Bonitățile Creditelor Bancare Pentru Persoana Juridică

UNIVERSITATEA “DANUBIUS” din GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Specializarea: Contabilitate și Informatică de Gestiune

BONITĂȚILE CREDITELOR BANCARE PENTRU PERSOANA JURIDICĂ

Coordonator științific,

Conf. univ. dr. SÎRBU Carmen

Student,

AȘTEFANEI V. Mihaela – Valentina (GAGIU)

GALAȚI,

2016

Introducere

După 1989, România a fost martora unor schimbări majore, iar trecerea la o economie de piață a determinat creșterea numărului de agenți economici privați. Reforma sistemului bancar a început în anul 1990, prin elaborarea unei noi legislații bancare privind organizarea și funcționarea băncii centrale și comerciale. Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele, respectiv o bancă centrală și instituțiile financiare, cărora prin lege li s-a acordat statutul de bănci.

Istoria Băncii Transilvania a început în Cluj-Napoca, acum 15 ani, ideea fiind aceea de a crea o bancă locală. Spiritul antreprenorial al fondatorilor a consolidat poziția Băncii Transilvania, în Cluj și, ulterior, la nivel regional. Banca s-a orientat la început spre sectorul IMM și, datorită cererii pieței, în scurt timp aceasta a început să se dedice și domeniului retail. În anul 1997 BT a devenit prima institutie bancară din Romania, care a fost cotata la Bursa de Valori București. Banca Transilvania este cea mai mare institutie bancară cu capital majoritar românesc, iar Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, este acționar semnificativ.

În această lucrare se urmărește bonitatile creditelor bancare pentru persoane juridice in cadrul Băncii Transilvania.

Lucrarea este structurată pe patru capitole distincte. În prima parte lucrarea conține o descriere a sistemului bancar romanesc in economia de tranzitie precum și a statutului juridic și a obiectului său de activitate.

Partea a doua a lucrării este concentrată pe prezentarea Bancii Transilvania, veriga a sectorului Bncar Romanesc, formele ei în economia de piața, dar si rolul pe care îl are aceasta.

În partea a treia este prezentată metodologia de creditare a persoanelor juridice, specificul Băncii Transilvania, precum și riscurile implicate în activitatea de creditare.

În ultima parte sunt prezentate creditele pe care Banca Transilvania le acorda persoanelor juridice, precum și un studiu de caz privind modul de desfășurare și acordare a creditelor pentru intreprinderea I.I. Astefanei Mihaela – Valentina la Banca Transilvania.

Întrucât activitatea de creditare ocupă rolul primordial în orice instituție bancară se impune necesitatea studiului și analizei sale prin parcurgerea unor trepte atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic. Parcurgerea temei, care vizează riscurile în activitatea de creditare în special, devine cu atât mai interesantă cu cât modul de abordare al acestora la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene tinde spre un numitor comun, și anume Acordul Basel II.

Pornind de la aceste premise, am considerat deosebit de importantă alegerea unei teme de cercetare ce vizează riscurile în activitatea de creditare, punând accent pe analiza bonității creditelor atât în cadrul deciziei de creditare în vederea asumării riscului de credit, cât și în determinarea performanțelor financiar-bancare.

Dată fiind complexitatea riscurilor existente în activitatea bancară în general, și a riscului de credit în special, bonitatea creditelor reprezintă un domeniu deosebit de important, de cercetare și aplicare, ținând seama și de stadiul dezvoltare actual al sistemului Bancar Românesc.

Obiectivele studiului, expuse în aceasta lucrare, sunt orientate spre:

– prezentarea tehnicilor, metodelor și procedeelor care permit aprecierea situației financiare și a performanțelor unei întreprinderi;

– prezentarea sistemului de indicatori ai bonității de c reditare a societăților comerciale;

– metodele bancare de analiză a riscului creditarii;

– metode nefinanciare de analiză a riscului de faliment;

– funcții determinare a bonității clienților;

– rolul indicatorilor calitativi în aprecierea bonității clienților;

– implicațiile orierate asupra bonității clienților;

– valorificarea informațiilor contabile în activitatea de creditare prin evaluarea bonității solicitanților de credite;

– formularea unor soluții pentru creșterea obiectivității sistemelor de apreciere a bonității, utilizate de instituțiile de credit în vederea asumării riscurilor;

– poziționarea României în raport cu celelalte țări membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește modul de abordare a riscurilor în activitatea bancară;

Obiectivele menționate reflectă faptul că lucrarea este o cercetare axată pe un element fundamental de maximă actualitate ce caracterizează activitatea bancară, și anume: riscul, scopul său fiind, acela de a evidenția rolul și importanța bonității creditelor în managementul riscului de creditare.

Studii în ceea ce privește bonitatile creditelor bancare pentru persoana juridical se regăsesc în lucrări precum: “Metode și tehnici bancare” de I. Trenca, “Gestiunea riscurilor bancare” de L. Roxin, “Management bancar” de M. Stoica, “Tehnica și managementul operațiunilor bancare” de I Mihai sau “Managementul riscului bancar” de I. Nițu, “Monedă și credit” de T. Roșca,.

Studiile de caz pleacă de la situațiile financiare, respectiv bilanțul și contul de profit și pierdere al unei societăți, și încearcă să transpună aceste elemente în sistemele de analiză a bonității creditarii cu scopul de a identifica preferința pentru risc sau aversiunea față de risc reflectată de gradul de permisivitate al normelor lor de creditare. Aceste studii de caz cuprind practica o analiză de indicatori economico-financiari, dar și o apreciere a laturii calitative a societății în discuție, materializată prin încadrarea viitorului debitor în una din categoriile de performanță financiară reglementate. Pe baza analizei fiecărui set de indicatori cantitativi și calitativi, și a comparațiilor făcute între sistemele de evaluare utilizate de cele trei instituții de credit, acestea vor putea fi clasificate în ordine crescătoare în funcție de preferința pentru risc, desprinzându-se totodată o serie de concluzii .

În urma acestor studii și a concluziilor desprinse prin prezenta lucrare se încearcă totodată și propunerea elaborării de către instituțiile de credit a unui sistem de indicatori calitativi comensurabili care să includă elemente de evaluat precum vechimea agentului economic în segmentul de activitate respectiv, experiența și vechimea acționariatului și a managementului, istoricul al datoriilor către stat.

Capitolul 1

Sistemul bancar românesc în economia de tranziție

Economia de piață presupune existența unui sistem care să asigure mobilizarea disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor spre desfășurarea unor activități economice eficiente.

Bancile sunt institutii financiare care concentreaza mojloace de plata si acorda credite, facilitand solutioarea problemei pietei.

Pregătirea mediului unei economii de piață presupune înlocuirea vechiului sistem economic cu unul nou, bazat pe un cadru instituțional cu sisteme financiare, bancare, monetare și valutare specifice economiei de piață.

Procesul sistemului bancar a vizat, crearea unui sistem bancar specific economiei de piață și armonizarea legislației romanești cu aceea a țărilor din Uniunea Europeană.

Sistemului bancar românesc a vizat în principal următoarele aspecte:

Restructurarea sistemului bancar;

Reglementarea, autorizarea și supravegherea activității bancare.

1.1 Evoluția sistemului bancar din România

Legislația bancară adoptată în anul 1991 a stimulat rolul băncilor comerciale în economie, rol strâns legat de relația economii-investitii, relație hotărâtoare în creșterea economică. Având în vedere rolul și importanta pe care le au băncile la buna funcționare a agenților economici și a economiei sistemului românesc, s-a impus, în perioada anilor ce au urmat dupa anul 1991, definirea noilor reglementări și până în prezent să se creeze un sistem modern, capabil să ofere o gamă de produse și servicii bancare de un nivel calitativ superior care să satisfacă exigențele atât ale tuturor categoriilor de agenți economici din economia de piață, cât și a persoanelor fizice. Astfel, au avut loc o serie de schimbări importante în activitatea bancară în perioada 1991 – 2015.

Procesul de restructurare a sistemului bancar a debutat încă de la sfârșitul anului 1990, când Banca Comercială Româna (B.C.R.) a preluat funcția comercială pe care o desfășura până atunci Banca Națională.

Odată cu adoptarea legilor bancare: Legea privind activitatea bancară și Legea privind Statutul Băncii Naționale, care au intrat în vigoare la 3 mai 1991 (modificate ulterior prin Legea nr. 58/1999 privind activitatea bancară și Legea 101/1999 privind Statutul Băncii Naționale a României, s-a confirmat un sistem bancar de tip occidental, bazat pe principiul universalității băncilor.

Prin lege, Banca Națională a României a obținut astfel o autonomie față de puterea executivă, astfel:

Are personalitate juridică;

Răspunde de politica monetară, credit, valutară, plata, precum și de autorizarea și supravegherea societăților bancare;

Este un organ consultativ în procesul de elaborare a actelor normative ale autorităților publice, care privesc politica monetară, activitatea bancară și regimul valutar.

Băncile comerciale au statut de societăți comerciale pe acțiuni și funcționează în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a Legii nr. 58/1999. Băncile comerciale se pot constitui cu aport parțial sau total de capital autohton, privat sau străin și sunt independente, având dreptul să se implice în operațiuni bancare cu condiția respectării reglementărilor bancare emise de Banca Națională a României.

Procesul de privatizare a băncilor comerciale cu capital de stat s-a dovedit a fi un proces nesigur, abia în luna mai 1997 fiind adoptată Legea privind privatizarea băncilor comerciale cu capital de stat.

Mecanismul a asigurat o îmbunătățire a sistemului de decontări interbancare prin viteza de decontare, siguranța decontărilor și reducerea costurilor de operare.

Pentru eliminarea riscului în procesul de decontări interbancare s-a organizat și funcționează, la Banca Națională, Centrala Incidentelor de plăți (CIP) începând cu luna februarie 1997.

Ca urmare a recomandărilor Uniunii Europene în anul 1994 s-a înființat Fondul de garantare a depozitelor populației în sistemul bancar. Spre deosebire de CEC, depozitele populației la bănci sunt garantate în limita unui plafon ce este modificat semestrial prin indexarea acestuia cu indicele prețurilor de consum, în limita plafonului incluzându-se și dobânda depozitului.

Începând cu anul 2000 s-a introdus un plan de conturi bazat pe principii contabile noi si moderne, care corespunde legislației, precum și unele norme metodologice de tinere a evidentei contabile de către bănci.

1.2 Reglementarea, autorizarea și supravegherea activității bancare

Activitatea de autorizare, reglementare și supraveghere prudențială a societăților bancare are ca obiectiv central menținerea stabilității și viabilității întregului sistem bancar.

Reglementările elaborate de Banca Națională sunt aliniate la standardele internaționale în materie, fiind în concordanță atât cu principiile generale stabilite de Comitetul de la privind noua activitatea de supraveghere bancară, cât și cu Directivele Uniunii Europene privind reglementările activității instituțiilor financiare și de credit.

Ansamblul acestor reglementări are un caracter deosebit, întrucât se pornește de la o abordare a rolului Băncii Naționale fundamental diferit de acel practicat în economiile centralizate.

În economiile de piață, reglementarea și supravegherea activității bancare fie că este executată de Banca Centrală, fie de o entitate distinctă, nu se aseamănă cu funcția de control ierarhic.

Băncile comerciale sunt entități autonome, care desfășoară o activitate cu scop lucrativ în limitele legilor țării. Spre deosebire de alte tipuri de întreprinderi bancare, băncilor li se încredințează resurse bănești de către alți agenți economici și de către populație – de aceea reglementarea activității băncilor este mai severă, mai riguroasă, dar nu se îndepărtează de la principiile generale care guvernează economia de piață.

Banca Națională a României a finalizat practic la finele anului 1995 activitatea de reglementare prudențială prin aprobarea Normelor nr. 2/1996 privind procedura decăderii din calitatea de fondator, administrator și cenzor al societăților bancare și normele nr. 3/1996 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare a societăților bancare.

În perioada 1992 – 2000 Banca Națională a elaborat o serie de norme necesare instituirii prudenței în domeniul bancar:

Adecvarea capitalului: fondurile proprii ale unei societăți bancare, formate din capitalul propriu și capitalul suplimentar trebuie să reprezinte cel puțin 8 % din totalul activelor și al elementelor din afara bilanțului ponderate în funcție de gradul de risc;

Expunerile mari: împrumuturile acordate unui singur debitor nu pot depăși, cumulate, 20 % din totalul fondurilor proprii ale băncii, împrumuturile acordate persoanelor nu pot depăși, pe total, 20 % din totalul fondurilor proprii ale băncii;

Expunerea valutară: la sfârșitul fiecărei zile lucrătoare, poziția valutară totală nu poate depăși 10 % din totalul fondurilor proprii ale băncii;

Participarea unei societăți bancare la capitalul social al societăților nebancare: nu poate depăși 20 % din capitalul unei firme care nu are legătură cu activitatea bancară;

Participarea unei societăți bancare la capitalul altei bănci: până la maximum 5 % din capitalul acesteia, cu condiția participării și a unei societăți bancare persoana juridică străină sau a unei instituții financiare internaționale;

Regulament privind împrumuturile acordate debitorilor aflați în relații speciale cu societățile bancare;

Reguli privind pregătirea și experiența profesională necesare asigurării calității și activității eficiente a conducătorilor de bancă.

În domeniul autorizării constituirii de noi societăți bancare au fost autorizate numai băncile care au îndeplinit exigentele impuse de Banca Națională.

Politica exigenta în domeniul autorizării a permis în linii mari evitarea crizelor financiare, sistemul bancar rămânând relativ solid în ciuda unor probleme ale unor bănci: Dacia Felix, Credit Bank, a căror situație financiară a dus la încetare de plăți, precum și cel al Băncii Agricole care a fost expusă riscului de credit ca urmare a obligării acesteia, prin acte normative, să crediteze agricultură; în aceeași situație este și Bancorex, care a finanțat prioritar sectorul energetic.

În consecință, nivelul minim al capitalului, exprimat în lei, a fost majorat la 60 mld. Lei începând cu luna mai 1997. această orientare a evitat proliferarea de bănci slabe, cu o bază de capital insuficientă, care ar fi putut pune în pericol viabilitatea sistemului bancar.

1.3 Organizarea sistemelor bancare

1.3.1 Organizarea sistemelor bancare. Tipuri de bănci

“O bancă comercială este o instituție financiară care constituie depozite pentru persone fizice sau juridice și utilizează acești bani, în principal, în acordarea de credite persoanelor fizice sau

“ Instituție financiară care realizează tranzacții cu bani și substitute ale banilor și furnizează diferite tipuri de servicii financiare. Băncile acceptă depozite și acordă credite profitului provenind din diferență între dobânda încasată pentru creditele acordate și dobânda plătită pentru depozitele

Totodată sistemul bancar dintr-o anumită țara poate fi definit ca totalitatea băncilor, de toate tipurile, organizate în cadrul de reglementare și supraveghere a unei bănci centrale.

Astfel, având în vedere definitile de mai sus, se vor descrie pe scurt principalele tipuri de bănci care funcționează la nivel mondial și în România precum și principalele tipuri de clientele ale acestora în scopul formari unei imagini comparative, de ansamblu, între caracteristicile sistemului bancar din România și caracteristicile sistemelor bancare internaționale.

În epoca contemporană locul și rolul băncilor comerciale sunt strâns legate de calitatea lor de intermediari, în perspectiva relației economii-investitii, fundamentală pentru creșterea economică.

 Agenții economici recurg la capitaluri proprii și la credite bancare, în procesul de reciclare și valorificare a capitalurilor bănești de economie. Deci banii sunt materie primă pentru producerea banilor. În acest mod se creează premizele unei ample redistribuiri a capitalurilor bănești printr-o rețea de intermediari care în exclusivitate, sau în cadrul sistemului bancar, s-au constituit în rețeaua băncilor comerciale sau de depozit.

1.3.2 Tipuri de bănci la nivel internațional

Cunoscând diversitatea de bănci, care operează într-un sistem bancar modern și performant, este interesant de cunoscut care sunt criteriile conform cărora acestea sunt clasificate și tipurile în care sunt imparțiale. Trebuie evidențiat faptul că fiecare criteriu de clasificare reflectă o anumită specializare.

În literatura de specialitate și în practica bancară se întâlnesc următoarele tipuri de bănci:

Banca centrală – instituție bancară aflată în fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere și organizare a relațiilor monetare-financiare ale unui stat, atât pe plan intern cât și în relațiile cu alte sisteme monetare;

Băncile comerciale – instituție bancară care se axează, în principal, pe: atragerea depozitelor și acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme, operațiuni valutare pentru persone fizice sau juridice, plasamentul fondurilor și schimburilor comerciale;

Bănci universale – instituții bancare comerciale care efectuează toate operațiunile bancare și are nu își limitează activitatea la anumite sectoare;

Bănci specializate – instituție bancară, care, de regulă, alături de operațiuni bancare de bază, dezvolta preponderant operațiuni bancare de un anumit tip sau un anumit domeniu.

În continuare, se vor prezenta câteva tipurile de bănci comerciale specializate:

Banca agricolă – acordă credite și alte facilitate financiare și de plată unităților agricole pentru cumpărarea de terneuri și utilaje agricole, etc.

Banca de investiții – acordă credite, pe termen mediu și lung, întreprinderilor industriale, de regulă pentru investiți, procurându-și fondurile pe durate mai îndelungate.

Banca ipotecara – acordă împrumuturi pe termen lung cu o ipoteca asupra imobilelor deținute de debitori

Banca de export-import – creditează, producătorii/exportatorii autohtoni pentru a-i sprijini în activitatea de promovare a produselor țării respective pe piețele externe;

Banca privată – banca comercială cu numeroase sucursale în alte țări și pentru care operațiunile externe joacă un rol important, dar nu chiar preponderent;

Bancile de depozit – realizeaza cea mai mare parte a activitatilor pe plan intern prin atragerea de depozite si acordarea de credite financiare si persoanelor private.

Bancile de accept –institutii bancare care sustin, prin semnatura lor, titluri de credit trase de exportatorii autohtoni asupra importatorilor straini iar titlul de credit astfel acceptat devine negociabil;

1.4 Categorii de clientela

Categoriile de clientela a băncilor din România sunt similar cu categoriile de clientela ale băncilor internaționale cu specificația că unele segmente de clientele nu sunt suficient definite și diferentiate, băncile nefiind încă în măsură să ofere produse și servicii diferentiate pentru aceste segmente (client private banking, microintreprinderi, etc.).

Tipuri de clienți – segmente principale

Majoritatea băncilor din România își împart clientela în concordant cu strategia băncii care stabilește segmentele de clientela prioritate în care banca acționează.

Astfel pot fi identificate următoarele categorii de clientele și segmentele aferente fiecărei categorii:

1. Clienți persoane juridice

Clienți persoane juridice corporate (agenți economici de stat sau privati de mărime medie sau mare);

Clienți IMM (clienții sunt selectați în funcție de legislația care stabilește doua criterii de selectie: numărul de salariați cu 250 și cifra de afaceri anuală mai cu echivalentul a 8 milioane Euro);

Microintreprinderi (criteriul stabiliți prin lege este de max. 9 salariați/agent economic.

2. Clienti persoane fizice

Fiecare banca isi segmenteaza categoriile principale de clientele in functie de strategie, forma de organizare, gradul de evolutie a managementului clientelei, insa in literature de specialitate distingem:

Clienti persoane fizice autorizate;

Clienti private banking;

Clienti persoane fizice.

Astfel putem intalni segmente ce utilizeaza urmatoarele criterii:

Criteriul „Cifra de afaceri” – criteriu utilizat în subsegmentarea persoanelor juridice datorita volumelor mari de activitate derulate cu acesti clienti. În general clientii cu cifre de afaceri semnificative sunt tratati cu prioritate si în anumite cazuri au personal bancar dedicat si o gestiune separata a relatiei banca-client, diferita de cea a clientilor obisnuiti.

Criteriul „Profit pe client” – criteriu utilizat foarte des de bancile internationale în segmentarea clientilor atât persoane juridice cât si fizice. Din analizele efectuate de bancile internationale reiese ca aproximativ o treime din clientii bancii sunt profitabili iar identificarea segmentelor de clienti ce pot deveni profitabili este un factor major de influenta pozitiva a profitabilitatii bancii.

Criteriul „Volum de depozite atrase” – criteriu utilizat în segmentarea îndeosebi a persoanelor fizice.. Depozitele persoanelor fizice reprezinta o resursa importanta pentru acordarea de credite atât pentru activitatea de corporate cât si pentru activitatea de retail, iar stabilitatea acestei resurse este foarte importanta pentru nivelul corespunzator al indicatorilor de lichiditate si solvabilitate a bancilor.

1.5 Bonitatea clientului creditat

 Analiza economico-financiară are numeroase aplicații si o gamă largă de utilizatori, diagnosticul financiar constituind modalități tehnice de determinare a bonității clientului în procesul creditării.

La baza analizei mai sus mentionate se afla un suport menit sa contribuie la o analiza-diagnostic de ansamblu.

Din cadrul acestui suport informațional se pot aminti:

A. Documente statutare;

B. Documente financiare;

C. Alte informații;

D. Plan de afaceri;

E. Alte documente pentru analiza investițiilor.

În procesul creditării, factorii cantitativi se vor referi în principal la următorii indicatori: lichiditate, solvabilitate, profitabilitate, risc, risc valutar, în timp ce factorii calitativi se vor referi cel puțin la aspect legate de modul de administrarea entității economice, de calitatea acționariatului, de garanțiile primate, de condițiile de piață în care aceasta își desfășoară

Cunoașterea activității desfaturate de client în perioadă anterioară, precum și a prevederilor pentru viitor dau posibilitatea băncii să ofere serviciile și produsele bancare adecvate, dar si să ia măsuri pentru dimiuarea și prevenirea riscului în vederea recuperării creditelor și a încasării dobânzilor. În consecință, banca are datoria de a-și selection judicios clienții, deoarece performanțele ei de pind de ficienta cu care sunt acordate creditele. Garanția cea mai de preț pentru bănci trebuie să fie bonitatea clienților și nu garanțiile

Băncile comerciale efectuează următoarele operațiuni:

1.  Operații pasive, care constau în formarea capitalului propriu, atragerea depunerilor;

2. Operații active, operații de creditare și de plasament care se derulează pe baza depozitelor bancare constituite;

3. Operații comerciale și de comision constituie un grup special de operații ale băncilor comerciale care privesc tranzacțiile de vânzare-cumpărare de devize efectuate cu prilejul mijlocirii de plăți internaționale

Operații pasive – formarea capitalurilor proprii

Băncile comerciale, ca persoane juridice, sunt societăți pe acțiuni care își constituie capitalul prin 3 modalități:

a)   Pe baza capitalului social;

b)   Pe baza fondului de rezervă;

c)   Pe baza provizioanelor.

Principala caracteristică a băncilor comerciale este ca în cadrul resurselor proprii, capitalul propriu deține cea mai mare pondere. Este mai puțin semnificativă capitalizarea profitului bancar, ca modalitate de reciclare și valorificare capitalurilor bănești depuse. Banca comercială își constituie fond de rezervă pentru acoperirea unor pierderi, generate în principal de insolvabilitatea unor debitori.

 Operații pasive – atragerea depozitelor

Distingem 3 feluri de depozite:

a)  La vedere – Se caracterizează prin faptul că depunătorii pot dispune oricând utilizarea lor sub forma plăților sau retragerilor din cont. Suma lor este constantă pentru că plățile din anumite conturi se constituie ca depozite în alte conturi, putându-se vorbi în acest sens de un depozit la termen.

b)  La termen – Sunt o convenție între deponent și banca referitor la suma, durata și nivel al dobânzii bonificate. În România instrumentele cele mai utilizate pentru constituirea depozitelor la termen sunt certificatele de depozite. De exemplu la BCR certificatele de depozit se emit pe termene de 3 luni, 6 luni sau 1 an.

c)  Prin cont curent – Prin intermediul contului curent se evidențiază o multitudine de operații de încasări și plăti, folosindu-se diferite instrumente de decontare.

Operații active – creditarea persoanelor fizice cuprinde:

Credite pentru constituirea de active fixe, acordate pe termen scurt, credite pentru exploatare acordate pentru active curente. Aici distingem: creditarea creanțelor – operații specifice cum ar fi operații cambiale, împrumutul pe gaj de acțiuni, efecte publice, operații de report;

Creditele de trezorerie sunt acordate pe termen scurt, mai mic de 1 an, pentru necesități legate de ciclul de exploatare și comercializare.

Operații active – creditarea persoanelor juridice se utilizează frecvent, pentru nevoi generale de ordin social, cum ar fi construcția, introducerea gazelor naturale.

Operațiuni comerciale și de comision – privesc tranzacții în devize pe piețele internaționale

Banca comercială acționează în numele și contul clientului făcând operații de plăți, remiteri. Remiterile sunt operații de transfer la solicitarea clienților a unor documente, titluri, sume către terți. Acreditarea este operația de plată condiționată, efectuată în baza documentului de încărcare și expediere a mărfurilor.

Cel mai frecvent sunt calculati urmatorii indici de

Capitolul 2.

Banca Transilvania – verigă a sectorului Bancar Românesc

2.1. Statutul juridic si obiectul de activitate

Banca Transilvania s-a înființat ca societate bancară în baza Contractului de societate autentificat la Notariatul de Stat Județean Cluj sub nr. 26.488/13.12.1992 a sentinței judecătorești nr. 3412/SC/1992 emisă de către Judecătoria Cluj-Napoca, precum și a Avizului emis de BNR cu nr. 3/1901/20.10.1992.

Banca este înregistrată în registrul bancar sub nr. RB-PJR-12-019/18.02.1999 la Oficiul Registrului Comerțului Cluj sub nr. J12/4155/1992, deține codul unic de înregistrare nr. 5022670 și funcționează în baza Avizului definitiv emis de BNR sub nr. III/339/28.01.

Banca efectuează activități si operațiuni specifice, atat în țară cat și în străinătate, pentru contul ei propriu, al clienților băncii, persoane fizice și juridice, în numele unor instituții sau în colaborare cu acestea.

Aceasta efectuează operațiunile enumerate în contractul de societate, precum și alte operatiuni permise de legislația în vigoare, și anume:

a) Acceptarea de depozite de la persoane fizice și juridice române și străine;

b) Contractarea de credite și scontarea efectelor de comerț;

c) Emiterea și gestiunea instrumentelor de plată și de credit;

d) Plăți și decontări;

e) Emiterea de garanții și asumarea de angajamente;

f) Tranzacții în cont propriu sau în numele clienților cu instrumente monetare;

h) Tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu valută;

i) Tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu titluri de stat;

j) Acționarea ca agent în custodie pentru valori mobiliare;

k) Desfașurarea de activități de depozitare pentru fondurile deschise de investiții;

l) Închirierea de casete de siguranță;

m) Consultarea financiar bancară-activitate de evaluare și reevaluare bunuri;

2.2.1 Structura teritorială și organizatorică

Nivelele organizatorice de bază ale băncii sunt reprezentate de centrală și unitățile operative.

Centrala reprezintă nucleul instituției și îi revin în principal atribute de organizare, îndrumare, coordonare și control a activității pe ansamblul băncii având sarcina de a asigura o evoluție normală a băncii sub aspectul încadrării în reglementările specifice bancare.

Rețeaua unităților operative este formată din: sucursale regionale, sucursale locale, agenții și puncte de schimb valutar. Unitățile operative, sunt organizate pentru activitatea bancară destinată clienților corporative și cea de retail și le revine sarcina de a organiza și derula nemijlocit operațiuni bancare cu clienții.

Sucursalele Băncii Transilvania sunt unități operaționale, fără personalitate juridică, care efectueaza, in conditii de eficienta, toate activitatile prevazute in actul constitutiv al Bancii. Unitățile operaționale ale Băncii Transilvania se înființează prin hotărâri ale Consiliului de Administrație cu avizul BNR, în funcție de importanța economică a zonelor geografice sucursalele pot fi regionale sau locale. În subordinea sucursalelor pot funcționa agenții sau puncte de lucru care vor desfășura activitățile înscrise în obiectul de activitate al băncii mandatate.

Conducerea sucursalei este asigurată de Consiliul de Conducere al sucursalei format din:

directorul sucursalei/regional;

directorul de operațiuni;

director adjunct.

Componența Consiliului va fi stabilită prin decizie a directorului de sucursală și va putea include și alți membri din posturile relevante ale sucursalei. Hotărârile consiliului se adoptă cu votul majorității membrilor care îl compun. Competențele consiliului de conducere al sucursalelor sunt stabilite de comitetul de direcție al băncii.

Directorii sucursalelor sunt în principal responsabili pentru activitățile comerciale ale sucursalelor atât pentru clienții corporative cât și pentru retail.

2.2.2. Conducerea Băncii Transilvania

Conducerea strategică a băncii este asigurată de către Adunarea generală a acționarilor. Principala sarcină este aceea de a stabili obiective organizaționale strategice și de a aloca resursele necesare înfaptuirii acestora. Atribuțiile Adunărilor generale ordinare si extraordinare sunt cele menționate expres în legislatia specifică și în vigoare.

Structura Actionariatului la 31.05.2016:

Român – 62.00 %

Străin – 38.00

Fig 2.1 Structura Acționariatului

Administrarea băncii este înfăptuită de către Consiliul de administrație care este ales de către Adunarea Generală a Acționarilor și răspunde în fața acesteia pentru modul în care îi sunt transpuse în practică hotărârile. Principala sarcină a Consiliului de Administrație este de a îndruma și coordona activitatea băncii între două Adunări Generale.

Conducerea operativă este înfăptuită de către Comitetul de Direcție și Comitetul de Management, acestora le sunt delegate competențe de către Consiliul de Administrație în baza cărora urmăresc și răspund de modul în care hotărârile Adunării Generale a Acționarilor și a Consiliului de Administrație se transpun faptic în practică.

Conducerea executivă este executaă de către directorul general, directorul general adjunct, vicepreședinți, directorii regionali, /directorii adjuncți din sucursale și directori de operațiuni ai sucursalelor, precum și de șefii compartimentelor

2.2. Organizarea activitatii de creditare a perosnelor juridice

de către Banca Transilvania

Banca este o persoană juridică autorizată să desfășoare, în principal, activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și cont Banca Transilvania promovează o politică de susținere a activității persoanelor juridice și persoanelor fizice autorizate prin acordarea de credite și consultanță economico-financiară, în conformitate cu obiectul său de activitate aprobat de Banca Națională a României, cu respectarea prevederilor legale, a normelor și reglementărilor emise de Banca Națională a României și a Normelor interne de creditare.

Activitatea de creditare a Băncii Transilvania:

1.Segmentul comercial prin relationship management, analiști credite persoane juridice, Direcția Credite Persoane Juidice & Management de Portofoliu;

2. Managementul riscului realizat prin Direcția de Management al Riscului;

3.Managementul portofoliului prin Direcția Credite Persoane Juridice & Management de Portofoliu;

4.Administrarea creditelor prin Direcția de Administrare a Creditelor din centrală respectiv prin administratorii de credite din sucursale.

Creditarea în Banca Transilvania se desfășoară în funcție de modelul de afacere al clientului:

Clienții beneficiază de o abordare personalizată a relației cu banca.La nivelul sucursalei clienților corporate le este alocat un relationship manager RM care raspunde de atragerea acestora,de păstrarea relației și de asigurarea consultingului privind tranzactiile financiare ale clientului;

Companiile IMM beneficiază în principiu de credite standard;

Asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate beneficiază de credite standard care sunt analizate și promovate spre aprobare de catre analistul de credite standard

Banca Transilvania nu acordă credite :

Pentru constituirea capitalului social;

Pentru rambursarea altor credite scadente angajate de la Banca Transilvania și plata dobânzilor;

Pentru activități care nu sunt cuprinse în obiectul de activitate al solicitantului sau pentru care solicitantul nu deține autorizațiile specifice activității pentru care se solicită finanțarea;

Clienților, care la data solicitării creditului, înregistrează la B.T. dobânzi sau rate de credit restante;

Clienților înregistrați la centrala incidentelor de plăți din cadrul BNR, cu incidente de plăți majore;

Clienților altor bănci care potrivit datelor existente la CRB, înregistrează restanțe de tip B (între 7-30 de zile), de tip C (peste 30 de zile) și contracte investite cu formula executorie (tip X).

Categorii de împrumutați

Banca Transilvania acordă credite următoarelor categorii de împrumutați:

Agenți economici:

– societăți comerciale cu capital particular, de stat sau mixt;

– societăți comerciale cu capital străin și capital mixt (străin și românesc);

– societăți agricole .

Asociații familiale înființate ;

Persoane fizice autorizate ;

Alte instituții constituite conform legilor în vigoare (regii autonome, societăți naționale, companii naționale și multinaționale, autorități ale Administrației Publice Locale.

Volumul creditului ce se poate acorda este între 70% – 100% din costul obiectului sau serviciului creditat, diferența de 0-30% urmând a fi avansată de beneficiarul creditului din fondurile sale proprii. Pe baza datelor din documentația de credit se va determina și stabili limita maximă prudențială de expunere a băncii pe acel client.

Volumul creditului posibil de contractat poate fi stabilit in funcție de următoarele aspecte: nivelul ratei lunare pe care o poate suporta împrumutatul, numărul de rate lunare de rambursat, rata anuală a dobânzii, obiectul de creditat.

La stabilirea nivelului ratei lunare totale de rambursat se va avea în vedere potențialul de rambursare a împrumutatului și familiei sale. La creditele în lei sau valută acordate persoanelor fizice, banca încasează dobânda stabilită de Comitetul de Management. Comisioanele ce se încasează de bancă sunt stabilite în funcție de serviciile oferite clienților și ce se comunică prin decizii ale Directorului General. Calculul și încasarea dobânzilor și comisioanelor se face potrivit prevederilor contractului de credit. Documentele prezentate de către clienții băncii în vederea obținerii creditelor, cât și cele elaborate ulterior de bancă în cursul procesului de acordare, verificare, rambursare reprezintă conținutul dosarului de credite al fiecărui client.

Documentația pe care clienții – persoane juridice trebuie să o prezinta Băncii Transilvania în vederea obținerii creditelor cuprinde:

cererea de credit semnată de persoanele autorizate să reprezinte agentul economic solicitant;

hotărârea AGA de contractare a împrumutului respectiv, dacă este vorba de sume mari;

bilanțul (situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii), raportul de gestiune și contul de profit și pierdere (rezultatele financiare), încheiate în ultimii 3 ani;

ultima balanță de verificare întocmită;

situația prognozată a plăților și încasărilor (cash-flow-ul) aferente perioadei pentru care agentul economic solicita împrumutul;

bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs, întocmit conform precizărilor Ministerului Finanțelor Publice;

situația stocurilor și cheltuielilor pentru care se solicita creditul (cantitățile, valorile, cauzele formării și termenele de valorificare), însoțite de fundamentarea necesarului de credit;

planul de afaceri sau studiul de fezabilitate pentru creditele pe termen mediu și lung, destinate finanțării unor investiții;

autorizația de construcție cu toate avizele și acordurile necesare, inclusiv proiectul de execuție ștampilat;

devize estimative și devizul general;

proiectul graficului de rambursare a creditului și a dobânzilor;

lista garanțiilor propuse băncii pentru creditul solicitat, precum și evaluarea acestora;

acordul solicitantului privind consultarea bazei de date a Centralei de Risc Bancar – CRB;

orice alte documente solicitate de bancă.

Documentele prezentate de către clienți în vederea obținerii de credite, precum și cele elaborate ulterior de bancă, în cursul procesului de analiza, acordare, verificare și rambursare reprezintă conținutul dosarului de credit.

În scopul evaluării riscului de credit, societățile bancare trebuie să-și clasifice creditele acordate în una din următoarele 5 categorii de bonitate: standard (A), în observație (B), substandard (C), îndoielnic (D), pierdere (E).

Cele 5 categorii au următoarele semnificații:

Categoria A: performante foarte bune, care permit achitarea la scadenta a datoriei;

Categoria B: performante bune, dar fara certitudinea rambursarii in viitor;

Categoria C: performante satisfacatoare, cu tendinte de inrautatire;

Categoria D: performante scazute;

Categoria E: pierderi si incapacitate de rambursare.

2.3 Importanța Centralei Riscurilor Bancare (CRB) in activitatea de creditare

Când se analizează situația agenților economici solicitanți de credite, în vederea cuantificării cu precizie a riscului de creditare, băncile românești au posibilitatea de a consulta fișierele administrate de către Centrală Riscurilor Bancare, din cadrul BNR, care conțin informații referitoare la volumul de credite, inclusiv restante, pe care un debitor le are la o bancă.

Centrala Riscurilor Bancare funcționează începând cu 1 ianuarie 2000 și gestionează o bază de date alimentată prin raportările periodice ale băncilor comerciale și ale celorlalte instituții financiare autorizate în acest sens, privind expunerile față de clienții debitori (credite curente și restante), după cum

expunerea fiecarei institutii de credit din sistemul bancar romanesc fata de acei debitori care au beneficiat de credite si/sau angajamente, al caror nivel cumulat depaseste suma limita de raportare;

restantele mai mari de 30 zile, indiferent de suma, inregistrate in restituirea creditelor de catre persoanele fizice;

informatiile referitoare la fraudele cu carduri produse de catre posesori.

Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare (CRB) este organizata in patru

– Registrul central al creditelor (RCC) conține informații de risc bancar raportate de instituțiile de credit și este actualizat lunar;

– Registrul creditelor restante (RCR) conține informații de risc bancar referitoare la abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii șapte ani și este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;

– Registrul grupurilor de debitori (RGD) conține informații despre grupurile de persoane fizice și/sau juridice care reprezintă un singur debitor și este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;

– Registrul fraudelor cu cârduri (RFC) conține informații despre fraudele cu carduri produse de către posesori raportate de instituțiile de credit și este actualizat on-line.

Figura 2.2 Fluxul informational al centralei riscurilor

Orice unitate bancara poate solicita la CRB informatia de risc bancar referitoare la o persoana fizica sau juridica non-bancara rezidenta, cu acordul scris al persoanei respective. Aceste informatii ajuta bancile in analiza lor asupra capacitatii unui client de a primi credite, fiind evident ca un client inregistrat cu restante, nu are sanse in momentul respectiv de a mai primi credite la o banca din Romania.

La analiza situatiei economico-financiare a unui client, bancile mai utilizeaza si informatii puse la dispozitia lor de catre Centrala Incidentelor de Plati (CIP) din BNR, care stocheaza date referitoare la incidentele de plati ale agentilor economici cu instrumentele de debit. Daca un client este inregistrat in baza de date CIP ca fiind un rau platnic, el va intampina greutati la obtinerea unui credit, banca fiind pusa in garda asupra bonitatii si seriozitatii lui.

2.4 Bonitățile creditelor pentru persoana juridică in cadrul Bancii Transilvania

Apărut pe o anumită treaptă a dezvoltării raporturilor marfă-bani și cunoscând în evoluția sa numeroase forme,creditul joacă azi un rol esențial în orice economie modernă.

Creditul a apărut inițial în Orientul Mijlociu, unde constituia monopolul marilor proprietari funciari și al preoților și devine unul din mecanismele fundamentale ale vieții economice începând din anii 1850-1860, odată cu declanșarea revoluției industriale în Europa de Vest, făcând posibilă anticiparea cumpărărilor, exercitând astfel un efect multiplicator asupra activității economice.

O definiție mai cuprinzătoare a creditului este dată în documentele Băncii Centrale Europene: ”….relația bănească între o persoană fizică sau juridică numită creditor, care acordă unei alte persoane numită debitor, un împrumut în bani sau care vinde mărfuri /servicii pe datorie, în general cu o dobândă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau de reputația debitorului”[].

Termenul credit își are originea în cuvintele latine „creditum”, „de credere” care desemnează încrederea în ceva sau cineva. În practică,această încredere se concretizează în relațiile dintre creditor și debitor, în sensul că cel din urmă trebuie să prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încredere din partea creditorului.

În esență, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare.Conceptul de credit este abordat din două puncte de vedere:juridic și economic.Din punct de vedere juridic creditul exprimă o convenție între creditori și debitori și care servește procesul de producție și de circulație a mărfurilor.În accepțiunea economică creditul exprimă relații de repartiție a unei părți din venitul național în vederea satisfacerii unor anumite nevoi de capital.[]

O caracteristică relevantă a relațiilor de credit este faprul că ele definesc „un transfer de valoare cu caracter rambursabil, pentru un orizont de timp limitat și cu obligația plății dobânzii, drept preț al capitalului împrumutat.”[]

Creditul bancar este o formă de credit acordat de bănci persoanelor fizice sau juridice în diferite scopuri realizabile de către bancă. ,,Creditul este timp sau bani. Este timp care se dă așteptând bani sau bani care se dau așteptând un timp.”[]

În România, definiția oficială a creditului este redată în Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară.Aceasta definește creditul bancar ca „orice angajament de plată a unei unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite precum și la plata unor dobânzi sau a unor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani.”

2.4.1 Formele creditului in economia de piață

Prin formă de creditare se înțelege un anumit mod de organizare a relațiilor de credit în activitatea bancară. Există puncte de vedere foarte diverse tocmai de aceea eu am considerat că este corespunzătoare clasificarea realizată în urma unei lucrări de specialitate[] care prezintă următoarele tipuri de credite:

După termenul la care trebuie rambursat creditul:

Credite pe termen scurt a căror scadență nu depășește 1 an;

Credite pe termen mijlociu cu perioadă de 1 la 5 ani;

Credite pe termen lung peste 5 ani.

În funcție de natura activităților desfășurate de clienții beneficiari:

Credite acordate clientelei nefinanciare, ocupă ponderea cea mai mare a creditelor acordate și a clienților beneficiari;

Credite acordate clientelei financiare, formată din cooperative de credit, societăți de investiții financiare, agențiile de schimb valutar și intermedieri, societăți de valori mobiliare și altele. Și ca o excepție, de la clientela financiară, băncile pot să beneficieze de împrumuturi,astfel clientela financiară poate să fie atât debitoare cât și creditoare băncii.

În funcție de destinația sau scopul pentru care se acordă creditele se remarcă:

Creanțele comerciale sunt rezultatul cesiunii de creanțe sub forma scontului, factoringului și a altor creanțe asimilate.

Creditele de trezorerie sunt acordate clientelei, pe termen scurt, pentru acoperirea necesarului de lichidități privind activitatea de exploatare curentă;

Creditele pentru export reprezintă creditele garantate cu creanțe asupra străinătății, credite furnizor, credite cumpărător sau alte credite pentru export.

Creditele pentru echipament se referă la creditele pe termen lung și mijlociu pentru finanțarea investițiilor productive efectuate de clienți, pentru imobilizări necorporale, pentru achiziționări de utilaje, construcții și amenajări.

Creditele pentru bunuri imobiliare sunt acordate utilizatorului final pentru achiziionarea, construirea sau amenajarea bunurilor imobiliare, credite care pot fi credite investitori și promotori.

În funcție de forma sub care se acordă creditele se clasifică astfel:

Avansuri în cont curent sau creditele de casă reprezintă raporturile de credite întemeiate pe o deplină cunoaștere a activității întreprinderii, fără a fi consemnate prin înscrisuri relative la fiecare angajament;

Credite acordate sub formă de lichidițăti se referă la creditarea contului clientului cu suma totală a creditului aprobat;

Credite de plăți presupun achitarea directă din credit a plăților dispuse de client;

În funcție de măsurile asiguratorii luate de bănci distingem:

Credite cu garanție: cauțiune, gajare de titluri;

Credite făr garanție, sau credite în alb acordate unei persoane fizice, fără nici o formalitate;

2.4.2 Rolul creditului si beneficiarii lui

Rolul creditului este concretizat prin manifestarea relațiilor de credit și totodată este apreciat prin prisma contribuției creditului la realizarea anumitor obiective de politică economică dintre care trebuiesc menționate:

Creditul poate conduce la creșterea capitalului real,în special atunci când acesta este utilizat pentru finanțarea proiectelor de investiții. Prin credit se contribuie la egalizarea ratei profitului aferente capitalului temporar disponibil în economie,deoarece creditul mobilizează resurse banești și apoi le distribuie între ramuri, sectoare, întreprinderi.

Contribuția creditului în intensificarea procesului de centralizare a capitalului se referă la faptul că firmele mai mici vor fi „înghițite ” de firmele mari de pe piață acestea din urmă având acces mai rapid la credite datorită posibilității achitării unor dobânzi mai ridicate.

Creditul contribuie la dezvoltarea pieței de capital și a operațiilor cu hârtii de valoare ceea ce înseamnă că pe baza creditului se pot achiziționa asemenea hârtii de valoare pentru a le revinde la cursuri mai mari.

Creditul bancar contribuie la îmbunătățirea calității vieții,deoarece persoanele fizice pot contracta credite pentru achiziția unor imobile, a bunurilor de folosință indelungată sau își pot finanța temporar nevoile personale de consum.

Beneficiarii creditului sunt participanții la raportul de credit, creditorul și debitorul. Analiza participanților la raportul de credite evidențiază marea diversitate a acestora și dimensiunile ample ale procesului de creditare.

În cadrul creditului bancar, creditorul este reprezentat de societatea bancară care pune la dispoziția clienților săi sumele solicitate, urmărind recuperarea acestora și încasarea dobânzilor cuvenite.

Se pot identifica următoarele categorii de imprumutați:

Agenții economici în categoria carora se inscriu societățile comerciale cu capital privat, de stat sau mixt, autohton sau străin și societătile agricole;

Persoane fizice autorizate și asociațiile familiale;

Instituțiile financiare și de credit;

Persoanele fizice;

Guvernul și autorități ale Administrației Publice Locale.

2.4.3 Sursele de creditare

Creditul bancar se poate acorda din surse proprii și/sau atrase.

Sursele proprii se referă la:

– Capitalul social subsris si vărsat;

– Condul de rezervă [];

– Alte surse proprii.

Sursele atrase sunt:

– Depozite: care reprezintă ”o sumă de bani încredințată în următoarele condiții:să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau orice alte facilități, la cerere sau la un termen convenit de către deponent cu depozitarul,sa nu se refere la transmiterea proprietății, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garanții”.[]

– Imprumuturi interbancare

– Imprumuturi de refinanțare de la BNR,etc.

În cazul în care necesarul de credit este mai mare decât posibilitatea acordării lui de către banca căreia îi este adresată cererea se poate recurge la cofinanțare.Banca care apelează la alte bănci pentru cofinanțarea unei cereri de credit este banca coordonatoare.Aceasta încheie convenții cu celelalte bănci, cofinanțatoare, în care se prevăd obligațiile fiecăruia și clauzele contractului de credit. Pe baza convențiilor încheiate banca coordonatoare încheie cu împrumutatul contractul de credit, pe care îl semnează și celelalte bănci cofinanțatoare.

2.4.4 Durata de creditare

Durata creditului este perioada de timp cuprinsă între data acordării creditului și data rambursării ultimei rate de credit conform graficului de rambursare din contractul de credit sau din anexa la contractul de credit fiind formată din:

Perioada de utilizare a creditului este intervalul de timp în care creditul se utilizează, respectiv de la data stabilită pentru punerea la dispoziție a creditului în contul împrumutatului și până la data rambursării ultimei rate din credit.

Perioada de grație respectiv data prevăzută în contract pentru prima tragere din credit până la data rambursării primei rate a creditului. Pentru creditele destinate finanțării activității curente a clientului, perioada cuprinsă între data primei trageri de credit și data prevăzută și acceptată de bancă pentru rambursarea primei rate nu se consideră perioadă de grație. Perioada de grație nu depășește 12 luni, cu excepția proiectelor de investiție complexe.Aceasta se acordă doar pentru creditele pe termen mediu și lung.

Perioada de rambursare reprezintă perioada de timp în care creditul se rambursează, respectiv de la data prevăzută în contract pentru rambursarea primei rate a creditului până la data stabilită în contract pentru rambursarea ultimei rate.

Perioada de întârziere este perioada de timp de la scadența creditului până la recuperarea efectivă a acestuia, inclusiv prin executarea silită sau lichidarea judiciară a debitorului. Întârzierea se poate referi la o rată sau la mai multe rate de credit (parțială) sau la intreg împrumutul (totală).

2.4.5 Costul creditului

Activitatea de creditare a unei bănci si asumarea de angajamente pentru clienții săi presupune realizarea de venituri aferente din creditare, concretizate în dobândă și comisioane.

DOBÂNDA

Dobânda reprezintă o caracteristică a creditului și constituie, după cum se desprinde din literatura de specialitate, prețul capitalului utilizat, sau „chiria”, pe care o plătește debitorul pentru dreptul care i se acordă, cel de a folosi capitalul împrumutat. În general, nivelul dobânzii se corelează cu rata profitului obținută de întreprinzător. Cuantificarea dobânzii se realizează prin utilizarea ratei dobânzii, care se constituie într-un instrument de influențare a cererii și ofertei de credite.

Dobânda este componenta de bază a costului creditului și poate fi:

Dobânda curentă, este aferentă creditelor curente, neajunse încă la scadență (creanță atașată). Nivelul acesteia se stabilește în procente conform încadrării solicitantului de credit în grila centralizată a dobânzilor , se calculează la soldul angajat al creditului și se percepe lunar în ultima zi din lună. În cazul în care ultima zi din lună este o zi bancară nelucrătoare, dobânda se va percepe în ultima zi bancară lucrătoare a lunii.

(2.1)

Szcc – soldul zilnic al creditului curent;

Dc – procentul de dobândă stabilit pentru creditul curent;

n – numărul de zile din lună.

Dobânda restantă este provenită din dobânda curentă neachitată la scadență și din dobânda aplicată creditelor restante.Apariția acesteia pune în evidență existența unor disfuncționalități în relația cu clientul și obligă banca la a efetua investigații pentru a stabili cauzele și a lua măsuri preventive.

Dobânda penalizatoare (Dp) se calculează ca procent asupra soldului creditului restant pe perioada de înregistrare, respectiv asupra dobânzii restante până la data recuperării lor.

(2.2)

Unde:

Szcri (Szdri) – soldul zilnic al creditului restant (soldul zilnic al dobânzii restante);

Dp – procentul de dobândă stabilit pentru creditul (dobânda) restant (ă);

n – numărul de zile din lună.

Din punct de vedere al băncii, se disting:

Dobânda bonificată reprezintă nivelul dobânzii cu care sunt remuneratadisponibilitățile bănești ale celor care și-au constituitdepozite bancare. În general, dobânda bonificată este mai scăzută decât dobânda percepută la credite.

Dobânda percepută exprimă dobânda încasată de bănci de la clienții care beneficiază de creditele acordate

Din punct de vedere al nivelului la care se practică dobânda, se disting:

Taxa oficială a scontului este acel nivel al dobânzii la care banca centrală scontează cambiile prezentate de băncile comerciale și acord împrumuturi celorlalte bănci;

Taxa privată a scontului este dobânda la care băncile comerciale scontează cambiile prezentate de întreprinzători, și la care se acordă credite acestora;

Dobânda practicată între întreprinzători se referă la dobânda practicată la vânzarea mărfurilor pe datorie;

Dobânda practicată pentru titluri guvernamentale și alte efecte de comerț emise de societăți comerciale.

Din punct de vedere al relației existente între rata dobânzii și rata inflației, se realizează distincția între:

Dobânda nominală reprezintă remunerarea efectivă a unui capital în expresie monetară la prețul pietei;

Dobânda reală este venitul sau remunerarea capitalului prin deducerea inflației din cea nominală.

Din punct de vedere al perioadei pe care se acordă creditul și al capitalizării dobânzii se poate face distincția între:

Dobânda simplă se calculează în cazul în care perioada analizată este mai mică de un an;

Dobânda compusă se practică atunci când perioada de creditare sau de depunere este mai mare de un an.

COMISIONUL

Comisionul este definit în relațiile economice ca fiind suma plătită unei persoane fizice sau juridice pentru intermedierea unor activităti comerciale, bancare, bursiere.

Comisionul bancar este perceput de către bancă ca și cost al oricărei operațiuni realizate în favoarea clienților, în scopul acoperirii cheltuielilor de administrare ale băncii.

Comisionul de analiză și instrumentare, este destinat acoperirii cheltuielilor ocazionate de analizele premergătoare acordării/ prelungirii/ rescadențării/ reeșalonării creditului, verificarea documentației necesare, verificarea pe teren a existenței și stării garanților, încheierea contractelor de credit/actelor adiționale și contractelor de garanție.

Comisionul de gestiune pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de gestiunea creditului, respectiv: urmărirea scadențelor, a evoluției financiare a debitorului prin analiza lunară a balanțelor de verificare prezentate, eventuale comunicări și notificări ale acestuia, împrumutatul va plăti băncii un comision de gestiune calculat diferențiat pentru credite și linii de credit și va fi perceput lunar odată cu dobânda.

Comisionul de neutilizare a liniei de credit pentru utilizarea parțială a plafonului acordat al liniei de credit împrumutatul va plăti băncii un comision, calculat ca procent aplicat asupra soldului neutilizat zilnic al liniei de credit.

Comisionul de emitere/prelungire scrisoare de garanție bancară se calculează ca procent din valoarea acesteia în funcție de destinația acesteia și termenul în care se vor elibera și se încasează la data emiterii/prelungirii scrisorii de garanție bancară.

Comisionul de modificare/anulare scrisoare de garanție bancară se percepe sub forma unei sume fixe, la data efectuării opțiunii solicitate, pentru fiecare modificare respectiv anularea, înainte de încheierea valabilității acesteia.

2.4.6 Garanțiile creditului

Garanțiile sunt mijloace juridice care conferă creditorilor titulari fie prioritatea față de ceilalți creditori cu privire la urmărirea silită a unui bun din averea debitorului, fie posibilitatea de a urmări silit și o altă persoană care s-a angajat împreună cu debitorul.

Banca trebuie să-și fundamenteze decizia de a acorda (sau nu) creditul înainte de a lua în considerare garanția adusă de client, în funcție de capacitatea acestuia de a rambursa (sau nu) creditul din resurse proprii.[]

Garanția bancară reprezintă metoda, instrumentul sau angajamentul accesoriu contractului de credit, emis în favoarea băncii, menit să asigure banca de recuperarea sumelor împrumutate și a dobânzilor, în cazul nerambursării acestora de către debitor.

Funcția esențială a garanției este de a atenua sau a elimina riscul pierderii care decurge pentru banca creditoare din insolvabilitatea clientului debitor.

În cadrul relației de garantare a creditului bancar se disting trei părți implicate:

Ordonatorul garanției care este debitorul principal;

Beneficiarul garanției care este banca;

Garantul care are rolul unui debitor secundar, în sensul că acesta va onora obligațiile ordonatorului principal în caz de neplată.

Garanțiile acordate pot fi delimitate în două mari categorii:

Garanțiile reale presupun luarea sub gaj a unor bunuri mobile sau imobile, dupa caz, de la persoanele fizice sau juridice care solicită creditul, bunuri, care în cazul nerambursării creditului, vor fi valorificate de către bancă cu scopul recuperării creanțelor sale. Principalele forme ale garanției reale sunt gajul și ipoteca.

Ipoteca este o garanție reală imobiliară, care nu implică deposedarea de bunul adus ca și garanție. Obiectul ipotecii îl constituie numai bunurile imobiliare aflate în circuitul civil adica terenurile și clădirile. Bunul ipotecat trebuie evaluat în prealabil, deci evaluatorul băncii trebuie să se deplaseze pe teren și să prezinte în scris opinia sa despre evaluare. Imobilele aduse în garanție vor fi asigurate obligatoriu la o societate de asigurare autorizată, agreată de bancă, drepturile ce s-ar cuveni din despăgubiri debitorului sau garantului, urmând a fi cesionate în favoarea băncii.

Durata asigurării trebuie să fie cel puțin egală cu durata acordării creditului. Debitorul, proprietar al imobilului ipotecat, păstrează posesia bunului și are dreptul de a-l înstrăina cu condiția strămutării ipotecii asupra cumpărătorului.

Gajul reprezintă acea garanție reală care presupune, de regulă, deposedarea debitorului de bunul gaj și încredințarea acestuia unei terțe persoane, desemnate de părți. Debitorul poate solicita restituirea bunului gajat numai în momentul onorării integrale a datoriei sale către bancă.

Situații posibile:

gajul cu deposedare – persoana care deține bunul până la scadență are obligația să-l întrețină și să-l restituie proprietarului în cazul în care obligația a fost executată;

gajul fără deposedare – bunul gajat rămâne în posesia persoanei care se obligă să execute obligația, și abia la scadență, în caz de neexecutare, persoana în favoarea căreia s-a instituit gajul va putea să-l valorifice.

Garanțiile personale sunt mijloace juridice de garantare a obligațiilor prin care o terță persoană, fizică sau juridică, se angajează, printr-un contract accesoriu încheiat cu banca creditoare, să-i plătească datoria debitorului în cazul în care acesta nu o va plăti el însuși. Garanțiile personale îmbracă două forme principale:

Fidejusiunea se poate utiliza numai atunci când, pe baza unui contract de credit încheiat, fidejusorul se obligă să garanteze datoriile debitorului cu întregul său patrimoniu și îndeplinește, totodată.

Cauțiunea bancară se concretizează într-o scrisoare de garanție bancară care trebuie să cuprindă obligatoriu în conținutul său:

denumirea și sediul băncii garantate;

denumirea și sediul persoanei garantate;

denumirea beneficiarului cauțiunii;

valoarea cauțiunii;

termenul de plată;

termenul de valabilitate.

2.4.7 Modalitatile de rambursare

Termenele de rambursare a creditului se stabilesc în funcție de tipul de credit și corelat cu capacitatea de rambursare a clientului. Scadențele pot fi stabilite lunar, trimestrial, semestrial, integral la sfârșitul perioadei de creditare, sau la alte perioade în funcție de specificul activității finanțate. Graficul de rambursare a creditului se constituie în anexa la contractul de credit fiind semnat de debitor, garanți și reprezentanții băncii.

Pe baza sumei de bani ce reprezintă capitalul împrumutat și a ratei dobânzii descrise mai sus, între banca creditoare și clientul debitor se naște un raport contractual în care una dintre cele mai importante componente este planul sau graficul de rambursare a creditului. Acest document reflectă pe bază de calcule matematice sumele compuse din cote de capital și din dobânzile aferente pe care clientul împrumutat se obligă să le ramburseze la anumite scadențe. În practica bancară planurile de rambursare se calculează în funcție de unele elemente.

Perioada stabilită prin contract pentru rambursarea integrală a creditului, respectiv a capitalului împrumutat numit și principal, precum și a dobânzii aferente, este un astfel de element. Mărimea principalului împrumutat și rata dobânzii, care poate să fie fixă pe toată perioada de rambursare, sau variabilă, în funcție de evoluția anumitor indicatori macroeconomici cum ar fi rata inflației, dobânda de refinanțare a băncii centrale, etc. sunt alte elemente în baza cărora se calculează planurile de rambursare.

Mărimea fixă sau variabilă a ratelor din dobândă este un alt element care se are în vedere la elaborarea graficului de rambursare. Această clauză contractuală este determinată de gradul de stabilitate a monedei în care se acordă creditul. În situația în care creditul se raportează la o monedă previzibil stabilă pe orizontul de timp al rambursării, atât creditorul cât și debitorul sunt interesați din rațiuni de simplificarea operațiilor de administrare a creditului ca ratele din principal și dobânda să fie egale pe toată perioada de rambursare. Dacă însă moneda în care se acordă creditul este una instabilă și afectată semnificativ de procesul inflaționist din economia de referință, atunci mărimea ratelor prin care se rambursează creditul este variabilă. În acest caz, ratele din capital rămân egale pe perioada de rambursare, în schimb ratele din dobândă vor avea pe aceeași perioadă valori descrescătoare.

Durata de rambursare a creditului poate fi identificată cu ajutorul cash-flow-ului. Rambursarea creditului se recomandă să fie în rate valorice cât mai mici, fiind eșalonate pe o perioadă cât mai mare, în contextul proiectării evoluției activității firmei în cadrul unor parametrii economico-financiari considerați normali. Perioada de rambursare a creditului depinde de durata de viață a obiectului creditului,dar și de unele fenomene la nivel macroeconomic cum ar fi evoluția cursului valutar și a inflației. Scadența sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în funcție de particularitățile sectorului de activitate și de nivelul eficienței activității beneficiarilor de credite. Astfel, există o diversitate a termenelor scadente, de la 24 ore (în cazul pieței interbancare) până la durate medii și lungi (20 sau 30 ani) în cazul împrumuturilor obligatare.

Rambursarea creditului se poate realiza în diferite modalități:

Rambursarea în rate egale în care mărimea ratei este constantă pe toată perioada de derulare a creditului. Pe măsura rambursării ratelor, dobânda încasată de către bancă este din ce în ce mai mică, deoarace se calculează doar pentru soldul creditului nerambursat.

Rambursarea prin anuități constante -suma încasată de către bancă nu se modifică pe toată perioada de rambursare.Anuitatea cuprinde rata plus dobânda aferentă și se calculează cu ajutorul relației:

(2.3)

Unde:

n = numarul de ani;

d = rata anuală a dobânzii;

C = creditul.

Rambursarea totală, la scadență sau în fine-creditul se rambursează la sfârșitul perioadei de creditare.Dobânda se plătește periodic și are o valoare constantă.

Rambursarea anticipată-creditul se rambursează înainte de termenul convenit în contractul de credit, la solicitarea împrumutatului și cu acordul băncii.

Dobânda se calculează și se plătește pentru luna anterioară, începând cu o anumită zi a lunii următoare.pentru evitarea întârzierilor în recuperarea împrumutului și încasarea dobânzilor, banca își rezervă dreptul de a încasa cu prioritate ratele și dobânzile scadente, înaintea oricăror alte plăți dispuse de împrumutat ,pe bază de notă contabilă întocmită de ofițerul de credite.

Capitolul 3.

Metodologia de creditare a persoanelor juridice la Banca Transilvania

3.1 Solicitarea creditului. Documentele necesare analizei creditului

1. Solicitarea creditului.

În conformitate cu strategia stabilită, de abordare diferențiată a clienților corporate de companiile mici și micro, inițierea discuțiilor privind finanțarea companiilor se face distinct, astfel:

Pentru clienții corporate – relationship managerii (RM) din sucursale sunt răspunzători de identificarea nevoilor de finanțare ale companiilor și inițierea negocierilor privind posibilitățile de creditare. Aceștia vor urmări în discuțiile preliminare să identifice elemente de esență privind calitatea afacerii, a actionarilor sau asociaților, încadrarea profilului clientului și a nevoii de finanțare solicitate. Acolo unde este cazul întocmesc o ofertă de finanțare personalizată. Pentru structurarea ofertei de credit conform nevoilor clientului și a posibilităților băncii, se solicită contribuția analistului de credit corporate.

Daca se consideră că ambele părți sunt satisfăcute cu termenii negocierii inițiale, se înmânează clientului cererea de credit prin care banca solicită informații relevante conform metodelor de analiză specifice. Cererea de credit va fi însoțită de alte documente solicitate de RM si analistul de credite corporate ACC clientului, generale și specifice, în funcție de tipul de afacere și tipul de credit propus.

Documentația de credit depusă de client se înregistrează la registratura sucursalei în aceeași zi, iar RM coordonator o repartizează analistului de credite corporate respectiv consilierului juridic al sucursalei, în vederea verificării acesteia, a analizei solicitării clientului și a încheierii referatului de analiză, care va sta la baza acordării sau respingerii propunerii de credit.

RM este obligat să viziteze clientul la sediul acestuia pentru a-și face o impresie privind locul în care acesta își desfășoară activitatea, cu această ocazie va verifica și va culege informații referitoare la calitatea locației, a managementului, numărul de personal, modul de organizare a procesului tehnologic, fluxul de clienți și parteneri de afaceri, ritmul general al activității și verifică existența, starea și valoarea estimativă a garanțiilor propuse de client.

În cazul în care din analiza documentației depuse, a discuțiilor cu clientul, RM constată neîndeplinirea de către compania respectivă a condițiilor de creditare, întocmește o adresă de respingere a solicitării în care prezintă cauzele care au determinat luarea acestei decizii.

În cazul IMM-urilor, inițierea relației de creditare se face de către consilierul IMM/ACR/ACS din sucursală.Acesta evaluează inițial clientul și afacerea precum și posibilitatea încadrării cererii de credit în normele specifice.

Produsele de credit sunt standard, iar documentația solicitată urmează instrucțiunile din normele de creditare.În această fază vor fi comunicate clientului și costurile estimative ale solicitării, în cazul în care acestea vor fi aprobate.

Documentația de credit se supune analizei în Comitetul de credite și risc al sucursalei.Analistul de credite prezintă:compania, detaliile afacerii,oportunitățile pentru bancă rezultate din încheierea tranzacției, precum și rezultatele și concluziile analizei, conform referatului întocmit.De asemenea se analizează înformațiile prezentate în nota de opinie a evaluatorului și opinia legala a consilierului juridic.

Decizia de aprobare se transmite clientului și administratorului de credit pentru întocmirea documentației și conformarea cu cerințele deciziei.

Decizia de respingere, avizată de directorul sucursalei, va fi adusă la cunoștință clientului de către analistul de credite IMM sub formă scrisă în cel mai scurt timp.

2. Documentele.

Cererile de credite depuse de clienți vor fi însoțite de următoarele documente relevante:

Pentru companii:

Extras electronic de la ONRC/Certificatul constatator de la ORC sau alt registru legal eliberat cu maxim cu 30 zile înainte de data depunerii cererii de credit la bancă cu excepția societățlor înființate sub 30 de zile, certificatul de înregistrare a împrumutatului(CUI), statutul și contractul de societate cu modificările ulterioare.

Bilanțul contabil pentru ultimii 2 ani de activitate cu anexele- după caz, înregistrate la administrația financiară, inclusiv balanța de verificare aferentă;

Balanța de verificare aferentă ultimelor 2 luni de activitate;

Documentele care să justifice volumul și destinația creditului- dacă există la momentul analizei;

Fluxul de numerar;

Actele privind garanțiile propuse (tipul garanției,denumirea bunului propus,anul de fabricație,valoarea contabilă sau înscrisă în actele de proprietate,actele de proprietate și cele privind situația juridică a terenurilor și a celorlalte active propuse drept garanție pentru creditul solicitat, raportul de evaluare sau reevaluare, contracte, etc.)

Aprobarea organelor statutare, daca este cazul, conform prevederilor Legii31/1990 modificată si a prevederilor actului constitutiv al societății, pentru reprezentarea societății și contractarea creditului cu specificarea cuantumului, perioadei, destinației, a garanțiilor, precum și a persoanelor împuternicite să contracteze creditul;

Acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare;

Declarația de aparteneță la grup cu persoane fizice sau juridice în cazul în care nu există la dosarul deschiderii de cont și față de cea existentă la dosar dacă clientul declară că sunt schimbări.

Avize, acorduri, licențe necesare desfășurării activității;

Contracte comerciale dacă există și sunt relevante;

Alte acte, documente, situații solicitate de RM sau analistul de credite.

Pentru asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate

Documentele prin care se dovedește funcționarea sau exercitarea profesiei conform prevederilor legale și codul fiscal.

Declarația de impunere a veniturilor pentru anul precedent și cel în curs depusă la Administrația financiară;

Situația încasărilor și plăților pentru anul în curs pentru AF/PFA care țin contabilitatea în partidă simplă sau ultimele 2 balanțe pentru cei care își conduc evidența contabilă în partidă dublă.

Acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare;

Declarația privind relații de grup cu persoane fizice sau juridice;

Devize estimative de lucrări, facturi proforma, contracte sau comenzi care să justifice solicitarea creditului, suma și destinația acestuia

Contracte sau comenzi de aprovizionare si de desfacere sau de prestări servicii;

Fluxul de numerar;

Situația garanțiilor propuse

3.2 Analiza documentatiei de credit

Creditele se acordă pe baza unei analize detaliate a unor aspecte relevante privind afacerea creditată și managementul acesteia, în urma căreia trebuie să rezulte capacitatea de rambursare a împrumutului, respectiv riscurile potențiale asociate.

Conform principiilor de organizare a procesului de creditare în Banca Transilvania, abordarea creditării în funcție de modelul de afacere al clientului este structurată astfel:corporate, IMM-uri, AF și PFA. Pentru prima categorie de clienți se oferă produse de credit standard și nonstandard;pentru clienții speciali a căror cifră de afaceri anuală nu permite încadrarea clientului în categoria corporate, Direcția Corporate Banking poate aproba încadrarea în această categorie printr-un aviz scris. Pentru IMM-uri si PFA se oferă doar produse de credit standardizate. Documentele solicitate sunt analizate și verificate în ceea ce privește atualitatea, corectitudinea și acuratețea lor de către analistul de credit și de către consilierul juridic în ceea ce privește legalitatea lor.

Modelul de analiză este particularizat în primul rând în funcție de tipul de credit solicitat, precum și în funcție de tipul de afacere ce urmează a fi finanțată, astfel:

Modelul de analiză finaniară BTFin, cu instrucțiuni de apliare;

Modelul de analiză finaniară micro și PFA plus cash flow simplificat;

Modelul de cash flow standard, cu instrucțiuni de aplicare;

Modelul de analiză finaniară pe bilanț consolidat.

În abordarea analizei se va ține cont de indicațiile furnizate prin normele specifice fiecărui tip de credit, precum și de detaliile solicitate prin modelele de referate pe care analistul trebuie să le întocmească.În urma familiarizării cu particularitățile afacerii, analistul trebuie să-și formuleze o opinie pertinentă privind strutura de credit propusă, capacitatea de rambursare a împrumutului și identificarea și controlul riscurilor implicate.

Detaliile și concluziile analizei efetuate, împreună cu structura și condițiile finanțării se prezintă într-un referat de analiză și propuneri.

Fiecărui model de analiză i se atașează un model de referat specific astfel:

Referatului de credit standard i se atașează modelul de analiză financiară BTF in și modelul de cash-flow standard;

Referatului de credit micro i se anexează modelul de analiză micro, modelul de cash-flow simplificat în cazul liniilor de credit și a creditelor pentru plata furnizorilor și cash-flow standard în cazul creditelor de investiții

Referatului de credit nevoi temporare necertificate nu i se atașează modelul de analiză financiară și cash flow;

Pentru fiecare solicitare de credit se va întocmi dosarul de analiză a creditului, care în final va cuprinde:

1. Cererea de credit –original;

2. Avize, autorizații acorduri-copie;

3. Alte documente solicitate (fluxul de numerar, acordul CRB,extrase de carte funciară etc);

4. Referatul de credit;

5. Nota evaluatorului;

6. Opinia legală a consilierului juridic;

7. Aprobarea/avizarea creditului;

8. Rezultatul consultării CRB,CIP.

După aprobarea creditului se întocmește dosarul de acordare a creditului, care se păstrează de administratorul de credite, iar dosarul de analiză se păstrează de analistul de credite. După închiderea creditelor și eliberarea adreselor de radiere garanții dosarele de credite vor fi arhivate.

3.3 Aprobarea creditelor. Competente de aprobare

Toate propunerile întocmite de analiștii de credit, nerespinse de aceștia în fazele premergătoare întocmirii referatului de analiză, se supun spre decizie organismelor investite cu competența necesară avizării/aprobării acestora.

La nivel de sucursală.Cererea de credit împreună cu celelalte documente necesare analizei de credit se preiau de RM sau se depun la bancă de către client.Cererea de credit se înregistreză la registratura băncii în aceeași zi.Analistul de credite solicită consilierului juridic/persoanei desemnate al sucursalei consultarea bazei de date a CRB.După efectuarea analizei în termenul indicat pe cererea de credit, analistul de credite întocmește referatul de analiză al credituli/scrisoare de garanție bancară/ alt angajament în cazul propunerii de acordare, sau nota de respingere cu motivele respingerii.În paralel consilierul juridic elaborează opinia juridică, respectiv evaluatorul întomeste raportul de evaluare.

Daca concluziile specialiștilor implicați în analiză sunt în favoarea acordării creditului iar garanțiile identificate sunt acceptabile pentru bancă, propunerea de credit, documentele depuse de solicitant și cele elaborate de analistul de credite, evaluatorul și consilierul juridic al sucursalei se vor înainta Comitetului de credite și risc în cazul în care din analiza conținutului documentației depuse, a discuțiilor cu clientul, RM sau analistul de credite constată neîndeplinirea de către compania respectivă a condițiilor de creditare, întocmește o notă de respingere a solicitării în care prezintă cauzele care au determinat luarea acestei decizii și se transmite clientului.Pentru creditele a căror aprobare este de competența centralei, sucursalele vor înainta Direcției de management a riscului pe cale electronică sau fax:

– referatul analizat în Comitetul de credite și risc al sucursalei;

– copie a minutei rezultate în urma ședinței Comitetului de credite și risc din sucursală;

– nota de opinie a evaluatorului;

– opinia legală a consilierului juridic;

– alte documente solicitate.

La nivelul centralei:pentru solicitările de credit standard documentele mentionate anterior se transmit analiștilor de risc din cadrul centralei.Aceștia urmăresc primirea documentației transmise inclusiv minuta CCR.Analiștii de risc din cadrul DMR întocmesc nota internă în baza căreia se iau deciziile de aprobare sau respingere a creditelor de catre CCRC/CM și după caz formularul de evaluare a riscului de credit.Acesta se întocmește numai pentru solicitările care impun utilizarea referatului de credit standard.În urma analizei documentației primite, analiștii de risc emit o opinie privind riscurile pe care le implică acordarea împrumutului.

Propunerile de credit nestandard sunt transmise concomitent:

Direcției credite persoane juridice și management de portofoliu, care analizează afacerea șiargumentele comerciale privind promovarea ei și emit propuneri privind modul în care este structurat creditul, urmărind două aspecte:identificarea unei solutii de finanțare adaptată afacerii clientului corelată cu politica și interesela băncii.

Direcției de management al riscului care analizează afacerea din punct de vedere al riscurilor pe care le presupune propunerea de credit urmând fluxul decizional.

Creditele nonstandard se aprobă doar la nivelul centralei. Pentru creditele de competența centralei analistul de credite din cadrul DMR va prezenta fiecărui membru un set de documente reprezentând:

Referatul de credit întocmit de sucursală și anexele aferente;

Formularul de evaluare a elementelor de risc, nota internă de aprobare credite;

Alte documente din componența dosarului la cererea expresă a membrilor CCRC/CM.

Membrii CCRC/CM vor analiza documentația primită, propunerea sucursalei și punctul de vedere al analistului de risc din centrală și vor adopta o hotărâre de aprobare sau respingere.Analistul de risc va întocmi comunicarea de aprobare sau respingere, care, semnată de unul din reprezentanții autorizați ai băncii se transmite sucursalei solicitante precum și direcțiilor implicate din centrală.După aprobarea sau respingerea propunerii, eventualele documente de credit primite în original se restituie sucursalelor.

Se pot face anumite modificări la condițiile inițiale ale creditului, dat numai dacă acestea sunt aprobate de organismul în competență de aprobare.Aceste modificări se pot referi la:

– schimbarea destinației creditului;

– majorarea perioadei de grație;

– rescadențările și reeșalonările;

– schimbarea titularilor de garanții;

– înlocuirea garanțiilor cu altele considerate cu risc mai mare decât cele inițiale.

3.4 Angajarea creditului. Respectarea destinatiei creditului

Pentru clienții persoane juridice administrarea creditelor este coordonată la nivel central, de către Direcția de administrare credite.

Plățile/angajările din creditele aprobate se fac numai după intrarea în vigoare a contractului de credit și a anexelor acestuia, întocmirea tuturor documentelor legale privind constituirea garanțiilor acceptate de bancă și prezentarea polițelor de asigurare ale acestora acolo unde este cazul.Se pot face angajări parțiale din credit, în limita garanțiilor constituite și respectînd gradul de acoperire cu garanții aprobat pentru sumele trase, dacă acest lucru a fost prevăzut în mod specific în decizia de aprobare. Tragerile din contul de credit se vor efectua de către administratorul de credite pe măsura plăților vizate de analistul de credite sau RM după caz în baza completării cererii de utilizare din colecția de anexe și formulare utilizate în activitatea de administrare credite.În cazul liniilor de credit cererea de utilizare se va completa o singură dată la momentul punerii la dispoziția clientului a acesteia.Instrumentele de plată se fotocopiază și se anexează la dosarul de urmărire a creditului.Angajamentul la valoarea totală precum și garanțiile constituite se inregistrează extracontabil, iar pe măsura utilizării creditului, se diminuează angajamentul din evidența extrabilanțieră.

În cazul în care în hotărârea de aprobare a creditului se precizează un termen de angajare a acestuia, iar până la acea dată clientul utilizează numai o parte din acesta, administratorul de credite comunică această informație analistului de credit care solicită organismelor care au aprobat creditul:

-fie prelungirea termenului de angajare care se va consemna intr-un act adițional;

-fie diminuarea creditului la nivelul celui utilizat.În acest caz se încheie un nou grafic de rambursare în care fiecare rată în parte nu va putea fi mai mare decât rata lunii corespunzătoare din graficul inițial.

Responsabilitatea urmăririi respectării destinației creditului și vizarea instrumentelor de plată prin care se realizează utilizarea acestuia este în sarcina analistului de credite sau RM sau asistent redite IMM.Plățile din credit solicitate de împrumutați se operează numai în baza documentelor depuse de către aceștia și care poartă viza analistului de credite sau RM.Nu se pot efectua plăți în numerar din contul de credit, decât în cazuri bine justificate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare și respectând destinația creditului.Este interzisă eliberarea de numerar din creditele acordate în valută, cu excepția cheltuielilor de deplasare efectuate din creditele de aprovizionare, producție și desfacere acordate clienților transportatori internaționali rutieri de marfă și de persoane sau a altor persoane juridice cu justificarea pe bază de documente care atestă plățile efectuate.

Din creditele în valută se pot efectua plăți în lei și în alte valute decât cea aprobată, cu condiția ca riscul valutar precum și cel al reconstituirii surselor pentru rambursarea creditului în valuta aprobată, să fie supurtat de client.

În cererea de credit întocmită de solicitant, în referatul analistului de credite și în contractul de credit se va menționa aceași destinație a creditului solicitat.

În cazul în care se constată că un client a utilizat creditul pentru alte destinații decât cele stabilite în contractul de credit, administratorul de credit va informa conducerea sucursalei care va putea lua următoarele masuri:

Sistarea angajării creditului aprobat și neutilizat precum și a acordării de noi credite;

Trecerea întregului credit la restanță și inițierea măsurilor în vederea recuperării creditului și a costurilor aferente pe cale silită;

Restituirea în maxim 5 zile de la data depistării a sumelor care au fost angajate în mod eronat prin plăți ordonate pe multi-cash.

3.5 Monitorizarea creditelor

În vederea menținerii unui portofoliu de credite performant se prevede monitorizarea creditelor acordate, funcție de performanțele financiare ale clientului, tipul creditului, natura colateralului, și serviciul datoriei.Procesul de monitorizare se desfășoară pe mai multe etape astfel:

Etapa 1.Prima fază a monitorizării se realizează prin intermediul administratorului de credit al sucursalei, care întocmește dosarul de acordare a creditului și urmărește îndeplinirea condițiilor impuse prin decizia de aprobare.În faza următoare, monitorizarea lunară a încasării ratelor, dobânzilor, comisioanelor scadente la plată, se realizează de asemenea de către administratorul de credit.Acesta anunță RM sau analistul de credite de fiecare dată când se înregistrează întârzieri la plata ratelor sau a dobânzilor.De asemenea administratorul de credit furnizează săptămânal echipei comeriale din sucursală o listă a reviziilor scadente pentru creditele în sold, precum și a rambursărilor scadente în săptămâna în curs.

Etapa 2.Constă în reviziile periodice care se efectuează trimestrial, semestrial sau anual în funcție de valoarea creditului acordat, performanța financiară a clientului la momentul aprobării și natura garanțiilor prezentate.

Astfel reviziile trimestriale se efetuează pentru creditele care se încadrează în una din următoarele situații:

Creditele sunt în categoria de performanță E la momentul acordării( categorie de performanță rezultată prin întocmirea modelului de analiză BTFin);

Sunt garantate integral cu garanții de natura stocurilor și a cesiunilor de creanțe.

Particularitățile proceselor de monitorizare.

Atât revizia trimestrială cât și cea semestrialăse realizează în baza unui formular denumit formular de revizie trimestrială/semestrială/anuală care conține informații despre:relația clientului cu banca și informații actualizate privind evoluția economică de ansamblu a soccietății.Spre deosebire de monitorizarea trimestrială cea semestrială include o situație financiară actualizată concretizată într-un model de analiză specific numit BTFin care conține informații referitoare la privind dinamica afacerii crediată pe o perioadă de 2 ani și ultima balanță de verificare lunară.

Fluxul operațional și de transmitere a informațiilor către factorii de decizie

Administratorul de credite raportează creditele scadente pentru monitorizare și completează formularul de revizie trimestrială sau semestrială cu informațiile speifice activității lui.Analistul de credite sau relationship managerul completează formularul cu celelalte informații relevante prevăzute de formularul de revizie legate de activitatea clientului si evoluția economico-financiară.Rapoartele de revizie se analizează în CCRS și se trnsmit împrună cu minuta., pentru toate tipurile de monitorizare în centrală la Departamentul de revizie și Monitorizare.Procesul de monitorizare se va demara în urma procesării și furnizării periodice a informațiilor de către

Recuperarea creditelor restante

Administratorul de credit trebuie să urmărească în fiecare lună încasarea ratelor, a dobânzilor și a comisioanelor.În cazul existenței întârzierilor la plata ratelor sau a dobânzilor acesta este obligat să anunțe imediat RM sau analistul de credite.Ratele și dobânzile neachitate la scadență sunt incluse in cadrul creditelor și dobânzilor restante.În a 16 a zi de la inregistrarea restanței, administratorul de credit trimite o adresă către client prin care i se reamintește și i se explicădetaliat datoria restantă și i se cere solicitarea de a o achita în cel mai scurt timp posibil.Analistul de credit va efectua o revizie până în a 32 a zi și în funcție de rezultatul revizieiîmpreună cu RM vor propune acțiunile de întreprins pentru perioada următoare.Raportul de revizie și propunerile vor fi analizate în CCRS a căror concluzii vor fi consemnate în minuta.Apoi acestea sunt remise Departamentului Revizie și monitorizare până în a 35 a zi, iar reprezentanții acestui departament fie vor accepta propunerea CCRS de recuperare a restanțrelor fie vor formula alte condiții de recuperare, caz în care vor întocmi o notă de opiniece se va supune aprobării de către CCRC sau CM în funcție de valoarea creditului.

3.6 Rambursarea, Rescadentarea, Reesalonarea creditelor

Legătura permanentă cu împrumutatul este menținută de către manager pentru clienții corporate, respectiv de analistul de credite pentru creditele mici si micro, aceștia urmărind ca aceste credite să se desfăsoare în condițiile în care au fost aprobate.

Termenul de rambursare a creitului se stabilește în funcție de capacitatea de rambursare a clientului aceasta fiind corelată cu tipul de credit solicitat de acesta. Acesta va fi prezentat în Referatul de credit întocmit de analistul de credit împreună cu RM ând este nesesar.La contractul de creit este anexat graficul de rambursare care este semnat de debitor, garanți, reprezentanții legali ai sucursalei și consilierul juridic.

Pe durata acordării creditului pot fi făcute maxim două modificări anuale ale ondițiilor contractuale stabilite anterior în ceea ce privește prelungirea duratei de rambursare sau rescadențarea creditului sau ratelor dobânzii.Perioada anuală se referă la 12 luni de la data acordării creditului, iar fiecare operațiune de acest gen ce comisioneaza.

Rescadențarea, reeșalonarea, variația dobânzilor și a comisioanelor, schimbarea garanțiilor se vor aproba de comitetul de CCRS/CCRC/CM și se fac pe baza propunerilor din referatul de credit simplificat specific care este întocmit de analistul de credit și cu avizul RM care gestionează relația cu clientul pentru corporate.

Modificările condițiilor contractuale se vor evidenția în actele adiționale la contractul de credit.

Capitolul 4.

Studiu privind botitatile unui credit bancar oferit de către Banca Transilvania pentru I.I. Aștefanei Mihaiela-Valentina

Politica generală de creditare a Băncii Transilvania este corelată cu obiectivele sale strategice și urmărește principiul eficienței adică profitabilitatea capitalului investit în credite.

În cazul întreprinderii Astefanei Mihaela -Valentina, politica de creditare a băncii este una flexibilă, orientată către satisfacerea nevoilor și către identificarea și fructificarea oportunităților întreprinderii individuale.

4.1 Prezentarea întreprinderii Aștefanei Mihaiela -Valentina

În abordarea relației de creditare cu intreprinderea Astefanei Mihaiela -Valentina, principiile care coordonează analiza de oportunitate se referă la:

tipul de afacere;

calitatea și cunoașterea clientului;

capacitatea de rambursare a împrumutului;

veniturile obtenabile;

garanții.

Clientul Băncii Transilvania I.I. AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA solicită un împrumut in valoare de 30.000 Ron in vederea extinderii spatiului comercial. Luand in considerare faptul că, societatea isi desfașoară activitatea intr-un spațiu ingust, acest credit va fi folosit pentru extinderea spatiului respectiv a unui intreprinderii.

Totodată pentru desfășurarea in bune condiții a activității și a fluidizării acesteia in perioadele următoare, clientul dorește un al doilea credit, in valoare de 5.000 Ron pentru finanțarea activității curente.

Date relevante despre firmă

I.I. AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA s-a înființat în noiembrie 2010, sub forma unei intreprinderi individuale conform Legii 31/1990, fiind înregistrată la Registrul Comertului cu numărul J17/417/17.11.2010. Firma nu a avut activitate pană în ianuarie 2011. Administratorul este Astefanei Mihaiela – Valentina cu puteri depline deținănd fiecare 100% din capitalul social.

Capitalul social la înființare a fost de 40.000 Ron.

Obiectul de activitate era comercializarea produselor de patiserie. În anul 2011 obiectul de activitate s-a diversificat transformandu-se intr-o intreprimdere mixta. Datorită calitatii serviciilor si prețurilor accesibile, unitatea și-a caștigat repede un bun renume, atragând clientela.

I.I. AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA dispune de 2 angajați, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, toți având experiență în domeniu, bună pregătire profesională.

Activitatea se desfașoară într-un spațiu închiriat de la ATCOM S.C.M. compus dintr-un spatiu în suprafață de 50 mp situat în Comuna Radesti , nr.370, jud. Galați.

Produsele pe care societatea le distribuie sunt diverse începand de la apă plată, apă minerală, sucuri, vinuri, paste, faină, orez, condimente, dulciuri până la șervețele, pungi, semințe etc.

Societatea are contracte de distribuție cu SC RIO DISTRIBUTION SRL, COTISO PROD SRL, SC SEINEANA SRL, SC CAROM SRL, SC VLADY SRL.

Firmele concurente sunt: SC GO INVEST SRL, SC GAJ SLR, SC COMPLEX SRL.

Avantajele fată de concurență sunt:

buna cunoaștere a pieței;

promptitudine în onorarea solicitarilor clienților;

prețuri atractive pentru clienți.

4.2 Creditele adoptate de întreprinderea AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA

În urma discuțiilor purtate de către analistul de credite cu clientul, acesta îi recomandă urmatoarele tipuri de credite:

Pentru extinderea spatiului – din categoria creditelor rapide, creditul „Proprietăți imobiliare pe firmă”;

Pentru finanțarea activității curente – din aceeași categorie „Creditul cu dobândă 0”.

4.2.1 Creditul „Proprietăți imobiliare pe firmă”

Fluxul documentelor financiar – contabile

În vederea analizei posibilității de creditare, analistul de credite îi solicita clientului următoarele documente:

Cerere de credit în original cu ștampila si semnătura este documentul în care se precizează obiectul creditului, suma dorită precum și o serie de informații cu caracter general despre societate;

Declarația privind relatiile de grup din care reiese faptul că societatea nu face parte dintr-un grup de firme;

Actele juridice de înființare și codul unic de înregistrare;

Cererea de deschidere de cont;

Certificatul constatator obținut de către bancă sau cu o vechime de maxim 30 zile dacă acesta este prezentat de către client;

Copie după ultimul bilanț contabil, balanța de verificare aferentă bilanțului dar și ultima balanță, dar care să nu fie mai veche de 2 luni;

Aprobarea legală privind contractarea creditului și persoana care reprezintă societatea;

Documente privind bunul procurat de client;

Antecontract de vânzare cumpărare.

Condițiile minime obligatorii pentru obținerea creditului sunt următoarele:

Înaintea verificării situației finaciare a clientului, se consultă Biroul de Credite a asociaților sau administratorilor. În urma consultării doamnei administrator Astefanei Mihaiela – Valentina , rezultă faptul că nu există informații negative privind restanțele în derularea altor credite înregistrate de aceștia.

Alte aspecte referitoare la client:

Credite în sold la Banca Transilvania: linie de credit : 35.000 RON

Conform declarației pe proprie răspundere clientul deține toate autorizațiile necesare funcționării legale a firmei, firma nu este implicată în nici un litigiu comercial, civil sau penal, nu este supusă unei proceduri de divizare, executare silită, lichidare voluntara sau juridică.

ACORD

de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare

Nr1 / 02.04.16

(20.05.2016)

Prin prezenta autorizăm banca :

Să solicite și să primească de la Centrala Riscurilor Bancare următoarele informații de risc bancar înregistrate pe numele meu:

Semnătura emitentului Semnătura autorizată și

Astefanei Mihaela – Valentina (ștampila băncii)

S-a procedat la verificarea clientului la Centrala Incidențelor de Plăți și s-a constatat faptul că societatea nu figurează în CIP în ultimele 6 luni.

Situația finaciar- economică a I.I. AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA la data de 31.12.2015 se prezintă astfel:

Active imobilizate – total 266.042

Active circulante – total 569.788

Cheltuieli în avans 28.845

Datorii scadente în termen de un an 773.265

Datorii cu scadență peste un an 0

Provizioane pentru riscuri și cheltuieli 0

Venituri în avans 0

Capitaluri proprii 91.410

Patrimoniul public 0

Creanțe imobilizate cu lichiditate sub un an 0

Împrumuturi și datorii financiare 304.743

Cifra de afaceri netă 2.973.855

Variația stocurilor 0

Producția imoblizată 0

Alte venituri din exploatare 0

Cheltuieli materiale 2.720.929

Cheltuieli cu personalul 72.934

Amortizări și provizioane aferente exploatării 18.611

Alte cheltuieli din exploatare 117.869

Provizioane pentru riscuri și cheltuieli 0

Venituri financiare – total 66.102

Ajustarea valorii imobilizărilor financiare 0

Cheltuieli cu dobânzile 7.365

Alte cheltuieli finaciare 0

Rezultatul extraordinar 0

Impozitul pe profit/venit 20.839

Profit net 81.410

Numărul mediu de angajați 14

Calitatea conducerii 3

Calitatea pieței 3

Acoperire risc valutar 4

Pe baza acestor date se vor calcula o serie de indicatori care la final vor duce la stabilirea gradului de performanță a firmei:

Făcând o comparație cu perioada precedentă adică 30.06.2015 se constata următoarele:

Cifra de afaceri = Producția vândută + Venituri din vânzarea mărfurilor

CA 30.06.2015 = 0 + 844.854 = 844.854 Ron

CA 31.12.2015 = 0 + 2.973.855 = 2.973.855 Ron

Se constată astfel o evoluție crescătoare a cifrei de afaceri de la o perioadă la alta.

Profitul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare

PE 30.06.2015 = 863.279 – 792.863 = 70.416 Ron

PE 31.12.2015 = 2.973.855 – 2.930.343 = 43.512 Ron

Cifra de afaceri medie lunară = Cifra de afaceri / Numărul de luni de activitate

Cam = 2.973.855 / 9 = 33.428,33

Valoarea maximă a creditului ce poate fi obținut este maxim cifra de afaceri medie lunară. În cazul clientului I.I. AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA cifra de afaceri medie lunară este de 30.428,33 Ron.

Concluziile rezultate din analiza situației economico – finaciare, a analizei riscului precum și a aspectelor nefinanciare, vor fi sistematizate de către analistul de credite în referatul de credit, care va cuprinde informații referitoare la credit.

REFERAT CREDIT RAPID

CLIENT: I.I. AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA

ADRESA CLIENT: Comuna Radesti. str. Suhurlui. nr.3

CUI: 13211000

CAEN: 4711

REPREZENTANTI LEGALI:

ASTEFANEI MIHAELA-VALENTINA

CNP [anonimizat]

PRODUS CREDIT: INVESTITII IMOBILIARE

TIP DE CREDIT: RAPID

TIP DE TRANZACTIE: ACORDARE

VALOARE: 30.000

MONEDA: RON

DURATA: 180 LUNI

PERIOADA DE UTILIZARE: 30 ZILE DE LA DATA ACORDARII

CLIENT NOU/EXISTENT: EXISTENT

DESTINATIE: ACHIZITIE TEREN INTRAVILAN

DOBANDA: 11.5% COMISION ANALIZA: 2%

COF: 8.5% COMISION NEUTILIZARE:

MARJA:3 COMISION REVIZIE:

DATA PLATA DOBANDA: 04 A LUNII COMISION GESTIUNE:0.5%

DATA STABILIRE DOBANDA: 04.04.2016 COMISION RISC:

COMISION ADMINISTRARE:

ALTE COMISIOANE:1% SEMESTRIAL

INCEPAND CU ANUL 2

Societatea este stabilă din punct de vedere financiar, aspect ce rezultă din punctajul obținut în vederea stabilirii gradului de performanță aceasta încadrandu-se în categoria B.

Condițiile esențiale pentru acordarea acestui credit rapid fiind îndeplinite se trece la stabilirea garanțiilor, acestea fiind:

Cesiunea încasărilor prezente și viitoare din conturile deschise la Banca Transilvania. Valoarea cesiunii va reprezenta 120% din valoarea creditului aprobat.

3 bilete la ordin în alb, cu mențiunea „fără protest”, emise de I.I. AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA, avalizate de administratorul firmei Astefanei Mihaela – Valentina

Comitetul de Credite și Risc compus din Director, Șef Serviciu Credite și Relationship Manager, aprobă creditul în urma analizei dosarului.

COMITET CREDIT SI RISC

04.04.2016

4.2.2 Creditul „Dobândă 0”

Același client în scopul finanțării activității curente, dorește un nou împrumut în valoare de 5.000 Ron, adică suma maximă care poate fi acordată cu creditul dobanda 0. Pentru analiza posibilitații de acordare a creditului, banca îi solicită clientului o serie de documente ca:

Cerere de credit în original cu ștampila și semnătura;

Declarația privind relațiile de grup;

Actele juridice de inființre și codul unic de înregistrare;

Cererea de deschidere de cont;

Certificatul constatator obținut de către bancă sau cu o vechime de maxim 30 de zile dacă acesta este prezentat de către client;

copie după ultimul bilanț contabil, balanța de verificare aferentă bilanțului dar și ultima balanță dar care să nu fie mai veche de 2 luni;

aprobarea legală privind contractarea creditului și persoana care reprezintă societatea.

Avantajul acestui produs este dobanda 0%, singurele costuri fiind comisionul de analiză și un comision lunar de 1% din valoarea creditului. Aceste condiții sunt valabile dacă clienții returnează creditul în ultima zi a lunii, urmând ca acesta să le fie pus la dispoziție din nou, automat, în dimineața următoare.

Banca va percepe comisionul de administrare la un nivel diferențiat în funcție de rambursarea integrală sau parțială a creditului, iar în cazul în care clientul nu îsi achită comisioanele 2 luni consectiv, creditul va fi trecut la credite restante.

Pentru a beneficia de acest credit societatea trebuie să îndeplineasca următoarele condiții:

Perioada minimă de funcționare să fie de 12 luni;

Împrumutatul să înregistreze profit și evoluția cifrei de afaceri să fie pozitivă, conform ultimului bilanț contabil.

Compania să fie stabila din punct de vedere financiar;

Figurează în Centrala Riscurilor Bancare cu serviciul datoriei A la creditele primite în ultimele 12 luni;

În ultimele 3 luni beneficiarul nu a fost înregistrat cu restanțe mai mari de 7 zile calendaristice la alte credite contractate de la Banca Transilvania.

Alte condiții importante sunt consultarea la Biroul de Credite, Centrala de Incidențe si Plați și Centrala Riscurilor Bancare.Odată consultate datele sunt valabile timp de o lună.În situația clientului nostru toate aceste verificări au fost făcute odata cu analiza posibilității de acordare a creditului pentru investiții, deci nu mai e necesară o noua consultare.

Aceste condiții fiind îndeplinite, fapt ce rezultă din analiza ce s-a facut pentru creditul anterior, se trece mai departe la stabilirea valorii creditului.

Valoarea maximă a creditului de care va beneficia societatea nu depașește cifra de afaceri medie lunară, dar în cazul în care beneficiarul are contractate credite 1 ORA pentru capital de lucru, linie de credit, sau altă facilitate de credit pentru capital de lucru valoarea expunerilor se va calcula astfel, indiferent de ordinea de acordare a creditelor:

Caml≥Vcdz+Vc1h+Vlc+Vac

Vcdz = valoare credit cu dobandă zero;

Vc1h = valoare credit 1 ora;

Vlc = valoare linie de credit;

Vac = valoare alte facilități de credit pentru capital de lucru;

I.I. AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA a mai contractat de la Banca Transilvania o linie de credit în valoare de 250.000 Ron, deci pentru calculul valorii maxime analistul de credite va ține seama de acest lucru.

Caml≥Vcdz+Vc1h+Vlc+Vac

330.428,33≥35.000+250.000

330.428,33≥285.000

REFERAT CREDIT RAPID

CLIENT: I.I. AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA

ADRESA CLIENT: RADESTI. str. Suhurlui. nr.3

CUI: 13211000

CAEN: 4711

REPREZENTANT LEGAL:

Astefanei Mihaela Valentina – CNP 1701027240016

PRODUS CREDIT: CREDIT CU DOBANDA 0

TIP DE CREDIT: RAPID

TIP DE TRANZACTIE: ACORDARE

VALOARE: 5.000

MONEDA: RON

DURATA: 12 LUNI

PERIOADA DE UTILIZARE: 30 ZILE DE LA DATA ACORDARII

CLIENT NOU/EXISTENT: EXISTENT

DESTINATIE: CAPITAL DE LUCRU

DOBANDA: 0% COMISION ANALIZA: 2%

COMISION NEUTILIZARE: COMISION REVIZIE:

DATA PLATA DOBANDA: 31 A LUNII COMISION GESTIUNE:

DATA STABILIRE DOBANDA: 04.04.2015 COMISION RISC:

COMISION ADMINISTRARE:1%

ALTE COMISIOANE:

Categoria de performanță a creditului conform Normelor interne privind evaluarea performanței finaciare a clienților in vederea constituirii provizioanelor specifice de risc: categorie de performantă B.

În vederea diminuării riscului societatea garantează creditul și dobânzile astfel:

Cesionarea obligatorie în favoarea băncii a cash-flowului care se va derula prin conturi deschise la Banca Transilvania

3 bilete la ordin în alb, cu mențiunea „fără protest”, emise de I.I. AȘTEFANEI MIHAELA-VALENTINA, avalizate de adiministratorul firmei Astefanei Mihaela-Valentina

În final analistul de credite va propune acordarea creditului cu dobanda 0 în valoare de 35.000 RON pe o perioadă de 12 luni, comision acordare de 2% din valoarea creditului aprobat, comision administrare 1% din valoarea creditului acordat.

COMITET CREDIT SI RISC

04.04.2015

4.3 Monografia contabila privind principalele operatiuni inregistrate

CREDITUL PROPRIETĂȚI IMOBILIARE PE FIRMĂ

1. Inregistrarea în afara bilanțului a angajamentului de finanțare în favoarea SC ALDIS SRL, conform contractului de credit:

90319 = 999 300.000

„Alte deschid.de credite confirmate” „Contrapartida”

2. Înregistrarea garanțiilor:

999 = 914 300.000

„Contrapartida” „ Garanții primite de la clientelă”

3. Acordarea creditului ipotecar pentru investiții imobiliare:

2051 = 2511 300.000

„Credite investitori” „Cont curent:

concomitent

999 = 90319 300.000

„Contrapartida” „Alte deschid. de credit confimate”

4. Înregistrarea si încasarea comisioanelor:

– comision de gestiune (300.000*0.5%=1.500)

2511 = 70291 1.500

„Cont curent” „Venituri din comisioane”

-comision de analiză și instrumentare (300.000*2%=6.000)

2511 = 376 6.000

„Cont curent” „Venituri in avans”

376 = 70292 34

„Venituri in avans” „Venituri din comisioane”

5. Calculul dobânzilor aferente sumei angajate:

2057 = 70216 2.875

„Creanța atașata” „Venituri din dobânzi la credite investitori”

Dobânda = 300.000*11.5*30/36.000 = 2.875

6. Încasarea dobânzilor calculate și a ratelor conform graficelor prevăzute în contract:

2511 = 2057 2.875

„Cont curent” „Creanța atașată”

2511 = 2051 1.667

„Cont curent” „Credite investitori”

CREDITUL PENTRU NEVOI CURENTE CU DOBÂNDĂ 0

1. Înregistrarea în afara bilanțului a angajamentului de finanțare:

90319 = 999 35.000

„Alte deschid.de credite confirmate” „Contrapartida”

2. Înregistrarea garanției reale mobiliare:

999 = 914 35.000

„Contrapartida: „Alte garanții”

3. Acordarea creditului pentru nevoi temporare:

2021 = 2511 35.000

„Credite nevoi crt tm-dob.0” „Cont curent”

concomitent

999 = 90319 35.000

„Contrapartida” „Alte deschid.de credite confirmate”

4. Înregistrarea comisionului de analiză și instrumentare datorat: – comision de analiză și instrumentare (35.000*2%=700)

2511 = 376 700

„Cont curent” „Venituri în avans”

Repartizare venit/lună

376 = 7029 58

„Venituri în avans” „Comisioane”

5. Înregistrarea comisionului de gestiune:

378 = 70291 350

„Venituri de primit” „Comisioane”

6. Înacasarea comisionului:

” 2511 = 378 350

„Cont curent” „Venituri de primit

7. Rambursarea creditului:

2511 = 2021 35.000

„Cont curent” „Credite nevoi crt tm-dob.0

CONCLUZII

Economia de piață nu poate cunoaște o bună funcționare fără ajutorul activității de creditare. Având un triplu rol, de a completa resursele proprii, de a suplini resursele financiare în curs de formare și de a suplimenta fondurile necesare reproducției economice, creditul oferă băncilor și clienților ei multiple avantaje. Pentru bancă, creditul conduce la o mărire a profitabilității ei, căci, prin diferența între dobânda la credite și cea la depozite se asigură un câștig real băncii. Dar pentru a acorda credite banca trebuie să aibă încredere în clientul său și să aibă capacitatea de a-și desfășura activitatea, în bune condiții, pe perioada pentru care acordă creditele: „ Creditul este timp sau bani. Este timp care se dă așteptând bani sau bani care se dau așteptând un timp”[].

„Totodată, a acorda credit înseamnă a acorda încredere, a pune imediat la dispoziția altuia o sumă de bani în schimbul promisiunii că suma va fi restituită într-un timp determinat, împreună cu o remunerație cuvenită pentru serviciul prestat și pentru riscul asumat al pierderii parțiale sau totale pe care îl comportă însăși natura acestui serviciu”

În ultima vreme am asistat la procesul de maturizare a sistemului bancar, ca urmare a falimentării unor mari bănci. Astfel, managerii instituțiilor bancare au înțeles necesitatea unei bune gestionări a riscului bancar și, în acest sens, și-au concentrat eforturile în sensul realizării unei analize economico-financiare mult mai detaliată, mai eficientă. Ca urmare, creditele se acordă în condiții mult mai stricte, menite să asigure siguranță băncilor. Prudența bancară presupune în plus controlul utilizării creditului de către client, în conformitate cu destinația pentru care a fost acordat.

Evoluția bună a activității băncii s-a realizat ca urmare a respectării și adaptării continue la mecanismului de funcționare a unei economii de piață, eforturile concentrându-se în sensul diversificării pachetelor de produse și servicii, de o reală calitate, ținând cont de concurența foarte mare existentă în sectorul bancar. În realizarea unei activități mai eficiente, s-a acordat o atenție deosebită îmbunătățirii rețelei IT.

Totodată Banca Transilvania investește în calificarea personalului implicat în activitatea de creditare, prin participarea acestuia la diferite cursuri pregătitoare.

În ceea ce privește creditele acordate de Banca Transilvania, analiza economico-financiară, eficient realizată, asupra activității desfășurate de solicitantul de credit, dar și monitorizarea permanentă a utilizării creditului acordat, constituie atributele esențiale ale creșterii, într-un ritm foarte ridicat, a volumului de credite, în condițiile în care, procentul creditelor neperformante a devenit foarte mic. De asemenea, Banca Transilvania își realizează activitatea în condiții de maximă prudență, realizând controlul asupra utilizării creditelor de către clienți, lunar, la sediul firmei, realizând atât controlul faptic, cât și pe cel scriptic. Trimestrial, o dată cu analiza portofoliului de credit se examinează și situația economico-financiară a împrumutatului, urmărindu-se condițiile pentru rambursarea integrală și la termenele stabilite prin contract a creditelor acordate și plata dobânzilor. Anual se verifică prevederea de către împrumutați în bugetul de venituri și cheltuieli al anului următor a resurselor necesare pentru rambursarea ratelor de credit scadente în anul respectiv și a dobânzilor aferente. Pe baza rezultatelor controalelor efectuate, inspectorii de credit fac propuneri de măsuri, care se aprobă de conducerea unității.

Având ca și obiectiv desfășurarea unei activități de creditare eficiente, urmărind respectarea legislației în vigoare, dar și principiul confidențialității și al prudenței bancare, Banca Transilvania, oferă clienților ei condiții foarte flexibile în acordarea creditelor, susținând realizarea unei activități cât mai eficiente de către aceștia.

Banca Transilvania, prin strategia adoptată, reprezintă o instituție modernă, de mare încredere pentru clienții săi, continuând să-și perfecționeze activitatea și prin folosirea experienței băncilor din țări cu economie de piață dezvoltată.

George Scolt spunea „Dacă vă simțiți rău, mergeți la doctor, dacă aveți necazuri mergeți la avocat, iar dacă orice altceva vă merge rău adresați-vă bancherului”.

Bibliografie

Cărți:

[1]. Beju D., Mecanisme Monetare și Instituții Bancare, editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006

[2]. Basno C., Dardac N., Monedă, Credit, Bănci, EDP, 2003

[3]. Emmanuel de Seze, citat de A. Boudinot și I.C. Frabot în “Tehnique et practique bancaires”, Edition Sirey, Paris, 2001

[4]. Gaftoniuc S., Practici bancare internaționale, Editura Economică București, 2000

[5]. H.Gischer, B.Herz, L.Menkhoff, Geld, Kredit und Banken, Lehrbuch, Brosch, 2004

[6]. Poanta D., – Instrumente de plată fara numerar: operațiuni prin carduri, editura Cartea Universitară, București, 2005

[7]. Popa I., Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, București, 2007

[8]. Roșca T., Monedă și credit, Ediția a II-a revăzută și actualizată , Editura Altip, Alba-Iulia, 2003

[9]. Rosca T., Gestiunea riscului in banci si pentru plasamente efectuate la pietele de capital, Cluj Napoca, 2000

[10]. Socol A., Tehnică bancară, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006

[11]. Socol A., Îndrumar de tehnică bancară, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006

[12]. Socol A., Contabilitatea și gestiunea societăților bancare, Editura Economică, București, 2005

[13]. Trenca I., Metode și tehnici bancare, Editura Casa Cărții de Știință, Galati, 2006

[14]. Trenca I., Managementul riscurilor bancare-un sistem, Sesiunea de Comunicări Științifice cu participare Internațională, „Lumea financiară-trecut și perspective”, Editura Casa Cărții de Știință, Galati, 2006

[15]. Ungureanu P., Banking. Produse și operațiuni bancare, Editura Dacia, Galati, 2010

[16]. Moisescu, F., Convergente contabile international, Editura Europlus, Galati, 2010.

[17]. Isai, V., Contabilitate financiara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003.

[18]. Georgescu, C., Georgescu M., Baze de date relationale si multidimenionale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005.

[19]. Moisescu, F., Convergente contabile international, Editura Europlus, Galati, 2010.

[20]. Veronica, G., Perspective si limite in procesul de armonizare financiar-contabila, Editura Tipo Moldova, 2010.

[21]. Girgina, M., Bunea, S., Sinteze, studii de caz si teste grila privind aplicarea IAS (revizuite) – IFRS (Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare), Bucuresti, 2009.

[22]. Danescu, T., Proceduri si tehnici de udit finaciar, Editura Irecson, Bucuresti, 2007.

[23]. Oprean, I., Popa, I., Lenghel, R., Procedurile auditului si ale controlului financiar, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.

[24]. Bușan, G., Ciurlău L. Bazele contabilității, Editura Academica Brâncuși, Târgu Jiu, 2014

[25]. Matiș, D., Bazele contabilității. Fundamente și premise pentru un raționament professional autentic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2010

Articole de specialitate:

[1]. Legea 15/2011 actualizată privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 8.8.2011.

[2]. Legea 31/2011 privind stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore pe zi pentru salariatii care lucreaza in conditii deosebite – vatamatoare, grele sau periculoase.

[3]. OMFP 1802/2014, Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

Pagini web:

[1]. http://www.scritub.com/stiinta/informatica/Inregistrarea-unei-monografii

[2]. http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/economie/management- financiar contabila

[3]. http://www.bancatransilvania.ro