Brevetul de Inventie
CUPRINSUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ
Abrevieri…………………………………………………………………………………………………4
Introducere………………………………………………………………………………………………5
SECȚIUNEA I CONSIDERAȚII PRELIMINARE PRIVIND NOȚIUNEA
DE BREVET DE INVENȚIE
§ 1.1 Noțiune, scurt istoric și subiecte ale brevetului de invenție………………….8
§ 1.2 Izvorul dreptului brevetului……………………………………………..….13
§ 1.3 Natura dreptului conferit de brevet…………………………………….……19
§ 1.4 Elemente de drept comparat………………………………………………….20
SECȚIUNEA a II-a NECESITATEA PROTECȚIEI INVENȚIEI
§ 2.1 Importanța economică a brevetului de invenție………………………….….26
§ 2.2 Caracterul facultativ al protecției prin brevet a invențiilor………………….29
SECȚIUNEA a III-a TITLUL DE PROTECȚIE A INVENȚIILOR
§ 3.1 Brevetul de invenție ca titlu de protecție a invențiilor………………………..32
§ 3.2 Funcțiile brevetului de invenție……………………………..……………….34
§ 3.3 Caracteristici și tipuri de brevete de invenție…………………………………………..35
§ 3.4 Natura juridică a brevetului de invenție…………………………..…………37
§ 3.5 Natura juridică a dreptului conferit de brevetul de invenție…………………39
SECȚIUNEA a IV-a BREVETABILITATEA INVENȚIILOR
§ 4.1 Invenția – concept și importanță…………………………………………….43
§ 4.2 Categorii de invenții brevetabile…………………………………………….45
§ 4.2.1 Produsul…………………………………………………………….45
§ 4.2.2. Procedeul………………………………………………………..….47
§ 4.3 Invenții pentru care nu se acordă brevet……………………………………..47
§ 4.3.1 Excepții de la brevetabilitate………………………………………..48
§ 4.4 Condiții de brevetabilitate ale invenției……………………………………..48
SECȚIUNEA V-a PROCEDURA DE BREVETARE A INVENȚIILOR
§ 5.1 Conținutul cererii de brevet………………………………………………….50
§ 5.2 Examinarea preliminară a cererii de brevet……………………………….…..51
§ 5.3 Prioritățile recunoscute………………………………………………………51
§ 5.4 Publicarea cererii de brevet…………………………………………………..52
§ 5.5 Examinarea de fond a cererii brevetului……………….…………………….52
§ 5.6 Eliberarea brevetului de invenție…………………………………………….53
SECȚIUNEA a VI-a APĂRAREA DREPTURILOR PRIVIND INVENȚIILE
§ 6.1 Atribuțiile OSIM…………………………………………………………………………………55
§ 6.2 Mijloace administrative pentru protecția drepturilor privind invențiile……….59
§ 6.3 Apărarea drepturilor inventatorilor și ale titlurilor de brevete prin mijloace de drept penal………………………………………………………………………………………………….60
§ 6.4 Apărarea drepturilor inventatorilor și ale titularilor de brevete prin mijloace de drept civil……………………………………………………………………………………………….60
SECȚIUNEA a VII-a PIERDEREA, STINGEREA ȘI ANULAREA DREPTURILOR ASUPRA BREVETULUI DE INVENȚIE
§ 7.1 Decăderea titularului de drepturi pentru neplata taxei de menținere a brevetului…………………………………………………………………………..62
§ 7.2 Renunțarea titularului la brevetul de invenție……………………………….63
§ 7.3 Anularea brevetului de invenție………………………………………………64
SECȚIUNEA a VIII-a Studiu de caz: ERORI COMUNE ÎN OBȚINEREA
BREVETULUI
§ 8.1 Erori comune în faza preliminară depunerii cererii…………………………66
§ 8.2 Erori comune în faza de pregătire a documentației cererii……………….….66
§ 8.3 Erori comune în faza de depunere și de examinare a cererii………………………67
§ 8.4 Erori comune în faza de acordare și post acordare a brevetului…………..…67
§ 8.5 Soluțiile la erori…………………………………………………………………………………..68
§ 8.6 Studiu de caz- Brevetul A…………………………………………………………………….68
§ 8.7 Studiu de caz- Brevetul B……………………………………………………………………..69
§ 8.8 Studiu de caz- Brevetul C……………………………………………………………………69
Concluzii……………………………………………………………………………………………………71
Bibliografie………………………………………………………………………………………………..74
ABREVIERI:
alin. – aliniat;
art. – articol;
OEB – Oficiul European de Brevete;
PCT – Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor;
BOPI – Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală;
OSIM – Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci;
OMC – Organizația Mondială a Comerțului;
C.S.J. – Curtea Supremă de Justiție;
C. civ. – Codul civil;
C. proc. civ. – Codul de procedură civilă;
C. pen. – Codul penal;
C. pr. pen. – Codul de procedură penală;
dec. – decizie;
dec. civ. – decizie civilă;
ed. – editură;
hot. jud. – hotărâre judecătorească;
nr. – număr;
p. – pagina;
s. civ. – secția civilă;
vol. – volumul.
INTRODUCERE
Prezenta lucrare de licență prezintă sub diferite aspecte metodologia specifică modului de brevetare a unei invenții.
Suportul teoretic al licenței se constituie din lucrări variate, relevante pentru o abordare a fenomenelor analizate; astfel, pentru fundamentarea conceptelor de bază utilizate în lucrare am făcut recurs la câteva lucrări care reflectă activitatea supusă analizei și la actele legislative care reglementează domeniul.
Actualitatea temei alese.
Dintre toate valorile sociale, omul reprezintă valoarea cea mai de preț și tocmai de aceea legea penală îl apără atât în ceea ce privește existența sa fizică și atributele fundamentale ale personalității sale, cât și în ceea ce privește toate celelalte drepturi și interese ce-i sunt recunoscute. Viața ca însușire biologică a individului constituie atributul sintetic și fundamental fără de care nu ar putea exista nici una dintre celelalte însușiri ale persoanei; ea reprezintă valoarea cea mai de preț a individului, condiția supremă a existenței și afirmării rolului său în cadrul grupului social. Societatea de asemenea, nu poate fi concepută decât prin existența unor oameni, ceea ce semnifică următorul aspect: viața indivizilor devine o condiție supremă a existenței societății însăși. Fără respectarea vieții nu este posibilă nici colectivitatea, nici conviețuirea socială.
Dacă la nivelul anului 2016 vorbim din ce în ce mai mult despre conceptul de inovare, despre invenții ca motor al creșterii economice a societății, trebuie să precizez că încă din antichitate în lucrările filosofilor greci și romani se regăsește ideea că progresul societății se realizează prin cercetare și experimentare, iar în cadrul organizațiilor profesionale, secretele meseriei erau păstrate în familie și transmise din generație în generație. Pornind de la această formă de protecție a invențiilor, evoluția pe parcursul timpului a conceptului de monopol și recunoașterea unui titlu de proprietate, brevetul de invenție este reliefată pe plan internațional, precum și cu referire la țara noastră.
Dacă prin legile ce guvernează brevetul de invenție se urmărește protecția invențiilor și apărarea drepturilor exclusive rezultate din monopolul asupra brevetului, sistemul de autorizare implică emiterea de avize științifice cu privire la evaluarea calității, siguranței și eficacității medicamentelor de uz uman sau veterinar, respectiv a produselor de protecție a plantelor, cu scopul de a asigura îngrijirea sănătații populației.
Natura juridică a drepturilor rezultate din brevetul de invenție a făcut obiectul a numeroase teze și discuții în literatura de specialitate. Caracteristicile lor principale sunt caracteristicile recunoscute al dreptului de proprietate, totuși, limitarea în timp și cea teritorială le diferențiază de acestea din urmă.
În prezenta lucrare de licență am subliniat rolul brevetului de invenție care este un titlu de proprietate exclusivă a titularului sau, obținut prin procedura de depunere și examinare a unei cereri, de către autoritatea competentă.
Obiectul prezentei lucrări de licență este acela de a prezenta o parte din tot ceea ce s-a scris despre brevetul de invenție, pe baza analizei literaturii de specialitate.
Structura și volumul lucrării de licență: lucrarea este structurată în nouă secțiuni, prefațate de introducere. Concluziile și recomandările sunt prezentate într-un capitol separat. Lucrarea mai conține la final lista cu referințe bibliografice.
În Introducere se fundamentează actualitatea temei, se precizează obiectivul, suportul său metodologic și se indică structura lucrării de licență.
În secțiunea I intitulată Considerații preliminare privind noțiunea de brevet de invenție își propune clarificarea unor aspecte conceptuale specifice referitoare la noțiune, istoric, subiecte și izvoare, cu deplasarea accentului pe natura dreptului conferit de brevet și elemente de drept comparat.
În secțiunea II intitulată Necesitatea protecției invenției am evidențiat importanța economică a brevetului de invenție și caracterul facultativ al protecției prin brevet a invențiilor.
În secțiunea III Titlul de protecție a invențiilor am analizat funcțiile și caracteristicile brevetulului de invenție privindu-l ca titlu de protecție a invențiilor, pentru ca în final să evidențiez natura juridică a brevetului de invenție și natura juridică a dreptului conferit de brevetul de invenție.
În secțiunea IV Brevetabilitatea invențiilor am prezentat conceptul și importanța invenției, precum și categoriile de invenții brevetabile (produsul, procedeul, etc.) și cele pentru care nu se acordă brevet.
În secțiunea V am prezentat succint procedura de brevetare a invențiilor.
În secțiunea VI am enumerat atribuțiile OSIM și am evidențiat o serie de mijloace de drept civil și drept penal de apărare a drepturilor inventatorilor și ale titlurilor de protecție.
În secțiunea VII am prezentat o serie de aspecte care mi s-au părut relevante din literatura de specialitate privind pierderea, stingerea și anularea drepturilor asupra brevetului de invenție.
În secțiunea VIII mi-am propus să tratez o serie de aspecte specifice practice pe care le-am constatat în urma studierii literaturii de specialitate și care se referă la erorile comune apărute în diferite faze de obținere a unui brevet de invenție, având drept scop optimizarea costurilor.
În finalul lucrării am încercat să evidențiez câteva concluzii referitoare la aspectele analizate pe parcursul prezentei lucrări de licență.
SECȚIUNEA I
CONSIDERAȚII PRELIMINARE PRIVIND
NOȚIUNEA DE BREVET DE INVENȚIE
§ 1.1 Noțiune, scurt istoric și subiecte ale brevetului de invenție
§ 1.1.1 Noțiune
În acest capitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să tratez o serie de aspecte preliminare pe care le consider edificatoare privind noțiunea de brevet de invenție. În acest sens, brevetul de invenție este definit de Legea nr.344/2005 ca fiind un titlu de protecție care poate fi obținut pentru orice invenție, în toate domeniile tehnologice, cu condiția să fie nouă, să implice o activitate inventivă și să fie susceptibilă de aplicare industrială. Totodată, Legea nr.83/2014 privind invențiile de serviciu aduce modificări substanțiale asupra Legii nr.64/1991 privind brevetele de invenție. Principalele modificări vizează mecanismul de alocare al drepturilor de proprietate intelectuală asupra invențiilor de serviciu.
Drepturile asupra unei invenții sunt recunoscute și apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenție de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în condițiile prevăzute de lege. Sunt de asemenea, recunoscute și apărate drepturile decurgând din brevetul european, conform legii. Brevetul de invenție este acel ”act juridic oficial acordat de un organ competent în temeiul legii, pe teritoriul unui anumit stat și pentru o anumită perioadă de timp, care conferă titularului său dreptul exclusiv de exploatare sau indirect dreptul de a interzice terților să fabrice, să utilizeze, să vândă, să importe sau să dețină invenția în vederea comercializării, fără consimțământul său”. Brevetul de invenție protejează „creația care este rezultatul unei activități inventive este nouă prin raportare la stadiul tehnicii mondiale și este susceptibilă de a fi aplicată industrial”.
§ 1.1.2 Scurt istoric
Brevetul de invenție în sensul contemporan al sintagmei a fost introdus în anul 1474 în Veneția când s-a prevăzut că dispozitivele nou inventate trebuie să fie comunicate Republicii pentru ca inventatorul să dobândească dreptul de a interzice altora folosirea tehnicii sale. În evoluția istoriei brevetelor se remarcă trei perioade importante. Prima este perioada privilegiilor, situată între secolul al XV-lea și secolul al XVIII-lea, în cursul căreia suveranul acorda monopolul de exploatare doar dacă i se părea oportun. Era un sistem condus de conceptul de utilitate și cel de favoritism. Cea de-a doua este perioada brevetelor naționale (1790–1883), în cursul căreia inventatorii aveau dreptul de a solicita obținerea unui brevet de invenție și acordarea acestuia depindea de factori obiectivi. Invențiile erau însă protejate numai pe teritoriul unde se eliberase brevetul. Cea de-a treia perioadă – perioada internaționalizării brevetelor de invenție a început în anul 1883 și continuă până în prezent.
Perioada privilegiilor
Privilegiile erau acele instrumente prin care un suveran putea acorda un drept special unei persoane. Privilegiile puteau consta în diverse drepturi precum: eliberarea de sub regulile breslei, scutirea de taxe, acordarea de pământ, acordarea cetățeniei sau a unor titluri nobiliare. Primele privilegii acordate pentru invenții nu făceau distincție între inventator și persoana care introducea în țară o tehnică necunoscută până în acel moment. Prima lege în domeniul privilegiilor a fost adoptată de Republica Venețiană în anul 1474 când s-au stabilit principii pe baza cărora s-a dezvoltat sistemul brevetelor de invenție, precum: importanța invențiilor pentru stat, recunoașterea unor drepturi exclusive ale primului inventator pentru o perioadă de timp, sancționarea încălcării drepturilor inventatorului. În Anglia secolului al XII-lea Coroana acorda privilegii persoanelor care înființau noi ramuri de industrie bazate pe importul de tehnologie. Persoana care introducea noua tehnică în industrie beneficia de un drept exclusiv de a o folosi pentru o perioadă de timp suficient de îndelungată spre a o implementa și spre a-i instrui și pe alții să o folosească. Această practică a dat naștere multor abuzuri iar în urma protestelor Parlamentului, Coroana a hotărât ca acordarea de brevete să facă obiectul hotărârilor judecătorești. În anul 1623 Anglia sub domnia regelui James I a adoptat Statutul Monopolurilor prin care se declara că brevetele pot fi acordate numai pentru ”proiecte de noi invenții”. Mai târziu, în timpul domniei reginei Anne, avocații Curții au stabilit că o descriere scrisă a inventiei trebuie depusă pentru obținerea brevetului. Începând cu anul 1760, numărul brevetelor acordate de Anglia crește rapid datorită revoluției industriale. În țările în care revoluția industrială a început mai târziu, numărul brevetelor a rămas modest. Ca exemplu, cazul Franței unde piedicile puse în calea libertății producției și comerțului precum și rezultatele slabe obținute de deținătorii brevetelor de invenție l-au determinat pe monarh să decidă că beneficiarii privilegiilor își vor pierde toate drepturile dacă nu nu își pun invenția în practică în decurs de un an.
b) Perioada brevetelor naționale
Statele Unite ale Americii (în anul 1790) și Franța (în anul 1791) au adoptat legi privind brevetele de invenții care se bazau pe ideea acordării acestora oricărui inventator, dacă erau îndeplinite anumite condiții obiective. Legea franceză menționa că: ”Orice descoperire sau invenție nouă în orice domeniu industrial este proprietatea autorului ei; în consecință, legea îi garantează autorului întreaga și totala posesiune asupra invenției sale în condițiile și pentru durata prevăzute de lege”. Totuși, aceste reglementări au conținut și norme naționaliste. Astfel, conform legii nord-americane, brevetele se puteau acorda numai cetățenilor Statelor Unite ale Americii. În Franța, persoana care introducea procedee provenite dintr-o altă țară beneficia de un tratament echivalent cu acela de care se bucura inventatorul efectiv; pe de altă parte, un inventator care obținea un brevet pentru invenția sa în afara statului francez după ce anterior obținuse brevetul francez, pierdea dreptul de a beneficia de brevetul obținut în străinătate. Ca urmare a extinderii revoluției industriale în lume, numărul brevetelor de invenție a crescut vertignos. Astfel au apărut și îmbunătățiri calitative. Importatorii de tehnică au început să fie tratați diferențiat față de inventatori. Străinii puteau obține brevete autohtone însă brevetarea unei invenții pe teritoriul mai multor țări era destul de rar întâlnită fiindcă această necesitate nu apăruse încă și din cauza complexității procedurilor.
Perioada internaționalizării
La Paris un congres internațional a început să schițeze o soluție pentru protecția internațională a proprietății industriale. Organizarea unei conferințe diplomatice a condus la semnarea la 20 martie 1883 a Convenției care a avut ca urmare înființarea Uniunii pentru Protecția Proprietății Industriale. De la această dată începe perioada internaționalizării proprietății industriale și a sistemului de brevetare. În anul 1967 în cadrul Conferinței Diplomatice de la Stockholm s-a încheiat acordul pentru înființarea Organizației Mondiale a Proprietății Industriale și sunt prevăzute uniunile pentru proprietate industrială și pentru drept de autor ca structuri permanente.
Subiectele dreptului brevetului
Conform legii române a brevetelor de invenție, subiecte ale dreptului de brevet sunt: inventatorul, succesorul său în drepturi, unitatea angajatoare și unitatea care a comandat o cercetare. Aceste două din urmă sunt reglementate în legislațiile europene printr-o lege specială: cea a invențiilor de serviciu și se preconizează că se vor reglementa în viitorul apropiat și în România invențiile de serviciu cu statut de lege specială.
Inventatorul este autorul invenției, persoana din a cărei activitate creativă se naște invenția. Inventator poate fi numai o persoană fizică sau un grup de persoane fizice precum o echipă de cercetatori. O persoană juridică nu poate fi inventator însă poate dobândi dreptul la brevet în calitate de succesor în drepturi al inventatorului. În cazul în care invenția este urmarea contribuției mai multor inventatori, fiecare din aceștia are calitatea de coautor al invenției iar dreptul la brevet le aparține în comun. Literatura juridică română cere îndeplinirea a două condiții pentru existența coautoratului: o activitate comună a inventatorilor care are drept rezultat invenția și caracterul creator al contribuției fiecăruia dintre autori. Astfel, persoanele care au acordat ajutor tehnic sau autorul unei descoperiri științifice pe care se bazează invenția, nu pot fi considerați coautori. Coautoratul poate fi voluntar sau forțat. Coautoratul voluntar presupune o înțelegere dintre coautori marcată prin declarația inventatorilor, pe când coautoratul forțat se stabilește de instanța de judecată la cererea părții interesate. Doi autori ai aceeași invenții nu sunt coautori în cazul în care au creat invențiile independent unul de celalalt. Este așa-numitul caz al invențiilor simulate. Fiecare dintre ei deține un drept propriu la brevet însă acesta va fi obținut de primul dintre ei care depune cerere de brevetare. Prin acordarea brevetului primului solicitant, cel de-al doilea pierde dreptul său la brevet. Neacordarea brevetului primului solicitant, de exemplu, prin retragerea cererii sau respingerea acesteia, nu stinge dreptul la brevet al celui de-al doilea inventator.
Succesorul în drepturi al inventatorului. Dobânditorul invenției prin transmitere intervivos sau pe cale de moarte este denumit ”succesor în drepturi al inventatorului”. Lui îi sunt conferite drepturi patrimoniale provenind din invenție și la dreptul de a depune cererea de obținere a brevetului de invenție. Inventatorul poate înstrăina dreptul său la brevet și nu dreptul său nepatrimonial de autor al invenției. Înstrăinarea dreptului la brevet se poate face fie prin înscris, fie prin înțelegeri tacite. Înțelegerile contractuale de înstrăinare a dreptului la brevet trebuie să respecte principiul libertății contractuale. Inventatorul minor cu vârsta mai mică de 14 ani și inventatorul pus sub interdicție, pot încheia astfel de înțelegeri numai prin reprezentantul lor legal.
§ 1.2 Izvorul dreptului brevetului
Referitor la brevetul de invenție trebuie să menționez reglementările interne și convențiile și tratatele internaționale. În România, Constituția garantează și ocrotește proprietatea privată și stipulează că tratatele internaționale ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. Dintre actele normative care reglementează materia brevetelor de invenție în ceea ce privește legea națională, consider că cele mai importante sunt:
– Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenție republicată, în temeiul legii nr.28/2007;
– Hotărârea Guvernului României nr.547 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.64/1991 republicată privind brevetele de invenție;
– Legea nr.383/1999 pentru aprobarea O.G. nr.41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale și regimul de utilizare a acestora;
– Legea nr.611/2002 privind aderarea României la Convenția Brevetului European adoptată la München la 5 octombrie 1973;
– Legea nr.93/1998 privind protecția tranzitorie a brevetelor de invenție.
Primele reglementări internaționale în materia proprietății industriale au fost adoptate prin Convenția de la Paris din anul 1883 care a suferit ulterior mai multe revizuiri succesive, ultima fiind cea de la Stockholm din anul 1967.
Convenției de la Paris i s-au adăugat numeroase reglementări internaționale și regionale, emise de organisme specializate sau cu vocație generală. Dintre tratatele în domeniul invențiilor pot menționa:
– Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor cunoscut sub acronimul PCT;
– Tratatul de la Strasbourg privind clasificarea internațională;
– Tratatul dreptului brevetului cunoscut sub acronimul PLT;
– Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț, cunoscut sub acronimul TRIPS;
– Convenția privind eliberarea brevetelor europene (Convenția Brevetului European).
România este parte în toate aceste convenții și tratate, iar Convenția de la Paris reprezintă unul din pilonii de baza ai armonizării internaționale; prevederile Convenției au fost preluate în mod esențial în literă și în spirit în legislațiile de brevete, inclusiv cea română. Dintre prevederile cele mai importante aplicabile și brevetelor de invenție pot menționa: dreptul de prioritate unionistă; dreptul resortisanților unioniști la tratamentul național consacrat în articolele 2 și 3, și cunoscut sub denumirea tratamentul național; principiul independenței brevetelor. Criticată sau contestată, Uniunea de la Paris continuă să reziste în condiții istorice și sociale deosebite, atât în fața exploziei tehnicii, a extinderii și diversificării activităților umane, cât și a profundelor transformări politice și sociale.
Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor (Tratatul PCT) a reprezentat un nou instrument juridic creat în sensul art.19 al Convenției de la Paris și a oferit pentru prima dată posibilitatea și avantajul ca printr-o singură cerere internațională pentru o invenție, să poată fi deschisă calea obținerii de titluri de protecție a invențiilor în mai multe țări. Tratatul a intrat în faza sa operațională la 1 iunie 1978, când a fost depusă prima cerere internațională și a fost ratificat de România prin Decretul nr.81/1979. În linii generale, tratatul prevede depunerea la oficiul receptor stabilit a unei cereri internaționale constând din formularul de solicitare completat, o descriere, una sau mai multe revendicări, unul sau mai multe desene, dacă este cazul și un rezumat al invenției. Cererea este supusă unei cercetări internaționale, potrivit art.15 din Tratat, efectuarea acestei activități constând în principiu în stabilirea stadiului relevant al tehnicii pentru invenția care face obiectul cererii, pe baza revendicărilor și ținând seama de descriere și după caz de desenele ce o însoțesc. Concluziile cercetării internaționale se materializează într-un raport de cercetare internațională, ISR. Conform art.21.1 și 2 din Tratat, Biroul Internațional OMPI procedează la publicarea cererilor internaționale, la scurt timp după expirarea termenului de 18 luni, calculat de la data priorității cererii, și deci înainte de examinarea de fond a acesteia. Urmare publicării, cererea internațională intră în stadiul tehnicii mondiale luat în considerare la determinarea noutății invențiilor. Întinderea efectelor publicării internaționale cade integral sub incidența reglementărilor naționale în materie. Intrarea cererii internaționale în faza națională se face imediat după scurgerea unei termen de 30 de luni de la data de prioritate. Faza națională constă în efectuarea procedurii de eliberare a brevetelor de către oficiile de brevete ale statelor desemnate și se declanșează la momentul în care solicitantul este deja edificat asupra valorii tehnice și economice a invenției sale și poate aprecia oportunitatea protecției acesteia prin brevet.
Acordul TRIPS reprezintă în prezent baza sistemului internațional al proprietății intelectuale în general și al dreptului brevetului în particular și face parte din acordurile multilaterale ale Organizației Mondiale a Comerțului. Dintre prevederile specifice brevetului, articolul 27.1 consfințește faptul că un brevet de invenție poate fi acordat pentru orice invenție, de produs sau de procedeu, din toate domeniile tehnologiei, care îndeplinește condițiile de noutate, activitate inventivă și este susceptibilă de aplicare industrială. În privința dreptului material conferit de brevet potrivit articolului 28, în cazul în care este protejat un produs, titularul unui brevet se poate opune ca terții neautorizați de el să fabrice, să ofere spre vânzare, să vândă sau importe în aceste scopuri produsul în cauză. Dacă obiectul invenției este un procedeu, brevetul conferă titularului prerogativa de a împiedica terții neautorizați, să utilizeze acel procedeu, dar și să utilizeze, să ofere spre vânzare, să vândă ori să importe în aceste scopuri produsul obținut în mod direct prin acel procedeu. Acordul TRIPS aduce o armonizare (prin prevederea în cadrul articolului 33 a unei durate minime a brevetului de 20 de ani) calculată de la data de depozit, durata brevetului nefiind armonizată pe plan mondial înainte de intrarea în vigoare a acordului.
Cunoscută și sub denumirea de Convenția privind acordarea brevetelor Europene (sau Convenția de la München privind brevetul European), Convenția Brevetului European a reprezentat succesul unui proiect al unei Europe a brevetelor, care a avut ca scop instituirea unei proceduri unice europene de eliberare a brevetelor, fundamentată pe un drept material uniform în statele contractante. Convenția Brevetului European a reușit ca cel puțin pe plan european să realizeze depunerea, examinarea condițiilor de fond și acordarea unui brevet de invenție de către un organism instituit în acest scop, Oficiul European de Brevete. Unul din avantajele importante ale protecției juridice conferite de brevetul european constă în caracterul său unitar (statuat prin reglementarea unitară condițiilor de brevetabilitate și de unitate a invenției), a întinderii protecției conferite de brevet, a duratei uniforme a acestora, precum și a condițiilor de nulitate a acestuia, potrivit articolului 138. Efectul național al brevetului european a condus în timp la un intens proces de armonizare a legislației naționale de brevete a statelor contractante, cu principiile Convenției (așa cum s-a întâmplat și cu legislația română, premergător, dar și după aderarea României la Convenție în martie 2003).
Parte integrantă din Convenția Brevetului European potrivit art.164, constituie Regulamentul de aplicare și cele cinci “Protocoale” adoptate odată cu semnarea acesteia la 5 octombrie 1973, care aduc clarificări de natură procedurală sau doctrinară privind unele prevederi ale Convenției. Acestea din urmă au produs și produc efecte în dezvoltarea politicii europene privind brevetele de invenție și nu în ultimul rând, și asupra legilor naționale.
Dreptul material al brevetului european este reglementat în Partea a II-a a Convenției în capitole separate privind brevetabilitatea invențiilor, persoanele îndreptățite să solicite și să obțină brevetul european, efectele brevetului și ale cererii de brevet european și instituția cererii de brevet ca obiect de proprietate.
În ceea ce privește brevetabilitatea, articolul 52 enunță condițiile acordării brevetului european: ”brevetele europene se acordă pentru orice invenție, din orice domeniu tehnologic, cu condiția ca ea să fie nouă, să implice o activitate inventivă și să fie susceptibilă de aplicare industrială”, dispoziție care detașează condițiile de brevetabilitate a invenției și care se regăsesc în majoritatea legislațiilor de brevete din Europa, inclusiv în România: noutatea, activitatea inventică și susceptibilitatea de aplicare industrială a invenției.
Referitor la efectele brevetului european acordat, Convenția Brevetului European nu instituie un drept comunitar european, dar supune brevetul european unui regim juridic dublu care determină și efectele sale: condițiile de brevetabilitate și întinderea protecției sunt determinate de Convenție, în timp ce drepturile și obligațiile titularului, precum și sancțiunile acestora – sunt determinate de legislația națională. Trebuie de asemenea subliniat și faptul că brevetul european nu devine în statele desemnate un brevet național, ci rămâne un brevet european care produce efectele unui brevet național, acestea fiind diferite, în funcție de reglementările fiecărui stat. Însă, în funcție de legislația națională, pentru a produce efecte, brevetul european trebuie de regulă, să fie “validat” în țara respectivă, membră a Convenției. Conform legislației naționale române, un brevet european care desemnează România produce efecte pe teritoriul țării după depunerea la OSIM a traducerii integrale în limba română a brevetului și achitarea taxei de publicare.
Așadar, în ceea ce privește izvoarele dreptului comunitar, relevant este dreptul derivat în care se disting actele obligatorii Regulamentul, Directiva. Importanța extraordinară o are însă jurisprudența care se referă la deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene și ale Tribunalului de Primă Instanță. Jurisprudența are la bază principiile generale de drept comunitar. După aderarea la Uniunea Europeană, Regulamentele au și în România aplicabilitate generală, fiind obligatorii în toate elementele lor, adică pentru totalitatea dispozițiilor pe care le conțin.
§ 1.3 Natura dreptului conferit de brevet
Dreptul la brevetul de invenție aparține inventatorului sau succesorului său în drepturi, dar sunt exceptate de la această prevedere:
-invențiile realizate de salariați în exercitarea unui contract de muncă care prevede o misiune inventivă încredințată în mod explicit, care corespunde cu funcțiile sale; inventatorul beneficiază de o remunerație suplimentară stabilită prin contract. Dreptul la brevet aparține entității producătoare.
-invențiile rezultate dintr-un contract de cercetare, în lipsa unei clauze contrare; dreptul la brevetul de invenție aparține entității care a comandat cercetarea, inventatorul având dreptul la o remunerație suplimentară stabilită prin act adițional la contract.
Apărarea drepturilor privind invențiile este reglementată în capitolul VI (art. 51-67) din legea nr.64/1991republicată.
Potrivit legii, drepturile inventatorilor și titularilor de brevet sunt apărate prin mijloace de drept administrativ, de drept civil și de drept penal, iar în funcție de natura organului competent să soluționeze litigiul, mijloacele de apărare sunt administrative și judiciare. Mijloacele administrative fiind contestația și revocarea, iar cele judiciare îmbracă forma acțiunii în justiție, care poate fi civilă sau penală.
§ 1.4 Elemente de drept comparat
În acest capitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să tratez o serie de aspecte de drept comparat pe care le consider edificatoare privind brevetul de invenție și procedura de brevetare în Franța, Germania și Marea Britanie.
Elemente de drept francez în procedura de brevetare
Normele legale care stabilesc regulile de desfășurare a procedurii de brevetare în sistemul de drept francez sunt: Legea nr.597/1992 privind codul proprietății intelectuale, cu modificările ulterioare; Decretul nr.385/1995 privind regulamentul de aplicare a codului proprietății intelectuale. În Franța, implementarea normelor privind brevetul de invenție este în sarcina Institutului Național de Proprietate Industrială. Sistemul francez nu permite spre deosebire de cel român și de cel aplicabil la nivel european formularea unei opoziții la înregistrarea brevetului, nici înainte, nici după acordarea acestuia. Singura posibilitate de intervenție a terților constă în dreptul de a formula observații scrise referitoare la caracterul brevetabil sau nu, al invenției. Aceste observații urmează a fi comunicate titularului cererii de acordare a brevetului care are la dispoziție trei luni de la comunicare pentru a formula un răspuns la aceste observații ori a-și adapta cererea. Este permisă însă, atacarea oricărei hotărâri privind acordarea, refuzul acordării, prelungirea titlurilor de proprietate industrială. Acțiunile care contestă hotărârile luate de Directorul General al Institutului Național de Proprietate Industrială sunt de competența Curților de Apel cu atribuții în materie de proprietate intelectuală. Calea de atac trebuie formulată de persoana interesată în termen de o lună de la comunicarea hotărârii, pentru persoanele cu domiciliul în Franța, și în termen de două luni pentru persoanele cu domiciliul în străinătate, iar acțiunea are un efect suspensiv. Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel se poate formula recurs în fața Curții de Casație. Legea franceză stabilește o procedură de repunere în termen pentru persoana care solicită un brevet și care nu a respectat termenele stabilite de lege în acest sens. Această persoană va trebui să formuleze o cerere adresată Directorului General al Institutului Național de Proprietate Industrială într-o perioadă de două luni de la apariția motivului care a generat imposibilitatea respectării termenului. În aceeași perioadă de timp va trebui să fie îndeplinit actul neefectuat în termen. Formularea cererii de repunere în termen este posibilă în cel mult un an de la expirarea sa. Hotărârea luată în această materie poate fi atacată la Curtea de Apel. Validitatea unui brevet emis în condițiile legii franceze poate fi contestată prin introducerea unei acțiuni în fața instanțelor de drept comun, ulterior momentului acordării brevetului. Au calitate procesuală activă în această materie atât persoanele care apreciază că un brevet nu a fost acordat în condiții legitime, cât și procurorul care poate acționa din oficiu. Revocarea brevetului poate fi parțială sau totală și are efect retroactiv. O dispoziție legală interesantă care se regăsește și în legislațiile altor state europene, este aceea care permite unei persoane care face dovada că lucrează la o invenție și care are temerea că ar putea încălca un brevet deja acordat să solicite emiterea unei hotărâri judecătorești care să stabilească dacă există într-adevăr o astfel de încălcare. Deși obiectivul urmărit prin instituirea unei asemenea prevederi este acela de a evita apariția neînțelegerilor, declarația instanței nu exclude un litigiu ulterior pentru încălcarea sau nulitatea brevetului.
Elemente de drept german în procedura de brevetare
Dispozițiile legale de drept german sunt următoarele: Legea din 21 iunie 1976 privind Convenția Europeană asupra unificării unor aspecte de drept substanțial privind brevetarea invențiilor din 27 noiembrie 1963, Tratatul de cooperare în materia brevetelor din 19 iunie 1970 și Convenția privind acordarea brevetului euroepean din 5 octombrie 1973, modificată prin Legea din 12 martie 2004 privind revizuirea Legii desenelor industriale; Legea consolidată a brevetelor, publicată la 16 decembrie 1980 și modificată prin Legea din 21 iunie 2006 care modifică Regulamentul privind procedura de opoziție la acordarea brevetului și Legea privind costurile în materie de brevete); în baza acestora orice persoană poate formula o cerere de opoziție la acordarea brevetului în termen de trei luni de la data publicării acordării acestuia; așadar, este vorba despre o opoziție ulterioară acordării brevetului. Motivele pentru care poate fi formulată o astfel de cerere sunt limitativ prevăzute de lege și vor fi expuse în detaliu în cuprinsul cererii formulate. Rolul central în procedura acordării brevetelor îi aparține Oficiului German pentru Brevete și Mărci, iar asupra cererilor de opoziție se pronunță Departamentul Brevete (format din trei membri cu pregătire tehnică și un membru cu pregătire juridică, pentru situațiile care pun probleme deosebite de drept). Hotărârea de soluționare a cererii de acordare a brevetului poate fi atacată cu apel în termen de o lună de la comunicare. Cererea de apel se depune la Oficiului German pentru Brevete și Mărci, iar motivarea apelului nu este o condiție obligatorie. În cazul admiterii apelului, autoritatea emitentă își va rectifica hotărârea. În caz contrar, cererea de apel va fi trimisă instanței federale competente în termen de o lună. Tribunalul Federal pentru Brevete este o instanță independentă și autonomă, destinată soluționăării apelurilor formulate împotriva hotărârilor emise de Secția Examinare sau Departamentul Brevete din cadrul Oficiului German pentru Brevete și Mărci. De asemenea, tribunalul se pronunță asupra acțiunilor în declararea nulității unui brevet. Hotărârile luate de Tribunalul Federal pentru Brevete pot fi atacate la rândul lor, la Curtea Supremă Federală în termen de o lună, cu condiția ca această modalitate de atac să fie expres menționată în hotărârea emisă de tribunal. Ca și în cazul dreptului francez este permisă repunerea în termen a părții care din motive neimputabile nu a respectat un termen legal. Hotărârea luată asupra repunerii în termen nu este susceptibilă de nicio cale de atac. Acțiunea pentru anularea unui brevet poate fi introdusă de orice persoană, însă numai pentru cazurile expres prevăzute de lege, acțiunea fiind imprescriptibilă. Competența de primă instanță în această materie aparține Tribunalului Federal pentru Brevete, iar hotărârile acestuia sunt atacabile în fața Curții Supreme Federale în termen de o lună de la comunicare, atât pentru chestiuni de drept, cât și pentru chestiuni de fapt.
Procedura de brevetare în Marea Britanie
Beneficiind de o îndelungată tradiție și, implicit de o bogată jurisprudență în materia proprietății intelectuale, Marea Britanie se remarcă în ceea ce privește domeniul brevetelor de invenție printr-o legislația specifică: Actul privind brevetele de invenție din anul 1977; Regulamentul de brevetare din anul 1995, modificat și completat; Regulamentul privind taxele în materia brevetelor din anul 1998, cu modificările ulterioare, stabilind o procedură complexă menită să răspundă celor mai diverse situații ivite în practică. Entitatea care instrumentează această procedură este Biroul de Proprietate Intelectuală al Regatului Unit care, pe lângă atribuția de acordare de brevete, îndeplinește și rolul unei instanțe inclusiv în ceea ce privește cererile de opoziție formulate în legătură cu brevetele. Opoziția nu este posibilă decât ulterior acordării unui brevet. Înaintea acestui moment, terții pot înainta însă, observații privind caracterul brevetabil al unei invenții. Formularea acestor observații nu conferă, însă, terților interesați calitatea de parte la procedura de acordare a brevetului, așa cum se întâmplă de exemplu, în sistemul european continental. Cât privește contestarea validității unui brevet acordat în condițiile legii britanice, aceasta poate avea loc fie în fața Biroului de Proprietate Intelectuală al Regatului Unit, în temeiul prerogativelor sale de instanță judecătorească, fie în fața instanței de drept comun competentă. Cererea de revocare a brevetului poate fi formulată de orice persoană, inclusiv din oficiu, de către reprezentantul Biroului de Proprietate Intelectuală în cazul în care invenției brevetate îi lipsește caracterul de noutate (ca urmare a existenței unui brevet anterior, având același obiect). Acesta din urmă are atribuții și în ceea ce privește cererile referitoare la încălcarea brevetelor. Având însă puteri limitate în comparație cu instanțele de drept comun, el își poate declina competența în favoarea acestora. Hotărârile luate de Biroul de Proprietate Intelectuală al Regatului Unit pot fi atacate în fața instanței de drept comun în termen de 28 de zile de la emitere.
Din analiza comparativă a celor trei sisteme de drept evocate în acest subcapitol al prezentei lucrări de licență se desprind două idei esențiale. Prima este aceea că sistemul european instituit de Convenție a fost elaborat de o asemenea manieră încât să fie în echilibru cu normele naționale, asigurând astfel receptivitatea destinatarilor Convenției. Cea de-a doua constă în observația că, în ciuda nuanțelor generate nu numai de viziunea legiuitorului, ci și de contextul creat de sistemul juridic și forma de organizare statală a fiecărei țări, există o serie de principii general valabile pentru procedura de acordare a brevetelor, dintre care pot menționa cu titlu de exemplu: accesul persoanelor interesate la căile de atac în fiecare moment procesual important, enumerarea limitativă a cazurilor de anulare a unui brevet de invenție, instituirea unor entități/organisme independente, care să se ocupe de cererile formulate în legătură cu brevetele de invenție și posibilitatea controlului judiciar al hotărârilor pronunțate de acestea.
SECȚIUNEA II
NECESITATEA PROTECȚIEI INVENȚIEI
§ 2.1 Importanța economică a brevetului de invenție
În acest capitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să tratez o serie de aspecte generale pe care le consider edificatoare privind necesitatea protecției invenției.
Astfel, din studiul bibliografiei de specialitate pot afirma că a analiza importanța economică a brevetului de invenție presupune în primul rând existența unui cadru juridic menit să asigure protecția creației tehnice prin brevet de invenție, fapt care ar trebui să contribuie la dezvoltarea potențialului creativ. Legea română privind brevetele de invenție asigură un nivel de protecție similar celui existent în statele membre ale Organizației Europene de Brevete.
Deoarece în țara noastră a existat o preocupare mai restrânsă pentru literatura de specialitate în domeniul brevetului de invenție în condițiile în care, până la trecerea la economia de piață nici instanțele nu au fost confruntate cu soluționarea unor cauze pe drepturi născute din brevetul de invenție, nu mi-am propus să evidențiez o serie de aspecte legate de interpretarea articolelor regulamentelor comunitare și a efectului drepturilor pe care acestea le instituie.
La nivelul anului 2016 în România, litigiile privind brevetul de invenție incită spiritele, lasă loc interpretărilor și dezbaterilor între specialiștii din Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și instanțe sau avocați, evidențiând în fond importanța economică pe care o joacă acest titlu de protecție.
Pentru aceasta trebuie să fac un salt în trecut și să menționez faptul că în România, cercetarea-dezvoltarea (C&D) a fost prima victimă a tranziției și cea mai afectată: producția a scăzut brusc, investițiile au scăzut mai rapid decât producția, iar cheltuielile pentru C&D au scăzut și mai rapid decât au făcut-o investițiile. Contextul tranziției a făcut ca activitatea creativă și, implicit, procesul de inovare să scadă după anul 1989 în mod substanțial. Cu toată scăderea pronunțată a numărului de cereri de brevet, înregistrate în România după anul 1989 de solicitanți români, creatorii români s-au impus permanent în fața comunității științifice și tehnice internaționale.
În ultimii ani singurul mod vital de a asigura dezvoltarea economică și de a crea premise pentru creșterea competitivității industriei naționale este de a aplica modelul de dezvoltare bazat pe inovare, în care elementul strategic central trebuie să fie sistemul de știință și tehnologie autohton. Neimplementarea unei strategii naționale de inovare tehnologică în perioada imediat următoare poate să conducă la scoaterea noastră din circuitul schimburilor internaționale și la transformarea României numai într-o piață de desfacere; prosperitatea națională și standardul individual de viață ridicat care trebuie realizate în Societatea Informațională –Societatea Cunoașterii sunt direct legate de aplicarea eficientă a tehnologiei ceea ce presupune valorificarea rezultatelor activității creative. Există numeroase tehnologii și metode de aplicare a acestor rezultate. Conducerile economice din alte țări înțeleg tot mai bine legătura care există între inovare, tehnologie, productivitate și bunăstare și crearea noii economii bazate pe cunoaștere, legătură care se stabilește fără a lua în considerare diferențele culturale și este aplicabilă atât statelor dezvoltate din punct de vedere industrial, cât și statelor în curs de dezvoltare.
Pentru aceasta trebuie să se țină seama de cadrul social-politic constituit la nivel european și mondial care încurajează procesul inovării și aplicarea tehnologiei pe care le asimilează cu bunăstarea social-economică. O asemenea înțelegere a rolului tehnologiei în dezvoltare ar deveni însă critică dacă tehnologia ar fi chemată să soluționeze toate problemele sociale, politice și de mediu cu care se confruntă națiunile din întreaga lume.
La nivelul anului 2016 procesul de inovare este singura speranță pentru asigurarea vitezei accelerate a schimbărilor tehnologice în procesele productive impuse de schimbările sociale și economice care au loc în întreaga lume. Un obiectiv al restructurării agenților economici aflați în tranziția caracteristică țărilor din Europa Centrală și de Est, în procesul inovării, este orientarea ingineriei întreprinderilor către tipul de inovare treptată, pas cu pas, care se realizează la cererea pieței, inovare promovată de companiile din SUA, Japonia, precum și de corporațiile multinaționale europene.
Cadrul social-politic constituit la nivel european și mondial încurajează procesul inovării și aplicarea tehnologiei pe care le asimilează cu bunăstarea social-economică. Activele intangibile joacă un rol din ce în ce mai mare în evaluarea companiilor. Între SUA, Europa și Japonia există și în domeniul inovării, o competiție în plină desfășurare.
Brevetele de invenții suscită un interes din ce în ce mai larg în mediul economic occidental. Destinate, inițial să asigure protecția comercială și de paternitate a invențiilor, brevetele – prin forma de document-brevet pus în circuitul informațional public –dobândesc progresiv rolul de vehicul de informare tehnologică. Astfel, în prezent se dezvoltă numeroase baze de date specializate, capabile să ofere centrelor de cercetare (deopotrivă publice și private) o posibilitate suplimentară de a urmări evoluția tehnologică în domeniul specific și de a studia mai bine concurența. Considerat un indicator științific și tehnologic important, numărul și valoarea brevetelor atașate unei persoane sau colectivități (științifice, dar și economice) reprezintă un indicator economic cuprins în analiza și gestiunea structurii financiare a companiei.
Stocul actual de brevete este estimat la circa 4 milioane, repartizat după cum urmează: 40% în Europa (din care 32% în Europa occidentală și 8% în Europa centrală și estică); 40% în America de Nord și de Sud (din care 30% în SUA): 18% în zona Asiei și Pacificului (din care 15% în Japonia). Din alt unghi de comparație, se remarcă un grav dezechilibru între Nord și Sud, circa 85% din stocul de brevete fiind localizat în zona O.C.D.E.
În concluzie, pot afirma că pentru ca procesul inovării să devină o realitate și în țara noastră, guvernul Românie ar trebui să stimuleze activitatea de C&D și să joace un rol important în dezvoltarea și susținerea științei naționale și a ingineriei.
§ 2.2 Caracterul facultativ al protecției prin brevet a invențiilor
Rezultatul activității de creație cu caracter industrial poate fi protejat prn brevet sau prin secret; inventatorul sau succesorul în drepturi a acestuia au facultatea și nu obligația de a-și proteja invențiile prin brevet. Aceștia pot opta pentru protecția unei realizări tehnice prin secret, dar o astfel de protecție este mai puțin eficientă decât protecția prin brevet. Aceasta nu a împiedicat totuși, compania Coca-Cola să păstreze secretul faimoasei băuturi mai mult de un secol.
Există însă situații în care protecția prin secret nu este posibilă; este cazul produselor farmaceutice, pentru care producătorii au obligația de a face cunoscută compoziția, dar și a altor produse pentru care s-a instituit obligația de furnizare a unor informații complete în scopul protejării consumatorilor.
Dreptul exclusiv de exploatare aparține persoanei care a depus cea dintâi o ceerere de brevet. Neînregistrarea cererii de brevet creează pericolul depunerii unei cereri de înregistrare pentru aceeași invenție de către o altă persoană, iar primul inventator nu-și va mai putea apăra creația sa.
Neprotejarea invențiilor prin brevet creează următoarele dezavantaje:
– posibilitatea divulgării voluntare sau involuntare a invenției;
– perimarea în tot, sau în parte a invenției;
– realizarea și brevetarea invenției de către o altă persoană;
– imposibilitatea apărării invenției prin mijloace specifice și, în principal prin acțiuni de contrafacere, acțiune pe care a are la îndemână numai titularul brevetului;
-imposibilitate avalorificării eficiente a invenției în țară și în străinătate, cu toate avantajele materiale pe care o astfel de exploatare le procură.
Un sistem de proprietate intelectuală eficient și echitabil poate fi de ajutor tuturor țărilor în exploatarea potențialului de proprietate intelectuală, care este un instrument puternic de dezvoltare economică și de progres social și cultural. Acest sistem contribuie la instaurarea unui echilibru între interesele inovatorului și interesul public, asigurând un mediu propice creativității și invenției, în beneficiul tuturor.
În concluzie, în lumina celor expuse în acest subcapitol al prezentei lucrări de licență pot afirma că protecția drepturilor inventatorilor este importantă pentru următoarele motive:
– prin acordarea brevetelor de invenții este stimulată realizarea de invenții, existând posibilitatea recompensării inventatorului și a celor care îl sprijină. Din acest punct de vedere se încurajează alocarea de eforturi si de capital privat în domeniul cercetării și al dezvoltării tehnologice;
– sistemul brevetelor de invenție stimulează investiția de capital adițional necesară pentru aplicarea invenției;
– prin acordarea protecției se încurajează dezvăluirea cât mai rapidă a inovațiilor tehnologice, care în alte condiții ar putea fi păstrate secrete;
– sistemul brevetelor de invenție stimulează schimbul de produse, servicii și informații tehnologice peste granițele naționale.
SECȚIUNEA III
TITLUL DE PROTECȚIE A INVENȚIILOR
§ 3.1. Brevetul de invenție ca titlu de protecție a invențiilor
În acest capitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să prezint o parte din ceea ce s-a scris referitor la titlul de protecție a invențiilor pornind de la faptul că în domeniul proprietății industriale, România este integrată în circuitul internațional prin tratatele la care este parte. Proprietatea industrială este reprezentată prin brevetul de invenție care conferă dreptul exclusiv asupra unei invenții, care poate fi un produs sau un procedeu ce oferă un nou mod de a face ceva sau aduce o nouă soluție tehnică pentru rezolvarea unei probleme. Brevetul garantează titularului protecția invenției care este acordată pentru o perioadă limitată, care poate fi în general de 20 de ani.
Protecția prin brevet înseamnă că invenția nu poate fi realizată, utilizată, distribuită sau vândută fără consimțământul titularului de brevet. Drepturile care decurg dintr-un brevet pot fi apărate în mod normal prin introducerea unei acțiuni în fața unui tribunal care, în cea mai mare parte a sistemelor, are autoritatea de a face să înceteze orice încălcare a drepturilor ce decurg din brevet. În același timp, tribunalul poate și să declare nul un brevet contestat de un terț.
Titularul unui brevet are dreptul de a decide cine poate și cine nu poate să folosească invenția brevetată pe durata protecției și poate pe baza unei licențe să permită terților să utilizeze invenția pe baza unor condiții convenite de comun acord. El poate de asemenea, să vândă dreptul asupra invenției unui terț, care devine în felul acesta, titularul brevetului. La expirarea brevetului, protecția ia sfârșit și invenția intră în domeniul public, adică titularul pierde drepturile exclusive asupra invenției și aceasta poate fi exploatată liber, din punct de vedere comercial, de către terți.
Toți titularii de brevete sunt obligați în schimbul protecției brevetului, să facă publice informații despre invențiile lor, în scopul îmbogățirii fondului de cunoștințe tehnice din întreaga lume, acest lucru încurajând creativitatea și inovația.
Astfel, nu numai că brevetul îi oferă protecție titularului invenției, dar furnizează și informații prețioase și constituie o sursă de inspirație pentru viitoarele generații de cercetători și inventatori.
Pentru a beneficia de protecție prin brevet, o invenție trebuie să îndeplinească în general următoarele condiții: trebuie să aibă utilitate practică, să prezinte un element de noutate, adică o caracteristică nouă, care să nu facă parte din fondul cunoștințelor existente în domeniul tehnic. Acest fond al cunoștințelor existente se numește „stadiul tehnicii”. Invenția trebuie să implice și o activitate inventivă, adică să nu fie evidentă pentru o persoană cu un nivel de cunoștințe medii în domeniul tehnic respectiv, în fine, obiectul său trebuie să fie „brevetabil” conform legii. În multe țări, teoriile științifice, metodele matematice, speciile de plante sau animale, descoperiri de substanțe naturale, metodele comerciale sau metodele de tratament (prin opoziție cu produsele medicale) sunt excluse de la protecția prin brevet.
§ 3.2. Funcțiile brevetului de invenție
Referitor la aceste acespecte pot afirma că brevetele au o funcție stimulatoare, căci ele oferă indivizilor atât recunoașterea creativității lor, cât și recompense materiale pentru invențiile care se pot comercializa. Ele încurajează astfel inovația, datorită căreia calitatea vieții oamenilor se îmbunătățește în mod constant. Un brevet de invenție reprezintă în primul rând un titlu de protecție care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare asupra obiectului invenției brevetate. În același timp documentele de brevet publicate (cererile de brevet de invenție sau brevetele de invenție) servesc ca surse de informare tehnică datorită faptului că inventatorul este obligat să dezvăluie invenția sa pentru a se bucura de protecție prin brevet de invenție, titlu care îi conferă un drept exclusiv de exploatare.
Brevetul de invenție îndeplinește două funcții: una internă și alta externă.
Funcția internă asigură protecția proprietății industriale prin interzicerea folosirii invenției de către terți, prerogativă care conferă deținătorului brevetului posibilitatea de a investi în exploatarea invenției, de a obține pe cale civilă sau penală despagubiri în caz de încălcare a drepturilor sale.
Existența brevetului permite documentarea științifică cu generarea progresului tehnic și economic.
Funcția externă realizează protecția comerțului internațional și a cooperării economice internaționale prin obținerea de brevete în mai multe state, funcție care facilitează comercializarea produselor realizate în baza invențiilor brevetate și transferul de tehnologie.
Prin funcțiile sale brevetul permite stabilirea noutății invenției, asigură prioritatea științifică și contribuie la respectarea ordinii juridice.
Trebuie să menționez faptul că în afara acestor funcții de bază, sistemul economic concurențial bazat pe practici care să nu îngrădească libertatea comerțului, cu respectarea însa a unor principii privind apărarea drepturilor de proprietate, în special în domeniul proprietății industriale, a făcut ca strategia unei firme în domeniul brevetelor de invenție, să aibă la bază următoarele funcții:
a) de protecție;
b) de informare;
c) de motivație- aceasta pentru a crea salariaților proprii certitudinea că eforturile lor intelectuale sunt utile firmei și au efecte economice;
d) de reputație – constă în imaginea pe care firma o dobândește pe piață sau în domeniul tehnic în care își desfășoară activitatea;
e) financiară- brevetele pot constitui o sursă suplimentară de venituri pentru firmă, de pildă prin acordarea de licențe;
f) ofensivă- sau de atac pentru a împiedica și a descuraja concurența în domeniul de activitate al firmei, al activității de marketing care include promovarea produselor pe piață, etc.;
g) defensivă- de apărare pentru a contraataca pe cei care aduc atingeri dreptului exclusiv al titularului de brevet.
§ 3.3 Caracteristici și tipuri de brevete de invenție
Aria protecției proprietății industriale cuprinde și brevetele de invenție, desenele și modelele industriale. Brevetul fiind un acord între patentator (inventator) și stat care este reprezentat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, îi conferă proprietarului drepturi exclusive asupra unei invenții pentru o anumită perioadă de timp care în România (și în majoritatea statelor) este de 20 ani. Acest drept exclusiv este obținut în urma prezentării în cel mai mic detaliu a invenției către public.
În acest context diferitele tipuri de invenții ce pot fi brevetate includ:
– instrumente;
– aparate;
– produse;
– metode;
– procese;
– produse rezultate din procese.
Astfel, din studiul bibliografiei de specialitate reiese că tipurile de brevete sunt:
– brevetul obținut național prin directa depunere la OSIM, a cererii de brevet, obținut în baza Legii nr.64/1991. Validitatea acestui brevet este de 20 de ani începând cu data depozitului național de la OSIM;
– brevetul european extins în România obținut în baza Acordului între Guvernul Român și EPO, înainte de a deveni România un membru al EPO; perioada de valabilitate a acestui brevet este de 20 de ani, începând cu data depozitului la Oficiul European de Brevete – Munchen, DE;
– brevet european valabil în România obținut pe baza Convenției brevetului european la care România a luat parte începând cu 01.03.2003; valabilitatea acestor brevete este de 20 de ani, începând cu depozitului la Oficiul European de Brevete, Munchen, DE;
– brevet de invenție cu protecție tranzitorie obținut pe baza Legii nr.93/1998, perioada de valabilitate a acestor brevete este de maximum 20 ani, începând cu data depunerii brevetului de referință, ale căror efecte au fost recunoscute în România.
Așadar, în categoria brevetelor includem: brevetele, cererile de brevete, modelele de utilitate, cererile de înregistrare a modelelor de utilitate, desenele, topografia semiconductoarelor, certificatele de protecție suplimentară pentru produsele medicamentoase sau pentru alte produse pentru care se pot obține astfel de certificate de protecție suplimentară și certificatele de ameliorator de plante.
§ 3.4 Natura juridică a brevetului de invenție
Natura juridică a drepturilor rezultate din brevetul de invenție a făcut obiectul a numeroase teze și discuții în literatura de specialitate. Caracteristicile lor principale sunt caracteristicile recunoscute al dreptului de proprietate totuși, limitarea în timp, limitarea teritorială și ubicuitatea le diferențiază de acestea din urmă. La această problemă soluția uniformă la nivelul Comunității a reprezentat-o la sfârșitul secolului trecut, crearea unui instrument juridic care să instituie prelungirea duratei brevetului de invenție. Regulamentul Consiliului a fost considerat a reprezenta instrumentul juridic cel mai adecvat pentru a preveni dezvoltarea eterogenă a legilor naționale de brevete, care ar fi afectat mișcarea liberă a produselor pe piața internă. Durata protecției conferite prin brevetul de invenție se poate extinde cu 5 ani după expirarea acestuia, prin acordarea în fiecare stat membru, a unui certificat suplimentar de protecție, în condițiile prevăzute de regulamentele comunitare.
Astfel, brevetul de invenție este un act administrativ unilateral și solemn, cu caracter de unicat.
Brevetul de invenție este un act administrativ unilateral, chiar dacă se acordă la cererea persoanei interesate. Brevetul atribuie titularului o situație juridică stabilită anterior prin lege, fără a crea, modifica sau stinge drepturi subiective.
Brevetul de invenție este un act administrativ solemn, cu caracter de unicat și se eliberează de un organ al administrației de stat pe baza constituirii depozitului regulamentar, cu respectarea condițiilor de formă stabilite.
În literatura de specialitate, aprecierea naturii juridice a brevetului de invenție a determinat exprimarea unor păreri divergente. După o primă opinie se consideră că brevetul este un contract sinalagmatic și aleatoriu care se încheie între societate și inventator; prin intermediul contractului, statul reprezentând societatea se obligă să asigure titularului de brevet pe o perioadă determinată dreptul exclusiv de exploatare a invenției. În schimb, inventatorul se oferă să facă publică invenția sa pentru a putea fi folosită de societate.
Concepția contractualistă nu ține seama de particularitățile brevetului de invenție; tehnica și efectele eliberării brevetului sunt deosebite de cele ale contractului. Mai mult, principiul fundamental al libertății contractuale nu se aplică în materia brevetelor.
După o altă opinie, brevetul este un act juridic declarativ de drepturi. Brevetul nu creează, ci numai constată anumite drepturi care au luat naștere anterior prin realizarea unei invenții brevetabile.
Existența fenomenului de fond nu schimbă caracterul declarativ al brevetului. Examenul de fond oferă doar o stabilitate mai mare brevetului și limitează riscurile, fără a înlătura posibilitatea anulării titlului dacă se constată ulterior că nu îndeplinește condițiile legale.
Brevetul asigură verificarea îndeplinirii condițiilor stabilite și respectarea drepturilor autorului de către terțele persoane. Din momentul eliberării brevetului, dreptul de exploatare al invenției, care este independent de formalitățile necesare brevetării, devine un drept de folosire exclusivă.
După o opinie diferită, brevetul este un act juridic atrubutiv de drepturi. procedura de eliberare a brevetului se declanșează la solicitarea inventatorului. Dacă brevetul exprimă manifestarea de voință a unui organ al administrației de stat și produce efectele pe care legea le stabilește. Brevetul conferă titularului un număr de drepturi, dintre care cele mai important este dreptul exclusiv de exploatare a invenției. Fără a fi determinat de faptul creației, acest drept există numai din momentul constituirii depozitului regulamentar.
Acest calificări ale brevetului de invenție nu țin seama de natura dreptului care decurge din faptul realizării unei invenții. Dreptul de proprietate industrială dobândit de inventator are un caracter complex care nu se limitează la dreptul exclusiv de exploatare a invenției. Încadrându-se într-o categorie juridică distinctă, dreptul inventatorului este conferit de brevet care constituie un titlu de protecție specific invenției.
§ 3.5 Natura juridică a dreptului conferit de brevetul de invenție
Regulamentele comunitare au creat astfel forma juridică pentru un nou drept național sui generis, având ca regim juridic atât dreptul de proprietate intelectuală, și anume dreptul brevetului, cât și dreptul administrativ al autorizației de introducere pe piață a produsului.
După aderarea României la Uniunea Europeană, regulamentele comunitare au aplicare directă în dreptul național, dar întrucât chiar pe plan internațional, literatura de specialitate în domeniu este foarte săracă, am avut în vedere soluțiile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene urmare adresării de întrebări preliminare, dar și cauze aflate pe rolul unor instanțe naționale, printre care și cele din România. Aceste aspecte le-am tratat doar tangențial, fără o analiză detaliată și complexă.
Principiul fundamental al legii invențiilor constă în aceea că „dreptul la brevetul de invenție aparține inventatorului sau succesorului său de drepturi” (art.3). Legea cuprinde și prevederi pentru cazurile referitoare la inventatorul salariat. Legea este generoasă în ceea ce privește obiectul protecției, protejându-se fără restricții, produse, procedee, metode, dar și noi soiuri de plante, hibrizi sau noi rase de animale, fiind excluse de la brevetare doar elementele ce contravin ordinei publice și bunelor moravuri.
O întărire a drepturilor de proprietate industrială este realizată prin art.35 din lege, prin care se asigură „protecția provizorie a cererilor de brevet de invenție publicate”, protecție care conferă practic aceleași drepturi ca și brevetul eliberat.
Pornind de la concepția potrivit căreia dreptul inventatorului asupra creației sale este un drept de proprietate, dreptul subiectiv de proprietate industrială născut din brevetul de invenție, prerogativă recunoscută titularului de brevet de a exploata în mod exclusiv invenția protejată, are următoarele caractere juridice: drept absolut opozabil erga omnes, drept patrimonial, drept alienabil (alienabilitate care privește drepturile patrimoniale). Acestor caractere juridice consacrate pentru dreptul de proprietate li se adaugă din interpretarea legii următoarele drepturi morale ce revin inventatorilor:
–dreptul de a divulga public realizarea sa;
–dreptul la recunoașterea calității de autor al invenției;
–dreptul la nume;
–dreptul la eliberarea unui titlu de protecție sau menționarea numelui în brevet;
–dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului de invenție.
Titularul de brevet, inventatorul sau unitatea are următoarele drepturi patrimoniale:
– dreptul de prioritate;
– dreptul exclusiv de exploatare a invenției;
– dreptul provizoriu de exploatare exclusivă a invenției.
Potrivit art.17 al Legii nr.64/1991 republicată în anul 2007, constituirea depozitului național reglementar al invenției asigură un drept de prioritate față de orice depozit privind aceeași invenție cu o dată ulterioară de depozit sau cu o dată ulterioară de prioritate recunoscută. Dreptul recunoscut titularului de brevet de a exploata invenția în mod exclusiv conferă acestuia atât posibilitatea de a folosi invenția și avea foloase patrimoniale din aceasta, cât și pe aceea de a interzice tuturor celorlalte persoane efectuarea unor acte care încalcă prerogativele care îi revin.
Dreptul exclusiv de exploatare a invenției ia naștere odată cu eliberarea brevetului de invenție a cărui durată de valabilitatea se calculează de la data constituirii depozitului național reglementar. Potrivit art.32, art.58 și art.59 ale Legii nr.64/1991, brevetul de invenție permite titularului său să interzică terților efectuarea fără autorizarea sa, a următoarelor acte:
a) pentru produse: fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea vânzării, oferirii spre vânzare sau folosirii;
b) pentru procedee: utilizarea procedeului;
c) vânzarea, oferirea spre vânzare sau folosire a produsului obținut printr-un procedeu brevetat.
O caracteristică mai nouă și specifică a acestui drept o constituie faptul că brevetul de invenție conferă titularului său posibilitatea prelungirii duratei sale, în condițiile stipulate de Regulamentele comunitare. Caracterul temporar este dat de durata limitată a brevetului, de regulă de 20 de ani de la data de depozit a cererii de brevet. Această limitare în timp a dreptului exclusiv de exploatare a invenției protejate rezidă din importanța economică uriașă a brevetului de invenție. Armonizarea pe plan internațional a legislațiilor naționale a brevetelor în ceea ce privește durata brevetului s-a datorat Acordului TRIPS, considerat în prezent piatra de temelie pe care se reazemă sistemul internațional al proprietății intelectuale în general, și dreptul brevetului în particular. Potrivit Articolului 33 din Acord, “durata de protecție oferită nu se va termina înainte de expirarea unei perioade de 20 ani calculați de la data depozitării”. În prezent, legea nr.64/1991 republicată în anul 2007 prevede la art.31 alin.(1) că “durata brevetului de invenție este de 20 de ani, cu începere de la data de depozit”. Faptul că deși brevetul durează 20 de ani, titularul nu beneficiază pe întreaga perioadă de exercițiul deplin al drepturilor pe care aceste le conferă, a determinat crearea unui mecanism care să permită titularului o protecție efectivă cu o durată mai îndelungată. Limitarea acestei prelungiri a duratei protecției se datorează faptului că perioada care se scurge între depunerea unei cereri de brevet pentru un nou produs reduce protecția efectivă conferită de brevet la o perioadă insuficientă pentru amortizarea investițiilor efectuate în cercetare.
În concluzie, brevetul de invenție este un act administrativ unilateral și solemn, cu caracter de unicat.
SECȚIUNEA a IV-a
BREVETABILITATEA INVENȚIILOR
§ 4.1 Invenția – concept și clasificare
În acest capitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să tratez o serie de aspecte pe care le consider edificatoare privind brevetabilitatea invenției.
Invenția brevetabilă este expresia cea mai directă și valoroasă a inovării tehnologice iar universitățile tehnice și entitățile de C&D aplicativă trebuie să o aibă în vedere cu o maximă atenție, pentru a-și proteja și valorifica în mod corespunzător cercetările științifice aplicative.
Brevetul de invenție este un titlu de proprietate industrială pentru protecția invențiilor. Invențiile brevetabile reprezintă soluții tehnice la probleme tehnice asupra modului cum funcționează produsele, ce acțiuni realizează, cum le realizează, din ce sunt și cum sunt alcătuite, cum sunt fabricate. În consecință, brevetul de invenție poate avea ca obiect un produs, un procedeu sau o metodă.
Invenția poate fi definită ca „o soluție tehnică, o rezolvare completă și efectivă, concretă, a unei probleme tehnice date, din economie, știință, ocrotirea sănătății, apărare națională sau din orice domeniu al vieții economice și sociale” . „Invenția este o creație rezultat al unei activități inventive, un produs intelectual nou prin raportare la stadiul tehnicii mondiale, susceptibilă de a fi aplicată industrial”. În România titlurile prin care se conferă protecție invențiilor sunt brevetul de invenție și certificatul de model de utilitate. Astfel, din studiul bibliografiei de specialitate reiese că drepturile asupra unei invenții sunt recunoscute și apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenție de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în condițiile prevăzute de lege. Sunt de asemenea, recunoscute și apărate drepturile decurgând din brevetul european, conform legii.
Inventatorul este persoana care a creat invenția și poate fi doar o persoană fizică. Dreptul la brevet poate aparține și succesorului autorului, salariatului pentru invențiile realizate de acesta în exercitarea funcției sale.
Ca și criterii de clasificare a invențiilor pot menționa:
După obiectul invenției distingem:
a) invenții care au ca obiect un produs;
b) invenții care au ca obiect procedee sau metode;
c) invenții care au ca obiect aplicațiile într-o formă nouă a mijloacelor cunoscute;
d) invenții care au ca obiect combinația de mijloace cunoscute.
2. În raport cu criteriul complexității obiectului invențiile se clasifică în:
a) invenții simple, care au ca obiect un singur produs, mijloc sau metodă;
b) invenții complexe, care reclamă folosirea conjugată a mai multor elemente sau mijloace.
3. După gradul de independentă fată de alte invenții, distingem:
a) invenții principale care au o existență de sine stătătoare;
b) invenții complementare sau de perfecționare care îmbunătățesc o invenție anterioară, și fără de care nu pot exista.
Invențiile nebrevetabile sunt potrivit legii acele invenții contrare ordinii publice și bunelor moravuri, cele care privesc soiurile de plante și rasele de animale, procedeele biologice pentru obținerea plantelor sau a animalelor, invențiile având ca obiect corpul uman.
Inovațiile reprezintă acele realizări cu caracter de noutate și de utilitate la nivelul unității în care au fost create. Inovația mai poartă numele și de realizare tehnică cu caracter de noutate relativă, fiind apreciată în raport cu stadiul local al tehnicii.
Legea nr.83/2013 reglementează trei categorii de invenții:
a) Invențiile care au rezultat din activități desfășurate în cadrul unei misiuni inventive încredințate în mod expres în contractul de muncă și în fișa postului sau alte acte obligatorii pentru inventator, care prevăd o misiune inventivă;
b) Invenții ce nu au rezultat dintr-o misiune inventivă, dar care au folosit baza materială a angajatorului, date obținute din activitatea acestuia;
c) Invenții, altele decât cele de la punctele a și b.
§ 4.2 Categorii de invenții brevetabile
Obiectele invențiilor se pot încadra în două categorii: produse și procedee.
§ 4.2.1 Produsul
Produsele pot fi obiecte ale unor invenții în măsura în care ele constituie soluția tehnică a unei probleme. Produsul reprezintă un obiect cu caracteristici determinate, definite tehnic prin părțile sale constructive și, după caz, constitutive, prin elementele de legătură dintre acestea, prin forma sa constructivă sau a părților constitutive, prin materialele din care este realizat, prin relațiile constructive, de poziție și funcționare, dintre părțile constitutive sau prin rolul funcțional al acestora.
Produsele pot fi:
– dispozitive, instalații, echipamente, mașini-unelte, aparate sau ansambluri de aparate care funcționează împreună sau care se referă la mijloace de lucru pentru realizarea unui procedeu de fabricație ori de lucru;
– circuite electrice/electronice, pneumatice sau hidraulice;
– substanțe chimice, inclusiv produse intermediare, definite prin elementele componente și legăturile dintre ele, simbolizate prin formule chimice, semnificația radicalilor substituenți, structura moleculară, izometrie sterică, greutate moleculară sau prin alte caracteristici care le individualizează sau le identifică;
– mijloace sau agenți, substanțe chimice cărora li se indică scopul pentru care sunt utilizate;
– amestecuri fizice sau fizico-chimice, definite prin elementele componente, raportul cantitativ dintre acestea, structura, proprietățile fizico-chimice sau alte proprietăți care le individualizează și care le fac aplicabile pentru rezolvarea unei probleme tehnice. Exemple: materiale de construcții, amestecuri de formare, materiale izolante, materiale sinterizate etc.;
Programele de calculator în sine nu sunt considerate invenții. Totuși, sunt brevetabile invențiile a căror realizare implică utilizarea unui calculator, a unei rețele de calculatoare sau a altor aparate programabile în care una sau mai multe caracteristici ale invenției revendicate este/sunt realizată/realizate cu ajutorul unuia sau mai multor programe de calculator.
Invențiile din domeniul programelor de calculator sunt considerate că aparțin domeniului tehnologic, însă pentru a fi brevetabile trebuie să îndeplinească condițiile de brevetare: să fie noi, să implice o activitate inventivă și să fie susceptibile de aplicare industrială. Pentru invențiile din domeniul programelor de calculator se consideră îndeplinită condiția activității inventive dacă invenția are o contribuție tehnică, prin aceasta înțelegându-se un aport la stadiul tehnicii într-un domeniu tehnic. Contribuția tehnică se determină prin diferența dintre invenția revendicată și stadiul tehnicii.
În concluzie, brevetul de produs protejează invenția care are ca obiect configurația, construcția sau conceperea unui produs.
§ 4.2.2 Procedeul
Procedeul este obiect al unei invenții în măsura în care constitue soluția tehnică a unei probleme. Procedeul reprezintă o succesiune logică de etape, faze sau pași, definite prin ordinea de desfășurare, prin condiții inițiale cum ar fi materia primă aleasă, prin parametri, prin condiții tehnice de desfășurare și/sau mijloace tehnice utilizate. Procedeele pot consta în:
– o activitate tehnologică de natură mecanică, fizică, chimică, care are ca efect obținerea sau modificarea unui produs (brevete de procedeu de fabricație);
– o metodă de lucru, caracterizată prin metode de operare (brevete de procedeu de lucru);
– o nouă utilizare a unui produs sau procedeu cunoscut (brevete de utilizare).
Invențiile biotehnologice sunt invenții care se referă la un produs care constă din sau care conține material biologic ori care se referă la un procedeu prin care este obținut, prelucrat sau utilizat materialul biologic.
§ 4.3 Invenții pentru care nu se acordă brevet
Din legislația privind brevetele de invenție reiese că nu sunt considerate invenții în special:
a) descoperirile, teoriile știinșifice și metodele matematice;
b) creațiile estetice;
c) planurile, principiile și metodele în exercitarea de activități mentale, în materie de jocuri sau în domeniul activităților economice, precum și programele de calculator;
d) prezentările de informații.
§ 4.3.1 Excepții de la brevetabilitate
De asemenea, nu se acordă brevet de invenție pentru:
a) invențiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătății și vieții persoanelor, animalelor ori plantelor, și care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiția ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o dispoziție legală;
b) soiurile de plante și rasele de animale, precum și procedeele esențial biologice pentru obținerea plantelor sau animalelor. Prevederea nu se aplică procedeelor microbiologice și produselor obținute prin aceste procedee;
c) invențiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării și dezvoltării sale, precum și simpla descoperire a unuia dintre elementele sale, inclusiv secvența sau secvența parțială a unei gene;
d) metodele de tratament al corpului uman sau animal, prin chirurgie ori prin terapie și metodele de diagnosticare practicate asupra corpului uman sau animal.
§ 4.4 Condiții de brevetabilitate ale invenției
Pornind de la faptul că brevetul de invenție este un titlu de protecție care poate fi obținut pentru orice invenție cu condiția să fie nouă, să implice o activitate inventivă, și să fie susceptibilă de aplicare industrial – consider că un brevet de invenție poate fi acordat dacă sunt satisfăcute în mod cumulativ condițiile de brevetabilitate: invenția să fie nouă, să implice o activitate inventivă și să aibă aplicabilitate industrială.
Noutatea invenției. O invenție este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. Stadiul tehnicii cuprinde cunoștințele accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenție. Deosebirile față de soluțiile cunoscute anterior în domeniu trebuie să fie esențiale și să genereze efecte tehnice noi. Invenția nu trebuie să corespundă conținutului altui brevet, care a fost depus însă nu a fost încă publicat.
Condiția activității inventive. O invenție implică o activitate inventivă dacă pentru o persoană de specialitate în domeniu ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii. Cu alte cuvinte, nu trebuie să fie posibil pentru specialistul cu competențe obișnuite să realizeze invenția printr-un exercițiu de rutină al competențelor sale. De asemenea, se admite implicarea unei activități inventive dacă invenția are ca obiect un procedeu analog care realizează un efect tehnic nou, sau prin acest procedeu se obține o substanță cu calități noi, superioare, ori dacă materiile prime sunt noi, chiar dacă efectele tehnice obținute sunt identice.
Aplicabilitatea industrială este dovedită dacă obiectul invenției poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură, servicii sau lucrări artizanale. De asemenea, invenția este susceptibilă a fi aplicabilă industrial dacă poate fi reprodusă cu aceleași caracteristici și efecte, ori de câte ori este necesar. De menționat că serviciile nu sunt specificate în mod explicit ca obiecte ale invențiilor în Legea nr.64/1991, însă sunt menționate în legislațiile altor țări.
SECȚIUNEA V-a
PROCEDURA DE BREVETARE A INVENȚIILOR
În acest capitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să tratez o serie de aspecte pe care le consider edificatoare privind procedura de brevetare a invenției. Astfel, din studiul bibliografiei de specialitate reiese că trebuie parcurse o serie de etape procedurale pentru a fi brevetată o invenție:
§ 5.1 Conținutul cererii de brevet
Cererea de brevet conține datele de identificare a solicitatorului, reproducerea mărcii și indicarea produselor sau a serviciilor pentru care este cerută înregistrarea.
– reprezintă manifestarea unilaterală de voință a autorului invenției, adresat de solicitant OSIM, care conține solicitarea expresă a eliberării brevetului;
– va fi însoțită de: descrierea invenției, revendicări și dacă este cazul de desene explicative, toate redactate în limba română;
– cererea împreună cu actele de mai sus constituie depozitul național reglementar;
– se înscrie în Registrul național al cererilor de brevet depuse, cererile nefiind publice până la publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (BOPI);
– cererea trebuie făcută în limba română sau într-o limbă străină, cu condiția ca în termen de 2 luni de la înregistrarea cererii să se depună la OSIM o traducere conformă în limba română.
§ 5.2 Examinarea preliminară a cererii de brevet
Poate fi cerută numai de solicitantul cererii în termen de 30 de luni de la data de depozit.
Examinarea preliminară a cererilor de brevet cărora li s-a instituit caracter secret de stat poate fi cerută la data de depozit a cererii sau în termen de 3 luni de la încetarea regimului secret de stat, dar nu mai târziu de 30 de luni înainte de expirarea duratei de protecție a invenției.
După constituirea depozitului național reglementar, cererea este supusă unei proceduri de examinare în care se verifică următoarele aspecte:
– dacă solicitantul are dreptul la brevetul de invenție (este vorba despre cazul în care solicitantul este altă persoană decât invetatorul sau inventatorii);
– dreptul mandatarului autorizat de a reprezenta solicitantul în fața OSIM;
– dacă sunt declarați inventatorii;
– dacă prioritatea convențională este corect invocată și susținută de acte de prioritate doveditoare depuse la OSIM;
– dacă plata taxelor este corespunzătoare procedurilor solicitate în cererea de brevet de invenție;
– dacă sunt îndeplinite condițiile prescrise pentru celelalte documente sau acte anexate la cererea de brevet de invenție;
– dacă cererea de brevet de invenție care cuprinde un grup de invenții respectă unitatea invenției.
§ 5.3 Prioritățile recunoscute
Dreptul de prioritate convențională denumit și prioritate convențională sau prioritate unionistă, reprezintă situația privilegiată recunoscută unei persoane de a beneficia de prioritatea primului depozit efectuat într-o țară membră a Uniunii de la Paris ori membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), pentru orice altă cerere de brevet având ca obiect aceeași invenție depusă ulterior în oricare altă țară membră a Uniunii;
Subiecții dreptului de prioritate convențională sunt:
– cetățenii aparținând oricărei țări membre a Uniunii de la Paris sau OMC.
– succesorii în drepturi a primelor două categorii de subiecte.
§ 5.4 Publicarea cererii de brevet
– cererile pentru care s-a constituit depozit național reglementar sunt publicate imediat după expirarea unui termen de 18 luni de la data de depozit sau dacă a fost recunoscută o prioritate, de la data acestei priorități.
– cererile cărora li s-a atribuit caracter secret de stat nu se publică decât dacă au fost scoase din regimul secret de stat (în 3 luni de la data scoaterii).
§ 5.5 Examinarea de fond a cererii de brevet
OSIM examinează dacă cererile îndeplinesc condițiile legale, prioritățile și dacă obiectul cererii este brevetabil în înțelesul legii. Examinarea în fond a cererii poate fi făcută fie la data constituirii depozitului (procedură accelerată), fie în termen de 30 de luni de la această dată (procedură ordinară). În cadrul acestei proceduri se examinează existența următoarelor condițiilor de fond și formă:
– respectarea condițiilor privind cererea, descrierea invenției, revendicărilor și desenelor explicative, declararea inventatorilor, justificarea calității de mandatar sau succesor al inventatorului;
– verificarea obiectului cererii;
– verificarea priorităților invocate;
– verificarea unității invenției;
– verificarea condițiilor de existență ale invenției, respectiv existența noutății, a activității inventive și a aplicabilității industriale.
Sancțiunea pentru nesolicitatea examinării în fond a cererii în termenul de 30 de luni este considerarea acesteia ca abandonată și respingerea ei.
§ 5.6 Eliberarea brevetului de invenție
Eliberarea brevetului se face de către directorul general al OSIM și va fi înregistrat în Registrul Național de Invenții, iar mențiunea eliberării se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală.
Procedura de examinare se finalizează prin pronunțarea unei hotărâri de către comisia de examinare prin care se acordă brevetul de invenție sau se respinge cererea de brevet de invenție. Hotărârea trebuie să fie motivată. Motive de respingere a cererii pot fi: neîndeplinirea condițiilor de fond sau formă, invenția este contrară regulilor de bune moravuri sau ordine publică, cererea a fost abandonată, obiectul cererii nu este considerat a fi o invenție brevetabilă.
În cazul în care brevetul se acordă, acesta este eliberat de către OSIM după publicarea hotărârii de acordare a brevetului și plata taxelor de către titular, aferente tipăririi și eliberării acestuia. OSIM hotărăște admiterea sau respingerea cererii în condițiile legii;
– mențiunea hotărârii de admitere sau de respingere se publică în BOPI;
– procedura se întrerupe în cazul decesului părții interesate sau al dizolvării persoanei juridice până la comunicarea succesorului în drepturi;
– procedura de brevetare se suspendă în cazul unor proceduri judiciare în privința dreptului la brevet și la acordarea brevetului, până când hotărârea judecătorească rămâne definitivă.
SECȚIUNEA a VI-a
APĂRAREA DREPTURILOR PRIVIND INVENȚIILE
§ 6.1 Atribuțiile OSIM
În acest capitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să tratez o serie de aspecte pe care le consider elocvente privind apărarea drepturilor privind invențiile pornind de la faptul că Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) este organ de specialitate al administrației publice centrale, autoritate unică pe teritoriul României în asigurarea protecției proprietății industriale, în conformitate cu legislația națională în domeniu și cu prevederile convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte.
Atribuțiile Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci sunt următoarele:
a) înregistrează, publică și examinează cererile din domeniul proprietății industriale, eliberează titluri de protecție; prin acordarea protecției, OSIM conferă titularilor lor drepturi exclusive pe teritoriul României;
b) este depozitarul Registrelor Naționale ale cererilor depuse și al Registrelor Naționale ale titlurilor de protecție acordate pentru invenții, modele de utilitate, mărci, indicații geografice, desene sau modele, certificate suplimentare de protecție, topografii ale produselor semiconductoare și noi soiuri de plante**;
c) elaborează proiecte de acte normative în domeniul proprietății industriale, inclusiv proiectul strategiei naționale în domeniul proprietății industriale.
d) reprezintă România în structurile de decizie ale organismelor comunitare și organizațiile internaționale de specialitate:
-OMPI (Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale);
-UPOV** (Uniunea Internațională pentru Protecția Noilor Varietăți de Plante);
-OEB (Oficiul European de Brevete);
-OHIM (Oficiul pentru Armonizare în Piața Internă);
-CPVO (Oficiul Comunitar pentru protectia Soiurilor de Plante);
-OMC (Organizația Mondială a Comerțului);
-Grupul de lucru pentru Proprietate Intelectuală al Consiliului European.
– UNECE (Comisia Economică a ONU pentru Europa).
e) coordonează politica de proprietate industrială în România și reprezintă România în organizațiile internaționale și regionale de specialitate la care este membră.
f) elaborează împreună cu celelalte instituții ale administrației publice centrale Strategia națională în domeniul protecției proprietății industriale și o supune spre aprobare Guvernului României;
g) este depozitarul cererilor de titluri de protecție în domeniul proprietății industriale – invenții, mărci și indicații geografice, desene și modele, topografii ale produselor semiconductoare, modele de utilitate, certificate suplimentare de protecție, noi soiuri de plante** – și verifică îndeplinirea condițiilor legale pentru constituirea depozitelor reglementare și acordaării protecției;
h) publică conform prevederilor legale, cererile de titluri de protective menționate;
i) examinează cererile din domeniul proprietății industriale primite la OSIM – invenții, mărci și indicații geografice, desene sși modele, topografii ale produselor semiconductoare, modele de utilitate, certificate suplimentare de protecție, noi soiuri de plante** – din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor legale, hotărăște acordarea sau respingerea protecției și publică mențiunea hotărârilor luate;
j) eliberează titluri de protecție care conferă titularilor lor drepturi exclusive
pe teritoriul României și anume: brevet de invenție; brevet pentru soi de plante**; certificat de înregistrare a mărcii; certificat de înregistrare a indicațiilor geografice; certificat de înregistrare a desenului sau modelului; certificat de model de utilitate; certificat suplimentar de protecție, certificat de înregistrare pentru topografii ale produselor semiconductoare;
k) verifică îndeplinirea condițiilor legale de recunoaștere a efectelor brevetelor europene pe teritoriul României;
l) publică orice modificare ulterioară cu privire la protecția acordată;
m) este depozitarul și gestionarul Registrelor Naționale ale cererilor depuse și al Registrelor Naționale ale titlurilor de protecție acordate pentru invenții, mărci și indicații geografice; desene și modele, modele de utilitate, certificate suplimentare de protecție, topografii ale produselor semiconductoare, noi soiuri de plante**;
n) formează și actualizează baza de date electronică pentru cererile de titluri de protecție depuse și titlurile respective acordate;
o) editează și publică Buletinul Oficial de Proprietate Industrială;
p) editează și publică fasciculele brevetelor de invenție și ale modelelor de utilitate înregistrate;
q) administrează conform prevederilor legale în domeniu, recuperează și conservă conținutul Arhivei OSIM; organizează și administrează secțiunea “Tezaur” în cadrul Arhivei;
r) administrează, conservă și dezvoltă inclusiv prin schimburi internaționale și pune la dispoziția publicului documentele Colecției Naționale de Brevete;
s) efectuează la cerere servicii de specialitate în domeniul proprietății industriale;
t) editează și publică Revista Română de Proprietate Industrială precum și alte lucrări în domeniul proprietății industriale prevăzute în programul editorial anual aprobat;
u) atestă consilieri în domeniul proprietății industriale, este depozitarul și gestionează Registrul Național al Consilierilor în Proprietate Industrială;
v) organizează și asigură pregătirea specifică proprietății industriale a personalului OSIM;
w) poate să elaboreze după caz, norme metodologice pe baza cărora se examinează îndeplinirea condițiilor pentru acordarea protecției pentru invenții, modele de utilitate, certificate suplimentare de protecție, soiuri de plante, topografii ale produselor semiconductoare, mărci, indicații geografice, desene și modele;
x) acordă la cerere asistență logistică și de specialitate Centrelor regionale de informare în domeniul proprietății industriale, Camerei Naționale a Consilierilor în Proprietate Industrială, Bibliotecilor Publice și Universitare; asistența acordată de OSIM se stabilește prin convenții de colaborare încheiate între părți,cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare;
y) participă în parteneriat cu alte instituții în acțiuni privind apărarea drepturilor de proprietate industrială pe teritoriul României, inclusiv în cadrul Grupului de proprietate intelectuală coordonat de Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție;
z) participă în parteneriat cu alte instituții publice în acțiuni privind respectarea asigurării drepturilor de proprietate industrială pe teritoriul României;
aa) participă la acțiuni de conștientizare a importanței proprietății industriale, la nivel național și comunitar.
§ 6.2 Mijloace administrative pentru protecția drepturilor privind invențiile
Sintagma ”apărarea drepturilor conferite de brevet” se referă la consecințele aplicabile pentru încălcarea drepturilor rezultând din proprietate intelectuală, prin asta înțelegându-se ”acțiunile civile și penale, măsurile provizorii, competența și regulile de procedură, mijloacele de probă, executarea hotărârilor judecătorești, aplicarea sancțiunilor de natură administrativă, penală și civilă”. Legislațiile interne și internaționale trebuie să asigure o protecție eficientă a proprietății intelectuale amenințate cu tot mai multe mijloace de contrafacere. Vulnerabilitatea proprietății intelectuale a determinat adoptarea Acordului privind aspecte legate de comerț al proprietății intelectuale.
În cadrul Uniunii Europene au fost adoptate reglementări în materie, menite să împiedice acțiunile de contrafacere. Printre aceste reglementări pot menționa: Directiva 2004/48/EC a Parlamentului European și a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și Regulamentul Consiliului No.1383/2003 privind acțiunile la vamă împotriva bunurilor suspectate de a încălca drepturi de proprietate intelecuală precum și măsurile ce trebuie luate împotriva bunurilor găsite a încălca aceste drepturi. Adoptarea Convenției Brevetului European și înființarea Oficiului European de Brevete au fost un pas înainte pentru crearea unui sistem armonizat de acordare a brevetelor în statele membre.
Apărarea drepturilor privind invențiile este reglementată în capitolul VI (art.51-67) din legea nr.64/1991 republicată. Potrivit legii, drepturile inventatorilor și titularilor de brevet sunt apărate prin mijloace de drept administrativ, de drept civil și de drept penal.
În funcție de natura organului competent să soluționeze litigiul, mijloacele de apărare sunt administrative și judiciare. Mijloacele administrative sunt contestația și revocarea, iar cele judiciare îmbracă forma acțiunii în justiție care poate fi civilă sau penală.
§ 6.3 Apărarea drepturilor inventatorilor și ale titlurilor de brevete prin mijloace de drept penal
Drepturile privind invențiile sunt apărate și prin incriminarea unor fapte ca infracțiuni. Principalele reglementări în materie sunt consacrate de Legea privind brevetele de invenție și de Codul penal. Însușirea fără drept, în orice mod, a calității de inventator constituie infractiune. Subiectul infracțiunii poate fi orice persoană fizică, ce nu are nici un drept la calitatea de inventator. Participația penală este posibilă numai sub forma instigării și complicității. Infracțiunea se realizează prin acțiunea de însușire a calității de inventator. Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, întrucât se acționează fără drept.
§ 6.4 Apărarea drepturilor inventatorilor și ale titularilor de brevete prin mijloace de drept civil
Litigiile privind încălcarea drepturilor asupra invențiilor se judecă de către instanțele de drept comun. Litigiile date în competența instanțelor judecătorești privesc următoarele: calitatea de inventator; de titular de brevet; drepturile născute din brevetul de invenție; drepturile patrimoniale ale inventatorului rezultând din contractele de cesiune și licență; executarea obligației de informare și asistență tehnică. Prin exercitarea acțiunii în justiție se apără drepturile personal-nepatrimoniale șipatrimoniale asupra invențiilor. Acțiunea civilă poate fi intentată de inventator ori de titularul brevetului de invenție. Titularul dreptului încălcat are deschisă și calea acțiunilor în răspundere civilă delictuală și contractuală. Acțiunea civilă se soluționează potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
SECȚIUNEA a VII-a
PIERDEREA, STINGEREA ȘI ANULAREA DREPTURILOR
ASUPRA BREVETULUI DE INVENȚIE
§ 7.1 Decăderea titularului de drepturi pentru neplata taxei de menținere a brevetului
În acest capitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să tratez o serie de aspecte pe care le consider edificatoare privind pierderea brevetului de invenție.
Pierderea dreptului exclusiv de exploatare a invenției de către titularul brevetului poate fi determinată de:
a) Decăderea din drepturi a titularului brevetului de invenție ca urmare a neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetului;
b) Prin renunțarea titularului la brevetul de invenție pe baza unei declarații scrise, înregistrate la OSIM; în cazul în care invenția este o invenție de serviciu, titularul este obligat să comunice inventatorului decizia sa de renunțare; la cererea inventatorului, titularul este obligat să-i transmită dreptul asupra brevetului. În cazul în care brevetul a făcut obiectul unui contract de licență, renunțarea este posibilă numai cu acordul beneficiarului licenței.
c) Prin revocarea brevetului de invenție acordat de OSIM.
d) Prin anularea în tot sau în parte a brevetului de invenție de către Tribunalul București, la cererea unei terțe persoane interesate.
Drepturile ce decurg din brevetul de invenție se sting la expirarea duratei de protecție sau prin renunțarea titularului la brevet. Protecția unei invenții are caracter limitat în timp. După împlinirea perioadei legale de protecție, invenția trece în domeniul public. În consecință, invenția poate fi utilizată de orice persoană în mod liber. Pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului de invenție, titularul are obligația de a plăti taxele de menținere în vigoare a brevetului. Plata anuală a taxelor evită în principiu, menținerea în vigoare a titlurilor de protecție pentru invenții neexploatate. Neplata taxei legale de menținere în vigoare a brevetului de invenție se sancționează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet. Decăderea intervine la expirarea termenului de 6 luni în care taxa poate fi plătită cu majorări. Decăderea are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet. Decăderea este totală și se produce numai pentru viitor. Pentru motive justificate, titularul brevetului poate cere la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci revalidarea brevetului în termen de 6 luni de la data publicării decăderii.
§ 7.2 Renunțarea titularului la brevetul de invenție
Înainte de expirarea duratei normale de protecție a invenției, titularul poate renunța în tot sau în parte la brevet. În cazul invențiilor de serviciu, pentru care brevetul a fost eliberat unității, precum și al invențiilor realizate de salariați fără misiune inventivă, când a intervenit o cesiune, titularul brevetului este obligat să comunice inventatorului intenția sa de renunțare. Tot titularul la cererea inventatorului, trebuie să-i transmită dreptul asupra brevetului. Dacă brevetul a făcut obiectul unui contract de licență, renunțarea este posibilă numai cu acordul beneficiarului licenței. În acest fel, nu vor fi atacate drepturile dobândite de terți asupra invenției. În situația invențiilor declarate secrete, create pe teritoriul țării noastre se poate renunța la brevet numai cu acordul instituțiilor care le-au atribuit un asemenea caracter.
Renunțarea de către titular la drepturile conferite de brevet se face prin înregistrarea unei cereri la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Cererea de renunțare se face în scris fără a fi necesară o anumită formalitate.
§ 7.3 Anularea brevetului de invenție
Neîndeplinirea condițiilor pentru existența unei invenții brevetabile, la data înregistrării cererii de brevet, se sancționează prin anularea titlului de protecție. Brevetul de invenție poate fi anulat în tot sau în parte la cererea oricărei persoane interesate. Cererea de anulare se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului. Nulitatea brevetului se va invoca pe cale principală sau pe calereconvențională. Cererea se judecă de către Tribunalul București. În cazul în care brevetul este anulat în totalitate, se consideră că titlul de protecție nu a fost niciodată acordat. Dacă anularea brevetului este parțială se produce o restrângere sau o limitare a revendicărilor.
Orice hotărâre luată în legătură cu înregistrarea unei cereri de brevet poate fi contestată. Contestația poate avea ca obiect și o limitare a brevetului.
Orice persoană are dreptul să formuleze în scris și motivat o cerere de revocare a brevetului de invenție în termenul prevăzut de lege de la publicarea mențiunii acordării acestuia, dacă:
a) obiectul brevetului nu este brevetabil;
b) obiectul brevetului nu dezvaluie invenția suficient de clar și complet, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza;
c) obiectul brevetului depășește conținutul cererii, așa cum a fost depusă. Dacă motivele de revocare se referă numai la o parte a brevetului, acesta va fi revocat în parte.
Un brevet de invenție acordat de oficiul român, precum și un brevet european cu efecte în România pot fi anulate la cerere, dacă se constată că:
a) obiectul brevetului nu este brevetabil;
b) obiectul brevetului nu dezvăluie invenția suficient de clar și complet, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza;
c) obiectul brevetului depășește conținutul cererii, așa cum a fost depusă;
d) protecția conferită de brevet a fost extinsă;
e) titularul de brevet nu era îndreptățit la acordarea brevetului.
Dacă motivele de anulare se referă numai la o parte a brevetului, acesta va fi anulat în parte. Anularea brevetului va avea efect retroactiv, începând cu data de depozit. Cererea de anulare se poate face după împlinirea termenului în care poate fi formulată o cerere de revocare, cu excepția situațiilor în care protecția conferită de brevet a fost extinsă ori titularul de brevet nu era îndreptățit la acordarea brevetului, pe toată durata de valabilitate a brevetului, și se judecă de către instanțele abilitate de lege.
Hotărârea de anulare definitivă și irevocabilă se înregistrează la oficiul de stat de către persoana interesată. Mențiunea hotărârii de anulare se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiții de formă privind cererea de brevet de invenție nu poate constitui motiv de revocare ori de anulare, în tot sau în parte a brevetului de invenție decât în cazul în care aceasta este rezultatul unei intenții frauduloase.
Un brevet nu poate fi revocat sau anulat, în tot sau în parte, fără ca titularul să aibă posibilitatea să prezinte observații asupra revocării sau anulării și să aducă într-un termen rezonabil modificările sau rectificările admise de lege.
SECȚIUNEA a VIII-a
Studiu de caz:
ERORI COMUNE ÎN OBȚINEREA BREVETULUI
În studiul de caz al prezentei lucrări de licență mi-am propus să tratez o serie de aspecte specifice practice pe care le-am constatat în urma studierii literaturii de specialitate și care se referă la erorile comune apărute în diferite faze de obținere a unui brevet de invenție, având drept scop optimizarea costurilor.
În continuare voi exemplifica aceste erori comune:
§ 8.1 Erori comune în faza preliminară depunerii cererii
Acțiuni:
– evitarea cercetării de anterioritate sau efectuarea incompletă a acesteia poate conduce la depunerea unei cereri care este acoperită de stadiul tehnicii;
– descrierea cererii de brevet într-o manieră insuficientă sau eronată poate conduce la respingerea parțială sau totală a cererii;
– o descriere și o revendicare insuficientă poate conduce la obținerea unui brevet slab, ușor atacabil.
§ 8.2 Erori comune în faza de pregătire a documentației cererii
Rezultate:
cheltuieli mari în faza de examinare, cu consecințe în faze extreme:
brevetul acordat poate să nu corespundă cu ceea ce s-a considerat inițial.
în cazul unei acțiuni în revocare sau anulare, apărarea brevetului poate deveni extrem de costisitoare.
§ 8.3 Erori comune în faza de depunere și de examinare a cererii
Acțiuni posibile:
pierderea termenelor scadente;
procedurile de urmat nu sunt alese corect în raport cu nevoia și interesul solicitantului;
solicitantul pierde contactul cu inventatorul;
răspuns necorespunzător sau lipsa răspunsului la scrisorile oficiale.
Rezultate:
cererea de brevet poate să fie considerată retrasă sau să necesite costuri suplimentare pentru repunerea în drepturi;
anumite proceduri nu mai pot fi inițiate dacă termenul a fost depășit;
protecția poate fi pierdută – parțial sau total în raport cu cererea originală;
acordarea unui brevet slab.
§ 8.4 Erori comune în faza de acordare și post acordare a brevetului
Acțiuni:
pierderea termenelor;
selectarea incorectă și completă a statelor în raport cu interesele comerciale ale solicitantului;
informație insuficientă cu privire la procedurile naționale în fiecare jurisdicție și costurile aferente.
Rezultate:
brevetul obținut poate fi pierdut în cazuri extreme sau sunt necesare costuri suplimentare pentru procedura de repunere în drepturi;
pierderea sumelor investite;
lipsa brevetului în jurisdicții de interes.
§ 8.5 Soluții la erori
Soluțiile la erori consider că pot fi:
menținerea unei bune și eficiente comunicări între solicitant-inventator- consilier este esențială;
asigurarea unui buget estimat și actualizarea acestuia;
stoparea procedurilor în curs dacă nu mai există interes în obținerea brevetului;
selectarea unui consilier bine calificat.
§ 8.6 Studiu de caz- Brevetul A
Brevetul A are 34 pagini, 17 revendicări, domeniul mecanic.
intrarea în faza europeană la OEB (Oficiul European de Brevete): cost 4.000 Euro;
examinare la OEB pe o durata de cel puțin 2 ani incluzând anuitatea 5 și 6: cost 2.900 Euro;
validare în 12 state membre, respectiv în 7 state în care validarea se face automat: CH, DE, FR, GB, LU, MC, NL și 5 în care este necesar să se depună traducerea: PL, RO, ES, AT, IT): 12.700Euro (1,058/Euro/stat)
comunicare foarte dificilă între inventator și solicitant;
solicitantul a transmis foarte târziu instrucțiunile pentru validare, ceea ce a determinat costuri foarte mari de validare datorate prelucrării în regim de urgență a cererii de brevet (în special pentru traducere);
costurile implicate pentru prelucrarea cererii ar fi putut fi mult mai mici în condițiile unei comunicări mai bune și brevetul ar fi putut fi acordat mult mai devreme.
§ 8.7 Studiu de caz- Brevetul B
Brevetul B are 46 pagini descriere + 17 desene (total 63), 41 revendicări, domeniul mecanic.
intrarea în faza europeană la OEB: (Oficiul European de Brevete): 5.200 Euro;
examinare la OEB 6 luni: cost 300 Euro;
validare în 24 state membre (11 state în care nu este necesară traducerea și 13 state în care este necesar sa se depuna traducerea): cost 12.700 Euro (1,058/Euro/stat); cost 27.700 Euro (1154/stat).
comunicare excelentă cu inventatorul în etapa de redactare a cererii de brevet și cu solicitantul pe parcursul examinării cererii de brevet;
durata de prelucrare a cererii de brevet mult mai redusă și acordarea rapidă a brevetului;
instrucțiunile pentru validare au fost transmise într-o etapă preliminară ceea ce a condus la economisirea costurilor de validare.
§ 8.8 Studiu de caz- Brevetul C
Brevetul C conține:
cerere de brevet în domeniul Internetului 43 pagini, 9 revendicări, 3 scrisori oficiale;
taxe oficiale: depunere, publicare, cercetare, examinare = 2.322 lei;
onorarii pregătire cerere, examinare =3.800 lei;
taxe oficiale acordare și anuități 1-8 = 1.814 lei;
onorarii acordare și anuități = 500 lei.
Total = 8.436 lei = aprox. 1.800-1.900 euro.
În urma celor prezentate în acest studii de caz se desprind două concluzii:
brevetarea este un procedeu lung și complex;
o comunicare eficientă în perioada procedurii de obținere a brevetului de invenție asigură și optimizarea costurilor.
CONCLUZII
În urma prezentei lucrări de licență pe care am efectuat-o cu privire la brevetul de invenție, precum și al studierii analitice a bibliografiei de specialitate am încercat să evidențiez o serie de concluzii și anume:
Brevetul de invenție este un titlu de proprietate exclusivă a titularului sau, obținut prin procedura de depunere și examinare a unei cereri, de către autoritatea competentă. Brevetul este un acord între inventator și stat care este reprezentat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Înțelegerea constă în faptul că invenția devine accesibilă publicului larg în schimbul monopolului acordat inventatorului, împiedicându-i astfel pe alții să folosească invenția fără permisiunea sa, pentru o anumită perioadă de timp. Un brevet îi conferă proprietarului drepturi exclusive asupra unei invenții pentru o anumită perioadă de timp care în România (și în majoritatea statelor) este de 20 ani. Acest drept exclusiv este obținut în urma prezentării în cel mai mic detaliu a invenției către public. După expirarea perioadei de protecție, invenția va deveni proprietate publică. Pe toată perioada de valabilitate a brevetării invenției, deținătorul va plăti anumite taxe pentru menținerea brevetului. Neplata acestor taxe duce la pierderea dreptului rezultat din brevetare.
Diferitele tipuri de invenții care pot fi brevetate includ:
instrumente;
aparate;
produse;
metode;
procese;
produse rezultate din procese.
Brevetul de invenție se poate obține în România pe două căi:
a) Inventatorul/solicitantul depune cerere de brevet la OSIM, brevetul acordat fiind valabil numai pe teritoriul României;
Inventatorul/solicitantul depune cerere de brevet european la Oficiul European de Brevete (OEB) cu includerea României printre statele desemnate, urmând să se solicite validarea brevetului european în România.
Există trei condiții principale pentru acordarea brevetului:
– invenția trebuie să fie nouă,
– trebuie să implice activitate inventivă,
– să fie susceptibilă de aplicare industrială.
Noutatea și activitatea inventiva se examinează în raport cu stadiul relevant
al tehnicii.
Pierderea dreptului exclusiv de exploatare a invenției de către titularul brevetului de invenție poate fi determinată de:
a) decăderea din drepturi a titularului brevetului de invenție ca urmare a neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetului;
b) prin renunțarea titularului la brevetul de invenție pe baza unei declarații scrise, înregistrate la OSIM; în cazul în care invenția este o invenție de serviciu, titularul este obligat să comunice inventatorului decizia sa de renunțare; la cererea inventatorului, titularul este obligat să-i transmită dreptul asupra brevetului. În cazul în care brevetul a făcut obiectul unui contract de licență, renunțarea este posibilă numai cu acordul beneficiarului licenței.
c) prin revocarea brevetului de invenție acordat de OSIM.
d) prin anularea în tot sau în parte a brevetului de invenție de către Tribunalul Bucuresti, la cererea unei terțe persoane interesate.
Brevetele de invenție sunt folositoare pentru prevenirea competitorilor de a exploata invențiile altora. Astfel, competitorii sunt nevoiți să conceapă ceva asemănător invenției existente, dar acest lucru îi va costa timp și bani. Brevetele de invenție sunt bune pentru a ține competiția la distanță. Mulți competitori sunt mult mai atenți cu privire la brevete și de asemenea asupra consecințelor ce pot apărea în urma intrării în conflict cu un brevet.
Sintetizând pot afirma că brevetul de invenție este un “asset” foarte important care produce beneficii fie prin folosirea soluției brevetate de către titular, fie prin licența sau cesiunea acestui drept către terți.
BIBLIOGRAFIE
Tratate, monografii, cursuri:
Bodoașcă, Todor, Dreptul proprietății intelectuale, ediția II, Editura Universul Juridic 2012, București
EPO Case Law: Case Law of the Boards of Appeal of the European Patent Office, ed. 2013
Lazăr, Roxana Elena, Drepturile de proprietate intelectuală în era informațională, publicat în „Studii și cercetări juriidce europene”, vol. I, Editura Wolters Kluwer, 2010
Macovei, Ioan, Dreptul proprietății intelectuale- curs universitar, ediția a II-a, Editura C.H. Beck, București, 2010
Macovei, Ioan, Tratat de drept al proprietății intelectuale, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2010
Mihai, Lucian, Invenția. Condițiile de fond ale brevetării. Drepturi, Editura Universul Juridic, București, 2009
Olteanu, Gabriel, Dreptul proprietății intelectuale, ediția 2 revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2008
Olteanu, Gabriel, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universitaria, Craiova, 2003
Olteanu, Gabriel, Drepturile morale și creația intelectuală, Editura Didactică și pedagogică, București, 2006
Roș, Viorel, Spineanu-Matei, Octavia, Bogdan, Dragoș, Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul proprietății industriale, Editura All Beck, București, 2003
Voicu, Marin, Jurisdicții și proceduri judiciare în Uniunea Europeană, Editura Universul Juridic, București, 2010.
Legislație:
*** Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenție republicată, în temeiul legii nr.28/2007;
*** Hotărârea Guvernului României nr.547 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.64/1991 republicată privind brevetele de invenție;
*** Legea nr.383/1999 pentru aprobarea OG nr.41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale și regimul de utilizare a acestora;
*** Legea nr.611/2002 privind aderarea României la Convenția Brevetului European adoptată la München la 5 octombrie 1973;
*** Legea nr.93/1998 privind protecția tranzitorie a brevetelor de invenție;
*** Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor cunoscut sub acronimul PCT;
*** Tratatul de la Strasbourg privind clasificarea internațională;
*** Tratatul dreptului brevetului cunoscut sub acronimul PLT;
*** Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț, cunoscut sub acronimul TRIPS;
*** Convenția privind eliberarea brevetelor europene (Convenția Brevetului European).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Brevetul de Inventie (ID: 110895)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.