificația este rezultatul clasificării (ca proces), însă în vorbirea curentă
acești termeni sunt considerați a fi sinonimi.
Scopul clasificării documentelor constă în gruparea sistematică a
acestora, în funcție de conținutul lor . Dar, uneori este dificil să se
determine cu precizie subiectul principal al unui document, situație care
poate mări riscul de-a pierde anumite informații.
Cele mai cunoscute <clasificări zecimale> (<clasificări universale> sau
<clasificări enciclopedice>) sunt: < Clasificarea lui DEWEY > (CD) și
<Clasificarea Zecimală Universală> (CZU). Comparativ cu clasificările

101 efectuate în funcție de alte criterii (autor, editură, dimensiuni, număr de
inventar etc.), <clasificarea zecimală> clasică are avantaje considerabile,
întrucât permite gruparea tuturor documentelor care se referă la un același
subiect (ceea ce este evident în avantajul utilizatorului și-i facilitează
identificarea lucrărilor prin acces liber la raft!).

7.<DESCRIEREA BIBLIOGRAFICĂ> – este un concept tehnic
semnificând atât o operație cât și un produs.
Ca produs (denumit și < fișă bibliografică> sau < referință
bibliografică> ), descrierea bibliografică reprezintă un ansamblu
convențional de informații rezultate din examinarea unui document și
destinate furnizării unei descrieri unice și precise a acestuia.
Ca operație (denumită și < catalogare> ), descrierea bibliografică
reprezintă prima etapă a prelucrării intelectuale a unui document, prin care
anumite informații conținute de acestea sunt extrase, prelucrate și
înregistrate conform unor reguli stricte.
Descrierea bibliografică se efectuează cu ajutorul unor instrumente
importante denumite < standarde> și <formate> .
Pentru cărți, există un < număr de carte standardizat internațional>
(ISBN = International Standard Book Number ) care este atribuit fiecărei
cărți (în cadrul unui sistem internațional de coordonare), permițând astfel
identificarea grupului tematic, a editorului și a titlului cărții.
Pentru periodice , există un < număr de serie standardizat
internațional> (ISSN = International Standard Serial Number ) care este
atribuit, o dată pentru totdeauna, fiecărui titlu de periodic, în cadrul unui
"Sistem internațional de date referitoare la publicațiile în serie“ ( ISDS =
International Serials Data Systems ).

8.<DESCRIEREA CONȚINUTULUI> – este un concept tehnic
desemnând simultan atât o operație (ansamblul operațiilor prin care sunt
descrise – în mare – faptele, conceptele, datele, concluziile etc. conținute
într-un document) cât și produsul care rezultă din această operație.
Aceste operații și produse pot fi denumite în mod curent (după caz):
– <clasificare > – care constă în atribuirea unui descriptor (reprezentat
cel mai adesea de un <index de clasificare> – de exemplu în CZU –
corespunzând conținutului descris)
– < indexare> – care constă în atribuirea unuia sau mai multor
descriptori, cu sau fără relație ierarhică între ei
– <rezumare > – care constă în condensarea conținutului documentului
(într-o limbă naturală);

102 – <extragere de date > – care constă în selecționarea și preluarea unor
date faptice și/ sau numerice, reutilizabile în mod direct.

9.<LIMBAJUL DOCUMENTAR> – este un concept tehnic
desemnând un limbaj convențional utilizat de un sistem de informare pentru
a descrie conținutul documentelor, în scopul stocării și căutării informațiilor.
Există actualmente numeroase familii de limbaje documentare care se
deosebesc între ele prin complexitate, amploare, organizare, mod de
utilizare, etc.
Elementele constitutive ale unui limbaj documentar sunt următoarele:
– <cuvintele-cheie > (sau <descriptorii >) – cuvinte din limbajul
natural utilizate pentru descrierea informațiilor
– <non – descriptorii> – cuvinte din limbajul natural având anumite
relații cu descriptorii, dar care nu pot fi utilizate pentru descrierea
informațiilor
– relațiile dintre descriptori – care pot fi ierarhice, de echivalență sau
de vecinătate .
<Clasificațiile> sunt cele mai vechi limbaje documentare, în care
descriptorii permit reprezentarea tuturor conceptelor și obiectelor
(aparținând unui anumit domeniu dat), în mod sistematic și în funcție de
unul sau mai multe criterii materiale sau intelectuale. Există mai multe
feluri de clasificații:
– <clasificațiile universale> (sau <enciclopedice> ) – cele mai
cunoscute clasificări universale sunt Clasificația / Clasificarea lui Dewey
(CD) și Clasificația / Clasificarea Zecimală Universală (CZU) elaborată de
belgienii Paul Otlet și Henry Fontaine.
– <clasificațiile "cu fațete "> – ordonând conceptele și obiectele în
clase multidimensionale; Acest sistem de clasificare a fost dezvoltat de
bibliotecarul indian Shiyali Ramanrita Ranganathan pe baza lucrărilor
americanului Bliss. "COLON CLASSIFICATION" elaborată în 1933 de
Ranganathan avea 5 tipuri de "fațete" (personalitate, materie, energie, loc,
timp) care apar mereu în aceeași ordine.
– <clasificațiile specializate>;
– <clasificațiile detaliate> ( sau <taxonomiile>) ; acestea sunt
simultan, produs și instrument ale cercetării științifice.
– <listele sistematice> .
Alte limbaje documentare actuale sunt "materiile-vedete" și "listele de
cuvinte cheie" .

10. <TEZAURUL> – este un concept tehnic desemnând un mod foarte
utilizat de organizare a unui limbaj documentar combinator. El reprezintă

103 un ansamblu controlat de termeni între care au fost stabilite relații ierarhice
și de vecinătate și care se aplică în cadrul unui anumit domeniu al
cunoașterii. Un tezaur poate conține între câteva sute până la 20 000
termeni (toți având o semnificație unică și ne-ambiguă).
Astăzi, crearea și dezvoltarea unui tezaur sunt facilitate substanțial de
aplicațiile informaticii, întrucât calculatorul permite efectuarea a numeroase
prelucrări asupra vocabularului: trieri, clasificări alfabetice, editări (sub
toate formele ) etc. În plus, calculatorul asigură și efectuarea operațiilor de
control necesare (asupra descriptorilor, relațiilor etc.)

11.<ÎNVECHIREA> – reprezintă perimarea unui obiect ca urmare a
progreselor științifice/ tehnice sau a evoluției condițiilor de viață. Acest
concept a apărut ca fiind necesar și util atunci când cercetătorii și-au pus
problema evaluării utilității vechilor lucrări științifice; se părea că este
justificat să se considere că o cunoaștere rapidă a conținutului stocului
existent de publicații ar implica învechirea la fel de rapidă a cantității de
informații conținute de acestea! De remarcat că învechirea se referă atât la
produsele imateriale (informațiile) cât și la produsele materiale
(documentele).

12.<PERTINENȚA> – este un concept important, dar încă
neoperațional, care măsoară gradul de adecvare al informației conținute de
documentul reperat la întrebarea la care acesta trebuie să răspundă. Acest
concept este strâns legat de nevoia de informare a utilizatorului și de reacția
(de satisfacție sau insatisfacție a) acestuia, întrucât obiectivul principal al
oricărui sistem de informare constă în furnizarea de informații pertinente
utilizatorilor acestora.

13.<BIG DATA> (tradus ad-litteram „cantități uriașe de date”) – este
un concept tehnic relativ recent având semnifica ția "date stocate și
prelucrate în cantități imense, datorită dezvoltării unor medii de stocare
mai ieftine, unor metode de procesare mai rapide și unor algoritmi mai
performanți ." 6 Big Data are potențialul de-a afecta profund modul în care se
desfășoară afacerile și chiar modul nostru de viață. Ele au deja aplicații
performante în Teledetecție (vast domeniu implic ând colectarea, stocarea și
prelucrarea unor cantități imense de date) precum și în managementul
rețelelor de socializare (Yahoo, Gmail, Facebook, Youtube, Twitter, etc.)

6 Viktor Mayer-Schönberger , Kenneth Cukier – Big Data: A Revolution That Transforms
How we Work, Live, and Think, Houghton Mifflin Harcourt, 2012, ISBN 978-0544002692

104 primind zilnic, la nivel mondial, zeci de TB de date ce trebuie să fie stocate
și prelucrate în timp real.
Big Data are 4 caracteristici principale : 1.Volumul / cantitatea
datelor (în creștere continuă, în întreaga lume, fiind estimat a fi de 25
Zettabytes, ZB7, în anul 2020), 2.Viteza de generare și prelucrare a datelor
(tot mai mare), 3.Varietatea datelor (structurate, video, audio, spațiale, etc.
exceptând cele nestructurate ), 4.Veridicitatea datelor. Termenul în limba
engleză se utilizează la noi ca atare, neavând un echivalent acceptabil în
limba română.

14.<DATA MINING> (tradus ad-litteram “mineritul datelor”) – este
un concept tehnic relativ recent desemnând "extragerea netrivială a
informațiilor implicite, anterior necunoscute și potențial utile din date "8 și
"știința extragerii informațiilor utile din volume de date mari sau din baze
de date"9 Practic, DATA MINING este un proces de analiză a unor cantități
mari de date și de extragere a informațiilor relevante din acestea (prin
metode matematice/ statistice adecvate). Termenul în limba engleză se
utilizează la noi ca atare, neavând un echivalent acceptabil în limba română.

15.<CLOUD COMPUTING> ( trad. „computerizare în nori”) – este un
concept tehnic relativ recent reprezentând „ un ansamblu distribuit de
servicii de calcul, aplicații, acces la informații și stocare de date, fără ca
utilizatorul să aibă nevoie să cunoască amplasarea și configurația fizică a
sistemelor care furnizează aceste servicii .” 10 Termenul în limba engleză se
utilizează la noi ca atare, neavând un echivalent acceptabil în limba română.

Alte concepte științifice sunt, de exemplu: TITLUL, INDEXUL,
REZUMATUL, CUVINTELE-CHEIE, DESCRIPTORII, REFERINȚELE
BIBLIOGRAFICE,
PARATEXTUL, SISTEMUL DE INFORMARE, UTILIZATORUL,
MANAGEMENTUL INFORMATIEI/ CUNOSTINTELOR, NEVOIA DE
INFORMARE, UTILIZAREA INFORMAȚIEI, ATITUDINEA/
COMPORTAMENTUL UTILIZATORULUI, ESANTIONAREA
SEMNALELOR, STABILITATEA SISTEMELOR, etc.

7 1 ZETTABYTE (ZB) = 1 ZETTAOCTET = 109TB = 1012GB = 1015 MB = 1018 KB
=1021 B
8 W. Frawley, G. Piatetsky-Shapiro, C. Matheus – „Knowledge Discovery in Databases:
An Overview ”. AI Magazine – pp. 213–228. 1992, ISSN 0738-4602 .
9 D. Hand, H. Mannila, P. Smyth – Principles of Data Mining . MIT Press, Cambridge, MA,
2001. ISBN 0-262-08290-
10 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cloud_computing

105
Alte concepte tehnice sunt, de exemplu: CARTELA PERFORATA,
BANDA MAGNETICA, COMPACT-DISCUL, DVD-UL, REVISTA
ȘTIINȚIFICĂ/ TEHNICĂ, CONFERINȚA, MICROGRAFIA,
REPROGRAFIA, DACTILOGRAFIA, STENOGRAFIA,
CRIPTOGRAFIA, CALCULATORUL ELECTRONIC, ECHIPAMENTUL
PERIFERIC, CODAREA/ DECODAREA, MODULAREA/
DEMODULAREA, EMISIA, RECEPȚIA. ANALIZA/ COMPRESIA
IMAGINILOR/ SUNETELOR, CONVERSIA STATICA, CONVERSIA
ANALOG-DIGITALA, etc.

4.3 Metodele Științei informației
<Metoda> poate fi definită [1],[2],[3] ca fiind:
– Mod (sistematic) de cercetare, de cunoaștere și de transformare a
realității obiective
– Procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop;
metodologie
– Mod/ modalitate/ manieră de a proceda
Pentru a analiza documentele scrise, specialiștii în Știința informației au
conceput câteva metode puternice , specifice :
A.Metode de analiză cantitativă (bazate pe paratextul documentului)
<Paratextul > reprezintă ansamblul informațiilor textuale care însoțesc
textul propriu-zis al unui document, cu scopul de a-l adapta cât mai bine la
necesitățile cititorului, motivându-l, orientându-l și ajutându-l să parcurgă
textul de bază, dar și garantându-i pertinența acestuia și marcând conținutul
său. Paratextul este constituit din: titlul, numele autorului, editorul și adresa
sa, data și locul ediției, rezumatul, cuvintele-cheie, citatele, referințele.

B.Metode de analiză calitativă (bazate pe textul docuemntului).
Obiectivul general al acestor metode constă în identificarea unui
ansamblu de cuvinte referitoare la document și capabile să-l reprezinte (în
mod condensat). Inițial exclusiv manuale, aceste metode sunt actualmente
tot mai mult informatizate.
În general, orice document poate fi reprezentat de două tipuri de
ansambluri de cuvinte : un ansamblu referitor la originea documentului
(obținut prin catalogare ), altul – la conținutul documentului (obținut prin
indexare).

106 1.<CATALOGAREA> – este o metodă tradițională de analiză
cantitativă a paratextului mai multor documente primare, în scopul realizării
unui document secundar (v. conceptul DOCUMENT), denumit catalog.
Un catalog este, de fapt, o listă de documente reprezentate prin cuvinte-
cheie care descriu originea documentului : numele autorului, denumirea
editorului, titlul, locul/ data ediției, limba publicației, etc. Există trei tipuri
de cataloage uzuale:
– cataloagele alfabetice
– cataloagele sistematice (sau metodice – conforme unui anumit plan de
clasificare)
– cataloagele tipografice .
Elaborarea de cataloage este o activitate ce poate fi ușor automatizată și
informatizată (astăzi există produse-program adecvate pentru catalogarea
asistată de calculator ).

2.<INDEXAREA> – este o metodă tradițională de analiză calitativă
(bazată pe utilizarea unor instrumente lingvistice adecvate) și constă în
selecționarea – din textul unui document dat – a anumitor cuvinte-cheie
considerate ca reprezentând, în modul cel mai exact posibil, conținutul
documentului avut în vedere. Astfel se obțin:
– indexuri textuale (indexuri de cuvinte-cheie, indexuri de cuvinte ale
textelor integrale, etc. )
– indexuri paratextuale (indexuri de cuvinte din titluri, indexuri de
citate, etc.).
Elaborarea de indexuri este și ea o activitate care poate fi ușor
automatizată și informatizată (cu ajutorul produselor-program specifice
indexării asistate de calculator ).

3.<ANALIZA COCITĂRILOR> – este o metodă mai recentă de
analiză calitativă, utilizată în scopul evaluării importanței științifice a unui
document, în funcție de frecvența citărilor al căror obiect a fost. Pe baza
aceluiași raționament s-ar putea studia relațiile existente între diferitele
documente, foarte des citate, în scopul reprezentării grafice în termeni
geografici, a structurii unei științe (<Atlasul științelor>).

4.<ANALIZA CUVINTELOR ASOCIATE> – este o altă metodă,
relativ recentă, de analiză calitativă a unui document, pe baza cuvintelor-
cheie stabilite la indexarea sa.
Aceste cuvinte-cheie indică de fapt care sunt subiectele interesante într-
un anumit domeniu de cercetare, la un moment dat. Atunci când, într-o
bancă de date, apar împreună două cuvinte-cheie, subiectele pe care acestea

107 le reprezintă sunt asociate. Schemele de asociere a cuvintelor-cheie permit
deci să se pună în evidență atât tendințele cercetării cât și principalele teme
de interes pentru cercetători . Astfel se poate construi un graf – mai mult sau
mai puțin complex – al cuvintelor-cheie (mai precis, al subiectelor conexe)
derivate dintr-un cuvânt-cheie stabilit la indexarea documentului.
Știința informației utilizează actualmente și metode provenind din alte
discipline științifice, ca de exemplu: lingvistica, matematica (mai ales
statistica), sociologia, psihologia, etc.

4.4 Legile Științei informației
<Legea> – în știință – poate fi definită [1],[2],[3] ca fiind:
1.“Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare,
generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect
sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive
ale unui anumit proces.”11.
2.“Modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un
proces etc., exprimând esența lui.”12
“Ca toate disciplinele științifice matematice (care își propun să
stabilească legi) și spre diferență de disciplinele istorice, juridice și
filosofice, Știința informației a urmărit și urmărește să elaboreze legi
proprii, reprezentând relații cantitative relativ constante și exprimabile sub
forma unor funcții matematice (care stabilesc relații universale și necesare
între apariția unui fenomen și condițiile care l-au generat), prin intermediul
cărora este posibil să se efectueze anumite previziuni; aceste legi sunt
exprimate de regulă, ca relații de ordine sau structurale, cu ajutorul unui
limbaj curent sau al unui limbaj mai mult sau mai puțin formalizat .” [5].
Orice lege fizică – de exemplu legea gravitației universale – reprezintă
exprimarea unor raporturi constante între fenomenele lumii fizice; ea
permite să se prevadă că, în anumite condiții se va produce, în mod necesar,
un anumit fapt .
Prin extindere, în economie și sociologie au fost stabilite anumite legi
economice , respectiv sociologice .
Primele legi ale Științei informației au fost legile bibliometrice ,
utilizate în scopul gestionării stocurilor de documente și/ sau pentru
stabilirea anumitor decizii. Este firesc să fie așa întrucât Bibliometria
reprezintă studiul aspectelor cantitative ale textelor și al comportamentelor
aferente acestora.

11 https://www.dex.ro/text/relativ+stabil
12 https://m.dex.ro/text/relativ+stabil

108 1.<Legea lui Bradford> – se referă la randamentul revistelor (sau al
altor tipuri de publicații) și permite localizarea informației pertinente în
ansamblul referințelor disponibile.
2.<Legea lui Zipf> – este o relație empirică între rangul unui cuvânt (în
cadrul unui text lung) și frecvența sa de apariție.
3.<Legea lui Lotka> este o relație empirică între numărul de autori
f(x) și numărul de articole x
4.<Legile epidemice> – deoarece matematicienii care au studiat modul
de propagare a informației într-un anumit mediu au găsit că difuzarea
verbală a informației în cadrul unui grup de cercetători științifici se produce
în mod similar celui de dezvoltare și propagare a epidemiilor! În
consecință, este posibil să se reprezinte un proces de difuzare verbală a
informațiilor printr-un proces epidemic (sau proces de contaminare ).

4.5 Modelele Științei informației
<Modelul> este un sistem schematic și teoretic elaborat în scopul
reprezentării/ studierii unui anumit proces (sau sistem) complex precum și al
relațiilor existente între elementele constitutive ale acestuia. [1],[2],[3]
Un model matematic , de exemplu, este un ansamblu de ecuații și relații
matematice, utilizabile în scopul reprezentării și studierii unui anumit
proces/ sistem complex.
În numeroase domenii (ca de exemplu, în fizica nucleară, astrofizică,
economie, management, etc.) elaborarea de modele a permis obținerea unor
progrese substanțiale în procesul de cunoaștere a fenomenelor/ sistemelor
foarte complexe.
De fapt, modelul reprezintă întotdeauna o simplificare a sistemului/
procesului modelat. El permite să se efectueze anumite simulări în scopul
determinării anticipate a comportamentului sistemului/ procesului modelat
(în anumite condiții date).
Orice model are mai multe funcții specifice , ca de exemplu:
– funcția euristică : obținerea de noi cunoștințe prin explicarea anumitor
fenomene dintr-un proces/ sistem;
– funcția organizatorică : structurarea, ordonarea și schematizarea
cunoștințelor;
– funcția predictivă : formularea de ipoteze.
Un model – considerat ca o descriere a realității realizată în mod
independent de această realitate – rămâne valabil atât timp cât nu este
infirmat experimental.
De remarcat că un același ansamblu de fenomene poate fi descris de
două sau mai multe modele.

109 Printre cele mai uzuale tipuri de modele se pot menționa:
-modele structurale – care pun în evidență structura unui fenomen (de
exemplu: .schema bloc a unui aparat electronic sau .schema de principiu. a
unui circuit electronic);
-modele funcționale – care descriu relațiile existente între diferitele
elemente componente ale unui sistem precum și interacțiunile acestora;
-modele matematice – care reprezintă un proces/ sistem complex prin
intermediul unui ansamblu de ecuații și relații matematice.
Un model poate fi imaterial – atunci când el este o reprezentare sau o
construcție logico-matematică (de exemplu modelul nucleului atomic) – sau
material (de exemplu modelul unui vehicul sau al unei construcții).
Orice model este, în mod inevitabil, incomplet și, uneori, chiar prea
simplificat . Modelarea și utilizarea modelelor implică deci anumite
riscuri specifice, inclusiv cel al blocării temporare a dezvoltării științei.
Modelele sunt utilizate și în Știința informației în cadrul căreia există
deja numeroase modele structurale, funcționale, matematice, grafice , etc.
Un exemplu – printre altele – este reprezentat de modelarea proceselor
de comunicare conform bine cunoscutelor scheme liniare ale lui Laswell,
Shannon și Wiener.
Dar, conform francezului Le Coadic, “ nu se mai poate accepta
reprezentarea comunicării sub forma unui proces unidirecțional în cadrul
căruia un emițător transmite ceva unui receptor, întrucât o asemenea
reprezentare nu ține cont de reacția receptorului în procesul de
comunicare, negând astfel ciclicitatea interacțiunilor și deschiderea
acestuia”. [5]

4.5.1 Modelele procesului de comunicare
1.Modelul lui Laswell – reprezintă prima schemă liniară a procesului de
comunicare. Conform acestei scheme, comunicarea este considerată ca fiind
traiectoria unui <stimul> (informația) care, plecând dintr-un emițător,
determină un <răspuns> (impactul asupra receptorului). Forma verbală a
acestui model este: . CINE spune CE și CUI, utilizând CARE canal și CU
CE efect?.

2.Modelul lui Shannon – introduce (în plus față de modelul lui Laswell)
noțiunile și funcțiile de codare și decodare (realizate de codor și, respectiv,
decodor).

3.Modelul lui Wiener – reprezintă o altă schemă liniară a procesului de
comunicare. Comparativ cu modelele precedente, acest model reprezintă un

110 progres substanțial datorită abordării dinamice a comunicării prin
introducerea buclei de feedback informațional.

4.Modelele de comunicare interpersonală sau de masă – cele mai
importante inovații specifice acestor modele constituie introducerea
conceptelor: <lider de opinie>, <flux de informații în două secvențe> și
<portar>.

5.Modelele bazate pe audiența comunicării – spre diferență de
modelele precedente, <orientate emițător>, aceste modele sunt <orientate
receptor>. Ele nu se referă la furnizorii de informație și la produsele/
serviciile lor, ci exclusiv la modul de utilizare a acestora de către utilizatori.
Există actualmente mai multe metode și tehnici de evaluare cantitativă și
calitativă a audienței comunicării (mai ales prin televiziune și
radiodifuziune)…

4.5.2 Modelele procesului de regăsire/ reperare a informației
Actualmente există patru categorii de modele ale acestui proces care,
pentru a identifica relațiile de dependență între informații, se bazează pe
anumite metode specifice sistemelor informatice.
1.Modelul boolean – care stabilește două tipuri de relații de dependență,
conform operatorilor booleeni ȘI și SAU:
SI (<produsul logic>) – pentru relația dintre componentele unei
propoziții/ fraze;
SAU (<suma logică>) – pentru relația dintre termeni (cvasi)sinonimi

2.Modelul vectorial – care permite efectuarea acțiunilor de reperare a
informației, prin efectuarea unor operații de calcul vizând stabilirea
<gradului de similitudine> (sau a <gradului de adecvare> ca referențial)
la care acesta ar trebui să răspundă.
Modelul vectorial are de fapt o bază statistică. Orice document poate fi
caracterizat și identificat cu ajutorul unui ansamblu de atribute textuale (ca,
de exemplu: cuvintele-cheie) sau paratextuale (ca, de exemplu: numele
autorului, titlul, anul ediției etc.).

3.Modelul probabilistic – se bazează pe conceptul <pertinență> (care
măsoară corespondența existentă între un document reperat și întrebarea la
care acesta răspunde). Conform acestui model, relațiile de dependență dintre
termeni se deduc direct din relațiile de ocurență. Modelul permite clasarea
documentelor în ordine descrescătoare a pertinenței lor.

111 4.Modelele lingvistice – permit obținerea unor relații de dependență mai
complexe. În principiu, orice procedură lingvistică de reperare pe baza
acestui model trebuie să posede trei componente:
– o componentă lexicală – asociind fiecărei unități lexicale o informație
cu privire la tipul de asociație la care ea poate participa;
– o componentă sintactică – capabilă să identifice structura globală și să
descompună frazele;
– o componentă semantică – capabilă să orienteze procesul sintactic
(întrucât sistemul sintactic de analiză a limbajului nu poate rezolva
problemele create de ambiguități).
Din cele patru modele mai sus prezentate ale procesului de reperare a
informației stocate, doar modelele booleene au cunoscut o dezvoltare
industrială considerabilă (în cadrul băncilor de date).
Celelalte procese studiate de știința informației (adică procesele de
construire/ generare și de utilizare a informației ) – nu au fost încă
modelizate și deci nici analizate pe baza unor modele.

4.5.3 Alte modele (cunoscute inginerilor electroniști) : modelele diodei
semiconductoare, modelele tranzistorului bipolar cu joncțiuni , TBJ (cu
parametri hibrizi (h), Giacoletto, cu parametri naturali, cu paramteri y, etc.) ,
modelele tranzistorului unipolar TEC-J, TEC-MOS, etc.

4.6 Teoriile Științei informației
<Teoria> reprezintă un sistem conceptual organizat pe care se bazează
explicarea anumitor fenomene. [1],[2],[3]
De fapt, o teorie permite interpretarea în mod sistematic, științific și
rațional a legilor și modelelor existente, cu ajutorul conceptelor specifice,
în scopul integrării lor într-un ansamblu unitar.
Conform [5], « (….) Știința informației nu dispune încă de o teorie – sau
de un ansamblu de teorii – care să permită interpretarea în mod științific și
rațional a legilor și modelelor empirice existente. De fapt, în domeniul
informației, teoria a fost întotdeauna depășită de practică. Pentru a nu
rămâne prea mult în urmă, ea trebuie să identifice și să analizeze cu
pregnanță faptele semnificative (….) »
1.<”TEORIA” AVANTAJELOR CUMULATE> (<”TEORIA” LUI
PRICE>) – cunoscută și sub denumirea de <teoria generală a
bibliometriei și a proceselor cumulative> – nu este în realitate o teorie
(conform lui Le Coadic) întrucât reprezintă doar o generalizare a unor
observații empirice .

112 Dar, ca <teorie probabilistică>, ea se aplică – în general – în orice
situație în care un succes deja obținut implică, generează, provoacă noi
succese.
Iată câteva idei ilustrând această “teorie”:
– un articol ce a fost deja citat de mai multe ori va fi citat mai frecvent
decât un articol care nu a avut decât puține citări;
– o revistă care este frecvent consultată va fi consultată cu mai mare
regularitate decât revistele care sunt mai puțin consultate;
– un autor care a publicat multe articole va publica și altele, cu mai mare
ușurință decât un autor care nu a publicat așa de mult;
– unele cuvinte fac parte din limbajul curent, în timp ce altele sunt
rareori utilizate
– un milionar/ miliardar se îmbogățește mai repede decât un om sărac.

2.<TEORIA COMUNICĂRII INTERACTIVE> – se bazează pe
faptul că abordarea sistematică. a comunicării – specifică celebrei Școli de
Comunicare de la Palo Alto. SUA – a introdus conceptul de <comunicare
non-verbală> și a integrat în mod sistematic <contextul> și <interacțiunile>
în procesul de comunicare.
Teoria comunicării interactive – inițiată de reprezentanții Școlii de la
Palo Alto – încearcă să explice schimburile interpersonale de informații ca
fiind un rezultat al interacțiunilor lor într-un context dat.

3.<TEORIA MASS-MEDIA> – apărută în urma dezvoltării noilor
tehnici de comunicare (în special mass-media scrisă și audio-vizuală ),
transmiterea informației a devenit tot mai mult o formă a < comunicării în
masă>.
Teoria mass-media (inițiată de Lazarfeld, Habermass și Școala de la
Frankfurt/ Main), încearcă să explice procesul de difuzare a informației în
cadrul unui public, sub influența mass-mediei și a reprezentanților ei.

4.<TEORIA INFORMAȚIEI> – este o teorie matematică pentru care
informația este un concept fizic (introdus de americanul Hartely). Conform
americanului Shannon – coautor al primei lucrări fundamentale de Teorie a
informației (apărute în 1948) – informația recepționată de destinatarul
informației (<receptorul> – prin intermediul <canalului de transmisie>)
este, prin natura sa, mai mult sau mai puțin imprevizibilă .
Pentru a evalua cantitatea de informație transmisă este deci necesar să se
recurgă la semnalele aleatoare și la calculul probabilităților .
Problema centrală în Teoria informației constă în evaluarea și
optimizarea randamentului canalului de transmisie (al unui semnal

113 electric – utilizat ca suport și vehicul al informației utile – la care se adaugă
zgomotul perturbator datorat canalului).
Disciplinele științifice care au contribuit la apariția și dezvoltarea
Științei informației sunt: F izica, Logica matematică, Calculul
probabilităților, Statistica, Electrotehnica, Electronica etc.
Cu contribuția a numeroși cercetători (ca de exemplu McCulloch, Pitts,
Shannon, Turing, von Neumann, Wiener ; etc.), Teoria informației s-a
constituit ca o teorie de sine stătătoare și dezvoltarea sa continuă și în
prezent (a se vedea revista IEEE Transactions on Information Theory ).

5.<TEORIA TRANSMISIUNII INFORMAȚIEI> (TTI) – reprezintă
o dezvoltare relativ recentă a Teoriei informației având ca scop optimizarea
globală a întregului <lanț de comunicare> al lui Shannon.
Ea are în vedere, în acest scop, nu numai canalul de transmisie – ca în
Teoria informației – ci și toate procesele de prelucrare a semnalului
aleatoriu reprezentând informația (codarea/ decodarea, modularea/
demodularea, decizia statistică, etc.).
Disciplinele științifice care au contribuit și contribuie la apariția și
dezvoltarea Teoriei transmisiunii informației sunt: Teoria codurilor,
Teoria funcțiilor, Teoria modulației, Teoria deciziilor statistice, etc.
Printre cele mai importante obiective ale Teoriei transmisiunii
informației se pot menționa:
-elaborarea unor procedee eficiente de protejare a informației transmise
față de eventualele efecte nocive ale zgomotului perturbator;
-creșterea randamentului canalului de transmisie (în scopul reducerii și
limitării pierderilor de informație pe parcursul proceselor de prelucrare a
semnalului);
-recunoașterea și selecționarea informației esențiale înainte de
realizarea compresiei de date și/ sau de recunoașterea formelor.
Numeroase tehnologii informaționale și produse-program au apărut ca
urmare a dezvoltărilor realizate de Teoria transmisiunii informației13.

13 In România, în cadrul Departamentului/ Catedrei de Electronică Aplicată și Ingineria
Informației, EAII, la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației,
FETTI, din Universitatea Politehnica din București, UPB (fostă Institutul Politehnic
București, IPB până în 1990) profesorul Alexandru Spătaru – fondatorul și șeful inițial al
acestei structuri – a conceput și publicat (în mai multe ediții) cursul fundamental intitulat
TEORIA TRANSMISIUNII INFORMAȚIEI . Acest curs a fost și este predat (de numeroase
cadre didactice) tuturor viitorilor ingineri electroniști, de telecomunicații și de
tehnologia informației, formați în cadrul FETTI-UPB (prima promoție a absolvit în
1956!). Prof. Alexandru Spătaru și prof. Mihai Drăgănescu au cunoscut – după revenirea
mea din SUA, în 2001 – istoria, structura și conținutul acestui curs de Bazele Științei

114 6.<TEORIA SEMNALULUI> – fiind o “rudă apropiată” a Teoriei
transmisiunii informației, Teoria semnalului face parte astăzi din
cunoștințele de bază ale oricărui inginer electronist. La originea acestei
teorii se află concepte și modele matematice provenite din analiza
matematică, algebra liniară și calculul probabilităților . Teoria semnalului
se bazează pe modelizarea probabilistică a fenomenelor fizice
imprevizibile (corespunzând semnalelor aleatoare). Această teorie studiază
în mod separat semnalele deterministe și semnalele aleatoare cu
prelucrările lor posibile: filtrare, eșantionare, estimare, detecție statistică ,
etc.
Aplicațiile Teoriei semnalului se află în prezent în toate domeniile,
implicând transmiterea și prelucrarea analogică/ numerică a informațiilor .
Acest vast câmp de aplicații include: telecomunicațiile, instrumentația
științifică, automatica industrială, geniul biomedical, prelucrarea vorbirii/
imaginilor, recunoașterea formelor, robotica, aplicațiile de tip radar și
sonar, etc.
Relativ recent au fost puse la punct sisteme complexe de prelucrare a
semnalelor, de stabilire a deciziilor și de control/ comandă prin dezvoltarea
cărora s-au obținut unele rezultate spectaculoase (ca de exemplu: războiul
electronic, vederea artificială, imaginile dinamice tridimensionale ale
corpului uman, televiziunea digitală de înaltă definiție, realitatea virtuală,
inteligența artificială, etc.)
Printre cei mai importanți cercetători care au contribuit la dezvoltarea
Teoriei semnalului și a aplicațiilor sale se pot menționa: Blackman, Bode,
Butterworth, Cebâșev, Lagrange, Fourier, Gauss, Gibbs, Hamming,
Hanning, Hilbert, Hurwitz, Kaizer, Kalman, Kincin, Laplace, Levinson,
Liapunov, Markov, Nyquist, Parseval, Remez, Ricatti, Routh, Shannon,
Toeplitz, Wiener, Yule-Walker, etc..

informației (inițial conceput și predat de mine la Universitatea din Pittsburgh, în cadrul unei
burse Fulbright Scholar), apreciind pozitiv ideile inovatoare, perspectivele deschise și
aplicațiile incluse. (NA)

115 CAPITOLUL 5 – Procesele studiate de Știința informației

5.1 Cercetarea științifică în domeniile Științei informației

Conform definiției Științei informației, problemele fundamentale ale
cercetării în domeniile sale se referă atât la studierea proprietăților și
comportamentului informației (natură, geneză, efecte, etc) cât și la studierea
proceselor și sistemelor de construire/ generare, comunicare, stocare și
utilizare ale informației, în scopul optimizării accesibilității și exploatării
informației.

Rolul cercetării științifice a fost și rămâne considerabil în perspectiva
dezvoltării unor sisteme informaționale eficiente și a ameliorării transferului
de cunoștințe.
De fapt, deși în aceste domenii nu s-au înregistrat transformări
substanțiale până în prima jumătate a secolului al XX-lea, începând din anii
1950 asistăm la anumite evoluții atât de rapide și profunde , încât unii
vorbesc de o adevărată "revoluție" și de apariția <societății informaționale>,
ca societate post-industrială, succesoare a vechii societăți industriale.
Privind retrospectiv, constatăm că cercetarea științifică și inovarea au
avut un rol esențial, chiar determinant, în sectorul echipamentelor
electronice, informatice și de telecomunicații

5.1.1 Domeniile de cercetare științifică implicate în Știința informației
COMUNICAREA INFORMAȚIEI
Domenii de cercetare:A,B,C,D,E,F,G
STOCAREA INFORMAȚIEI
Domenii de cercetare:C,F,G
UTILIZAREA INFORMAȚIEI
Domenii de cercetare:A,B,C,D,E,F,GCONSTRUIREA INFORMAȚIEI
Domenii de cercetare:A,B,C,F,GDomeniile A, B, C, D, E, F, G
corespund celor
patru procese esențiale studiate de
Știința informației .
Datorită eforturilor specialiștilor din
diferitele domenii implicate în
Știința informației,
rezultatele cercetărilor întreprinse
de ei au fost – în timp – validate,
standardizate și structurate ,
elaborându-se astfel, în mod treptat,
conceptele, metodele,
legile și teoriile
specifice unei noi
științe -Știința informației.

Fig.5.1 Corespondența domeniilor de cercetare științifică în Știința
informației cu cele 4 procese fundamentale studiate de aceasta

116 Principalele domenii actuale de cercetare științifică aferente Științei
informației acoperă un câmp variat și relativ întins de preocupări –
corespunzând celor 4 procese fundamentale studiate de Știința informației
(Fig.5.1).
Aceste domenii A,B,C,D,E,F,G sunt următoarele:
A.Necesitățile de informare, modul în care informația circulă și este
utilizată, comportamentele individuale și colective de comunicare, relațiile
"om – mașină“, etc.
B.Structura semnalelor și simbolurilor (indiferent de natura lor),
funcționarea lor în cadrul proceselor de comunicare, limbajele naturale și
artificiale, analiza semantică și semiotică, prelucrarea automată.
C.Tehnicile documentare, sistemele de clasificare și de indexare, analiza
conținutului documentelor, utilizarea calculatorului (pentru asistarea sau
chiar realizarea integrală a acestor operații), organizarea sistemelor de
stocare și căutare a informației, structurarea băncilor de date, automatizarea
operațiilor de difuzare (elaborare de indexuri, buletine bibliografice, etc.),
automatizarea operațiilor efectuate în biblioteci, dezvoltarea rețelelor,
gestionarea mutațiilor și sistemelor de informare, etc. De remarcat că
majoritatea lucrărilor de cercetare științifică realizate până în anul 2000 se
încadrează în domeniul C.
D.Analiza și evaluarea operațiilor implicând informația (măsurări
calitative și cantitative ale performanțelor, simulare, etc.)
E.Recunoașterea caracterelor alfanumerice, analiza vorbirii, conversii
text-vorbire/ vorbire-text, analiza și prelucrarea imaginilor, inteligența
artificială, sistemele autoadaptive. Prelucrarea sunetelor/ imaginilor,
compresia și conversiile acestora
F.Aspectele economice, juridice și sociale ale informației (ca de exemplu:
drepturile de proprietate intelectuală, securitatea sistemelor informaționale,
implicațiile economice sau sociale, ergonomia sistemelor etc.).
G.Pedagogia și profesiile informației (geneză, evoluție, limite etc.).
De remarcat că, în cadrul Facultății de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologia Informației din UPB (mai ales în Departamentul de Electronică
aplicată și Ingineria informației, EAII) au fost elaborate și publicate
numeroase lucrări de cercetare științifică , predominant în domeniile C, D și
E.
De remarcat și faptul că "vechii" specialiști în informare și documentare
(bibliotecarii, arhivarii, conservatorii, documentaliștii ) au avut, pe
parcursul secolelor, contribuții minore la studierea mai tuturor acestor
procese esențiale (ce sunt studiate actualmente de Știința informației), cu
excepția celui referitor la stocarea suporturilor informaționale (doar cu
privire la principii, metode, tehnici, sisteme de stocare, etc.).

117
5.1.2 Metode de cercetare științifică
Printre metodele de cercetare științifică utilizate în Știința informației se
pot menționa:
– metodele matematice (în special cele statistice, probabilistice, etc.)
– metodele grafice (de ex: organigramele, sociogramele ; etc.)
– cercetarea operațională
– modelarea
– metodele specifice științelor sociale (teste, analiză de conținut,
anchetele pe bază de chestionar și/ sau interviu, metodele de observare –
participare etc.)
– metodele de management (analiză sistemică, analiza valorii, etc.)
– eșantionarea
În prezent, progresele din domeniul Științei și Tehnologiilor Informației
nu mai implică doar un mic număr de specialiști izolați, ci întreaga
comunitate a profesiilor și ocupațiilor specifice acestui domeniu (incluzând
oameni de știință, universitari, specialiști în informare-documentare, dar și
oameni de afaceri, producători și distribuitori de informație și suporturi
informaționale, etc.) precum și ansamblul utilizatorilor informației .

5.1.3 Procesele studiate de Știința informației și relația lor cu cercetarea
științifică și tehnologică
PROCES DE
UTILIZARE A
INFORMAȚIEIPROCES DE
CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ ȘI
TEHNOLOGICĂPROCES DE
CONSTRUIRE A
INFORMAȚIEI
PROCES DE
COMUNICARE
ȘI
STOCARE A
INFORMAȚIEIcunoștințe
informații
Activitățilede cercetare științificășitehnologică suntgeneratoare de noi
Fig.5.2 Procesele studiate de Știința informației și relația lor cu
cercetarea științifică și tehnologică
Activitățile de cercetare științifică și tehnologică sunt generatoare de noi
cunoștințe științifice și tehnice care devin – după înregistrarea lor ca atare,
pe suporturi informaționale adecvate – informații științifice și tehnice.

118 5.2 Procesul de CONSTRUIRE/ GENERARE A
INFORMAȚIEI

5.2.1 Cercetarea științifică și tehnologică – principal generator de noi
cunoștințe și informații științifice și tehnice.
Cunoștințele științifice și tehnice generate de cercetarea științifică și
tehnologică devin – după înregistrarea lor ca atare, pe suporturi
informaționale adecvate – informații științifice și tehnice. Astfel,
cunoștințele științifice și tehnice generate prin cercetare pot fi (ulterior
apariției lor), ca informații , stocate, structurate, consultate, discutate,
analizate, reconsiderate, dezvoltate, sintetizate, etc. – ca urmare a difuzării și
evaluării critice a informației aferente noilor cunoștințe, în mediile de
specialiști.
De fapt, activitățile de cercetare științifică nu se pot realiza decât prin
intermediul informațiilor, întrucât, fără informație, o știință nu se poate
dezvolta și nici măcar nu poate supraviețui!
Informația are pentru știință rolul vital și indispensabil pe care-l are
sângele pentru orice ființă umană. Pe baza acestei similitudini, este evident
că acest rol al științei nu se poate manifesta decât dacă informația circulă
liber și se poate reînnoi în mod continuu …
Ca sistem de dezvoltare a cunoașterii – prin elaborarea de noi cunoștințe
pe baza gândirii logice plecând de la cunoștințele acumulate în timp și
stocate în documente – cercetarea ștințifică și tehnologică este astăzi
integrată în dezvoltarea economică și socială, conferind societăților moderne
(mai ales în țările dezvoltate) unele particularități importante: rată înaltă a
dezvoltării, produs național brut important și în creștere, etc.
Dezvoltarea cercetării științifice și tehnologice poate fi ilustrată în mod
pertinent de creșterea exponențială a numărului titlurilor de reviste
științifice și tehnice editate în lume (mai ales în țările dezvoltate). Noile
cunoștințe descoperite prin cercetarea științifică și tehnologică au fost
înregistrate în diferite reviste specializate, științifice și tehnice al căror
număr s-a dublat la fiecare 10 ani!
Dar această creștere cantitativă a informației – cu parametri variabili, în
funcție de disciplina științifică , țara și/ sau anii avuți în vedere – poate
furniza o imagine corectă a progresului științelor și tehnologiilor, doar dacă
se ține cont și de calitatea informației difuzate. De fapt, utilizatorul
informației selecționează și cumpără o publicație științifică sau tehnică în
funcție mai ales de raportul calitate/ preț aferent …
În ultimii 50 de ani s-au înregistrat tendințe de diversificare accentuată a
revistelor științifice și tehnice, dar și de creștere a prețurilor lor, simultan

119 cu reducerea tirajelor și a circulației acestora. Astfel, în unele situații, s-a
ajuns la obținerea unor rapoarte calitate/ preț atât de reduse încât unele
reviste științifice au devenit inacceptabile pentru potențialii lor cititori/
utilizatori care au ….refuzat să le mai achiziționeze… Unele redacții de
reviste științifice, pentru a putea supraviețui pe piața globalizată și tot mai
concurențială a publicațiilor științifice, au reacționat – în mod
contraproductiv pentru autori – impunînd taxe substanțiale autorilor care
solicită publicarea lucrărilor lor…
Pe parcursul ultimelor 8 decenii s-a constatat că, mai ales în țările
dezvoltate, resursele alocate cercetării științifice și tehnologice au
crescut considerabil, astfel încât cercetătorii – al căror număr a crescut, și
el, permanent – s-au profesionalizat și acum « așteaptă din partea
comunității științifice nu numai un anumit statut, ci și un anumit venit (fie
direct, ca cercetător profesionist, fie indirect, ca profesor universitar)». [5]
Publicarea unui articol științific sau tehnic nu mai are ca scop doar
consacrarea cercetătorului, întrucât acest fapt a devenit, tot mai frecvent, un
imperativ esențial pentru a obține și păstra un post de cercetător științific,
inclusiv si mai ales în învățământul superior (conform celebrei maxime
anglo-saxone "Publish or perish !”/ "Publici sau pieri ! ")! De fapt, această
situație explică, doar parțial, actuala "explozie informațională"…
Știința informației își propune, printre altele, să evalueze și să amelioreze
calitatea acestei informații științifice și tehnice publicate precum și să-i
reducă prețul, astfel încât ea să poată deveni accesibilă unui număr cât mai
mare de cititori/ utilizatori potențiali .

5.2.2 Alte procese de construire/ generare a informației – pot fi, de
exemplu:
– Elaborarea unui referat sau proiect, unei lucrări de diplomă (de licență),
unei dizertații (de masterat) sau a unei teze (de doctorat)
– Prezentarea verbală a unui discurs, unei conferințe sau alocuțiuni, etc.
– Realizarea unei compoziții muzicale sau emisiuni radiofonice
– Realizarea unui emisiuni de televiziune , a unui film, video/ clip sau
realizarea plus scenografia/ regia unei piese de teatru sau opere muzicale
– Realizarea unui software (produs-program)
Aceste procese pot și trebuie să fie periodic evaluate și optimizate luând în
considerație cerințele, nevoile și așteptările precum si reacțiile beneficiarilor
rezultatelor lor.

5.2.3 Suporturile imateriale (soft) ale informației generate
Spre deosebire de vechile tehnologii informaționale (“convenționale”) –
vorbirea, scrisul și citirea, limbajele, documentul – ca suport material al

120 informației -, tipărirea/ imprimarea, etc.), noile tehnologii informaționale
(“neconvenționale”, “informatice”, “telematice”, “electronice”, “optice”)
– se referă la suporturile imateriale ale informației (semnalul electric,
semnalul optic, etc.) și au fost dezvoltate în special în ultimele 9 decenii
(după 1948).
Datorită acestor suporturi imateriale ale informației, a devenit posibil ca
enorme cantități de informație – reprezentând texte, sunete și/ sau imagini
(statice sau dinamice) – să fie colectate, prelucrate, stocate și/ sau
transmise rapid la costuri foarte accesibile și aproape fără erori.
Principiile, metodele și tehnicile de prelucrare a semnalului electric/ optic/
magnetic reprezintă obiectul de cercetare-proiectare și de realizare a
numeroase aplicații ale electronicii , telecomunicațiilor și tehnologiilor
informației . În consecință, actualele tehnologii informaționale
neconvenționale au fost concepute și dezvoltate în cadrul acestor mari
domenii științifice și tehnice…

<SEMNALUL> – ca suport imaterial al informației – reprezintă o mărime
electrică, optică, magnetică, etc. care variază, în timp, în funcție de
informația de prelucrat/ stocat/ transmis . Informațiile textuale, sonore sau
vizuale sunt transformate în semnale electrice, optice, magnetice, etc. prin
intermediul unui traductor/ echipament adecvat ca, de exemplu:
– tastatura (unui calculator) sau lectorul optic (scanner-ul) – pentru
texte
– microfonul , capul magnetic de înregistrare (al unui casetofon), capul
optic (al unui înregistrator, CD/ DVD writer), etc. – pentru sunete și
imagini
– camera videocaptoare sau scanner-ul – pentru imagini
Semnalele electrice, optice, magnetice, etc. pot fi:
– semnale analogice – dacă variațiile lor în funcție de timp sunt
continue și, deci, pot avea un număr infinit de valori. Aceste semnale sunt
caracterizate de domeniile de variație ale amplitudinii și frecvenței lor. De
exemplu, în domeniul frecvență, semnalul telefonic este situat între 300 Hz –
3300 Hz, semnalul audio de înaltă fidelitate (Hi Fi) între 20Hz – 20kHz, iar
semnalul de televiziune între 10 Hz – 5,5 MHz;
– semnale numerice/ digitale – dacă ele variază în mod discontinuu , în
funcție de timp și, deci, pot avea un număr finit de valori. Întrucât semnalul
numeric utilizat în sistemele informatice poate avea doar două valori (“ 1”
sau “0”, corespunzând alternativelor “ tot”sau “nimic”), este vorba de o
logică bivalentă (sau binară).
Se numește BIT (ca abreviere a termenului în limba engleză “binary
digit”) fiecare valoare “0” sau “1” corespunzând absenței, respectiv

121 prezenței unei tensiuni electrice sau unui curent electric (la semnalul
electric).
In tehnologiile digitale, datele și informațiile se transpun – indiferent de
originea lor (texte, sunete, imagini – statice sau dinamice, etc.) și de
conținutul lor – în semnale digitale binare (ca succesiuni de biți “0” / ”1”),
în scopul prelucrării, stocării și/ sau al transmiterii lor.

<CODAREA> – reprezintă transformarea caracterelor alfanumerice ale
unui text, a elementelor de sunete (“foneme”) și/ sau de imagini (“pixeli”) în
“cuvinte binare” (succesiuni de biți “0” și “1” depinzând ca structură și
lungime de codul utilizat), prin intermediul unui <CODOR>.
Astfel, informațiile textuale, sonore și vizuale pot fi transformate în
semnale numerice standard ale căror procese de prelucrare, stocare,
transmitere sunt efectuate de circuite electronice digitale/ numerice
standard.
Această definiție a <codării> se referă la codarea în sens larg, întrucât ea
include, de fapt, trei tipuri posibile de codări
1. Conversia analog/ numerică
2. Modularea
3. Codarea propriu-zisă (codarea în sens restrâns)

<CODUL ASCII> (ASCII = American Standard Code for Information
Interchange ) – este codul cel mai frecvent utilizat pentru a transforma în
<cuvinte binare> orice text conținând litere (majuscule și minuscule), cifre
arabe, semne de punctuație și operatori matematici/ logici, adică, în total,
circa 100 de caractere alfanumerice.
Codarea constă în alocarea – pentru fiecare caracter – a câte unui <cuvânt
binar> de 8 biți (dintre care 7 biți reprezintă caracterul propriu-zis, iar al 8-
lea este un <bit de paritate>, permițând identificarea și corectarea
eventualelor erori introduse în procesele de codare și transmitere). Dar
pentru transmiterea/ stocarea sa se utilizează 10 biți.
Cu 7 biți se pot reprezenta 27 = 128 caractere, adică totalitatea literelor
(majuscule și minuscule) , cifrelor și semnelor (în cel puțin un alfabet), plus
circa 30 de comenzi speciale accesibile prin tastatură.
De exemplu, cuvântul <information > este reprezentat în alfabetul latin de
următoarea succesiune de 11 cuvinte binare a câte 7 biți.
1001110 1001111 1001001 1010100 1000001 1001101 1011001 1010110 1000110 1010101 1001001noitamrofni

122
5.3 Procesul de COMUNICARE A INFORMAȚIEI
5.3.1 Comunicarea și miturile ei
Comunicarea (interpersonală, în grup sau în rețea ) este un fenomen
complex ce trebuie să fie studiat și continuu îmbunătățit, având în vedere
atât dimensiunile sale sociologice și psihologice cât și anumite iluzii / mituri
existente la nivelul persoanelor care comunică:
1.Se consideră că ar fi ușor să comunici, întrucât ar fi suficient să spui
sau să scrii un anumit mesaj. În realitate , orice persoană care comunică își
dă seama că, adeseori, îi este greu să exprime în mod clar ideile pe care ar
dori să le comunice și că, de regulă, apar numeroase distorsiuni între ceea
ce a dorit să spună și ceea ce a spus.
2.Din momentul în care a reușit să emită un anumit mesaj, <expeditorul>
acestuia consideră că <destinatarul> acestuia îl va înțelege în același mod
și-i va acorda aceeași semnificație. În realitate, apar întotdeauna anumite
diferențe – mai mult sau mai puțin importante – pe care de regulă nici
măcar nu reușim să le conștientizăm.
3. Se consideră că nu există decât o singură formă de comunicare: cea
care implică sensul mesajului emis. În realitate , astăzi se știe că, de fapt,
comunicarea este multiplă și multiformă .

5.3.2 Comunicarea și modelele/ schemele ei
Schemele clasice ale unui sistem de comunicare – elaborate și publicate
prin anii 1947-1948, în principal de ingineri – se referă la prelucrarea,
transmiterea și gestionarea informației în electronică, cibernetică,
informatică.
Întrucât comunicarea reprezintă un schimb de informații între două
entități ("emițătorul" și "receptorul" – care-și inversează alternativ rolurile)
este deci evidentă o anumită relație între abordările teoretice ale proceselor
de transmitere a informației (implicând transmiterea energiei unui semnal)
și procesul de comunicare (implicând transmiterea semnificației unui
mesaj).

5.3.2.1 Abordarea liniară a comunicării
– Schema lui Laswell ( <orice stimul generează un răspuns >)
– Schema lui Shannon – Weaver ( codor, decodor, traductoare,
perturbații “p”)
– Schema lui Wiener ( bucla de reacție informațională)

123 Schema/ modelul Shannon – Weaver – Wiener
EMIȚĂTORRECEPTOR CANAL DE TRANSMISIE
REACȚIE INFORMAȚIONALĂmp
s s’m’
EMIȚĂTORUL conține sursa ideii “i”, CODORUL care o transformă în
mesajul “m” și TRADUCTORUL care transformă mesajul “m” în semnalul “s” .
RECEPTORUL conține destinatarul ideii “ i’ ” obținută prin DECODOR din
mesajul “m’ ” și TRADUCTOR care transformă semnalul “s’ ” în mesaj “m’ ”ii’

Fig.5.3 Schema/ modelul Shannon – Weaver – Wiener )

În schema/ modelul lui Shannon (inginer american de telecomunicații,
considerat a fi unul dintre fondatorii Informaticii, întrucât a studiat
problemele transmiterii informației și a propus o primă și importantă
“Teorie a informației" ), au fost adăugate ulterior conceptele și elementele
de "codare" (transformare a ideii în mesaj) și de "decodare " (transformarea
mesajului în idee). Pe baza modelului (Fig.5.3.) se poate analiza practic
orice proces de transmitere a informației.
Codarea mesajului corespunde transformării informației primare (o idee,
cunoștințe etc.) într-un "semn" reperabil (simboluri verbale, scrise, sonore,
vizuale, semnale electrice, optice, etc.).
Decodarea mesajului semnifică transformarea ”semnului” transmis și
recepționat pentru a recupera informația transmisă de la emițător. Dacă
receptorul nu dispune de "codul" (o limbă, un limbaj etc.) utilizat de
emițător, îi va fi dificil sau chiar imposibil să obțină și să înțeleagă
informația primară transmisă. Așa se explică diferențele mai mult sau mai
puțin importante existente frecvent – în comunicarea verbală – între "ceea ce
auzim", "ceea ce acceptăm că am auzit", "ceea ce înțelegem" și "ceea ce
reținem"! În plus, de regulă, mai toate aceste diferențe nu sunt nici măcar
conștientizate !!!!.
Schema lui Shannon a fost completată ulterior ; de mai multe ori, de
exemplu de americanii Weaver și Wiener. Astfel, Weaver a introdus
noțiunea de "zgomot" , reprezentând perturbațiile fizice “p” care,
suprapunându-se mesajului transmis prin canal, îl modifică mai mult sau
mai puțin, făcând dificilă comunicarea. Iar Wiener (considerat a fi "părintele

124 ciberneticii") a adăugat bucla de "feedback“ informațional (reacție
informațională) care reprezintă și evidențiază ajustările permanente – utile,
necesare și chiar indispensabile – ce pot și trebuie să existe în orice
comunicare pentru a permite optimizarea ei. Această schemă corespunde
deci unei abordări dinamice a comunicării, deosebindu-se deci în mod
substanțial de precedentele scheme.

5.3.2.2 Abordarea sistemică a comunicării
Abordarea liniară a comunicării – specifică celor 3 scheme de mai sus –
a fost ulterior criticată și chiar refuzată de abordarea sistemică a
comunicării, bazată pe un demers pluridisciplinar și având în vedere
ansamblul interacțiunilor manifestate între elementele constitutive ale
sistemului implicat în comunicare.
Un reprezentant de marcă al acestei abordări a fost ceea ce s-a numit
"Școala de la Palo Alto" (California, SUA). Ea a elaborat concepte și idei
originale referitoare la comunicare, în sens larg.
Cercetătorii “Școlii de la Palo Alto” au asimilat comunicarea cu
comportamentul , întrucât orice comportament al unui individ implică un
anumit mesaj transmis de acesta celorlalți indivizi. Relația astfel stabilită
între aceștia, prin comportament, este asimilată comunicării. Întrucât este
imposibil ca o persoană să nu aibă un anumit comportament, este deci
imposibil ca ea să nu comunice ceva!
De fapt, comportamentul unei persoane reprezintă răspunsul său la un
anumit stimul. Behaviorismul este o metodă de studiu utilizată în
Psihologie, al cărei obiect îl constituie relațiile existente între "stimulii"
aplicați unui subiect și "răspunsurile" (comportamentul) acestuia.
Printre altele, "Școala de la Palo Alto" a introdus noțiunea de
"comunicare nonverbală“ și a integrat în comunicare “contextul” și
“interacțiunile” acesteia.
Astăzi, Știința comunicării (corect < Știința comunicației >) – un vast
domeniu cu structură interdisciplinară, ca și Știința informației – este o
știință în curs de maturizare, fiind studiată în special de jurnaliști, de
manageri și de cei care practică Public Relations (PR).
Scopul Științei comunicării constă în optimizarea procesului de
comunicare și a comunicației sub diferitele sale forme (scrisă, verbală,
non-verbală), prin studierea surselor de dificultăți/ obstacole existente la
nivelul emițătorului, receptorului, mesajului, canalului și contextului
comunicației/ comunicării . [11]…[18]

125 5.3.3 Forme și tipuri de comunicare
5.3.3.1 Forme de comunicare uzuale
A.Comunicarea scrisă (" oficială") – prin intermediul, în special, al
publicațiilor (cărți, tratate, manuale, jurnale/ reviste savante, alte periodice,
etc.), corespondenței , etc.

B.Comunicarea verbală (" neoficială ") – prin intermediul comunicărilor
publice (conferințe, colocvii, seminarii, simpozioane, cursuri etc.) și private
(conversații, rapoarte, dialoguri, etc.)
Aceste forme de comunicare se deosebesc între ele substanțial , prin
performanțele lor specifice (în special cele referitoare la nivelul de
audiență, modul de stocare a informației, actualitatea și autenticitatea
informației ). În plus, aceste două forme de comunicare se utilizează în
scopuri distincte, atât din punct de vedere al activității cercetătorului cât și
al funcționării ansamblului sistemului informațional.
Ambele forme de comunicare sunt de fapt indispensabile cercetătorilor
care le utilizează în diferite etape ale activității lor (de regulă, în etapele
inițiale – comunicare verbală, iar în etapele finale – comunicarea scrisă). În
plus, informația comunicată verbal nu are – și nu are cum să aibă! –
stabilitatea celei comunicate în scris.
Prin comunicarea verbală , interlocutorii schimbă informații (care le
permit și le facilitează modificarea ideilor lor inițiale), iar o aceeași
informație poate fi comunicată verbal de mai multe ori. În schimb, în cadrul
deontologic specific comunicării scrise , un cercetător este obligat să
publice informația sa doar o singură dată, într-un singur articol.

C.Comunicarea non-verbală ( limbajul tăcerii/ timpului/ trupului,
mimică, gesticulație, etc.)
Un loc aparte în comunicarea inter-personală este reprezentat de …
TĂCERE – situație care, deși, paradoxal, reprezintă de fapt … lipsa
comunicării, poate avea anumite semnificații deosebite, conform unor
zicale, proverbe și citate ca, de exemplu: “Dacă tăceai, filosof rămâneai!” ,
„Tăcerea e de aur și vorba de argint.”, „Tăcerea este și ea un răspuns ”,
„Unii tac din înțelepciune, alții tac din prostie, oricum tăcerea lor vorbește”
(D.Cantemir).

DECALOGUL TĂCERII
1.TACI – dacă nu ai de spus ceva valoros/ util altora
2.TACI – atunci când ai vorbit prea mult și/ sau prea puțini te mai
ascultă

126 3.TACI – dacă nu ți-a venit încă rândul să vorbești
4.TACI – atunci când ești nervos și iritabil
5.TACI – atunci când ești obiectul unei provocări
6.TACI – atunci când te afli într-un loc care impune un anumit respect
(ceremonii, conferințe, spectacole, concerte, temple, biserici, etc.)
7.TACI – atunci când ieși dintr-un loc care impune respect (pentru a
putea medita asupra a ceea ce tocmai ai auzit și/ sau văzut)
8.TACI – atunci când ești ispitit să bârfești
9.TACI – atunci când ești ispitit să critici în mod distructiv
10.TACI – atunci când ai timp să gândești înainte de-a vorbi

D.Comunicarea paraverbală ( paralimbaj – intonația, inflexiunea,
debitul vocii)

E.Altele: Comunicarea electronică, prin mass-media, în grup, cu șefii/
colaboratorii/ subalternii, la negocieri, în interviuri , etc.
Performanțele comparative ale comunicării verbale și scrise precum și
criteriile/ caracteristicile avute în vedere sunt detaliate în Fig.5.4.
COMUNICARE A INFORMA ȚIEI (9)
Interacțiune directă Nu există interacțiune
directăINTERACTIVITATEA
INFORMAȚIEIUneori foarte importantă Moderată REDONDANȚA
INFORMAȚIONALĂDirecția fluxului informațional
se alege de emițătorDistribuție uniformă DIRECTIVITATEA
INFORMAȚIEIInformație neverificată Informație verificată AUTENTICITATEA
INFORMAȚIEIInformație recentă Informație relativ învechită ACTUALITATEA
INFORMAȚIEIFără stocare (informație
neregăsibilă)In mod permanent, cu
posibilitatea regăsiriiSTOCAREA
INFORMAȚIEIPrivat (audiență restrânsă) Public (audiență potențială
importantă)NIVELUL DE AUDIENȚĂCOMUNICAREA
VERBALĂCOMUNICAREA
SCRISĂPerformanțe
(criterii de comparație)

Fig.5.4 Performanțele comparative ale comunicării verbale și scrise
[1],[2]

127 5.3.3.2 Tipuri de comunicare
<Comunicarea interumană> – între două sau mai multe persoane (pentru
transmitere de idei, opinii, sentimente, corelare în acțiune, etc.)
<Comunicarea organizațională> – în interiorul unei organizații (pentru
transmitere de idei, obiective, politici, strategii, corelare în acțiune, etc.).
Începând din anul 1920, în SUA, sunt solicitate si oferite cursuri de
comunicare managerială. S-a evaluat statistic faptul că managerii americani
alocă zilnic comunicării până la 87% din timpul lor de lucru (max.62%
ascultatului/ vorbitului, max.13% scrisului și max.12% cititului). S-a
constatat că, în SUA, succesul în profesie este determinat de abilitățile
profesionale (școala oficială) doar în proporție de max.15%, restul de 85%
fiind determinat de abilitățile comunicaționale .

5.3.4 Contextul, componentele și zgomotele/ filtrele/ obstacolele
comunicării
<CONTEXTUL COMUNICĂRII > este reprezentat de ambientul psihic,
social, cultural, fizic, temporal al transmiterii mesajului și al feedback-ului
[11]…[18]

<COMPONENTELE COMUNICĂRII > sunt:
– CO – componentele observabile (de exemplu : vorbire/ ascultare,
scriere/ citire )
– MC – metacomunicarea – sensul perceput al mesajului (mesaj
despre mesaj ) – de exemplu : ”ce-i mai place să vorbească!”)
– IC – intracomunicarea – comentariul interior al destinatarului cu
referire la mesajul primit (de exemplu : “asta este realmente util, cu asta nu
sunt de acord”, etc.)

<ZGOMOTELE/ FILTRELE COMUNICĂRII > pot fi: perturbații de
natură externă (ex.: stimuli vizuali, auditivi) sau internă (ex.: factori
fiziologici, perceptuali, semantici, interpersonali, intersociali, etc.) generați
de contextul fizic/ psihic/ sociocultural (ex.: “eu sunt singurul care știu cum
stau lucrurile…”, ”numai ziarul X spune adevărul…”
Zgomotele apar pe canalul de transmisie iar filtrele la EMIȚĂTOR/
emitent și / sau la RECEPTOR/ destinatar (v.Fig.5.3)

128 COMUNICARE A INFORMA ȚIEI (13)
-Evaluarea (autoevaluarea) performanțelor
-Premiul pentru calitate (recunoașterea meritelor)
-Menținerea motivațiilor inițiale6.APLICAT nu înseamnă MENȚINUT-Sistemul de management
-Empowerment
-Rezolvarea conflictelor ierarhice5.REȚINUT nu înseamnă APLICAT-Lucrul în echipă (grup)
-Indicatorii calității4.DE ACORD nu înseamnă REȚINUT-Comunicare bidirecțională
-Rezolvarea conflictelor interpersonale
-Programare neurolingvistică
-Analiza tranzacțională3.ÎNTELES nu înseamnă DE ACORD-Rezolvarea conflictelor interioare
-Crearea condițiilor necesare
-Promovarea competențelor profesionale/ metodologice/
sociale2.AUZIT nu înseamnă ÎNȚELES-Motivare
-Comunicare unidirecțională1.SPUS nu înseamnă AUZITSOLUȚII POSIBILE IN ORGANIZAȚII
(tehnici, metode, instrumente)OBSTACOLE UMANE IN
COMUNICARE ȘI ACȚIUNE
Fig.5.5 Principalele obstacole umane în comunicare/ acțiune și
soluțiile posibile pentru eliminarea acestora [1],[2]

<OBSTACOLELE ÎN CALEA COMUNICĂRII> (care nu pot fi
evitate/ eliminate integral, ci doar parțial) – v.Fig.5.5. – pot fi:
1.Zgomotul – exterior și interior
2.Limbajul – prin vorbire/ scriere, fapte
3.Percepțiile și prejudecățile
– percepție = proces prin care înțelegem mediul și-i răspundem
extrăgând informații care corespund sistemului nostru de referință ( propriile
valori, opinii, sentimente și convingeri ) și filtrându-le sau eliminându-le pe
cele care nu corespund
– prejudecăți = opinii construite fără a ține cont de fapte sau înainte
de-a cunoaște fapte
4.Stresul (tensiunea nervoasă) – ce poate fi determinat de boală,
supărare, durerea pierderii celor dragi, volum excesiv de muncă, etc.
5.Distorsiuni – mai ales în comunicarea verbală (de exemplu :
accentuarea/ neglijarea anumitor aspecte, adăugarea de date/ informații
fictive, modificarea unor detalii, schimbarea ordinii detaliilor, completarea
“golurilor” ) – involuntare sau intenționate
6.Invadarea spațiului personal (=distanța fizică minimă pe care
simțim nevoia s-o interpunem între noi și ceilalți)
Principalele obstacole umane în comunicare și acțiune precum și
soluțiile posibile (în organizații) pentru reducerea până la anulare a acestora
sunt indicate în Fig.5.5 :

129
5.3.5 Ce sunt <comunicarea eficace> și <comunicarea eficientă>?
COMUNICAREA ESTE EFICACE (adică își atinge scopul ) – atunci
când:
– Emitentul (E) stabilește în prealabil ce și cui vrea să comunice
– E construiește mesajul în funcție de caracteristicile specifice
destinatarului (D), canalului utilizat și limbajului adoptat
– E primește/ solicită feedback de la D după emiterea mesajului
– E și D sunt conștienți de efectele zgomotelor, barierelor, filtrelor
– E și D interpretează mesajul în contextul comunicării
– E și D sunt conștienți de faptul că mesajul primit diferă de cel trimis
– E și D abordează comunicarea ca un proces dinamic
– E știe că emiterea unui mesaj este un proces ireversibil
– E și D conștientizează necesitatea îmbunătățirii comunicării
paraverbale și nonverbale
– E și D conștientizează relația dintre mesaj și emitentul acestuia
COMUNICAREA ESTE EFICIENTĂ – atunci când costul obținerii ei
este inferior valorii efectului ei

RECOMANDĂRI PENTRU O DISCUȚIE EFICACE ȘI EFICIENTĂ
1.Pregătește-te
2.Așează-te astfel încât să-ți poți vedea interlocutorii și ei să te vadă pe
tine.
3.Intră direct în subiectul discuției.
4.Privește interlocutorul căruia îi vorbești.
5.Ascultă atent ca să nu pierzi nimic și să înțelegi tot.
6.Întreabă pentru a înțelege mai bine.
7.Vorbește clar și la obiect, dar nu prea tare și repede.
8.Așteaptă să termine de vorbit un interlocutor și nu-l întrerupe.
9.Anunță atunci când dorești să vorbești, înainte de-a vorbi.
10.Asigură-te că fiecare are posibilitatea să vorbească.
11.Construiește pe ideile primite de la alții.
12.Respectă ideile celorlalți.
13.Nu te abate de la subiectul discuției.
14.Furnizează dovezi (documente) privind ideile tale.

5.3.6 De la informație la dezinformare și manipulare informațională
<MANIPULAREA> este o acțiune prin care un actor social (persoană,
grup, colectivitate) este determinat să gândească și/ sau să acționeze într-un
mod compatibil cu interesele inițiatorului si nu cu propriile sale interese (așa

130 cum ar fi normal!). Manipularea, spre deosebire de persuasiune, utilizează și
tehnica distorsionării intenționate a adevărului, lăsând însă impresia
libertății de gândire și de decizie. [29]….[43]
<DEZINFORMAREA> se obține prin distorsionarea unor informații
reale, pentru a le face înșelătoare (fake), inutilizabile, neinteligibile [25],[26]
<PROPAGANDA> înseamnă difuzarea/ răspândirea de informații pentru
a promova scopurile unui grup (de ex. partide, guverne, firme, secte, etc.),
fie în scop util (informare, educare, publicitate, etc.), fie în scop nociv
(dezinformare, publicitate înșelătoare, mercantilism, prozelitism, etc.)
COMUNICARE A INFORMA ȚIEI (18)

Fig.5.6 – Prin informație distorsionată/ incorectă sau imprecisă se poate
ajunge la dezinformare și manipulare informațională [1]

TEHNICI DE PROPAGANDĂ14
1.Invitația de-a adera la o acțiune de succes (“Dacă toți fac așa de ce
să nu faci și tu?” )

14 HERJEU RADU – Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune in televiziune
(https://dorinpopa.files.wordpress.com/2008/04/herjeu-radu-tehnici-de-propaganda-
manipulare-si-pers-in-tv.pdf )

131 2.Selecționarea intenționată a unor fapte (“Să arătăm doar ce este
bun, aspectele rele fiind ocultate ”)
3.Prezentarea opiniei unor experți (“Dacă un expert susține așa ceva,
el are cu siguranță dreptate 100% ”)
4.Specularea emoțiilor (“Atunci când sunteți îndrăgostit/ trist/ fericit,
aveți neapărată nevoie de produsele/ ideile/ serviciile noastre ”)
5.Repetarea insistentă a denumirii produsului sau a ideii pentru care
se face publicitate (“X este cel mai bun și ieftin produs de pe piață.
Cumpărați neîntârziat X ! ”)
6.Denigrarea concurenței (“Z vă minte atunci când vă spune că…
Numai noi vă spunem adevărul! ”)

ZECE STRATEGII ALE DIVERSIUNII (Chomsky)15
Lingvistul nord-american Noam Chomsky a sintetizat, într-o formulare
accesibilă tuturor, cele zece acțiuni clasice de manipulare pe care se
bazează democrația și pe care el le numește strategii/ rețete ale diversiunii.
Ele sunt concepute pentru a dezorienta și a deturna atenția oamenilor/
mulțimii de la manevrele claselor politice și financiare fiind, de fapt,
diversiuni cu aplicație generală și mondială. Tehnica de bază este, evident,
preluată de la prestidigitatori/ iluzioniști/ „magicieni” care își pun în
practică numerele de iluzionism orientând de fapt atenția publicului în
direcții false.
Iată cele zece strategii/ rețete ale diversiunii:
„1.Să distragi permanent atenția de la problemele sociale reale,
îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoțional.
Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu
problemele lui adevărate.
2.Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia publică și tot
tu să vii cu soluții. Un exemplu: să favorizezi violența urbană și apoi să vii
tot tu cu guvernarea providențială care salvează națiunea în temeiul legilor
represive cerute de popor, cu prețul limitării libertăților democratice.
3.Să aplici toate măsurile dure treptat . Ceea ce ar duce la mișcări
populare, dacă se aplică într-un singur pachet, devine dintr-odată suportabil
dacă e livrat în porții anuale, conform unui program anunțat .
4.Să obții acordul de moment al poporului pentru măsuri economice
dure din viitor. Omul se obișnuiește cu ideea și înghite tot, dacă e prevenit
și amânat.

15 https://www.linkedin.com/pulse/decalogul-chomsky-manipulare-%C8%99i-mihaela

132 5.Să te adresezi oamenilor ca și cum ar avea cu toții o gândire
infantilă. În felul acesta, îndrepți mulțimile spre un tip de gândire care nu
face legătura dintre cauze și efecte.
6.Să faci tot timpul apel la sentimente și la reacții glandulare, nu la
rațiune. Să încurajezi reacțiile emoționale, pentru că sunt cel mai ușor de
manevrat.
7.Să ții poporul în ignoranță și în satisfacții ieftine, dar multe . Un
sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a
tâmpi lumea și a o controla.
8.Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care
îndobitocesc publicul și îl țin legat de emisiuni și seriale vulgare, ce trag
inteligența în jos.
9.Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de
neputință . Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin turmă
și sunt ușor de controlat.
10.Să apelezi la toate cuceririle științelor pentru a cunoaște punctele
slabe din psihologia individului și a mulțimilor. În același timp, să
discreditezi aceste cunoștințe prin mass-media, astfel ca poporul să nu
creadă în mijloacele și strategiile statale de manipulare”

5.4 Procesul de STOCARE A INFORMAȚIEI

aprox.6 x 1010 1015 Creier uman106 16 x 109 Disc optic numeric (30
cm)3 x 105 4,8 x 109 CD-ROM5 x 103… 5 x 105 8 x 107….8 x 109 Hard Disk150…750 2,4 x 109…11,5 x 109 Dischetă (Floppy Disk)aprox.600 107 Carte (cod ASCII)1 16 x 103 Pagina A4 (cod ASCII)Capacitate de stocare
[pagini A4]Capacitate de stocare
[biți]Suportul informației

Fig.5.7 Capacități de stocare ale unor medii de stocare uzuale [1],[2]

Acest proces implică înregistrarea informației textuale/ audio/ video
(prin semnal analogic sau digital) pe diferite suporturi – hârtie, peliculă,

133 disc fonografic, bandă magnetică, CD, DVD/ Blue ray DVD, FD/ HD, etc.
în scopul păstrării/ conservării și reutilizării ei ulterioare – și conservarea
suporturilor (inclusiv în biblioteci, mediateci, arhive, etc.) în anumite
condiții și pe anumite intervale de timp posibile.
Cantitatea de informație stocată electronic pe plan mondial este imensă
(de ordinul sutelor de EB, Exa-bytes ) și crește continuu, exponențial.
Cele mai importante biblioteci, mediateci și arhive ale lumii actuale și-au
digitalizat/ numerizat conținuturile publicațiilor deținute (pentru a beneficia
de importantele avantaje ale stocării și comunicării electronice).
De la apariția primei tehnologii de stocare digitală (în 1993) – mult mai
performantă decât stocarea analogică – ponderea tehnologiilor de stocare
analogică a scăzut considerabil (dar aceste tehnologii încă nu au dispărut).
Principalele caracteristici ale tehnologiilor de stocare se referă la:
– Capacitatea de stocare (<storage capacity>)
– Durata de viață (<life span>)
(C) Prof.Nicolae Drăgulănescu 35

Fig.5.8 – Evoluția capacității de stocare a mediilor de stocare uzuale –
de la mediile analogice (începând din anul 1986) la mediile digital e (intre
anii 1996-2007) – evidențiază creșterea spectaculoasă, după anul 2002
(“începutul erei digitale ”), a utilizării mediilor digitale, datorită
performanțelor lor superioare

134
În ultimele decenii s-au realizat progrese deosebit de importante privind
aceste medii de stocare digitală (COMPUTER/ AUDIO/ VIDEO/ PHOTO)
și performanțele lor.
În Fig.5.8 este prezentată evoluția capacității de stocare a mediilor de
stocare uzuale pe parcursul a 21 ani, începând din anul 1986 (când mediile
analogice stocau 2,6 EB si cele digitale – 0,2EB) până în anul 2007 (când
mediile analogice stocau 19 EB și cele digitale – 280 EB).
Mediile analogice de stocare avute în vedere sunt : hârtia, filmul, benzile
magnetice audio, discurile vinil (ex- Microsillon), benzile magnetice video
(VHS)
Mediile digitale de stocare avute în vedere sunt: stick-urile USB, hard
disk-urile HD portabile, compact discurile CD, serverele, main frame-urile,
benzile magnetice digitale, discurile DVD/ Blue Ray, hard disk-urile HD din
calculatoare (desktop, laptop, etc.)
Începând din anul 2000 (anul 2002 se consideră ca fiind începutul Erei
Digitale), ponderea mediilor digitale a crescut mult mai rapid decât până
atunci.

(C) Prof.Nicolae D răgulănescu

Fig.5.9 – Duratele de viață (între 0 – 100 ani) ale principalelor medii de
stocare analogice și digitale,
pentru calculatoare (în stânga), audio, video și photo (în dreapta) (C) Prof.Nicolae Dragulanescu

135
În Fig.5.9 sunt indicate duratele de viață (în fracțiuni de 25 ani, între 0 –
100 ani și chiar peste) pentru principalele tipuri de medii de stocare
analogice și digitale – cele specifice calculatoarelor (în stânga) și cele
specifice echipamentelor audio, video și photo (în dreapta). Sunt de
asemenea menționate principalele cauze de defectare/ deteriorare ale acestor
medii.

Mediile de stocare analogice și digitale specifice diferitelor utilizări/
echipamente/ aparate sunt:
– Pentru calculatoare : FD (floppy disk) de 3,5”sau 5”, compact discul
reinscriptibil CD-RW , banda magnetică digitală, discul DVD-R , stick-ul
USB, hard disk-ul HD, hard disk-ul HD monolitic (solid state).
– Pentru echipamentele audio : compact disc-ul CD , banda magnetică
audio, audio caseta cu bandă magnetică (SP, MP, LP), banda magnetică cu 8
piste, mini-discul, discurile vinil (ex- Microsillon)
– Pentru echipamentele video : banda magnetică VHS/ DV,
videocaseta cu bandă magnetică, discul DVD, filmul Super 8
– Pentru aparatele foto : pelicula nedevelopată, fotografia digitală,
diapozitivele, pelicula developată, card-urile de memorie
NOTA: Mediile de stocare subliniate (mai sus) au durate de viață de
ordinul a 100 ani (un secol! )

Fig.5.10 – Principalele cauze ale defecțiunilor posibile ale mediilor de
stocare

In Fig.5.10 sunt indicate principalele cauze ale defecțiunilor posibile ale
mediilor de stocare: problemele de compatibilitate (cu echipamentul în care
sunt utilizate), întreruperi de circuite/ contacte (datorită oxidării sau altor
factori chimici), demagnetizare, deteriorări fizice , etc.

136 5.5 Procesul de UTILIZARE A INFORMAȚIEI
5.5.1 Relația client-furnizor de produse/ servicii informaționale
Informația este un produs imaterial rezultat din procese specifice și care
constituie obiectul unei utilizări . Ea face parte dintr-un < produs
informațional > care nu trebuie să fie confundat cu produsul material
reprezentat de suportul material al informației (cartea, revista, documentul,
obiectul de patrimoniu, CD-ul, DVD-ul, etc. etc.).
În Fig. 5.11 este prezentată relația client-furnizor de produse/ servicii
informaționale.
A utiliza un produs – fie el material sau imaterial – înseamnă a folosi acel
produs în scopul obținerii unui anumit efect, reprezentând satisfacerea unei
anumite nevoi, indiferent dacă produsul continuă să existe (se vorbește de
"utilizarea produsului"), se modifică (se vorbește de " uzarea produsului")
sau dispare (se vorbește de "consumarea produsului").

FURNIZOR DE PRODUSE/ SERVICII
(P/ S) INFORMAȚIONALE
Ex: cercetător, autor, bibliotecar,
web designer, webmaster, sistem informatic,
producător de suporturi informaționaleCLIENT
(BENEFICAR/
UTILIZATOR)1.CERINȚE
2. P/ S
3. REACȚII
+ PLATĂ
REACȚII satisfacție /insatisfac ție(de argumentat)
Fig.5.11 – Relația client-furnizor de produse/ servicii informaționale
[1],[2]

5.5.2 Nevoile de informare ale clienților/ utilizatorilor informației
Nevoile informaționale și utilizările sunt interdependente – prin
intermediul produsului informațional și al calității sale – influențându-se
reciproc în mod complex, și determinând astfel comportamentul
utilizatorului.
Cunoașterea prealabilă a nevoilor de informare ale utilizatorilor constituie
deci un deziderat esențial pentru orice furnizor de informații. Cunoscând
aceste nevoi – exprimate și implicite (sau ne-exprimate) – furnizorul de
informații va identifica motivațiile care vor sta la baza viitoarei eventuale
decizii a potențialului utilizator de-a achiziționa un produs informațional.
De regulă, nevoia exprimată de informare (identificată cel mai adesea
prin chestionare, interviuri, anchete, observații) poate fi determinată, de
exemplu, de existența unei probleme de rezolvat sau a unui obiectiv de
realizat în legătură cu care se constată că informațiile și cunoștințele
existente sunt insuficiente și/ sau inadecvate. Specialiștii în știința

137 informației au constatat că nevoia de informare – atunci când există – este o
nevoie secundară, derivată dintr-o altă nevoie considerată principală .
În același timp, este evident că mulți oameni au nevoie de anumite
informații așa cum au nevoie de alimente sau de o locuință! În aceste
situații, nevoia de informare are statutul unei nevoi fundamentale.

EXEMPLE DE PROCESE DE UTILIZARE A INFORMAȚIEI:
– Citirea unui document imprimat (carte, revistă, ziar, raport, etc.)
– Vizualizarea unor forme de undă sau vizionarea unor imagini statice sau
a unui film/ video/ emisiuni TV/ piese de teatru
– Ascultarea unei emisiuni radiofonice sau a unei înregistrări audio
(fonograme)
– Utilizarea unui software

DE REȚINUT
• Informația primită de om prin simțurile sale se distribuie, în medie,
astfel: 83% prin văz, 11% prin auz și 6% prin miros, gust, simț tactil
(pipăit).
• Omul poate reține/ memora în medie: 10% din ceea ce citește, 30% din
ceea ce vede, 65% din ceea ce vede și aude , 90% din ceea ce face

Actualmente se consideră că există două mari categorii de nevoi de
informare :
a.Nevoia de informare în scopul cunoașterii – este o nevoie secundară,
derivată din nevoia de a ști (în sens existențial, conform filosofului grec
Aristotel) de unde venim și care este sensul vieții.
b.Nevoia de informare în scopul acțiunii – este o nevoie secundară,
derivată din anumite nevoi materiale , generate în procesul de efectuare a
activităților umane (în grup sau individual). Astfel, informația este și
rămâne un mijloc de desfășurare a unei acțiuni finalizate, dar și una din
condițiile necesare obținerii eficacității acestei acțiuni.
Conform Teoriei informației, satisfacerea nevoii de informare – prin
obținerea de informații – ar fi de natură să reducă incertitudinea
utilizatorului/ beneficiarului acestora. Dar specialiștii în mass-media nu
sunt de acord cu această aserțiune!
«Cine nu știe că furnizarea de informații este, de fapt, de natură să
sporească incertitudinea, că ignoranța are – în acest sens – și aspecte
pozitive, că a poseda informații poate înlocui acțiunea ? Atunci când o
informație este furnizată în speranța că ea va fi urmată de o acțiune, ar
trebui să se știe că informația este de fapt, o condiție prealabilă necesară

138 dar nu suficientă pentru declanșarea acțiunii. Aceste aspecte sunt rareori
avute în vedere de bibliotecari și documentaliști, dar interesează tot mai
mult pe specialiștii în Știința informației. » [5]
În conformitate cu standardele internaționale, calitatea unui produs
material sau imaterial se determină evaluând măsura în care caracteristicile
acestuia sunt capabile să satisfacă nevoile exprimate și implicite ale
clienților lor. Această abordare este de foarte mare importanță în Știința
informației ale cărei demersuri sunt orientate spre utilizator/ client , în
opoziție cu soluțiile oferite de Biblioteconomie/ Documentare care sunt, în
general, orientate spre bibliotecar/ documentalist/ furnizor .
Exemple de soluții/ acțiuni orientate spre furnizor :
– se aranjează publicațiile colecționate în ordinea numărului lor de
inventar sau în funcție de înălțimea lor;
– nu se acceptă accesul liber sau controlat al utilizatorilor la
documentele colecționate;
– se pune problema să vedem ce putem face cu resursele disponibile
(stocuri);
– se refuză achiziționarea de noi documente;
– nevoile de informare și reacțiile utilizatorilor nu interesează pe
nimeni.
Exemple de soluții/ acțiuni orientate spre client :
– se aranjează publicațiile colecționate astfel încât să se faciliteze
accesul utilizatorilor la documentul și la informația căutate;
– se practică un sistem de etichetare documentară facilitând realmente
și în mare măsură cercetarea documentară;
– se acceptă achiziționarea oricărui nou document solicitat de
utilizatori;
– se acceptă accesul utilizatorilor la colecții și se aranjează colecțiile în
funcție de anumite criterii, facilitând selecționarea unui document (de
exemplu: pe domenii, pe subiecte sau în funcție de codul de Clasificare
Zecimală Universală – CZU ).
În Știința informației, furnizorul și clientul/ utilizatorul de produse/
servicii informaționale constituie parteneriate ale căror interacțiuni
informaționale permit optimizarea relației lor și a calității produsului/
serviciului informațional oferit.
Eficiența și eficacitatea/ efectivitatea acestor interacțiuni – depinzând
de voința și capacitatea partenerilor dar și de contextul interacțiunii
(întrucât orice interacțiune este de fapt o comunicare complexă om-om, om-
calculator și/ sau om-calculator-om) – constituie obiectul a numeroase
lucrări, studii și cercetări în Știința informației.

139 O condiție esențială pentru ameliorarea eficienței și a efectivității unui
proces de utilizare a informației este reprezentată de cunoașterea
aprofundată a utilizatorilor și a activităților efectuate de aceștia
("utilizările informației"). În acest scop, au fost deja întreprinse – mai ales în
statele dezvoltate – numeroase studii referitoare la utilizările și utilizatorii
informației.
Evaluarea și ameliorarea eficienței și eficacității/ efectivității proceselor de
construire, comunicare și utilizare ale informației nu ar fi fost posibile fără
indicatori cantitativi / calitativi ai acestora și fără metodele de măsurare a
acestor indicatori (  Infometrie, Bibliometrie, Scientometrie, etc.)

5.5.3 Suprasarcina informațională și hărțuirea textuală
<Suprasarcina informațională > (<suprainformarea>) ( information
overload) – se referă la situația unui utilizator de informație care dispune de
prea multă informație, de utilizat în scopul stabilirii unei anumite decizii sau
al propriei informări în legătură cu un anumit subiect
Cauze generale
• Creșterea prea rapidă a cantității de informație nou produsă și pusă
în circulație
• Facilitatea multiplicării și transmiterii datelor prin Internet
• Diversificarea canalelor disponibile pentru primirea informațiilor (de
exemplu: telefon, e-mail, mesageria instant/ SMS, sistemul RSS )
• Cantitatea mare de informație redondantă, inutilă, veche, neevaluată/
neselecționată critic
• Contradicții și/ sau imprecizii în informațiile existente/ primite
• Raport semnal-zgomot scăzut al informației disponibile
• Absența/ ineficacitatea metodei de comparare, evaluare și procesare a
diferitelor tipuri de informații
Soluții: evaluarea și reevaluarea critică a informației existente/ disponibile
(pe baza unor criterii relevante prestabilite, a gândirii critice și a
discernământului informațional) + eliminarea informației inutile,
redondante, imprecise, inadecvate, etc.
Un fenomen similar este <hărțuirea textuală > (textual harassment ) care
se referă la trimiterea/ primirea, frecventă sau repetată, online, de mesaje e-
mail nesolicitate/ nedorite (inclusiv publicitare) în scopul manipulării,
amenințării și/ sau al agresării psihologice ale destinatarului acestora. (vezi
“Scrisorile nigeriene”  419 spam16).

16 FAQ: http://www.joewein.de/sw/419faq.htm)]

140 Soluțiile posibile sunt similare celor de mai sus. Acestora li se adaugă
selecționarea/ filtrarea și/ sau blocarea, la nivelulul destinatarului, a
expeditorilor vinovați de practicarea hărțuirii textuale.17

5.5.4 Fenomene nocive și infracțiuni informatice posibile la nivelul
utilizatorului
<Spam> înseamnă orice trimitere de e-mail nesolicitat ;
FORME: mobile phone spam (mesaje text nesolicitate), forum spam
(postări de reclame pe forumuri), spamdexing (manipularea unui motor de
căutare pentru a crea iluzia de popularitate pentru o pagină web), spam pe
blog (promovarea de produse sau servicii prin comentarii pe bloguri),
messaging spam sau SPIM (utilizarea serviciilor de mesagerie instant
pentru reclamă / publicitate).
SINONIM: < hărțuire textuală> ( <textual harassment>) – vezi mai sus
<Hacker-ul> este persoana care pune la încercare, testând pe ascuns sau
transparent, securitatea unui sistem informatic. Inițial, termenul a fost
utilizat pentru a se referi la “spargerea” unui calculator electronic de la
distanță prin intermediul unei rețele de comunicare cum ar fi internetul (așa-
numiți „black hat hackers” – hackeri cu pălărie neagră ), dar și la cei care
depanează sau rezolvă probleme de securitate („white hat hackers” –
hackeri cu pălărie albă ); actualmente, termenul este folosit cu sensul de
„infractori prin intermediul calculatorului” (în principal din cauza
generalizării prin mass media a acestui termen, începând din anii ’80).
<Phishing> este o infracțiune informatică reprezentând încercarea/
tentativa de a obține în mod fraudulos informații confidențiale (precum
numele de utilizator, parola și detalii legate de cardul de credit, etc.), prin
imitarea aproape perfectă a paginii de web a unei companii credibile și prin
intermediul unei forme de comunicare electronică.
<E-mail spoofing> este un termen utilizat pentru a descrie o activitate
frauduloasă desfășurată prin intermediul e-mail-ului și prin care adresa
expeditorului și alte părți ale header-ul e-mailului sunt modificate, pentru a
apărea ca și cum e-mail-ul ar proveni de la o altă sursă; metoda este folosită
frecvent în cazul spam-urilor sau a phishing-ului pentru a ascunde originea
exactă a mesajului;
<Website spoofing> este un termen folosit pentru a descrie o activitate
prin care se imită un website binecunoscut, fie cu intenții frauduloase, fie
pentru a critica activitățile organizației posesoare.

17 https://www.macmillandictionary.com/dictionary/british/textual-harassment

141 <Pharming> este o formă de atac a hacker-ilor folosită în scopul de a
redirecționa traficul unui website către un altul și care se realizează prin
specularea vulnerabilității serverelor

5.5.5 Alte posibile fenomene nocive actuale la nivelul utilizatorului de
informație
5.5.5.1 Știrile/ informațiile false (Fake news, Hoax)
Tehnica și metodele inventării/ plăsmuirii unor fapte, acțiuni, evenimente,
idei, etc. ireale sau inexistente (denumite concis „minciuni” sau „ficțiuni”) –
dar uneori posibile (sau verosimile) sau, de regulă, imposibile (sau
neverosimile) – sunt demult cunoscute, fiind utilizate cu succes, de secole, în
multe creații din literatura beletristică bazate pe ficțíuni. Numeroși amatori
de literatură științifico-fantastică (<science fiction>, SF) apreciază pozitiv
acest gen literar întrucât le poate dezvolta creativitatea și inovativitatea…
Dar, în prezent, cu sprijinul noilor tehnologii informaționale, aceste
metode sunt, din păcate, tot mai frecvent utilizate de tot mai mulți jurnaliști
(„știriști”, “analiști”, „formatori de opinie”, etc.) aflați cu toții în căutarea
audienței/ cititorilor/ utilizatorilor informației generate de ei și a veniturilor
astfel obtenabile din vânzarea informației (inclusiv false).
O categorie specială de <fake information> este <hoax>-ul care înseamnă
tot o minciună dar de fapt o informație deliberat falsificată și
“înfrumusețată” pentru a da impresia că ar fi reală/ adevărată și a fi
acceptată. <Hoax>-ul este relativ ușor de identificat prin eventualele sale
detalii inadecvate sau erori de observare/ raționament logic ale autorului/
emitentului dar și prin faptul că el circulă predominant prin bancuri,
zvonuri/ rumori/ bârfe, legende, păcăleli, etc. care sunt de multe ori
acceptate ca atare, cu bună știință, doar pentru înveselirea sau păcălirea
auditorilor.18
În asemenea situații, cunoștințele, experiența de viață și discernământul
destinatarului/ utilizatorului informației false sunt esențiale și pot fi de mare
ajutor pentru a putea decide dacă o informație este reală și credibilă sau
falsă, deci fără credibilitate…
O metodă practică, simplă și ușor de aplicat – datorită performanțelor
actualelor tehnologii informaționale electronice – constă în verificarea
obtenabilității/ provenienței aceluiași conținut informațional din cel puțin
alte trei surse alternative, independente …
În multe alte state au fost create numeroase pagini Facebook, clipuri
youtube și website-uri dedicate, accesibile tuturor, prin care oricine poate

18 https://en.wikipedia.org/wiki/Hoax

142 afla dacă o anumită știre/ informație este reală sau imaginară (falsă). De
exemplu: www.snopes.com , www.factcheck.org , etc.
În România, din păcate, nu există încă așa ceva (oare de ce?) deși,
conform Codului penal, „ Comunicarea sau răspândirea, prin orice
mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente falsificate,
dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranței statului sau relațiilor
internaționale ale României, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5
ani.”

5.5.5.2 Publicațiile/ revistele (stiințifice) false/ rapace (Fake/ predatory
journals)
Creșterea substanțială, în ultimele decenii, atât a producției de articole
științifice (de publicat și publicate – conform principiului „ Publish or
perish”!) – cât și a numărului de publicații periodice/ reviste/ jurnale
științifice, în toată lumea, a avut cel puțin două consecințe nefaste:
– solicitarea autorilor (care, prin publicarea lucrărilor lor, devin cunoscuți
și consacrați în lumea academică) de-a plăti anticipat o sumă (de ordinul
sutelor de euro!) pentru publicarea fiecărui articol propus revistei (întrucât,
uneori, veniturile din vânzări, inclusiv online, ale acestora nu mai pot
asigura costurile de producție)
– apariția revistelor false/ rapace – care solicită autorului, în prealabil,
plata taxei de publicare a unui articol, dar fără ca, după primirea plății, să
presteze serviciile plătite (procesul de evaluare „peer review”, recenzie,
editorial, etc) unele chiar și ne mai publicând articolul plătit și dispărând de
pe web!!!…
Caracteristicile de identificare a unei reviste false/ rapace sunt menționate
aici.19
Prin Internet pot fi cunoscute atât titlurile identificate (și comunicate de
autori) ale revistelor false/ rapace – liste ce sunt actualizate continuu20 –
pentru a fi evitate de alți autori, cât și modalitățile de prevenire a unor
asemenea situații….

5.5.5.3 Conferințele (stiințifice) false/ rapace (Fake/ predatory
conferences)
Aceste conferințe știintifice, aparent legitime, au ca scop esențial doar
obținerea rapidă a unor venituri din taxe de participare consistente . Ele au
de regulă o publicitate impresionantă dar înșelătoare (anunțând, de exemplu,
implicarea unor personalități proeminente, dar absente în final, sau a unor

19 https://www.rxcomms.com/blog/6-ways-spot-predatory-journal/
20 https://predatoryjournals.com/journals/

143 sponsori inexistenți), pretind taxe substanțiale (fără să asigure prestarea
serviciilor plătite, de regulă – evaluarea prealabilă acceptării a comunicărilor
propuse și chiar publicarea lor în final), alocă timp de prezentare insuficient
pentru discuții, etc.21
Simptomele esențiale ale unei conferințe științifice false/ rapace sunt
sintetizate aici.22
Cele mai importante conferințe false/ rapace identificate sunt menționate
aici.23
Soluția eficientă constă în recunoașterea din timp a unor asemenea
manifestări științifice și evitarea participării la ele…

5.5.5.4 Diplomele/ certificatele/ premiile false (Fake diplomas/
certificates/ awards)
Un document fals/ falsificat este orice document (de regulă pe suport
hârtie dar poate fi și electronic) care a fost special conceput și realizat
pentru a modifica sau simula/ înlocui un document real/ oficial, prin copiere
sau editare cu similitudini textuale/ grafice și/ sau de aspect, cu scopul de-a
convinge destinatarul/ utilizatorul documentului că datele/ informația
inclusă ar fi reale și ar proveni din fapte24.
Principiul contraproductiv conform căruia orice document ar confirma
faptele reale incluse în informația conținută, este încă larg recunoscut și
utilizat de birocrații din toată lumea. Deși și în România se știe demult că
„hârtia suportă orice” (inclusiv minciuni/ ficțiuni!).
Apariția și dezvoltarea unor software-uri, a imprimantelor în culori și a
scannerelor au facilitat substanțial crearea de documente false sau falsificate
– mai ales a certificatelor, diplomelor (inclusiv <vanity honnors> oferite
contra cost amatorilor!), premiilor personale, etc. care atestă merite, calități,
competențe, grade, titluri, etc. personale imaginare/ ireale.
Vechile tehnici și metode de prevenire sau identificare a unor asemenea
documente (prin ștampile și semnături multiple și colorate, înregistrări sau
certificări judiciare sau notariale, etc.) s-au dovedit a fi ineficiente, scumpe
și cronofage.
Noile tehnici și metode (mai ales semnătura electronică bazată pe un
username fix și o parolă variabilă aleator) sunt mult mai eficiente, ieftine și
rapide, dar au încă la noi multe obstacole de depășit pentru generalizare

21 https://en.wikipedia.org/wiki/Predatory_conference
22 https://www.exordo.com/blog/9-signs-this-is-a-fake-conference/
23 https://fakeconferences.com/
24 https://en.wikipedia.org/wiki/False_document

144 (inclusiv opoziția birocraților care și-ar pierde astfel obiectul muncii!!)… A
se vedea și capitolul dedicat Securității informației…

5.5.6 Reperarea/ regăsirea datelor și a informației
5.5.6.1 Ce înseamnă reperarea / regăsirea informației
Conceptul <reperarea / regăsirea informației> (<information retrieval>)
este esențial în Știința informației și înseamnă știința, practicile, metodele și
tehnicile căutării, reperării și regăsirii documentelor, datelor / informațiilor
(stocate în documente), datelor despre documente, precum și a căutării
datelor/ informațiilor în bazele de date relaționale și pe web (internet). [4]
Conceptul <reperarea / regăsirea informației> este interdisciplinar iar
știința, practicile, metodele și tehnicile aferente se bazează pe contribuțiile
specifice semnificative ale unor domenii ca: Matematică (mai ales
Statistică), Fizică, Arhitectura informației, Știința calculatoarelor
(Informatică), etc.
Cea mai cunoscută tehnică de reperare/ regăsire a informațiilor –
aplicabilă atât in cazul textelor, cât si în cel al muzicii și imaginilor – constă
în utilizarea unui motor de căutare (ca, de exemplu: www.google.com ,
www.yahoo.com , www.ask.ro , www.wikipedia.org , www.youtube.com , s.a)
pe baza introducerii unor <cuvinte-cheie> descriind cât mai pertinent ceea
ce căutăm. Pe baza acelor cuvinte-cheie, motorul de căutare identifică și
afișează un set de rezultate/ resurse potențial utile ale căutării.
O altă tehnică de reperare/ regăsire , aparent învechită, este biblioteca/
mediateca. Cărțile, revistele, plansele, hărțile, fotografiile, discurile, etc.
sunt indexate și catalogate alfabetic (după autor și/ sau titlu) dar și pe
domenii (cu ajutorul Clasificării Zecimale Universale, CZU), indicii CZU
fiind ușor de utilizat pe calculator (inclusiv numerele unice de serie ISBN și
ISSN, utilizabile pentru a regăsi o carte sau periodic aferent acestora).
O tehnică relativ nouă de reperare/ regăsire a informațiilor constă în
utilizarea unui director web și navigarea prin arborele de categorii până
când se ajunge la o categorie relevantă a conținutului căutat, categorie în
care, deobicei, se pot găsi rezultate/ resurse utile.
Universitățile și bibliotecile folosesc sisteme proprii de reperare/ regăsire
pentru a oferi acces la cărți, periodice, CD/ DVD-uri și alte documente.

5.5.6.2 Elementele componente ale unui sistem de reperare/ reg ăsire a
informațiilor
A.Mediul/ mediile de stocare – realizând stocarea în siguranță a datelor și
a documentelor pentru a putea fi reperate/ regăsite atunci când este nevoie
de ele.

145 B.Sistemul/ sistemele de clasificare / indexare – facilitând reperarea/
regăsirea datelor și a documentele (organizate, în prealabil, în funcție de
anumite criterii – de exemplu: semnificația, codul de clasificare/
identificare, titlul, autorul, etc. acestora.

5.5.6.3 Etapele procesului de reperare/ regăsire a informațiilor sunt:
A.Comunicarea cererii de reperare/ regăsire (“ formularea unei
interogări ”) – utilizând un mod de interogare care facilitează reperarea/
regăsirea datelor/ documentelor necesare (de exemplu prin introducerea
unor cuvinte-cheie sau specifice conținute de un document)
B.Stabilirea parametrilor de căutare/ filtrare a rezultatelor – de exemplu:
o anumită dată sau un anumit interval de timp, dimensiunea (cantitatea de
informație conținută, în bytes/ octeți), un titlu, o colecție, nume-prenume de
autor/ autori, etc. – pentru a restrânge numărul de rezultate obtenabile.
Exemple de parametri de căutare/ filtrare pentru diverse tipuri de
documente:
– Text – combinații de cuvinte-chei, folosind operatori logici
– Imagini – dimensiunea imaginilor (număr de pixeli), tipul imaginii
(alb-negru, color, format, etc.)
– Muzica – titlul, numele interpretului/ compozitorului, numele
albumului, durata, data creării/ stocării, calitatea sunetului (rata de
eșantionare).
De remarcat că există și anumiți parametri comuni care se pot aplica
tuturor tipurilor de documente – de exemplu: titlu, nume-prenume autor,
data creării/ stocării, dimensiune (în bytes/ octeți), etc.
C.Ordonarea rezultatelor în funcție de ordinea descre scătoare a
relevanței lor – cu ajutorul motoarelor de căutare funcționând cu anumiți
algoritmi ce determină gradul de relevanță al fiecarui document reperat, față
de o anumită cerere/ interogare de căutare.

5.5.6.4 Modele specifice sistemelor de reperare/ regăsire a documentelor :
A.Modelul Boolean – utilizând combinații complexe de operatori logici
SI, SAU, NU pentru a găsi un document care satisface simultan mai multe
cerințe/ condiții de căutare/ reperare. Acest model are inconvenientul că nu
efectuează ordonarea documentelor reperate în funcție de relevanța lor.
Caracteristici:
 A fost cel mai răspândit model până la apariția web-ului
 Interogările apar sub forma expresiilor de tip Boolean
 Acest model “vede” fiecare document de reperat ca fiind un set de
cuvinte

146  Este un model precis și respectă condiția ȘI NU
Avantaje:
 Se implementează ușor și este ușor de învățat
 Oferă precizie și eficiență
Limitări:
 Interogările de tip Boolean returnează adesea fie prea puține
rezultate – 0 (AND), fie prea multe – 1000 (OR)
 Este considerat un model recomandat pentru experți deoarece un
om nespecializat nu poate procesa peste 1000 de rezultate
 Modelul de tip Boolean înregistrează doar prezența sau absența
unui termen
 Interogările de tip Boolean regăsesc doar documentele cu elemente
comune
B.Modelul spațial vectorial – în care textul este reprezentat ca vector
rezultant al unor termeni (cuvinte, expresii). Intrucât termenii sunt cuvintele
din text, fiecare cuvânt reprezintă o dimensiune independentă în documentul
reprezentat pe ansamblu de un vector multi-dimensional cu număr mare de
dimensiuni. In consecință, pentru a stabili relevanța unui anumit document
față de o anumită interogare este necesar și suficient să se evalueze gradul
de similitudine a vectorului reprezentând interogarea cu vectorul
reprezentând documentul.
Caracteristici
 Setul de documente de reperat este “văzut” ca un set de vectori
 Se utiliează o axă pentru fiecare termen din interogare
 Acest model identifică asemănările între vectorul cu interogări și
fiecare vector document
 Este o metodă ce returnează ierarhizarea documentelor reperate (în
funcție de unghiul dintre vectorii interogare și document)
Avantaje
 Permite ierarhizarea documentelor
 Este o metodă precisă
 Permite clasarea documentelor în conformitate cu posibila lor
relevanță
Limitări
 Documentele care au un context similar, dar ai căror termeni diferă
din punctul de vedere al vocabularului nu vor fi asociate
 Se pierde ordinea în care termenii apar în document prin
reprezentarea cu vectori

147 C.Modelele probabilistice (modele de relevanță probabilistică )– în care
documentele dintr-o colecție pot fi ordonate descrescător în funcție de
probabilitatea relevanței lor față de o anumită interogare. Algoritmii de
estimare a probabilităților pot fi foarte complecși și se află în continuă
dezvoltare.
Caracteristici
 Documentele reperate sunt clasate în funcție de relevanța lor privind
informația cerută
 Aceste modele arată că probabilitatea relevanței depinde de
interogare și de reprezentarea documentului de reperat
Avantaje
 Sunt ușor de accesat
Limitări
 Există probleme de clasificare
 Termenii sunt asimilați în mod independent

D.Modelul Lucene – este o combinație între modelul Boolean și modelul
spațial vectorial
Caracteristici
 Documentele autorizate de metoda modelului boolean sunt
prelucrate de modelul spațial cu vectori
 Realizează ierarhizarea documentelor reperate în funcție de
similaritate
Avantaje
 Este foarte ușor de folosit
 Oferă o mulțime de moduri în care se poate face căutarea
Limitări
 Nu este de fapt un motor automat de căutare, ci doar o metodă
pentru realizarea propriilor căutări
 Suportă doar text simplu

5.5.6.5 Tehnici specifice pentru căutarea, reperarea/ regăsirea textelor,
muzicii sau a imaginilor
A.O tehnică pentru căutarea, reperarea/ regăsirea unui anumit text
stocat pe un document este, de exemplu, Form based document retrieval
care adresează proprietățile sintactice ale unui text (în general nestructurat și
exprimat nu neapărat într-un limbaj natural).
B.O tehnică pentru căutarea, reperarea/ regăsirea unei anumite piese
muzicale este, de exemplu , Musical audio mining (sau Music information
retrieval) care implică identificarea perceptuală a caracteristicilor

148 importante ale muzicii (de exemplu: structura sa armonică, melodică sau
ritmică). Căutările pot fi efectuate, de exemplu, cu scopul de a găsi/ repera
anumite melodii care să aibă anumite similitudini privind melodicitatea,
armoria și/ sau caracteristicile sale ritmice. Este remarcabil de utilă aplicația
Shazam care, împreună cu un microfon, poate identifica titlul și interpretul
unei piese muzicale în curs de redare.
C.O tehnică pentru căutarea, reperarea/ regăsirea unei anumite imagini
(statice sau dinamice) este, de exemplu, Image search care – pe baza unuia
sau mai multor cuvinte-cheie sau a uuui link la o imagine existentă –
reperează/ regăsește imagini similare (în privinta anumitor atribute ale
imaginii).

5.5.7 Biblioteca Centrală a Universității Politehnica din București
(www.library.pub.ro , tel. 021-4029080, e-mail: cristina.albu@upb.ro ,
Splaiul Independenței nr. 313, Clădirea Biblioteca UPB, Corp C –
Campusul Grozăvești ) – oferă studenților, masteranzilor, doctoranzilor,
cadrelor didactice și cercetătorilor un fond infodocumentar complex
constituit din lucrări de referință, cărți, publicații periodice, standarde, teze
de doctorat românești și străine din domeniile de studiu și de cercetare
specifice facultăților și departamentelor din cadrul UPB.
Clădirea Biblioteca UPB este compusă din 3 tronsoare/ corpuri:
– Corp A – Centru de conferințe (săli pentru conferințe, Centru de consiliere
în carieră, Centru de voluntariat, antreprenoriat, recreere, Magazin UPB –
care include si Librăria UPB, Editura Politehnica Press – la et.3)
– Corp B – Centru de conferințe (prelungire corp A)
– Corp C – Biblioteca UPB propriu-zisă
In corpul C al clădirii Bibliotecii UPB
– La parter – se află Serviciul de cercetare și informare bbliografică, Biroul
de evidență și prelucrare a colecțiilor, Sala de referințe și Sala de periodice
– La etajul 1 – se află Depozitul central de cărți
– La etajul 2 – se află Biblioteca domeniului Mecanic
– La etajul 3 – se află Biblioteca domeniului Electric [ Electronică,
Telecomunicații și Tehnologia informației, Energetică, Electrotehnică
(Inginerie electrică), Automatică și Calculatoare] – cu acces liber la raft
– La etajul 4 – se află Biblioteca de literatură și științe socio-economice
Sălile de lectură sunt amplasate la parter (Sala de documentare
informatizată, cu 80 locuri) și la fiecare etaj (capacitate de 50 locuri) al
corpului C. În cadrul acestor săli de lectură există cabine de studiu
individual dotate cu birou, scaun, prize și conexiune la Internet .

149 Serviciile informaționale oferite de Biblioteca Centrală a UPB – prin
structurile/ rețelele sale sunt :
– catalog online (colecții proprii) –
http://aleph.library.upb.ro:8991/F?RN=503247393

– acces online din rețeaua UPB și din afara rețelei UPB (acces mobil) la
bazele de date științifice abonate prin Proiectul național ANELIS Plus
2020 (Science Direct, Springer, Scopus, IEEE, SciFinder, MathScinet,
Clarivate Analytics, NATURE, Science /AAAS) –
http://www.library.pub.ro/Baze_stiintifice.html

– acces la catalogul online național în știință și tehnică ROLINEST
(incluzând biblioteci universitare și de cercetare științifică din România)
http://rolinest.edu.ro/V/JFET1TVDLRBU96I8V982E1NAB3SDVN3JFR
KVT1EI9TL7PJ5651-00896?func=quick-1

– acces la catalogul online ROMDOC (depozit instituțional al rezumatelor
tezelor de doctorat din UPB) – http://romdoc.upb.ro/

– acces online la trial-uri (acces gratuit) la resurse informaționale
electronice (baze de date științifice, platforme de reviste, cărți electronice)
– http://www.library.pub.ro/trial.htm

– împrumut de publicații [politica de împrumut de publicații are în
vedere atât categoria de utilizatori (cadre didactice, studenti, doctoranzi,
ș.a.) cât și tipul de publicații împrumutate]

– orientare/ îndrumare/ asistență, informare și cercetare bibliografică

150

151 CAPITOLUL 6 – Aplicații ale Științei informației în
învățământ

6.1 Tehnicile de citire rapidă
Pentru a putea percepe un obiect static sau dinamic, ochiul trebuie să-l
încadreze in câmpul vizual pe durata unor fracțiuni de secundă.
In citirea normală , ochiul uman se oprește pe fiecare cuvânt al textului de
citit. Citirea se realizează silabic și nevocalizat, fiind de regulă însoțită de
unele reveniri asupra unor cuvinte deja parcurse. Astfel, un cititor mediu
poate parcurge un text cu viteza de cam 200-250 de cuvinte/ minut.
Cu ajutorul tehnicilor de citire rapidă se poate ajunge relativ repede și
ușor la dublarea vitezei de citire (400-500 cuvinte/ minut ) și chiar la
triplarea acesteia (600-750 cuvinte/ minut ), indiferent de formatul (hard/
printat sau soft/ electronic) al textului de citit.
Tehnicile de citire rapidă (facilitând considerabil informarea și învățarea
rapide) se bazează pe gruparea în câmpul vizual (ce devine treptat tot mai
larg), a unui număr (tot mai mare) de cuvinte, urmată de oprirea repetată a
privirii pe aceste grupe de cuvinte, pentru o durată suficient de mare (dar
tot mai redusă) astfel incât să permită cititorului stabilirea semnificației
textului.
De remarcat că ordinea literelor în cuvintele unui text nu contează prea
mult datorită capacității de interpolare a creierului uman. In textul de mai
jos, sensul mesajului nu este mult îngreunat de ordinea intenționat
modificată a literelor în unele cuvinte:

“Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvrestțiăi elgenze, “nu cntozeaă prea
mult în ce odrnie se alfă lirteele îtnr-un cuvânt, signruul lcuru ipmotarnt e
ca pirma și utlima liertă sa fie la lcuol lor. Rsetul potae fi o vrzaă colmpetă
și tot o vei ptuea ctii frăă prboelme. Atsa este din cuzaă că nu ciitm feicrae
lteiră, ci cvânutul ca un îrtneg. E umioitare cpatcitetea ceireiului uamn de a
rentositcui detale.”

Capacitatea de interpolare asigurată de creierul uman este demult
cunoscută, fiind studiată de Științele cognitive (Cognitive Sciences). Ea are
multe aplicații utile și interesante în Lingvistică, Psihologie, tehnologiile
Inteligenței Artificiale (mai ales Rețelele neuronale artificiale), pictură,
publicitate, etc. …
Condiția realizării interpolării este să putem asocia ceva ce “înțelegem",
pe plan lingvistic-semantic, unui anumit conținut, fie el chiar vag. (De

152 exemplu, cunoscând bine o limbă, se poate înțelege sensul unui cuvânt
cunoscându-i doar prefixele și sufixele).
De remarcat că importanța ordinii literelor într-un cuvânt depinde de
limbă.

INFORMATII SUPLIMENTARE PRIVIND CITIREA RAPIDA
* Curs pentru citirea rapidă –
http://www.trilulilu.ro/silviuvasile/b8733e75d4afe5
* Aplicații pentru studiat și exersat citirea rapidă –
http://citirerapida.crop.ro/
http://www.clopotel.ro/utile/download/download_Aplicatie_pentru_CITIRE
_RAPIDA-98.html
* Cursuri / articole pentru studiat învățarea rapidă –
http://www.supradotati.ro/curs_invatare_rapida.php ,
http://invatarerapida.com/

Conversia text-voce poate facilita considerabil lectura textelor.
Produsele-program (software-urile) de conversie a textelor scrise
electronice – realizate în MS Word sau ca fișiere PDF, pagini web și email-
uri – în sunetele vocii umane sintetice (vorbire) sunt disponibile actualmente
în mai multe limbi, utilizând mai multe tipuri de voci, unele fiind foarte
apropiate de vocile umane naturale.
Unele astfel de software-uri realizează și conversia textului scris în fișiere
audio (de regulă în .mp3 sau .wav) ce pot fi citite cu un CD player sau un
iPod.
Toate aceste software-uri pot fi foarte utile la interfața om-calculator.

Exemple de software pentru conversia text-vorbire (oferte freeware)
• NATURAL READERS – http://www.naturalreaders.com/
• SpeakComputer TTS software – http://www.speakcomputers.com/
• SPEAKONIA – http://download.cnet.com/Speakonia/3000-7239_4-
10125328.html
• PROFESSIONAL – http://www.text-to-speech-software.com/
• DICTIONARE ȘI TRANSLATOARE VORBITOARE:
http://www.softsea.com/software/Text-To-Speech.html

153 Sintetizatoare de voce în limba română
• http://www.ivona.com/online/index.php?set_lang=en
• http://www.phobos.ro/demos/tts/index.html
• http://www.baum.ro/index.php?language=ro&pagina=ttsonline

6.2 Ascultarea activă
Ascultarea activă este o tehnică de colectare a informațiilor verbale
implicând participarea activă a ascultătorilor (în plus față de simpla
receptare și interpretare)

Formele ascultării active sunt:
1.Ascultarea de sprijin (scop: încurajarea interlocutorului de-a vorbi, de-
a spune cât mai mult, de-a transmite gânduri și sentimente, etc.)
Observație : întreruperea vorbitorului poate fi contraproductivă
2.Ascultarea de răspuns (scop: consolidarea relației cu vorbitorul prin
dialog, arătându-i interes și încredere)
3.Ascultarea de asimilare (scop: obținerea de informații suplimentare)

Recomandări
– Concentrați-vă asupra conținutului mesajului recepționat și asupra
ideilor transmise, inclusiv asupra detaliilor
– Încercați să gasiți răspuns la întrebarea “La ce mi-ar putea folosi să
știu așa ceva?”. Notați apecte și cuvinte cheie, cu relațiile dintre ele (cauză-
efect, general-particular, cronologic, etc.)
– Nu vă dezorientați în fața unor fapte izolate, aparent insignifiante
– Oferiți feedback și încurajați vorbitorul

Pentru a asculta sau discuta în mod eficace și eficient:
• Nu încerca să evaluezi/ judeci în timp ce cineva îți vorbește. Caută
mai întâi să înțelegi corect și integral ceea ce ți se spune și doar apoi,
eventual, să evaluezi/ judeci ceea ce ai auzit.
• Evită să fii defensiv. Ego-ul nostru se poate simți uneori atacat fără
motiv. Dacă te concentrezi pe atitudine/ comportament defensive, înseamnă
că, de fapt, nu asculți activ.
• Trimite continuu anumite indicii non-verbale pentru a arăta că ești
atent la ceea ce ți se spune. De exemplu: aprobă dând din cap, înclină ușor
corpul către vorbitor/ interlocutor, exprimă continuu prin mimica feței tale
interesul față de acesta și ceea ce el îți comunică, menține continuu
contactul vizual cu acesta, etc. De remarcat faptul că, în conversația cu un

154 japonez, în timp ce tu vorbești, acesta emite periodic interjecția “hai” pentru
a arăta că te urmărește cu atenție!
• Observă cu atenție și continuu interlocutorul. Fii atent la limbajul său
non-verbal – cum ar fi expresiile/ mimica feței sale, gesturile sale, etc.
• Pune întrebări. Nu te teme că vei fi ridiculizat, evaluat, criticat. În
final, trebuie doar să înțelegi și nu să-ți protejezi imaginea.
• Nu anticipa . Evită să te gândești la ceea ce ai dori să-i spui
interlocutorului în timp ce el continuă să vorbească.
• Fii atent și la ceea ce vorbitorul/ interlocutorul NU spune. Fii pe
aceeași lungime de undă cu el. Caută semnificațiile profunde, eventual
ascunse, evitând manipularea.

6.3 Memorizarea
Concepte fundamentale : repetare, viteză de citire, viteză de memorizare,
viteză de uitare/ codare/ organizare (categorisire, coduri, indici lexicali
grafici/ fonetici/ semantici/ imaginați), etc.

Omul poate reține/ memora …
– max. 10% din ceea ce citește
– max. 20% din ceea ce vede și aude
– max. 30% din ceea ce demonstrează
– max. 50% din ceea ce discută
– max. 75% din ceea ce face practic
– max. 90% din ceea ce învață pe cineva

Metode de memorizare:
1. Coduri – verbal, imaginat, semantic, cifră-literă, etc.
2. Indici – rimele, imaginile/ fotografiile, asocierile, abrevierile-
simbolurile, lista de verificare, etc.
3. Planuri – imagine (metoda locurilor, schema), limbajul (cuvântul-
cheie, propoziția-cheie, istoric-cheie), semantic și logic (arborescența),
codul cifră-literă (tabel de corespondențe), etc.
4. Reguli și proceduri mnemotehnice

Caracteristicile gândirii conceptuale (pe baza cărora se stabilesc teste
dedicate și se realizează testări) – reprezintă și factorii determinanți ai
acesteia:
– deschiderea spirituală
– capacitatea de memorare (memoria vizuală, memoria cifrelor,
memoria asociativă, memoria literelor, memoria verbală)

155 – capacitatea de asimilare
– capacitatea de concentrare
– raționamentul
– intuiția
– imaginația
– creativitatea
– spiritul critic
– subtilitatea
– curiozitatea

6.4 Luarea de notițe + învățarea după notițe
Viteze de comunicare (valori tipice):
– comunicarea verbală – 9000 cuvinte/ oră
– comunicarea scrisă (citire, scriere)
* citirea normală – 15.000…20.000 cuvinte/ oră
* citirea rapidă – 45.000…75.000 cuvinte/ oră
* scriere normală – 500…3500 cuvinte/ oră
* scriere stenografică – 2000…10.000 cuvinte/ oră

Reguli generale:
– Este recomandabil să se ia notițe la curs, chiar dacă există un suport
de curs sau o carte conținând integral cursul (întrucât luarea de notițe
facilitează menținerea atenției, căutarea și organizarea informațiilor,
identificarea aspectelor importante și ierarhizarea lor, asimilarea materiei,
etc.)
– Luarea de notițe și învățarea după notițe sunt cu atât mai eficace cu
cât aceste etape au fost bine pregătite din timp și se succed nu prea
distanțate în timp.

Principii de acțiune:
– Organizați pagina pe verticală și orizontală, conform unor principii/
modele proprii
– Utilizați cuvinte-cheie, propoziții-cheie și abrevieri adecvate
– Structurați/ organizați datele și informațiile notate – conform unor
modele/ criterii relevante proprii (nu uitați tema, data, numele vorbitorului,
etc)
– Pertinența și eficacitatea notițelor depind de context (obiectivul și
utilizatorul notițelor) dar și de aportul principal/ complementar de
informație

156 – În funcție de context se stabilesc gradul de detaliere (de la succint
la exhaustiv) și cerințele privind precizia, lizibilitatea, claritatea

Etapele procesului intelectual aferent sunt:
1.ascultare,
2.înțelegere,
3.analizare,
4.selecționare,
5.înregistrare în scris
Sunt deci necesare anumite aptitudini intelectuale (de menționat în
CV!!): capacitate de ascultare/ înțelegere/ reflecție/ analiză/ sinteză – ce se
pot testa și îmbunătăți continuu

Acțiuni recomandate :
– Recitiți notițele luate imediat după curs și, eventual, completați-le
– Structurați datele și informațiile notate
– Reperați eventualele paragrafe/ aspecte neclare, insuficient
conturate
– Verificați eficacitatea cuvintelor-cheie utilizate
– Adăugați cuvinte-cheie care precizează/ detaliază conținutul
paragrafelor
– Reformulați mai clar/ concis/ corect anumite propoziții
– Transformați anumite porțiuni din text în grafice, diagrame,
imagini, etc.
– Căutați și analizați exemple
– Elaborați un plan al cursului ale cărui notițe le-ați luat

6.5 Rezumarea cursului sau a textului din publicații
Principii
– Putem să învățăm doar dacă prelucrăm și transformăm activ
informația aferentă materiei de învățat (cu pixul în mână!).
– Doar citind și recitind niște notițe (sau chiar suportul de curs sau
manualul aferent) ne putem doar da seama dacă am înțeles bine textul citit
!!
– Pentru a înregistra durabil în memorie informațiile înțelese, cu scopul
de-a le transforma în cunoștințe (deci de-a învăța) , este necesar:
– să analizăm personal și în detaliu semnificațiile conceptelor precum
și relațiile dintre acestea

157 – să reorganizăm personal textul de studiat pentru a realiza o schemă
a acestuia (cu noduri reprezentând concepte și segmente corespunzătoare
relațiilor dintre noduri)
– Formarea unei persoane implică recepționarea, înțelegerea și
acceptarea cunoștințelor, deprinderilor, atitudinilor și comportamentelor
transmise/ induse de formator

Avantajele realizării schemei (“schematizării”) unui text sunt
importante:
– simplificarea și clarificarea conținutului logic al acestuia (prin
suprimarea informațiilor redondante, insuficient de pertinente, imprecise,
neclare, inactuale, etc.)
– facilitarea înțelegerii informațiilor structurate
– facilitarea memorării (căci o schemă se reține mult mai ușor decât o
succesiune de cuvinte, simboluri alfanumerice – “ mai bine o imagine decât
o mie de cuvinte” !)
– reprezentarea ansamblului prin caracteristicile sale esențiale

6.6 Pregătirea examenelor
Condițiile necesare și suficiente pentru a promova un examen sunt: Etapele schematizării unui text
– Selecționarea unei părți din notițe (sau din suportul de curs)
– Selecționarea conceptelor-cheie (inclusiv titluri, sub-titluri, etc.)
– Scrierea conceptelor-cheie
– Reflectarea și desenarea diferitelor relații existente între aceste concepte-cheie în
scopul obținerii unei scheme
– Reorganizarea/ redesenarea schemei pentru a optimiza înțelegerea și memorizarea
sa (de exemplu pentru a pune în evidență succesiuni cauză-efect, de la cauza imediată a
unui efect la cauza sa primară, ordinea cronologică a unor evenimente sau ierarhia
importanței unor date, relații mnemotehnice , etc.)
– Compararea noii scheme cu precedenta și ameliorarea structurii și conținutului ei,
dacă este cazul.

Rezumarea textelor din publicații
– Publicații “hard” (pe suport hârtie ): cărți, manuale,broșuri,pliante, periodice,
ziare, reviste, etc.
– Publicații “soft” (pe suport electronic ): baze și bănci de date, website-uri, reviste/
jurnale electronice, bloguri, etc.
– Prelucrarea informa ției ( analizare, sintetizare, schematizare, rezumare )

158 1.Să ne prezentăm la examen.
2.Să cunoaștem materia de învățat pentru examen.
Dar dacă dorim să promovăm examenul cu rezultate bune , mai sunt
necesare și anumite capabilități esențiale ca, de exemplu:
– Capacitatea de-a înțelege corect și de-a analiza fiecare întrebare
– Capacitatea de-a construi răspunsuri structurate și pertinente

Recomandări de comportare și acțiune înaintea unui examen
– Studiați activ notițele de curs, suporturile de curs și publicațiile
menționate la bibliografia cursului pentru a putea determina structura
generală a cursului, planul său de ansamblu, întrebările posibile și
întrebările dificile
– Colectați date și informații pertinente privind modul de desfășurare
a examenelor precedente la aceeași materie
– Stabiliți o listă a greșelilor de evitat (“acțiuni preventive”)

6.6.1 Recomandări de comportare/ acțiune la examenul scris
– Respectați toate regulile stabilite de organizatorii examenului.
– Utilizați cât mai eficient timpul avut la dispoziție.
– Citiți și recitiți subiectul/ întrebările de examen pentru a extrage
ideile și cuvintele esențiale.
– Analizați temeinic aceste idei și semnificațiile acestor cuvinte.
– Definiți tematica lucrării/ răspunsurilor preconizate precum și
modul de tratare a conținutului (cât de detaliat, cu ce exemple/ referințe/
limite, etc.).
– Stabiliți un plan general al lucrării/ răspunsurilor preconizate.
– Formulați succesiv răspunsuri adecvate la fiecare întrebare (sau
descrieți fiecare aspect avut în vedere), evaluând permanent pertinența/
relevanța răspunsului dvs. față de întrebarea aferentă (sau față de scopul
lucrării).
– Verificați în mod continuu ortografia, modul de exprimare și
sintaxa textului scris (astfel încât acesta să fie pertinent, coerent, precis,
clar, neredondant )
– Corectați în mod adecvat eventualele greșeli găsite.

6.6.2 Recomandări de comportare/ acțiune la examenul oral
– Respectați toate regulile stabilite de organizatorii examenului.
– Utilizați cât mai eficient timpul avut la dispoziție.
– Dacă sunteți stresat încercați să adoptați o gândire pozitivă.
– Citiți și recitiți întrebările de examen pentru a extrage ideile și
cuvintele esențiale.

159 – Analizați temeinic aceste idei și semnificațiile acestor cuvinte.
– Definiți pentru fiecare răspuns preconizat tema și modul de tratare
a a acestuia (cât de detaliat, cu ce exemple/ referințe/ limite, cuvinte-
cheie,etc.).
– Elaborați un plan al răspunsurilor verbale pe care le veți oferi
examinatorilor (bazat pe cuvinte-cheie).
– Structurați fiecare răspuns (sau temă de răspuns) astfel:
1.Introducere, 2.Expunere (plan, demonstrație/ descriere, mod de rezolvare,
rezultate, etc.), 3.Concluzii
– Eventual redactați integral propozițiile aferente ideilor din
Introducere.

6.7 Elaborarea lucrărilor de licență, masterat, doctorat
Lucrările (tezele, proiectele) de licență, masterat, doctorat sunt
documente elaborate la sfârșitul unui ciclu de studii universitare , care:
– reprezintă rezultatul unei cercetări științifice proprii,
– conțin anumite contribuții originale la progresul științei (bazate pe
studierea lucrărilor menționate în capitolul final Bibliografie, pentru
cunoașterea stadiului actual și pe realizarea unor obiective prestabilite ale
cercetării, prin efort propriu)
– se elaborează conform unei “metodologii a cercetării științifice” și
sub îndrumarea unui “conducător științific” (“director de teză”),
– sunt evaluate, în final, de cel puțin o comisie (special constituită)
precum și de alți specialiști care elaborează “referate” și “aprecieri”
Elaborarea și susținerea acestor lucrări personale de cercetare
științifică în public condiționează acordarea unui certificat (unei diplome)
atestând obținerea formării pentru o anumită profesie (de exemplu:
INGINER, ECONOMIST, etc.) sau a unui titlu științific (MASTER în..,
DOCTOR în…)
Autorii lucrărilor se numesc <student>, <(student) masterand >,
respectiv <(student) doctorand>. “ Cercetarea și creația de cunoștințe
aparțin științei numai dacă ele poartă amprenta spiritului științific ”
caracterizat prin:
-“Respectul pentru adevăr
– Curiozitatea intelectuală
– Capacitatea de-a gândi în mod așa zis “problematic” (de-a
identifica/ pune/ formula problema)
– Spiritul critic (discernământul necesar stabilirii adevărului)
– Independența intelectuală

160 – Cunoașterea principiilor stabile ale existenței (de exemplu
principiul determinismului, etc.)”25

NOTĂ IMPORTANTĂ :

In textul oricărei lucrări personale sau colective de cercetare științifică
(inclusiv cele de licență, masterat, doctorat), fragmentele de text (propoziții,
fraze, etc.) preluate ca atare din lucrările altor cercetători/ autori se numesc
<citate> și se plasează obligatoriu intre ghilimele („ …”), menționând
separat (în subsolul paginii sau în capitolul final Bibliografie ) numele
autorului/ autorilor, titlul lucrării din care s-a citat, datele aferente
publicației, etc. – pentru a le diferenția și a le putea deosebi de textul
contribuției proprii a autorului/ cercetătorului… Orice abatere de la
această regulă poate fi identificată de comisie / specialiști (inclusiv cu
ajutorul unor software-uri antiplagiat dedicate, de exemplu TURN-IT-IN) și
încadrată juridic ca fiind <plagiat>, fapt pedepsit prin legislația
protecției proprietății intelectuale.

6.7.1 Metode în cunoașterea științifică
“1. Metoda inductivă (experimentală) – “toate cunoștințele științifice își
au originea în fapte ” (Fr.Bacon) – de la particular la general, prin
formulare de concepte, legi și teorii pornind de la fapte
2. Metoda deductivă (presupunând pre-existența unui demers inductiv) –
de la general la particular, pornind de la teorii, principii, legi și/ sau
postulate se construiesc enunțuri noi care se verifică apoi prin fapte
3. Metoda analogică – de la particular la particular sau de la general la
general, generând concluzii incerte dar probabile
4. Metoda modelizării – prin construirea unei reprezentări simplificate a
unui fragment de realitate (= model empiric sau model teoretic )”26

6.7.2 Etapele unei cercetări științifice
<Cercetarea> reprezintă “procesul de căutare sistematică, uneori
accidentală, de noi cunoștințe, desfășurată de regulă în cadrul disciplinelor
academice de către cercetători.”
„Prin definiție, activitatea de cercetare se referă la rezultate privind
sporirea cunoașterii, rezultate care pot fi considerate noi numai dacă sunt

25 Mihaela Șt.Rădulescu – METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE – Elaborarea
lucrărilor de licență, masterat, doctorat , Ed.Didactică și Pedagogică, București, 2011.
26 Idem

161 recunoscute ca atare pe plan internațional. În caz contrar, nu poate fi vorba
de o activitate de cercetare, ci doar de documentare.”27. Este vorba, de fapt,
de cercetarea documentară, o fază ini țială indispensabilă (sine-qua-non) a
oricărei cercetări stiin țifice.
Conceptul <cercetare-dezvoltare> include: 1.Cercetarea fundamentală,
2.Cercetarea aplicativă, 3.Dezvoltarea experimentală.

Fig.6.1 – Etapele unei cercetări (științifice)

Conform diagramei-flux din Fig.6.1, etapele unei cercetări (științifice)
sunt următoarele:
1.Stabilirea întrebărilor (la care va trebui să răspundă cercetarea de
efectuat)
2.Efectuarea cercetării documentare prealabile (prin identificarea,
consultarea/ studierea articolelor și a altor publicații, pentru a determina
stadiul existent al cunoașterii cunoștiințelor științifice precum și eventualele
răspunsuri parțiale posibile la întrebările prestabilite)
3.Construirea/ elaborarea ipotezelor (pe care le va verifica și
confirma/ infirma cercetarea de efectuat)
4.Testarea prin experimente (a veracitățíi ipotezelor formulate)

27 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cercetare 1.Stabilirea întrebărilor
2.Efectuarea cercetări i
documentare prealabile
3.Construirea / elaborarea
ipotezelor
4.Testarea prin experimente 6. Revizuirea ipotezelor
formulate
7.Raportarea/ diseminarea
rezultatelor 5.Analizarea rezultatelor si
formularea concluziilor
Ipoteza….. este
integral adevărată Ipoteza….. este
falsă (parțial adevărată)

162 5.Analizarea rezultatelor si formularea concluziilor
6.Deciziile <Ipoteza…este adevărată > / <Ipoteza…este falsă ( sau
parțial adevărată) > / Revizuirea ipotezelor formulate (cu reluarea
eventuală a testelor experimentale)
7.Raportarea/ diseminarea rezultatelor cercetării științifice (prin
lucrarea/ dizertația/ teza de elaborat și/ sau articole de publicat in jurnale
științifice)

6.7.2 Etapele elaborării lucrărilor de licență/ diplomă
„1.Alegerea subiectului/ problematicii
2.Alcătuirea unui prim plan, provizoriu, al lucrării
3.Cercetarea propriu-zisă (în bibliotecă, laborator sau pe teren)
4.Elaborarea versiunii 1 a lucrării
5.Cercatări complementare
6.Elaborarea versiunii 2 a lucrării
7.Corectarea
8.Elaborarea versiunii 3 (finală)
9.Elaborarea Bibliografiei lucrării
10.Elaborarea Tablei de materii / Cuprinsului lucrării
11.Elaborarea Index-urilor și Anexelor (după caz)
12. Autoevaluarea lucrării
13.Susținerea publică orală”28

6.7.3 Structura generală a unei lucrări de licență, masterat sau doctorat
„I.ELEMENTE PRELIMINARE (coperta, pagina de gardă, pagina de
titlu, tabla de materii / cuprinsul)
II.TEXTUL PROPRIU-ZIS
II.1 Introducere (eventual precedată de Cuvânt înainte)
II.2 Corpul/ conținutul lucrării
II.3 Concluzii
III. APARAT DE REFERINȚĂ (sau APARAT CRITIC)
(Bibliografie, Glosar, Anexe, Indexuri – de locuri, oameni, denumiri, etc.)
IV. LISTE ( Tabla de materii/ Cuprinsul, Lista figurilor, Lista
tabelelor, etc. )
V. REZUMAT + CUVINTE-CHEIE”29

28 Mihaela Șt.Rădulescu – METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE – Elaborarea
lucrărilor de licență, masterat, doctorat , Ed.Didactică și Pedagogică, București, 2011.
29 Idem

163 6.7.4. Linkuri utile studentilor – pentru studiu și elaborare de referate/
lucrări personale
A. INFORMAȚII PENTRU STUDENȚI / ELEVI
www.infostud.ro
www.ziaREviste.ro
www.lucrari-licenta.ro
www.ecursuri.ro
www.e-scoala.ro
www.e-elev.ro
www.citatepedia.ro
www.compendium.ro
www.intrebi.ro
www.britishcouncil.ro
www.culture-france.ro
www.studentie.ro
www.anosr.ro
www.postuniversitar.ro
www.onlinestudent.ro/
http://www.student-pro.ro/
http://www.graduatejobs.ro/

B.BIBLIOTECI PUBLICE/ ONLINE
www.library.pub.ro
www.europeana.eu
www.america.gov
www.bcub.ro
www.bibnat.ro
www.biblacad.ro
www.cartiaz.ro
http://biblioteca-online.ro/
http://carti.x6.ro/

C.INFORMATIE ȘTIINȚIFICĂ
www.scopus.com
www.scientia.ro
www.stiinta.info
www.stiintaazi.ro
www.descopera.ro
www.isiknowledge.com
www.sciencedirect.ro

164 D.DICȚIONARE
www.dexonline.ro
www.websters-online-dictionnary.org
www.dictionareonline.ro
http://dictionar.litera.ro

E.TRANSLATOR ELECTRONIC
http://translate.google.com/translate_t

F.TESTE
www.iq-test.ro
www.internetfrog.ro

G.INFORMAȚII – AFACERI
www.economice.ro
www.studiidecaz.ro
www.legislatiamuncii.ro
www.contabilul.ro
www.legi-internet.ro
http://legislatie.just.ro
www.e-guvernare.ro
www.verificarecredit.to
www.responsabilitatesociala.ro

165 APLICAȚII – CURS BSI

Aplicația nr.1 (A1)
CUM COMUNICĂM ÎN MOD EFICACE ȘI
EFICIENT CU ANGAJATORII ?

A.TEMA ȘI CONȚINUTUL APLICAȚIEI
Având în vedere cerințele, recomandările și modelele din
DOCUMENTARUL de mai jos, fiecare student va elabora – pentru un post
dorit la un angajator imaginar și cu date personale fictive și/ sau reale:
1.Un CV – în limba română (engleză sau franceză), pe formular/ template
EUROPASS [1]
2.O scrisoare de intenție/ motivație (SI) – în limba română (engleză sau
franceză), conțínând datele menționate mai jos
Această aplicație se realizează în două etape , astfel:
– în etapa 1-a – este prezentată această temă și se discută critic mai multe
exemple de CV și SI (inclusiv din oferta online identificată de studenți), în
limbile română și engleză. Studenții pot pune întrebări și vor răspunde la
întrebări. Apoi vor elabora acasă proiecte/ drafturi de CV și SI, realizate
exclusiv conform cerințelor din această temă
– în etapa a I1-a – studenții primesc feedback individual privind
proiectele/ drafturile realizate de ei pentru CV și SI (aduse în laborator fie
stocate pe stickuri USB fie printate)
După prezentarea și discutarea drafturilor de documente, în cadrul etapei
a II-a a acestei aplicații, fiecare student va tehnoredacta asistat de calculator
versiunile finale ale acestor documente, le va salva și, apoi, le va trimite
împreună , prin e-mail, la adresele email laboratorbsi@gmail.com (sau
ndragulanescu@gmail.com ), în termen de maxim 15 zile de la data
desfășurării celei de-a doua etape a aplicației.
Aceste documente se salvează împreună doar în format .doc, .pdf sau
.docx, sub un titlu generic care include, în ordine, date privind grupa-anul,
numele-prenumele și acronimul conținutului , De exemplu: 433A-
POPESCU-Nicolae-A1-SI+CV

BIBLIOGRAFIE
(1) https://europass.cedefop.europa.eu/documents/curriculum-
vitae/templates-instructions/templates/doc

166 (2) https://www.dpap.ro/blog/model-cv-europass-sau-standard-cum-arata-
cv-ul-perfect/
(3) https://www.tpu.ro/cariera/cum-se-scrie-un-cv/

B. DOCUMENTAR
Scopul final al demersului fiind angajarea dvs , sunt necesare în prealabil
atât un INTERVIU eficace (de succes) cât și documente SI, CV, SR
eficace (deci apte să determine o invitație la interviul decisiv).
1.CURRICULUM VITAE (CV, Résumé, Lebenslauf / Cursul vieții – în
limba germană ) – cum îl concepem și edităm?
2.SCRISOAREA DE INTENȚIE / MOTIVAȚIE (SI) – ce conține și cum
o redactăm?
3.SCRISOAREA DE RECOMANDARE (SR) – ce conține, cum și de
unde o obținem ?
4.INTERVIUL – cum îl pregătim pentru a avea succes?
În final, dacă toate documentele și interviul au fost eficace, ar trebui să
urmeze angajarea dvs., cu forme legale, în organizația angajatorului.
În diagrama de mai jos sunt prezentate relațiile dintre toate aceste
componente premergătoare ale angajării unui candidat, într-un anumt post/
job disponibil, în cadrul organizației acestuia.

Fig.1 – Componentele informaționale ale procesului de selecționare și
calificare ca angajat a unui candidat la un post/ job disponibil al unui
angajator

Sunteți în căutarea unui (prim) post/ job bun? Vreți să știți ce anume
caută angajatorii? Doriți cele mai bune sfaturi pentru ca un CV să fie
atractiv pentru un angajator?
Ar trebui să știți de la bun început că marea majoritate a angajatorilor își
așteaptă candidații la interviuri cu un CV propriu realizat în mod SCRISOARE DE
INTENȚIE /
MOTIVAȚIE
(SI)

INTERVIU CURRICULUM
VITAE
(RESUME )
(CV) SCRISOARE
DE
RECOMANDARE
(SR)

167 profesional și cu o scrisoare de intenție, SI (sau scrisoare de motivație – în
statele francofone) proprie, deci personalizată.
Atunci când căutați un post/ job, este bine să știți că mai toate marile
companii (mai ales cele multinaționale) se află permanent în căutarea unor
posibili angajați de calitate. Depinde deci doar de dvs. ca să vă prezentați
într-o lumină cât mai favorabilă – mai ales dacă întruniți toate cerințele
stabilite !! – pentru a comunica în mod eficace cu angajatorul.
A comunica în mod eficace cu un angajator înseamnă a reuși să te
angajezi – de dorit cât mai rapid – într-un anumit post al acestuia, pentru
care ai candidat.
A comunica în mod eficient cu un angajator înseamnă a reuși să
cheltuiești cât mai puțin (în bani și timp) pentru a obține decizia de angajare.

EFICACITATE = raport între rezultatul obținut și rezultatul așteptat
(planificat)
EFICIENȚĂ = raport între efectul obținut și efortul depus
(în aceeași unitate de măsură, de regulă în unități de timp sau monetare )

Căutarea unui nou post/ job la întâmplare sau în grabă, fără a ține cont de
anumite reguli și practici existente – mai mult sau mai puțin cunoscute în
România – poate determina ineficiența, ineficacitatea sau chiar eșecul
acțiunii dvs.!… Puteți ajunge în situația de-a nu fi primit nici-o invitație la
interviu (uneori nici măcar un refuz politicos în scris sau telefonic!), deși ați
trimis sute de CV-uri potențialilor angajatori… Și fiecare CV are costul
său!… Este deci bine să știți când și cum puteți greși în elaborarea CV-ului
dvs. ca primă formă de contact și comunicare cu angajatorul dvs. potențial.
Situația poate fi mult mai complicată atunci când căutați să vă angajați în
străinătate, particularitățile specifice și diferențele culturale putând fi
importante…
Sunt frecvente, mai ales în statele dezvoltate, situațiile în care un candidat/
solicitant trimite CV-ul său la mai multe zeci și chiar sute de angajatori fără
ca el să primească vreo invitație la INTERVIU, de regulă și fără să
primească vreun răspuns! … In aceste situații este evident că acel CV este
simultan ineficace si ineficient…
De fapt un CV perfect nu există, dar puteți încerca să vă apropiați de
perfecțiune în elaborarea propriului dvs. CV dacă veți ține cont de
recomandările de mai jos pentru a comunica în mod eficace și eficient cu
angajatorii.

168 1 CURRICULUM VITAE (Résumé, Lebenslauf)
1.1 Ce este un Curriculum Vitae (CV)? Ce este un CV eficace ?
Ce este un CV eficient ?
Prin analizarea documentelor unei candidaturi pentru ocuparea unui post/
job, angajatorul caută să cunoască un minimum de date și informații
relevante și la zi în legătură cu persoana ofertantă. De aceea, oricine se află
în căutarea unui post/ job va trebui în primul rând să învețe să-și redacteze o
scurtă “autobiografie” (termen uzual înainte de 1990 la noi), denumită în
toată lumea “Curriculum vitae” (din limba latina – " cursul vieții ", tradus în
germană ca “Lebenslauf ”) – sau “Résumé” (în SUA).
Documentul Curriculum vitae (CV) stă la baza unei prime selecții/ trieri
a candidaților la un post/ job disponibil, de către anumite persoane având
responsabilități specifice în cadrul potențialului dvs. angajator (Manageri/
Responsabili de Resurse umane, inspectori de personal, șefi de proiect/
echipă/ colectiv/ atelier/ birou/ secție/ departament, etc.). Este important
deci să rețineți că:
Un CV este mai mult decât un document personal întrucât el este un
mijloc de a te promova pe tine însuți pe piața forței de muncă . Deci nu vă
subestimați competențele și capacitățile existente, încercați să vă puneți într-
o lumină cât mai favorabilă, dar – evident – fără a distorsiona adevărul.
Un CV nu este o simplă înșiruire de ani, posturi/ joburi/ funcții, școli
urmate, diplome/ certificate obținute. CV-ul dvs. trebuie să scoată în
evidență cele mai importante realizări ale dvs. astfel încât, după citirea lui,
angajatorul să fie convins că dvs. sunteți exact persoana pe care o caută.
Uneori – atunci când există mai multe candidaturi pentru un acelasi job/ post
– angajatorul trebuie să fie convins de CV-ul dvs. că NUMAI dvs. sunteți
cel mai potrivit!.
CV-ul dvs. este un instrument de comunicare între dvs. – ca persoană care
caută un post/ job – și angajatorul care vi-l oferă, deci este un instrument de
prezentare, descriere și promovare a dvs.
Scopul CV-ului dvs. este de a facilita obținerea unui interviu deci un CV
este eficace doar dacă el și-a realizat acest scop. Dacă și efortul consumat
pentru realizarea scopului este inferior efectului său, atunci CV-ul dvs. este
și eficient.
Înainte de-a trimite CV-ul dvs. unei anumite organizații/ firme/ companii,
este necesar ca dvs. să va informați suficient (prin web sau mass-media) atât
privind profilul și performanțele potențialului angajator cât și în ceea ce
privește postul/ jobul disponibil, pentru a vă putea face o imagine asupra
competențelor și calificărilor căutate de angajator.

169 Dacă vă considerați suficient de bine pregătit(ă) pentru un anumit post/
job oferit, CV-ul dvs. trebuie să fie realizat astfel încât să pună integral,
complet și clar în evidență toate competențele, abilitățile și experiențele pe
care le aveți, realmente, pentru acel post/ job.
Este bine de știut că un angajator nu va avea niciodată suficient timp și
răbdarea necesară pentru a cunoaște, a analiza și a înțelege, din CV-ul
prezentat de dvs., toate experiențele și competențele dvs. De aceea este
necesar să arătați în CV-ul dvs – în mod cât mai pertinent, concis, clar și
complet, fără să inventați ceva – de ce tocmai dvs. sunteți candidatul ideal
pentru postul dorit/ oferit.
CV-ul este de fapt un „instrument de marketing” prin care dvs. vă
prezentați competențele, abilitățile și experiența relevante în contextul/
domeniul postului/ jobului dorit, în mod cât mai convingător cu putință.
Un CV eficace ar trebui să răspundă tuturor cerințelor prestabilite privind
atât forma/ aspectul cât și, mai ales, conținutul său. In consecință, un CV
trebuie să fie tehnoredactat în mod cât mai îngrijit, fără erori gramaticale
sau de ortografie și să fie bine structurat . Datele personale menționate în
CV trebuie sa fie relevante și neapărat reale, dar și adaptate cerințelor
postului/ jobului avut în vedere, iar abilitățile menționate trebuie să fie
susținute prin menționarea unor experiențe relevante reale.
De remarcat că însăși denumirea CV (curriculum vitae) sugerează cerința
ca acest document să poată fi citit, rapid și integral! In consecință, CV-ul
dvs. ideal ar trebui să conțină doar punctele dvs. forte și competențele dvs.
personale, eliminând toate datele și informațiile inutile în context (de
exemplu, cele prea vechi sau redondante).
CV-ul reprezintă, de fapt, „publicitatea”/ „reclama” titularului/
solicitantului pentru a obține un anumit post/ job dorit, oferit pe piața forței
de muncă!

1.2 Cum trebuie conceput un CV?
A.Există mai multe formate/ tipuri de CV-uri fiecare fiind adaptat unei
anumite situații. Primul lucru care trebuie să fie avut în vedere pentru a
putea alege un format/ tip optim de CV este să vă stabiliți obiectivul dvs.
profesional și apoi să găsiți (prin web, mass-media, etc.) cel puțin un post/
job pe care să vi-l doriți, întrucât corespunde obiectivului dvs..
B.Aflați apoi care sunt condițiile/ cerințele impuse de angajator (ca
educație/ pregătire, experiență, competențe și abilități necesare, etc.) pentru
ocuparea lui.
C.Alcătuiți o listă conținând principalele dumneavoastră "puncte forte"
(privind educația/ pregătirea, competențele, abilitățile proprii, etc. –

170 demonstrate prin anumite realizări – de menționat în CV) și care v-ar
recomanda pentru dobândirea postului/ jobului respectiv.
Absolvenții recenți de școli și facultăți care nu au încă suficientă
experiență profesională relevantă vor putea evidenția mai ales potențialul de
care dispun, insistând asupra studiilor efectuate (de exemplu: discipline
studiate, rezultate/ diplome/ certificate obținute, cursuri importante
frecventate, proiecte realizate, burse în străinătate obținute, participări la
olimpiade sau la alte concursuri, premii obținute , etc.) și asupra unor
activități și preocupări extra-curriculare relevante (de exemplu: hobby-uri
/ pasiuni, activități efectuate în vacanțe sau posturi/ joburi deja avute, cu
program redus, experiențele dobândite în cadrul voluntariatului, etc.).
D.Alegeți formatul/ tipul de CV adecvat situației dvs. (a se vedea
paragraful 1.4)
E.Introduceți datele și informațiile corespunzătoare șablonului/
formatului/ tipului/ formularului de CV ales, la fiecare rubrică/ capitol din
structura sa, conform indicațiilor de la paragraful 1.3 de mai jos și ținând
cont de faptul că un CV prezintă pe scurt doar datele esențiale ale
solicitantului de post/ job (având în vedere și cerințele postului/ jobului
vizat). În acest scop este recomandabil să vă încadrați în max.2-3 pagini și
să evitați exprimarea irelevantă, prolixă, ambiguă, imprecisă, redondantă
(repetată).
De remarcat că obținerea unui post/ job adecvat preferințelor dvs.
necesită în primul rând un CV structurat corespunzător. Conținutul CV-ului
trebuie să fie astfel structurat, încât să fie ușor de urmărit vizual și chiar
atractiv prezentat, deci ușor de reținut. Trebuie să fie evitate sau eliminate
toate erorile gramaticale și ortografice, știind că, de regulă, angajatorii nici
nu iau in considerare CV-urile incluzând astfel de greșeli elementare, oricât
de importante ar fi pregătirea și experiența profesională a titularului.
F.Editați CV-ul (numai prin tehnoredactare asistată de calculator, nu
manual) și salvați-l, eventual printați-l și trimiteți-l destinatarului avut în
vedere (fie în format electronic/ soft, fie printat/ hard, prin poștă, cu
confirmare de primire), fiind precedat de o scrisoare introductivă (sau
scrisoare de motivație )… La cererea angajatorului, va trebui să atașați la
CV și cel puțin o scrisoare de recomandare, SR (sau să solicitați
semnatarului acesteia s-o trimită direct angajatorului)

1.3 Conținutul CV-ului
Indiferent de șablonul/ formatul /tipul/ formularul de CV ales, structura
acestuia poate include următoarele rubrici/ capitole/ puncte generice:

171 1) Datele personale ale titularului : nume-prenume, adresa poștală, numere
de telefon și fax, adresa e-mail . Aceste date se înscriu la începutul primei
pagini, iar pe paginile următoare ale CV-ului se includ, la header sau la
footer, numai numele și prenumele titularului).
RECOMANDĂRI
-Numele titularului se editează integral cu majuscule pentru a putea fi
deosebit de prenumele titularului care se editează doar cu inițială majusculă ,
restul literelor fiind caractere minuscule
-Fotografia, data nașterii și starea civilă ale titularului nu sunt obligatorii și
nu se includ în CV, întrucât pot genera discriminări
-Numerele de telefon (eventual și fax) ale titularului se menționează
complet (cu toate prefixele existente).
-Adresa e-mail a titularului se menționează doar dacă acea adresă este
funcțională și titularul își verifică zilnic poșta electronică.

2) Obiectivul profesional
Atunci când trimiteți CV-ul dvs. "în prospectare" (adică fără să vizați/
solicitați un anumit post/ job), unuia sau mai multor potențiali angajatori,
este necesar să oferiți și informații privind obiectivele/ aspirațiile dvs.
profesionale (indicând, de exemplu: domeniul/ domeniile care vă
interesează, posturi/ joburi pentru care vă considerați calificat, etc.).
Atunci când solicitați/ vizați obținerea unui anumit post/ job deja existent,
oferit de angajatorul care primește CV-ul dvs, este necesar să specificați clar
aici doar denumirea/ codul acestui post/ job.

3) Pregătirea profesională
Aici prezentați – în ordine cronologică , cu datele calendaristice aferente
începutului și sfârșitului – toate instituțiile de învățământ absolvite (cu
diplomele/ certificatele obținute de la acestea) precum și orice alte cursuri
complementare frecventate de dvs. Este recomandabil să includeți aici și
eventualele proiecte de cercetare realizate pe durata studiilor, mai ales dacă
sunteti tânăr absolvent și acestea au o legătură cu postul/ jobul vizat. Nu
uitați să amintiți eventualele dvs. burse obținute din străinătate de care ați
beneficiat, eventualele dvs. participări la olimpiade (interne și
internaționale) precum și eventualele dvs. premii obținute.
Deși pot părea importante pentru titular, aici nu trebuie să fie menționate
chiar toate școlile absolvite de dvs., începând cu cea primară/ generală. Dacă
(încă) nu ați absolvit o facultate, atunci veți menționa doar liceul absolvit.
Dacă ați absolvit o facultate este suficient să vă limitați la aceasta. Dacă
aveți și alte realizări la acest capitol (de exemplu – o a doua facultate cu
licență, un masterat sau un doctorat) toate acestea se menționează în CV.

172
4) Experiența profesională
Aici menționați în ordine cronologică (sau invers cronologică, dacă aveți o
experiență mai îndelungată) – cu datele calendaristice aferente începutului și
sfârșitului lor – toate posturile// joburile pe care le-ați avut, inclusiv
eventualele stagii efectuate, indicând denumirea angajatorului/ instituției/
firmei în care ați lucrat precum și localitatea în care aceasta se află . (dacă
firma la care ați fost angajat nu este cunoscută, este recomandabil să
menționați aici și profilul de activitate al acesteia), precizând atât
responsabilitățile avute de dvs. cât și rezultatele/ realizările obținute de dvs.

5) Informații suplimentare
Aici se pot menționa interesele dvs. speciale (hobby-uri, alte activități în
care v-ați implicat și care v-au fost de folos în dezvoltarea unor abilități/
deprinderi necesare pentru ocuparea postului vizat, inclusiv experiența
dobândită în voluntariat, etc.), aptitudinile și competențele dvs.
profesionale [de exemplu: nivelul de cunoaștere a limbilor străine,
eventualele certificări personale privind cunoștințele/ experiența de
operare/ programare a calculatorului sau de rețelistică, deținerea
“permisului de conducere a calculatorului electronic”(ECDL) sau a
“permisului de conducere auto” (precizând categoria sa și anul obținerii),
principalele lucrări personale publicate, etc .] Chiar dacă asemenea date și
informații nu par să fie relevante pentru cerințele postului/ jobului solicitat/
dorit, ele îl vor putea ajuta cu siguranță pe angajator să-și facă o imagine
asupra capabilităților și personalității dvs.

RECOMANDĂRI
– Aptitudinile și competențele dvs. profesionale (de exemplu: nivelul de
cunoaștere a limbilor străine practicate, aptitudinile și competențele dvs.
sociale și de comunicare, organizatorice, artistice, tehnice, informatice,
etc.) reprezintă pentru potențialul dvs. angajator CELE MAI
IMPORTANTE DATE pe care acesta dorește să le afle de la dvs. atât
pentru a constata dacă aptitudinile și competențele dvs. corespund
realmente necesităților postului oferit de angajator cât și pentru a vă
putea departaja față de alți candidați la același post/ job disponibil. În
consecință, este necesar să acordați cea mai mare importanță acestor
aptitudini și competențe, atât calitativ cât și cantitativ (aceste date și
informații putând reprezenta într-un CV eficace cel puțin o treime din
volumul său) . A se vedea Anexa C3 – Competențe uzuale, posibile
(“deprinderi”/ „skills/ abilities”) – sociale, de comunicare, organizaționale –
solicitate de angajatori

173 – Nu se vor include în CV-ul dvs. date și informații personale de natură
religioasă, politică sau alte tipuri de date și informații ce pot fi sau sunt
controversate, deoarece acestea ar putea deveni criterii de discriminare (de
exemplu: vârsta, genul/ sexul, rasa, naționalitatea, etc.). deci de respingere.

6) Referințe
Uneori, angajatorii solicită – separat de CV și scrisoarea de intenție/
motivație, SI – să menționați și una sau mai multe referințe (de la persoane
care v-au cunoscut și acceptă să furnizeze date și informații despre
activitatea dvs.) sau scrisori de recomandare , SR (provenind fie de la
profesori care v-au cunoscut în liceu/ universitate, fie de la un manager de la
ultimul angajator). In toate aceste situații, este recomandabil să includeți în
finalul CV-ului dvs. o scurtă declarație privind disponibilitatea dvs. de-a
furniza (doar la cerere!) potențialului dvs. angajator, ulterior, referințele
necesare inclusiv prin scrisori de recomandare, fără a indica numele-
prenumele persoanelor disponibile în acest scop.
Atunci când trimiteți un CV "în prospectare" (adică fără să precizați un
anumit post/ job dorit) este necesar să includeți în CV-ul trimis și cel puțin
2-3 referințe – prin nume-prenume și funcție (de regulă, cel puțin un
profesor și o persoană pentru care ați lucrat), dar numai cu acordul acestora
și cu datele lor de contact, întrucât mulți angajatori doresc să obțină
referințele necesare înainte de-a vă invita la interviu.

1.4 Categorii de formate/ tipuri de CV-uri
Datorită faptului că fiecare om poate fi descris/ caracterizat printr-un un
unic set specific de competențe, aptitudini, capabilități, experiențe și
caracteristici de pregătire profesională, coexistă – pe plan mondial, regional,
național și local – numeroase formate/ șabloane/ formulare de CV-uri, astfel
încât niciunul nu poate fi considerat optim, deci nu poate fi standardizat,
mai ales pe plan mondial. Totuși, aceste numeroase formate/ tipuri de CV-
uri coexistente actualmente pe plan mondial pot fi clasificate din punct de
vedere al modului de structurare a lor în 3 categorii de bază: 1) CV în
format cronologic/ anticronologic, 2) CV în format funcțional și 3. CV în
format combinat.

1) CV în format cronologic/ anticronologic
CV-ul în format cronologic este indicat doar atunci când experiența
profesională a titularului este redusă și/sau direct legată de tipul de post/ job
vizat. In majoritatea cazurilor, un CV în format cronologic poate include –
pe lângă lista posturilor/ joburilor deținute, deci a experiențelor

174 profesionale, în ordinea lor cronologică ( începând cu primul post, cel mai
vechi și terminând cu cel mai recent ) – și un rezumat al calificărilor
dobândite de titular, toate fiind potențial utile angajatorului pentru a putea
afla rapid competențele și aptitudinile relevante ale solicitantului.
Există și CV-uri în format cronologic fără rezumat al calificărilor care
pun accentul pe trecutul titularului – fără a prezenta obiectivele/ scopurile
sale profesionale actuale – putând fi astfel evaluat mai lesne ca fiind
nefavorabil și/ sau eliminat atunci când activitatea titularului în trecut nu
corespunde suficient cu obiectivele actuale ale angajatorului.
În anumite state – de ex. SUA și Canada – se practică CV-ul (Résumé-ul)
în format anticronologic – având lista posturilor/ joburilor deținute
începând cu cel mai recent . Acest format se poate întâlni și în Europa atunci
când titularul include în CV-ul său numeroase experiențe profesionale.

2) CV în format funcțional
CV-ul în format funcțional prezintă doar acele calificări dobândite de
titular care susțin obiectivele/ scopurile profesionale prezentate de acesta,
punând în evidență aptitudinile, competențele și experiența sa, dar fără să
prezinte lista detaliată a posturilor deținute. In format funcțional, un CV
poate include, în final, și un scurt istoric al activităților titularului, dar fără
să menționeze lista posturilor/ joburilor ocupate și realizările aferente
acestora.
CV-ul în format funcțional este folosit în special pentru a ascunde
anumite elemente nefavorabile din activitatea titularului/ solicitantului (de
exemplu întreruperile de activitate). El poate fi util acelor candidați ale căror
obiective profesionale actuale sunt prea puțin sau deloc legate de activitățile
lor precedente.

3) CV în format combinat
Acest format/ tip de CV combină, de fapt, caracteristicile CV-urilor în
format cronologic cu cele ale CV-urilor în format funcțional, permițând în
același timp să se acorde prioritate capacităților și calificărilor titularilor,
față de posturile/ joburile sale precedente.
In majoritatea cazurilor, CV-ul în format combinat este mai avantajos
decât CV-ul în format funcțional. El poate fi mai avantajos și în comparație
cu un CV în format cronologic atunci când ultimele posturi/ joburi deținute
de titular nu corespund cu obiectivele sale profesionale actuale, declarate la
angajare (deoarece pune accent pe abilitățile funcționale, pe instruirea,
calificările și realizările titularului, față de posturile/ joburile deținute
anterior de acesta).

175 1.5 Cinci recomandări și principii de bază pentru a realiza un
CVeficace
1.Concentrați-vă pe aspectele esențiale
 Un CV trebuie să fie mai ales concis – de aceea, în general sunt
suficiente doar 1-2 pagini ale CV-ului. În orice caz, nu depășiți 3 pagini.
 Dacă experiența dumneavoastră profesională este încă nulă sau doar
limitată, începeți cu descrierea studiilor și a pregătirii dvs. profesionale,
puneți în evidență stagiile de practică profesională efectuate în timpul
studiilor precum și activitățile dvs. de voluntariat.
 Daca abilitățile lingvistice sunt importante pentru postul/ jobul dorit,
evaluați-vă complet ( vorbit, ascultat, citit, scris, etc.) și cât mai obiectiv
posibil nivelul cunoștințelor și al practicii pentru fiecare limbă
cunoscută. Este preferabilă obținerea și menționarea în CV a
certificărilor obținute de dvs. la fiecare limbă cunoscută (de exemplu:
pentru limba franceză – DELF, Diplome d’Etudes Elementaires de
Langue Française și DALF – Diplome d’Etudes Approfondis de Langue
Française, pentru limba engleză – TOEFEL –Test of English as Foreign
Language sau Test of Cambridge)
2.Fiți clar și concis
 Utilizați propoziții scurte și integral corecte gramatical și ortografic.
 Concentrați-vă pe aspectele relevante ale pregătirii și experienței dvs.
profesionale.
 Explicați orice eventuale întreruperi ale studiilor sau carierei
dumneavoastră profesionale
3.Adaptați CV-ul în funcție de postul pentru care candidați
 Înainte de-a trimite CV-ul dvs. unui angajator, verificați-l cu atenție
pentru a stabili dacă el corespunde cerințelor postului/ jobului dorit.
 Nu includeți în CV acele experiențe profesionale și competențe ale dvs.
care nu sunt relevante pentru postul/ jobul dorit
 Evidențiați în CV doar acele experiențe profesionale și competențe ale
dvs. care corespund cu cerințele specifice ale postului/ jobului oferit de
angajator.
RECOMANDARE :
– Nu includeți date/ fapte inventate în CV – întrucât riscați să fiți
descoperit fie la interviu fie chiar … după angajare, cu consecințele
posibile previzibile !!

176 4.Atenție la modul de prezentare a CV-ului
 Prezentați-vă aptitudinile și competențele în mod cât mai clar și logic,
astfel încât capabilitățile dvs. personale să fie bine puse în valoare.
 Acordați atenție deosebită tuturor aspectelor privind gramatica și
ortografia
RECOMANDĂRI:
– Tipăriți CV-ul dvs. doar pe hârtie albă (deci nu colorată!).
– Nu modificați corpul și fonturile caracterelor sau formatul paginii,
stabilite inițial.
5.Verificați cu atenție și integral CV-ul dvs. în final
 Eliminați orice eventuală greșeală gramaticală sau ortografică și
asigurați-vă că CV-ul dvs. este redactat în mod clar, concis și logic .
 Solicitați un amic sau pe cineva din familie să vă verifice textul CV-
ului, înainte de-a fi transmis angajatorilor potențiali, pentru a vă asigura
că acesta are un conținut relevant, clar și ușor de înțeles, fără erori de
redactare sau tehnoredactare .

1.6 Greșeli potențiale în trimiterea unui CV
 Una dintre cele mai frecvente greșeli posibile constă în trimiterea
aceluiași CV la mai mulți angajatori fără adaptare la cerințele fiecăruia.
Oricât de calificat ar fi titularul unui asemenea CV neadaptat, acesta
trebuie să știe că …. CV-ul său va fi respins imediat.
 Intrucât, în prezent, un CV în format electronic este transmis
angajatorului ca fișier atașat la un mesaj e-mail, este recomandabil să
acordați atenția cuvenită și textelor introduse în corpul e-mail-ului și în
subiectul acestuia. Nu scrieți acolo "CV" sau, și mai grav, "Bună ziua"
căci riscați ca CV-ul dvs. să ajungă la destinatar în folderul SPAM al
său sau chiar să fie șters imediat! Subiectul e-mail-ului ar trebui să
menționeze postul/ jobul pentru care este trimis CV-ul (de exemplu
"pentru postul de inginer electronist debutant") precum și numele-
prenumele dvs..
 La mesajul e-mail în care atașați fișierul CV-ului nu atașați și copii ale
diplomelor și certificatelor dvs. întrucât ele vă vor fi solicitate ulterior,
numai dacă veți convinge, prin conținutul CV-ului dvs, că va fi nevoie
de ele. In textul e-mail-ului trimis de dvs. nu utilizați formulări
impersonale ca, de exemplu: "Stimată Doamnă / Stimat Domn". Este
recomandabil să aflați în prealabil numele-prenumele și funcția
persoanei care se ocupă de angajări la firma căreia îi trimiteți e-mail-ul
și să le transcrieți… Eventual se poate utiliza formularea concisă " Bună

177 ziua, în speranța unei viitoare colaborări vă trimit atașat CV-ul meu. Cu
deosebit respect,….”
 Atunci când angajatorul solicită (în mod expres) să fie atașată și o
fotografie la CV, soluția optimă constă în a trimite atașat și un fișier-
imagine adecvat sau a lipi, pe CV-ul tipărit, o fotografie de format/ tip
„buletin/ carte de identitate”.
 În România este larg răspândit mitul conform căruia într-un CV poți să
scrii, printre altele, și multe minciuni. „ Hârtia suportă orice…” – se
spunea și se mai spune, pe drept sau nedrept… Este bine de știut că
mulți manageri/ responsabili ai Departamentului de Resurse umane al
angajatorilor se cunosc și comunică între ei astfel încât, dacă doresc, ei
pot obține oricând anumite date și informații reale despre orice solicitant
de post/ job, permițând astfel verificarea rapidă și lesnicioasă a
sincerității unui titular de CV. Cu siguranță, minciunile astfel
descoperite nu vor rămâne nepedepsite!

Soluția optimă constă deci în a vă concepe un CV onest, pertinent, clar,
complet, concis și îngrijit tehnoredactat pe care să-l trimiteți fiecărui
angajator în parte, însoțit de o scrisoare de intenție/ motivație, SI,
concepută special pentru fiecare angajator în parte.

2 SCRISOAREA DE INTENȚIE (SI)/ SCRISOAREA DE
MOTIVAȚIE, (SM) / INTENTION LETTER (En) / LETTRE
DE MOTIVATION (Fr)
Scrisoarea de intenție/ motivație, SI/ SM – precede sau însoțește CV-ul
având scopul de-a prezenta în mod sintetic titularul de CV ca posibil angajat
al angajatorului, destinatarul ei. De aceea, conținutul și aspectul acestei
scrisori sunt foarte importante.
Menirea scrisorii de intenție/ motivație , SI/ SM – este de-a atrage – asupra
titularului de CV precedat de SI/ SM – atenția și interesul persoanei
desemnate de angajator să decidă, în ultimă instanță, cine va primi postul
disponibil. De regulă, această persoană nu este managerul/ responsabilul
Resurselor Umane (eventual prezent în prima etapă a interviului), ci chiar
viitorul șef al titularului (dacă va fi angajat).
Scrisoarea de intenție/ motivație , SI/ SM – trebuie să fie relevantă, clară
și concisă incluzând atât câteva caracteristici esențiale ale titularului cât și
anumite date și informații specifice care nu au fost incluse în CV (de
exemplu: motivația pozitivă de-a deveni angajat sau de-a pleca de la vechiul

178 loc de muncă, ca șansă de-a pune în valoare anumite competențe, aptitudini,
experiențe dobândite, etc.)
O scrisoare de intenție/ motivație , SI/ SM – ca prim contact al
angajatorului cu un viitor angajat – ar trebui, în primul rând, să facă o bună
impresie destinatarului acesteia atât prin conținut (maximum 5 paragrafe,
având fiecare, cel mult, 5 propoziții/ fraze relevante, clare și concise) cât și
prin corectitudinea gramaticală/ ortografică și prin modul de
tehnoredactare a textului.
Scrisoarea de intenție/ motivație , SI/ SM – trebuie să fie redactată la
obiect și să nu depășească o pagină. Cu cât ea este mai lungă, cu atât este
mai mare riscul ca reprezentantul angajatorului să nu-i acorde acesteia
importanța dorită și să claseze/ respingă din start CV-ul asociat. O asemenea
scrisoare nu ar trebui să fie un noian de informații inutile, prolixe sau
redondante (dublând cele incluse în CV), eventual prezentate în stil
publicitar înșelător.
De regulă, o scrisoare de intenție/ motivație , SI/ SM – se adresează
« personal » și « confidențial » unui reprezentat al angajatorului cunoscut în
prealabil. Dacă nu a fost posibilă stabilirea prealabilă a unei asemenea relații
personale, această scrisoare și CV-ul atașat ei se trimit (online, prin e-mail
sau prin poștă/ curier) precizând la destinatar (pe lângă denumirea și adresa
angajatorului) mențiunea “Departamentului Resurse Umane’’ sau
„Domnului Director/ Manager general” al organizației angajatoare.
Scrisoarea de intenție/ motivație , SI/ SM – trebuie să includă și datele de
contact ale expeditorului (chiar dacă acestea sunt menționate și în CV!),
data expedierii și semnătura olografă ale expeditorului. In cazul transmiterii
versiunii electronice a scrisorii, aceasta fiind semnată, este necesară
scanarea ei corectă și integrală, inclusiv a semnăturii expeditorului.

3 SCRISOAREA DE RECOMANDARE (SR)
Scrisoarea de recomandare, SR – însoțește sau urmează CV-ul, fiind azi
mai puțin frecvent utilizată de solicitanții unui post/ job, mai ales dacă
prezența ei nu este impusă în mod expres de potențialul angajator. Fie
datorită lipsei de experiență, fie din motive personale, tot mai puțini sunt azi
solicitanții care consideră de la bun început scrisorile de recomandare, SR,
ca fiind documente absolut necesare candidaturii la angajare. De fapt,
scrisoarea de recomandare, SR, poate fi la fel de importantă ca CV-ul
propriu și scrisoarea de intenție/ motivatie , SI.
Este recomandabil ca, în cazul unei eventuale demisii (sau al unui
eventual transfer) dintr-un post al unei organizații, să solicitați fostului dvs.
angajator să vă ofere o scrisoare de recomandare , SR, care – semnată, de

179 regulă, de fostul dvs. șef, – poate contribui la creșterea credibilității dvs. în
fața unor viitori angajatori și vă poate pune în evidență capabilittățile dvs.
profesionale .
În cazul tinerilor absolvenți de facultate, semnatarii scrisorii dvs. de
recomandare, SR, pot fi foștii dvs. profesori sau decanul facultății
absolvite. La primirea unei asemenea scrisori, reprezentanții potențialului
dvs. nou angajator vor avea mai multă încredere în competențele,
aptitudinile și capabilitățile dvs., chiar dacă experiența dvs. profesională vă
lipsește cu desăvârșire sau este insuficientă.
Conținutul, forma și formatul unei scrisori de recomandare, SR, sunt
similare cu cele ale scrisorii de intenție/ motivație. Semnatarul unei scrisori
de recomandare ar trebui să includă formule de adresare politicoase/
protocolare ca, de exemplu: „ Stimate Domnule Manager/ Director al …”,
„Am onoarea de a vă recomanda pe…”, „L-am cunoscut pe … în anul (între
anii)….cu ocazia….”, „ …s-a remarcat prin….a dat dovadă de….a
demonstrat…a realizat… ”, etc.

4 INTERVIUL
Interviul (unic sau repetat) reprezintă ultima etapă și cea mai importantă
a procesului de candidare la un post/ job al unui potențial angajator,
prealabilă angajării. Invitația la interviu este declanșată de calitatea
documentelor CV, SI, SR prezentate angajatorului și se poate finaliza cu
decizia de acceptare, de amânare sau de respingere a candidaturii dvs.
Pentru cei mai mulți candidați, interviul reprezintă practic cel mai
intimidant și mai dificil moment prealabil angajării.
Primul lucru pe care un candidat trebuie să-l facă este să se prezinte la
interviu cu o atitudine și un comportament adecvate. El ar trebui să
considere interviul ca fiind o oportunitate necesară și chiar binevenită de-a
dovedi propriile capabilități reale, într-un mod mult mai convingător decât
prin CV! In plus, la interviu, candidatul poate afla dacă oferta reală a
angajatorului corespunde într-adevăr nevoilor, așteptărilor și obiectivelor
sale. Gândind astfel, candidatul nu se va comporta ca un candidat disperat,
gata să accepte orice post/ job i s-ar oferi, în orice condiții.
Un alt aspect important este adoptarea prealabilă de către candidat a
principiilor gândirii pozitive . In consecință, înainte de interviu, candidatul
ar trebui să considere că interviul său se va derula în bune condiții, că va
avea de răspuns la întrebări ușoare, că va putea oferi răspunsuri inteligente,
etc. și va fi optimist, relaxat și încrezător, etc.
Orice interviu necesită o pregătire prealabilă adecvată din partea
candidatului. El ar trebui să anticipeze ceea ce ar dori să afle angajatorul și

180 să pregătească răspunsuri adecvate, chiar optime. De remarcat că angajatorii
doresc, de regulă, să angajeze oameni pozitivi, creativi, optimiști și motivați,
astfel încât răspunsurile sale ar trebui să reflecte aceste calități.
O întrebare pusă frecvent în interviurile de angajare se referă la
identificarea defectelor proprii ale candidatului . În asemenea situații, un
candidat precaut ar trebui să transforme un posibil/ previzibil răspuns
negativ, defavorabil și nedorit, într-un răspuns pozitiv, avantajos, referindu-
se la o anumită experiență și explicând modul în care un anumit defect
personal s-a transformat într-o calitate, întrucât a învățat ceva din propriile
greșeli și a devenit mai bun.
Candidatul ar trebui să fie conștient de faptul că angajatorii caută, de
regulă, să angajeze doar persoane care satisfac cerințele prestabilite
privind competențele necesare pentru a ocupa un anumit post/ job,
respingând candidații insuficient pregătiți și experimentați pentru care,
eventual, ar mai trebui să investească pentru a-l pregăti suplimentar.
Este recomandabilă informarea prealabilă a candidatului (prin web, mass-
media, cunoștințe, etc.) despre organizația angajatorului care l-a invitat la
interviu. Este uzuală la orice angajator întrebarea " Ce știi despre noi?" – dar
dacă răspunsul este “Nimic”, acesta ar putea fi total defavorabil
candidatului.

4.1 Prima impresie contează mult!
Înainte de-a vă deplasa la sediul unui angajator pentru un interviu, ar
trebui să știți exact adresa la care va trebui să mergeți precum și numele-
prenumele și funcția persoanei cu care vă veți întâlni. Nu uitați că este foarte
important să fiți punctual la întâlnirea stabilită.
Când ajungeți la sediul angajatorului (dacă acesta este și locul
interviului), în momentul în care vă întâlniți cu intervievatorul, strângeți-i
mâna cu putere, privindu-l drept în ochi. Trebuie știut că interviul este o
primă ocazie oferită candidatului de-a face rapid o primă impresie foarte
bună.
Pe parcursul interviului , nu utilizați telefonul dvs. mobil și nu-l lăsați
deschis, nu fumați, nu întrerupeți interlocutorul, adoptați un comportament
politicos și prevenitor față de toate persoanele întâlnite la sediul
angajatorului..
Dacă și atunci când veți fi întrebat în cadrul interviului de ce vreți să vă
schimbați locul de muncă aveți grijă să invocați dorința de dezvoltare
profesională și personală, fără să prezentați anumite posibile conflicte,
dezamăgiri, dificultăți de adaptare sau incompatibilități personale.

181 Conform unor studii psihologice, prima impresie generată de o persoană
apare la persoanele din jurul acesteia în primele 10 secunde după stabilirea
contactului vizual cu ele și este determinată, mai ales, de modul în care
aceasta arată. În consecință, este recomandabil să vă îmbrăcați decent,
neostentativ, ca și cum ați fi obținut deja postul/ jobul dorit! O idee utilă ar
fi să vă informați în prealabil privind îmbrăcămintea uzuală a celor care
lucrează în firma angajatorului, pentru a vă îmbrăca similar sau la fel. Sunt
preferabile, de regulă, obiectele de îmbrăcăminte în culorile albastru, gri sau
negru.
Chiar dacă este posibil ca intervievatorul (reprezentantul angajatorului) să
nu conștientizeze acest detaliu, comunicarea sa non-verbală cu candidatul îi
poate oferi unele detalii semnificative. Contactul vizual direct al
candidatului cu intervievatorul său este întotdeauna benefic și indică faptul
că acel candidat este o persoană demnă de încredere, sinceră și care nu are
nimic de ascuns. Candidatul ar trebui să evite – pe parcursul interviului –
atingerea feței sau a urechilor sale întrucât acest gest sugerează (doar
cunoscătorilor!) faptul că el ar fi evaziv sau că ar minți. Încrucișarea
picioarelor/ mâinilor candidatului poate genera impresia că el ar fi
inabordabil. Candidatul ar trebui să adopte și să mențină pe durata
interviului o poziție relaxată, normală, în scaun, fără să se încline și fără să
se agite…

4.2 Strategia de interviu
De la bun început candidatul ar trebui să cunoască și să accepte faptul că
intervievatorul – ca reprezentant al angajatorului – participă la interviu
pentru a adresa candidatului anumite întrebări, iar acesta a fost invitat la
interviu pentru a răspunde inteligent și la obiect tuturor acestor întrebări.
De aceea răspunsurile furnizate de candidat ar trebui să aibă ca obiectiv
demonstrarea faptului că el este persoana care satisface în mod optim toate
cerințele postului/ jobului disponibil respectiv.
Dacă și atunci când candidatul este întrebat despre calitățile tale, el ar
trebui să raspundă în mod pertinent, argumentând prin exemple selecționate
din experiențele sale profesionale..
De regulă, în cursul interviului său, și candidatul are nu numai dreptul ci
și interesul să pună anumite întrebări intervievatorului (reprezentantul
angajatorului). În acest scop, el ar trebui să aibă în vedere cel puțin cinci
întrebări importante privind, mai ales: natura (sarcinile, responsabilitățile și
implicațiile) postului/ jobului dorit, eventualele oportunități existente de
dezvoltare personală, eventualele modalități existente de pregătire
suplimentară pentru noii angajați. actualele și viitoarele politici și strategii

182 ale firmei, modul în care firma ia în considerație cerințele piețelor, etc.
Interesul manifestat astfel de candidat pentru asemenea informații poate
influența pozitiv decizia finală a angajatorului!
Deși pentru unii candidați, întrebarea cea mai importantă pe care ar dori s-
o adreseze intervievatorului pare să fie cea referitoare la salariul aferent
postului vizat, este recomandabil ca această întrebare să nu fie pusă de
candidat întrucât, de regulă, după acceptarea candidaturii și oferirea postului
dorit, urmează – numai la inițiativa intervievatorului – discuția privind
salariul (sau „pachetul salarial” incluzând, pe lângă salariu, alte beneficii
materiale) aferent postului .
Se recomandă candidatului ca, pe toată durata interviului său, să fie calm,
să vorbească clar, rar și suficient de audibil, încercând să transforme
interviul într-o discuție. Dacă dialogul se desfășoară în mod spontan și
firesc, intervievatorul va considera că are multe aspecte în comun cu
candidatul și chiar că-l cunoaște mai bine. Deși, prin statutul său,
intervievatorul are inițiativa orientării discuției în cadrul interviului,
candidatul își poate asuma și el un rol activ. practicând ascultarea activă (cel
puțin 50% din timpul alocat), neîntrerupând și necomentând interlocutorul,
vorbind liber (dar … cu măsură!) și adoptând atitudinile, comportamentul și
tonalitatea manifestate de intervievator. De exemplu, dacă acesta este
prietenos și sociabil, candidatul ar trebui să se manifeste identic. Iar dacă
intervievatorul adoptă o atitudine distantă și un comportament rezervat,
candidatul ar trebui să procedeze la fel.

4.3 15 reguli de bază pentru un interviu de succes
 Nu întârzia la interviu! Programează-ți deplasarea și timpul alocat
acesteia astfel încât să poți evita, pe cât posibil, orice potențială sursă de
întârziere ce ar putea apărea în acea zi.
 Nu mormăi! Nu vorbi nici prea repede, nici prea rar! Vorbește clar și cât
se poate de corect.
 Nu atinge si nu te juca cu tot ceea ce găsești pe biroul intervievatorului;
 Nu te juca cu părul, obiectele sau hainele tale !
 Nu folosi expresii "neconvenționale", nu face glume proaste și, mai ales,
nu mesteca guma!
 Nu te sprijini/ întinde pe biroul intervievatorului, și nici nu te uita mereu
la ceas!
 Nu ascunde date și informații despre experiențele tale în domeniu, dar
nici nu exagera cu realizările! Evită laudele de sine (care „nu miros a
bine!”), iar in cazul in care te simți subapreciat, nu te enerva!

183  Nu menționa vreun aspect negativ al locului de muncă ocupat de tine în
prezent!
 Nu fi ignorant in legătură cu organizația angajatorului pentru care ești
intervievat, prezintă detalii relevante privind circumstanțele și
rezultatele cercetărilor pe care le-ai făcut pentru a o găsi și cunoaște.
 Nu întreba nimic despre salariu la primul interviu dacă nu deschide
discuția despre el intervievatorul! Salariul aferent unui post este într-
adevăr un subiect "dificil" și tentant, dar nu trebuie să lași impresia că el
te interesează prioritar, mai presus de alte date și informații! Trebuie să
ai răbdare întrucât la sfârșitul interviurilor , intervievatorul te va
informa din proprie inițiativă și privind salariul sau pachetul salarial
alocat postului oferit.
 Nu te prezenta ca o persoană nepăsătoare și indiferentă întrucât dacă
vei da dovadă de un pic de empatie, de gândire pozitivă, de motivație și
chiar de un pic de entuziasm vei avea șanse crescute de succes!
 Nu exagera contribuția ta verbală în cadrul discuției cu intervievatorul,
încearcă să fii și să te menții prietenos și deschis dar și nu prea vorbăreț,
precum și moderat în aprecieri..
 Nu răspunde unei întrebări cu o altă întrebare; deși acest comportament
este, în general, considerat a fi inteligent, la interviu, el poate însemna o
decizie de respingere!
 Nu folosi un limbaj defavorabil al corpului și încearcă să nu atragi
atenția asupra unor aspecte defavorabile ale personalității tale, de care
poate ești conștient!
 Nu te duce la un interviu fiind obosit sau pe jumătate adormit ; în
noaptea premergătoare nu consuma cafea și dormi liniștit; doar ești cu
certitudine cel mai pregătit candidat pentru interviul din ziua următoare!

4.4 Sfârșitul interviului
Întotdeauna, înainte de a se despărți de intervievator, la sfârșitul
interviurilor (întrucât uneori, un candidat poate fi invitat succesiv la mai
multe interviuri , cu intervievatori diferiți) , candidatul ar trebui să-și
exprime verbal, din nou, interesul față de postul/ jobul dorit, precum și
satisfacția pentru tot ceea ce a văzut/ aflat în cursul interviului. Apoi să
mulțumească intervievatorului pentru timpul/ interesul ce i-au fost acordate
în cadrul interviului . În final, candidatul ar trebui să arate din nou că se
consideră persoana adecvată postului/ jobului avut în vedere.
Se recomandă candidatului ca, pe parcursul zilei următoare primului
interviu, să trimită angajatorului un e-mail concis prin care acesta să afle
cât de interesantă și utilă a fost discuția sa cu intervievatorul, dar fără să

184 solicite ceva acestuia. Un asemenea comportament este nu doar politicos,
dar și necesar și util întrucât îl va determina cu siguranță pe intervievator să
rețină mai bine candidatul și candidatura acestuia!
La finele primului interviu, poate urma fie angajarea, fie un al doilea
interviu, fie respingerea angajării. fie chiar … nimic! Dar candidatul poate
rememora oricând experiența interviului său, pentru a medita asupra ei, a o
evalua critic și a trage învățămintele care se impun pentru a se îmbunătăți, în
perspectiva altor interviuri.

C.ANEXE

C1 Model de CV European în limba română (șablon, template)

CURRICULUM VITAE
1.INFORMAȚII PERSONALE
-Nume (nume, prenume )
-Adresă ( strada, numărul, sector, cod poștal, oraș, țara )
-Telefon
-Fax
-E-mail
2.EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ (Menționați pe rând fiecare
experiență profesională pertinentă, începând cu cea mai recentă dintre
acestea)
* Perioada (de la ….. – până la ……)
* Numele și adresa angajatorului
* Tipul activității sau sectorul de activitate
* Funcția sau postul ocupat
* Principalele activități, responsabilități și realizări
3.EDUCAȚIE ȘI FORMARE
* Perioada (de la …. – până la …..)
* Numele și tipul instituției de învățământ (al organizației profesionale) prin
care s-a realizat formarea profesională
* Domeniul studiat / aptitudini ocupaționale
* Tipul calificării / diploma obținută
* Nivelul de clasificare a formei de instruire/ învățământ
4.APTITUDINI, DEPRNDERI ȘI COMPETENȚE
PERSONALE (dobândite în cursul vieții și carierei dar care nu sunt

185 recunoscute neapărat printr-un certificat sau o diplomă) – a se vedea anexa
C3.
-Limba maternă
-Limbi străine cunoscute (cu evaluarea abilităților de a citi, de a asculta,
de a scrie, de a vorbi )
-Aptitudini și competențe sociale și de comunicare (de exemplu : locuiți și
lucrați impreună cu alte persoane, într-un mediu multicultural, ocupați o
poziție în care comunicarea este importantă sau desfășurați o activitate în
care munca de echipă este esențială – de exemplu: cultura, sport, etc.)
-Aptitudini și competențe manageriale/ organizatorice (de exemplu :
coordonați sau conduceți activitatea altor persoane, proiecte și gestionați
bugete; la locul de muncă, în acțiuni voluntare (de exemplu în domenii
culturale sau sportive) sau la domiciliu.
-Aptitudini și competențe tehnice (de exemplu : utilizați echipamente/
aparate electronice de măsură sau audio/ video, anumite tipuri de
echipamente de comunicații, etc.)
-Aptitudini și competențe informatice (de exemplu : sunteti familiarizat
cu anumite limbaje de programare, sisteme de operare, platforme
informatice, utilizați anumite hardware sau software, etc.)
-Aptitudini și competențe artistice (muzică, desen, pictură, literatură, etc.)
-Permis de conducere (categoria, anul obținerii)
-Alte aptitudini și competențe ( care nu au fost menționate anterior)
5.INFORMAȚII SUPLIMENTARE (de exemplu hobbies ;
sporturi ; etc 🙂
6.ANEXE ( diplome, certificate, atestate, etc. – de regulă doar la
cerere)

Semnătura și data

C2 Model de CV European în limba engleză (șablon, template)

CURRICULUM VITAE
1. Family name:
2. First names:
3. Date of birth:
4. Nationality:
5. Civil status:

186
6. Education:
Institution
[ Date from – Date
to ] Degree(s) or Diploma(s) obtained:

7. Language skills: Indicate competence on a scale of 1 to 5 (1 –
excellent,…. 5 – basic )
Language Reading Speaking Writing

8. Membership of professional bodies:
9. Other skills: (e.g. Computer literacy, etc .)
10. Present position:
11. Years within the firm:
12. Key qualifications: (Relevant to the assignment )
13. Specific experience in the region:
Country Date from – Date to

14. Professional experience
Date from – Date to Location Company Position Description

15. Other relevant information (e.g., Publications)
16. Personal coordinates

Signature, date
–––––––––––––––––––––––––––––––

187 C3 Competențe uzuale, posibile (“deprinderi”/ „skills/
abilities”) – sociale, de comunicare, organizaționale – solicitate
de angajatori
COMPETENȚE SOCIALE
ENGLISH ROMANA
-Ability to perform tasks within deadlines
-Ability to work well as a team member
-I am teamwork oriented
-I am a friendly person who likes to meet
new people.
-I like being part of a team and listening
to everyone's point of view, because there's
always something new to learn.
-I am a sociable and reliable person with a
high capacity to adapt in any environment
– sunt o persoană motivată
– sunt o persoană ambițioasă
– sunt o persoană serioasă
– practic gândirea analitică
– asimilez rapid informațiile și le transform
în cunoștințe
– sunt o persoană creativă
– am capacitate de adaptare rapidă
– apreciez lucrul în echipă
– rezolv probleme
– am atitudine pozitivă
– sunt o persoană responsabilă
– sunt o persoană punctuală
– sunt prietenos și conștiincios
– am o mentalitate deschisă
– sunt deschis la diversitate și schimbări
– sunt o persoană pozitivă, sociabilă, cu
dorința de a învăța lucruri noi și a
interacționa cu diferite persoane
– sunt o persoană receptivă, cu atenție
distributivă și optimistă
– am o bună capacitate de integrare în medii
culturale diferite
– sunt o persoană hotărâtă, responsabila, cu
atitudine creativă si de sprijin pentru colegii
de la locul de muncă
COMPETENȚE DE COMUNICARE
ENGLISH ROMANA
-Good communication skills
-Excellent command of English, both
written and verbal
-Strong verbal communication skills
-Able to communicate effectively with a wide
range of people, by showing interest and
carefully listening to their needs
-Strong presentation and demonstrating skills
-Confident, articulate and professional speaking
abilities
-I easily communicate my ideas
-I am able to communicate effectively with a
wide range of persons – sunt interlocutor empatic
– am abilități de interactiune cu colegii
– am abilități bune de comunicare în situații
diferite, atât în limba română cât și în limba
engleză
– comunic cu eficiență și la obiect, sunt bun
ascultător.
– mă exprim cu ușurință și nuanțat în
legătură cu domeniul meu de experiență
– mă fac înțeles în mod rapid si integral
– am o capacitate mare de a reține esențialul
– am abilitatea de a-mi susține ideile și
punctul de vedere

188 -Capacity of argumentation and persuasion
-Good listener
-Clarity and concision in both verbal and
written communication
-Confident
-Empathetic
-Open-Mindedness
-Friendly and open to new ideas – am capacitate de argumentare și
convingere
– am capacitate de stăpanire de sine
– am abilitatea de-a comunica fluent si
concis
– am foarte bune abilități de comunicare și
ascultare activă, cu orientare către client,
rezultate și soluții
– am experiență în a ține discursuri în fața unui
public larg
– am capacitatea de a formula propriile
argumente într-o manieră convingătoare și
de a lua în
considerație alte puncte de vedere exprimate
atât verbal cât și în scris;
– am bune abilități de interacțiune
multiculturală
– pot să înțeleg caracterul unei persoane în
vederea unei comunicări mai bune cu ea
– sunt o persoană dinamică, sociabilă, cu
aptitudini foarte bune de comunicare,

COMPETENȚE ORGANIZAȚIONALE
ENGLISH ROMANA
-Excellent team leader skills
-I am an organized and tenacious person
-Ability to organise resources properly
-Ability to prioritize tasks
-Ability to take ownership of problems and
to see them through.
-Detail-oriented, patient and determined.
-Ability to stay positive and highly
motivated.
-Ability to stay calm and organised.
-Ability to keep up with a fast-paced
environment.
-Ability to set S.M.A.R.T objectives
-Good time management
-Ability to work well under pressure
-Respectfull of deadlines and budgets
-Highly adaptable and flexible, open to new
ideas
-Capacity to summarize complex situations
and to convey key messages to senior
management
– Ability to create and keep deadlines
– Ability to delegate responsibilities – pot coordona ușor echipe mixte pentru a
rezolva probleme și a găsi soluții
– sunt perseverent
– sunt creativ în rezolvarea problemelor
– sunt bun organizator si planificator al
timpului
– mă adaptez foarte rapid si sunt deschis la
idei noi
– am abilitatea de a lucra eficient in echipă
sau individual
– acord atenție detaliilor
– posed rezistență la efort psihic, fizic și în
condiții de stres
– sunt perseverent în obiectivele pe care
trebuie să le ating
– sunt o persoană organizată și dedicată
– am o gândire logică și adaptivă
– imi folosesc timpul în mod eficient
– sunt punctual
– am capacitatea de a lua decizii în condiții
de stres
– am capacitatea de a respecta termenele
Limită prestabilite
– am capacitatea de a analiza sarcini

189 – Ability to set and meet goals
– Ability to take effective decisions
-Ability to manage appointments
– Ability to manage teams, leadership
– Ability to manage projects
– Ability to establish plans and schedules
– Ability to coordinate events
– Ability to solve organisational problems
– Ability to wok under multitasking conditions
-I practice strategic thinking
-I am a responsible and rational person who
is capable to cope with stressful situations
-I am sociable and I find it easy to
communicate with people and to work in a
team
-I am a quick learner and although I didn't
get the chance to display my organisational
skills in a
project, I find trying new things challenging
-I am able to work independently –
including planning & executing activities –
with minimum supervision
-I am able to organize tasks in a team
situation
-I am able to motivate colleagues & to meet
dead lines.
-I have good organisational and team-
leading skills
-I have a motivational character
-I am proactive
-I am goal oriented and hard-worker
-I am multitasker

– am capacitatea de a evalua abilitățile
profesionale
– am capacitatea de a lucra în echipă
– am voință și capacitatea de
autoperfecționare
– imi plac provocările și să experimentez noi
oportunități
– am abilitatea de a mă integra rapid într-un
colectiv nou (o nouă echipă)
– am capacitate de sinteza si analiză
– am capacitati decizionale, spirit
organizatoric,
– am aptitudini de coordonare
– am capacitatea de a elabora si implementa
un proiect;
– am capacitatea de a lucra in mod cooperant
si flexibil in cadrul unei echipe;
– am spirit de inițiativă
– am capacitatea de a răspunde pozitiv la
schimbări;
– am abilitatea de a-mi identifica punctele
slabe si punctele forte
– am capacitatea de a evalua și a-mi asuma
riscuri in diverse situații
– am capacitatea de a elabora și implementa
un proiect
– am capacitatea de a lucra în mod cooperant
și flexibil în cadrul unei echipe
– am abilitatea de a gestiona un buget
– am capacitatea de a evalua și asuma riscuri,
în anumite contexte
– am spirit de antreprenor și leadership
– manifest promptitudine, consecvență și
acuratețe în organizarea și planificarea
activităților
– am capacitate de analiză și stabilire a
modalităților și termenelor de realizare a
obiectivelor
– manifest corectitudine și rapiditate în
luarea deciziilor în situații normale sau
speciale
– am capacitatea de a asculta, a explica și
de a organiza activitatea zilinică

190 Aplicația nr.2 (A2)

CUM EVALUĂM CALITATEA UNUI
TEXT ȘI CALITATEA UNUI WEBSITE?

A.TEMA ȘI CONȚINUTUL APLICAȚIEI
1. Având în vedere cele 4 criterii Cj din DOCUMENTARUL de mai jos,
plus 1 criteriu personal (de ales/ definit cu întrebări aferente!) – DECI în
total 5 criterii – precum și nevoile/ așteptările/ cerințele și ponderile
personale kj proprii, fiecare student va evalua argumentat (prin calificative
Ej ca răspunsuri la întrebările posibile menționate pentru ficare criteriu) un
ARTICOL publicat pe web de presa scrisă (indiferent de publicație) – de
identificat prin atașare sau prin link. Pentru fiecare criteriu se va acorda o
pondere kj și un calificativ E j (a se vedea Anexa cu Tabelele 1 și 2). În
final, se va calcula GSC – Gradul de satisfacție a clientului articolului,
conform formulelor din Anexă.

2.Având în vedere cele 8 criterii Cj, recomandările și modelele din
DOCUMENTARUL de mai jos, precum și nevoile/ așteptările/ cerințele și
ponderile personale, fiecare student va evalua comparativ WEBSITE-urile
realizate de cel puțin 5 universități din România [ 3 obligatorii : UPB
(www.upb.ro , www.pub.ro ), UB (www.unibuc.ro ) si ASE ( www.ase.ro )
precum și cel puțin 2 universități facultative, inclusiv din străinătate, la
libera alegere a studentului], stabilind UN CLASAMENT/ TOP al lor cu
argumentarea pozițiilor stabilite pentru fiecare universitate. Pentru fiecare
criteriu se va acorda o pondere kj și un calificativ E j (a se vedea Anexa cu
Tabelele 1 și 2). În final, se va calcula GSC – Gradul de satisfacție (absolut
și relativ) a clientului fiecărui website, conform formulelor din Anexă.
Criteriile stabilite și rezultatele evaluărilor realizate se vor compara cu
criteriile, indicatorii și valorile prezentate la linkurile menționate în
continuare și se va discuta posibila relație între calitatea unei universități și
calitatea website-ului acesteia.

3. Pe baza celor 5 criterii și ponderi decise de student pentru ARTICOL și
a celor 8 criterii și ponderi k j decise de student pentru fiecare dintre cele 5
WEBSITE-uri de evaluat, (« REFERENȚIALUL”), acesta va evalua (cu
calificative Ej situate între 1-5, conform exemplului din Anexă)

191 ARTICOLUL și WEBSITE-urile alese și va tehnoredacta asistat de
calculator un Raport de evaluare (incluzând Tabelele 1 și 2 din Anexa,
completate) și-l va trimite prin e-mail (împreună cu textul evaluat) la adresa
laboratorbsi@gmail.com (sau la adresa ndragulanescu@gmail.com ), în
termen de max.30 de zile de la data desfășurării celei de-a doua etape a
aplicației.
Raportul de evaluare se va edita doar într-unul din formatele .doc, .pdf sau
.docx, fiind salvat sub titlul standard (exemplu) 431A-POPESCU-Nicolae-
A2

LINKURI UTILE – APLICAȚIA NR.2
1. http://www.webometrics.info – CLASAMENTUL MONDIAL AL UNIVERSITATILOR
IN FUNCTIE DE CALITATEA WEBSITE-URILOR LOR
2. http://www.4icu.org – CLASAMENTELE SI REPERTORIUL „4 INTERNATIONAL
COLLEGES & UNIVERSITIES” IN FUNCTIE DE POPULARITATEA WEBSITE-
URILOR LOR
3. http://www.worldbestwebsites.com/criteria.htm – QUALITY CRITERIA FOR
WEBSITE EXCELLENCE / WORLD BEST WEBSITE AWARDS
4. http://www.flixxy.com/technology-and-education-2008.htm – UN FILMULET DESPRE
PROGRESELE IN TEHNOLOGIA INFORMATIEI ȘI RELAȚIA ACESTORA CU
DEZVOLTAREA SI EDUCATIA (10 MIN)

B. DOCUMENTAR
1. Criterii de evaluare a calității unui text
Calitatea comunicării scrise este determinată atât de caracteristicile
autorului/ scriitorului (“emițătorul”) cât și de cele ale cititorului
(“receptorul”) precum și de cele ale canalului. Textul mesajului scris
furnizat de autor este deosebit de important. In Tabelul 1 sunt menționate
cele mai importante criterii de evaluare a unui text precum și întrebările la
care utilizatorul acestuia ar trebui să răspundă pentru a evalua calitatea
acestuia.

Tabelul 1 – CRITERII DE EVALUARE A CALITĂȚII UNUI TEXT
CRITERIU DE
EVALUARE INTREBARI POSIBILE – LA CARE AR
TREBUI SA RASPUNDA CITITORUL UNUI
ARTICOL/ TEXT
1.SURSA/ AUTORUL
INFORMAȚIEI:
 Este autorul bine identificat ?
 Are autorul experiență în domeniul / subiectul
tratat ?
 Sunt autorul / sursa menționate în alt context ?
 De unde provine informația ? Este sigură sursa ei ?
 Informația furnizată a fost deja validată ?
 Are informația o valabilitate limitată în timp sau

192 spațiu ?
 Referințele bibliografice sunt bine identificate și
sunt utilizate legal ?
 Are fiecare figură și tabel un titlu adecvat ?
 Este menționată data elaborării informației
furnizate ?
 Necesită informația actualizări? Este menționată
data ultimei actualizări? Dar sursa lor posibilă ?

2.CONȚINUTUL
INFORMAȚIONAL
PROPRIU-ZIS  Aduce informația furnizată anumite noutăți ?
 Este informația furnizată precisă, completă, fiabilă ?
 Reprezintă informația furnizată exact ceea ce aveam
nevoie ?
 Este informația furnizată suficient de pertinentă?
 Reprezintă informația furnizată anumite fapte ? Sau
opinii ? Sau propagandă ?
 Ideile incluse sunt prezentate în mod clar ?
 Termenii utilizați sunt adecvați subiectului tratat ?
 Există greșeli de ortografie ?
 Textul prezentat respectă regulile de topică ?
 Există cuprins, glosar sau index (de nume și locuri) ?
 Pe ansamblu, conținutul este structurat în mod
coerent ?

3.ORGANIZAREA
TEXTULUI

 Există numeroase trimiteri la subsolul paginii sau la
referințe bibliografice ?
 Este informația furnizată gratuită sau contra cost ?
 Este posibilă regăsirea facilă a informației dorite în
text ?
 Este informația corect structurată ?
 Sunt titlurile capitolelor / subcapitolelor adecvate și
clare ?

4.MODUL DE
PUNERE ÎN PAGINĂ
ȘI DE
TEHNOREDACTARE
A TEXTULUI,
LIZIBILITATEA
TEXTULUI  Este informația bine prezentată și pusă în valoare?
 Este pagina de informație bine structurată ?
 Sunt fonturile caracterelor alfanumerice bine alese și
ușor lizibile ?
 Sunt figurile și tabelele reprezentative ?
 Ar fi fost necesare unele figuri și tabele?

2. Informația – ca produs imaterial
Informația – reprezentând date organizate/ structurate optimizat în scopul
unei mai lesnicioase înțelegeri a lor – poate fi transmisă, stocată și
înregistrată datorită atât suportului său informațional cât și codului său de
identificare.

193 Informația – fie ea textuală, sonoră, vizuală – este de fapt un produs
imaterial care provine dintr-un proces (de producție), se distribuie /
comercializează și se consumă / utilizează, deși suportul său poate fi un
produs material (hârtie, carton, peliculă, bandă magnetică, țesături, etc.) sau
imaterial (semnal electric, optic, etc.) ce are cu totul alte evoluții în timp și
spațiu.
Standardul român/ european/ internațional SR EN ISO 9000:2006
definește „produsul” ca fiind « rezultatul unui proces » (v.Fig.1). Conform
acestui standard, există 4 categorii generice de produse:
– serviciile (de exemplu: transportul)
– „software”-ul (de exemplu: produsul-program, date/ informație,
indiferent de suport)
– produsele materiale (de exemplu: componentele unui calculator
electronic)
– produsele provenind din procese cu caracter continuu (de exemplu:
apa, gazul, carburantul, lubrifiantul, etc.)
De fapt, produsele sunt reprezentate adeseori de combinații ale mai
multor categorii generice de mai sus. Orice produs are un ciclu de viață și o
durată de viață specifice …

Fig. 1 – Elementele de intrare și elementele de ieșire ale unui proces

Același standard român/ european/ internațional SR EN ISO 9000:2006
definește <procesul> ca fiind „ansamblul activităților corelate sau
interactive care transformă elemente de intrare în elemente de ieșire ”. De
remarcat că, pentru a fi eficient și eficace, un proces trebuie să adauge
valoare în activitățile sale. Există cel puțin trei puncte de măsurare a unor PROCES
(=succesiune de
activități
cu valoare adăugată) punct de
măsurare punct de
măsurare punct de
măsurare
Exemple:
-materiale
-materii prime
-date, informații
-componente
-etc. Exemple:
-produs finit/
semi-finit
-serviciu
-informație /
software
-document
-subansamble
-etc. ELEMENTE
DE
INTRARE ELEMENTE
DE
IEȘIRE RESURSE
SCOP
PROCEDURĂ
(Ce? Cine? Cum?
Unde? Când? Cu ce?)
INDICATORII DE BAZĂ AI PROCESULUI
EFICIENȚA = Valoarea adăugată totală / Valoarea tuturor resurselor consumate
(EFICIENȚA poate fi >=1 – eficient, sau <1 – ineficient)
EFICACITATEA = Efectul real / Efectul ideal
(EFICACITATEA poate fi >=1 – eficace sau <1 – ineficace)

194 date din care se pot deduce performanțele procesului (de exemplu: eficiență,
eficacitate/ efectivitate, calitate, cantitate, productivitate , etc.) – v. Fig.1.

3. Calitatea informației
Conform aceluiași standard român/ european/ internațional SR EN ISO
9000 :2006, <calitatea> reprezintă „ aptitudinea unui ansamblu de
caracteristici intrinseci de-a satisface cerințe” . Termenului <calitate> i se
poate atașa un calificativ ca, de exemplu “mediocră”, “bună” sau
“excelentă”…
<Cerința> reprezintă, conform aceluiași standard, „o nevoie sau o
așteptare formulată, de regulă implicită sau impusă” . Nevoile pot fi
explicite sau implicite.
In consecință, informația este „de calitate”, atunci și numai atunci când
caracteristicile sale satisfac cerințele consumatorilor / utilizatorilor săi.
Este deci necesar :
1.Să fie identificate și definite detaliat aceste cerințe precum și evoluția
lor în timp,
2.Să se evalueze continuu reacția/ satisfacția consumatorilor /
utilizatorilor informației precum și evoluția acesteia în timp
FURNIZORCLIENT ORGANIZAȚIE1. CERINȚE1.CERINȚE
2. P/ S 2. P/ S
3. REACȚII 3. REACȚII(PRODUCĂTOARE/
PRESTATOARE)
+ PLATĂ + PLATĂORGANISM
TERȚORGANISM
TERȚ
CONTRACT CONTRACT

Fig.2 – Modelul „relația externă client-furnizor” și cercul său virtuos Notație : P/ S = produs / serviciu (de ex. produs informațional – imaterial)
Observații:
– “FURNIZORUL” poate fi, de exemplu, o AGENȚIE DE PRESĂ
– „ORGANIZAȚIA” poate fi, de exemplu, o INSTITUȚIE MASS-MEDIA (redacție de presă
scrisă / audiovizuală)
– “CLIENTUL” este, de exemplu, consumatorul de media, cetățeanul, utilizatorul de informație
(cititori, radioascultători, telespectatori, etc.)
– Parcurgând succesiv și repetat etapele 1-2-3 se obține un benefic „cerc virtuos” care
determină îmbunătățirea cont inuă a calității produsului informațional

195 Calitatea produsului imaterial „informație” (sau „produs informațional”)
și calitatea produsului material „suportul informației” pot și trebuie să fie
evaluate separat – pe piața informațiilor – atât de furnizor cât și de client
(utilizând criterii și instrumente specifice), uneori și de către un organism de
terță parte (având credibilitate maximă). Modelul „relația externă client-
furnizor” (v.Fig.2) poate fi deosebit de instructiv și util pentru a înțelege ce
este și cum se poate îmbunătăți calitatea ambelor tipuri de produse
implicate – cel imaterial și cel material…
Pe baza acestui model, se poate afirma că un produs informațional compus
din informație (de exemplu – texte, sunete, imagini) și suportul acesteia (de
exemplu – hârtia cărții/ ziarului, caseta audio/ video, etc.) este considerat a
fi DE CALITATE numai dacă furnizorul produsului respectiv a identificat,
colectat, înțeles și respectat toate cerințele corespunzând nevoilor explicite
și implicite ale clienților / utilizatorilor (înainte de-a concepe, realiza și
furniza/ distribui produsul informațional) și a colectat, înțeles și respectat
reacțiile acestora (după furnizarea produsului informațional) .
De remarcat că, prin parcurgerea repetată (Fig.2) a succesiunii
1.CERINȚE – 2.PRODUS INFORMAȚIONAL – 3.REACȚII („cerc
virtuos”) se poate obține îmbunătățirea substanțială a calității produsului
informațional, deci creșterea competitivității și a vandabilității acestuia pe
piață, ceea ce poate determina creșterea cifrei de afaceri și a profitului
furnizorului produsului informațional.

4. Criterii de evaluare a website-urilor
World Wide Web (www) este actualmente o uriașă și foarte complexă
rețea de calculatoare conținând câteva sute de milioane de pagini web și mai
multe sute de milioane de utilizatori. Zilnic, acești utilizatori accesează
milioane de website-uri pentru a găsi informația cea mai pertinentă,
completă și actuală de care au nevoie.
Pe baza conceptelor și modelelor mai sus prezentate, se pot propune o
serie de caracteristici și criterii utilizabile pentru evaluarea calității unui
website de către un surfer/ utilizator de website și pentru selecționarea
paginilor optime..
După o examinare atentă a conținutului paginilor website-ului, este posibil
ca – într-o primă aproximație – să răspundem la următoarele întrebări:
 Cine este autorul (sau persoana de contact a) website-ului?
 Când a fost creată / actualizată această pagină (acest website)?
 Care este codul domeniului (de exemplu: eu, ro, fr, edu, com,org,
gov, net, etc)?
 Ce organizație este reprezentată de acest website?

196  Ce link-uri furnizează Home Page-ul și celelalte pagini ale website-
ului?
 Care este audiența reală a website-ului (numărul de vizitatori) ?
 Care este de fapt scopul informației afișate?
 Este website-ul interactiv?

Se pot avea în vedere de exemplu criteriile de evaluare a unui website
din Tabelul 2. Ele au fost stabilite prin brainstorming și lucru în grup cu
studenții, pe baza nevoilor și așteptărilor lor, conform modelului „relația
externă client-furnizor” de mai sus.

Tabel 2 – CRITERII DE EVALUARE A CALITATII UNUI WEBSITE
CRITERIU DE
EVALUARE INTREBARI POSIBILE – LA CARE AR
TREBUI SA RASPUNDA UTILIZATORUL
UNUI WEBSITE
1. ACURATETE
(= măsura în care
informația conținută
este exactă și corectă) -Menționează autorul sursa informației sale ?
-Este posbil ca utilizatorul să verifice legitimitatea
sursei / surselor menționate?
-Are autorul pregătire și experiențe suficiente în
domeniul în care a generat informația?
-Declară autorul în mod clar metoda sa de cercetare și
modul în care a colectat și prelucrat datele ( doar pentru
datele obținute prin cercetare )?
2. AUTORITATE
(= măsura în care
autorul poate fi
considerat un expert în
domeniul său) -Vă este cunoscut autorul indicat?
-Ce puteți ști despre acest autor (de exemplu:
pregătirea sa profesională, funcția și locul său de
muncă, organizațiile din care face parte, publicațiile
relevante realizate, etc) ?
-Vă este posibil să determinați expertiza și credibilitatea
autorului?
3. GRADUL DE
ACOPERIRE A
SUBIECTULUI
(=măsura în care
subiectele incluse au
fost observate,
analizate și descrise) -Sunt toate subiectele website-ului explorate în
profunzime și fără ambiguități ?
-Sunt toate linkurile website-ului pertinente, adecvate,
utile și funcționale ?
-Cât de relevantă, cuprinzătoare și neambiguă este
pentru dvs. informația conținută de website ?
4. ACTUALITATE
(=măsura în care -Când a fost website-ul creat și revizuit (ultima dată) ?

197 informația afișată este
de actualitate ) -Este afișată data copyright-ului acestuia ?
-Sunt menționate surse bibliografice relevante și
disponibile ?
-Corespund toate link-urile website-ului unor adrese
web corecte ?
5. DENSITATE
(=măsura în care pe
fiecare pagină a
website-ului este
afișată informație
cuprinzătoare și
pertinentă) -Pe fiecare pagină predomină informația textuală sau
grafică ?
-Este informația textuală/ grafică afișată pe fiecare
pagină suficient de cuprinzătoare ?
-Este informația textuală/ grafică afișată pe fiecare
pagină suficient de utilă ?
-Cât de multă informație publicitară este afișată pe
fiecare pagină a website-ului ?
6.
INTERACTIVITATE
(=măsura în care este
operațională
comunicarea
bidirecțională între
autor și utilizator) -Vă este posibil să găsiți cel puțin o adresă e-mail sau
un link spre website-ul autorului sau spre webmaster ?
-Este acest link activ ?
-Funcționează acest link suficient de rapid ?
-Ați primit un răspuns prompt la mesajul trimis
autorului / webmaster-ului ?
7. OBIECTIVITATE
(=raportul dintre
obiectivitatea și
subiectivitatea
autorului) -Care ste scopul real al acestui website?
-Care ste scopul real al autorului acestui website?
-Aveți suficientă încredere în obiectivitatea autorului?
8.
PROMPTITUDINE
(=intervalul de timp
necesar pentru a intra
pe website și a a afișa
paginile sale ) -A fost posibil să găsiți suficient de rapid website-ul la
adresa introdusă ?
-Este posibil să intrați suficient de rapid pe paginile
website-ului și să le schimbați?
-Vă este posibil să contactați suficient de rapid toate
link-urile furnizate?

Conform criteriilor prezentate în Tabelul 2, un website ideal ar trebui să
fie găsibil instantaneu și să fie interactiv; informația furnizată utilizatorilor
săi ar trebui să fie simultan credibilă, actuală, obiectivă, exactă, densă și
cuprinzătoare pentru a putea satisface toate nevoile și cerințele – declarate
(explicite) și implicite – ale tuturor utilizatorilor săi!
Evident, este imposibil să fie realizat dintr-odată un asemenea website
ideal, dar cu siguranță este posibil să încercăm să satisfacem treptat toate

198 aceste nevoi și cerințe, într-o măsură tot mai mare. Acesta este spiritul
Managementului total al calității și asemenea tentative ar trebui să devină tot
mai ușor și rapid de realizat / implementat prin aplicarea adecvată a
instrumentelor, metodelor și tehnicilor specifice Managementului calității

ANEXA
Exemplu de calcul al valorii indicatorului GSC ( = GRADUL DE
SATISFACȚIE A CLIENTULUI) în evaluarea calității textului și
website-ului.

A. Stabilirea criteriilor de evaluare C j și a ponderilor k j aferente
fiecărui criteriu
În Tabelul 1 este prezentat un chestionar NECOMPLETAT de evaluare a
satisfacției clientului (de exemplu cititor al unui articol din presa scrisă),
având 8 criterii de evaluare C 1,…..,C8.
SELECȚIONAȚI CRITERIILE REȚINUTE SI COMPLETAȚI
COLOANELE (1) ȘI (2) DIN TABELUL 1
B. Acordarea calificativelor E j aferente fiecărui criteriu, conform unui
tabel de corespondențe similar celui din Tabelul 2
Pentru fiecare criteriu Cj, se acordă un calificativ Ej – cuprins, de
exemplu, între valorile 1 (minim),…5 (maxim) – ca în Tabelul 2. Poate fi
avut în vedere un număr diferit de calificative posibile… INSCRIEȚI
CALIFICATIVELE ACORDATE IN COLOANA (3)

Tabelul 1 – Chestionar de evaluare a satisfacției clientului
Criteriul C j Ponderea
kj Calificativ E j

(1) (2) (3) (4)
C1 =
C2 =
C3 =
C4 =
C5 =
C6 =
C7 =
C8 =

Tabelul 2 – Corespondența <nivel de satisfactie> – <calificativ>
SATISFACȚIE/
INSATISFACȚIE Foarte
satisfăcut Puțin
satisfăcut Indiferent Puțin
nesatisfăcut Foarte
nesatisfăcut
CALIFICATIV Ej 5 4 3 2 1

199
C. PRELUCRAREA DATELOR ÎNREGISTRAT
Această prelucrare constă în efectuarea, pentru fiecare criteriu/ linie din
Tabelul 1, a produselor perechilor de date din coloanele (2) și (3) și
înscrierea acestor produse în coloana (4).
INSCRIETI PRODUSELE IN COLOANA (4)

D. CALCULUL VALORILOR INDICATORILOR GSC
În final, prin însumarea produselor din coloana (4), se pot calcula – cu
formulele de mai jos – valorile indicatorilor GSCabs și GSC rel , pentru
fiecare chestionar completat și prelucrat – unde:
GSCabs = Gradul absolut de satisfacție a clienților
GSC rel = Gradul relativ de satisfacție a clienților

Remarcă: Calculele implicate de relațiile de mai sus pot fi considerabil
facilitate dacă se alege suma ponderilor kj (numitorul primei relații de mai
sus) egală cu 1 și dacă toate calculele se efectuează electronic.

200

201 Aplicația nr.3 (A3)

CUM COMUNICĂM ÎN
LUMEA AFACERILOR
PRIN STUDIUL DE CAZ ȘI
PLANUL DE AFACERI ?

A.TEMA ȘI CONȚINUTUL APLICAȚIEI
În lumea afacerilor există anumite forme de comunicare specifice…
Printre cele mai uzuale sunt PLANUL DE AFACERI și STUDIUL DE CAZ
având, fiecare, scop și conținut specifice.
Având în vedere descrierile, cerințele, recomandările și linkurile
menționate în DOCUMENTARUL de mai jos, fiecare student va elabora,
la alegere,
– fie un STUDIU DE CAZ – DIDACTIC
– fie cap . DESCRIEREA AFACERII dintr-un PLAN DE
AFACERI

și va elabora o prezentare Power Point („diaporamă”) având 10 – 20
sliduri/ diapozitive pe care o va trimite prin e-mail exclusiv la adresa
laboratorbsi@gmail.com (sau la adresa ndragulanescu@gmail.com ), în
termen de max.15 de zile de la data desfășurării aplicației.
Salvarea fișierului (doar în format .ppt, .pps sau .pdf , NU .pptx ) se va
face exclusiv sub un titlul standard (exemplu: 431B-POPESCU-Nicolae-
A3).
Studenții care doresc să câștige un BONUS (de până la 5 puncte) vor
putea solicita să prezinte verbal și prin video-proiector diaporama astfel
concepută, la ultima ședință de laborator, răspunzând apoi la întrebările
asistenței.

B. DOCUMENTAR
B1. STUDIUL DE CAZ
1 CE ESTE UN STUDIU DE CAZ ?
Studiul de caz (<case study>) este un document realizat și publicat în
scopul comunicării/ prezentării modului în care a fost analizată și evaluată o
anumită situație, pentru a elabora și implementa decizii vizând soluționarea

202 uneia sau mai multor probleme, în cadrul unei organizații (de regulă de tip
« for profit »/ pentru profit).
Studiul de caz nu este un document publicitar vizând manipularea
informațională a clienților potențiali/ reali ai furnizorului ce elaborează
studiul de caz (de exemplu prin mesaje de propagandă comercială bazate pe
calificative nesusținute de fapte, auto-supraestimarea unor inițiative sau
rezultate, denigrarea unor concurenți, etc.)
Deși nu este un document publicitar, prin credibilitatea intrinsecă a
faptelor, argumentelor logice și deciziilor prezentate, studiul de caz este –
după "Cartea Albă" (sau "Raportul anual") a organizației – unul dintre cele
mai eficace și eficiente instrumente de promovare pe piață a acesteia.
Utilitate : Pe baza unui studiu de caz se pot realiza discuții în grup, în
scop consultativ, de regulă pentru a evalua eficacitatea și eficiența soluțiilor
prezentate dar și pentru a identifica soluții alternative (cu evaluarea efectelor
lor potențiale).
În funcție de identitatea organizației la care se referă, un studiu de caz
poate fi:
– studiu de caz faptic (*) – care descrie situații existente ce implică
organizații și persoane cu nume reale
– studiu de caz fictiv (**) – care, deși se bazează pe evenimente, situații
și persoane reale sau imaginare, prezintă organizații și persoane cu nume
fictive.
(*) Studiul de caz faptic are avantajul de-a fi mai credibil decât cel
fictiv întrucât se bazează pe fapte și soluții practice, reale, verificate și
verificabile. El oferă răspunsuri valabile la întrebări legitime de tipul: "Cum
a reușit oare organizația X să soluționeze problema?", "De ce la organizația
X a funcționat soluția Z ?", "Dacă organizația X a avut succes de ce nu am
avea și noi succes?", etc.
Dar un studiu de caz faptic poate avea și anumite dezavantaje ca, de
exemplu: datele incluse se pot învechi rapid odată cu evoluția situației la
organizația X, discuția studiului de caz se poate limita la precizia și
actualitatea detaliilor datelor incluse (în loc să se concentreze pe evaluarea
gradului de adecvare a soluțiilor prezentate), eventualele aspecte negative,
incriminări și/ sau critici incluse într-un asemenea studiu pot genera
reproșuri privind interesele și loialitatea autorului studiului sau chiar
acuzații de calomnie, etc.
(**) Studiul de caz fictiv are dezavantajul de-a nu fi suficient de credibil
mai ales atunci când are un caracter pur teoretic și nu se poate ști dacă
soluțiile prezentate au dat rezultatele scontate. Dar el are un avantaj
considerabil: în elaborarea sa, autorii nu sunt constrânși să se limiteze la

203 fapte reale și pot chiar inventa unele situații, probleme, cauze, soluții și
persoane ce permit prezentarea optimă a unei/ unor probleme de soluționat.
De regulă, soluția optimă pentru realizarea unui studiu de caz de uz
didactic constă în elaborarea unui studiu de caz fictiv care se raportează la
situații faptice (reale) paralele.

2 CUM SE ELABOREAZĂ UN STUDIU DE CAZ ?
Există în practica mondială actuală două modalități de elaborare a unui
studiu de caz, în funcție de clienții/ utilizatorii acestuia:
A. Studiul de caz (de uz) didactic – conceput, de regulă, de profesori
sau studenți și utilizat de profesori și/ sau studenți în procesul de predare-
educare/ instruire, pentru a transfera cunoștințe și a induce atitudini/
comportamente pro-active.
Pentru a-l elabora, autorul cercetează diferite fapte relevante în legătură
cu un anumit subiect și/ sau una sau mai multe organizații, colectează
documente pertinente ilustrând aceste fapte și tehnoredactează textul
studiului de caz, incluzând material ilustrativ adecvat (extrase din mass-
media, desene, tabele, diagrame, grafice, hărți, scheme, fotografii, etc.) și
problematizându-l, astfel încât, după parcurgerea studiului de caz, studentul
să fie pus în situația de-a decide atât soluțiile posibile cât și soluția optimă
ce ar trebui să fie implementată, în condițiile menționate, pentru a soluționa
problema prezentată.
Un asemenea studiu de caz (de uz) didactic include, de regulă, în ultima
sa parte, o Notă a autorului (NA) prin intermediul căreia autorul studiului
sugerează genul de soluții așteptate, prin raportare la concepte, tehnici,
metode, abordări relevante și/ sau prin menționarea unor referințe
bibliografice. Nota autorului poate avea între 4-6 pagini și poate include o
bibliografie adecvată.
Un studiu de caz (de uz) didactic conține, de regulă, între 2-4 pagini de
text și între 5-10 pagini de material ilustrativ).
Pentru a obține o claritate maximă, este recomandabil ca atunci când
există mai mult de cinci probleme de soluționat prin decizii adecvate,
studiul de caz să fie structurat în capitole (având fiecare maximum 5
probleme) iar fiecare problemă să fie prezentată în cadrul unui paragraf
propriu al cărui titlu va exprima problema de soluționat.

B. Studiul de caz (de uz) științific – conceput de cercetători științifici, în
cadrul unui proces de cercetare științifică aplicativă, pentru a prezenta
rezultatele investigațiilor realizate.

204 În prima parte a unui asemenea studiu, autorul său prezintă aspectele
teoretice și conceptuale ce urmează a fi ilustrate. Apoi sunt prezentate – de
regulă, în ordine cronologică – faptele ce urmează a fi analizate și evaluate.
Este preferabil ca, la acest tip de studiu de caz, să nu se solicite utilizatorului
său să elaboreze o soluție, ci să se prezinte soluțiile efectiv stabilite și
implementate de organizația avută în vedere. în continuare sunt prezentate –
comparativ cu conceptele prezentate în prima parte a studiului,
evenimentele produse și rezultatele obținute, astfel încât să se poată stabili
dacă teoria s-a verificat practic.
Pot apărea două situații: fie evenimentele au fost prezise de teorie și
rezultatele au fost la înălțimea așteptărilor, fie evenimentele nu au fost
prezise de teorie și rezultatele au fost slabe.
În unele situații, mai rare, teoria poate fi invalidată (cel puțin în situația
descrisă în studiul de caz), fie atunci când, deși evenimentele s-au desfășurat
conform teoriei, s-au obținut rezultate slabe, fie atunci când, deși
evenimentele nu s-au desfășurat conform teoriei, s-au obținut rezultate bune.
În asemenea situații, autorul sugerează unele modificări ale elementelor
teoretice/ conceptuale menționate astfel încât acestea să poată prezice mai
bine evenimentele de tipul celor prezentate în studiu.
Un studiu de caz (de uz) științific poate avea între 10-20 de pagini de
text și material ilustrativ (dacă este cazul).
Structura unui asemenea studiu de caz este cea clasică și include:
introducere, conținut, concluzii, bibliografie.

Linkuri utile – STUDIUL DE CAZ
1. http://www.selenis.ro/ro/2007/12/cum-sa-scrii-un-studiu-de-caz-care-sa-
inspire/
2. https://educum.ro/bqG/Cum-sa-face-un-studiu-de-caz
3. https://www.storyboardthat.com/ro/crea%C8%9Bi/infografic-studiu-de-caz
4. www.adcodevelopment.com/ro/studiu-de-caz-pp.html
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Case_study

B2. PLANUL DE AFACERI
1 INTRODUCERE
1.1 Ce este un plan de afaceri?
Pentru a înțelege ce este un plan de afaceri trebuie ca, în prealabil, să fie
definit și bine înțeles conceptul <afacere>. O definiție neconvențională a
acestui concept poate fi:

205 <AFACERE> (<business>) = "intenția/ fapta unei persoane (fizice sau
juridice) de-a întreprinde anumite activități în scopul obținerii unui
profit"

Așa cum o casă durabilă si rezistentă nu se poate realiza fără un proiect
adecvat prealabil, o afacere trebuie să fie bine concepută și pregătită din
timp, căci numai ceea ce este planificat și proiectat din timp, în prealabil,
în mod temeinic și complet, poate genera cu mare probabilitate un succes
durabil.
De reflectat : Ce argumente puteți formula în favoarea (sau, eventual,
defavoarea) acestei aserțiuni privind planificarea ? Dacă profitul este obținut
în mod ilicit sau ilegal ce se poate întîmpla?

<PLANUL DE AFACERI> (<business plan>) = “proiectul unei
afaceri”
Un plan de afaceri se bazează pe următoarele elemente de bază :
– întreprinzătorul (<antreprenorul>) – care își asumă conștient anumite
riscuri, investește un capital și dorește să obțină un anumit profit
– activitățile/ procesele – care consumă resurse și generează profit
(<ideea afacerii>)
– mediul – în care se desfășoară aceste activități (<mediul afacerii>).

PROFITABILITATE
= capacitatea de-a genera profit
P
R
O
F
I
T
(P)PREȚ /
TARIF
UNITAR
(PU)
CIFRĂ DE
AFACERI
(CA = N x PU)
COSTURI
TOTALE
(CT)EFECTIVITATEA
PROCESELORSATISFACEREA
TUTUROR
CERINȚELOREXCELENȚA
(a fi unic)CULTURA
ÎNTREPRINDERII
METODE
ȘTIINȚIFICE
TEHNICI
MANAGERIALE
ÎMBUNĂTĂȚIRI
TEHNOLOGICE&P = CA – CT

Fig.1 – Factorii determinanți ai profitului și căile de obținere/ creștere a
profitului

206 Profitul (P) al unei companii/ firme este diferența dintre cifra ei de
afaceri (CA) – sau valoarea totală a vânzăril or realizate – și costurile sale
totale (CT), P = CA-CT ; dacă CA > CT (P>0).
Remarcă: Atunci când CA < CT, P= CA-CT. P fiind <0 nu mai este
profit și devine pierdere.

1.2 De ce este nevoie de un plan de afaceri?
Înainte de-construi clădirea halei de fabricație a unui produs sau de
prestare a unui serviciu, proiectul organizației/ firmei care va realiza acel
produs/ serviciu se conturează și se dezvoltă în mintea întreprinzătorului/
antreprenorului parcurgând 3 etape importante :
– inițial – a fost ideea afacerii
– apoi – din idee apare viziunea din care, ulterior, pe baza misiunii și
valorilor specifice, rezultă politica și strategia întreprinzătorului /
antreprenorului
– în final – pentru a aplica politica și strategia, este nevoie de planul
afacerii

Planul de afaceri reprezintă, pe de o parte, instrumentul intern prin care
întreprinzătorul/ antreprenorul poate conduce și controla – pentru el și
ceilalți parteneri implicați – întregul proces de demarare a organizării și
funcționării firmei sale, în scopul obținerii și creșterii profitului și al
reducerii/ eliminării pierderilor.

Pe de altă parte, Planul de afaceri reprezintă și un excelent instrument
extern de comunicare cu mediul economic. Acesta va transmite tuturor
celor din jurul întreprinzătoului/ antreprenorului (“părțile interesate” sau
„partenerii de afacere” implicați) – clienți, furnizori, autorități, comunitate,
stat, finanțatori, acționari, etc. – că acesta vrea, poate și știe ce are de făcut
pentru a realiza o afacere profitabilă.

Intr-o economie de piață funcțională, partenerii săi de afaceri vor aprecia
acest mesaj și-l vor percepe pe întreprinzător/ antreprenor ca fiind un actor
pertinent și credibil al mediului de afaceri în care pot deci avea încredere.

1.3 Ce conține un Plan de afaceri?
Cuprinsul unui Plan de afaceri include uzual patru capitole/ secțiuni
distincte:
I. Descrierea afacerii
II.Planul de marketing

207 III.Planul managerial
IV.Planul de management financiar
Coperta Planului de afaceri includ: numele-prenumele și datele de
contact ale tuturor acționarilor .
Anexele Planului de afaceri conțin : un rezumat al afacerii, documentele
anexe și previziunile financiare.
2 DESCRIEREA AFACERII
În această secțiune intreprinzătorul/ antreprenorul trebuie să includă o
descriere detaliată a afacerii sale. Întrebările de bază la care acesta ar trebui
să răspundă cât mai clar și complet sunt: Ce afacere îmi propun să
construiesc? Voi avea oare tot ceea ce-mi va trebui?
Răspunsul său se va referi la produsul, piața, concurenții și serviciile
asociate produsului și va include o descriere clară a ceea ce determină
caracterul specific (de dorit unic) al afacerii sale, pentru a se diferenția de
eventualii concurenți și a atrage și menține clienții. Este bine de știut totuși
că, în cursul procesului de concepere a Planului de afaceri, unele răspunsuri
se vor modifica în timp.

2.1 Descrierea propriu-zisă a afacerii
Descrierea afacerii trebuie să evidențieze clar următoarele aspecte și
răspunsuri:
– Scopurile și obiectivele afacerii
– De ce ești implicat sau vrei să te implici in această afacere ?
– Forma legală a afacerii ( proprietate, parteneriat, corporație), licențele
și permisele de care ai nevoie
– Tipul afacerii (comerț, producție, servicii)
– In ce constă produsul sau serviciul de realizat în cadrul afacerii
– Afacerea preconizată este nouă, independentă, achiziție, extindere,
franciză?
– De ce va fi profitabilă afacerea preconizată? Cum intenționezi să
asiguri și să sporești profitul afacerii? Care sunt oportunitățile de
dezvoltare a afacerii ?
– Când va fi lansată propriu-zis afacerea (data) ?
– Ce ai aflat despre tipul de afacere preconizată și concurenții
identificați, din surse externe (distribuitori, publicații de specialitate, mass
media, etc.)
– De ce și în ce mod afacerea preconizată va atrage și menține clienții/
consumatorii?

208 Pentru a se putea deosebi de concurenții săi, întreprinzătorul/
antreprenorul ar trebui să identifice și valorifice orice idee sau
caracteristică nouă care ar putea să-i mărească șansele de succes și să-l
avantajeze pe piață.

2.2 Produsul/serviciul de oferit pe piață
Întreprinzătorul/ antreprenorul ar trebui să prezinte în acest capitol, în
mod cât mai relevant, clar, complet și credibil, beneficiile/ avantajele
produsului/ serviciului oferit de el pe piață, dar nu în stil publicitar ci din
perspectiva clientului, a cerințelor, nevoilor și așteptărilor acestuia.
Un întreprinzător/ antreprenor de succes este numai acela care cunoaște,
respectă și satisface, pe cât posibil integral, nevoile, așteptările și cerințele
clienților potențiali. În acest scop, el ar trebui nu numai ca, în prealabil, să
investigheze piața pe care își va plasa produsul/ serviciul (cu privire la
nevoile, preferințele, tradițiile, așteptările, puterea de cumpărare, etc. ale
clienților potențiali dar și eventualii competitori și la legislația și
reglementările aplicabile) ci și să solicite continuu clienților săi reali
reacții/ feedback (de satisfacție/ insatisfacție), după achiziționarea și
utilizarea produsului/ serviciului.
Cunoașterea reacțiilor argumentate de satisfacție/ insatisfacție ale
clienților și acțiunile adecvate stabilite, decise și realizate – în consecință –
de întreprinzător/ antreprenor în scopul îmbunătățirii continue a calității
produsului/ serviciului oferit și al creșterii satisfacției și încrederii clienților
sunt de mare utilitate întrucât determină loialitatea și fidelizarea clienților .
In plus, cu siguranță, cunoașterea și satisfacerea tuturor cerințelor clienților
este o strategie benefică și eficace pentru a depăși sau chiar elimina
eventualii competitori.
Acest capitol include răspunsuri adecvate la următoarele întrebări:
– Ce produs/ serviciu îți propui să realizezi/ distribui/ vinzi?
– Ce beneficii reale (valoare adăugată) aduce produsul/ serviciul tău
clienților/ consumatorilor săi?
– Ce produse/ servicii similare sunt deja oferite de competitori, pe aceeași
piață, ce caracteristici au acestea și cu ce succes se comercializează
ele?
– Ce aduce diferit produsul/ serviciul oferit de tine față de produsele/
serviciile similare oferite de competitori?

2.3 Locația afacerii
Succesul sau eșecul afacerii întreprinzătorului/ antreprenorului depinde
foarte mult uneori de amplasarea sediului/ locația acesteia. Ea ar trebui să
fie apropiată de clienți/ consumatori astfel încât aceștia să poată “simți” că

209 produsul/ serviciul oferit este accesibil și poate fi obținut in siguranță. Se
vor avea în vedere răspunsurile la următoarele intrebări atunci când se
elaborează această secțiune:
– Care sunt nevoile locației dorite? In ce zonă ai prefera să fie situată?
– De cât spațiu (ce suprafață) ai avea nevoie? Ce utilități și dotări/
echipamente vei avea nevoie în acel sediu?
– De ce sunt de dorit zona și clădirea respectivă?
– Este clădirea identificată ușor accesibilă? Se află ea într-o zonă cu
transport in comun? Există suficient spațiu de parcare în apropiere?

3 PLANUL DE MARKETING
De Marketing și Planul de marketing al produsului/ serviciului ce va fi
oferit pe piață depinde în mod esențial însuși succesul afacerii.
Un Plan de marketing de succes se bazează pe buna cunoaștere a
cerințelor, nevoilor, dorintelor și așteptărilor clienților . Identificând în mod
corect și complet acești factori, se poate elabora o strategie de marketing
eficace permițând întreprinzătorului/ antreprenorului să satisfacă nevoile și
așteptările clienților săi.
In acest scop, este necesar să fie identificați și clasificați toți clienții
potențiali ai afacerii preconizate – de exemplu în funcție de vârstă, sex,
venit, nivel educațional, reședință, etc. La început, întreprinzătorul/
antreprenorul se va concentra asupra acelor clienți care au cea mai mare
probabilitate de-a achiziționa produsul/ serviciul ofertat. Pe măsura evoluției
ulterioare a numărului de clienți Planul de marketing se va modifica
adecvat.
La acest capitol se va răspunde la următoarele intrebări :
– Cine sunt clienții tăi? Care este piața vizată?
– Cine sunt competitorii tăi si ce produse/ servicii similare oferă ei? Cu
ce succes ?
– Cum consideri că va evolua piața pe care vei intra? In creștere?- De
ce?, Constantă?- De ce?, In declin? – De ce?
– Cum ar putea fi extinsă piața?
– Cum iți vei obține, menține și crește cota/ segmentul de piață aferent?
– Care va fi politica ta de prețuri/ tarife?
4 PLANUL MANAGERIAL
Managementul afacerii este o responsabilitate dificilă ce trebuie asumată
în mod continuu și eficace de întreprinzător/ antreprenor. Managementul
este o știință dar și o artă care necesită mult mai mult decât simpla dorință și
voință a întreprinzătorului/ antreprenorului de-a deveni manager doar pentru

210 a fi … propriul său șef. Managementul (termen tradus greșit în România,
înainte de 1990, prin <conducere>) este de fapt o știință și o artă care
necesită anumite competențe, dedicație, perseverență, abilitatea managerului
de a lua rapid decizii optime și de-a se “descurca” cât mai bine atât cu
angajații proprii cât și cu autoritățile publice.
Planul managerial , Planul de management financiar și Planul de
marketing ) sunt factori determinanți ai succesului oricărei afaceri.
Pentru realizarea afacerii sale, întreprinzătorul/ antreprenorul are nevoie
de anumite resurse : informații/ cunoștințe ( resurse informaționale ) ; capital
(resurse financiare ), energie (resurse energetice ), mijloace fixe (spații de
producție, birouri, etc.) și echipamente ( resurse materiale ), oameni/
angajați/ salariați ( resurse umane ) – care, practic, reprezintă cea mai
importantă resursă a unei afaceri.
Întreprinzatorul/ antreprenorul devenit manager va descoperi treptat că
angajații săi și echipele acestora au un rol foarte important în buna
funcționare a afacerii sale. Este obligatoriu ca întreprinzătorul/ antreprenorul
devenit manager al firmei sale să afle – despre el însuși și despre fiecare
angajat/ salariat – ce competențe are fiecare și de ce competențe mai are
nevoie, astfel încât să poată angaja alte persoane având competențele/
capabilitățile necesare.
De asemenea, este obligatoriu ca managerul să învețe sau să știe cum se
efectuează managementul resurselor umane. Angajații săi trebuie să fie cât
mai bine integrați în echipele din care fac parte, să fie ținuți la curent cu
toate evenimentele/ evoluțiile din firmă și să fie consultați ori de câte ori
este nevoie…
Managerul nu ar trebui să uite că angajații săi pot avea idei excelente ce
pot determina creșterea segmentului de piață, îmbunătățirea continuă a
produselor/ serviciilor deja oferite conceperea de noi produse/ servicii, etc –
sporind astfel competitivitatea firmei.
Planul managerial ar trebui să conțină răspunsuri la întrebări specifice
ca, de exemplu:
– Cum te va ajuta experiența ta antreprenorială în noua ta afacere?
– Ce puncte slabe ai tu personal și cum ai dori și putea să le compensezi/
estompezi?
– Cine va face parte din echipa ta managerială?
– Care sunt punctele tari si cele slabe ale echipei tale manageriale?
– Care sunt responsabilitățile și autoritățile acestei echipe manageriale?
– Care este necesarul curent de personal al afacerii preconizate?
– Ce planuri ai pentru angajarea si instruirea personalului?
– Ce salarii, beneficii, concedii vei oferi personalului?
– Ce beneficii, dacă vor exista, vei putea obține?

211 5 PLANUL FINANCIAR
Managementul financiar riguros al afacerii este una dintre cele mai
eficace căi pentru ca afacerea să devină rapid și să rămână profitabilă și
solvabilă. In lumea afacerilor, fiecare progres al unei afaceri depinde de
capacitatea și abilitatea întreprinzătorului/ antreprenorului – manager de a-și
gestiona riguros afacerea din punct de vedere financiar, astfel încât aceasta
să fie permanent eficientă. De menționat că, în România, mii de afaceri –
deși inițial aveau un potențial ridicat de succes – au dat și mai dau anual
faliment datorită managementului lor financiar inadecvat.
In calitate de proprietar al propriei sale afaceri, întreprinzătorul/
antreprenorul – manager trebuie să stabilească și să implementeze politici
capabile să asigure îndeplinirea adecvată a tuturor obligațiilor financiare
asumate.
Pentru a-și gestiona în mod optim, de la bun început, toate resursele sale
financiare, întreprinzătorul/ antreprenorul – manager trebuie să-și planifice
un buget realist de venituri și cheltuieli, prin determinarea cât mai apropiată
de realitate a valorilor cheltuielilor necesare atât pentru deschiderea afacerii
(<costurile de start >) cât și pentru păstrarea afacerii (< costurile de
operare>).
Primul pas în direcția elaborării unui Plan financiar adecvat este
reprezentat de stabilirea bugetului de start ce include acele costuri ce ar
trebui asigurate inițial, deci o singură dată.
Acest buget de start ar trebui să acopere următoarele costuri: Personal
(costuri de angajare), Taxe legale și profesionale (impozite și taxe, locale și
centrale), Licențe, certificări și permise, Echipamente, Asigurări,
Aprovizionare, Transporturi, Depozitare – Manipulare, Publicitate –
Promovare, Contabilitate, Utilități (electricitate, apă, gaze naturale,
comunicații electronice, evacuare deșeuri si reziduuri, etc.), Cheltuieli
neprevăzute .
Al doilea pas în direcția elaborării și actualizării Planului financiar este
reprezentat de stabilirea bugetului operațional al firmei, după începerea
afacerii. Acesta va include prioritățile stabilite de management pentru
cheltuirea sumelor disponibile, toate costurile de funcționare/ operare
anticipabile ale firmei precum și modul în care firma este capabilă să le
acopere (prin credite, din veniturile curente sau profiturile realizate, etc.).
Bugetul operațional va include și sumele care vor acoperi cheltuielile
primelor 3-6 luni de funcționare/ operare . Acest buget operațional ar trebui
să acopere următoarele costuri: Personal (costuri de salarizare, premiere,
etc), Asigurări, Chirii, Amortizări – Deprecieri, Reparații, Rambursarea
creditelor (cu dobânzi) , Publicitate – Promovare, Transporturi, Depozitare

212 – Manipulare ,Contabilitate, Datorii – Onorarii, Impozite – Taxe, Utilități
(electricitate, apă, gaze naturale, comunicații electronice, evacuare deșeuri si
reziduuri, etc.), Cheltuieli neprevăzute .
Planul financiar – ca secțiune a Planului de afaceri – ar trebui să includă și
toate creditele necesare (de solicitat), lista cu echipamente și materiale de
aprovizionat, balanța contabilă de venituri și cheltuieli, lista taxelor și
impozitelor de achitat, lista comisioanelor și dobânzilor previzibile,
veniturile estimative reale (cu profiturile și pierderile anticipabile), etc..

6 ANEXELE UNUI PLAN DE AFACERI
– Rezumat (pertinent și concis) al afacerii preconizate
– Documente oficiale – date de identificare ale firmei (certificate de
înregistrare – CIF, CUI, etc.) și ale întreprinzătorului/ antreprenorului

Linkuri utile – PLANUL DE AFACERI
1.www.plandeafaceri.eu
2.www.plandeafacere.ro
3.www.pafaceri.ro

213 Aplicația nr.4 (A4)

CUM RECUNOAȘTEM, EVALUĂM ȘI
PREVENIM SAU CONTRACARĂM
TENTATIVELE DE FRAUDE
ELECTRONICE
UZUALE ÎN ROMÂNIA

A.TEMA ȘI CONȚINUTUL APLICAȚIEI
Având în vedere conceptele, principiile, tehnicile, metodele și
instrumentele prezentate în cadrul Capitolului 3 – Securitatea
informației , fiecare student va analiza cele 20 mesaje email
nesolicitate menționate în continuare și va răspunde – pentru fiecare – la
următoarele 7 întrebări:
I.Prin ce elemente/ detalii vă puteți da seama că este vorba de o
tentativă de fraudă? Cum se numește frauda?

II.În ce constă AMENINȚAREA ?

III.Care este MIZA ei ?

IV.Ce VULNERABILITĂȚI sunt exploatate ?

V.Ce RISCURI identificați ?

VI .Ce MĂSURI DE SECURITATE ați preconiza ?

VII. Care ar fi EFICACITATEA și EFICIENȚA acestora?

Fiecare student va tehnoredacta asistat de calculator un document
electronic pe care-l va trimite prin email, în termenul stabilit, la adresele
email laboratorbsi@gmail.com sau ndragulanescu@gmail.com : Acest
document se salvează doar în format .doc, .pdf sau .docx, sub un titlu
generic care include, în ordine, date privind grupa-anul, numele-
prenumele și acronimul conținutului ,
De exemplu: 433A-POPESCU-Nicolae-A4 .

214
DEFINIȚII (v.Cap.3)

– <RISC> (risk) = posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de-a avea de
înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă
– <AMENINȚARE > (Threat) poate fi:
– o declarație a intenției de-a produce ceva rău, nenorocire, supărare,
pierdere
– posibilitatea de-a cauza un incident nedorit care poate produce ceva
rău unui sistem sau unei organizații
– un act intenționat sau accidental
– <VULNERABILITATE> (Vulnerability) = o slăbiciune, o lipsă, un gol
în securitatea informației unei organizații sau persoane
– <MĂSURĂ DE SECURITATE > (la plural – “Controls” / tradus
<Controale>!)
= orice acțiune efectuată în scopul reducerii riscurilor,
= practică, procedură sau mecanism care reduce riscul
– <EFICACITATE> = raport între rezultatul obținut și rezultatul
așteptat (planificat)
– <EFICIENȚĂ> = raport între efectul obținut și efortul depus (în aceeași
unitate de măsură, de regulă în unități de timp sau monetare )
-<FRAUDĂ> = „săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor
acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție
; sumă sustrasă prin înșelăciune.”

20 MESAJE EMAIL NESOLICITATE

1. DE LA “YAHOO” – 1
Dear Account Owner
Update your Yahoo! Account now by filling in the information below, in order to continue
enjoying Yahoo service as normal.
• Name ……………………………
• Login……………………………..
• Password………………………..
• Birthday………………………….
• Country………………………….
If you are a Yahoo! Account Premium subscriber, your current subscription will be
canceled if you refuse to update your account.
Yahoo! Customer Care Team
Case number: 10417141, Property: Account Verification ; Contact date: …….
–––––––––––––––––––––––––––––––
2. DE LA “YAHOO” – 2

215 Dear User,
Due to the congestion in all our users and removal of all unused Accounts, We would be
shutting down all unused Emails.
You will have to confirm your E-mail by filling out your Login Information below after
clicking the reply button
* Login I.D:…………………………..
* Passcode:……………………………
* Birth date: …………………………..
* Country: ……………………………
* Occupation: ……………………….
Thanks for your attention to this request.
We apologize for any inconveniences.
Thank you Warning Code:VY2E96AAh

3. DE LA “YAHOO” – 3
To ensure that your account information remains accurate and secure we notify you
whenever this information changes.
Due to the congestion in all Yahoo! accounts, Yahoo! will be shutting down some of our
accounts, both premium and free accounts for security reasons. In order to avoid the
deactivation of your account, you will have to confirm your e-mail by filling your Login
Info below after clicking the reply button. We are really sorry for any inconvenience this
might cause you.
CONFIRM YOUR IDENTITY. VERIFY YOUR YAHOO ACCOUNT NOW !!!
Please provide these informations:
• Email Name:……………………………….
user account:……………………………..
password:………………………………….
date of birth:……………………………..
• occupation:………………………………
• country:………………………………….
After you must – have followed the instructions in the sheet, your Yahoo! account will not
be interrupted and will continue as normal. Thank you for your usual co-operation. We
apologize for any inconvenience.
Regards,
Yahoo! Account Services
We are really sorry for any inconvenience this might cause you.
Sincerely,
Yahoo! Account Services Customer Care.

4.DE LA “YAHOO” – 4
From: Yahoo Inc <joaneeschreves@att.net>
To:
Sent: Thursday, November 24, 2011 6:15 PM
Subject: Important Notification
Dear Yahoo Subscriber,
=====================
Virus Notification

216 A DGTFX Virus has been detected in your Yahoo.com folders. Your email account has to
be upgraded to our new Secured DGTFX anti-virus 2011 version to prevent damages to our
web mail log and to your important files. Click your reply tab, Fill the columns below and
send back to us or your email account will be terminated to avoid spread of the virus.
• Email:……………………….
• User name:…………………
• Password:…………………..
• Reconfirm Password:……….
Note that your password will be encrypted with 1024-bit RSA keys for your password
safety.
All sbcglobal.net User Should Reply Now !!!
Failure to do this will immediately render your Web-email address deactivated from our
database.
Thank you for your co-operation.; Warning Code :ID67565434; Yahoo.com Account
Support.
• Copyright ©2011

5. DE LA “FBI” – 1
Attn: Beneficiary,
This is to officially inform you that it has come to our notice and we have thoroughly
investigated with the help of our Intelligence Monitoring Network System that you are
having an illegal transaction with impostors claiming to be Prof. Charles C. Soludo of the
Central Bank Of Nigeria, Mr. Kelvin Williams, Zenith Banks, Mr. Michell Brown From
union bank, kelvin Young of HSBC, Ben of FedEx,Ibrahim Sule,Larry Christopher, puppy
scammers are impostors claiming to be the Federal Bureau Of Investigation.
During our Investigation, we noticed that the reason why you have not received your
payment is because you have not fulfilled your financial obligation given to you in respect
of your Contract / Inheritance payment, and also the wrong people that you have been
dealing with earlier.
Therefore, we have contacted the Federal Ministry Of Finance on your behalf and they have
brought a solution to your problem by coordinating your payment in total US$11million in
an ATM CARD which you can use to
withdraw money from any ATM MACHINE CENTER anywhere in the world with a
maximum of US$3,000 per daily withdrawal.
You now have the lawful right to claim your fund in an ATM CARD. Since the Federal
Bureau of Investigation is involved in this transaction, you have to be rest assured for this is
100% risk free it is our duty to protect the American Citizens. All i want you to do is to
contact the ATM CARD CENTER via email for their requirements to proceed for the
delivery of your ATM card, and it will cost you US$135 only and note that without this
payment your ATM card cannot be delivered to your doorstep.
This is the only payment legally requested of you to do for ATM CARD, to be delivered to
you safely. there is no other payment attached to this after the payment for your delivery
has been confirmed.
After the your payment has been confirmed by the courier company your ATM card will
get to your doorstep within 24hrs, this was the assurance giving to the us by them, and it
was officially signed by the fedex courier manager. And after your package leaves for a
tracking number will be giving to you, where you can track your package in their
website http://fedex.com/ng/

217
6.DE LA “FBI” – 2
CONTACT INFORMATION, ATM PAYMENT CENTER:
NAME: Mr. David Burnet
EMAIL: mrdburnet1515@yahoo.cn
Do contact Mr. David Burnet with your correct details, to avoid mistake during delivery:
FULL NAME:………………………………….
HOME ADDRESS:…………………………….
TELL:………………………………………….
CELL:………………………………………….
CURRENT OCCUPATION:……………………
GENDER/ AGE:……………………………….
So your files would be updated after which he will send the payment information which
you will use in making payment of $135 via (WESTERN UNION TRANSFER) or
(MONEY GRAM TRANSFER) for the procurement of your APPROVAL SLIP after
which the delivery of your ATM CARD will be effected to your designated home address
without any further delay.
Please if you know you cannot be able to afford the US$135 for the shipment of your ATM
card, then do not bother to contact Mr. David Burnet for your ATM card shipment.
Note: Do disregard any email you get from any impostors or offices claiming to be in
possession of your ATM CARD, you are hereby advise only to be in contact with Mr.
David Burnet of the ATM payment center who is the rightful person to deal with in regards
to your ATM CARD PAYMENT and forward any emails you get from impostors to him so
we could act upon and commence investigation.

7.DE LA “SCOTLAND YARD” – 1
Metropolitan Police Service of London (Scotland Yard)
Anti-Terrorist and Monitory Crime Division.
Metropolitan Police Service of London
8-10 Broadway,,Westminster, London, SW1H 0BG.United Kingdom
TEL: +44-7024-075-049 or +44-7039-408-326
Attn: Beneficiary,
This is to Officially inform you that it has come to our notice and we have thoroughly
Investigated with the help of our Intelligence Monitoring Network System that you are
having an illegal Transaction with Impostors claiming to be Prof. Charles C. Soludo of the
Central Bank Of Nigeria, Mr. Patrick Aziza, Mr Frank Nweke, Dr. Philip Mogan, none
officials of Oceanic Bank, Zenith Banks, Barr. Derrick Smith, kelvin Young of HSBC, Ben
of FedEx, Ibrahim Sule, Larry Christopher, Dr. Usman Shamsuddeen, Dr. Philip Mogan,
Paul Adim, Puppy Scammers are impostors claiming to be the Federal Bureau Of
Investigation.
During our Investigation, we noticed that the reason why you have not received your
payment is because you have not fulfilled your Financial Obligation given to you in respect
of your Contract/Inheritance Payment.
Therefore, we have contacted the Federal Ministry Of Finance on your behalf and they have
brought a solution to your problem by coordinating your payment in total
USD$11,000.000.00 in an ATM CARD which you can use to withdraw money from any
ATM MACHINE CENTER anywhere in the world with a maximum of $4000 to $5000

218 United States Dollars daily. You now have the lawful right to claim your funds in an ATM
CARD.
Since the Metropolitan Police Service of London is involved in this transaction, you have to
be rest assured that this is 100% risk free. It is our duty to protect Citizens from various
backgrounds and countries. All I want you to do is to contact the ATM CARD CENTER
via email for their requirements to proceed and procure your Approval Slip on your behalf.
CONTACT INFORMATION
NAME: Mr. Aidan Stewart .EMAIL: aidan_stewart11@yahoo.com.hk ; Telephone:
+2348191711935

8.DE LA “SCOTLAND YARD” – 2
Do contact Mr Aidan Stewart of the ATM PAYMENT CENTER with your details:
FULL NAME:…………………………………..
HOME ADDRESS:……………………………..
TELL:……………………………….; CELL:………………………………….
CURRENT OCCUPATION:………………………………………
BANK NAME:…………………………………….
AGE:…………………..; SEX:……………………
As soon as this information’s have been received, he would inform you of the next step to
take. If you ever have any problems with receiving your monies from the ATM PAYMENT
CENTER, do not hesitate to give us a call here at the Scotland Yard; our direct telephone
number is at the top of this mail. We also advise that you follow only instructions given by
Mr Aidan Stewart.
Below are the tracking numbers of some people who received their cards just like you are
about to.
The tracking numbers of a few that received their cards via UPS(www.ups.com) are as
follows:
JOHNNY ALMANTE ==============1Z2X59394198080570
GARY METZGER ==============1Z2X59394195952759
GLEN PAPANIKAS ==============1Z2X59394198690947
Here is another set people that received their payment through FEDEX
(www.FEDEX.com).
RICHARD AUTRY ============== 869713119185
JOHN MYERS ============== 871363130860
MARK STUBBS ==============871363116168
JOHN ACTON
FOR THE DIRECTOR,
Metropolitan Police Service of London (Scotland Yard)
Note: Do disregard any email you get from any impostors or offices claiming to be in
possession of your ATM CARD, you are hereby advice only to be in contact with Mr.
Aidan Stewart of the ATM CARD CENTER who is the rightful person to deal with in
regards to your ATM CARD PAYMENT and forward any emails you get from impostors
to this office so we could act upon and commence investigation.

9.DE LA “CIA”
Central Intelligence Agency (CIA AGENT Alexander Lewis).
I am CIA Agent Alexander Lewis and am here in Nigeria as an CIA delegate that has been
assigned to investigate this fraudsters who are in the business of swindling innocent people

219 of their hard earned money. Please be informed that during my investigation i got to find
out that there is a huge sum of $15 million that has been assigned in your name and this
fraudsters are busy swindling you without any hope of receiving your fund.
This fraudsters have being acting as FBI AGENTS, COMPENSATION AWARD HOUSE,
BANKS, MINISTRY OF FINANCE, COURIER SERVICE, etc.
Please i will advise you stop any contact with them cause they are all fraudsters, is not the
job of an FBI to investigate money issues involving compensations or winnings of any
kind. And the FBI do not contact people via email or phone calls, they only make
investigation on matters.
NOTE: The only fee you were suppose to pay from the beginning is the sum of $400 meant
for logistics before the transfer of your fund can commence depending on how you want the
transfer made to you.
The transfer can be done in three ways:
1) Through Bank to Bank wire transfer.
2) Through ATM card to be shipped to you through the courier service.
3) As a Bank Draft/ Cheque to be delivered to you also through the courier service.
Get back to me urgently with the details before for urgent transfer of your fund to you
without delay.
FULL NAME:……………………………….
ADDRESS:………………………………….; PHONE NUMBER…………………………
COUNTRY:………………………………; OCCUPATION:………………………………
SEX:……………………; AGE:………………………………….
I shall expect your response as soon as you receive this email.
Best Regard,
CIA Agent Alexander Lewis

10.’EMERGENCY MESSAGE’ – 1
FROM: ……….;TO: ………………;Monday, August 8, 2011 3:31 PM
Message body
Hope you get this on time, Sorry I didn't inform you about my trip to Spain for a Program,
I'm presently in Spain, I am having some difficulties here because i misplaced my wallet on
my way to the hotel where my money and other valuable things were kept.
Presently i have limited access to internet, I will like you to assist me with a loan of (2,500
Euro = 3,500 USD) to sort-out my hotel bills and to get myself back home.
I have spoken to the embassy here but they are not responding to the matter effectively, I
will appreciate whatever you can afford to assist me with,
I'll Refund the money back to you as soon as i return,
Let me know if you can be of any help. I don't have a phone where i can be reached.
Please let me know immediately.
Regards.

11.”EMERGENCY MESSAGE” – 2
Hope all is well with you? I had a trip to the UK yesterday for a conference. I am presently
in Manchester, but I am having some difficulties because I lost my wallet to some robbers
on my way to the hotel. Please let me know if you can be of any help, I don't have any
money with me.
I will be waiting for your reply.

220 Thank you,
ND

12.OFERTA DE IMPRUMUT
Ai nevoie de un împrumut?
ești într-o mizerie financiare, ati incercat bănci și ați fost refuzat,
oferim toate tipurile de împrumut la persoane din întreaga lume în diferite valute, pentru
mai multe informații despre împrumutul nostru sa ne contactati prin e-
mail: smithcoleloanfirm1@gmail.com
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––
13. DE LA UN DONATOR DEZINTERESAT
Dear Friend,
I am Mrs Linda Chan from China, I have been diagnosed with esophageal cancer, my
Doctor told me that I would not last for the next Four months due to the cancer problem.
From all indications the cancer has gotten to a very dangerous stage. When my late husband
was alive we deposited the sum of $1.5Million (USD) dollars in a Bank in Asia
Having known my condition I decided to donate this fund to good person that will utilize
this money the way I am going to instruct herein. I want to you use at least 70% this fund
for orphanages, widows displaced men and women all around the globe more especially in
Haiti/Gaza and take the remaining 30% to take good care of yourself and your family in
your kind efforts
Assure me that you will act accordingly as I Stated herein.
Hoping to receive your response immediately to my private email:lindachan23@163.com
Thanks . Yours Sister Linda Chan
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––
14. DE LA “MINISTERUL INANTELOR PUBLICE” DIN ROMANIA
Dupa ultimele calcule ale activitatii dumneavoastra anuale am stabilit ca va sunt eligibile
pentru primirea unei rambursari a impozitului in conformitate cu sectiunea 501 (c).
Valoarea impozitului returnat este de 473,27 RON.
Va rugam sa ne trimiteti cererea de rambursare a impozitului si sa asteptati 6-9 zile pentru
verificarea datelor introduse.Pentru a accesa formularul de plata va rugam sa va completati
datele aici :
http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=rambursare&pagina=52155
Aceasta notificare a fost trimisa de catre Ministerul Finantelor Publice, Biroul de plati
pentru persoane fizice.
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
Serviciul de Comunicare si Relatii Publice
sef serviciu : Cristian Marin

15. DE LA O „BANCA”
Important: Informatii BRD
Recent am determinat ca login-ul in contul dumneavoastra s-a realizat de pe diferite
computere si au fost incercate o gama larga de parole pentru logare.
Drept urmare contul dumneavoastra a fost blocat.
Pentru a debloca contul va rugam sa va confirmatii datele!:
Apasati link-ul de mai jos pentru a va confirma datele contului.
https://www.brd-net.ro/part/ro/idehom.html

221 Va multumim

16. DE LA O ALTA “BANCA”
Draga Dl Client,
Pentru a debloca contul de ING Home'Bank, trebuie sa dati click pe link-ul de mai jos.
Automat se va deschide o fereastra de browser care va afisa prima pagina a site-ului si va
veti putea autentifica folosind Codul de Utilizator si Codul Digipass.
Click AICI pentru deblocarea contului.
Cu respect, Echipa ING Bank

17. DE LA „OPEC”
OPEC Oficiul de plată -pentru Trafalgar Square, Pall Mall-Est
Londra SW1Y 5BJ, Regatul Unit
Telefon: +447045768060; Ref: BTD/968/2011/AC ; Lot: OAP/2011/0016/OPEC
Dragă Câștigător,
Dorim să vă informăm că adresa ta de email a apărut ca fiind unul dintre norocosii
castigatori in acest an la programul de atribuire OPEC, și aveți, prin urmare, a castigat
pentru tine o sumă în numerar total de nouă sute de mii de euro (€ 900,000.00 euro), in
această categorie (Lot : OAP/2011/0016/OPEC).
Toate adresele de email înscrise pentru această anuale remize au fost introduse la
întâmplare dintr-o bază de date a resurselor Internet folosind Sistemul Sincronizat selecției
aleatorii (SRSS). Pentru a procesa cererea
dumneavoastră și nouă sute de mii de euro a castigat fonduri, trimiteți următoarele
informații la opecaward11@gmail.com
1. Nume complet:……………………..; 2. țară:……………………………..3. lot
Numărul:………………
4. Varsta:…… 5. Telefon / Fax Number:………………..6. Ocupația:…………;7.
Sex:…………
Felicitări pentru tine de la conducerea și personalul FONDUL OPEC pentru Dezvoltare
Internațională.
Noi așteptăm răspunsul dumneavoastră rapid.
Cu stimă,
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––
18. DE LA UN „AVOCAT”
I am Barrister Adam Smith, an attorney at law. I discovered your email (address) and
information through a comprehensive web search on Skype so I decided to contact you. I
know this may sound like a scam, as plenty dubious activities are taking place over the
Internet today, but I assure you that this is authentic.
I can send you my Identification for verification. A deceased client of mine named Mr Peter
Cuadra, who died as a result of a heart-related conditions on the 11 November 2001. His
heart condition was caused due to the death of all the members of his family in the Gulf Air
Flight Crashes in Persian Gulf near Bahrain Aired August 23, 2000 – 2:50 p.m. ET as
reported on http://transcripts.cnn.com/TRANSCRIPTS/0008/23/bn.08.html
I am contacting you to assist in repatriating the money and properties left behind by my
client before they get confiscated or declared unserviceable by the FinanceHouse where
these funds were deposited. Particularly, the finance house where the deceased deposited as
family treasure, a consignment value ($6.500.000) Six million Five Hundred Thousand

222 Dollars last year issued me a 12 months notice to provide the Next of Kin or have the fund
consignment confiscated, and this ultimatum expires by next month.
Since I have been unsuccessful in locating the relatives for over two years now, I seek your
consent to present you as the Next of Kin so that the proceed of this deposit valued at
($6.500.000) Six million Five Hundred Thousand Dollars can be released to you and then
you and I can share the money, 40% for me 40% for you, and the remaining 20% will be
for charity home. All I require is your honest co-operation to enable us see this business
through. I guarantee that this will be executed under a legitimate arrangement that will
protect you from any breach of the law.
As we proceed you will begin to realise that it is risk free, Only I have to instruct you on
what
and what to do at anytime. Please if you are interesting do not fail to reply me back, so that
we can proceed.
Sincerely yours, Mr Adam Smith
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––
19. DE LA ALT “AVOCAT”
Raymond Dossa (Avocat a la cours)
01 BP: 4959 Cotonou, BENIN ; Private Tel: +229-96927658
Attention: Dragulanescu,
Please kindly accept my apology for sending unsolicited mail to you. I believe you are a
highly respected personality, considering the fact that I sourced your profile from a human
resource profile database on your country. Though, I do not know to what extent you are
familiar with events. Well, I am Raymond Dossa, a Solicitor and the Personal Attorney to
Late Mr. Michael Dragulanescu , a national of your country, who was the Director of
(ORYX BENIN SA TERMINAL PETROLIER PORT DE COTONOU) in Benin
Republic West Africa.
On the 25th of December 2003, my client, His wife and their two Children were involved in
the Air-crash in Benin Republic. View the below site for more information.(
http://news.bbc.co.uk/2/hi/africa/3348109.stm). Unfortunately, they all lost their lives in the
event of the crash. Since then I have made several inquiries to your Embassy to locate any
of my client's extended relatives, this has also proved unsuccessful.
After these several unsuccessful attempts, I decided to trace his relatives over the Internet to
locate any member of his family but to no avail, hence I contacted you to assist in
repatriating the money left behind by my client before they get confiscated or declared
unserviceable by the Bank here. These huge deposits were lodged particularly; with the
"BANQUE REGIONALE DE SOLIDARITE-BENIN (BRS)" An affiliate of Commercial
Bank of Africa where the Deceased had an account valued about $17.7 million, (Seventeen
million Seven hundred thousand united states dollars only).
The Bank has issued me a notice to provide the next of kin or have the account confiscated.
Since I have been unsuccessful in locating the relatives for over Five years now, I seek your
consent to present you as the next of kin of the deceased since you have the same last name
with him so that the proceeds of this account valued about $17.7 million can be paid to you
and then the sharing ratio will be 50% for me and 50% for you, I have all the necessary
legal documents that can be used to back up with our claim we will make with the Bank.
All I require is your honest cooperation to enable us seeing this Deal through.
I guarantee that this will be executed under a legitimate arrangement that will protect you
from any breach of the law. And the way we are going to achieve this is that I will need the
following information from you: Your full name, address, age, occupation and Position,
and as well yourt elephone and mobile for communication purpose. l awaits your reply as

223 soon as possible.
Best Regards, Raymond Dossa.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––
20.DE LA O “REVISTĂ ȘTIINȚIFICĂ”
Dear Sir,
Your paper IJVTE-09-029 Chang et al has been accepted and is ready for publication in the
next issue of our Journal.
Kindly endeavour to make payment (if you are yet to do so) to enable us include your
manuscript in the next issue (as nonpayment of the handling fees will prevent its
publication).
Please send us a confirmation e-mail after making payment. Make payment directly into
any of our accounts below: (…)
Please contact us if you have any question.
Thank you very much for publishing with Academic journal and send us an e-mail after
making payment.
Kindly include your manuscript number in all your correspondence with us
Best regards,
Fregene Ama
Account Unit,
Academic Journals,
Email: accounts_acadjourn@yahoo.com
–––––––––––––––––––––––––––––––

224

225 10.AUTO-VERIFICARE

A B
1 Enunțați minim 3 definiții ale
conceptului <informație> și
precizați contextul utilizării,
avantajele și limitele fiecăreia. Enunțați minim 3 definiții ale
conceptului <Information
Science>, traduceți-l și precizați
contextul utilizării, avantajele și
limitele fiecărei definiții ; care sunt
funcția și scopul acestei științe ?
2 Comparați definițiile conceptelor
<transmiterea informației> și
<comunicare> și argumentați
necesitatea studierii Teoriei
transmisiunii informației și a
Științei informației. Definiți conceptele <date>,
<informație> și <cunoștințe>
menționând diferențele specifice
dintre ele precum și modul în care
fiecare dintre acestea se poate
obține ; care este scopul acestor
transformări?
3 Descrieți grafic „modelul
social” al proceselor <ciclului
informației> ; în ce context a
apărut, ce avantaje, limite și
utilitate are ? Descrieți grafic modelul clasic al
proceselor de comunicare și de
transmitere a informației (ca
„model fizic”); în ce context a
apărut, ce avantaje, limite și
utilitate are?
4 Cum se definește și se măsoară
<cantitatea de informație>?
Dați minim 3 exemple de valori
de capacități de stocare ale unor
media cunoscute. Cum se definește și se măsoară
<debitul de informație> (<fluxul
informațional>)? Dați minim 3
exemple de valori de debite ale
unor media cunoscute.
5 Ce este <calitatea
cunoștințelor> ? Definiți minim
3 atribute posibile ale acesteia. Ce este <calitatea informației > ?
Definiți minim 3 atribute/
dimensiuni posibile ale acesteia.
6 Ce este <infometria> și ce
obiect are ea? Dați minim 3
exemple de mărimi –
fundamentale sau derivate –
măsurabile în infometrie. Ce sunt <bibliometria> și
<scientometria> ? Ce obiect are
fiecare?
7 Descrieți grafic procesele
studiate de Știința informației și
relația lor cu cercetarea
științifică și tehnologică. Ce înseamnă <abordarea
interdisciplinară> în Știința
informației? Exemplificați prin
contribuții din cel puțin 5 domenii
științifice .

226 8 Definiți procesul de <construire
a informației> și procesul de
<utilizare a informației> –
fiecare cu scopul său și dați câte
minim 2 exemple de asemenea
procese. Definiți cel puțin 4 forme/ tipuri de
comunicare – fiecare cu barierele/
zgomotele/ filtrele ei posibile ; ce
sunt <contextual> și
<componentele> comunicării?
9 Dați cel puțin 5 exemple de
obstacole posibile în calea
comunicării eficace și câte un
exemplu de mod de soluționare a
fiecărui obstacol exemplificat. Descrieți detaliat cel puțin 3
aplicații ale Științei informației în
învățământ.
10 Descrieți grafic un model intuitiv
al Științei informației . Furnizați
cel puțin 3 argumente pentru
care Știința informației este
considerată a fi știința Societății
informaționale. Descrieți grafic și argumentat un
model intuitiv al Societății
informaționale . Când se poate
considera că o societate dintr-o
anumită țară a evoluat de la
<societatea industrială> la
societatea post-industrială
denumită <societate
informațională> ?

227 11. B I B L I O G R A F I E

ȘTIINȚA ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI
1.DRAGULANESCU, N .G. – Science et techniques de l'information.
Genèse et évolution, Editura AGIR, București, 1999
2.DRAGULANESCU, N.G. – Știința și tehnologiile informației. Geneză și
evoluție, Editura AGIR , București, 2004
3.DRAGULANESCU, N.G. – Information Science and Technology.
Genesis and Evolution, Denbridge Press, New York, 2006
4.DEBONS, A. – Information Science, The Scarecrow Press, Maryland,
USA, 2008
5.LE COADIC, Y.F. – Science de l’information , PUF, Paris, 1994 (ediție
română – în traducere: Știința informării, Ed.Sigma, 2004)
6.DRAGULANESCU, N.G. (și alții) – " Knowledge Map of Information
Science: Implications for the Future of the Field ", Brazilian Journal of
Information Science, Vol.1, No.1, Sao Paolo, Brazilia, 2007

DATE – INFORMAȚIE – INFORMARE – CUNOȘTINȚE
7.ROBINSON, A; SCHROEDER, D. – Ideile nu costă, Ed.Curtea Veche,
2007
8.ERICH, A.,TÂRZIMAN, E. – Informație și document în societatea
cunoașterii, Ed.Biblioteca, 2007
9.TÂRZIMAN, E., AGNES, E. – Informare și documentare în context
tradițional și electronic. Metode specifice de muncă intelectuală , Ed.
Universității București, 2007
10.MUNTEANU,I., IONIȚĂ,V. – Managementul cunoștințelor – Ghid
pentru comunitățile de practicieni, Ed. Cartier,
http://www.viitorul.org/files/Management.pdf ,R.Moldova,2020

COMUNICARE
11.CUILENBURG, J.V., SCHOLTEN, O., NOOMEN, G.V. – Știința
comunicării, Ed.Humanitas, 1998
12.DINU, M – Comunicarea – Ed.ALGOS, 2000
13.NUȚĂ, A. – Abilități de comunicare, Ed.SPER, 2004
14.PRUTIAN, Ș. – Antrenamentul abilităților de comunicare, Ed.Polirom,
2004
15.PRUTIAN, Ș. – Manual de comunicare și negociere în afaceri,
Ed.Polirom, 2000
16.LACOMBE, F. – Rezolvarea dificultăților de comunicare, Ed.Polirom,
2005

228 17.BIRKENBIHL, V. – Antrenamentul comunicării sau arta de-a ne
înțelege, Ed.Gemma Press, 1998
18.PUIU, A. – Teorii și tehnici de comunicare , Ed.Independența
Economică, 2001
19.MANOLESCU, N. – Lectura pe înțelesul tuturor , Ed.Aula, Brașov, 2003
20.ȘERBĂNESCU, A. – Cum se scrie un text , Ed.Polirom, 2007
21.ARONSON, M., SPETNER, B., AMES, C. – Ghidul redactării în relații
publice, AMSTA Publishing,2008
22.PEASE, A, GARNER, A – Limbajul vorbirii – Arta conversației ,
Ed.Polimark, 1994
23.GOTTESMAN, D, MAURO, B. – Cum să vorbești în public folosind
trucurile actorilor, Ed.Antet, 2001
24.FISHER, R., KOPELMAN,E., SCHNEIDER, A.K. – Dincolo de
Machiavelli – Instrumente utile pentru o bună gestionare a conflictelor,
Ed.CODECS, 2003

MANIPULARE – DEZINFORMARE
25.VOLKOFF, V. – Tratat de dezinformare – De la Calul Troian la
Internet, Ed.Antet,
26.CATHALA, H.P. – Epoca dezinformării , Ed.Antet
27.SUN TZU – Arta războiului, Ed.Antet
28.NAZARE-AGA, I. – Manipulatorii sunt printre noi , Ed.Niculescu, 1997
29.JOULE, R.V., BEAUVOIS, J.L. – Tratat de manipulare – Strategii
recomandate celor onești dar mai ales celorlalți…, Ed.Antet
30.MUCCHIELLI, A. – Arta de-a influența – Analiza tehnicilor de
manipulare , Ed.Polirom, 2002
31.CARDON, A. – Jocurile manipulării, Ed.CODECS, 2002
32.RADU-GENG, L., CIUPERCĂ, C. – Manipularea gîndirii și
comportamentului , Ed.SPER, 2001
33.RAQUIN, B. – Nu te lăsa manipulat – Pentru a trăi liber, Ed.Cosmos,
2005
34.STAN, S.C. – Manipularea prin presă , Ed.Humanitas,2004
35.DE LABARTHETE, A.M. – Manipularea în relațiile publice , Ed.Antet
36.PETIT, F. – Manipularea în angajări , Ed.Antet
37.JOHNSON, R. – Manipularea subalternilor , Ed.Antet
38.JOHNSON, R. – Manipularea prin telefon, Ed.Antet
39.LUCRON, X. – Manipularea prin corespondență , Ed.Antet
40.BERTHOD, D., PLOT,A. – Manipularea prin scris, Ed.Antet
41.GRISHAM, G, LEE, S. – Manipularea prin idei , Ed.Antet
42.GRISHAM, G, LEE, S. – Manipularea în afaceri, Ed.Antet
43.GRISHAM, G, LEE, S. – Manipularea timpului pierdut, Ed.Antet

229
APLICAȚII ALE ȘTIINȚEI INFORMAȚIEI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT/
EDUCAȚIE ȘI CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
44.TÂRZIMAN, E. – Informația și formarea universitară, Ed.Tehnică,
2003
45.SIMONET, R, SIMONET, J. – Cum să iei notițe în mod inteligent, Ed.
Rentrop & Straton, 2000
46.BRUNSING, A. – Antrenamentul memoriei – Cum să învățăm mai ușor
și să memorăm mai sigur, Ed.All,2009
47.MUREȘAN, P. – Învățarea eficientă și rapidă, Ed.Ceres, București,
1990
48.NEACȘU, I. – Metode și tehnici de învățare eficientă, Ed.Militară,
București, 1990
49.ECO, U. – Cum se face o teză de licență. Disciplinele umaniste.
Ed.Pontica, București, 2000
50.BRĂTIANU, C., VASILACHE, S. – Elaborarea, redactarea și
susținerea lucrărilor de licență și de masterat, Ed.Universitară, 2008
51.CHELCEA, S. – Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de
doctorat, un articol științific în domeniul științelor socio-umane . Editura
Comunicare.ro, București, 2005
52.RĂDULESCU, Șt.M. – Metodologia cercetării științifice – Elaborarea
lucrărilor de Licență, Masterat, Doctorat, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 2011 .
53.BOGATHY Z., SULEA, C. – Manual de tehnici și abilități academice ,
Ed. Universității de Vest, 2008
54.PACHEF, R.C. – Evaluarea în învățămîntul superior – Ed. Didactică și
Pedagogică, 2008
55.DRAGULANESCU, N.G. – Introducere la documentarea în electronică
– Ed. Institutul Politehnic din București, 1987

CALITATEA TEXTELOR, SUNETELOR ȘI IMAGINILOR
56.DRAGULANESCU, N.G. – " Web Sites Quality Evaluation: Criteria
and Tools ",
International Information and Library Review’s, no.34, Elsevier Science
Ltd., UK, 2002
57.BĂLUȚĂ, S.J., PEARSICĂ,T., FLOREA,T. – Calitatea imaginii, de la
definire concept la aplicații, Ed.Matrix Rom, 2008
58.HARMAN, D. – Ghid de fotografie digitală , Ed.Polirom, 2008

230 59.BALLOU, G. – A Sound Engineers Guide to Audio Test and
Measurement, Focal Press, USA, 2019

FILME DOCUMENTARE
F1. OMUL POTOPULUI (3 min)

F2. DATA VS. INFORMATION
https://www.youtube.com/watch?v=bitUrAmXTnI (2 min)
https://www.youtube.com/watch?v=SNMkEZJbin8 (24 min)
F3. DATA – INFORMATION – KNOWLEDGE – WISDOM (DIKW)
https://www.youtube.com/watch?v=DGTRcWmnDCY (6 min)
https://www.youtube.com/watch?v=sIjSY05JE9Q (3 min)
https://www.youtube.com/watch?v=QsP5WGv0aQc (2 min)
https://www.youtube.com/watch?v=nLdw725hsRc (46 min)
F4. CITATE DESPRE CUNOASTERE (5 min)
http://www.youtube.com/watch?v=hyPzy7TmIWI ,
F5. WHAT IS THE MEANING OF TERM „INFORMATION SCIENCE”? ( 2
min) – https://www.youtube.com/watch?v=aazHhC5tYY4
F6. WHAT IS INFORMATION SCIENCE –
https://www.youtube.com/watch?v=C_HzUyyVseI (2 min)
https://www.youtube.com/watch?v=3EtPW9aU1U0 (2 min)
F7. LA SCIENCE DE L’INFORMATION (4 min)

F8. ECOLE DES INGENIEURS EN SCIENCES DE L’INFORMATION

F9. LA NAISSANCE DE LA THEORIE DE L’INFORMATION

F10. INFORMATION SCIENCE AND ENGINEERING (4 min)

F11. MAJOR OPPORTUNITIES IN INFORMATION SCIENCE (4 min)

F12. WHAT IS AN INFORMATION SYSTEM? (3 min)
https://www.youtube.com/watch?v=Qujsd4vkqFI (3 min)
https://www.youtube.com/watch?v=yXYKzF-zTlk (8 min)
F13. THE FIVE COMPONENTS OF AN INFORMATION SYSTEM (8 min)

F14. INTRODUCTION TO INFORMATION SYSTEMS (4 min)

231 F15. INFORMATION SYSTEMS (IS), INFORMATION TECHNOLOGY (IT)
AND COMPUTER SYSTEMS (CS) – WHAT IS THE DIFFERENCE? (9
min)
https://www.youtube.com/watch?v=KDw4fqmG_gs
F16. WHAT IS INFORMATION – REALITY AS INFORMATION (32 min) –

F17. INFORMATION THEORY – CLAUDE SHANNON – ENTROPY (24
min)

F18. L’ENTROPIE EN THEORIE DE L’INFORMATION (16 min)

F19. INFORMATION ENTROPY (7 min)

F20. INTRODUCTION TO INFORMATION THEORY (62 min)

F21. ENTROPY AND DATA COMPRESSION (52 min)

F22. WHAT IS INFORMATION SECURITY? – THE DUHS OF SECURITY
(13 min) http://www.youtube.com/watch?v=UPs5JCg910E ,
F23. CYBER SECURITY SKILLS EMPLOYERS WANT (14 min)-
https://www.youtube.com/watch?v=vvh1H795Vj0
F24. DIGITAL JUNKIE – INFORMATION OVERLOAD (3 min) –

F25. TOP 10 JOBS IN INFORMATION TECHNOLOGY (10 min) –

F26. CAREER PATHS IN INFORMATION TECHNOLOGY (18 min) –

F27.INFORMATION TECHNOLOGY CAREER PATHWAYS (7 min) –
https://www.youtube.com/watch?v=IPjsYU2RELE –
F28. IT CAREER PATH GUIDELINE (9 min)
https://www.youtube.com/watch?v=seIg8Ji85nA –
F29. CAREERS IN COMPUTER SCIENCE (6 min)
https://www.youtube.com/watch?v=0eYbNYvZZoc –
F30. INFORMATION SEEKING, VISUALIZATION AND DECISION-
MAKING (52 min) –

810D54
F31. INFORMATION TECHNOLOGY INDUSTRY ( 10 min) –

F32. WHAT IS INFORMATION LITERACY (8 min) –
http://www.youtube.com/watch?v=yeopJX5jJV8 ,

232 F33. INFORMATION OVERLOAD (5 min) –

F34.DISINFORMATION (3 min)
http://www.youtube.com/watch?v=OhWU6lL4fBA –
F35. MANIPULAREA INFORMATIEI SI A COMPORTAMENTULUI PE
INTERNET
https://www.youtube.com/watch?v=YwofQ_ZDISs (p.I – 53 min)
https://www.youtube.com/watch?v=3oP-9u1MPz0 (p.II – 53 min)
https://www.youtube.com/watch?v=8tJu51DeNV0 (p.III – 54 min)
F36.STIINTA SI CUNOASTERE – REALITATEA SI MODELELE
INFORMATIONALE
https://www.youtube.com/watch?v=hGhJSYKV438 (p.I – 52 min.)
https://www.youtube.com/watch?v=zzMN3OZ7nJw&t=29s (p.II – 57 min.)
F37. INFORMATION SOCIETY VS KNOWLEDGE SOCIETY (34 min) –
https://www.youtube.com/watch?v=k5b42rx_9Og –
F38. EXEMPLU DE COMUNICARE INEFICIENTĂ (1 min.)

233