BREBEANU (CÂMPEANU) MIHAELA IOANA ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC Prof. Anca Sandu BUCUREȘTI 2016 CUPRINS: INTRODUCERE…………………………………..…………..…………..………..3… [307239]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ

BISERICI DE LEMN

DIN OLTENIA

LUCRARE DE DISERTAȚIE

STUDENT: [anonimizat]

2016

CUPRINS:

INTRODUCERE…………………………………..…………..…………..………..3

CAPITOLUL 1:BISERICILE DE LEMN ÎN CONTEXTUL LOR …….4

1.1 Amplasament…………………………………………………………………………………….8

CAPITOLUL 2:ARHITECTURA BISERICILOR DIN OLTENIA…….9

3.1 Volumetrie………………………………………………………………………………………..9

3.2 Organizare planimetrică.Evoluție………………………………………………….10

CAPITOLUL 3: ESTETICA SPAȚIILOR ȘI DECORAȚIA……………..16

3.1 Exterior ……………………………………………………………………………………………16

3.2 Interior …………………………………………………………………………………………….19

CONCLUZII………………………………………………………………………….23

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….24

[anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat], îmbinate cu știință și gust. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]-un monument nu a rămas în forma originară. [anonimizat] a bisericii de parohie devine un adevărat fenomen cu dublă valență: spirituală și culturală.

În această regiune se păstrează mai mult de 300 de biserici de lemn de o mare valoare pentru patrimoniul cultural și istoric românesc. [anonimizat] i-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat], acest lucru a fost unul cotidian până în epoca modern.

O [anonimizat].Lăcașele de cult din satele Olteniei evoca o întreagă istorie a [anonimizat].Aceste construcții au în primul rând funcția de biserică dar și calitatea de monument istoric.

Lucrarea de față își propune o [anonimizat],tehnici de construcție și decorația.[anonimizat],[anonimizat],au creat numeroase variații regionale autohtone.

CAPITOLUL 1: BISERICILE DE LEMN ÎN CONTEXTUL LOR

În România se păstrează aproximativ 1440 de biserici de lemn ,ce s-au ridicat până in anul 1918.Dintre acestea 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania și Banat,peste 490 se găsesc în Oltenia,Muntenia și Dobrogea,și mai mult de 300 se găsesc în Moldova.

” Din vremurile îndepărtate și întunecate ale existenței poporului românesc ,nu avem știri precise din care să putem înțelege pe deplin cum era organizată biserica,și care erau preocupările românilor în ceea ce privește lăcașul lor de închinare.Se poate afirma totuși că strămoșii noștri ,de îndată ce au fost creștinați ,au prins obiceiul de a clădi bisericuțe de lemn,care desigur nu se deosebeau prea mult de casele lor de locuit.Deseori ,o peșteră amenajată sumar și însemnată cu o cruce la intrare ,a fost transformată intr-o biserică, și nu rareori o simplă cruce de lemn sau de piatră înfiptă în pământ a ținut loc de biserică.”

Pentru arhitectura veche a românilor nu este caracteristică arhitectura de piatră ori cărămidă ,ci cea de lemn.Până în secolul XVIII clădirile din alt material sunt considerate excepții ,în secolele XIX – XX se înmulțesc cele de cărămidă ori de piatră ,înlocuind multe din cele de lemn,totuși clădirea bisericilor de lemn nu încetează până astăzi,poziția ,planul ,construcția,formele arhitecturale,dimensiunile,proporțiile și chiar unele detalii sunt aceleași.

” Într-o țară acoperită aproape în întregime cu păduri,cum a fost a noastră,este firesc ca și clădirile și locuințele să fi fost aproape exclusiv executate din lemn,așa cum sunt și astăzi majoritatea caselor țărănești mai vechi ,păreți de bârne sau de chirpiciu, pridvoare cu stâlpi de lemn ciopliți cu îngrijire și adesea ori cu multă imaginație ,uluce și balustrade de scânduri traforate.Este probabil ca în afară de cetățile de apărare,de reședințele domnești și boierești și de unele biserici mai importante,toate casele și chiar majoritatea bisericilor de prin orașe și sate erau făcute din lemn.”

Biserica la început nu avea turn , iar în interior avea o singură boltă cilindrică,pentru toate cele trei părți.Biserici fără turn există și astăzi în diferite zone ale țării,în primul rând acelea care nu au clopot.

Clopotnița era așezată lângă biserică,cu timpul aceasta fiind așezată mai aproape de biserică,având un singur acoperiș cu biserica,apoi a fost așezată deasupra tindei,care din acest moment nu mai are boltă cilindrică ca și nava,ci un tavan simplu.Către sfârșitul secolului XVIII biserica are și un pridvor deschis.

Meșterii acestor clădiri religioase nu formau o clasă socială aparte,ci erau țărani români,aceștia fiind cunoscuți ca mari meșteri ai lucrărilor de lemn.

” Indiferent de zonă bisericile de lemn prezinta câteva trăsături fundamentale comune: planimetria dreptunghiulară,boltirea navei,acoperișul în patru ape,la care se mai poate adăuga și calitatea construcției.Astfel o construcție fie ea laică sau religioasă ,este alcătuită din două elemente esențiale de construcție :elemente de susținere (pereți ,stâlpi,grinzi) și elemente susținute (bolți,tavane,acoperiș,streașină).

Predominant ca material de construcție era lemnul de stejar,și apoi cel de gorun.Pentru confecționarea șiței pentru acoperiș se folosea lemnul de cea mai bună calitate,drept și fără noduri.Ca și tipologie planimetrică,aceasta,deși era diferită de la o zonă la alta, se poate vorbi totuși de o unitate .”

În Oltenia ,ca și în celelalte regiuni ,lemnul a fost folosit sub toate formele :de la trunchiul de copac curățit numai de ramuri până la cele mai felurite grinzi ecarisate și cele mai fine elemnte cioplite și fasonate.Lemnul este poate singurul material care a fost el singur folosit pentru realizarea în întregime a unei biserici și chiar a unei locuințe:stâlpi de susținere,pereți exteriori și interiori,grinzi,tavane,șarpante,balustrade,pardoseli,uși,ferestre și aproape întregul mobilier.Piatra a fost și ea utilizată în mod obișnuit sub forma de bolovani de râu sau de cioplitură.O parte însemnată a bisericilor era așezată pe o fundație de piatră ,înălțată cu 30-40 de centimetri deasupra solului.Această fundație avea rolul de a proteja talpa construcției de umezeală.Soclul acesta era confecționat din bolovani de râu ,care erau mai mari la colțuri și mai mici în rest .La bisericile foarte vechi bolovanii aceștia erau legați între ei printr-un amestec de pământ cu pleavă numită ciamur.

Opere ale arhitecturii populare – bisericile de lemn dar și locuințele au fost făurite din materiale fragile și pieritoare:lemn,pământ,cărămidă,stuf,pânză,având astfel o durată relativ scurtă.Foarte puține biserici de lemn din cele care ni s-au păstrat au o vechime mai mare de două sute de ani. Arhitecturii de lemn,considerată ca artă populara,i se atribuie un rol foarte important în formarea arhitecturii monumentale de piatră și zid.

În arhitectura de lemn românească ,se simte o lungă tradiție ,care ne îndreptățește să credem că la români biserica de lemn a existat din cele mai vechi timpuri.

”Un aport prețios și un mare pas înainte a fost făcut de către meșterii populari atunci când au trecut din domeniul programelor domestice la rezolvarea problemelor puse de arhitectura religioasă.Ca și casele țărănești ,bisericile de lemn ,ne înfățișează,în cadrul unității lor stilistice naționale,și unele trăsături particulare ,caracteristice marilor provincii:Transilvania,Țara Românească și Moldova.Meșterii populari au cultivat cu deosebită artă și pe scară întinsă arhitectura de lemn ,numeroase biserici de sat ce ni s-au păstrat ,sunt de o remarcabilă ținută și reproduc in pitoreasca lor înfățișare și frumusețe tipuri și forme caracteristice . ”

Din punct de vedere al modului de construcție ,problemele tehnice esențiale au fost :aceea a elementelor principale de susținere :pereți,grinzi,stâlpi și aceea a elementelor susținute,ce formeaza acoperământul edificiului:tavane,bolți,streșini și învelitori.

Felul de așezare al lemnelor în construcția pereților ,aspectul exterior al unor biserici, ,precum și modurile de îmbinări ,stabilesc îndeajuns o linie esențială de caractere tradiționale.

Lemnul pentru confecționarea pereților se prezintă fie sub formă de bârne groase , trunchiuri de copac cojite dar nelucrate,fie sub formă de grinzi cioplite pe patru fețe ,de secțiune pătrată,sau de secțiune dreptunghiulară.Legarea între ele a lemnelor la colțurile clădirii se face prin îmbinarea după unul din cele două sisteme populare ,numite:în ”cheotori”, în ”căței” sau în ”chei”.

Fig. 1. Sistem de îmbinare a bârnelor-în unghi drept Fig. 2. Sistem de îmbinare în”cheotoare rotundă”

Fig.3. Sistem de îmbinare -cheotoare cu crestături Fig. 4. Sistem îmbinare la biserica din Zătreni

în unghi obtuz ,”cheotoare în coadă de rândunică”

La construcția bisericilor de lemn din Oltenia s-a folosit sistemul în ”cheotori ,acest sistem este diferențiat în cheotoare rotunde sau cheotoare drepte ,după cum îmbinarea se face între bârne rotunde sau grinzi cu patru fețe netede ,este o îmbinare la jumătate lemn ,capetele bârnelor fiind petrecute în afara liniei pereților . ”

Însă cel mai utilizat sistem de construcție al bisericilor din Oltenia este însă acela ”în coadă de rândunică” ,un astfel de exemplu îl întâlnim la biserica din Zătreni.

O altă tehnică constructivă întâlnită la bisericile de lemn din România este cea în ”căței”.

În țara noastră mai există circa 12-13 biserici în căței,acestea se mai păstrează în vestul țării,îndeosebi în Banat.În Moldova există trei biserici de lemn în căței cu pereți de nuiele și în Basarabia se mai păstrează o biserică în căței.

Fig. 5. Sistem îmbinare în căței-bis. de lemn din Dragomirești Fig. 6. Bis. de lemn din Vălari

Planul bisericilor a fost la început unul simplu,dreptunghiular,ca al caselor țărănești ,Virgil Vătășianu a realizat o clasificare a acestora în trei tipuri:

Tipul I este reprezentat de către bisericile de lemn cu planul dreptunghiular și absida altarului poligonală,nedecroșată,unde meșterii pentru a o diferenția de casă,au scos în evidență o încăpere și i-au plasat turnul clopotniței în față.

Tipul II este reprezentat de bisericile de lemn cu planul dreptunghiular și absida altarului poligonală decroșată.

Tipul III este reprezentat de către bisericile de lemn cu planul inițial dreptunghiular și care are ambele capete poligonale.Proveniența acestor planuri a fost căutată în zonele de contact cu arhitectură gotică,sau ăn zonele unde altarele erau poligonale cu muchie în frunte.

Fig.7. Tip I Fig.8. Tip II Fig.9. Tip III

1.1. Amplasament

Ca și așezare în spațiu, bisericile de lemn din Oltenia,precum cele din restul țării,au fost așezate în marea lor majoritate pe un mic deal (colină) din mijlocul satului,dominând prin așezare,dacă nu prin proporții satul în mijlocul cărora au fost așezate.

Așezarea lor pe acest deal a avut rolul de a apăra lăcașul de cult de eventualele calamități naturale care l-ar fi putut deteriora sau distruge.Această așezare,pe o colină, a avut și rolul de pază,astfel din turnurile bisericilor de lemn locuitorii acelor sate puteau supraveghea apropierea unei armate cuceritoare,un eventual incendiu,sau o inundație.Astfel,pentru anunțarea pericolului ce se apropia de sat erau trase clopotele aflate în turnul bisericii,alarmând întreaga comunitate despre iminentul pericol.

Așa cum mărturisesc scrierile și documentele bisericești cele mai vechi și așa cum s-a obișnuit de la începuturile creștinismului, bisericile creștine care trebuiau să sugereze prezența lui Dumnezeu ca și apropierea de el și legătura cu el în timpul serviciului divin, se construiesc, de regulă, pe locuri mai înalte și cu altarul spre răsărit. Așezarea acestora la înălțime este simbol al bisericii spiritale, al cetații care stă deasupra muntelui, la care vor merge popoarele. Așa cum învățătura bisericii trebuie să stăpânească sufletele credincioșilor, la fel și lăcașul de cult trebuie să domine cu așezarea și înălțimea lui locul și împrejurimile în care este înălțat. Cât privește orientarea cu altarul spre răsărit, spre lumină, aceasta este strâns legată de creștinism. Biserica trebuie să fie un mijloc de orientare pentru oameni și din punct de vedere al așezării ei . Într-un sat totul se petrecea și se învârtea în jurul bisericii.

Un exemplu este și amplasamentul bisericii de lemn din Zătreni care se află in satul cu acelasi nume din judetul Vâlcea ,în partea de sud – vest a acestuia.Biserica are hramul ,, Sf. Ioan Botezătorul și se distinge una dintre cele mai semnificative dintre cele păstrate la sud de Carpați.Ea datează din anul 1756 și se remarcă îndeosebi prin sculptura bogată a ușilor de la intrare dar și prin dimensiunile mari

Fig. 10. Amplasament -Bis. de lemn din Zătreni

CAPITOLUL 2: ARHITECTURA BISERICILOR DIN OLTENIA

2.1 Volumetrie

Bisericile de lemn din Oltenia nu se impun prin dimensiuni deosebite,nu au turnuri clopotniță care ințeapă cerul,sunt mai degrabă discrete ,cu măsură umană ,pot trece drept casa cuiva mai curînd decît Casa Domnului.

Vechimea acestor biserici este cunoscuta prin prisma configurației planimetrice ,în special cea de tipul biserică dreptunghiulară.În general tricompartimentată (altar,naos,pronaos),biserica se încheie la vest cu pridvorul.

Volumetria bisericilor de lemn din Oltenia este una simpla,data de configurația planimetrică de tip biserică dreptunghiulară.Această simplitate ține nu de vechime sau de lipsa meșteșugului ,ci ține mai ales de funcțional ,de contextul social sau istoric.

Ca elemente dominante in volumetrie avem pe de o parte turnul clopotniță ,amplasat în partea din față a bisericilor și pridvorul care precede intrarea.Deși este rareori absent și nu cunoaște o mare diversitate planimetrică, acesta câștigă în plan estetic.Majoritatea turlelor și clpotnițelor au îmbogățit volumetria fiind construite în secolul al XIX –lea ,deasupra pridvorului sau pronaosului.Atunci când au fost construite odată cu biserica,au fost bine echilibrate cu ansamblul ,însă multe dintre adaosuri au uitat proporțiile ,fiind ori prea înalte ,precum cele de la Racu,sau copleșitoare precum cele de la Bălțățeni.Clopotnițe masive, disproporționate ,de lemn ,de tablă,de zid au fost construite și alături de biserică.

Fig. 11. Bis. de lemn din Racu Fig. 12. Bis. de lemn din Bălțățeni

2.2 Organizare planimetrică.Evoluție

Bisericile de lemn din Oltenia au planul compus dintr-o singură navă dreptunghiulară ,despărțită ca de obicei,printr-un perete de lemn ,în pronaos și naos.Spre răsarit acest plan se termina întotdeauna cu o absidă poligonală ,decroșată,evoluată din tipul unu, unde absida altarului era nedecroșată,astfel meșterii pentru a o diferenția de casă, au scos in evidență o incăpere și i-au plasat turnul clopotniță in față.

Fig. 13. Biserica de lemn din Zătreni Fig. 14. Evoliție plan biserici de lemn,

tipul II

Acest tip de plan îl întâlnim și la biserica din Zătreni unde pe partea de apus intrarea în biserică se face pe sub un pridvor ridicat pe stâlpi împodobiți cu cioplituri,el precede,apără și pune în evidență totodată intrarea.Pridvorul este poligonal și este de un pitoresc deosebit ,deasupra acestuia ridicându-se ca un turnuleț ,clopotnița . Biserica se distinge drept una dintre cele mai semnificative dintre cele păstrate la sud de Carpați. Se remarcă îndeosebi prin sculptura bogată și filigrană a iconostasului și a ușilor de intrare, prin calitatea lucrării dulgherești și prin dimensiunile mari. Aceste trăsături definitorii subliniază ambiția ctitorilor de a ridica un lăcaș de cult peste nivelul obișnuit la bisericile de lemn de țară.

Fig. 15. Secțiune, biserica de lemn din Zătreni Fig. 16. Biserica de lemn din Zătreni

(detaliu fațdă,detaliu plan)

Un alt exemplu pentru acest tip îl constituie si biserica de lemn din Bălești,concepută și construită într-un spirit ușor diferit .Aici bârnele au fost fasonate mai rustic,stâlpii pridvorului fiind îmbrăcați de sus până jos cu crestături,capetele grinzilor la îmbinări au fost astupate cu ”ștenapi” împodobiți cu ornamente cioplite ca și stâlpii ,iar deasupra pronaosului a fost înălțat peste acoperiș un turn micuț de clopotniță,care deși foarte timid în comparație cu elegantele modele transilvănene imprimă totuși edificiului un caracter religios mai pronunțat.

Fig. 17. Biserica de lemn din Bălești Fig. 18. Biserica de lemn din Porceni,Tîrgu Jiu

Biserica aflata în satul Porceni-Tîrgu Jiu se incadreaza in tipul bisericilor cu navă dreptunghiulară și absida altarului decroșată.Aceasta este o biserică micuță și joasă ,construită din bârne tăiate neted și îmbinate la capete, în cheotorile pereților.Încăperile toate sunt boltite cu scânduri .Clădirea întreagă este prinsă sub un singur acoperiș înalt,de șindrilă fără turn și fără cruce deasupra lui.

Un exemplu deosebit pentru arhitectura bisericilor de lemn din Oltenia îl reprezintă și biserica de lemn din Grămești,fiind și una dintre bisericile de lemn care s-au păstrat.Aceasta a fost construita in anul 1664 și nu are în afară de forma poligonală a părții dinspre răsărit,unde se află altarul,și de crucile care marchează vârfurile coamei învelitorii ,nici un alt semn exterior care să o deosebească prea mult de o casă..

Fig. 19. Biserica de lemn din Grămești (secțiune și plan) Fig. 20. Biserica de lemn din Grămești

Ridicată pe o fundație de piatră zidită cu mortar ,prin intermediul căreia se face adaptarea clădirii de lemn la terenul usor accidentat ,ea este precedată spre apus de un pridvor la care se ajunge pe o scară lăturalnică. În contrast cu pridvorul ,scund ca o prispă de casă,cele trei încăperi rituale ,pronaosul,naosul și absida,sunt acoperite cu bolți în leagăn ,care abia ating o înălțime de 4,00 metri .Planul acestei biserici este deosebit prin faptul ca pune în evidență atât în interior cât și în exterior naosul,pronaosul și absida ,prin retrageri succesive.

Planul bisericilor de lemn din Oltenia fiind în mod obișnuit unul rectangular,clasificarea lor a avut ca punct de pornire cele câteva variante de rezolvare a absidei altarului.Configurațiile cele mai răspândite pe care le comportă altarul sunt fie așezarea în prelungirea pereților naosului,fie decroșarea pe latura sudică ori pe ambele.În cazul acestei ultime variante ,cu absida mai îngustă decât naosul de altfel cea mai răspândită, se întâmplă foarte des ca latura de est să fie ușor asimetrică față de axul bisericii.Un element singular este intrarea deschisă pe latura de sud ,în dreptul diaconiconului,asemenea ctitoriilor de zid.În Oltenia nefiind construite biserici cu altar semicircular ,precum în Moldova,traseul absidei a fost

Fig. 21. Biserica de lemn din Ștefănești,Vîlcea

Fig. 22. Biserica de lemn din Ștefănești,Vîlcea (plan)

compus dintr-un număr variabil de laturi:patru (precum cel al bisericilor Comănești), cinci (biserica din Ștefănești ,Vîlcea),sau șase (biserica de la Marița și Boia).

Inedit în alcătuirea altarului este apariția unui pridvor pe ambele laturi (biserica de la Colibași și Pojogeni Văi).Acesta rezultă în urma prelungirii tălpii naosului și a cosoroabelor acoperișului ,fiind unite printr-un stâlp.Adeseori grinzile pe care se sprijină naosul ies în afară până la întâlnirea cu grinda (biserica de la Hobița).

Naosul este partea centrală a bisericilor .De plan pătrat sau dreptungiular ,este acoperit cu o boltă semicilindrică ce se sprijină pe una sau două grinzi așezate de-a lungul pereților ,creându-se astfel o supraînălțare a leagănului și o ușoară reducere a deschiderii.Bolta este întărită la mijloc de un arc dublou cu muchiile teșite sprijinit pe doua console care cel mai adesea iau forma capului de cal ,precum grinzile de la exterior care sprijină acoperișul.În cazul boltirii transversale ,rama de grinzi e continuă pe toți cei patru pereți ,dar,la bisericile acoperite unitar ,peste naos și pronaos bolta pare o prelungire a pereților.Naosul este luminat prin ferestre înguste plasate către altar .

Există câteva cazuri când deasupra naosului a fost ridicată o turlă cum este cazul bisericilor de lemn din Modoia,Mălaia sau Dumbrăvești.

Fig.23. Biserica de lemn din Zătreni Fig. 24. Biserica de lemn din Ștefănești

Ultima încăpere a bisericii în ordinea citirii teologice a spațiului,pronaosul cunoaște două variante de plan ,rectangular și poligonal. În general pronaosul este un spațiu cu o lungime cât jumătate din cea a naosului ,cu pardoseală de pământ,lemn ,sau cărămidă,este în general lipsit de ferestre.Pereții suportă prin intermediul unei grinzi ,o boltă în leagăn longitudinal sau transversal,uneori poate sustine o clopotniță.Semicilindrul bolții este unitar peste naos și pronaos atunci când acest din urmă spațiu cunoaște varianta poligonală sau absidată,preferată la nord de Carpați.

Pronaosul rectangular se întânește la majoritatea bisericilor din Oltenia ,și poate fi adăugat în continuarea pereților naosului sau adăugat prin decroș ,după cum se poate vedea și la bisericile din Grămești,Ștefănești,Bălești.

Foarte rar intâlnit la bisericile din Oltenia este pronaosul poligonal pe care îl întâlnim la biserica din Pietrari-Anghelești. După cum se poate observa la această biserică ,pronaosul,a fost adăugat prin decroș,astfel fiind necesară prelungirea tălpilor bisericii prin atașarea de talpă transversală ,ce susține peretele despărțitor dintre pronaos și naos,a tălpilor ce urmau să susțină pereții pronaosului

În partea superioară pronaosul se inchide cu o semicalotă

realizată rudimentar,din dulapi de plop îmbinați în chertări simple.

Fig. 25. Biserica de lemn din Pietrari-Anghelești(plan)

Fig. 26. Decroș sud-bis. Pietrari-Anghelești Fig. 27. Decroș nord-bis. Pietrari-Anghelești

Pridvorul este un loc deschis ce face legatura ăntre interiorul și exteriorul bisericii,delimitat de o întreagă suită de stâlpi fiind un spațiu al cărui repertoriu decorativ și structiv dă caracter lăcașurilor.Irepetabil ca înfățișare în cadrul seriei ,prin proporții și decor este aidoma tindei casei.trecerea se face peste un prag înalt ,scobit,ce îl repetă pe cel de la intrare sau dintre pronaos și naos (biserica de la Frătești) .De o parte și de alta ,continuă balustrada din bârne așezate orizontal sau vertical ,rar ornate ,traforate precum cele de la iserica de la Marița ,sau tencuite.Spațiul este îngust,podit,cu cărămidă (biserica de la Copăceni),calcar sau piatră de râu (biserica de la Grămești).

Pereții când nu sunt tencuiți și pictați poartă inscripții sau panouri mari cu pomelnice.Doar câteva biserici omit pridvorul din planul lor ,lucru întâlnit și la biserica de la Marița ,altele îl protejează cu geamlâc sau îl supralărgesc și îl închid în cinci laturi asemenea altarului precum cel de la biseica din Zătreni,sau îl dubleaza.

Fig. 28. Biserica de lemn din Zătreni

(vedere din față)

CAPITOLUL 3: ESTETICA SPAȚIILOR ȘI DECORAȚIA

3.1 Exterior

O trăsătură caracteristică bisericilor de lemn din Oltenia și a bisericilor din România, în general, este limbajul sculptat al portalelor de la intrări. Acestea sunt încărcate de un simbolism religios, având ca elemente definitorii figuri geometrice: rozete, funii, unde de ape, romburi . Figurile geometrice sunt completate de multe ori cu elemente precum : cruci, brazi, flori, animale, păsări, corpuri cerești, obiecte, figuri umane. Aceste elemente sunt îmbinate in diverse compoziții simple sau mai complexe și pot acoperii toată suprafața portalului , uneori extinzându-se și la pereții din jur. Intrarea este definită stilistic mai ales de ancadrament,în funcție de zonă sau de modul in care meșterul și-a imaginat acest décor,mai abundant sau mai temperat.Brâul în torsadă ,o prelungire a celui care înconjoară biserica ,este elementul cel mai utilizat pentru marcarea portalului.Acesta pornește de la bază sau doar de la jumătatea montanților urcă și înconjoară ușa ,ținând la mijloc o crucesculptată în relief.

Fig. 29. Portal-Bis. de lemn Fig. 30. Portal-Bis. de lemn Fig. 31. Portal-Bis. de lemn Crasna din Deal din Gureni din Zătreni

Baza pe care se sprijină brâul este un dreptunghi la rându-i încrustat cu denticuli sau cu un semn de meșter.În lipsa acesteia ,brâul pleacă direct din rozetele care marcchează cardinal montanții,torsada putând fi uneori pictată asemenea ușii sau diferit.Motivul din jurul deschiderii este câteodată o combinație de torsadă cu un brâu simplu ori o frânghie dublă în tandem cu delicate ghirlande vegetale și florale,îl întâlnim la biserica din Zătreni.În lipsa acestora ancadramentul poate fi de-a dreptul simplu ori purtător de inscripții.Lintoul,piesa de lemn dintre cei doi montanți ,acoperă uneori partea superioară a ușii,este traforat,obligând canatul la același traseu,este bogat decorat precum cel al bisericii din Grămești,iar când ornamentele sunt absente poartă doar pisania săpată în lemn.

Ușile pot fi monolit sau din două canaturi baroc ,acoperite cu motive geometrice și florale participă la rându-i la repertoriul decorativ al deschiderii împreuna cu balamalele din fier bătut ,un astfel de exemplu îl întâlnim la biserica din Zătreni dar și la cea din Grămești.

Fig. 32. Portal –bis. din Fig. 33.Portal-bis. din Fig. 34.Canat-bis. din

Mitrofani Ștefănești-Școală Zătreni

Portalul , prin mesajul încrustat în el, este o adevărată operă de artă ce ne dezvăluie participarea unui mare meșter de biserici care dorește să atragă privirea și să își lase amprenta asupra unei intrări . Configurația portalului se poate repeta uneori de la o biserică la alta ,având o formă aproape identică.Această repetiție se întâmplă datorită itinerariului meșterilor dar și faptului că alți meșteri au preluat compoziția portalului întocmai.

Brâul median ,asemeni celui care împarte în registre pereții bisericilor de zid ,încinge biserica,fiind întrerupt doar de ferestrele mari sau mici ori de intrarea în biserică,unde se încheie cu capete de cal sau urcă în jurul ușii.Firav sau robust ,dublat de denticuli ,colorat,îngropat sub tencuială ,forma lui imită împletitura frânghiei ,fiind săpat în grosimea blanei de stejar sau aplicat.

Fig. 35. Biserica de lemn din Ștefănești(detaliu brâu)

Fig. 36. Biserica de lemn din Bădeni (detaliu brâu)

Ferestrele bisericilor de lemn din Oltenia sunt de dimensiuni mici și au forme variabile ,frecvent asimetrice ,caz întâlnit la biserica din Stroiești .Mai rar ferestrele au și ancadrament ori pervaz,cu golul desenat de grilajele din fier bătut (precum cele de la biserica din Opătești) alternează cu răsuflători înguste sau în linie frântă.

Fig. 37. Fereastră –bis. din Fig. 38.Fereastră-bis. din Fig. 39 Ferestre -bis. din

Opătești Mrenești Zătreni

Structura în patru ape a învelitorii,cu pante domoale sau ascuțite,era acoperită cu șiță,șindrilă,draniță ori preștilă,fag sau gorun,despicată și trasă la cuțitoaie.La baterea ei se foloseau cuie din lemn de tisă.Acoperișul bisericilor este un element funcțional,dar și estetic,care contribuie major la aspectul general al bisericii.Bătută pe unul sau pe trei straturi,șița se petrecea peste coama acoperișului pe direcția ploilor și vântului,fiind mai degrabăcrestată,iar capetele erau marcate de cruci simple de lemn sau din fier bătut.

Majoritatea turlelor și clopotnițelor au fost construite în secolul al nouăsprezecelea deasupra pronaosului,determinând în multe cazuri renunțarea la bolta în leagănși înlocuirea ei cu un tavan,pentru o mai bună susținere.Accesul se face din pridvor,pe o scară abruptă ce ajunge în pod și de aici pe alte trepte direct în clopotniță.Atunci când au fost construite odată cu biserica,au fost echilibratecu ansamblul,însă multe dintre adaosuri au uitat proporțiile ,fiind ori prea înalte ,precum cel de la Racu și Horezu,ori copleșitoare,precum cea de la Bălțățeni.Puține la umăr au fost ridicate și turle peste naos,cu dimensiuni nu tocmai potrivite,dar care sporesc pitorescul ansamblului,astfel de exemple avem la Dumbrăvești,Mălaia,Măgureni.

Clopotnițe de lemn,tablă,de zid au fost construite alături de biserici.Un caz particular este turnul clopotniță de zid de la Grușetu,înălțat și pictat între 1840-1843.

Fig. 40. Biserica de lemn din Grușetu Fig. 41. Biserica de lemn din Malaia

3.1 Interior

În secolele XVII-XVIII s-a folosit în biserici pictura murală.Ea avea rolul de a-i face pe locuitorii satelor ,în marea lor majoritate țărani neștiutori de carte ,să înțeleagă prin imagini simbolice Sfânta Scriptură.Picturile erau executate atât pe pereții interiori cât și pe pereții exteriori.Pictura într-o biserică nu este făcută la întâmplare ,ci respectă niște reguli bine stabilite.Este percepută ca o carte deschisă care transpune în imagini tradiția creștin ortodoxă.

Pictura bisericilor de lemn a urmat programul iconografic obișnuit ctitoriilor de zidărie ,însă a fost adaptată dimensiunilor lăcașelor și mai ales dării de mînă a ctitorului,fie el preot ,boier ori moșnean.Mărimea ansamblului și tehnica în care era realizată i se datora nivelului de prosperitate al fondatorului .

În Oltenia ,dar și în alte regiuni ale țării,doar un număr redus de biserici de lemn au fost zugrăvite în afara iconostasului.Din acestea,un număr și mai mic au fost pictate în totalitate,pentru că rare erau cazurile în care biserica primea de la început stratul de pictură direct pe lemn,pe un suport subțire de grund,de pânză sau în frescă,cum este cazul bisericii din Cornet-Popi.

De dimensiuni reduse ,biserica de lemn din Lelești ,are un sistem de boltire al altarului sau al pronaosului cu mofificări în schema compozițională a programului iconografic dar și în redactarea scenelor.Sunt biserici al căror altar este pictat integral sau doar în registrul inferior ,altele în care doar pereții sau timpanul de vest al naosului sunt pictați ,bolta fiind înstelată,simplă.În pronaos,în funcție de dimensiuni,este zugrăvit doar tabloul votiv ori este însoțit și de alte scene.Pridvorul,pe lângă decorul cioplit sau crestat ,este îmbogățit cu scena Judecății de Apoi.

Fig. 42.Interior -bis. de lemn din Lelești Fig. 43.Interior-bis. de lemn din Urși

Sunt biserici în Oltenia care și-au păstrat pictura fără intervenții majore sau într-o stare de conservare bună .Majoritatea au fost repictate grosolan de-a lungul timpului ,cu pigmenți de proastă calitate,alternând atât cromatica inițială ,cât și compoziția.Un număr însemnat de biserici și-au pierdut în totalitate sau parțial stratul de pictură ,iar altele din prea multă grijă a comunității de a avea un lăcaș frumos și curat,au fost ori mascate sub ștergare ori refăcute.

Un număr mic de biserici din Oltenia a beneficiat și de un exterior pictat, precum biserica de lemn din Urși.

Fig. 44.Exterior-bis. de lemn din Urși

Tehnicile de realizare a picturii au cunoscut o mai mare diversificare decât în cazul ctitoriilor de zid datorită suportului de lemn,care permitea fresca,tempera pe lemn sau pe pânza pictată prinsă cu un ulei din făină de secară .stratul de grund subțire sau o îmbinare de tehnici.Pictura aplicată direct pe lemn a fost însă tehnica cea mai utilzată,ceea ce a făcut ca destul de puține scene să ajungă până în prezent.

” Icoanele dogmatice,liturgice sau praznicale,odoarele necesare cultului și piesele de mobilier se alătură catapetesmei și istoriei pictate ,dând sens interiorului bisericii.Indiferent din ce categorie fac parte ,varietatea restrânsă a tipurilor iconografice este compensată de neașteptata bogăție și diversitate stilistică.” Piese utilizate precum sfeșnice ,potire,cruci de mână,candele,în funcție de specificul fiecărui obiect,au fost confecționate din argint,tablă,fier forjat,bronz,sau lemn sculptat și pictat.Stranele adosate pereților naosului au spătarul simplu ,rezemătoare pentru antebrațe ieșite în afară și șezutul uneori este absent.Deasupra stranelor pronaosurilor supralărgite sau ale naosului este așezat cuierul de lemn.Pe latura de nord a naosului ,aproape de iconostas sunt prezente pangalul,o masă obișnuită pentru parastase și pomeniri,tetrapodul și sfeșnicele.Cea mai importantă piesă a naosului este tetrapodul,acesta are suportul pentru icoana de praznic din lemn,ușor înclinat,sprijinit de patru picioare unite de tăblii bogat decorate, pictate.Partea superioară se încheie cu un baldachin sculptat și pictat.

Fig. 45.Jilț-bis. de lemn din Grămești Fig. 46.Naos-bis. de lemn din Grămești Fig. 47.Leagănul boltei-bis. de

lemn din Grămești

Catapeteasma separă naosul de altar și sintetizează istoria mântuirii.De lemn,din zidărie sau mixtă,respectă în general structura stabilită.Primul registru este marcat de cele trei deschideri care fac legătura între naos și altar ,ușile împărătești la mijloc flancate de cele diaconești.Ușa centrală are două voleuri pe care este pictată scena Bunei Vestiri.Ușile diaconești ,atunci când sunt închise poartă imaginea celor doi arhangheli Mihail și Gavril,după cum se poate vedea și la biserica din Grămești.De o parte și de alta a ușilor centrale,sunt fixate icoanele împărătești ,a lui Iisus Hristos spre sud și a Maicii Domnului la nord.Cel de al doilea rând al tâmplei este ilustrat de 12 icoane mobile ale Marilor Sărbători.Icoanele sunt așezate în general,cronologic,citindu-se de la nord spre sud,insă dispunerea lor cunoaște diverse variante.Cel de al treilea registru este ocupat de Iisus Hristos alături de Maica Domnului și Ioan Botezătorul urmati de apostoli întruchipând o rugăciune, cum este și cazul bisericii de lemn din Râureni.De asemenea,varianta în care Iisus este reprezentat singur cu apostolii este frecventă în iconostasele din Vâlcea,la bisericile din Valea Văleni și Opătești.

Cea de a patra friză,avand-o în centru pe Maica Domnului Orantă urmată de prorocii care au prefigurat-o ,lipsește în unele cazuri din cauza spațiului restrâns ,medalioanele acestora urcând în ultimul registru de o parte și de alta a răstignirii.Alteori,când timpanul de est nu maschează complet bolta altarului,patriarhii sunt pictați nu pe icoane mobile,ci pe o fâșie îngustă tratată aproape decorativ,cum se întâlnește la Hobița și la Mângureni ,ori în picioare ,atunci când timpanul este plin,precum cel de la

Fig. 48.Structură Iconostas Peștișani.

Iconostasul este încoronat de Sfânta Cruce ,cu chipul lui Iisus răstignit ,având de o parte și de alta pe Maica Domnului și pe Sfântul Ioan.Spațiul dintre registre și icoane este decorat fie cu motive vegetale pictate ,precum biserica de la Pișteștii din deal,fie cu elemente sculptate (Hobița),traforate (Valea Scheiului) sau din stucatură aurită (Zătreni).

Fig. 49.Bis.din Peștișani Fig. 50.Bis.din Zătreni Fig. 51.Bis.din Râureni

Poalele icoanelor împărătești și de hram sunt imaginate sub forma unor panouri de lemn variat pictate cu vase de flori și păsări. De remarcat este absența în bisericile de lemn a soleei,podiumul din fața iconostasului de unde se citește Evanghelia ori se ține predica.Iconostasul nu este doar un element decorativ de separare a celor două spații esențiale ale bisericii ,el vine să întrunească ,prin imagine,conținutul rugăciunii.

CONCLUZII

Valoarea patrimoniului specific zonei Olteniei este reprezentat de mănăstirile și bisericile sale , adevărate repere de credință creștin-ortodoxă, de arhitectură și istorie românească.

Oltenia este zona cu cea mai mare densitate de biserici de lemn din Romania ,și deși nu au fost atât de cunoscute precum bisericile de lemn maramureșene,acestea au o mare valoare.

Valoarea acestora este dată atât de înfățișare, cât și de elementele decorative , mobilier , picturi. Făcute de meșteri populari, clădirile au rezistat sute de ani.

Prin natura lor, aceste construcții reflectă condițiile în care trăiau oamenii din acele comunități, aptitudinile pe care le aveau și meșteșugurile pe care le stăpâneau, de aceea sunt unice. Decorațiunile și picturile reflectă credințele religioase locale și moștenirea culturală, acesta fiind un alt motiv pentru care sunt unice pentru satele și regiunile unde se află. Acestea pot fi considerate importante la nivel regional, european și mondial, ca parte a mediului rural din România, reflectând istoria și cultura ei.

O mare parte a bisericilor de lemn din Oltenia necesită urgent acțiuni de conservare și rstaurare ( biserica de la Marița,biserica de la Urși) deși există și biserici care s-au menținut de-a lungul timpului aproape nealterate sau biserici precum cele de la Mrenești și Pietrari care au fost restaurate și relocate la Muzeul Satului Vâlcean . Prin vechimea lor, poziție, mediu, stil arhitectonic, tehnici de construcție, pictură interioară, ele rămîn reprezentative pentru zona Olteniei și implicit pentru spiritul romănesc.

Dominând așezările, de pe înălțimile pe care sunt construite, bisericile de lemn se împletesc armonios cu arhitectura civilă locală. La aceasta contribuie într-o mare măsură și decorul lor, făcând parte fără îndoială din aceeași mare categorie a decorului făurit de meșterii țărani constructori din Oltenia.

Ele reprezintă una din culmile artei de a construi în lemn. Pentru noi, aceste admirabile edificii prezintă un interes cu atât mai mare cu cât ele se leagă nemijlocit de arta construcțiilor țărănești românești, unitatea casa-biserica din punct de vedere arhitectonic fiind o dovadă a marii vechimi a artei de a construi pe teritoriul românesc, lucru posibil numai în ținuturi cu o străveche populație legată de pământul ei.

Întrucât majoritatea locuințelor de lemn au fost înlocuite de construcții de zid ,casele țărănești putându-se întâlni în prezent la muzee,bisericile,vechi de sute de ani ,au rămas,singura și cea mai importantă mărturie a civilizației tradiționale din satele noastre.

O mare parte a bisericilor de lemn din Oltenia sunt incluse în lista monumentelor istorice,majoritatea lor încă funcționând ca biserici de sat sau de cimitir.Ele reprezintă pentru oamenii locului o moștenire lăsată de înaintasi,o mărturie a istoriei locului și sunt în același timp o parte semnificativă a patrimoniului național.

BIBLIOGRAFIE:

Cărți

Ionescu Grigore , Istoria Arhitecturii in Romania ,vol. I-II ,Bucuresti 1963,1965

Ionescu Grigore ,Arhitectura pe teritoriul Romaniei de-a lungul veacurilor,

Ed. Academiei R.S.R. Bucuresti,1982

Ionescu Grigore ,Arhitectura populară românească,Ed. Tehnică,1957

Curinschi –Vorona Gheorghe ,Istoria Arhitecturii in Romania,Ed.Tehnica,,Bucuresti 1981

Curinschi-Vorona Gheorghe, Introducere in arhitectura comparata, Ed. Tehnica,Bucuresti 1991

Vatasianu Virgil, Istoria artei feudale in Tarile Romane,vol. 1 ,Ed. Academiei R.P.R. Bucuresti,1959

Ghika-Budesti Nicolae ,Evolutia arhitecturii in Muntenia si Oltenia, vol. I-IV BCMI,1927,1930,1932,1936

Petrescu Paul ,Arhitectura taraneasca de lemn din Romania,Ed. Meridiane,Bucuresti 1974

Andrei Panoiu, Arhitectura bisericilor de lemn din Tara Romaneasca, manuscris,UAUIM,1971

Andrei Panoiu, Din arhitectura lemnului, București,Ed. Tehnică,1977

Ioana Cristache Panait, Arhitectura de lemn din judetul Gorj,Editura Arc,Bucuresti,2001

Ioana Cristache Panait ,Arhitectura de lemn din judetul Gorj,Ed. Arc ,Bucuresti 2001

Ioan Godea, Biserici de lemn din Europa, Ed. CD Press,2008

Ioan Godea, Tipologia planimetrică a bisericilor de lemn din nord-vestul României ,1974

Pagini Web

www. wikipedia.ro

www. wikipedia.org

http://www.monument-istoric.ro/valcea_11.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_jude%C8%9Bul_V%C3%A2lcea#VL-II-m-B-09720

http://relevee.uauim.ro/78/

http://www.wikiwand.com/ro/Biserica_de_lemn_din_Gr%C4%83me%C8%99ti#/overview

www.librarie.net/autor

http://www.luispopa.ro/sa-salvam-bisericile-din-lemn-din-judetul-gorj-franturi-de-suflet-romanesc/

Maramures – Bisericile din lemn

http://ziarullumina.ro/bisericile-de-lemn-din-oltenia-de-nord-91211.html

http://www.muzeultaranuluiroman.ro/biserici-de-lemn.html

http://www.plecatdeacasa.net/2014/02/bisericile-de-lemn-din-valcea-si-din.html