Bolile reumati smale sunt afec țiuni ale sistemului musculoscheletal ce se situează printre cele mai frecvente și dizabilitante patologii ale omului…. [609777]
1
CAPITOLUL 1.
1. PARTEA GENERALĂ
1.1. INTRODUCERE
Bolile reumati smale sunt afec țiuni ale sistemului musculoscheletal ce se situează printre
cele mai frecvente și dizabilitante patologii ale omului. Sunt întâlnite la orice etapă de vârstă și
de cele mai multe ori au o evolu ție cronică, progresivă care influențează nu numai capacitatea
func țională ci și speranța de viață.
Date științifice recente demonstrează că bolile reumatice și musculoscheletale reprezintă
cauza principală de dizabilitate, peste o treime dintre persoanele cu dizabilită ți din Europa
suferind de o boală reumatică sau musculoscheletală. Astfel, aceste boli constituie cauza
principală a durerilor acute și cronice musculoscheletale și reprezintă explicația a 38% dintre
bolile ocupa ționale, fiind în același timp principalul determinant al concediilor medicale și al
pensionării anticipate. În acela și timp, atât inactivitatea fizică, dizabilitatea, handicapul, cât și
patologia digestivă, pulmonară și cardiovasculară secundară, precum și patologia depresiv –
anxioasă comorbidă reprezintă consecin țe dovedite ale acestor boli. [34]
Datele din literatură arată o incide n ța mai mare a bolilor reumatice în țările
industrializate, dar în ultima perioada s – au înregistrat cre șteri ale incidenței ei și în țările mai
pu țin dezvoltate. S e constată o cre ștere a incidenței bolilor reumatice și la persoanele tinere,
afectând aproap e în egală măsură ambele sexe.
Boala artrozică sau osteoartrita face parte din grupa reumatismelor degenerative, este o
afec țiune cronică frecvent întâlnită în practica medicală, cu o simptomatologie în care predomină
durerea. Durerea reumatică, no țiune c omplexă, este o consecin ță a afectării artromusculo –
scheletice iar c ronicizare a ei atrage de la sine deficien ță func țională, dizabilitate și handicap,
având o importan ță și un impact psihosocial foarte mare. Managementul terapeutic al durerii din
bolile re umatice s – a lărgit foarte mult în ultimii ani, existând o paletă largă de terapii pentru
durere, pentru imunomodulare nespecifică sau specifică, prin terapiile biologice. Pe de altă parte,
utilizarea terapiilor complementare și alternative, cum ar fi: acup unctura, reflexoterapia,
2
homeopatia, apiterapia etc., a căpătat un număr tot mai mare de adep ți nu numai în țările de
tradi ție orientală. [8, 26]
1.2. BOALA ARTROZICĂ
1.2.1. Defini ție
Artroza reprezintă o afec țiune degenerativă caracterizată prin alterarea noninflamatorie a
cartilajului și capsulei articulare, cu leziuni hipertrofice ale osului epifizar, ce afectează cu
preponderen ță articulațiile supuse la presiuni mari. Etiologia artrozelor nu este suficient
cunoscută. Este unanim acceptat că artrozele pot fi secundare unor afec țiuni congenitale,
metabolice, endocrine sau traumatice sau pot fi primitive, în care procesul degenerativ nu are o
cauză cunoscută, ci implicarea mai multor factori de risc cu poten țial patogen la un individ
predispus familial. [36]
1.2.2. Informa ții e pidemiologi c e
Artroza este cea mai frecventă afec țiune reumatologică. Prevalența bolii după vârsta de
30 de ani este de 9%: 6% gonartroză simptomatică,3% coxartr oză simptomatică. Prevalența
osteo artrozei crește cu vârsta și există diferențe leg ate de sex.[1,2,] Până la 50 de ani suferă mai
frecvent bărbații, după 50 de ani femeile suferă mai frecvent de artroză digitală și de gonartroză.
La nivel mondial osteoartroza este depistată la 50% persoane de peste 65 ani , aproximativ 10%
bărbați și 1 8% de femei au simptologia de osteoartroză . Osteoartroza reprezintă 17% din
patologii și reprezintă primul loc în patologiile articulare. O evaluare reală o dau studiile
epidemiologice care arată că actualmente mai mult de 80% din persoanele în vârstă de peste 60
de ani au modificări artrozice în una sau mai multe articulații și că 60% din bolnavii reumatici
sunt artrozici, și au capacitate de muncă l imitată, fapt care subliniază importanța social –
economică a artrozelor. [20]
1.2.3. Fiziopatologie
C artilajul articular îndepline ște două funcții importante: intervine în biomecanica
articula ției, permițând mobilitatea aproape fără frecare și acționează ca amort izor, transmi țând
sarcina, prin suprafe țele articulare, țesuturilor din jur. Proprietă țile de elasticitate și rezistență
3
sunt asigurate de proteoglicanii și colagenul matricei extracelulare. Cartilajul este compus din
matricea extracelulară (90%) și celule (10%) denumite condrocite.
În boala artrozică, există o stare de ”epuizare” a condrocitelor și pierderea de matrice ce
au drept consecin ță hiperhidratarea cartilajului (condromalacie), apoi diminuarea integrității
cartilajului și, în cele din urmă, ulcerațiile acestuia. Procesele responsabile de degradarea
colagenului și a proteo glicanilor în boala artrozică se datoresc enzimelor proteolitice sintetizate
și eliberate chiar de condrocite; se pare că procesul de condroliză condrocitară este inițiat
primordial prin modificările proprietă ților mecanice ale matricei înconjurătoare. Eli berarea unor
puternice enzime proteolitice și activarea lor ulterioară în matrice depășește mecanismele
naturale de apărare a matricei, și, îm cele din urmă, determină degradarea colagenului și fisurarea
proteoglicanilor. Fragmente ale acestor molecule sun t apoi eliberate în fluidul sinovial și intră în
circula ție, unde dobândesc rol de markeri și pot fi utilizați pentru detectarea și aprecierea
cantitativă a procesului de degradare.
Osteoa rtroza are o evoluție ondulantă, lent progresivă, cu perioade de acu tizare,
simptomele principale fiind caracterizate de durere cu caracter profund, înțepeneală și tumefiere
a uneia sau mai multor articulații, simptomele dezvoltându – se gradat sau brusc, cu carcater
meteosensibil. De obicei, durerea este agravată de mers sa u de presiunea greutății și ameliorată
de repaus, dar poate deveni și permanentă. Redoarea apare la trezire sau după repaus prelungit și,
în general, durează sub 30 de minute, fiind ameliorată prin mișcare. Odată cu avansarea bolii,
apar și crepitațiile și scăderea mobilității articulare, proliferarea osteofitică și acumularea
lichidului intraarticular, tumefierea articulației și scăderea flexibilității. [17]
1.2.4. Factori de risc
o Vârsta constituie un factor de ri sc important, artrozele cresc cu prevalen ță după 40
de ani, iar dup ă vârsta de 50 de ani inciden ț a lor este foarte crescut ă ș i ea
progreseaz ă cu fiecare deceniu. V â rsta ac ționeaz ã prin îmb ă trânire, când ț esutul
conjunctiv sufer ă degener ă ri importante.
o Sexul reprezintă un factor de risc inevitabil, femei le fiind mai expuse îmbolnă virii
în propor ț ie de trei la unu.
o Microtraumatismele repetitive pot s ă contribuie la procesul degenerativ al
cartilajului ș i capsulei articulare.
o Traumatismele majore sunt implicate în geneza artrozei. Astfel, fracturile
maleola re duc la artroze ale gleznei.
4
o Obezitatea, supraponderea prin surplusul de sarci ni ce actioneazã asupra
suprafe ț elor articulare poate fi un factor de risc evitabil sau modificabil.
o Profesia poate influen ț a apari ția ș i localizarea artrozei (la parchetari, mozaicari –
gonartroze, la balerini – artroza gleznei, etc).
o Factori infec ț io ș i. Ce au determinat artrite infec ț ioase pot altera cartilajul ș i
constituie premiz a pe care se dezvoltă ulterior un proces artrozic.
o Factorii inflamatori pot de asemenea ac ț iona dis tructiv ș i produc modific ări fibro –
cicatriciale pe care să evolueze artrozele secundare.
o Factorii endocrini (acromegalia, mixedemul, menopauza) pot favoriza instalare
leziunilor de tip artrozic.
o Factorii mecanici, prin care se produc presiuni crescute pe a numite segmente ș i
articula ț ii, prin modific ă ri de static ă, malforma ț ii congenitale pot constitui factori
de risc.
o Factorii metabolici ce ac ț ioneaz ă ș i dezorganizeaz ă metabolismul articular (diabet
zaharat, dislipidemii)
o Factorii vasculari ce prin sc ă derea vasculariza ț iei la nivelul capsulei ș i cartila j ului
favorizeazã apari ția artrozelor (ateroscleroza)
o Factorii familiali (genetici) recunoscu ți și inevitabili. [24]
1.2.5. Clasificarea bolii artrozice
5
Idiopatică Boală artrozică localizată
Boală artrozică generalizată
Secundară Traumatică
Congenitală sau dobândită
Metabolică
Endocrină
Afec țiuni de depozitare de calciu
Alte afec țiuni osoase și articulare
Neuropatică
Endemică
Altele
Tabelul 1.1. Clasificarea bolii artrozice
După clasificarea funcțională (International Classification of Functioning, Disability and
Health − ICFDH)
Boala artrozică ușoară – disconfort modest ce influențează puțin sau deloc
calitatea vieții;
Boala artrozică moderată – durere și disconfort semnificativ ce deteriorează
activitățile normale;
Boala artrozică moderată asociată cu alte probleme de sănătate;
Boala artrozică severă – durere nocturnă și dizabili tate ce deteriorează ADL –
ul. [30]
6
1.2 .6. Diagnostic clinic
A. Simptomatologie
Durerea la una sau mai multe articula ții, care se accentuează la mișcare și se
ameliorează la repaus și noaptea. Ea este influențată de schimbările meteorologice
și este accentuată dimineața la punerea în mișcare a articulațiilor afectate.
Disfunc ția articulară, caracterizată printr – o pierdere a func ț iei articulare normale,
printr – o limitare a unor activit ă ț i, adesea consecin ță a contracturii musculare
reflexe. [2]
B . Examenul obiectiv efectuat cu aten ție, în plan frontal și sagittal, în static și dinamică
(active și pasiv), în ortostatism și decubit oferă informații importante pentru diagnosticul
pozitiv și functional. Examenul clasic (inspecție, palpare, testarea mobilității și forței
musculare) urmăre ște :
a liniamentul membrelor ,
m ărirea de volum și deformarea articulară prin prolifer ãri osteo –
cartilaginoase secundare ,
a miotrofiile ,
l imitarea func țională (redoarea articulară) și a perimetrului de
mers ,
i nstabilitatea articulară ,
b locajul articular ,
prezen ț a hidrartrozei cu rev ă rsat sinovial f ă r ă elemente de
inflama ț ie (c ă ldur ă , tumefac ț ie, ro ș ea ță ) iar la punc ț ie, lichid de
exuda ț ie.
C. Evaluarea clinic ă a unui caz ce prezintă una sau mai multe afectări artrozice se face
după criteriile ARA (American Rheumatic Association) modificat e:
ARA I – func ție articulară normal ă (lipsa bolii)
ARA II – func ție articulară păstrată, deși exisă ã durerea și mobilitatea în
articula ție, poate fi limitat ă (stadiu incipient)
7
ARA III – disfunc ție articular ă marcat ă cu restric ț ia activit ă ț ii normale, dar
persoana se poate îngriji singur ă (boal ă comun ă ; forma medie)
ARA IV – disfunc ț ie articular ă sever ă cu imposibilitatea îngrijirii proprii,
dependen țe multiple (boală sever ă ).
D. Examen paraclinic
Examenul de laborator ce eviden ț iaz ă procesul inflamator, factorul reumatoid, infec ț ios
sunt negative: VSH, leucocitoz ă , fibrinogen, ELFO, ASLO, protein a C reactiv ă , testul Waller –
Rose, testul latex, anticorpi anti – nucleari. Metabolismul fosfo – calcic normal. Artrozele înso ț ite
de hidrartroz ă con ț in un lichid sin ovial clar, vâscos, s ă rac în celule (1500 – 2000/mm 2 ) cu caracter
de rev ă rsat. [39]
Examenul r adiologic
Examenul radiologic este cel mai util mijloc imagistic în OAD, atât pentru stabilirea
diagnosticului, cât si pentru urmărirea evoluției maladiei. Semnele radiologice obligatorii pentru
stabilirea diagnosticului de OAD sunt:
Îngustarea spațiului articular, care se datorează pierderii de cartilaj (subțierea,
ulcerarea, dispariția).
Scleroza subcondrală, datorată îngroșării reparative osoase.
Osteofitoza, datorată proliferării osoase și cartilaginoase.
Pseudochisturi sau geode, datorate microfracturilor subcondrale și eruperii de
lichid sinovial.
Semne radiologice neobligatorii: subluxații, condrocalcinoză, corpi reziduali,
metaplazie condroi dă sinovială.
Rezonanța magnetică nucleară (RMN)
Este o metodă contemporană neinvazivă, nepericuloasă, care prezintă imaginea
t ridimensională a articulației. RMN ne oferă informație despre toate structurile articulare, poate
depista schimbările cele mai precoce ale OAD, legate de degenerarea cartilajului, când semnele
clinice încă lipsesc sau sunt minimale. Cu ajutorul RMN putem evalua eficacitatea tratamentului
aplicat.
8
Ultrasonografia articulară
Ultrasonografia articulară este o direcție nouă și de pe rspectivă. Este o metodă
neinvazivă, accesibilă, simplă, economă, care ne oferă informația despre toate structurile
articulare
evaluarea cartilajului hialin – grosimea, suprafața, structura;
starea osului subcondral ( prezența chisturilor, eroziunilor, altor defecte);
îngroșarea membranei sinoviale;
starea aparatului ligamentar și a țesuturilor moi periarticulare;
prezența osteofitelor, starea meniscurilor;
prezența corpilor reziduali, exsudatului, chistului Beyker etc . [7]
Artroscopia
Artroscopia reprezintă cercetarea vizuală directă a articulației. Ea permite stabilirea
afectării inflamatorii, traumatice sau degenerative a meniscurilor, aparatului ligamentar,
cartilajului, membranei sinoviale. În același timp este posibil de efectuat biopsia țintită a
porțiunilor afectate și servește și ca metodă de tratament pentru înlăturarea corpilor reziduali,
osteofitelor, condrofitelor etc. De asemenea cu ajutorul artroscopiei se poate evalua eficacitatea
tratamentului , în s pecial cu preparate ce modifică evoluția maladiei.
Artroscopia este indicată mai ales în următoarele situații:
artroză clinică și radiologică, cu intensitatea durerii disproporționată față de
modificările radiologice și neinfluențată de tratamentul medical convențional;
artroză stabilă (radiologic) cu agravarea importantă a simptomelor;
artroza cu predominanța si mptomelor mecanice;
artroză cu modificări particulare (inflamator, sanguinolent) ale lichidului
sinovial. [7]
Diagnostic pozitiv:
simptome + modificări obiective + imagine radiologică + lipsa modificărilor biologice.
9
Diagnostic diferen ț ial
Se face, cel mai adesea, cu artritele de tip inflamator ș i mai ales cu poliartrita reumatoid ă .
Caracterul durerii este agravat în artroz ă de efortul prelungit, iar rigiditatea matinal ă este de
scurt ă durat ă sub 15 minute spre deo sebire de poliartrita reumatoidă , unde durerea este de tip
inflamator, cu intensificare nocturn ă, cu prezen ța febrei, asteniei, scă dere în greutate, cu
dificultate la desfacerea nasturilor ș i cu semne biologice de inflama ție prezente.
Formele clinice: după localizare, pot afecta una sau mai mul te articula ții, iar după
articula ția afectată, cele mai frecvente în practică sunt: – articula țiile intervertebrale, coxo –
femurale, genunchi, interfalangiene distale, carpo – metacarpienă I, mai rar: articula țiile
interfalangiene proximale (noduli Bouchard) u măr, articula ția temporo – mandibulară, articula țiile
cotului, a policelui și metatarso – falangiană a halucelui. Dar, poate fi prinsã în procesul artrozic ș i
articula ț ia metacarpo – falangian ă a degetului I.
1.3. TULBURĂRILE DEPRESIVE
1.3.1. Defini ție
Depresia este o tulburare complexă care cuprinde o gamă largă de simptome somatice,
cognitive și de stare, variind în funcție de intensitatea, durata, frecvența, evoluția și istoricul
familial. Sunt trei tipuri de tulburări depresive: depresia majoră, distimia și tulburar ea
bipolară. [22]
Depresia majoră presupune o combina ție de simptome care interferă cu abilitatea de a
lucra, studia, dormi, mânca și a se bucura de activități care altădată îi plăceau. Astfel de episoade
care dizabilitează o persoană pot avea loc o dată sa u de mai multe ori în timpul vie ții.
Distimia implică simptome cronice care nu dizabilitează persoana, dar o țin în afara unei
bune func ționări, în special la nivel afectiv. Multe personae cu distimie experimentează și
episoade majore de depresie la un mom ent dat în via ță.
10
Tulburarea bipolară (maniaco – depresivă) este caracterizată prin schimbarea ciclică a
stărilor: manie ș i depresie. Aceste schimb ă ri de stare pot fi dramatice ș i rapide, dar adesea sunt
graduale. În episodul maniacal, individul poate fi sup eractiv, foarte vorb ă re ț ș i cu o mare
cantitate de energie. Mania adesea afecteaz ă gândirea, judecata ș i comportamentul social,
cauzând probleme serioase ș i comportamente jenante la nivel social. Individul se poate simti
exaltat, ia decizii nes ă buite fie p rofesional, fie personal. Netratat ă , mania poate conduce la o
stare psihotic ă (de pierdere a sim ț ului realit ă ț ii).
1.3.2. Simptome
Nu toate simptomele de mai jos sunt prezente; la unele persoane se manifest ă mai pu ț ine,
la altele mai multe. Severitatea simptomelor variaz ă de la individ la individ și de
asemenea ele se pot manifesta diferit de – a lungul timpului la acela ș i individ.
Stările depresive pot prezenta următoarele simptome:
triste țe, anxietate, stări de gol interior;
atitudini pesimiste și lip sa de speran ță;
sentimente de vinovă ție, lipsa de valoare și neajutorare;
lipsa interesului sau a plăcerii pentru ac țiuni și hobby – uri;
energie scazută, stare de oboseală;
dificultă ți de concentrare în luarea deciziilor;
stări de insomnie;
pierderea ap etitului și a greutății;
gânduri și încercări de suicid;
iritabilitate și neliniște;
simptome fizice persistente, care nu răspund la tratamentul medicamentos (dureri
de cap, tulburări digestive, dureri cronice, etc). [22]
1.3.3. Etiologia tulburărilor depresive
Problema etiologiei și patogeniei tulburărilor afective rămâne o preocupare actuală.
Contribu ția factorilor biologici, psihologici și sociologici în geneza depresiei este evidentă însă
procentul dominan ței acestori factori rămâne necunoscut și va riabil.
11
Factorii de risc al tulburării depresive:
Tulburare depresivă în familie
Sex feminin
Fără ocupa ție/divorțat/necăsătorit
Episoade recurente
Evenimente negative de via ță – psihotraume
Stresori psihosociali
Evenimente negative timpurii, abuz sexual, violen ță în copilărie
Boli cronice, boli somatice
Tulburări anxioase, toxicomaniile
Anumite perioade de via ță :
adolescen ța
postpartum
perioada perimenopauzală
toamna – iarna. [19]
O serie de afec țiuni somatice și medicamente pot fi datorate de apariția sindromului
depresiv. Cauzele medicale cele mai frecvente ale sindromului depresiv sunt :
Boala și sindromul Cushing,
Boala Addison,
Hipotiroidism clinic și subclinic,
Hipoaldosteroinism, hiperparatiroidism,
Hipertiroidism, stare după tiroidecrtomie totală sau par țială,
Deficite de vitamin: b1, B12, Acid folic, PP ,
Boli cerebrovasculare, stare după AVC,
Demen țe ,
Boala Parkinson ,
Epilepsie ,
Infec ții ale sistemului nervos central, SIDA ,
Tuberculoza ,
Mononucleoza,
Lupus eritematos sistemic ,
12
Artrită reumatoidă,
Boala artrozică,
Colagenoze ,
Boli infec țioase cronice – hepatite cronice,
Boli tumorale,
Boli renale cronice. [ 18]
Persoanele cu stimă de sine scăzută, care au o atitudine pesimistă în general sau care sunt
deja cople șite de stres sunt predispuse la depresie. Cercetări recente au arătat că schimbările
fizice pot fi acompaniate de schimbări mentale. O serie de boli fizice amintite mai sus, pot cauza
tulburări psihice, făcând persoana bolnavă, apatică și fără dorința de a avea grijă de nevoile ei
fizice , prelungind astfel perioada de recuperare. Deasemenea, orice schimbare în via ță – dorită
sau nedorită – poate atrage după sine un episod depresiv. Adesea o combina ție de factori genetici,
psihologici și de mediu sta la baza unei tulburări depresive.
13
CAPITOLUL 2
2. PARTEA SPECIALĂ
2.1. INTRODUCERE
Fiind o afecțiune foarte dureroasă, cu un deficit funcțional ireversibil prin pierderea
mobilității și a capacității de muncă, poliartrita reumatoidă este acompaniată în peste 20 % din
cazuri de depresie psihică. Aceasta comorbiditate duce la un status funcțional calitativ scăzut, cu
o susceptibilitate mai mare de apariție a altor afecțiuni medicale. Pacienții trăiesc durerea mai
intens și solicită mai mult îngrijiri medicale. Într – o primă fază a bolii, pe rsoanele afectate de
poliartrita reumatoidă pot suferi modificări de dispoziție și de pesonalitate, induse secundar de
caracterul cronic al bolii. Unii pacienți pot să – și piardă răbdarea, devin agresivi, au tendința de a
schimba medicul din cauza insatisfa cției terapeutice. [35]
Disconfortul somatic alături de lipsa de speranță la apariția bolii, poate avea consecințe
negative asupra calității vieții (izolare socială, abandonarea unor hobby – uri, handicapul
profesional etc.). Pe fondul acestor intense f rustări, alături de durerea articulară care perturbă
adesea somnul din timpul nopții, apar o serie de tulburări somatopsihice: insomnii, somnolență
diurnă, anxietate, astenie, irascibilitate, indispozitie, ipohondrie și mai ales depresia psihică. În
asemen ea situație, alături de tratamentul dat de medicul reumatolog curant, trebuie cuplată
psihoterapia cu balneofizioterapia și cu terapia ocupatională. După ani de evoluție a bolii,
pacienții devin mai resemnați, mai răbdători și cooperanți cu medicul curant.
Pacienții cu o vulnerabilitate crescută la stres, sau cei cu personalități ipohondrice,
depresive sau isterice, tolerează mai greu durerea. Stresul psihic produce și întreține evoluția
bolii deja instalate, contribuind la apariția contracturii muscu lare. Depresia și durerea cronică
reprezintă o asociere diagnostică frecvent întâlnită în practica medicală. Durerea cronică nu mai
este considerată un simptom, ci mai d egrabă o entitate determinată d un ansamblu de factori
neurofiziologici, afectivi și ps ihologici. Depresia reprezintă o componentă afectivă considerată
ca factor esen țial în manifestarea durerii exprimate. [44]
14
2.2. MATERIAL ȘI METODE DE CERCETARE
Lucrarea de fa ță reprezintă un studiu retrospectiv ce a inclus pacienți diagnosticați cu
boală osteo artrozică cu diferite localizări – gonartroză și coxartroză – și cu tulburări psihice,
respectiv depresie și anxietate. Pentru realizarea studiului și atingerea obiectivelor propuse, a fost
selectat un lot de 110 de pacienți diagnostica ți cu boală artrozic ă care corespundeau criteriilor de
diagnosticare a patologiei și afla ți în evidența Clinicii de Reumatologie din cadrul Spitalului
Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș (SCJU Târgu Mureș), respectiv în cabinetele de
specialitate din jude țul Mureș.
Criteri ile de includere în studiu
diagnosticul cert de coxartroză sau gonartroză în co nformitate cu criteriile
ACR și criteriile radiologice,
vârsta de peste 18 ani,
fără tratament de recuperare anterior pentru artroză,
posibilitatea de a evalua pacientul de cel puțin două ori pe an – timp de un an,
prezen ța afectării neuro – psihice
acceptul pacientului de a efectua un program kinetic la domiciliu și
respectarea regulilor de igienă și modificările stilului de viață.
Criterii de excludere:
existența unei artroplastii articulare,
episod acut al bolii asociate,
v ârsta mai mică de 18 ani,
p atologii concomitente severe:
diabetul zaharat
d emen ță severă
hepatită cronică decompensată
ciroza hepatică
patologii autoimune
patologii cardiovasculare sub – sau decompensate
a stm bron șic sever cu oxigenoterapie administrată în mod
continuu
maladii oncologice.
Datele au fost colectate în conformitate cu principiile de etică medicală. Toți pacienții și
au dat consimțământul
au inclus vârsta
pe baza criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2013 (American College of Rheumat
Au fost analiza
factori de risc
de menopauză, terapia utilizată, prezen
Toți pacienții au fost examinați consecutiv pe măsura internării în secția specializată
în ambolatorul de specialitate în regim ambulator.
chestionar, care a inclus întrebări referitor la modul de viață, prezența factorilor de risc,
ana mneza ereditară, durata afec
Diagnosticul bolii somatice a fost pus de către medicul specialist reumatolog sau
balneofizioterapeut, conform criteriilor ACR de diagnostic.
Având unul dintre criteriile de includere în studiu afectarea psi
afective, toți pacienții au fost supuși examenului psihiatric în Clinica de Psihiatrie a Spitalului
Clinic Jude Datele au fost colectate în conformitate cu principiile de etică medicală. Toți pacienții și
au dat consimțământul
au inclus vârsta , sexul, înălțime, greutate,
pe baza criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2013 (American College of Rheumat
Au fost analiza ți parametrii epidemiologici, clinici și paraclinici.
factori de risc : durata bolii, stadiul clinico
de menopauză, terapia utilizată, prezen
Toți pacienții au fost examinați consecutiv pe măsura internării în secția specializată
în ambolatorul de specialitate în regim ambulator.
chestionar, care a inclus întrebări referitor la modul de viață, prezența factorilor de risc,
mneza ereditară, durata afec
Diagnosticul bolii somatice a fost pus de către medicul specialist reumatolog sau
balneofizioterapeut, conform criteriilor ACR de diagnostic.
Având unul dintre criteriile de includere în studiu afectarea psi
afective, toți pacienții au fost supuși examenului psihiatric în Clinica de Psihiatrie a Spitalului
Clinic Jude țean de Urgență din Târgu Mureș.
Datele au fost colectate în conformitate cu principiile de etică medicală. Toți pacienții și
au dat consimțământul scris informat pentru includerea în studiu. Datele demografice și clinice
, sexul, înălțime, greutate,
pe baza criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2013 (American College of Rheumat
ți parametrii epidemiologici, clinici și paraclinici.
: durata bolii, stadiul clinico
de menopauză, terapia utilizată, prezen
Surs
Toți pacienții au fost examinați consecutiv pe măsura internării în secția specializată
în ambolatorul de specialitate în regim ambulator.
chestionar, care a inclus întrebări referitor la modul de viață, prezența factorilor de risc,
mneza ereditară, durata afec
Diagnosticul bolii somatice a fost pus de către medicul specialist reumatolog sau
balneofizioterapeut, conform criteriilor ACR de diagnostic.
Având unul dintre criteriile de includere în studiu afectarea psi
afective, toți pacienții au fost supuși examenului psihiatric în Clinica de Psihiatrie a Spitalului
țean de Urgență din Târgu Mureș.
Datele au fost colectate în conformitate cu principiile de etică medicală. Toți pacienții și
scris informat pentru includerea în studiu. Datele demografice și clinice
, sexul, înălțime, greutate,
pe baza criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2013 (American College of Rheumat
ți parametrii epidemiologici, clinici și paraclinici.
: durata bolii, stadiul clinico
de menopauză, terapia utilizată, prezen ța ș
Surs a : www.artroplastia.ro/coxartroza/
Toți pacienții au fost examinați consecutiv pe măsura internării în secția specializată
în ambolatorul de specialitate în regim ambulator.
chestionar, care a inclus întrebări referitor la modul de viață, prezența factorilor de risc,
mneza ereditară, durata afec țiunii , starea subiectivă și obiectivă a pacientului.
Diagnosticul bolii somatice a fost pus de către medicul specialist reumatolog sau
balneofizioterapeut, conform criteriilor ACR de diagnostic.
Având unul dintre criteriile de includere în studiu afectarea psi
afective, toți pacienții au fost supuși examenului psihiatric în Clinica de Psihiatrie a Spitalului
țean de Urgență din Târgu Mureș.
15 Datele au fost colectate în conformitate cu principiile de etică medicală. Toți pacienții și
scris informat pentru includerea în studiu. Datele demografice și clinice
, sexul, înălțime, greutate, alte articulații afectate.
pe baza criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2013 (American College of Rheumat
ți parametrii epidemiologici, clinici și paraclinici.
: durata bolii, stadiul clinico – func țional, activitatea bolii, durerea, prezența și anii
ța ș i tipul terapiei antidepresive.
www.artroplastia.ro/coxartroza/
Figura 2. 2.1.
Toți pacienții au fost examinați consecutiv pe măsura internării în secția specializată
în ambolatorul de specialitate în regim ambulator. Fiecare bolnav a fost examinat conform unui
chestionar, care a inclus întrebări referitor la modul de viață, prezența factorilor de risc,
, starea subiectivă și obiectivă a pacientului.
Diagnosticul bolii somatice a fost pus de către medicul specialist reumatolog sau
balneofizioterapeut, conform criteriilor ACR de diagnostic.
Având unul dintre criteriile de includere în studiu afectarea psi
afective, toți pacienții au fost supuși examenului psihiatric în Clinica de Psihiatrie a Spitalului
țean de Urgență din Târgu Mureș.
Datele au fost colectate în conformitate cu principiile de etică medicală. Toți pacienții și
scris informat pentru includerea în studiu. Datele demografice și clinice
alte articulații afectate.
pe baza criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2013 (American College of Rheumat
ți parametrii epidemiologici, clinici și paraclinici.
țional, activitatea bolii, durerea, prezența și anii
i tipul terapiei antidepresive.
www.artroplastia.ro/coxartroza/
2.1.
Toți pacienții au fost examinați consecutiv pe măsura internării în secția specializată
Fiecare bolnav a fost examinat conform unui
chestionar, care a inclus întrebări referitor la modul de viață, prezența factorilor de risc,
, starea subiectivă și obiectivă a pacientului.
Diagnosticul bolii somatice a fost pus de către medicul specialist reumatolog sau
balneofizioterapeut, conform criteriilor ACR de diagnostic.
Având unul dintre criteriile de includere în studiu afectarea psi
afective, toți pacienții au fost supuși examenului psihiatric în Clinica de Psihiatrie a Spitalului
Datele au fost colectate în conformitate cu principiile de etică medicală. Toți pacienții și
scris informat pentru includerea în studiu. Datele demografice și clinice
alte articulații afectate. Diagnosticul pozitiv a fost pus
pe baza criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2013 (American College of Rheumat
ți parametrii epidemiologici, clinici și paraclinici. Au fost eva
țional, activitatea bolii, durerea, prezența și anii
i tipul terapiei antidepresive.
www.artroplastia.ro/coxartroza/
Toți pacienții au fost examinați consecutiv pe măsura internării în secția specializată
Fiecare bolnav a fost examinat conform unui
chestionar, care a inclus întrebări referitor la modul de viață, prezența factorilor de risc,
, starea subiectivă și obiectivă a pacientului.
Diagnosticul bolii somatice a fost pus de către medicul specialist reumatolog sau
Având unul dintre criteriile de includere în studiu afectarea psi
afective, toți pacienții au fost supuși examenului psihiatric în Clinica de Psihiatrie a Spitalului
Datele au fost colectate în conformitate cu principiile de etică medicală. Toți pacienții și
scris informat pentru includerea în studiu. Datele demografice și clinice
Diagnosticul pozitiv a fost pus
pe baza criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2013 (American College of Rheumat
Au fost eva lua ți următorii
țional, activitatea bolii, durerea, prezența și anii
Toți pacienții au fost examinați consecutiv pe măsura internării în secția specializată
Fiecare bolnav a fost examinat conform unui
chestionar, care a inclus întrebări referitor la modul de viață, prezența factorilor de risc,
, starea subiectivă și obiectivă a pacientului.
Diagnosticul bolii somatice a fost pus de către medicul specialist reumatolog sau
Având unul dintre criteriile de includere în studiu afectarea psi hiatrică și tulburări
afective, toți pacienții au fost supuși examenului psihiatric în Clinica de Psihiatrie a Spitalului
Datele au fost colectate în conformitate cu principiile de etică medicală. Toți pacienții și –
scris informat pentru includerea în studiu. Datele demografice și clinice
Diagnosticul pozitiv a fost pus
pe baza criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2013 (American College of Rheumat ology). [1]
ți următorii
țional, activitatea bolii, durerea, prezența și anii
Toți pacienții au fost examinați consecutiv pe măsura internării în secția specializată sau
Fiecare bolnav a fost examinat conform unui
chestionar, care a inclus întrebări referitor la modul de viață, prezența factorilor de risc,
Diagnosticul bolii somatice a fost pus de către medicul specialist reumatolog sau
și tulburări
afective, toți pacienții au fost supuși examenului psihiatric în Clinica de Psihiatrie a Spitalului
–
scris informat pentru includerea în studiu. Datele demografice și clinice
Diagnosticul pozitiv a fost pus
[1]
ți următorii
țional, activitatea bolii, durerea, prezența și anii
sau
Fiecare bolnav a fost examinat conform unui
chestionar, care a inclus întrebări referitor la modul de viață, prezența factorilor de risc,
Diagnosticul bolii somatice a fost pus de către medicul specialist reumatolog sau
și tulburări
afective, toți pacienții au fost supuși examenului psihiatric în Clinica de Psihiatrie a Spitalului
16
Diagnosticul psihiatric a fost pus de către medicul specialist psihiatru, în urma interviu lui
clinic și anamnezei. S – au administrat scale clinice și chestionare de evaluare cum sunt :
Beck Depression Inventory (B.D.I.) pentru evaluarea depresiei,
State Trait Anxiety Inventory (Spilberger), pentru evaluarea anxietă ții.
2.2.1. Designul studiului
1. Au fost determinate particularitățile clinice ale bolii artrozice asociate cu
comorbidită ți psihice și au fost stabilite tipurile de tulburări psihice.
2. Au fost stabilite aspectele radiologice ale afectărilor articulare la pacienții cu
osteoartroză cu mani festări psihice.
3. Au fost stabilite unele interrelații între afectările psihice cu manifestările articulare. A
fost determinat impactul acestora asupra calității vieții pacienților cu osteoartroză.
2.2.2. Programe și metode de examinare
Pentru a determina particularitățile evolutive ale bolii artrozice cu tulburări psihice,
pacienții au fost supuși unui program amplu de examinare clinică și paraclinică conform unui
design de studiu prealabil stabilit. Caracteristicile clinice generale ale subiecților din lotul de
studiu au fost determinate conform indicilor de studiu, care au inclus:
Particularitățile clinice – caracteristica sindromului artrozic și aprecierea gradelor de
dereglare a funcției articulare,
Explorări paraclinice: examenul ge neral al sângelui și urinei, transaminazelor, ureei,
creatininei; proteinei C reactive.
Explorări imunologice: clasele imunoglobulinelor IgA, IgM, IgG; CIC; factorul
reumatoid. Depistarea agentului cauzal: reacția de polimerizare în lanț și examenul
serol ogic (ELISA) – Antigenul HLA – B27.
Investigații instrumentale: radiografia și, la necesitate, tomografia computerizată a
articulațiilor afectate, scintigrafia scheletică, USG organelor abdominale, ECG,
ECHOCG, spirografia, MRG toracelui.
17
2.3. OBIECTIVE
Studiul de fa ță își propune să evalueze frecvența depresiei și anxietății la pacienții cu
boală artrozică și încadrarea lor nosografică după criterii moderne de clasificare, precum și
evaluarea calită ții vieții. S – a pornit de la ipoteza că depresia și anxi etatea se întâlnesc într – o mai
mare măsură în artroză decât în alte afec țiuni cronice, ipoteză care a fost test ată pe un lot alcătuit
din 110 de pacien ți suferind de afec țiuni osteoarticulare .
2.4. REZULTATE
Lotul de s tudiu a fost compus din 110 de pacien ți diagnosticați cu osteoartroză , și a
cuprins 76 de femei și 34 de bărba ți.
Criteriile de clasificare folosite pentru diagnostic au fost Criteriile ACR/EULAR 2013.
Ne – am propus stabilirea corela ției parametrilor durere, impact fun c țional, disabilitate
între ei la pacien ții cu osteo artroză asociată cu tulburări psihice. Aceasta pune în evidență
influența unor factori asupra bolii studiate împreună cu comorbidită ți, dependența care există
între două sau mai multe variabile.
Dintre pa cien ții înrolați în studiu, 61,82 % au provenit din mediul urban și 38,18 % din
mediul rural, urbanizarea și industralizarea fiind presupuse a avea un rol u șor favorizant în
declan șarea bolii. Au existat diferențe semnificative statistic în cee ace privește spitalizarea,
pacien ții din mediul urban având o adresabilitate crescută la spital. Vârsta de debut,
diagnosticarea, precum și alte caracteristici ale bolii au fost asemănătoare între cele două
categorii de pacien ți.
Lotul a cuprins 72
superioare,
men ținerea în
Din punct de vedere ocupa
(35,55%) fiind pensionari sau inactivi profesional.
pacien ților cu boli cronice osteoarticulare,
medie a bolii de 2
Factorii de risc pentru incapacitatea de muncă includ indicatorii de boală activă (durere,
redoare), incapacitatea func
comorbidită
schimbarea locului de muncă. Cele mai multe schimbări se făceau spre locuri de muncă cu
cerin țe fizice mai mici. În plus, cel puțin o treime din pacienți raportau cel puțin un concediu
medical mai prelungit. Lotul a cuprins 72
superioare, n u au existat diferen
ținerea în activitate sau al
Din punct de vedere ocupa
(35,55%) fiind pensionari sau inactivi profesional.
ților cu boli cronice osteoarticulare,
medie a bolii de 2 ani.
Factorii de risc pentru incapacitatea de muncă includ indicatorii de boală activă (durere,
redoare), incapacitatea func
comorbidită țile. Deși, cei mai mulți pacienți continuă să aibe o ocupație,
schimbarea locului de muncă. Cele mai multe schimbări se făceau spre locuri de muncă cu
țe fizice mai mici. În plus, cel puțin o treime din pacienți raportau cel puțin un concediu
medical mai prelungit.
0 10 20 30 40 50 60 70
Urban
Lotul a cuprins 72 (78,26%) persoane cu studii medii
u au existat diferen
activitate sau al ți parametri.
Din punct de vedere ocupa
(35,55%) fiind pensionari sau inactivi profesional.
ților cu boli cronice osteoarticulare,
ani.
Factorii de risc pentru incapacitatea de muncă includ indicatorii de boală activă (durere,
redoare), incapacitatea func
țile. Deși, cei mai mulți pacienți continuă să aibe o ocupație,
schimbarea locului de muncă. Cele mai multe schimbări se făceau spre locuri de muncă cu
țe fizice mai mici. În plus, cel puțin o treime din pacienți raportau cel puțin un concediu
medical mai prelungit.
Urban 68
(78,26%) persoane cu studii medii
u au existat diferen țe majore în ceea ce privește vârsta de debut, evoluția,
ți parametri.
Din punct de vedere ocupa țional, am identificat 75 (65,45
(35,55%) fiind pensionari sau inactivi profesional.
ților cu boli cronice osteoarticulare,
Factorii de risc pentru incapacitatea de muncă includ indicatorii de boală activă (durere,
redoare), incapacitatea func țională mare, limitarea mobilității, protezarea de șold,
țile. Deși, cei mai mulți pacienți continuă să aibe o ocupație,
schimbarea locului de muncă. Cele mai multe schimbări se făceau spre locuri de muncă cu
țe fizice mai mici. În plus, cel puțin o treime din pacienți raportau cel puțin un concediu
Rural 42
18 Figura 2 .4
(78,26%) persoane cu studii medii
țe majore în ceea ce privește vârsta de debut, evoluția,
ți parametri.
țional, am identificat 75 (65,45
(35,55%) fiind pensionari sau inactivi profesional.
ților cu boli cronice osteoarticulare, 83 % din pacien
Factorii de risc pentru incapacitatea de muncă includ indicatorii de boală activă (durere,
țională mare, limitarea mobilității, protezarea de șold,
țile. Deși, cei mai mulți pacienți continuă să aibe o ocupație,
schimbarea locului de muncă. Cele mai multe schimbări se făceau spre locuri de muncă cu
țe fizice mai mici. În plus, cel puțin o treime din pacienți raportau cel puțin un concediu
MEDIUL
.4 . 1.
(78,26%) persoane cu studii medii
țe majore în ceea ce privește vârsta de debut, evoluția,
țional, am identificat 75 (65,45
(35,55%) fiind pensionari sau inactivi profesional. Datele privind capacitatea de muncă a
% din pacien ți continuău să lucreze du
Factorii de risc pentru incapacitatea de muncă includ indicatorii de boală activă (durere,
țională mare, limitarea mobilității, protezarea de șold,
țile. Deși, cei mai mulți pacienți continuă să aibe o ocupație,
schimbarea locului de muncă. Cele mai multe schimbări se făceau spre locuri de muncă cu
țe fizice mai mici. În plus, cel puțin o treime din pacienți raportau cel puțin un concediu
MEDIUL
(78,26%) persoane cu studii medii și doar 20 (21,74%) cu studii
țe majore în ceea ce privește vârsta de debut, evoluția,
țional, am identificat 75 (65,45 %) salaria
Datele privind capacitatea de muncă a
ți continuău să lucreze du
Factorii de risc pentru incapacitatea de muncă includ indicatorii de boală activă (durere,
țională mare, limitarea mobilității, protezarea de șold,
țile. Deși, cei mai mulți pacienți continuă să aibe o ocupație,
schimbarea locului de muncă. Cele mai multe schimbări se făceau spre locuri de muncă cu
țe fizice mai mici. În plus, cel puțin o treime din pacienți raportau cel puțin un concediu
și doar 20 (21,74%) cu studii
țe majore în ceea ce privește vârsta de debut, evoluția,
%) salaria ți, restul de 38
Datele privind capacitatea de muncă a
ți continuău să lucreze du pă o durată
Factorii de risc pentru incapacitatea de muncă includ indicatorii de boală activă (durere,
țională mare, limitarea mobilității, protezarea de șold,
țile. Deși, cei mai mulți pacienți continuă să aibe o ocupație, 34 % d in ei raportează
schimbarea locului de muncă. Cele mai multe schimbări se făceau spre locuri de muncă cu
țe fizice mai mici. În plus, cel puțin o treime din pacienți raportau cel puțin un concediu
și doar 20 (21,74%) cu studii
țe majore în ceea ce privește vârsta de debut, evoluția,
ți, restul de 38
Datele privind capacitatea de muncă a
pă o durată
Factorii de risc pentru incapacitatea de muncă includ indicatorii de boală activă (durere,
țională mare, limitarea mobilității, protezarea de șold,
in ei raportează
schimbarea locului de muncă. Cele mai multe schimbări se făceau spre locuri de muncă cu
țe fizice mai mici. În plus, cel puțin o treime din pacienți raportau cel puțin un concediu
și doar 20 (21,74%) cu studii
țe majore în ceea ce privește vârsta de debut, evoluția,
ți, restul de 38
Datele privind capacitatea de muncă a
pă o durată
Factorii de risc pentru incapacitatea de muncă includ indicatorii de boală activă (durere,
țională mare, limitarea mobilității, protezarea de șold,
in ei raportează
schimbarea locului de muncă. Cele mai multe schimbări se făceau spre locuri de muncă cu
țe fizice mai mici. În plus, cel puțin o treime din pacienți raportau cel puțin un concediu
Distribu
fost 58,24±7,26, cu diferen
59,50±12,50
cincea ș
femei, erau la menopauză de cauză naturală sau chirurgicală, iar numărul de na
influen țat sem Distribu ția pe
fost 58,24±7,26, cu diferen
59,50±12,50 date ce
ș i a șasea de via
femei, erau la menopauză de cauză naturală sau chirurgicală, iar numărul de na
țat sem nificativ statistic nici vârsta de debut a bolii, nici evolu
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Activi
profesional
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Femei ția pe sexe a fost inegală:
fost 58,24±7,26, cu diferen ță nesemnificativă între sexe. Vârsta de debut a afecțiunii a fost
date ce coincid cu datele din
de via ță ca moment de apariție a bolii
femei, erau la menopauză de cauză naturală sau chirurgicală, iar numărul de na
nificativ statistic nici vârsta de debut a bolii, nici evolu
Activi
profesional 72 STATUSUL SOCIO
Femei 76 sexe a fost inegală:
ță nesemnificativă între sexe. Vârsta de debut a afecțiunii a fost
coincid cu datele din
ță ca moment de apariție a bolii
femei, erau la menopauză de cauză naturală sau chirurgicală, iar numărul de na
nificativ statistic nici vârsta de debut a bolii, nici evolu
Inactivi
profesional 38 STATUSUL SOCIO
Bărbați 34 DISTRIBUȚIA PE SEXE
19 Figura 2.4.2.
sexe a fost inegală: 76 (69 % ) femei
ță nesemnificativă între sexe. Vârsta de debut a afecțiunii a fost
coincid cu datele din literatura de specialitate, care consideră decadele a
ță ca moment de apariție a bolii
femei, erau la menopauză de cauză naturală sau chirurgicală, iar numărul de na
nificativ statistic nici vârsta de debut a bolii, nici evolu
Figura 2. 4
Inactivi
profesional STATUSUL SOCIO – PROFESIONAL
Bărbați DISTRIBUȚIA PE SEXE Figura 2.4.2.
femei și 34 (31
ță nesemnificativă între sexe. Vârsta de debut a afecțiunii a fost
literatura de specialitate, care consideră decadele a
ță ca moment de apariție a bolii osteoarticulare.
femei, erau la menopauză de cauză naturală sau chirurgicală, iar numărul de na
nificativ statistic nici vârsta de debut a bolii, nici evolu
4 . 3.
PROFESIONAL
DISTRIBUȚIA PE SEXE 34 (31 % ) bărba
ță nesemnificativă între sexe. Vârsta de debut a afecțiunii a fost
literatura de specialitate, care consideră decadele a
osteoarticulare. [10]
femei, erau la menopauză de cauză naturală sau chirurgicală, iar numărul de na
nificativ statistic nici vârsta de debut a bolii, nici evolu ția acesteia.
PROFESIONAL
DISTRIBUȚIA PE SEXE bărba ți, iar vârsta medie a
ță nesemnificativă între sexe. Vârsta de debut a afecțiunii a fost
literatura de specialitate, care consideră decadele a
[10] 68 (89,47%) dintre
femei, erau la menopauză de cauză naturală sau chirurgicală, iar numărul de na
ția acesteia.
ți, iar vârsta medie a
ță nesemnificativă între sexe. Vârsta de debut a afecțiunii a fost
literatura de specialitate, care consideră decadele a
68 (89,47%) dintre
femei, erau la menopauză de cauză naturală sau chirurgicală, iar numărul de na șteri nu a
ți, iar vârsta medie a
ță nesemnificativă între sexe. Vârsta de debut a afecțiunii a fost
literatura de specialitate, care consideră decadele a
68 (89,47%) dintre
șteri nu a
20
Distribu ția lotului în func ție de sexe și grupe de vârstă
Grupa de
vârstă Lot întreg Feminin Masculin
Număr
pacient P rocent % N umăr
pacient P rocent % Număr
pacient Procent %
31 – 40 2 1,80 2 2,64 0 –
40 – 45 2 1,80 1 1,31 1 2,94
46 – 50 10 9 7 9,21 3 8,82
51 – 55 19 17,27 15 19,73 4 11,76
56 – 60 31 28,18 24 31,57 7 20,58
61 – 65 17 15,45 10 13,15 7 20,58
66 – 70 14 12,74 9 11,84 5 14,70
71 – 75 9 8,18 5 6,57 4 11,76
76 – 80 4 3,60 2 2,64 2 5,88
81 – 85 2 1,80 1 1,31 1 2,94
TOTAL 110 100 76 100 34 100
Tabelul 2.4.1. Distribu ția cazurilor în funcție de sexe și grupe de vârstă
2.4.1. Evaluarea durerii
Scala analog vizuală cuprinde o linie, de obicei de 10 cm, fie verticală fie orizontală, cu
fixare verbală sau picturală, indicând o continuitate de la absen
VAS este un instrument simplu,
intensitatea acesteia de
indice durerea pe care o experimenteaz
auto ri au sugerat c
pacien ții
redus ă a durerii în termenii de sus sau jos decât de d
intensitatea („Cât
durere?“). Totu
o formă
evaluează
Figura 2.4.5
iar 10 corespunde celei mai puternice dureri posibile.
Evaluarea durerii
Scala analog vizuală cuprinde o linie, de obicei de 10 cm, fie verticală fie orizontală, cu
fixare verbală sau picturală, indicând o continuitate de la absen
VAS este un instrument simplu,
intensitatea acesteia de
indice durerea pe care o experimenteaz
ri au sugerat c
ții g ăsesc ca fiind mai u
a durerii în termenii de sus sau jos decât de d
intensitatea („Cât ă
durere?“). Totu ș i, pacientul
o formă analog ă ș i s
evaluează durerea ca fiind la nivel maxim, agravarea situa
Figura 2.4.5
corespunde celei mai puternice dureri posibile.
Figura 2.4.4.
Evaluarea durerii – Scala analog vizuală (VAS)
Scala analog vizuală cuprinde o linie, de obicei de 10 cm, fie verticală fie orizontală, cu
fixare verbală sau picturală, indicând o continuitate de la absen
VAS este un instrument simplu,
intensitatea acesteia de – a lungul liniei. Cea mai obi
indice durerea pe care o experimenteaz
ri au sugerat c ă scala verticală este mult mai potrivită
ăsesc ca fiind mai u
a durerii în termenii de sus sau jos decât de d
ă durere sim
pacientul trebuie s
i s ă în ț eleag
durerea ca fiind la nivel maxim, agravarea situa
Figura 2.4.5 . prezintă
corespunde celei mai puternice dureri posibile.
17 14
31-40
61-65
Figura 2.4.4. Distribu
Scala analog vizuală (VAS)
Scala analog vizuală cuprinde o linie, de obicei de 10 cm, fie verticală fie orizontală, cu
fixare verbală sau picturală, indicând o continuitate de la absen
VAS este un instrument simplu, sensib il care permite pacientului să
a lungul liniei. Cea mai obi
indice durerea pe care o experimenteaz ă
ă scala verticală este mult mai potrivită
ăsesc ca fiind mai u ș or s ă conceptualizeze no
a durerii în termenii de sus sau jos decât de d
durere sim ț i ț i ?“) cât
trebuie s ă aib
eleag ă propor ț ionalitatea. Are dezavantajul c
durerea ca fiind la nivel maxim, agravarea situa
un model de Scal
corespunde celei mai puternice dureri posibile.
9 G
31-40 40-45
61-65 66-70
21 Distribu ția cazurilor pe grupe de vârstă
Scala analog vizuală (VAS)
Scala analog vizuală cuprinde o linie, de obicei de 10 cm, fie verticală fie orizontală, cu
fixare verbală sau picturală, indicând o continuitate de la absen
il care permite pacientului să
a lungul liniei. Cea mai obi
ă într – un punct de
ă scala verticală este mult mai potrivită
conceptualizeze no
a durerii în termenii de sus sau jos decât de d
?“) cât ș i gradul de afectare („Câtă
aib ă abilitatea cognitiv
ionalitatea. Are dezavantajul c
durerea ca fiind la nivel maxim, agravarea situa
un model de Scal ă Analog Vizual
corespunde celei mai puternice dureri posibile.
2 4 G RUPE DE VÂRSTĂ
40-45 46-50
66-70 71-75
ția cazurilor pe grupe de vârstă
Scala analog vizuală (VAS)
Scala analog vizuală cuprinde o linie, de obicei de 10 cm, fie verticală fie orizontală, cu
fixare verbală sau picturală, indicând o continuitate de la absen
il care permite pacientului să
a lungul liniei. Cea mai obi ș nuit ă scal ă
un punct de – a lungul celor 10 cm ai liniei. Unii
ă scala verticală este mult mai potrivită
conceptualizeze no ț iunuea de intensitate mai mare sau mai
a durerii în termenii de sus sau jos decât de d reapta sau
i gradul de afectare („Câtă
abilitatea cognitiv ă să
ionalitatea. Are dezavantajul c
durerea ca fiind la nivel maxim, agravarea situa ț iei nu modi
Analog Vizual
corespunde celei mai puternice dureri posibile.
2 10
31 RUPE DE VÂRSTĂ
46-50 51-55
71-75 76-80
ția cazurilor pe grupe de vârstă
Scala analog vizuală cuprinde o linie, de obicei de 10 cm, fie verticală fie orizontală, cu
fixare verbală sau picturală, indicând o continuitate de la absen ța durerii până la durere severă.
il care permite pacientului să – și exprime durerea, marcând
ă de acest tip cere pacientului s
a lungul celor 10 cm ai liniei. Unii
fa ț ă de cea orizontală deoarece
iunuea de intensitate mai mare sau mai
reapta sau stânga. VAS evaluează
i gradul de afectare („Câtă anxietate sim
ă să traduc ă experien
ionalitatea. Are dezavantajul c ă , în c
iei nu modi fică scorul.
Analog Vizual ă , unde 0 indic
19 RUPE DE VÂRSTĂ
56-60
81-85
ția cazurilor pe grupe de vârstă
Scala analog vizuală cuprinde o linie, de obicei de 10 cm, fie verticală fie orizontală, cu
ța durerii până la durere severă.
exprime durerea, marcând
de acest tip cere pacientului s
a lungul celor 10 cm ai liniei. Unii
ă de cea orizontală deoarece
iunuea de intensitate mai mare sau mai
stânga. VAS evaluează
anxietate sim
experien ț a durerii într
, în c azul în care pacientul
scorul. [21]
, unde 0 indic ă absen
19
Scala analog vizuală cuprinde o linie, de obicei de 10 cm, fie verticală fie orizontală, cu
ța durerii până la durere severă.
exprime durerea, marcând
de acest tip cere pacientului s ă
a lungul celor 10 cm ai liniei. Unii
ă de cea orizontală deoarece
iunuea de intensitate mai mare sau mai
stânga. VAS evaluează atât
anxietate sim ț i ț i fa ț ă de
a durerii într –
azul în care pacientul
[21]
absen ț a durerii
Scala analog vizuală cuprinde o linie, de obicei de 10 cm, fie verticală fie orizontală, cu
ța durerii până la durere severă.
exprime durerea, marcând
ă
a lungul celor 10 cm ai liniei. Unii
ă de cea orizontală deoarece
iunuea de intensitate mai mare sau mai
atât
de
–
azul în care pacientul
a durerii
Durerea, redoarea
pacien ții cu osteoartroză cronică. Ca și în multe boli reumatice, severitatea simptomelor variază
larg de la un pacient la altul. Pacien
simptomelor
raportată de mai mult de 88
pacient este evaluată pe o scală analog vizuală.
Fără durere
Durere u
Discomfort dureros
Durere severă
Durere intolerabilă
În fazelel ini
inconstantă, comportându
Sursa
Durerea, redoarea
ții cu osteoartroză cronică. Ca și în multe boli reumatice, severitatea simptomelor variază
larg de la un pacient la altul. Pacien
simptomelor și câteva recurențe cu a
raportată de mai mult de 88
pacient este evaluată pe o scală analog vizuală.
Gradul durerii
Fără durere
Durere u șoară
Discomfort dureros
Durere severă
Durere intolerabilă
În fazelel ini
inconstantă, comportându
Sursa : https://www.physio
Durerea, redoarea și fatigabilitatea sunt cele mai
ții cu osteoartroză cronică. Ca și în multe boli reumatice, severitatea simptomelor variază
larg de la un pacient la altul. Pacien
și câteva recurențe cu a
raportată de mai mult de 88 % din pacien
pacient este evaluată pe o scală analog vizuală.
Dist
Gradul durerii
Discomfort dureros
Durere intolerabilă
În fazelel ini țiale ale bolii artrozice durerea este în general de intensitate redusă și
inconstantă, comportându – se ca o durere de tip mecanic adică în rela
https://www.physio
și fatigabilitatea sunt cele mai
ții cu osteoartroză cronică. Ca și în multe boli reumatice, severitatea simptomelor variază
larg de la un pacient la altul. Pacien
și câteva recurențe cu a meliorări într
% din pacien
pacient este evaluată pe o scală analog vizuală.
Dist ribu ția gradul
Bărba
Tabelul 2.4.2
țiale ale bolii artrozice durerea este în general de intensitate redusă și
se ca o durere de tip mecanic adică în rela
2 2 https://www.physio – pedia.com/Numeric_Pain_Rating_Scale
Figura 2. 4.5
și fatigabilitatea sunt cele mai
ții cu osteoartroză cronică. Ca și în multe boli reumatice, severitatea simptomelor variază
larg de la un pacient la altul. Pacien ții cu bolală artrozică au cel puțin o exacerbare a
meliorări într
% din pacien ți. În mod obișnuit, severitatea durerii experimentate de
pacient este evaluată pe o scală analog vizuală.
gradul ui de durere
Cu depresie
Bărba ți
0
3
6
10
1
Tabelul 2.4.2 . Gradul de durere
țiale ale bolii artrozice durerea este în general de intensitate redusă și
se ca o durere de tip mecanic adică în rela
pedia.com/Numeric_Pain_Rating_Scale
4.5 .
și fatigabilitatea sunt cele mai frecvente simptome raportate de
ții cu osteoartroză cronică. Ca și în multe boli reumatice, severitatea simptomelor variază
ții cu bolală artrozică au cel puțin o exacerbare a
meliorări într – un an. Durerea zilnică
ți. În mod obișnuit, severitatea durerii experimentate de
de durere pe lotul investigat
Număr pacien
Cu depresie
Femei
0
4
17
33
2
Gradul de durere
țiale ale bolii artrozice durerea este în general de intensitate redusă și
se ca o durere de tip mecanic adică în rela
pedia.com/Numeric_Pain_Rating_Scale
frecvente simptome raportate de
ții cu osteoartroză cronică. Ca și în multe boli reumatice, severitatea simptomelor variază
ții cu bolală artrozică au cel puțin o exacerbare a
un an. Durerea zilnică
ți. În mod obișnuit, severitatea durerii experimentate de
pe lotul investigat
Număr pacien ți
Cu anxietate
Bărba
2
1
3
8
0
Gradul de durere
țiale ale bolii artrozice durerea este în general de intensitate redusă și
se ca o durere de tip mecanic adică în rela ție directă cu utilizarea
pedia.com/Numeric_Pain_Rating_Scale
frecvente simptome raportate de
ții cu osteoartroză cronică. Ca și în multe boli reumatice, severitatea simptomelor variază
ții cu bolală artrozică au cel puțin o exacerbare a
un an. Durerea zilnică și redoarea es
ți. În mod obișnuit, severitatea durerii experimentate de
pe lotul investigat
Cu anxietate
Bărba ți Femei
țiale ale bolii artrozice durerea este în general de intensitate redusă și
ție directă cu utilizarea
frecvente simptome raportate de
ții cu osteoartroză cronică. Ca și în multe boli reumatice, severitatea simptomelor variază
ții cu bolală artrozică au cel puțin o exacerbare a
și redoarea es te
ți. În mod obișnuit, severitatea durerii experimentate de
Cu anxietate
Femei
1
3
6
8
2
țiale ale bolii artrozice durerea este în general de intensitate redusă și
ție directă cu utilizarea
frecvente simptome raportate de
ții cu osteoartroză cronică. Ca și în multe boli reumatice, severitatea simptomelor variază
ții cu bolală artrozică au cel puțin o exacerbare a
te
ți. În mod obișnuit, severitatea durerii experimentate de
țiale ale bolii artrozice durerea este în general de intensitate redusă și
ție directă cu utilizarea
23
articula ției. La început durerea po a te apare doar cu ocazia eforturilor i ntense și prelungite și
poate să se atenueze prin repausul articula ției. În formele grave de boală durerea poate fi
subcontinuă sau continuă persistând chiar și în timpul repausului sau pe durata nopții.
Fenomenele dureroase, ca în multe alte boli reumatic e, este influen țată de numeroși factori
secundari, de exemplu de origine climatică, endocrinologică sau psihologică.
2.4.2. Func ția fizică
Incapacitatea fizică sau incapacitatea func țională se referă la limitările în activitățile de
autoîngrijire, în mobilitate ș i în performan țele în realizarea activităților casnice. Evaluarea
incapacită ții funcționale este obișnuit făcută de pacienți pe baza unor chestionare validate. [40]
Când se instalează incapacită țile funcționale, acestea sunt în relație mai mult cu
mobilitatea decât cu activită țile de autoîngrijire. Studiul efectuat pe lotul de paci e n ți cu afec țiuni
cronice osteoarticulare relevă că 80 % au probleme cu mobilitatea, în timp ce numai 17 % au
raportat dificultă ți în acti vită țile de autoîngrijire. Pe lâ n g ă afect area coloanei cervicale, a vârstei
tinere la debut, sexul feminin și comorbiditățile asociate bolii cronice osteoarticulare reprezintă
factori de risc pentru o mai mare incapacitate func țională.
O activitate mai mare a bolii manifestată prin durer e și redoare mai mare se asociază cu o
mai mare incapacitate func țională, ca de altfel și cu depresie, anxietate și cu senzația lipsei de
control asupra propriei persoane și asupra sănătății.
Ca urmare a investigării cu Beck Depression Inventory (BDI) – s cală pentru evaluarea
depresiei , s – a constatat la 86 pacien ți ( 78,18 %) din lotul format din pacien ți cu boală cronică
osteoarticulară că prezi nt ă un episod depresiv major, în 21 cazuri de intensitate severă, și în 65
cazuri de intensitate moderată, iar 24 ( 21,82 %) pacien ți au avut tu lburări psihice de tip anxios
evaluat pe scala State Trait Anxiety Inventory .
24
Inciden ța tulburărilor de tip depresiv și anxios în bolile
osteoarticulare cronice pe lotul investigat
Afec țiune Număr pacien ți Procent (%)
Depresie majoră
Intensitate severă
Intensitate moderată 86 78,18
21
65 24,41
75,59
Anxietate 24 21,82
Tabelul 2.4.3 . Tulburările psihice
Anxietatea este în mai mică măsură corelată cu afec țiunea artrozică în general decât
depresia, care ar fi mai frecvent asociată poliartritei reumatoide.
Prin studii statistice s – a încercat stabilirea unor posibile influen țe între unele variabile
independente ca: vârsta, vechimea bolii, numărul de exacerbări precum și stadiul evolutiv al bolii
osteoartic ulare și tulburările psihice de tip depresiv și anxios.
Deficitul func țional și disabilitatea alături de durere sunt variabilele cele mai puternic
legate de distressul psihi c cum arată și Tabelul 2.4.4 . Nivelele ridicate de disabilitate prezic o
cre ștere a scorurilor de depresie și anxietate, independent de alte variabile legate de boala
artrozică. Deficitul func țional are un impact negativ semnificativ asupra pacienților cu boli
osteoarticulare. S – a constatat că tulburările psihice sunt corelate cu status ul func țional și
simptomele bolii, în special depresia, sentimentul de singurătate, și stima de sine sunt în strânsă
legătură cu deficitul func țional.
Distribu ția gradului de deficiență func țională pe lotul investigat
Deficien ță funcțională Nr. pacien ți Depresie Anxietate
U șoară 20 14 = 70% 6 = 30%
Medie 71 56 = 78,88% 15 = 21,12
Gravă 14 12 = 85,71% 2 = 14,29%
Severă 5 4 = 80% 1 = 20%
Tabelul 2.4.4 . Gradul de deficien ță funcțională
Rezultatele studiului evid
dezvoltat episoade de anxietate
(26%).
func țională și severita
o capacitate func
Rezultatele studiului evid
dezvoltat episoade de anxietate
(26%). Gradul depre
țională și severita
o capacitate func ț ional
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Deficit ușor TULBURĂRILE PSIHICE ÎN CORELAȚIE CU
Rezultatele studiului evid
dezvoltat episoade de anxietate
Gradul depre siei se asociează
țională și severita tea durerii la bărba
ional ă deficitar
Deficit ușor 14 6 TULBURĂRILE PSIHICE ÎN CORELAȚIE CU
Rezultatele studiului evid en țiază prezența
dezvoltat episoade de anxietate ; depresia era mult mai frecventă la femei (46%) decât la b
siei se asociează
tea durerii la bărba ți. Depresia și anxietatea sunt printre factorii asocia
deficitar ă ș i cu scăderea a capacită
Deficit mediu 56 15 TULBURĂRILE PSIHICE ÎN CORELAȚIE CU
DEFICITUL FUNCȚIONAL
Depresie
25 Figura 2. 4
țiază prezența depresiei la 78,18
; depresia era mult mai frecventă la femei (46%) decât la b
cu severitatea durerii
ți. Depresia și anxietatea sunt printre factorii asocia
scăderea a capacită
Deficit mediu Deficit grav 56 15 TULBURĂRILE PSIHICE ÎN CORELAȚIE CU
DEFICITUL FUNCȚIONAL
Depresie Anxietate
4 . 6 .
depresiei la 78,18
; depresia era mult mai frecventă la femei (46%) decât la b
cu severitatea durerii
ți. Depresia și anxietatea sunt printre factorii asocia
scăderea a capacită ții de munc
Deficit grav 12 2 TULBURĂRILE PSIHICE ÎN CORELAȚIE CU
DEFICITUL FUNCȚIONAL
Anxietate
depresiei la 78,18 % din pacien
; depresia era mult mai frecventă la femei (46%) decât la b
cu severitatea durerii la femei
ți. Depresia și anxietatea sunt printre factorii asocia
de munc ă .
Deficit sever 4 1 TULBURĂRILE PSIHICE ÎN CORELAȚIE CU
DEFICITUL FUNCȚIONAL
% din pacien ți iar 21,72% au
; depresia era mult mai frecventă la femei (46%) decât la b
la femei și cu incapacitatea
ți. Depresia și anxietatea sunt printre factorii asocia
Deficit sever 4 1 TULBURĂRILE PSIHICE ÎN CORELAȚIE CU
iar 21,72% au
; depresia era mult mai frecventă la femei (46%) decât la b ă rba ț i
și cu incapacitatea
ți. Depresia și anxietatea sunt printre factorii asocia ț i cu
iar 21,72% au
i
și cu incapacitatea
i cu
26
2.5. DISCU ȚII
Tulburările somato – psihice permit relaționarea dintre psyche și soma, reprezentând
simptomele psihice generate de o boală somatică adică, reacția în sfera psihică a bolnavului față
de simptomele sale de suferi nță subiectivă [18] . Tulburările depresive sunt legate de numeroase
afecțiuni medicale. Bolile cronice care cauzează durere, inval iditate și limitează interacțiunile
sociale sunt frecvent acompaniate de demoralizare și tulburări depresive. Comorbiditatea cu
bolile cronice osteoarticulare este una verificată. Stresul este unul dintre elementele care pare să
crească probabilitatea apar iției depresiei. Oamenii cu spectru îngust de activitate socială și
profesională sunt mai expuși la tulburări depresive, implicit a bolil or somatice [28] .
Un număr din ce în ce mai mare de cercetări, confirmă f aptul că osteoartroza cronică este
asociată cu tulburări psihice , astfel, pacien ții cu boală artrozică fiind de aproximativ două ori mai
predispu și să sufere de depresie decât persoanele din populația generală. Depresia din această
afec țiune nu este numai o povară în plus pentru pacient, ci ea interacționează cu modul în care
pacientul î și percepe afecțiun ea somatică și se adaptează la ea. T ulburările anxioase apar și ele cu
o inciden ță crescută la acești pacienți. Ele ridică probleme semnificative pentru bolnavi, și
trebuie diferen țiate de reacțiile tranzitorii de adaptare la boală.
Studiul nostru arată că depresia este comorbidă cu bolile cronice osteoarticulare de tip
artroză în 78,18 % din cazuri din lotul cercetat. Ma joritatea celor cu depresie au o probabilitate
mai mare de a fi necăsători ți, au o durată mai mare de evoluție a bolii, și au o probabilita te mai
mare de apari ție a mai multor comorbidități medicale. Persoanele cu boli cronice osteoarticulare
și tulburări psihice, frecvent au o stare precară de sănătate și prezintă mai multe simptome , Cele
mai importante simptome întâlnite sunt următoarele:
utilizarea mai frecventă a serviciilor medicale și zile de spitalizare mai
numeroase ;
antecedente mai numeroase de episoade de durere ;
dispoziție depresivă – cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, când
pacientul se simte trist, inutil. Se constată o mare labilitate emoțională;
scăderea semnificativă a interesului și a plăcerii pentru aproape toate activitățile,
trăite intens și conștient de majoritatea pacien ților;
tulburări de somn manifestate prin insomnie sau hipersomnie;
agitație sau lentoare psihomotorie;
lipsă de energie cu instalare precoce;
27
sentimente de inutilitate, culpabilitate excesivă sau inadecvată;
scăderea atenției (hipoprosexie), scăderea capacității de concentrare;
O serie de studii au cercetat rela ția dintre durere și depresie, astfel, după mai mulți autori,
tulburările psihice din boala artrozică fiind asociată cu nivele ridicate ale durerii, a sociere care
rămâne semnificativă și după ce gradul de activitate a bolii a fost controlat. Există încă
numeroase controverse dacă depresia reflectă pur și simplu o reacție la durerea din artroză, sau
dacă depresia contribuie la experien ța dureroasă. Lin ( 2008) a realiz at un studiu analitic
compar ând prezen ța depresiei la pacien ții cu boala artrozică cu depresia la pacienți fără afecțiuni
somatice, ajungând la concluzia că depresia este mult mai frecventă la pacien ții cu boli cronice
osteoarticulare decât l a subiec ții fără patologie cronică , diferen ța care poate fi atribuită în parte
nivelului de durere trăită. [27]
Studiată într – o măsură mai mică decât depresia, anxietatea a fost găsită de asemenea ca
având o inciden ță mai mare la pacienții artrozici decât î n popula ția generală, unii autori fiind de
părere că tulburările anxioase sunt chiar mai frecvente decât depresia la ace ști pacienți. Astfel,
el – Miedany și colab (2002), au găsit tulburări anxioase la 70% din pacienții cu poliartrită
reumatoidă studia ți, responsabile de tulburările vegetative din această afec țiune. [12, 13]
Numeroase studii clinice au studiat asocierea depresiei cu simptomele fizice ale
osteoartrozei, arătând faptul că gravitatea simptomelor depresive este asociată cu severitatea
durerii p e care o resimte pacientul cu artroză precum și cu gradul dizabilit ă ții funcționale. [45]
Pacienții cu osteoartroză și tulburări de depresie sunt mai pasibili să prezinte mai degrabă
simptome de depresie caracterizate prin preocuparea față de boală. Ca urmare a diagnosticului –
ca răspuns la acesta – pacientul trece prin diferite faze, similar cu răspunsul la durere. A gravările
sau atenuările manifestării bolii pot duce la reapariția reacți ei. [25]
Un alt factor care a fost studiat în raport cu depresia și boala artrozică osteoarticulară este
deficitul func țional, dovedind relația bilaterală existentă între afecțiunea a rtrozică și tulburările
psihice. Depresia apare în urma deteriorării abilită ților funcționale, în special a celor referitoare
la activită ți pe care individul le consideră importante. O reducere de ap roximativ 10% a
abilită ților de a exercita aceste activit ă ți valoroase, este urmată de o creștere marcată a depresiei.
Totu și, depresia poate preceda accentuarea disabilității, prezicând înrăutățirea statusului
func țional. [37]
28
Mai mult, reduceri ale disabilită ții funcționale au fost constatate ca urmare a
îmbună tă țirilor în condiția psihică, adică ameliorării depresiei la acești pacienți. Astfel relația
cauzală dintre depresie și disabilitate poate acționa în ambele sensuri. În urma rezultatelor
prezentului studiu, putem afirma că gradul de func ționalitate fizică este unul dintre cei mai
importan ți factori pentru explicarea atât a depresiei cât și a anxietății.
Prezen ța depresiei a demonstrat că înrăutățește alte patologii și afecțiuni medicale,
interac ționează cu managementul acestora, și amplifică efectele nedor ite ale acestora astfel că
modifică calitatea vie ții acestor pacienți.
Depresia la pacien ții cu dureri cronice duce la intensificarea durerii, persistența acesteia,
o scădere a controlului asupra vie ții, o folosire frecventă a strategiilor pasive evitante,
noncomplean ța la tratament, pensionarea precoce. Pacienții cu diagnosticul principal de durere
de origine musculoscheletală complicată cu sindrom depresiv sau sindrom anxios sunt mult mai
expu și decât pacienții fără diferite tulburări psihice la folosirea zilnică a medicamentelor inclusiv
cele sedative – hipnotice sau terapii combinate.
29
CONCLUZII
Evolu ția, tabloul clinic și prognosticul bolilor cronice osteoarticulare sunt influențate într –
o importantă măsură de comorbidită ț ile psihosomatice, prezente într – un procent semnificativ la
pacien ții diagnosticați cu osteo artroză cronică, comorbidită ți care complică boala osteoarticulară,
produc interferen țe farmacologice importante și modifică sensibil calitatea răspunsului
terapeutic.
Depresia și anx ietatea contribuie într – o mare măsură la apari ția și agravarea disabilității
din această afec țiune.
Statisticile arată că depresia netratată este un factor major de risc pentru aceste boli
cronice și contribuie direct la deteriorarea stării de sănătate a b olnavilor .
Frecven ța cu care apar tulburările psihice în bolile cronice osteoarticulare este mult mai
mare decât în popula ția generală, motiv pentru care merită acordată o atenție specială aspectelor
psihologice ale acestor pacien ți.
Depresia și anxietatea contribuie într – o mare măsură la apari ția și agravarea disabilității
din această afec țiune, alături de variabilele clinice ale bolii.
Datorită prezen ței frecvente a tulburărilor psihice și problemelor psihologice la pacienții
cu boală osteoarticulară, est e necesară o abordare terapeutică multidisciplinară, în care
interven ția psihosocială și abordarea psihofarmacologică să își găsească locul alături de
tratamentul farmacologic și fizioterapeutic clasic al acestei afecțiuni .
Interven țiile terapeutice în cazul pacien ților care suferă de o tulburare psiho – somatică
trebuie gândite dintr – o perspectivă biopsihosocială deoarece factorii care au condus la apari ția
acestora sunt atât de natură biologică cât și psihologică. Pentru pacienții cu afecțiuni medicale l a
care se identifică o cauzalitate multiplă sau psihologică este necesar să se intervină cu tehnici
psihologice ce ac ționează la nivel psihic și somatic. Este important de menționat că orice
problemă care se man ifestă la nivel fizic declan șeaz ă și reacții la nivel psihologic cum ar fi
percep ții, convingeri, reprezentări ale bolii, emoții și comportamente.
30
Aplicarea tratamentului psihoterapeutic la pacienții cu boală osteoarticulară a sigu ră
îmbunătățirea atitudinii față de medic, față de boală și tratament și o aderență după externare la
terapie.
Ace ste tehnici psihoterapeutici viz e a ză motivația pacienților, dar și explorarea credințelor
pacientului față de tratament și a surselor acestuia de ambivalență pentru a corela în final
complianța cu scopurile pacientului și menținerea acestuia în comunitate.
Psihoterapia, aplicată inițial cu explicarea scopului, tacticii terapeutice, caracterului
maladiei, particularităților de evoluție, duratei t ratamentului, s – a dovedit a fi una din metodele de
bază în complexul multiplelor intervenții terapeutice, care, asigurând un suport emoțional și
rezolvând unii factori psihotraumatizanți, a condus la o ameliorare a complianței la tratament.
Psihoterapia ar e o eficien ță crescută în tratamentul tulburărilor psihice, efectele pozitive
ale psihoterapiei sunt comparabile cu cele determinate de medica ție. Iar rezultatele obținute prin
interven ția psihoterapeutică se mențin și după terminarea tratamentului.
Atât t ratamentul medicamentos cât și intervenția psihoterapeutică pot fi însoțite și de alte
metode care cresc eficien ța tratamentului, de exemplu un regim alimentar care să corecteze
posibilele caren țe nutriționale, un program de exerciții fizice în cadrul kine toterapiei, tehn ici de
relaxare, grupuri de sup ort, terapia familială.
Tulburări psihice precum depresia sunt încă subdiagnosticate și netratate corespunzător la
diferitele categorii de persoane cu boli cronice osteoarticulare. Deși au fost demonstrate
beneficiile evidente printr – o abordare extinsă interdisciplinară a tratamentului pacientului
artrozic, există încă numeroase bariere în calea integrării tuturor metodelor de tratament a
tulburărilor depresive. Sunt necesare studii viitoare extinse care să identifice întreaga gamă de
probleme emoționale asociate bolilor cronice osteoarticulare, precum și modalități de prevenție.
În acest context se subliniază din nou importanța psihologului în echipa de îngrijire a pacientului
cu artroză.
Desigur, o problemă atât de complexă cum este rela ția dintre boală, trăirea bolii de către
persoana în suferin ță și emoții, necesită o abordare mult mai complexă decât cea pe care o
presupune limitele unei astfel de cercetări. Conform modelului biopsihosocial, fiecare boală,
precum și modul în care ea este trăită de către bolnav, este rezultatul interacțiunii dintre
numero și factori determinanți, somatici dar și psihologici și sociali. Analizarea cazurilor
31
individuale poate sus ține ipoteza că depresia contribuie la înrăutățir ea stării somatice, și
tulburările psihice apar ulterior în evolu ția bolii cronice ca o consecință a suferinței cronice.
Progresele recente înregistrate în domeniul reumatologiei și în special în domeniul bolilor
cronice musculoscheletale și osteoarticular e au schimbat prognosticul pacien ților și au impus
stabilirea de strategii noi în vederea optimizării rezultatelor terapiilor folosite. Terapii moderne
capabile să inducă remisiunea sunt înregistrate și aprobate la ora actuală pentru pacienții cu boli
cron ice reumatice, iar rezultatele cercetărilor sunt oglindite în noile recomandări privind
managementul celor mai importante boli reumatice.
Strategiile de tratament stabilite la nivel european și național oferă pacienților cu boli
reumatice posibilitatea de reabilitare și, implicit, reducerea poverii socio – economice induse de
aceste boli la nivelul fiecărui cetă țean și al societății. De aceea este foarte important ca
persoanele cu boli cronice reumatice și musculoscheletale să aibă acces la cele mai eficiente ,
sigure și adecvate metode de tratament existente. În acest sens, sprijinul în domeniul
implementării noilor tehnologii medicale și al cercetării medicale este crucial și ar trebui să fie
direct propor țional cu efectele negative pe care aceste boli le det ermină.
32
BIBLIOGRAFIE
1. Arnett F.C., Edworthy S M.: The American Rheumatism Association 1987 revised
criteria for the classification of the rheumatoid arthritis . Arthritis and Rheumatism,
31(3):315 – 324.
2. Balint T., Diaconu I., Moise A : Evaluarea aparatului locomotor: bilan ț articular, bilanț
muscular, teste func ționale . Ia și, Editura Tehnopress, 2007.
3. Balta Mihae la Daniela, Matei D., Milicescu Mihaela: Poliartrita reumatoidă – un subiect
mereu în actualitate. Practica Medic ală, 2015, 10(2) : 148 – 55 .
4. Bishop D., Green A., Cantor S., Torresin W: Depression, anxiety and rheumatoid
arthritis activity. Clin Exp Rheumatol, 1987, 5(2):147 – 50.
5. Bruce B . , Fries J . F. The Stanford Health Assessment Questionnaire: a review of its
history, issues, progress, and documentation. J Rheumatol , 2003 , 30:167 – 78
6. Cabral D . L . , Laurentino G . E . , Damascena C . G ., et al.: Comparisons of the Nottingham
Health Profile and the SF – 36 health survey for the assessment of quality of life in
individuals with chronic stroke. Rev Bras Fisioter, 2012.
7. Codreanu C., Georgescu Lia, Ivan D., Mogiran Eugenia, Șureanu S., Vlase Maria: Ghid
de diagnostic și tratament. Comisia de Reum atologie, Bucure ști, 2002.
8. Codrina Ancu ța: Clinica și tratamentul complex al principalelor boli reumati smale. Ia și,
U.M.F. Ia și, Editura ”Gr. T. Popa”, 2009.
9. Dickens C., McGowan L., Clark – Carter D., Creed F.: Depression in rheumatoid arthritis:
a systematic review of the literature with meta – analysis. Psychosom Med, 2002,
64(1):52 – 60 .
10. Dougados M., Soubrier M., Antunez A.: Prevalence of comorbidities in rheumatoid
arthritis and evaluation of their monitoring: results of an international, cross – sectional
study (COMORA). Ann Rheum Dis, 2014, 73(1):62 – 68.
11. El – Miedany Y.M.: Patient reported outcome measures in rheumatic diseases. 2016,
Springer International Publishing AG, Switzerland.
12. El – Miedany Y.M., el – Rasheed A.H.: Is anxiety a more common disorder than depression
in rheumatoid arthritis? Joint Bone Spine, 2002, 69(3):300 – 6.
13. Evers A.W., V erhoeven E.W., van Middendorp H., et al.: Does Stress affect the joints?
Daily stressors, stress vulnerability, immune and HPA axis activity, and short – term
33
disease and symptoms fluctuation in rheumatoid arthritis. Ann Rheum Dis, 2014,
73:1683 – 8.
14. Eusden J. , Matcham F., Hotopf M., et al.: The relationship between mental health,
disease severity, and genetic disorders in early rheumatoid arthritis. Psychosom Med,
2017. http://insights.ovid.com/ crossrefan=00006842 – 900000000 – 98839.
15. Ferreira , P. L., Gonçalves , Sonia P., Ferreira , Lara N., Pereira , L.N.: Assessing quality of
life of self – reported rheumatic patients. Rheumatology International ,
2016, 36( 9 ): 1265 – 1274 .
16. Fusama M . , Nakahara H . , Hamano Y . , et al. : Improvement of health status evaluated by
Arthritis Impact Measurement Scale 2 (AIMS – 2) and Short Form – 36 (SF – 36) in patients
with rheu matoid arthritis treated with tocilizumab. Mod Rheumatol, 2012.
17. Georgescu Lia: Elemente de reumatologie. Târgu Mure ș, Litografia UMF. Târgu Mureș,
2010.
18. Gabo ș Grecu I.: Depresia și bolile psihosomatice. Târgu Mure ș, University Press, 2009.
19. Gabo ș Grecu I., Grecu Gabo ș Marietta: Depresia. Metode de diagnostic și tratament.
Târgu Mure ș, Editura Farmamedia, 2007.
20. Gabriel S.: Epidemiology of the rheumatic diseases. In: Ruddy, S., Harris, E., Sledge, C.
editors. Kelley s Textbook of Rheumatology. Vol. 1, Philade lphia, W.B. Saunders
Company, 2001, p. 321 – 33.
21. Goldsmith E . S . , Taylor B . C . , Greer N . , et al. : Focused evidence review: psychometric
properties of patient – reported outcome measures for chronic musculoskeletal pain.
JGIM. 2018. https://doi.org/10.1007/ s11606 – 018 – 4327 – 8 .
22. Grecu Gh., Grecu Gabo ș I.: Depresia: aspect istorice, etiopatogenetice, clinice și
terapeutico – profilactice. Târgu Mure ș, Editura Ardealul, 2000.
23. Gur A., Sarac , A. J. , Burkan Y.K., Nas K., Cevik R.: Arthropathy, quality of life,
depression, and anxiety in Behcet’s disease: relationship between arthritis and these
factors. Clin Rheumatol, 2006 , 25: 524 – 531 .
24. Hochberg M., Silman A.J., Smolen J.S.: Rheumatology. Sixth edition, Philadelphia,
Mosby Elsevier, 2015.
25. Jackson, T., Wang, Y., Fan, H.: Self – efficacy and chronic pain outcomes: A meta – analytic
review. The Journal of Pain, 2014, 15 : 800 – 814.
26. Jakobsson, U., Hallberg, I. R.: Pain and quality of life among older people with
rheumatoid arthritis and/or osteoarthritis: A literature review. Journal of Clinical
Nursing, 2002, 11 : 430 – 443 .
34
27. Lin, Elizabeth H . .B. : Depression and Osteoarthritis . The American Journal of Medicine ,
2008, Suppl. 2, 121 (11) : S16 – S19 .
28. Lopez – Lopez , A., Montorio, I., Izal, M., Velasco, L. : The role of psychological variables
in explaining depression in older people with chronic pain. Aging and Mental Health,
2008, 12 : 735 – 745.
29. Kelley G. A., Kelley , Kristi S., Leigh F. : Callahan Brief communication: use of the
minimal important difference for a meta – analysis on exercise and anxiety in adults with
arthritis . Clinical Rheumatology , 2018, 37 (7): 1997 – 2000 .
30. Manek N.J., Lane N.E .: Osteoarthritis: current concepts in diagnosis and management.
Am Fam Physician, 2013, 61:1795 – 1804.
31. Matcham F . , Ali S . , Hotopf M . , Chalder T. : Psychological correlates of fatigue in
rheumatoid arthritis: a systematic review. Clin Psychol Rev. , 2015 , 39:16 – 29.
32. Matcham F., Rayner L., Steer S., Hotopf M.: The prevalence of depression in rheumatoid
arthritis: a systematic review and meta – analysis. Rheumatology, 2013, 52:2136 – 48.
33. Matcham Faith, Norton S. , Steer Sophia, Hotopf M .: Usefulness of the SF – 36 Health
Survey in screening for depressive and anxiety disorders in rheumatoid arthritis. BMC
Musculoskeletal Disorders, 2016 , 17:224 .
34. Müller – Ladner U., Lange U.: Rheumatic and musculoskeletal diseases. Zeitschrift für
Rheumatology, 2014, 73: 6 – 7.
35. National Institute of Clinical Excellent (NICE). Depression in adults with a chronic
physical health problem: Treatment and management. NICE Clinical Guidance 91.
London: National Institute for Health and Clinical Excellence; 2015 .
36. Popescu E. : Reumatologie. Bucure ști, Editura Național, 1997.
37. Nicassio P.M., Irani M.: Depression in rheumatoid arthritis. Rheumatologist, 2012.
http://www.therheumatologist.org/article/depression – in – rheumatoid – arthritis/4/ .
38. Pradhan P.: Resursele umane din sănătate în asigurarea îngrijirilor centrate pe pacient.
Management in Health, 2015, 19(3): 22 – 27.
39. Protocolul clinic național “Osteoartroza deformantă la adulți” (aprobat de Consiliul de
Experți al MS RM) din 2009, www.ms.gov.md. Protocoale clinice naționale.
40. Scopaz K. A., Piva S. R., Wisniewski S. , Fitzgerald G. K. : Relationships of fear, anxiety,
and depression with physical function in patients with knee osteoarthritis. Archives of
Physical Medicine and Rehabilitation, 2009, 90: 1866 – 1873 .
41. Ulanova E.A.: Quality of life in anxiety disorders in patients with rheumatoid arthritis.
Klin Med (Mosk), 2001, 79(1): 47 – 50.
35
42. Van’t Land H., Verdurmen J., Ten Have M., et al.: The association between arthritis and
psychiatric disorders; results from a longitudinal population – bas ed study. J Psychosom
Res, 2010, 68:187 – 93.
43. Whiters Melissa H.: Identification and treatment optimization of comorbid depression in
rheumatoid arthritis. Rheumatol Ther, 2017, 4:281 – 291.
44. Wright, L. J., Zautra, A. J., Going, S.: Adaptation to early knee osteoarthritis: The role of
risk, resilience, and disease severity on pain and physical functioning. Annals of
Behavioral Medicine, 2008, 36 : 70 – 80.
45. Xiaojun J., Todd J.: Pain beliefs and problems in functioning among people with
ar thritis: a meta – analytic review. J Behav Med , 2016 , 39:735 – 756 .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Bolile reumati smale sunt afec țiuni ale sistemului musculoscheletal ce se situează printre cele mai frecvente și dizabilitante patologii ale omului…. [609777] (ID: 609777)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.