Bolile Digestive

INTRODUCERE

Bolile digestive sunt boli cu largă răspândire în populație , ocupând un loc important în morbiditatea generală.

Ponderea mare pe care o au aceste boli în patologia generală, interacțiunile cu factorii de mediu și de alimentație , fac necesară cunoașterea lor încă din stadiile incipiente pentru tratarea și prevenirea complicațiilor lor.

Progresele științei din ultimele decenii au schimbat semnificativ modul de viată al generațiilor actuale, comparativ cu cel al generațiilor anterioare. Alimentația excesivă și dezechilibrată, consumul exagerat de alcool și cafea, fumatul necontrolat și sedentarismul măresc mult riscul îmbolnăvirilor și al mortalității.

Mulți dintre oameni și mai ales cei stresați de timp, depășesc măsura în tot ceea ce fac: mănâncă prea mult și în prea mare grabă, consumă alcooluri tari fară control, fumează în exces, iar la primele simptome de suferință apelează la medicamente de sinteză chimică, luate cu pumnul fară prea mult discernământ.

În cadrul bolilor digestive nivelul cel mai înalt îl au gastritele și duodenitele, enteritele și colitele neinfecțioase, litiaza biliară și colecistitele, boala ulceroasă și ciroza hepatică.

Apariția unor simptome caracteristice afecțiunilor digestive ar trebui să impună o atenție mai mare din partea bolnavilor cât și a medicilor.

Pierderea poftei de mâncare, scăderea rapidă în greutatea corporală, dureri abdominale, vomă, balonările, constipațiile sau diareea sunt semnale – discrete sau violente – ale unor dereglări maladive, cu posibile evoluții grave.

CAPITOLUL I

DESCRIEREA APARATULUI DIGESTIV

1.1. ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV

Sistemul digestiv reprezintă ansamblul morfologic și funcțional de organe ce realizează digestia și absorbția alimentelor ingerate, precum și evacuarea reziduurilor neasimilabile.

Sistemul digestiv este alcătuit din:

Tubul digestiv, care cuprinde o serie de organe tubulare de calibru diferit,

Glandele anexe, care sunt ancorate la diferite etaje ale tractului digestiv.

Tubul digestiv măsoară aproximativ 9 metrii lungime și cuprinde:

Cavitatea bucală (cu limba și dinții)

Faringele

Esofagul

Stomacul

Intestinul subțire (cu duoden, jejun și ileon)

Intestinul gros (cu cec, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid și rect)

Glandele anexe ale aparatului digestiv contribuie la digestie prin intermediul secrețiilor.

Acestea sunt:

Glandele salivare care sunt responsabile cu secreția salivei,

Ficatul care secretă bila, lichid depozitat apoi în vezica biliară,

Pancreasul responsabil cu elaborarea și secreția sucului pancreatic.

1.1.1. Cavitatea bucală

Cavitatea bucală reprezintă primul segment al tractului digestiv, prin intermediul căruia alimentele sunt preparate pentru digestie și ingerate.

Limba este un organ mobil, care pe lângă rolul în masticație și deglutiție mai are rol și în vorbirea articulată, în supt și ca organ de simț datorită prezenței la nivelui limbii a papilelor gustative.

Dinții sunt organe dure cu rol în digestia mecanică a alimentelor în gură. Există două dentiții, una temporară care are 20 de dinți și cea de-a doua, permanenta cu 32 de dinti.

1.1.2. Faringele

Faringele este un segment de legătură, care asigură continuitatea traiectului în organism a alimentelor, precum și a curenților de aer, calea digestivă intersectându-se la acest nivel cu cea respiratorie.

Are forma unui jgheab cu lungimea de 15 cm., dispus de la baza craniului până în dreptul vertebrei C8 fiind împarțit în 3 etaje anatomice:

-nasofaringele, etajul superior care comunică anterior cu fosele nazale;

-orofaringele, etajul mijlociu care comunică anterior cu cavitatea bucală;

-larinofaringele, etajul inferior care comunică superior cu orofaringele și inferior cu esofagul.

Faringele se impune prin funcția sa imunologică, acționând ca o barieră protectoare restricționând accesul agenților patogeni ajunși la acest nivel accidental.

1.1.3. Esofagul

Esofagul este segmentul tractului digestiv care asigură continuitatea transportului alimentelor de la nivelul faringelui, propulsându-le prin contracții ondulatorii în stomac.

Are o lungime de aproximativ 25 cm. și corespunde de la nivelul vertebrei C6 până la nivelul vertebrei T11 unde se deschide în stomac prin orificiul cardia.

1.1.4. Stomacul

Stomacul este segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv situat în etajul superior al cavității abdominale, sub diafragmă, între splină și ficat.

În stare de umplere are 25 cm.lungime și 12 cm.lățime, iar gol 18 cm.lungime și 7 cm.lățime, capacitatea lui fiind de 1300-1500 cm3.

Rolul fundamental al stomacului constă în stocarea masei alimentare în vederea desfășurării proceselor gastrice specifice prin care alimentele sunt descompuse fizic și chimic pentru a fi ulterior evacuate mai ușor către segmentul succesor al tractului digestiv.

1.1.5. Intestinul subțire

Intestinul subțire este cel mai lung segment al tubului digestiv (circa 6-6.5 metrii lungime și 2.5 cm lățime la adulți) și este împărțit în 3 segmente: duodenul, jejunul și ileonul.

Duodenul este porțiunea inițială a intestinului subțire. Are forma unei potcave în deschiderea căreia se află capul pancreasului și măsoară 25-30 cm.

În duoden continuă digestia și are loc transformarea chimului gastric în chil intestinal și absorbția.

Jejunul este partea mijlocie a intestinului subțire și face parte din intestinul liber, cu anse situate orizontal și cu lungimea de circa 2.5 metrii. Acesta produce enzime care contribuie la digestia începută în segmentele anterioare.

Ileonul este ultima parte a intestinului subțire liber și constituie grupul inferior de anse situate vertical, cu lungimea de aproximativ 4 metrii și cu rol principal în absorbția nutrimentelor.

Ileonul se termină la sfincterul ileo-cecal și face legătura cu intestinul gros.

1.1.6. Intestinul gros

Intestinul gros are o lungime de 1.5 metrii și o lațime de 6.5 cm. Este împărțit în trei secțiuni principale: cecum, colon și rect.

Prima porțiune a intestinului gros este cecumul, lung și gros de circa 7 cm. situat în fosa iliacă dreaptă. La partea inferioară prezintă apendicele, un tub cilindtic lung de 6-8 cm. având forma unui deget de mănușă, fără importață în digestie, dar important pentru funcția sa de organ limfoid.

Colonul – partea cea mai însemnată a intestinului gros este format din 4 porțiuni numite după orientarea în abdomen: colonul ascendent (urcă pe dreapta), colonul transvers (traversează orizontal abdomenul), colonul descendent (coboară pe stânga) și colonul sigmoid ( în forma literei S).

Rectul este segmentul terminal al tubului digestiv, lung de circa 15 cm. și prezintă două părți, una superioară, mai dilatată, ampula rectală și alta inferioară, canalul anal, la capătul extern al căruia se află orificiul anal (anusul).

În rect se acumulează materiile fecale (excrementele) care conțin 90% resturi alimentare. Eliminarea acestora se numește defecație și este un act reflex controlat voluntar.

1.1.7. Glandele anexe ale tubului digestiv

1.1.7.1. Glandele salivare

Glandele salivare secretă saliva care are rol în digestia bucală și există două categorii de glande salivare :

Glandele salivare mici, fară canal excretor :

– glandele palatine, pe mucoasa palatului ;

– glandele labiale, pe mucoasa buzelor ;

– glandele bucale, pe mucoasa obrajilor ;

– glandele linguale, pe mucoasa limbii.

Glandele salivare mari, situate în afara cavității bucale, acestea își varsă produsul de secreție în cavitatea bucală prin intermediul unor canale excretoare.

Acestea sunt :

a). Glanda parotidă, este cea mai voluminoasă glandă salivară, se găsește sub conductul auditiv extern și înapoia ramurii mandibulei (de unde și numele : para = lângă și otis = ureche) și cântărește 20-30g. Produsul de secreție se varsă în dreptul molarului II.

Glanda parotidă este o glandă tubuloacinoasă de tip seros care secretă un lichid clar ce nu conține mucus.

b). Glanda submandibulară, este intermediară ca mărime, cântarește 7-8 grame și se găsește sub planșeul bucal, pe fața internă a corpului mandibulei.

Are o lungime de 5 cm. și se deschide in caruncula sublinguală.

Glanda submandibulară este tubuloacinoasă seromucoasă.

c). Glanda sublinguală, este cea mai mica dintre glandele salivare (3-5g) și se află deasupra diafragmei bucale. Din punct de vedere structural, este o glandă tubuloacinoasă seromucoasă care produce o salivă opalescentă, mucoasă.

1.1.7.2. Ficatul

Ficatul, cel mai voluminos viscer, este considerat o glandă anexă a tubului digestiv datorită faptului că își elimină produsul de secreție în duoden participând astfel la procesul de digestie.

Are o consistență fermă și o culoare brună, cântărind 1.5 kg plus aproximativ 900g. în funcție de cantitatea sângelui pe care îl conține. Măsoară în sens transvers 28cm., 8cm. în sens vertical și 18cm. în sens artero-posterior.

Îndeplinind rolul unui veritabil laborator central, ficatul transformă și sintetizează numeroase substanțe care intervin în lanțurile metabolice. Ficatul depozitează unele substanțe (glicogen, lipide, unele vitamine și fier) și îndeplinește funcții de termoreglare și antitoxice.

1.1.7.3. Căile biliare – vezica biliară

Reprezintă sistemul de canale prin care bila ajunge de la nivelul celulelor hepatice în duoden. O parte se găsesc în interiorul ficatului și sunt denumite căi biliare intrahepatice, restul formând căile biliare extrahepatice care se găsesc sub ficat.

Vezica biliară sau colecistul este o anexă a căilor biliare, cu rol de rezervor în care se acumulează bila în perioadele intergastrice.

Are formă ovoidă și o lungime medie de 8-10cm. cu capacitatea de 40-60 cm.

Rolul colecistului este de a colecta secreția externă hepatică care contribuie la digestia alimentelor.

Bila favorizează peristaltismul intestinal (poate produce efecte laxative) și neutralizează aciditatea sucului gastric când ajunge în intestin.

1.1.7.3. Pancreasul

Pancreasul este organul localizat în partea stângă a cavității abdominale, sub stomac, în potcoava duodenală.

Este o glandă anexă a tubului digestiv, având o funcție exocrină (produce sucul pancreatic ce participă la digestie), cât și una endocrină (secretă doi hormoni antagoniști, insulina, care este hormon hipoglicemiant și glucagonul care este un hormon hiperglicemiant).

1.2. FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Tractul gastro-intestinal asigură raportul continuu de apă, electroliți și de substanțe nutritive necesare organismului.

În vederea realizării acestor funcții este necesară:

a). deplasarea alimentelor prin tractul digestiv;

b). secreția sucurilor digestive și digestia alimentelor;

c). absorbția produșilor de digestie, a apei și electroliților;

d). circulația sângelui prin segmentele tubului digestiv în vederea transportului substanțelor absorbite;

e). controlul acestor funcții prin intermediul sistemului nervos și endocrin.

1.2.1. Digestia bucală

Masticația este un act reflex, care se poate desfășura și sub control voluntar.

Prin masticație, alimentele introduse în cavitatea bucală sunt tăiate și transformate în fragmente mai mici, fiind omogenizate, îmbibate cu mucus și formând bolul alimentar.

Deglutiția cuprinde activiatatea ce asigură transportul bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac și este un act reflex.

Timpul bucal reprezintă momentul în care alimentele sunt gata pentru a fi înghițite și sunt împinse în mod voluntar în faringe. De acum încolo procesul deglutiției devine un act automat și nu mai poate fi oprit.

1.2.2. Digestia gastrică

În stomac, alimentele suferă consecința activității motorii și secretorii ale acestuia care produc transformarea bolului alimentar într-o pastă omogenă, numită chim gastric.

Contracțiile peristaltice determină propulsia alimentelor către pilor și are rolul de a amesteca alimentele cu sucurile gastrice.

Evacuarea conținutului gastric apare atunci când particulele chimului gastric sunt suficient de mici pentru a străbate sfincterul piloric. De fiecare dată când chimul este împins spre sfincterul piloric, 2-7 ml. chim trec în duoden.

1.2.3. Digestia la nivelul intestinului subțire

Mișcările de la nivelul intestinului subțire sunt: contracții de amestec și contracții propulsive.

Contracțiile de amestec fragmentează chimul de 8-12 ori pe minut determinaând amestecarea progresivă a particulelor alimentare solide cu secrețiile din intestinul subțire.

Mișcările de propulsie: chimul este propulsat de undele peristaltice care apar în intestinul subțire și se deplasează cu o viteză de 0.5-2 ml./ secundă spre direcția anală. Deplasarea chimului se face cu aproximativ 1cm/secundă, ceea ce înseamnă că timpul necesar chimului pentru a trece de la pilor până la valva ileocecală este de 3-5 ore.

1.2.4. Digestia la nivelui intestinului gros

Rolurile principale ale colonului sunt absorbția apei și a electroliților și depozitarea materilor fecale până la eliminarea lor. Datorită acestor roluri, mișcările de la nivelul colonului sunt lente și sunt de două tipuri: de amestec (haustrațiile) și propulsive (în masă).

Mișcările de amestec (haustrațiile): aceste contracții ating maximul de intensitate în aproximativ 30 de secunde și dispar în urmatoarele 60 de secunde. Ele se deplasează lent în direcție anală, în timpul lor de contracție determinând o propulsie minoră a conținutului colic. După câteva minute apar noi contracții haustrale în arii învecinate și în felul acesta conținutul colic este împins progresiv spre colonul sigmoid, iar tot materialul fecal este expus gradat la suprafața colonului, iar substanțele dizolvate și apa sunt absorbite progresiv. Astfel din cei 1500 ml. de chim, doar 80-200 ml. se pierd prin fecale.

Mișcările propulsive (în masă). În colonul transvers și sigmoid, mișcările în masă au îndeosebi rol propulsiv. Aceste mișcări apar de obicei de mai multe ori pe zi, cele mai numeroase fiind în prima oră de la micul dejun și durează aproximativ 15 minute.

Dacă defecația nu apare în acest timp, un nou set de mișcări în masă nu apare decât după o jumătate de oră sau chiar în ziua următoare.

Defecația reprezintă procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin. Unele mișcări în masă propulsează fecalele în rect inițiind dorința de defecație; ulterior producându-se contracția musculaturii netede a colonului distal și a rectului propulsând fecalele în canalul anal.

1.3. AFECȚINILE APARATULUI DIGESTIV

Afecțiunile aparatului digestiv sau bolile digestive ocupă un loc important în patologia omului.

Suferințele aparatului digestiv, care are ca rol principal de a asigura alimentația întregului organism, vor duce la o serie de tulburări digestive, dar și la tulburări ale căror organe se răsfrânge afecțiunea digestivă.

1.3.1. Afecțiuni ale cavității bucale și ale faringelui

1.3.1.1. Stomatitele

Stomatitele sunt procese inflamatorii ale mucoasei cavității bucale.

Cauze: pot fi cauzate de streptococi, viruși, ciuperci (Candida albicans), igiena defectuoasă a gurii, de alimentele fierbinți sau prea condimentate și de abuzul de tutun sau alcool.

Semne și simptome: Se manifestă prin durerea cavității bucale accentuată prin deglutiție și luarea de mâncare în gură și prin creșterea salivației. Mucoasa bucală poate prezenta vezicule, afte sau roșeață.

Tratament: Tratamentul local al unei stomatite constă în suprimarea cauzei (îngrijirea dinților) și în spălături și gargarisme cu infuzie de mușețel și badijonări cu substanțe antiseptice (glicerină boraxată 1%).

1.3.1.2. Faringitele

Faringitele sunt procese inflamatotii acute sau cronice a mucoasei faringiene.

Cauze: Flora microbiană locală poate fi intensificată de frig, umezeală și să determine o faringită.

Semne și simptome: Mucoasa faringiană devine roșie și tumefiată, iar bolnavul prezintă senzație de arsură în gât și de uscăciune. Mai prezintă dureri la înghițire, voce răgușită și semne mai mult sau mai puțin vizibile: febră, oboseală, indispoziție.

Tratament: Tratamentul se reduce la administrarea de ceaiuri calde, gargarisme cu antiseptice și uneori antibiotice. Pentru prevenire se recomandă evitarea factorilor favorizanți ca frigul, umezeală și praf.

1.3.2. Afecțiuni ale esofagului

1.3.2.1. Esofagitele

Esofagitele reprezintă inflamațiile mucoasei esofagiene și pot fi acute sau cronice.

Cauze: Cauzele care provoacă esofagita sunt: iritația acidă a esofagului din refluxul gastroesofagian; infecțiile cauzate de bacterii,virusuri, fungi; masticația insuficientă; abuzul de alcool sau tutun.

Semne și simptome: Deglutiție dificilă sau dureroasă, durere retrosternală, leziuni bucale, senzația de mâncare blocată în gât, greață și vărsături.

Tratament: Tratamentul profilactic include evitarea ingerării unor lichide fierbinți, abuz de alcool și tutun. Tratamentul simptomatic urmăreșre calmarea durerii prin administrarea de analgezice și antispastice.

1.3.2.2. Spasmul esofagian

Spasmul esofagian constă într-o contracție spastică și se poate produce în oricare din porțiunile esofagului, dar cel mai des este localizat la una din extremități.

Cauze: Spasmele pot apărea brusc, după o emoție , după ingerarea unui aliment oarecare sau a unui bol alimentar mai mare.

Semne și simptome: Simptomul dominant este disfagia (dificultatea în înghițirea alimentelor) care poate dura câteva minute. Mai pot apărea regurgitațiile și arsurile iar uneori senzația că un obiect este blocat în gât.

Tratament: Tratamentul constă în înlăturarea cauzei și administrarea de antispastice.

1.3.3. Afecțiuni ale stomacului

1.3.3.1. Gastritele

Gastrita este inflamația mucoasei gastrice însoțită de tulburări secretorii și motorii ale stomacului. După evoluția lor gastritele se împart în gastrite acute și gastrite cronice.

1.3.3.1.1. Gastritele acute

Cauze: Gastritele acute sunt determinate de cele mai multe ori de factori fizici (băuturi prea reci sau prea fierbinți), factori chimici (abuz de alcool sau tutun , folosirea în doze mari de medicamente care conțin salicilat sau iod), factori mecanici (supraîncărcarea stomacului cu mese copioase, condimentate), factori alergici (ingerarea de lapte, fragi, ouă de către persoane ale căror organism este sensibil la acestea) și factori toxico-infecțioși (prin ingerarea de alimente care conțin microbi sau toxine).

Semne și simptome: Primele semne apar după o perioadă ce nu depășește 8 ore de la ingerarea unuia dintre factorii patogeni. Boala începe cu grețuri, balonări, senzații de presiune în capul pieptului și vărsături. În același timp mai apar eructații cu miros neplăcut, cefalee, transpirații și uneori febră.

Tratament: Tratamentul începe cu repaus la pat și regim dietetic.

Tratamentul medicamentos include pansamente gastrice, antiacide și inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol, pantoprazol, esomeprazol).

1.3.3.1.2. Gastritele cronice

Cauze: Marea majoritate a cauzelor gastritelor cronice sunt produse de alimentația cu mese prea fierbinți sau prea reci luate în grabă și la ore neregulate, abuzurile de alcool sau tutun, de dantura neîngrijită și de masticația insuficientă. De asemenea și abuzul de medicamente precum aspirina, antinevralgicele sau unele purgative pot produce o gastrită cronică.

Semne și simptome: Boala începe clinic cu dureri în epigastru de obicei după mese mai condimentate, după acrituri, alcool sau alimente greu digerabile; grețuri, vărsături, eructații, arsuri, inapetență și uneori cu gust neplăcut în gură.

Tratament: Tratamentul curativ este de lungă durată și are la bază regimul dietetic. Tratamentul medicamentos se bazează pe pansamente gastrice (carbonat de calciu, caolin) la care se mai pot adăuga și antispasticele.

1.3.3.2. Ulcerul gastroduodenal

Ulcerul gastroduodenal este o afecțiune care se caractrizează printr-o ulcerație a mucoasei stomacului sau duodenului.

Cauze: Infecția cu Helicobacter pylori și consumul prelungit de AINS alterează bariera de protecție a mucoasei făcând-o sensibilă la acid. Un rol important în apariția bolii ulceroase îi revine unei alimentații neigienice și abuzurilor de condimente, alcool sau tutun.

Deși stersul nu este un factor care cauzează ulcerul, el agravează simptomele și întârzie vindecarea.

Semne și simptome: Simptomul cel mai des întâlnit este durerea cu localizare epigastrică, intensă, însoțită de o senzație de arsură și deseori iradiază în spate. Durerea poate dura de la minute până la ore și se agravează pe stomacul gol.

Tratament: Medicamentele folosite în tratamentul ulcerului gastroduodenal urmăresc să protejeze mucoasa gastrică, să stimuleze secreția de mucus și să exercite acțiuni antiacide. Pentru protecția mucoasei gastrice și pentru stimularea secreției de mucus se administrează săruri de bismut și hidroxidul de aluminiu coloidal. Se mai folosește medicația antiacidă (alcalinizantă) care trebuie să se administreze frecvent între mese, acțiunea fiind de scurtă durată (bicarbonat de sodiu, citrat de sodiu). Medicamentele antisecretoare folosesc anticolinergicele care realizează scăderea secreției gastrice și a peristaltismului.

1.3.4. Afecțiunile intestinului

1.3.4.1. Duodenita

Duodenita este inflamația duodenului, porțiunea inițială a intestinului subțire și poate fi acută sau cronică.

Cauze: Cea mai comună cauză a duodenitei este infecția cu Helicobacter pylori. Bolile severe și consumul prelungit de antiinflamatoare nesteroidiene, alcoolul sau fumatul favorizează dezvoltarea duodenitei.

Semne și simptome: Se manifestă prin dureri în epigastru, cu senzație de arsură care apar de obicei după mese. Semnele proprii duodenitei sunt greața, inapetența, senzația de vărsătură, cefaleea, iritabilitatea și uneori scăderea în greutate.

Tratament: Tratamentul constă în administrarea de antiacide cum sunt antagoniști ai receptorilor de histamină (cimetidină, ranitidină, famotidină) sau inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol, pantoprazol, esomeprazol), cât și în cele care protejează mucoasa duodenală.

1.3.4.2. Enteritele

Enterita este o inflamație fie parțială (jejunită, ileită), fie în totalitate a intestinului subțire. Poate fi acută sau cronică.

Cauze: Enteritele pot să aibă cel mai frecvent cauză infecțioasă provocată de anumite specii de Salmonella și Escherichia.

Admistratrea de lungă durată a antibioticelor, anumite purgative și intoxicații accidentale sau profesionale pot să însoțească manifestările unei enterite.

Semne și simptome: Boala debutează brusc și începe de regulă însoțită de frisoane , febră, dureri abdominale, grețuri, vărsături și 5-10 până la 20 de scaune diareice pe zi. Din cauza pierderilor mari de lichide, boala se poate agrava, bolnavii prezentând hipotensiune, transpirație, puls accelerat, sete, piele uscată și amețeli.

Tratament: Tratamentul este igienico-dietetic și medicamentos. Se recomandă mese la ore regulate, masticație bună, îngrijirea dinților. Dieta va elimina alimentele iritante (condimente, acrituri, sosuri, conserve, mezeluri, brânzeturi fermentate). Medicamentele folosite sunt antispasticele, pansamentele intestinale și după caz sulfamide și antibiotice.

1.3.4.3. Colitele

Colitele sunt afecțiuni provocate de inflamația intestinului gros.

Cauze: Principala cauză a inflamației colonului sunt toxiinfecțiile alimentare. Acestea apar în urma consumului de alimente contaminate cu Salmonella, E.coli sau Campylobacter. Colitele infecțioase apar ca consecință a administrării unor antibiotice ce distrug flora microbiană benefică.

Semne și simptome: Bolnavii se plâng de tuburări de evacuare a scaunului cu perioade de constipație urmate de perioade de diaree. Ca stări generale întâlnim astenie, stare de indispoziție, cefalee, flatulență, colici și meteorism abdominal.

Tratament: Tratamentul este individualizat, astfel în constipație se vor folosi laxative neiritante (ulei de parafină și semințe de in) , în diaree se vor folosi medicamente antidiareice (sulfamide, antibiotice) și colicile intestinale se vor calma cu comprese cu apă călduță și la nevoie cu antispastice.

1.3.4.4. Colon iritabil

Colonul iritabil este o afecțiune care constă în tulburări secretorii și motorii ale intestinului gros.

Cauze: Cauzele colonului iritabil nu sunt cunoscute, dar în general factorii care declanșează dureri și disconfort sunt: unele alimente (consumul din carne, brânză, ouă, ciocolată; unele fructe și legume); consumul de alcool în cantități mari, cafeaua – antrenează episoade de diaree; băuturile carbogazoase și stresul.

Semne și simptome: Este caracterizat prin dureri abdominale și modificări ale trazitului intestinal (constipație, diaree, constipație alternând cu diaree), însoțite de balonări și flatulență, senzație de evacuare incompletă și prezența de mucus în scaune.

Tratament: Tratamentul indică un regim lipsit de condimente, cafea, alcool, crudități. Medicul poate recomanda bolnavului sedative, tranchilizante și antispastice.

1.3.4.5. Constipația

Constipația reprezintă o afecțiune digestivă care constă dintr-o evacuare întârziată (la mai mult de 2 zile) a conținutului intestinului gros însoțită de cantitate redusă și consistență crescută a materilor fecale.

Cauze: Dintre cauzele constipației habituale care duc la tulburările funcției de motilitate a intestinului fac parte:

– regimuri alimentare carnate sau cele lipsite de crudități (fructe, zarzavaturi);

– regimuri lipsite de lichide, pâine pot favoriza constipația;

– sedentarismul sau persoanele care nu fac exerciții de gimnastică sau nici un fel de muncă fizică;

– abținerile voite, din pudoare sau repulsie față de un closet prost îngrijit duc la constipație.

Semne și simptome: Bolnavii se pot plânge de durere abdominală, inapetență, grețuri, vărsături, eructații, celafee, meteorism, flatulență, insomnie și stări de oboseală.

Tratament: Tratamentul constă într-o dietă echilibrată care să conțină fructe proaspete, legume, cereale nedecorticate, pâine neagră, semințe de plante, nuci, fructe uscate. Se recomandă să se consume cel puțin 6 căni de lichide pe zi, să se stabilească un program fix de masă și să se facă exerciții fizice în fiecare zi.

1.3.4.6. Diareea

Diareea constă în eliminarea de scaune frecvente, neformate din cauza accelerării tranzitului intestinal și a tulburărilor de digestie și de absorbție.

Cauze: Diareea apare de obicei datorită excesului de apă din fecale putând fi infecțioasă, indusă de medicamente sau legată de alimentație.

Semne și simptome: Pe lângă scaune cu consistență scăzută și volum mare mai apar și dureri abdominale, incontinență fecală, greață, vărsături și balonare.

Tratament: Cel mai important aspect al tratamentului reprezintă rehidratarea corespunzătoare a organismului. Apoi se administrează substanțe coloidale hidrofile pentru creșterea în consistență a scaunelor, hidroxizi de aluminiu care au proprietăți constipante, medicamente antidiareice iar pentru calmarea durerilor abdominale se administrează anticolinergice.

1.3.5. Afecțiunile ficatului

1.3.5.1. Hepatita

Hepatita este inflamația ficatului care poate fi produsă de o multitudine de viruși.

1.3.5.1.1. Hepatita A

Hepatita A este o infecție a ficatului cauzată de un virus de tip ARN care este transmis prin ingerarea alimentelor și a apei contaminate. Afectează persoanele care locuiesc în grupuri și nu respectă regulile igienice, de aceea afecțiunea mai este cunoscută și sub denumirea de "boala mâinilor murdare".

Semne și simptome: Simptomele care pot apărea sunt: febra, crampe musculare, cefalee, greață, anorexie, scădere ponderală și poate apărea icterul tegumentelor însoțit de urina închisă la culoare.

Tratament: Nu există tratament specific. Cea mai bună metodă de apărare împotriva hepatitei A este vaccinarea. Ca tratament adjuvant se recomandă repaus la pat, menținerea unei diete echilibrate și respectarea cu strictețe a regulilor de igienă.

1.3.5.1.2. Hepatita B

Hepatita B este o infecție gravă a ficatului cauzată de virusul hepatic B.

Cauze: Se cunosc 4 mecanisme de transmitere a infecției: perinatal (vertical), orizontal, sexual și parental.

Infecția perinatală apare de la mama purtătoare la nou-născut în timpul nașterii sau la scurt timp după naștere.

Transmiterea orizontală are loc între copii, adolescenți și tineri în general prin salivă contaminată sau sânge care pătrunde în organism prin plăgi discrete sau zgârieturi. Părinții, bunicii sau frații mai mari infectați sunt sursă pentru transmiterea orizontală.

Transmiterea sexuală apare atât prin hetero cât și prin homosexualitate.

Transimiterea parentală se face prin sânge sau produse cu sânge contaminat care pătrund în organism prin ace de seringă, transfuzii sau droguri administrate intravenos.

Semne și simptome: O treime din persoanele infectate nu prezintă simptome, la aceștia infecția considerându-se "tăcută".

O altă treime a persoanelor infectate cu virusul hepatic B prezintă simptome asemănătoare cu cele generate de o gripă: slăbiciune fizică, dureri, cefalee, febră, lipsa poftei de mâncare, diaree, icter, greață și vărsături.

Tratament: În cazul pacienților cu hepatită acută B se recomandă repaus la pat și administratrea de medicamente antiemetice. Se interzice consumul băuturilor alcoolice sau administrarea de paracetamol deoarece pot afecta în sens negativ ficatul.

Majoritatea persoanelor infectate cu hepatita B se vor vindeca în câteva luni, dezvoltând imunitate care va dura toată viața.

1.3.5.1.3. Hepatita C

Hepatita C este o afecțiune a ficatului cauzată de un virus de tip ARN ce este transmis prin sânge în timpul transfuziilor, prin utilizarea drogurilor injectate și uneori prin contact sexual neprotejat.

Semne și simptome: Hepatita C poate fi acută sau cronică după o evoluție de 6 luni. Descoperită accidental în cazul donărilor de sânge sau la un examen medical de rutină, aceasta poate prezenta următoarele simptome: tendință de oboseală, anorexie, greață și vărsături, icter tegumentar și scleral, febră moderată, urină închisă la culoare și mialgii.

Tratament: Nu există tratament și nici vaccin împotriva virusului hepatic C.

Din cauză că acest virus este răspândit prin sânge, singura metodă de a preveni îmbolnăvirea este aplicarea unor măsuri riguroase de igienă personală și de sănătate.

1.3.5.2. Ciroza hepatică

Ciroza hepatică este o afecțiune ireversibilă a ficatului care se caracterizează printr-o evoluție progresivă cu distrugerea celulelor hepatice, pierderea elasticității țesuturilor, dezvoltarea unui țesut cicatricial fibros și apariția semnelor de insuficiență hepatică.

Cauze: Principalele cauze ale cirozei hepatice sunt: abuzul de alcool responsabil între 50-75% din cazuri, hepatita cronică C între 15-25% din cazuri și hepatita cronică B în 5% din cazuri.

Semne și simptome: Descoprerită întâmplător are adeseori evoluție lentă și începe cu astenie și creștere ușoară a temperaturii, impresie de sățietate, roșeață puternică a palmelor și tălpilor, balonări și pierderi în greutate.

Tratament: Tratamentul bolii trebuie să înceapă cu repus fizic, iar regimul alimentar trebuie să fie echilibrat. Se vor evita complet din alimentație băuturile alcoolice, grăsimile, condimentele și conservele.

Nici un tratament medicamentos nu va vindeca această afecțiune deja instalată, dar unele medicamente pot preveni sau amâna deteriorarea hepatică ulterioară.

Pentru retenția de lichide se pot prescrie diuretice (spironolactonă sau furosemid), iar pentru hipertensiunea portală ( vena portă conduce până la ficat sângele venos ce provine din tubul digestiv subdiafragmatic (stomac, intestin subțire, colon)) sunt administrate antihipertensive (betablocanți: Concor, Egilok, Metoprolol, Betaloc, Nebilet).

1.3.6. Afecțiunile căilor biliare

1.3.6.1. Angiocolitele

Angiocolitele sunt afecțiuni inflamatorii a mucoasei căilor biliare intra- și extrahepatice.

Cauze: Îmbolnăvirea căilor biliare poate fi provocată de diferite cauze: litiază biliară; diskinezii biliare; inflamații hepatice, colecistice, duodenale, intestinale sau pancreatice; intervenție chirurgicală pe căile biliare.

Semne și simptome: Tabloul clinic al bolii este dominat de febră, durere și icter. Începe cu colică biliară, fiind violentă și iradiind spre spate și umărul drept. Icterul apare după 24-48 de ore, iar urina devine hipercromă (galben închis-maro). Aceste simptome se însoțesc de anorexie , greață, vărsături, diaree și limbă saburală (aspect al limbii caracterizat prin acoperirea mucoasei linguale cu un depozit alb-gălbui).

Tratament: Tratamentul medical se realizează prin măsuri igieno-dietetice, antibiotice și drenaj al căilor biliare. În formele acute se indică repaus la pat cu aplicarea de pungă cu gheață pe regiunea hepatică. Împotriva durerilor se vor administra antispastice de preferat pe cale parenterală.

1.3.6.2. Colecistita acută

Este o inflamație cu caracter acut a peretelui vezicular, de diferite grade: congestie (aflux excesiv de sânge în vasele organului), supurație (formare și eliminare de puroi) și gangrenă (necrozarea însoțită de putrefacție a organului).

Cauze: De obicei colecistita acută apare din cauza prezenței în colecist a unor conglomerate de colesterol, săruri biliare, calciu numite calculi veziculari sau "pietre la fiere".

Semne și simptome: Colecistita acută debutează frecvent prin dureri în hipocondru drept sau în epigastru care iradiază în umărul drept. Durerea este însoțită de febră ridicată, deseori cu frisoane. Bolnavul este palid, tras la față, prezintă transpirații și icter moderat. Se asociază cu anorexie, grețuri și deseori vărsături și constipație.

Tratament: Tratamentul este chirurgical în toate cazurile care apar pe fondul unei litiaze biliare și în cele care nu cedează în 24 de ore de la administrarea de medicamente. Repausul la pat este obligatoriu (cu pungă de gheață).

Infecția este combătută în primele momente prin administrarea de antibiotice în doze mari.

1.3.6.3. Diskinezia biliară

Diskineziile biliare sunt tulburări funcționale ale motricității veziculei și căilor biliare. Aceste tulburări motorii pot fi însoțite și de inflamații.

Factori de risc: Factorii de risc asociați diskineziei biliare sunt:

– tuburări sistemice (diabet zaharat, obezitate),

– dezechilibre hormonale,

– absența coordonării vezică biliară-duct cistic.

Semne și simptome: Când mecanismele de producție și transport al bilei sunt afectate apar tulburările sistemului digestiv care se manifestă prin durere în zona subcostală dreaptă sau în epigastru; cefalaee temporală dreaptă; balonări; indigestie după o masă bogată în grasimi; gust amar după masă.

Tratament: Tratamentul constă dintr-un regim alimentar care să conțină alimente cu acțiune colecistokinetică (gălbenuș de ou, unt, smântână). Ca medicamente se prescriu antispasticele (Scobutil) și sedativele.

1.3.6.4. Litiaza biliară

Litiaza biliară (colecistita calculoasă) este o afecțiune a vezicii biliare provocată de dezvoltarea unor calculi biliari în veziculă sau în căile biliare extra- sau intrahepatice.

Cauze: Cauzele care duc la formarea litiazei biliare nu sunt complet cunoscute, dar sunt identificați diverși factori de risc: obezitatea, sarcinile multiple, cei care suferă de constipație sau duc o viață pre sedentară.

Semne și simptome: Litiaza biliară nu se manifestă clinic în majoritatea cazurilor. Totuși dacă calculii blochează temporar canalul cistic apare o durere intensă (colica biliară) care durează în general între 30 de minute și 4 ore și este însoțită de grețuri, vărsături și rar de febră și frisoane. Bolnavul este agitat și caută o poziție care sâ îi calmeze durerea, transpiră iar extremitățile se pot răci.

Tratament: Tratamentul litiazei biliare în afara colicilor este medical și chirurgical. Repausul va fi indicat în stările febrile unde se vor aplica comprese cu gheață. Dieta va urmări reducerea grăsimilor și consumul de băuturi prea reci, iar mesele principale vor fi încheiate cu câte o infuzie caldă de mușețel, sunătoare sau tei.

Tratamentul medicamentos constă în antispastice ușoare. Colereticele și colagogele sunt administrate în perioade de liniște (Colebil, Fiobilin, Anghirol, prafuri Bourget). Antibiotice nu se prescriu decât dacă apar semne de infecție.

1.3.7. Afecțiunile pancreasului

1.3.7.1. Pancreatita acută

Este o inflamație acută a pancreasului întâlnită cel mai adesea la bărbații peste 40 de ani. Pancreasul este glanda responsabilă de producerea de insulină, secreția și sinteza de enzime digestive necesare metabolizării grăsimilor, proteinelor și carbohidraților.

Cauze: Deși are numeroase etiologii, bolile biliare, pancreatita alcoolică (dezvoltată la pacienții care au consumat etanol timp de 5-15 ani) și trauma abdominală (cauzată de lezarea cu arme de foc sau albe) sunt cele mai frecvente cauze.

Semne și simptome: La examenul fizic se observă fața crispată, care exprimă suferința. Starea generală este alterată de puls rapid și tensiune arterială scăzută.Temperatura rămâne în cele mai multe cazuri normală sau ușor ridicată.

Durerea apare fix în epigastru și iradiază în partea stângă. Odată cu aceasta, bolnavii se plâng de vărsături, balonări, constipație. Ca să își atenueze durerea bolnavul ia cel mai frecvent poziția aplecat înainte (ghemuit) și își apasă cu pumnii zona de abdomen dureroasă.

Tratament: Tratamentul trebuie să înceapă cu repaus la pat și regim format din lipide, cu proteine dar cu limitarea glucidelor și grăsimilor.

Medicul recomandă administrarea parenterală cu atropină sau papaverină. Pe lângă tratamentul susținut cu fermenți pancreatici (Triferment) se mai poate administra și un tratament cu antibiotice.

1.3.7.2. Pancreatita cronică

Pancreatita cronică este o inflamație cronică a pancreasului care determină fibroză și distrugerea celor două părți componente: pancreasul exocrin (reponsabil de secreția enzimatică intestinală) și pancreasul endocrin (cu rol în secreția de insulină).

Cauze: Cauzele pancreatitelor cronice sunt variate, dar cele mai frecvente cauze sunt: diferite boli ale organelor abdominale din vecinătate, traumatisme abdominale, infecții bacteriene, anumiți factori alimentari, alcoolismul, fumatul sau obstrucția canalului pancreatic.

Semne și simptome: Durerea este cel mai frecvent simptom și apare în epigastru și poate iradia dorsal, iar pentru a fi ameliorată bolnavul se apleacă înainte. Tulburările de digestie duc bolnavii la denutriții severe, cu scăderi ponderale de până la 25 de kilograme. Alte manifestări sunt balonările, pușeurile explozive de diaree și regurgitățiile de lichide sau alimente.

Tratament: După caz se vor administra acidifiante (care stimulează și secreția pancreatică), colagoge ușoare (Colebil, Fiobilin) și fermnți pancreatici (Triferment). În caz de dureri și spasme se prescriu antispastice și sedative centrale. În cazurile cu stări febrile se administrează antibiotice.

CAPITOLUL II

MEDICAȚIA APARATULUI DIGESTIV

Medicamentul este un preparat utilizat pentru a preveni, a diagnostica, a trata o boală sau pentru a ameliora, a corecta și modifica funcțiile organice.

Medicamentul este o substanță simplă sau o asociere de substanțe capabil să producă un efect terapeutic, fiind prezentat într-o anumită formă care să faciliteze administrarea de către bolnav urmând un anumit mod de utilizare.

Un medicament conține unul sau mai multe principii active, în general denumirea fiind dată de principiul activ esențial.

Rolul medicamentului este de a reabilita funcția alterată a unui organ. De cele mai multe ori nu se poate aplica medicamentul la nivelul organului bolnav, de aceea există mai multe căi de administrare a medicamentelor :

a) Administrarea pe cale orală (per os), presupune ingestia medicamentelor, locul de absorbție fiind mucoasa intestinului subțire. Formele farmaceutice administrate pe cale orală sunt comprimate, drajeuri, capsule, pilule, siropuri, pulberi orale.

b) Administrarea pe cale parenterală , presupune administrarea unui medicament prin injectare cu ajutorul unui ac atașat unei seringi care conține medicamentul de consistență solidă. Administarea pe cale parenterală se realizează pe mai multe căi: intravenos, intramuscular sau subcutanat. De obicei formele farmaceutice administrate pe cale perenterală sunt sub formă de soluții, suspensii, emulsii.

c) Administrarea pe piele și mucoase , presupune administrarea medicamentului pe piele având acțiune locală când medicamentul pătrunde până în derm sau acțiune sistemică când medicamentul traversează pielea și prelucrarea substanței medicamentoase este preluată de circulația microdermică. Formele farmaceutice destinate administrării pe piele și mucoase sunt de formă lichidă (soluții), semisolidă (unguente, geluri, spume) și solidă (pudre).

2.1. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

2.1.1. Medicația ulcerului gastric și duodenal

Antiulceroasele sunt medicamente care acționează împotriva dezechilibrului dintre factorii agresivi asupra mucoasei gastroduodenale (reflux biliar, infecția cu Helicobacter pylori) și factorii care asigură apărarea mucoasei gastroduodenale (bariera de mucus, capacitatea de reînnoire a celulelor mucoasei și de cicatrizare a leziunilor acesteia). Aceste medicamente grăbesc vindecarea leziunii ulceroase, reduc incidența complicațiilor și frecvența reapariției episoadelor active.

2.1.1.1. Medicamente antisecretorii

Medicamentele antisecretorii sunt acele medicamente care inhibă secreția gastrică activă prin creșterea rezistenței mucoasei gastrice și favorizarea cicatrizării sau prin acțiune antibacteriană față de Helicobacter pylori.

Clasificare:

A). Antihistaminice H: a) Cimetidina

b) Ranitidina

c) Famotidina

B). Inhibitori ai pompei de protoni: a) Omeprazol

b) Pantoprazol

c) Esomeprazol

d) Lansoprazol

A). Antihistaminice H- blochează electiv receptorii histaminici Hdin mucoasa gastrică împlicați în secreția de acid clorhidric.

a) Cimetidina:

Formă prezentare: capsule 200mg.

Indicații: Cimetidina este indicată în tratamentul afecțiunilor care necesită o reducere a secrețiilor acidului gastric, ulcerații ale mucoasei gastroduodenale, ulcer duodenal, stomac iritabil prin hiperaciditate, sindromul Zollinger-Ellison.

Administrare: Doza obișnuită pentru tratamentul ulcerului gastric și duodenal la adulți este de 0,8-1g/zi. La copii doza este de 13-30mg/kg/în 24 ore administrate în patru prize pe cale orală sau parenterală.

Contraindicații: Administrarea la copii sun 16 ani, în perioadele de lactație , în ciroză, în insuficiență hepatică și renală.

Reacții adverse: În cursul tratamentului s-au observat tulburări ușoare ca diaree, crampe abdominale, dureri musculare, cefalee, aritmii, erupții cutanate.

Interacțiuni medicamentoase: Scad absorbția cimetidinei: antiacide cu magneziu și aluminiu, metoclopramid. Cresc toxicitatea: benzodiazepine, beta-blocanți, lidocaina, metronidazol. Efectul antiulceros al cimetidinei este scăzut de alcool, tutun, antiinflamatoare nesteroidiene.

Produse: CIMETIDINĂ ARENA 200mg.

b) Ranitidina:

Formă prezentare: comprimate 75mg, 150mg, 300mg; capsule 150mg; soluție injectabilă 25mg/ml.

Indicații: Ranitidina este indicată în tratamentul afecțiunilor gastrointestinale în care este necesară reducerea acidității gastrice: forme benigne de ulcer gastric sau duodenal; esofagită de reflux; menținerea remisiunii ulcerului gastric; profilaxia senzației de arsură și disconfort gastric datorat unor alimente.

Administrare: Doza recomandată pentru adulți în ulcerul duodenal este de 150mg de 2 ori/zi sau 300mg seara la culcare. În hipersecreția acidă doza la aduți este de 150mg de 2ori/zi, iar la copii 5-10mg/kg/zi de 2ori/zi. Pentru pirozis 75mg cu un pahar cu apă.

Contraindicații: Hipersensibilitate la ranitidină, administratea în tulburări gastrointestinale minore și la copii sub 10 ani.

Reacții adverse: În general este bine tolerată. Rar s-au semnalat: cefalee, somnolență, greață, constipație sau diaree, uscarea gurii, tulburări de vedere, urticarie și febră.

Interacțiuni medicamentoase: Absorbție crescută, toxicitate cu: anticoagulante. Scad absorbția ranitidinei: antiacide, diazepam, metoclopramid.

Produse: ARNETIN sol.inj.25mg/ml; RANITIDIN ARENA caps.75mg, compr.150mg; RANITIDINA LPH compr.film.75, 150,300mg; ZANTAC compr.film.75,150mg și sol.inj.fiole 50mg/2ml.

c) Famotidina:

Formă prezentare: comprimate 10, 20, 40mg, liofilizat+solvent pentru soluție injectabilă 20mg.

Indicații: Famotidina este indicată în ulcerul gastric și duodenal, reflux gastroduodenal, stări de hipersecreție ca sindromul Zollinger-Ellison.

Administrare: Ulcer duodenal, terapie acută, la adulți doza este de 40mg o dată/zi seara la culcare sau 20mg de 2 ori/zi. Ulcer duodenal, terapie de întreținere, la adulți doza este de 20mg o dată pe zi la culcare. Afecțiuni hipersecretante la adulți, doza este de 20mg la fiecare 6 ore.

Contraindicații: Hipersensibilitate la substanța activă, sarcină, alăptare, la copii.

Reacții adverse: În cazuri rare pot apărea: cefalee, oboseală, reacții alergice, aritmii, constipație sau diaree, anorexie, crampe abdominale, mialgii, vomă sau grreață.

Interacțiuni medicamentoase: Scade absorbția ketoconazolului. Scade absorbția famotidinei: antiacidele.

Produse: FAMODIN 20,40mg; FAMOTIDINA ZENTIVA 20 și 40mg; QUAMATEL 20 și 40mg.

B) Inhibitori ai pompei de protoni – aceste medicamente blochează sistemul hidrogen/potasiu adenozin trifosfat (pompa de protoni) din celulele parietale gastrice, inhibând secreția gastrică.

a) Omeprazol:

Formă prezentare: comprimate și capsule gastrorezistente de 10, 20, 40mg; capsule enterosolubile 20mg; liofilizat pentru soluție perfuzabilă 40mg.

Indicații: Tratamentul de scurtă durată al ulcerului duodenal activ, ulcerului gastric benign activ, esofagitei erozive, pirozis și alte simptome asociate bolii de reflux gastroesofagian.

Administrare: La adulți în ulcerul duodenal activ și în esofagita erozivă doza este

de 20mg/zi timp de 4-8 săptămâni. Boala de reflux gastroesofagian doza este de 20mg/zi timp de 4 săptămâni. Ulcer gastric la adulți doza este de 40mg o dată pe zi timp de 4-8 săptămâni.

Contraindicații: Hipersensibilitate la omeprazol, sarcină și în perioada de alăptare, copii sub 6 ani.

Reacții adverse: Omeprazolul este bine tolerat. Rareori apar: grețuri, cefalee,

diaree, constipație, flatulență sau înroșire a pielii, aceste reacții find minime și nu

necesită întreruperea tratamentului.

Interacțiuni medicamentoase: Cresc nivelele serice ale diazepamului, ciclosporinei, digoxinului. Întârzie absorbția ampicilinei, sărurilor de fier, ketoconazolului.

Produse: LOSEC pulb.liof.sol.perf. 40mg; LOSEC MUPS compr.film.gastrorez. 10 și 20mg; OMEDAR 20mg; OMEPRAZOL caps.gastrorez. 20mg; OMERAN caps.gastrorez. 20,40mg; OMEZ caps.gastrorez.20mg; ULTOP caps.gastrorez. 20mg.

b) Pantoprazol:

Formă prezentare: comprimate gastrorezistente 20mg, 40mg; liofilizat pentru soluție injectabilă 40mg.

Indicații: Tratament pe termen scurt, până la 8 săptămâni al esofagitei erozive asociată bolii de reflux gastroesofagian. Boli hipersecretante, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison.

Administrare: Esofagită erozivă: adulți 40mg o dată/zi timp de 8 săptămâni.

Boli hipersecretante: inițial 40mg de 2 ori/zi.

Contraindicații: Hipersensibilitate la substanța activă.

Reacții adverse: Meteorism, constipație, fotosensibilizare, cefalee, amețeli, somnolență sau insomnie.

Interacțiuni medicamentoase: Cresc nivelele serice de pantoprazol: diazepam, fenitoină, claritromicină. Risc crescut de hemoragii: warfarina.

Produse: AZATOL 20-40mg; CONTROLOC 20-40mg; PANTOPRAZOL 20,40mg; NOLPAZA 20,40mg; PACID 20mg; REDACIB.

c) Esomeprazol:

Fromă prezentare: comprimate filmate gastrorezistente 20mg, 40mg; liofilizat pentru soluție perfuzabilă/injectabilă 40mg.

Indicații: Vindecarea eroziunilor și tratamentul simptomelor în esofagita de reflux. Vindecarea ulcerului duodenal asociat cu helicobacter pylori. Profilaxia recăderilor ulcerului peptic la pacienții cu boală ulceroasă.

Administrare: Vindecarea esofagitei de reflux: adulți 20mg sau 40mg o dată/zi timp de 4-8 săptămâni. Vindecarea ulcerului asociat cu helicobacter pylori: 20mg esomeprazol de 2ori/zi, în asociere cu 1g amoxicilină de 2 ori/zi și 500mg claritromicină de 2 ori/zi timp de 7 zile.

Contraindicații: Hipersensibilitate la esomeprazol, sarcină, alăptare și la copii.

Interactiuni medicamentoase: Crește efectul și toxicitatea diazepamului, digoxinului și penicilinei. Scad efectul fierul, ketoconazol.

Produse: EMANERA 20mg; ESOMEPRAZOL 20mg, 40mg; NEXIUM 10-20-40mg.

d) Lansoprazol:

Formă prezentare: comprimate gastrorezistente 15mg, 30mg.

Indicații: Eradicarea infecției cu Helicobacter pylori în caz de ulcer gastric și duodenal; ulcer gastric duodenal activ; esofagită de reflux; sindrom Zollinger-Ellison.

Administrare: Tratamentul ulcerului duodenal: adulți 15mg o dată/zi înainte de micul dejun timp de 4 săptămâni. Infecția cu Helicobacter pylori: lansoprazol 30mg de 2 ori/zi asociat cu 500mg de 2 ori/zi claritromicină și 1g de amoxicilină de 2 ori/zi timp de 10-14 zile.

Contraindicații: Hipersensibilitate la substanța activă și perioada de lactație.

Reacții adverse: Reactiile adverse sunt rare și includ: diaree, greață sau constipație, oboseală, cefalee.

Interacțiuni medicamentoase: Întârzie absorbția lansoprazolului: sucralfat. Scade absorbția ketoconazolului, ampicilinei, fierului, digoxinului.

Produse: LANSOPRAZOL 15,30mg; LANZAP 30mg; LANZUL 30mg; 15-30mg.

2.1.1.2. Protectoare ale mucoasei gastrice

Aceste medicamente protejează mucoasa gastrică și duodenală de agresiuni chimice și mecanice prin formarea unei pelicule protectoare sau prin stimularea secreției de mucus protector.

a) Sucralfat:

Formă prezentare: comprimate 1g.

Indicații: Tratamentul de scurtă durată și tratamentul de întreținere a ulcerului duodenal.

Administrare: Ulcer duodenal activ: 1g de 4 ori/zi cu o oră înaintea mesei și la culcare. Doza de întreținere 1g de 2 ori/zi.

Contraindicații: Hipersensibiliatate, sarcină, lactație, copii, insuficiență renală.

Reacții adverse: Amețeli, constipație, durere abdominală.

Interacțiuni medicamentoase: Scade acțiunea: tetraciclinei, vitaminelor liposolubile, cimetidinei, ranitidinei. Scade acțiunea sucralfatului: antiacidele.

Produse: GASTROFAIT 1g; SUCRALAN compr.; VENTER 1g.

b) Săruri de bismut:

Formă prezentare: comprimate filmate 120mg.

Indicații: Tratamentul ulcerului gastric și duodenal. Gastrite însoțite de simptome

ca dispepsia, când este urmărită eradicarea Helicobacter pylori.

Administrare: 2compr./zi pe stomacul gol cu 30 minute înainte de micul dejun și cu jumătate de oră înainte de culcare. Tratamentul se continuă 1-2 luni.

Reacții adverse: Greață, senzație de vomă, scaune de culoare neagră, colorarea

limbii.

Interacțiuni medicamentoase: Nu este recomandată utilizarea concomitentă a altor

medicamente conținând bismut.

Produse: DE-NOL compr.film. 120mg.

c) Acid alginic:

Acidul alginic, obținut din alge, este un protector al mucoasei gastrice și adsorbant.

În prezența acidului clorhidric formează un gel vâscos care se ridică la suprafața

conținutului gastric, acționând ca o barieră mecanică și reducând refluxul

gastroesofagian unde protejează mucoasa de agresiunea acidă.

Indicații: Utilizat în tratamentul simptomelor refluxului gastroesofagian ca:

regurgitații acide, pirozis și indigestie.

Administrare: Adulți și copii peste 12 ani: 5-10ml (1-2 lingurițe) după mese și

înainte de culcare.

Contraindicații: Hipersensibilitate la substanțele produsului.

Produse: GAVISCON ADVANCE; GAVISCON MENTOL susp.orală 200ml, plic

unidoză 10ml.

2.1.1.3. Medicamente antiacide

Medicamentele antiacide sunt baze slabe capabile să neutralizeze HCl și să scadă activitatea pepsinei.

Clasificare:

a) Compuși de aluminiu : ALFOGEL

b) Compuși de calciu: ANTACID

c) Compuși de sodiu: BICARBONAT

d) Combinații de aluminiu, calciu și magneziu: ALMAGEL, DICARBOCALM.

e) Combinații de antiacide cu antiflatulente: EPICOGEL, SAB SIMPLEX.

Indicații: Medicamentele din această grupă sunt indicate în ulcer gastric și duodenal, gastrită hiperacidă, esofagită de reflux și sindromul Zollinger-Ellison ca medicație adjuvantă.

Antiacidele au o utilizare limitată în tratamentul ulcerului deoarece au un marcat efect de rebound, adică produc creșterea bruscă a acidității gastrice. Preparatele utilizate conțin asociații de antiacide fiind condiționate sub mai multe forme: comprimate orale sau de supt, pulberi sau suspensii.

Administrare: Schema de administrare a tratamentului recomandă o primă doză după ingestia alimentelor și o a doua doză după alte 2 ore, urmând ca după o oră să se reia un nou ciclu masă-antiacide. Ultima doză se adminisrează seara la culcare.

Potrivirea dozelor se face astfel încât motilitatea intestinală să nu fie tulburată, cunoscând efectul laxativ al comprimatelor cu magneziu și efectul constipant al comprimatelor cu aluminiu.

Aceste medicamente nu se mai folosesc azi din cauza:

– eficienței slabe;

– apariției efectului de rebound;

– tulburărilor de tranzit;

– necesității asocierii a mai multe antiacide pentru a evita constipația sau diareea;

– complianței scăzute datorită dozelor multiple- 7 doze zilnice.

2.1.2. Medicamente antispastice

Antispasticele sunt medicamente care inhibă spasmul musculaturii netede care determină durere. Medicamentele antispastice înlătură spasmul prin:

– blocarea receptorilor muscarinici = antispastice neurotrope (anticolinergice)

– acțiunea directă asupra musculaturii netede = antispastice musculotrope ( tip papaverinic).

Clasificare:

A) Antispastice neurotrope:

a) Atropina

b) Butilscopolamina

B) Antispastice musculotrope:

a) Papaverina

b) Drotaverina

c) Mebeverina

A) Antispastice neurotrope

a) Atropina:

Formă prezentare: soluție injectabilă 1mg/ml.

Indicțtii: Atropina este utilizată ca antispastic pentru scăderea secrețiilor salivare, ca medicație preoperatorie.

Administrare: Adulți: injecție subcutanată 0,25-1mg o dată de 1-2 ori/zi. Copii 1-7 ani: injecție subcutanată 0,2-0,4 mg de 1-2 ori/zi; 7-15 ani 0,5-1mg de 2 ori/zi.

Contraindicații: Hipersensibilitate la alcaloizi de beladonă, glaucom, obstrucții gastrointestinale, colită ulcerativă, tahicardie, afecțiuni hepatice.

Reacții adverse: Uscăciunea gurii, tulburări de vedere, dificultate în urinare, constipație.

Produse: ATROPINĂ SULFURICĂ sol. 1/ fiole 1ml.

b) Butilscopolamină:

Formă prezentare: comprimate 10mg; drajeuri 10mg; soluție injectabilă 10mg/ml, 20mg/ml; supozitoare 10mg.

Indicații: Butilscopolamina este indicată ca antisecretor în boala ulceroasă, ca antiemetic în răul de mișcare, ca antispastic în colici diverse ca: colita biliară, colici vezicale, cistite, dismenoree.

Administrare: Adulți: 1-2 compr. de 3-4 ori/zi; copii 4-10 ani: 1/2-1 compr. de 1-3 ori/zi.

Contraindicații: Este contraindicată în glaucom cu unghi închis, abdomen acut.

Reacții adverse: Hiposalivație și dificultate la deglutiție, tahicardie, somnolență, constipație, rash cutanat.

Produse: BUSCOPAN draj.10mg, sol.inj.20mg; BUSCOTIL compr.10mg; SCOBUTIL compr.10mg, sol.inj. 0,01/1ml; USCOSIN supoz.10mg.

B) Antispastice musculotrope

a) Papaverina:

Formă prezentare: comprimate 50mg, 100mg; soluție injectabilă 40mg/ml.

Indicații: Este indicată în colici biliare, renale, gastrice, intestinale și în dismenoree.

Administrare: Adulți: oral 100mg de 2-3 ori/zi ; subcutanat sau intravenos 40-60mg la 6 ore. Copii: 6mg/kg/zi sau 200mg/m/zi divizate în 3-4 prize.

Contraindicații: Hipersensibilitate, glaucom, aritmii cardiace.

Reacții adverse: Hipertensiune, disconfort abdominal, constipație sau diaree, cefalee, sedare, vertij.

Prodese: PAPAVERINĂ 200mg; PAPAVERINA Arena 100mg; PAPAVERINA Laropharm 100mg.

b) Drotaverina:

Formă prezentare: comprimate 40mg, 80mg; soluție injectabilă 20mg/ml.

Indicații: Drotaverina este utilizată ca antispastic în litiaza biliară, colecistită, litiază renală, cistită și ca adjuvant în ulcer gastric și duodenal, gastrită, enterită, colon iritabil, colită, dismenoree, anexită.

Administrare: Doza pentru adulți este de 40-80mg de 3 ori/zi adică 120-240mg/zi.

Pentru copii între 1-6 ani este de 40mg de 2-3 ori/zi; copii peste 6 ani 40mg de 2-5 ori/zi.

Contraindicații: Insuficiență hepatică, renală și cardiacă severe.

Reacții adverse: Uzuale: dureri de cap, amețeală, greață, hipotensiune, palpitații.

Produse: NO-SPA 40mg; NO-SPA Forte 80mg; SPASMOCALM compr.40mg.

c) Mebeverina:

Formă prezentare: drajeuri 100mg; capsule eliberare prelungită 200mg.

Indicații: Sindrom de colon iritabil, enterite regionale, boli ale aparatului biliar, ulcer peptic.

Administrare: Oral 100mg de 3-4 ori/zi cu 20 minute înainte de mese și la culcare.

Precauții: Trebuie evitat în timpul sarcinii.

Produse: COLOSPASMIN draj.100mg; DUSPATALIN caps.elib.prelung. 200mg.

2.1.3. Medicamente prokinetice

Medicamentele prokinetice sunt medicamente care stimulează motilitatea intestinală și accelerează golirea stomacului.

Sunt utile în grețuri și vome de origini diverse, sughiț, reflux gastroesofagian și duodenogastric, dispepsie.

a) Metoclopramida

Formă prezentare: comprimate 10mg; soluție injectabilă 5mg/ml; soluție orală în picături 0,7%; aerosol nazal 10mg/doză.

Indicații: Este folosită în vărsături de diverse etiologii, esofagită de reflux; ca adjuvant în explorarea funcțională a stomacului și duodenului; profilaxia grețurilor postoperatorii. Mai este utilizat și ca antivomitiv.

Administrare: Doza medie la adulți este de 10mg de 1-3 ori/zi cu 30 minute înainte de masă. Copii 5-14 ani : 2,5-5mg de 1-3 ori/zi ; 3-5 ani : 2mg de 1-3 ori/zi ; sugari și copii sub 3 ani : 0,5mg/kg/zi în prize la 6 ore.

Contraindicații: Hipersensibilitate la medicament, hemoragii digestive, ocluzii și perforații gastrointestinale, epilepsie.

Reacții adverse: Poate produce sedare, neliniște, cefalee, convulsii, dureri abdominale, diaree, somnolență.

Interacțiuni medicamentoase: Scad acțiunea metoclopramidei: anticolinergice, opioide. Sedare accentuată: alcool, alte deprimante SNC.

Produse: METOCLOPRAMID Arena 10mg; METOCLOPRAMID Biofarm pic.orale sol.0,7%, sirop 1mg/5ml; METOCLOPRAMID Terapia compr.0,01g, sol.inj.0,01g/2ml, pic.orale sol.0,7%.

b) Domperidona:

Formă prezentare: comprimate filmate 10mg; liofilizat oral 10mg.

Indicații: Este utilizat ca antivomitiv. Util în grețuri și vărsături produse de levodopa la persoanele care suferă de parkinson.

Administrare: Adulți 10mg de 3 ori/zi cu 15-30 minute înainte de mese și un comprimat seara la culcare dacă este nevoie. Copii peste 5ani: 2,5mg/10kg de 3 ori/zi înainte de mese.

Contraindicații: Hemoragie gastrointestinală, obstrucție mecanică sau perforație.

Reacții adverse: Excepțional au fost raportate crampe intestinale tranzitorii și reacții alergice ca mâncărimi sau urticarie.

Produse: MOTILIUM compr.film.10mg.

2.1.4. Medicamente laxative și purgative

2.1.4.1. Medicamente laxative

Laxativele sunt substanțe care provoacă eliminarea unuia sau mai multor scaune de consistență normală. Ele acționează fie prin creșterea tranzitului intestinal, fie prin lubrifiere și emulsionare. Laxativele au efect blând și lent, eliminarea făcându-se la 8-12 ore de la administrare. Laxativele nu se metabolizează în tractul gastrointestinal și nu se absorb din intestin fiind eliminate odată cu scaunul.

Clasificarea laxativelor se face după mecanismul de acțiune:

1. Laxative lubrifiante- acestea actionează prin efect emolient asupra scaunului și lubrifiere a mucoasei intestinale.

a) Uleiul de parafină:

Indicații: Constipație cronică în special la persoanele cu hemoroizi sau alte boli recto-anale.

Administrare: Adulți 1-3 linguri/zi. Copii până la 2 ani: 1/2 linguriță de 2 ori/zi.

Copii 2-4 ani: 1-2 lingurițe/zi. Copii peste 4 ani: 3-4 lingurie/zi.

Contraindicații: Ocluzie intestinală.

Produse: PARAGEL.

2. Laxative de contact- acestea intensifică peristaltismul intestinal prin iritarea

mucoasei.

a) Bisacodil:

Formă prezentare: drajeuri gastrorezistente 5mg; supozitoare 10mg.

Indicații: Este indicat în toate formele de constipație, la persoanele cu hemoroizi și

la pregătirea colonului pentru examene endoscopice.

Administrare: Adulți 2 drajeuri seara la culcare. Copii peste 4 ani: 1 drajeu.

Contraindicații: Fisuri anale, durere abdominală, greață și vărsături, apenticită,

hemoroizi ulcerați.

Reacții adverse: Crampe, diaree, arsuri rectale.

Interacțiuni medicamentoase: Iritație gastrică: lapte, blocanți H, inhibitori ai

pompei de protoni.

Produse: BISACODIL draj.gastrorez. 5mg; DULCOLAX draj.gastrorez. 5mg; LAXAMAG supoz.10mg.

b) Picosulfat de sodiu:

Formă prezentare: soluție orală 7,5mg/ml.

Indicații: Poate fi administrat în timpul menstruației, sarcinii, alăptării, la persoanele cu ulcer gastroduodenal, hemoroizi, fisuri anale, constipație.

Administrare: 10-20 picături la nevoie seara. Efectul apare în dimineața următoate.

Contraindicații: Ocluzie intestinală, colită toxică, stază gastrică, copii sub 12 ani.

Reacții adverse: Ocazional disconfort abdominal, diaree, usturimi anale.

Interacțiuni medicamentoase: Atenție la asocierea cu diuretice și glucocorticoizi.

Produse: DULCOPIC sol.orală 7,5mg/ml.

3. Laxative de volum- acestea au proprietatea de a se îmbiba cu apă, mărind astfel volumul conținutului intestinal.

a) Semințe de Psylla:

Formă prezentare: capsule; granule pentru suspensie orală.

Indicații: Constipație, hemoroizi, colon iritabil, boli inflamatorii intestinale.

Administrare: Adulți și copii peste 12 ani: zilnic 1-3 plicuri/zi.

Contraindicații: Obstrucție intestinală, dificultate la înghițire, atonie a colonului.

Reacții adverse: Flatulență, balonare.

Produse: PURGOLAX caps.; MUCOFALK Orange gran.susp.orală.

4. Laxative osmotice- acestea cresc presiunea osmotică din lumenul intestinal, atrag apa în interiorul său și îi fac conținutul mai fluid.

a) Lactuloză:

Formă prezentare: sirop 65%; 66,7%; 67%.

Indicații: Constipație cronică.

Administrare: Adulți: 2-3 linguri de 3 ori/zi. Copii 2-3 lingurițe/zi.

Contraindicații: Intoleranță la fructoză, sindrom ocluziv, hipersensibilitate.

Reacții adverse: Greață și vărsături, crampe musculare, eructații.

Interacțiuni medicamentoase: Nu se utilizează în asociere cu alte laxative. Scad efectul lactulozei neomicina și alte antibiotice orale.

Produse: DUPHALAC 66,7%; LACTULOSE 65g/100ml; LACTULAK 660mg/ml.

b) Macrogol:

Formă prezentare: pulbere pentru soluție orală 4g, 10g.

Indicații: Tratamentul simptomatic al constipației funcționale la adulți. Poate fi folosit la diabetici, hipertensivi.

Administrare: Oral 1-2 plic/zi, efectul apare după 24-48 ore de la administrare.

Contraindicații: Colită ulceroasă, dureri abdominale de cauze nedeterminate.

Reacții adverse: La supradozare apare diaree ce durează 24-48 ore de la întreruperea tratamentului. Rar apar dureri abdominale.

Interacțiuni medicamentoase: Este posibilă diminuarea absorbției medicamentelor administrare simultan. Se recomandă administrarea la distanță la 1-2 ore a altor medicamente.

Produse: FORLAX 4g, 10g.

2.1.4.2. Medicamente purgative

Purgativele sunt medicamente care au efect agresiv, scaunele eliminate fiind voluminoase, apoase și producând golirea intestinului și rapid, scaunele fiind eliminate după 2-6 ore de la administrare. Purgativele se administrează dimineața, pe nemâncate.

Purgativele sunt indicate pentru evacuarea rapidă a intestinului gros în anumite

intoxicații, intervenții chirurgicale, examene radiologice, endoscopii.

Soluțiile foarte concentrate pot provoca greață și vomă. Aceste medicamente atrag apa din organism, de aceea pot produce deshidratarea organismului. Ca efecte secundare pot apărea colici abdominale, erupții cutanate pigmentare, colorarea urinei și fecalelor în roșu dacă sunt alcaline.

Purgativele sunt contraindicate în apenticită acută și orice formă care poate evolua spre abdomen acut.

Clasificare:

a) Purgative saline: SULFATUL DE SODIU, administrare 15g cu multă apă

b) Purgative iritante (de contact): ULEIUL DE RICIN, administrare 15-30ml la adulți și 5-15ml la copii.

FENOLFTALEINA găsită în produsul CIOCOLAX, administrare la adulți 60-100mg și la copii 15-30mg.

2.1.5. Medicamente antidiareice, antiinflamatoare și

antiinfecțioase intestinale

Antidiareicele sunt medicamente ce încetinesc tranzitul intestinal și/sau cresc vâscozitatea conținutului intestinal având proprietăți adsorbante și protectoare.

A) Antiinfecțioase intestinale

a) Rifaximină:

Formă prezentare: comprimate filmate 200mg; granule pentru suspensie orală 100mg/5ml.

Indicații: Infecții digestive, profilaxia infecțiilor în chirurgia tubului digestiv.

Administrare: Adulți și copii mai mari de 12 ani: 200mg de 3 ori/zi timp de 3 zile.

Contraindicații: Obstrucții intestinale, leziuni ulceroase intestinale.

Reacții adverse: Rar: vomă, dureri abdominale, amețeli, insomnie, constipație.

Produse: NORMIX compr.film.200mg, gran.susp.orală 100mg/5ml.

b) Nifuroxazid:

Formă prezentare: capsule 200mg.

Indicații: Diaree acută de origine presupus bacteriană, în absența fenomenelor invazive.

Administrare: Adulți: 4 caps.pe zi în 4 prize, tratamentul nedepășind 7 zile.

Contraindicații: Prematuri și nou-născuți(0-1 lună), interacțiuni cu alcool, orice antecedent de reacție alergică la derivatele de nitrofuran.

Reacții adverse: Ocazional: reacții alergice cutanate, tulburări digestive.

Produse: ERCEFURYL 200mg.

c) Furazolidon:

Formă prezentare: comprimate 25mg, 100mg.

Indicații: În enterite, enterocolite, toxiinfecții alimentare.

Administrare: Adulți: 100mg de 4 ori/zi (la 6 ore); copii 1-5 ani: 25mg de 4 ori/zi; copii peste 5 ani: 50mg de 4ori/zi.

Contraindicații: Alergie la furazolidon, deficit de G-6-PDH, nou-născuți (până la o lună).

Reacții adverse: Rareori cefalee, greață, vomă(la doze mari), erupții cutanate alergice, febră.

Interacțiuni medicamentoase: Nu se asociază cu amfetamină, efedrină, antihistaminice, tranchilizante și neuroleptice.

Produse: FURAZOLIDON Terapia compr.0,10g adulți și 0,025g copii; FURAZOLIDONĂ Arena compr.25mg, 100mg.

d) Clorchinaldol:

Formă prezentare: drajeuri 100mg.

Indicații: În infecții intestinale, enterocolite, diaree estivală.

Administrare: Adulți: 100-200mg de 3ori/zi după masă; copii: 10mg/kg corp/zi.

Contraindicații: Hipersensibilitate la oricare din componentele produsului, infecție renală sau hepatică, sarcină în primul trimestru.

Reacții adverse: Poate produce grețuri, amețeli, cefalee, dureri abdominale.

Produse: CLORCHINALDOL draj.100mg; SAPROSAN draj.100mg.

B) Adsorbante intestinale

Aceste medicamente acționează prin adsorbția germenilor patogeni, a toxinelor bacteriene și a produșilor de degradare a substanței cu efect toxic din intestin fiind eliminate prin scaun.

a) Cărbune medicinal:

Formă prezentare: comprimate 403mg; capsule 200mg.

Indicații: Adsorbant, antiputrid și dezodorizant în cazuri de gastroenterite, flatulență, intoxicații cu fosfor, arsen, cu alcaloizi și ciuperci; colite de fermentație.

Administrare: De 3-5 ori pe zi câte 1-2 comprimate după mese.

Produse: CARBO MEDICINALIS compr.403mg; NORIT caps.200mg.

b) Diosmectita:

Formă prezentare: pulbere pentru suspensie orală 3g/plic.

Indicații: Diareea acută a copilului (se poate administra din prima zi de viață). Diareea acută și cronică la adult, sindromul colonului iritabil.

Administrare: Adult și copii peste 3 ani: 3 plic/zi; copii 0-1 an: 1plic/zi; copii 1-2 ani: 2plic/zi.

Reacții adverse: Rar: constipație. Tranzitul normal se va relua după reducerea dozei la jumătate.

Produse: SMECTA pulb.susp.orală 3g/plic.

C) Antipropulsive

a) Loperamid:

Formă prezentare: capsule 2mg, soluție orală 0,2mg/ml.

Indicații: Ameliorarea diareei acute nespecifice și a diareei cronice asociată cu boli inflamatorii intestinale.

Administrare: Inițial adulți 4mg, apoi câte 2mg după fiecare scaun neformat; copii 8-12 ani: 2mg de 3ori/zi; copii 6-8 ani: 2mg de 2ori/zi.

Contraindicații: Hipersensibilitate, copii sub 6 ani, colită ulcerativă severă, scaune cu sânge.

Reacții adverse: Constipație, somnolență, amețeli, anorexie.

Interacțiuni medicamentose: Accentuează depresia SNC: alcool, antihistaminice, analgezice opioide, sedative/hipnotice.

Produse: LOPERAMID caps.2mg , sol.orală 0,02%; IMODIUM caps.2mg; LOPERAMID Biofarm sol.orală 1mg/5ml.

D) Antiinflamatoare intestinale

a) Budesonid:

Formă prezentare: capsule gastrorezistente 3mg.

Indicații: Este un glucocorticoid cu acțiune locală asupra mucoasei intestinale. Este indicat în boala Crohn și unele colite cronice.

Administrare: Boala Crohn: 9mg/zi dimineața timp de 8 săptămâni.

Contraindicații: Hipersensibilitate la medicament, lactație, utilizarea la copii mai mici de 6 ani.

Reacți adverse: Cefalee, insomnie, greață și vărsături, durere abdominală, candidoză orală, febră.

Interacțiuni medicamentoase: Scade acțiunea budesonidei: ketoconazol.

Produse: BUDENOFALK caps.gastrorez. 3mg.

b) Sulfasalazină:

Formă prezentare:comprimate filmate 500mg; comprimate filmate gastrorezistente 500mg.

Indicații: Tratamentul specific în colita ulcerativă. Ileită regională, colopatii acute și cronice.

Administrare: Inițial adulți: 3-4g/zi în mai multe prize timp de 3 săptămâni; doza de întreținere 500mg/zi.

Contraindicații: Hipersensibilitate, sarcină la termen, copii mai mici de 2 ani, obstrucție de tract urinar sau intestinal.

Reacții advrese: Poate produce grețuri, cefalee, hiposalivație, insomnie, diaree.

Interacțiuni medicamentoase: Scade absorbția digoxinului. Scade excreția renală a

metotrexatului. Crește efectul hipoglicemic: hipoglicemiantele orale.

Produse: SALAZIN compr.film.500mg; SALAZOPYRIN-EN compr.film.gastrorez.500mg; SULFASALAZIN-EN compr.film.gastrorez.500mg.

c) Mesalazină:

Formă prezentare: comprimate gastrorezistente 250mg, 500mg; comprimate eliberare prelungită 500mg; supozitoare 250mg, 500mg, 1g; suspensie rectală 4g/60ml.

Indicații: Tratamentul colitei ulcerative acute, ușoare sau moderate, boala Crohn.

Administrare: compr.500mg de 3ori/zi cu o oră înaintea meselor; 1 supozitor de 2 ori/zi; clismă cu suspensie rectală 4g în 60ml o dată/zi seara la culcare timp de 3-6 săptămâni.

Contraindicații: Hipersensibilitate la medicament sau la salicilați.

Reacții adverse: Cefalee, febră, tulburări gastrointestinale, crampe.

Interacțiuni medicamentoase: Crește absorbția mesalazinei: omeprazol. Scade

absorbția mesalazinei: lactuloza.

Produse: PENTASA compr.elib.prelung. 500mg, suprozit. 1g.; SALOFALK compr.gastrorez.250mg, 500mg; susp.rectală 4g/60ml; supozit. 250,500mg.

2.1.6. Medicamente antiemetice

Voma este un act reflex care constă în evacuarea bruscă a conținutului gastric și duodenal prin cavitatea bucală.

Antivomitivele (antiemeticele) sunt medicamente capabile să liniștească greața și voma.

Medicamentele antiemetice sunt utilizate în diferite stări patologice digestive, în profilaxia răului de mișcare și în vărsăturile din sarcină.

Antiemeticele se administrează în mod obișnuit, oral în 3 prize până la dispariția simptomelor. În caz de vărsături intense se va recurge la administrarea pe cale rectală sau parenterală, calea de administrare orală devenind inaccesibilă.

a) Proclorperazina:

Formă prezentare: comprimate filmate 5mg; supozitoare 5mg, 25mg.

Indicații: Grețuri și vome severe, amețeli, tulburări labirintice.

Administrare: Adulți: 5-10mg de 2 ori/zi până la 40mg/zi; copii peste 6 ani: 0,3-0,5mg/kg/zi până la 20mg/zi.

Contraindicații: Hipersensibilitate la fenotiazide, comă, glaucom cu unghi îngust, copii mai mici de 2 ani, vârstnici, perioada de lactație.

Reacții adverse: Somnolență, amețeli, sedare.

Interacțiuni medicamentoase: Scad efectul preclorperazinei: antiacidele și barbituricele.

Produse: EMETIRAL compr.film. 5mg; PROCLORPERAZINA supozit.5mg, 25mg.

Alte substanțe antiemetice sunt metoclopramina și domperidona.

2.1.7. Medicamente pentru terapia biliară și hepatică

2.1.7.1. Terapia biliară

a) Acid ursodeoxicolic:

Formă prezentare: capsule 250mg; comprimate 150mg, 300mg.

Indicații: este indicat în litiaza biliară la dizolvarea calculilor biliare necalcificați cu diametrul mai mic de 20mm în cazurile în care intervenția chirurgicală nu este indicată; ciroză biliară; profilaxia calculozei biliare.

Administrare: Oral 8-12mg/kg/zi într-o singură priză seara sau în 2-3 prize timp de 3-24 luni. În ciroza biliară primitivă doza este de 10-15mg/kg/zi în 2-4 prize.

Contraindicații: Calculi colesterolici calcificați, afecțiuni hepatice cronice, hipersensibilitate, obstrucție biliară, pancreatită.

Reacții adverse: Diaree, grețuri, oboseală, insomnie, necroză.

Interactiuni medicamentoase: Scad acțiunea ursodiolului: antiacide pe bază de aluminiu. Cresc riscul de formare a calculilor: estrogeni, contraceptive orale.

Produse: URSOFALK caps.250mg; URSOCHOL compr.150mg, 300mg.; URSOSAN caps.250mg.

b) Săruri biliare:

– Bilă de bovină uscată:

Formă prezentare: drajeuri 100mg.

Indicații: Coleretic, slab antiseptic. Este utilizat în tratamentul simptomatic al tulburărilor dispeptice, meteorism abdominal, eructații, greață, flatulență și adjuvant în constipație.

Administrare: Adulți: 1-3 draj. de 2-3 ori/zi; copii peste 7 ani: 1 draj. de 2-3 ori/zi.

Contraindicații: Obstrucție biliară, boală ulceroasă, esofagită de reflux, insuficiență hepatică sau renală severă, alergie la una din componente.

Reacții adverse: Rareori greață, gust amar, diaree.

Produse: COLEBIL draj.100mg.

– Acid dehidrocolic:

Formă prezentare: comprimate 250mg.

Indicații: Tulburări dispeptice diverse ca flatulență, eructații, grețuri, digestie dificilă; litiază biliară recurentă, diskinezie biliară, adjuvant în migrene și algii de origine hepatică.

Administrare: Adulți: 1-2 compr. de 3ori/zi după mese timp de 15 zile. Copii 7-15 ani: 1-2 compr/zi.

Contraindicații: Afecțiuni hepatobiliare acute, ciroză avansată, icter mecanic, boală ulceroasă, esofagită de reflux, diaree.

Reacții adverse: Rareori greață și vărsături, gust amar, diaree.

Produse: FIOBILIN compr.250mg.

c) Cynara scolimus ( Anginare ):

Formă prezentare: comprimate 3.25mg.

Indicații: Ca tratament adjuvant în tulburări dispeptice datorate insuficienței secretorii biliare precum și pentru stimularea secreției și evacuarea bilei la persoanele cu risc de litiază biliară.

Administrare: Adulți 2-3 compr. de 3ori/zi înaintea meselor; copii 7-10 ani:

1 compr. de 3ori/zi; copii 10-15ani: 1-2 compr. de 3ori/zi.

Contraindicații: Alergie la anghinare, obstrucție biliară, insuficiență hepatică sau renală severă, copii sub 6 ani.

Reacții adverse: După doze mari pot apărea grețuri, amețeli, senzație de căldură.

Produse: ANGHIROL compr. 3.25mg.

d) Terpene:

Formă prezentare: capsule moi gastrorezistente ; picături orale.

Indicații: Colecistită, spasme și dischinezii ale căilor biliare, profilaxia litiazei biliare.

Administrare: 3-5 picături sau o capsulă de 3-5ori/zi cu 20 minute înainte de masă.

Contraindicații: Obstrucție biliară, litiază biliară cu indicație chirurgicală, copii

sub 6 ani, sarcină.

Reacții adverse: Pot apărea reacții alergice, chiar întârziate.

Produse: BILICHOL caps.moi gastrorez.; ROWACHOL caps., pic.orale.

2.1.7.2. Terapia hepatică

a) Acid aspartic:

Formă prezentare: soluție injectabilă fiole 10ml.

Indicații: Hepatită acuă sau cronică, precomă sau comă hepatică, ficat gras alcoolic.

Administrare: Se administrează pe cale perenterală, în perfuzii intravonoase 20ml în 250ml soluție perfuzabilă glucoză 5% de 1-2 ori/zi, durata perfuziei fiind de o oră.

Contraindicații: Hipersensibilitate la componetele produsului. Tratament concomitent cu levodopa.

Reacții adverse: Rar poate produce fenomene de nevrită senzorială, somnolență, scăderea concentrației de acid folic.

Produse: ASPATOFORT sol.inj. fiole 10ml.

b) Metionină:

Formă prezentare: capsule.

Indicații: Hepatită cronică, steatoză hepatică.

Administrare: Oral 3-5 capsule de 3ori/zi înainte de mese.

Contraindicații: Precomă sau comă hepatică, insuficiență renală gravă. Nu se administrează în timpul tratamentului cu levodopa.

Reacții adverse: Deprimarea SNC, erupții cutanate, agranulocitoză.

Produse: METASPAR caps.metionină 62,5mg; METASPAR FORTE metionină 100mg.

c) Silibină:

Formă prezentare: drajeuri 150mg; comprimate 35, 150mg; capsule 100mg.

Indicații: Hepatite cronice,hepatite toxice, ciroze compensate,insuficiență hepatică.

Administrare: Câte 140mg de 3ori/zi timp de 3-6 săptămâni. Cura se va repeta după o pauză de 1-2 săptămâni.

Contraindicații: Hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului.

Reacții adverse: Ocazional s-a observat efect laxativ, epigastralgii, reacții alergice.

Produse: LAGOSA draj.150mg; SILIBINUM compr.35mg.; LEGALON caps.140mg; SILIMARINĂ compr.35mg, 150mg.

d) Fosfolipide:

Formă prezentare: capsule 300mg.

Indicații: Afecțiuni hepatice acute și cronice, profilaxia recurenței litiazei biliare, afectare hepatică datorită sarcinii.

Administrare: Inițial câte 2 caps. de 3ori/zi în timpul mesei, doza maximă fiind de 6 caps/zi. Ulterior doza poate fi redusă la câte o caps. de 3ori/zi.

Contraindicații: Hipersensibilitate la componentele produsului.

Reacții adverse: Dozele mari în cazuri rare pot provoca tulburări gastrointestinale.

Produse: ESSENTIANLE FORTE N fosfolipide esențiale 300mg.; FARCOVIT B12 caps.moi fosfolipide esențiale 10mg.

2.1.8. Enzime digestive

Enzimele digestive sunt enzimele care descompun moleculele polimerice, astfel încât să faciliteze absorbția lor în organism. Acestea se găsesc în tractul digestiv unde participă activ la procesul digestiei.

Enzimele ajută organismul să utilizeze beneficiile vitaminelor, mineralelor, proteinelor și hormonilor asistând la reacțiile metabolice, chimice și biologice.

Sunt indicate în insuficiența pancreatică exocrină, tulburări dispeptice repetate, la bolnavii gastrectomizați, în cazuri cu tendință la meteorism abdominal repetat.

Toate aceste medicamente se administrează pe cale orală. În principiu se administrează după masă și se înghit întregi.

Produse:

– KREON : panceatină caps.150mg, administrare 1caps/zi.

– MEZYM FORTE 10.000, 20.000 și 25.000 compr.film, administrare

1-3 compr./zi la mese.

– TRIFERMENT : drajeuri, administrare 3-6 draj. după mesela principale.

– ZYMOGEN : 50mg draj.gastrorez., administrare 1-2 draj. imediat după mese.

– PANZCEBIL draj.gastrorez., administrare 1-2 draj. de 3ori/zi după mese.

2.2. TRATAMENTUL FITOTERAPIC

Fitoterapia este ramura terapeuticii care utilizează plantele medicinale și preparate din plante medicinale ca mijloace de prevenire și tratare a bolilor.

Fitoterapia este cea mai veche formă de tratament, dar cu un rol important în zilele noastre.

Plantele medicinale sunt organisme vii în care se produc transformări și reacții

chimice din momentul germinării până la completa lor dezvoltare. Substanțele

preexistente sunt descompuse și transformate în alți compuși benefici asupra organismului și care poartă denumirea de principii active. Compușii chimici sintetizați de către plantă pot fi răspândiți în toată planta sau numai în anumite organe, variind ca și cantitate.

În scop medicinal plantele se recoltează atunci când organele lor conțin principii active în cantități maxime, organele vegetale recoltate și uscate purtând apoi denumirea de produse vegetale.

Recoltarea plantelor se face pe timp uscat, fără ploaie, după răsăritul soarelui și după ce a dispărut roua. Plantele nu se vor recolta ude deoarece vor căpăta o culoare și un aspect necorespunzător sau vor deveni negre și conținutul lor se va altera deoareca se va distruge complet.

Aspectul corespunzător al plantelor medicinale și aromatice și conținutul acestora în substanțe active se datorează în primul rând modului în care au fost uscate. Plantele strânse nu trebuie niciodată lăsate grămadă, ci trebuie curățate de părțile deteriorate și răsfirate în locuri bine aerisite, unde circulația aerului este optimă. Uscarea la soare, cu puține excepții nu este recomandată.

Păstrarea plantelor uscate destinate utilizării casnice se face în borcane bine închise, în cutii de tablă, de carton sau de lemn, care au interiorul căptușit cu hârtie. Plantele uscate în mănunchiuri sunt păstrate în săculeți de pânză pentru a nu se prăfui și sfărâma.

Moduri de preparere a plantelor medicinale

Pentru ca plantele medicinale să-și păstreze calitățile și efectul asupra organismului trebuie preparate într-un mod adecvat și potrivit scopului urmărit. Acest aspect este mult mai important decât cantitatea pe care o administrăm.

Cele mai obișnuite forme de preparare și administrare sunt infuzia, macerarea, decoctul, cataplasma și tinctura.

Infuzia: (ceaiul) este forma cea mai obișniută de extracție a principiilor active din plantele medicinale. Pentru această metodă se folosește partea aeriană a plantei, frunzele și florile și constă în ținerea drogului în apă clocotită timp de 15 minute.

Astfel într-un vas de porțelan se pun 1-2 lingurițe de plantă mărunțită peste care se toarnă 250ml de apă clocotită. Vasul se acoperă și se lasă să stea 15 minute, după care se strecoară și se îndulcește după gust.

Decocția: (fierberea) este operația prin care planta se amestecă cu o cantitate precisă de apă și se fierbe un anumit timp. Se utilizează atunci când din plantă se folosește tulpina lemnoasă, rădăcina sau scoarța.

Se pun 1-2 lungurițe de plantă mărunțită într-un vas peste care se toarnă 300ml. apă rece și se fierb între 5 și 30 minute. Frunzele, florile și planta întreagă se fierb 10-15 minute, iar cojile și rădăcinile 30-40 minute. Decocția se strecoară fierbinte și se completează cu apă până la volumul inițial și se îndulcește sau nu.

Macerația la rece: se practică în cazul plantelor ale căror substanțe componente se deteriorează sau își diminuează calitățile la căldură. Macerațiile se prepară numai la temperatura camerei 15-25°C. Plantele ce urmează a fi supuse macerării se spală în prealabil după care se vor lăsa în apă, durata macerației nedepășind 6-8 ore. După trecerea timpului indicat, macerația se strecoară prin tifon, iar lichidul obținut se îndulcește după gust, dacă este cazul.

Cataplasma: este un preparat de consistență moale obținută din planta mărunțită amestecată cu apă până se formează o pastă. Această pastă se pune între 2 bucăți de pânză și se aplică pa zona afectată.

Tinctura: se obține în general prin tratatea plantei mărunțite cu alcool de diferite concentrații (între 30-40°) timp de 12-14 zile la o temperatură de 20-25°, agitându-se zilnic. Aceasta se strecoară obținând soluții alcoolice, mai concentrate decât ceaiurile care se folosesc pentru uz intern administrându-se cu picătura în puțină apă sau pe zahăr. Se păstrează în sticluțe de culoare închisă, la rece.

Fitoterapia în bolile aparatului digestiv

Ca pondere și diversitate de produse fitoterapice, suferințele aparatului digestiv sunt cele care se pretează cel mai bine la terapia cu plante și produse din plante, rezultatele fiind evidente, uneori miraculoase.

În unele afecțiuni digestive fitoterapia nu este o metodă de terapie complementară, ci uneori chiar principală.

Sunt utilizate un număr mare de specii de plante cu diferite acțiuni: tonic-amare, laxative, antidiareice, carminative, antiulceroase, începând de la segmentul buco-faringian și până la glandele digestive anexe.

2.2.1. Fitoterapia segmentului buco-faringian

Fitoterapia segmentului buco-faringian utilizează plante cu acțiune antiseptică, antiinflamatore, astringentă, emolientă și cicatrizantă, administrate extern prin gargară, spălături bucale sau comprese cu tampoane sterile.

a) Gingivite

Gingivitele sunt afecțiuni inflamatorii ale gingiilor de diverse cauze.

Din flori de mușețel se prepară o infuzie concentrată din 3 linguri la o cană cu apă. Infuzia călduță la cca. 40°C se ține în gură timp de câteva minute. Se pot face 4-5 tratamente pe zi.

Din sunătoare se face o infuzie din 2 linguri de plantă la o cană cu apă, cu care se face gargară de mai multe ori pe zi.

În gingivite sunt utile plante care au conținut ridicat de tanin și uleiuri esențiale. Dintre acestea se situează pe primul loc rizomii și rădăcinile de cerențel. Se prepară un decoct din 2 lingurițe la o cană cu apă, iar decoctul călduț se ține în gură 10 minute.

Cu efect antiinflamator, sedativ și astringent se utilizează coada racului din care se prepară infuzie sau decoct dintr-o lingură plantă la o cană cu apă cu care se fac spălături bucale de mai multe ori pe zi.

Un ceia medicinal pentru gingivite și inflamații ale cavității bucale se prepară din:

Rp/ Turiță mare………..…………20g

Frunze de salvie……………..10g

Cimbrișor…………..………..10g

Flori de mușețel…….…………30g

Rizomi de cerențel…………..15g

Capsule de mac ……………..15g

M.f. species……………….………….15g

Infuzia se aplice extern și se prepară dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă. Pentru obținerea unui rezultat mai bun se recomandă adăugarea a 15-20 picături de tinctură propolis la fiecare cană.

b) Stomatite

Stomatitele sunt inflamații dureroase ale mucoasei cavității bucale care împiedică masticația și deglutiția.

Se recomandă numeroase preparate din plante:

Din frunze de nuc se prepară un decoct din 3 linguri la 250ml apă și se face gargară de câteva ori/zi.

Se infuzează 2 lunguri de frunze de mur la o cană cu apă cu care se face gargară de 4-5 ori/zi.

Din coaja de salcie se prepară un decoct din 4 linguri coajă mărunțită la o cană cu apă cu care se face gargară de mai multe ori pe zi.

Pentru bolnavii cu stomatite severe, recidivante se recomandă un ceai medicinal de uz extern pentru un tratament de lungă durată din:

Rp/ Flori de mușețel………………….20g

Flori de tei…………………………20g

Frunze de salvie…………………10g

Frunze de nuc…………………….30g

Turiță mare………………………..20g

M.f. species

Se prepară un decoct scurt de doar 5 minute din 2 linguri amestec la o cană cu apă, cu care se clătește cavitatea bucală de 4-5 ori pe zi câte 5 minute de fiecare dată.

Pentru uz intern se recomandă în tratamentul stomatitelor următoarea formulă:

Rp/ Trei frați pătați………………….40g

Flori de mușețel………………..20g

Flori de levănțică………………10g

Talpa gâștii……………………20g

Mentă……………………………10g

M.f. species

Se prepară infuzie dintr-o lingură amestec la 250ml apă. Se beau 2-3 căni pe zi timp de o săptămână.

c) Glosita

Glosita este inflamația acută sau cronică, superficială sau profundă a limbii cu etiologie uneori greu de precizat.

Se recomandă:

Infizie din 5g de frunze de salvie la 100ml apă, cu care se face gargară de mai multe ori/zi.

Infuzie din o linguriță flori de sulfină la 200ml apă din care se beau 2 căni pe zi și se fac gargare de mai multe ori pe zi.

d) Faringita acută și cronică

Faringita este inflamația mucoasei faringiene, inclusiv a amigdalitelor și debutează cu durere la înghițit, senzații de înțepături și căldură în faringe, uscăciunea gurii.

Fitoterapia recomandă: infuzia de mușețel ,preparată din 2 lingurițe de plantă la o cană cu apă, îndulcită cu miere de tei sau flori de câmp fiind considerată un dezinfectant al mucoasei faringiene.

Ceaiul de șovârv, preparat dintr-o lunguriță de plantă la o cană cu apă, se beau 2-3 căni pe zi.

2.2.2. Fitoterapia segmentului gastro-intestinal

a) Anorexia (lipsa poftei de mâncare)

Se administreză plante tonic-amare și specii aromatice cu efect de stimulare a secreției salivare și gastrice.

Substanțele amare din rădăcina de ghințură stimuleză celulele glandulare ale tuturor organelor digestive, grăbind tranzitul instestinal prin mărirea peristaltismului. Astfel se recomandă pentru copii slabi și fără poftă de mâncare un sirop preparat dintr-o lingură de rădăcina de ghințură peste care se pune 150 ml apă dată în clocot. Se lasă la macerat 6 ore și se strecoară. Se adaugă 200g zahăr brun și se fierb la foc mic până ajunge la consistență siropoasă. Se vor administra 3-4 linguri pe zi înainte de mese. Pentru adulți se recomandă infuzie sau decoct din 1/2 linguriță plantă la o cană cu apă. Se bea câte un sfert de cană cu 30 minute înaintea meselor principale.

Tinctura de ghințură preparată din 20g. rădăcină la 100ml alcool de 70°, se lasă la macerat timp de 8 zile și se administrează câte 10-15 picături în puțină apă înainte de mese.

Mai sunt recomandate pentru stimularea gastrică datorită substanțelor amare pe care le conțin, următoarele plante:

– ungurașul – coada șoricelului – țintaura

– păpădia – florile de albăstrele – frunzele de anghinare

Din toate acestea se pot prepara infuzii din 1-3 lingurițe de plantă la o cană cu apă, administrându-se o jumătate de cană înaintea meselor principale.

Formula pentru tinctura care stimulează secrețiile gastrice sau intestinale este următoarea:

Rp/ Tinctură de ghințură………………….10g

Tinctură de țintaură…………………..10g

Tinctură de obligeană………………..20g

Tinctură de coji de portocale…….20g

Ulei de anason sau fenicul…………1ml

M.f. tincturae composite

Se iau câte 10-15 picături din acesată tinctură diluate în puțină apă, înainte de mese.

b) Vărsăturile

Vărsăturile sunt simptome ale unor afecțiuni gastrice, hepatice sau renale. Vărsăturile pot apărea în anumite faze ale gravidității, ca reacții brutale la emoții puternice sau pot fi datorate răului de mișcare sau de altitudine.

Fitoterapia recomandă plante care au proprietăți calmante sau/și antiemetice care se administrează reci, încet și de preferabil neîndulcite.

Dintre acestea se recomandă:

Frunzele de mentă, preparate sub formă de infuzie dintr-o lingură plantă uscată la o cană cu apă. Se bea rece și treptat 1-2 căni/zi.

Frunzele de roiniță, infuzie din 1-2 lingurite frunze la o cană cu apă. Se administrează 1-2 căni pe zi în vărsături de cauze diverse și în cele survenite în sarcină.

Rădăcina de valeriană, preparată sub formă de tinctură din 20g rădăcină macerată timp de 8 zile în 100ml alcool de 70°. Este indicată în vărsăturile datorate emoțiilor puternice sau fricii.

Pelinul se utilizează sub formă de infuzie, 1/2-1 linguriță la 200ml. apă și se administrează în 3-4 reprize. Tinctură preparată din 20g plantă macerată timp de 8 zile în 100ml alcool de 70°; administrare 15-20 picături odată de 3ori/zi.

Următoarea formulă se poate administra și la copii:

Rp/ Frunze de mentă………………40g

Frunze de roiniță……………..30g

Frunze de mușețel……………30g

M.f. species

Se prepară o infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă. Se bea întrega cantitate după răcire încet și fracționat în mai multe reprize.

Pentru combaterea vărsăturilor în stare de agitație, spaimă și nervozitate excesivă se recomandă:

Rp/ Flori de mușețel………………….30g

Flori de levănțică………………..10g

Fructe de chimion……………….30g

Rădăcină de valeriană………….30g

M.f. species

Infuzie preparată dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă și administrare 1-2 căni pe zi în mai multe reprize.

c) Sindroame dispeptice (anaciditate și hipoaciditate)

În cazul lipsei sau al unei concentrații reduse de HCl în sucul gastric, fenomen ce duce la o activitate gastrică redusă, se recomandă plante medicinale cu conținut ridicat de substanțe amare.

Schinelul se recomandă în cazurile de sindroame dipspeptice, anaciditate sau hipoaciditate. Astfel se prepară o tinctură din 20g plantă macerată în 100ml alcool de 70° timp de 8 zile; se iau 40-50 picături în puțină apă sau vin cu jumătate de oră înaintea meselor.

Un ceai medicinal care conține și schinel este următorul:

Rp/ Schinel…………………………………..30g

Pelin………………………………………20g

Rădăcină de obligeană……………..30g

Coajă de portocale amare…………20g

M.f. species

Se prepară un decoct scurt de 5 minute dintr-o linguriță amestec la o cană cu apă și se bea câte o jumătate de cană înaintea meselor principale.

Șovârvul, infuzie concentrată preparată din 3 linguri de plantă, se beau 3-4 linguri înaintea meselor principale. Se recomandă în special celor care suferă de colită, de flatulență și de alte afecțiuni dispeptice.

În sindroame dispeptice, în special în cele acute se recomandă următoarele formule:

Rp/ Flori de mușețel sau de coada șoricelului………..30g

Frunze de mentă…………………………………………..20g

Mătăciune sau frunze de roiniță……………………..20g

Fructe de coriandru……………………………………….20g

M.f. species

Se prepară infuzie dintr-o lingură amestec la o cană cu apă și se administrează câte 2 căni pe zi, o jumătate de cană înaintea mesei și cealaltă jumătate după masă.

Rp/ Mătăciune sau frunze de roiniță…………………….25g

Frunze de mentă………………………………………….25g

Flori de coada șoricelului……………………………..30g

Rizomi de obligeană…………………………………….10g

Rădăcină de valeriană…………………………………..10g

M.f. species

Infuzie preparată dintr-o lingură amestec la o cană cu apă; se administrează 2 căni pe zi după mesele principale.

d) Gastrite hiperacide. Ulcer gastric și duodenal

Sunt afecțiuni datorate hipersecreției și hiperacidității sucului gastric, un rol important având bacteria Helicobacter pylori. Ca ajutor fitoterapic se recomandă plante cu substanțe active care contribuie la neutralizarea acidității și au acțiune antiinflamatoare, calmantă și cicatrizantă.

În gastrita acută se recomandă aplicarea de comprese calde cu infuzie de mușețel pe regiunea epigastrică.

În faza acută a gastritelor hiperacide se recomandă preparate din următorele plante:

Frunze de zmeur, contribuie la diminuarea acidității gastrice, astfel se prepară infuzie dintr-o lingură de frunze la o cană cu apă. Se beau 2 căni pe zi între mese.

Florile de gălbenele, au acțiune calmantă și cicatrizantă. Se prepară infuzie din 2 lingurițe inflorescențe la o cană cu apă și se beau 2 căni pe zi, prima dimineața pe stomacul gol și a doua între mese.

Sunătoarea are proprietăți antiinflamatoare și antibacteriane. Se prepară infuzie din 1-2 lingurițe plantă uscată la 250ml apă. Se beau 2 căni pe zi înainte și după mesele principale.

Pentru ameliorarea gastritelor hiperacide și a ulcerului gastric și duodenal, fitoterapia mai recomandă și alte plante cu acțiuni benefice:

Rădăcina de lemn dulce are acțiune antispastică și diuretică și se poate administra sub formă de infuzie sau macerat la rece.

Frunzele de pătlagină cu acțiune emolientă și cicatrizantă din care se prepară infuzie din 2 linguri la o cană cu apă, se ia câte o înghițitură la 2-3 ore.

Coada calului eficientă în neutralizarea acidității gastrice din care se prepară un decoct din 1-2 lingurițe la o cană cu apă.

Ca formule medicinale se recomandă:

Rp/ Flori de mușețel……………………10g

Flori de gălbenele…………………30g

Sunătoare……………………………35g

Frunze de roiniță………………….20g

Rădăcină de brusture…………….20g

M.f. species

Infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă, administrată între mese, câte 2-3 căni pe zi.

Cu efect anacid și calmant se recomandă:

Rp/ Flori de nalbă……………………………20g

Flori de mușețel………………………..15g

Flori de gălbenele………………………29g

Tapla gâștii……………………………….10g

Rădăcină de valeriană………………..10g

Rădăcină de lemn dulce………………10g

Conuri de hamei…………………………10g

Fructe de coriandru………………………5g

M.f. species

Se prepară sub formă de infuzie dintr-o lingură de amestec și se administrează 2-3

căni pe zi.

e) Boli diareice: enterite, enterocolite

Bolile diareice sunt afecțiuni ale intestinului subțire și gros, caracterizate clinic prin prezența scaunelor diareice însoțite sau nu de febră, vărsături, colici abdominale, anorexie.

Tratamentul este atât medicamentos, cât și igienico-dietetic, plantele având și ele un rol important. Se administrează plante care conțin taninuri cu proprietatea de a distruge și elimina bacteriile și plante care conțin uleiuri esențiale, cu spectru larg antibacterian, inhibând dezvoltarea florei patogene.

Fitoterapia recomandă în enterocolite următoarele plante și indicațiile lor:

Flori de mușetel, cu efect puternic antiseptic, preparat sub formă de infuzie din 1-2 lingurițe de plantă, administrate în cursul unei zile 1-2 căni.

Se mai folosesc flori de coada șoricelului, infuzie din 2 linguri flori la 500ml apă, se bea întreaga cantitate intr-o zi.

Cimbrul de cultură și cimbrișorul au acțiune antimicrobiană, inhibând dezvoltarea bacteriilor Escherichia coli și Staphylococcus aureus. Se prepară infuzie din 1-2 lingurițe din care se beau 2 căni pe zi timp de o săptămână.

Rădăcina de cerențel preparată sub formă de decoct din 2 lingurițe de rădăcină, care se consumă dimineața, are un efect antibacterian cu spectru larg.

În colitele cronice se recomandă tratament îndelungat cu sunătoare. Se prepară sub formă de infuzie dintr-o lingură de plantă la o cană cu apă și se administrează 2-3 căni pe zi după mesele principale.

Se recomandă următoarea formulă în formele de boală însoțite de diaree severă:

Rp/ Coajă de stejar………………30g

Coajă de salcie……………..20g

Răchitan………………………10g

Iarba șarpelui……………….20g

Mentă………………………….20g

M.f. species

D.s. intern

Se prepară un decoct dintr-o lingură amestec de plante la o cană cu apă și se beau 3-4 căni pe zi.

f) Meteorismul și disconfortul abdominal

Balonarea și flatulența sunt simptome și sunt datorate fermentației intestinale, aerofagiei, gastritelor hipoacide sau enterocolitelor.

Plantele folosite pentru combaterea meteorismului sunt denumite generic carminative și conțin uleiuri esențiale și taninuri care au proprietăți antiseptice împiedicând procesele fermentative și favorizează eliminarea gazelor din intestin.

Preparatele din plante se beau de regulă înainte de mesele principale, întotdeauna călduțe și se pot îndulci exceptând colitele de fermentație.

În combaterea meteorismului sunt utile fructele de anason, fructele de coriandru și fructele de fenicul care se prepară sub formă de infuzie din 1/2-1

linguriță amestec la o cană cu apă consumând pe parcursul unei zile 1-2 căni.

Se mai recomandă în combaterea meteorismului și a disconfortului abdominal:

– infuzie din 1-2 lingurițe de frunze de roiniță la o cană cu apă din care se beau 2-3 căni pe zi.

– infuzie din frunze de salvie, o linguriță la o cană cu apă, se beau 2-3 căni pe zi.

– busuioc, infuzie din 1-2 lingurițe la cană, se beau 2 căni pe zi în mai multe reprize.

– rizomi de obligeană, se prepară un decoct dintr-o linguriță la o cană, se bea în cursul unei zile in 3 reprize între mesele principale.

În meteorismul abdominal însoțit de tendință de constipație se recomandă:

Rp/ Flori de coada șoricelului…………………….10g

Frunze de mentă…………………………………10g

Fructe de chimion……………………………….20g

Fructe de coriandru……………………………..10g

Fructe de anason…………………………………20g

Coajă de crușin…………………………………..20g

M.f. species………………………………………………..30g

Se prepară infuzie dintr-o lingură amestec la o cană cu apă. Se beau maxim 7 zile pe lună câte 2 căni pe zi după mesele principale.

În meteorismul abdominal cu tendință spre diaree se recomandă:

Rp/ Flori de coada șoricelului……………………20g

Frunze de mentă………………………………..20g

Turiță mare……………………………………….10g

Coada racului……………………………………10g

Sunătoare………………………………………….10g

Fructe de coriandru…………………………….30g

M.f. species

Infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă, se beau 2-3 căni pe zi.

g) Constipația

Constipația nu constituie o boală, ci o stare care poate să apară ca semn clinic în mai multe circumstanțe patologice. Constipația poate fi acută sau cronică.

Plantele medicinale care au efect laxativ și purgativ acționează prin diferite mecanisme:

creșterea peristaltismului intestinal (scoarța de crușin, volbura, muștarul alb)

Scoarța de crușin se recoltează de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani sau de pe tulpinile acestuia. Se recomandă a se consuma maxim 7 zile pe lună cu intervale de 3-4 zile. Se prepară un decoct din 1-2 lingurițe coajă fragmentată care se opărește cu o cană de apă fiartă și se lasă în repaus 30 de minute, apoi se firbe 15-20 minute la foc domol. Decoctul se bea călduț, îndulcit cu miere, seara la culcare.

Semințele de muștar alb se folosesc pentru acțiunea lor ușor iritantă datorită mucilagiilor pe care le conțin. Se pot folosi semințe întregi luate cu puțină apă în doze progresive începând cu o linguriță, ajungându-se până la o lingură pe zi.

mărirea în volum a materiilor fecale prin îmbibarea cu mucilagii conținute în semințele de in având și efect emolient.

Semințele de in se consumă întregi, nesfărâmate 1-2 lingurițe care au fost spălate și ținute o jumătate de oră într-un pahar cu apă. Se vor lua seara înainte de culcare.

stimularea chemoreceptorilor din mucoasa intestinului subțire prin administrarea de ulei de ricin, favorizând creșterea peristaltismului intestinal. Uleiul de ricin este utilizat din ce în ce mai puțin din cauza gustului său dezagreabil.

În constipațiile datorate unor disfuncții hepatice se recomandă:

– infuzie din frunze de anghinare, dintr-o linguriță la o cană cu apă, se beau 2-3 căni pe zi.

– frunze de frasin, infuzie din 1-2 linguri la o cană cu apă. Se consumă 2-3 căni/zi.

– flori de porumbar, se prepară sub formă de infuzie din 1-2 lingurițe la o cană cu apă, se administrează 2-3 căni pe zi.

– flori de soc care pe lângă efectul ușor laxativ mai are și efect diuretic și sudorific. Se prepară infuzie din 1-2 lingurițe flori uscate, din care se adminisrează seara la culcare o cană.

– rădăcina de cicoare cu efect laxativ cert, se prepară sub formă de infuzie sau decoct scurt de 10 minute și se administrează o cană de ceai pe întreaga zi.

Formulele care conțin pe lângă specii cu acțiune purgativă și specii cu acțiune sedativă și antispastică sunt următoarele:

Rp/ Coajă de crușin……………….30g

Flori d porumbar……………..20g

Flori de tei………………………20g

Păpădie…………………………..30g

M.f. species

Se prepară un decoct scurt de 5 minute dintr-o lingură amestec care se va administra seara înainte de culcare preferabil îndulcit cu miere.

Rp/ Coajă de crușin……………………………25g

Frunze de roiniță………………………..20g

Flori de coada șoricelului……………..20g

Rizomi de pir medicinal……………….25g

Fructe de anason………………………….10g

M.f. species

Se prepară un macerat la rece timp de 8 ore dintr-o lingură amestec la o cană cu apă. Pentru efectul laxativ se bea o cană pe zi , iar pentru efect purgativ se vor bea 2-3 căni pe zi.

Rp/ Coajă de crușin………………………..40g

Flori de soc……………………………..20g

Frunze de frasin……………………….30g

Fructe de chimion……………………10g

M.f. species

Se prepară o infuzie dintr-o lingură amestec la o cană cu apă, se beau 2 căni pe zi, una la prânz și a doua seara.

2.2.3. Fitoterapia disfuncțiilor hepato-biliare

Afecțiunile hepato-biliare ocupă un loc de frunte în bolile aparatului digestiv.

Ficatul este unul dintre cele mai importante organe ale digestiei, fiind și locul unde sunt neutralizate toxinele ajunse în organism. Formele cele mai grave de suferință hepatică sunt hepatitele virale, iar dintre acestea forma cea mai gravă este hepatita B. Regimul alimentar joacă un rol important, dar și fitoterapia are o mare pondere în vindecarea lor.

a) Hepatotrofice, antihepatotoxice și stimulante ale funcției hepatice

Acestea susțin sau accelerează procesul de vindecare a celulelor hepatice lezate sau sunt antagoniste ale subsțanelor care provoacă aceste leziuni.

Ca antihepatotoxice pe primul loc se află armurariul , iar substanțele active pe care le conține sunt 3 izomeri de natură flavonică: silibina, silidianina și silicristina, cunoscute sub denimirea de silimarină.

De la armurariu se folosesc fructele culese pe soare după căderea frunzelor din care se prepară o infuzie dintr-o linguriță de fructe proaspăt măcinate la o cană cu apă din care se beau 2 căni pe zi, prima dimineața înaintea micului dejun (bolnavul va sta apoi în pat culcat pe partea dreaptă 20 de minute) și a doua cană se va bea în două reprize după mesele principale. Cura este eficientă dacă este urmată timp de 2 săptămâni.

Alte plante utile care stimulează și funcția hepatică sunt:

– cimbrișorul și cimbrul de grădină din care se prepară o infuzie dintr-o lingură de plantă la o cană cu apă și se beau 2 căni pe zi după mesele principale.

– schinelul, infuzie dintr-o lingură de plantă din care se bea o jumătate de cană de 2-3 ori pe zi.

– sunătoarea, se prepară o infuzie concentrată din 2 linguri plantă la o cană cu apă din care se administrează câte 1-2 linguri după mesele principale.

– rostopasca, se prepară o infuzie din 1/2 linguriță de plantă la o cană cu apă din care se beau câte 2 linguri la interval de 3 ore. Tratamentul durează 7 zile după care se face pauză o săptămână.

– flori de mușețel și flori de coada șoricelului, se prepară o extracție dublă preparată din 2 lingurițe flori care se macerează 30 de minute în jumătate de cană cu apă. După filtrare florile se infuzează cu cealaltă jumătate de cană cu apă. Se filtrează și se amestecă cele două extarcte din care se vor bea 1-2 căni pe zi.

Se obțin rezultate bune cu următoarea formulă:

Rp/ Sunătoare……………………………..25g

Rostopască…………………………..10g

Flori de coada șoricelului……….15g

Cimbrișor……………………………..25g

Sulfină…………………………………25g

M.f. species

Se prepară infuzie dintr-o lingură amestec la o cană cu apă. Se beau 2 căni pe zi, călduțe și îndulcite cu miere.

b) Colica și calculoza biliară

Pentru reducerea depunerilor sau eliminarea calculilor mici se folosesc ca tratament adjuvant și unele plante medicinale.

Dintre speciile de plante care au efect antispastic de tipul papaverinei, dar și efect coleretic și colagog este rostopasca.

Se prepară sub formă de infuzie din o jumătate linguriță de plantă la o cană cu apă și se vor bea câte 2 linguri la 3 ore până se termină întreaga cantitate preparată.

Se mai poate prepara și sub formă de tinctură prin macerarea a 10g plantă în 100ml alcool de 60-70° timp de 8 zile din care se administrează 10-15 picături de 3 ori/zi după mesele principale.

O formulă fitoterapică este:

Rp/ Tinctură de rostopască…………………………30g

Tinctură de armurariu………………………….40g

Tinctură de valeriană…………………………..30g

M.f. tincturae compositae

D.s. intern de 3ori/zi câte 20 de picături după mesele principale.

În colicile hepato-biliare, dar și în calculoza biliară se mai recomandă:

– mătasea de porumb, infuzie din 2 linguri la o cană cu apă, se beau câte 2 linguri la 3 ore.

– frunze de mentă, infuzie din 2 lingurițe la o cană, se beau 2-3 căni pe zi.

– infuzie din 2 linguri de măceșe la 500ml apă, se bea întregul conținut în cursul unei zile.

– rădăcină de brusture, decoct din 2-4 linguri rădăcină mărunțită și fiartă 15 minute într-un litru de apă. Se consumă întrega cantitate într-o zi.

Se mai recomandă următoarea formulă în colicile hepato-biliare cu substrat nervos:

Rp/ Flori de levănțică…………………………..10g

Flori de coada șoricelului……………….10g

Frunze de mentă……………………………15g

Talpa gâștii…………………………………..30g

Sunătoare……………………………………..10g

Rădăcină de valeriană…………………….20g

Fructe de anason…………………………… 5g

M.f. species

Se prepară infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă și se beau la nevoie 1-2 căni pe zi ușor încălzite.

c) Dischinezia biliară

Dischinezia biliară este un termen care desemnează alterarea mecanismelor de reglare a activității motorii a diferitelor segmente ale tubului digestiv, manifestată prin grețuri și vărsături, afectând fie vezica biliară și sfincterul său, fie canalul coledoc.

Fitoterapia utilizează cu succes plante cu acțiune coleretică și/sau colagogă, plante cu substanțe active care favorizează eliminarea bilei prin stimularea contracțiilor, stimularea celulelor hepatice și prin acestea volumul de bilă secretat.

Plantele utile în dischineziilre biliare sunt următoarele:

– frunzele de anghinare din care se prepară o infuzie dintr-o lingură de plantă la 500ml apă și se administrează astfel: o cană dimineața pe stomacul gol după care se stă culcat pe partea dreaptă o jumătate de oră. A doua cană de bea în două reprize astfel: prima jumătate se împarte în 3 și se bea cu o jumătate de oră înainte de masă și cea de-a doua jumătate de cană se bea tot împărțită în 3 părți dar se administrează după mesele principale la interval de 10-15 minute. Tratamentul durează 20 de zile cu doza inițială după care doza poate fi crescută la 2 linguri de plantă la 500 ml apă continuând încă 10 zile cu infuzia concentrată, apoi se va face pauză 30 de zile. Tratamentul se poate relua la nevoie.

În pauzele tratamentului cu anghinare se mai pot utiliza și preparate din alte plante:

– frunze d mentă, 1-2 lingurițe la o cană cu apă, se infuzează și se beau 1-2 căni/zi.

– păpădia, planta întreagă, frunzele, rădăcina- se face infuzie din 1-2 lingurițe la o cană și se beau 2 căni pe zi.

-țintaură, infuzie preparată dintr-o linguriță plantă (fără rădăcină) la o cană cu apă din care se va bea câte un sfert de cană înainte de fiecare masă.

– rizomi de pir medicinal, infuzie sau decoct scurt de 10 minute din 1-2 lingurițe rizomi la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi.

-turiță mare, infuzie dintr-o lingură de plantă la 200ml apă, se beau 2-3 căni pe zi.

Se recomandă câteva rețete fitoterapice indicate în dischineziile biliare:

Rp/ Rostopască………………………………..10g

Țintaură…………………………………….10g

Unguraș…………………………………….25g

Rădăcină de păpădie……………………20g

Coajă de crușin…………………………..25g

Fructe de coriandru……………………..10g

M.f. species

Se prepară un extract apos din 2 linguri amestec la un litru de apă clocotită. După răcire se lasă la macerat 24 de ore împreună cu 2 comprimate de aspirină agitând din când în când. După filtrare prin tifon se adaugă 200g miere. Se păstrează la frigider și se iau 12 linguri pe zi (una la fiecare oră) timp de 1-2 luni cu pauză de 3 zile după fiecare administrare.

Rp/ Frunze de roiniță sau mătăciune………………………20g

Frunze de mentă……………………………………………20g

Turiță mare…………………………………………………..10g

Rostopască…………………………………………………..10g

Coada șoricelului…………………………………………..30g

Coajă de crușin……………………………………………..10g

M.f. species

Se prepară o infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă, se bea o jumătate de cană dimineața pe stomacul gol și cealaltă jumătate seara înainte de culcare.

Pe lângă tratamentul fitoterapic, în dischinezia biliară sunt recomandate următoarele fructe și legume: portocale, struguri, lămâi, vișine, pătrunjel, ridiche neagră și usturoi.

Concluzii

Bolile digestive debutează începând cu nașterea omului și se manifestă la toate vârstele.Ponderea mare pe care o au aceste boli în patologia generală, interacțiunile lor cu factorii de mediu și de alimentație, fac necesară cunoașterea lor încă din fazele cele mai incipiente pentru tratarea și prevenirea complicațiilor lor. Este necesară cunoașterea factorilor de mediu, factorilor toxici și alimentari ce pot genera sau agrava aceste boli.

La tratamentele cronice, de lungă durată, se insistă asupra necesității controlului periodic al afecțiunii, bolnavul având obligativitatea de a se prezenta la anumite perioade de timp la medic.

Îmbolnăvirile organismului au loc și datorită igienii sanitare necorespunzătoare a alimentelor. Prin alimente se pot transmite o serie de boli provocate de microbi și viruși, toxiinfecții alimentare și boli provocate de paraziți. Astfel se propun niște recomandări privind igiena aparatului digestiv.

Reguli digestive:

– alimentele trebuie să corespundă calitativ și cantitativ.

– alimentația trebuie să se facă la ore regulate pentru ca organele digestive să lucreze ritmic și să li se asigure perioade de odihnă. Astfel micul dejun, prânzul și cina trebuie luate la intervale de 4-5 ore.

– alimentație trebuie să fie cât mai variată, să cuprindă crudități care favorizează curățirea dinților și vitalitatea gingiilor.

– trebuie evitată consumarea consecutivă de alimente prea fierbinți sau prea reci, deoarece smalțul dinților se poate sparge.

– după cină trebuie evitate dulciurile pentru a nu rămâne resturi care favorizează apariția cariilor.

– spălarea dințiilor trebuie făcută după fiecare masă principală și obligatoriu seara înainte de culcare, periajul dințiilor durând circa 2-3 minute.

Obiectivele igienii sistemului deigestiv:

– evitarea meselor bogate din punct de vedere cantitativ și evitarea condimentelor.

– eviterea constipațiilor.

– prevenirea cariilor dentare și infecțiilor prin meținerea igienii cavității bucale.

– mestecarea corectă a alimentelor, bine și încet, fără grabă și cu gura închisă.

– prevenirea intoxicațiilor, toxiinfecțiilor alimentare și a viermilor intestinali prin hrănirea cu alimente de bună calitate, bine preparate, ușor digerabile și asimilabile.

Pentru evitarea greșelilor și amânarea inutilă prin diagnosticarea și tratarea de către bolnavul însuși a unor simptome digestive, se recomandă ca o dată ce acestea apar, să se adreseze imediat medicului său curant.

Pentru tratarea bolilor digestive există scheme de tratament care corespund unor diagnostice bine stabilite; ele trebuie totuși adaptate individual deoarece indivizii reacționează diferit la un anumit tratament.

Tratamentul medicamentos este metoda de tratament care utilizează produse medicamentoase. Un tratament medicamentos bine administrat poate înlătura definitiv boala.

Responsabilitatea monitorizării tratamentului medicamentos îi revine medicului farmacolog. Acesta are sarcina de a urmării farmacocinetica, farmacodinamia și interacțiunile medicamentoase la nivelul organismului și de a identifica eventualele reacții adverse care pot apărea pe parcursul tratamentului. Acestea pot cauza modificarea ulterioară a tratamentului, dozei sau a căii de administrare.

Pe lângă tratamentul medicamentos, medicina naturistă pune la îndemâna bolnavului și bogăția de medicamente ale naturii, putând face astfel mai ușoară vindecarea bolilor digestive.

Indifererent de metoda utilizată, rezultatele pozitive vor apărea numai atunci cănd se va proceda cu perseverență și mai ales cu răbdare, așa cum spune și un proverb chinezesc că " ea preface frunza de dud în mătase".

Bibliografie

Atanasescu Ion, Adam Eugen și alții, "Ghid terapeutic în bolile digestive", Editura Falca 1978.

Beers H. Mark, Porter S. Robert, "Manulalul Merck de diagnostic și tratament" Ediția a XVIII-a Editura All 2009.

Bojor Ovidiu, Popescu Octavian, "Fitoterapie tradițională și modernă" Editura Fiat Lux 2009.

Borundel Corneliu, "Manual de medicină internă pentru cadre medii" Editura Medicală, București 1979.

Cristea Nicoleta Aurelia, "Tratat de farmacologie" Editura Medicală 2005, Ediția I.

Fischer Eugen, "Dicționarul plantelor medicinale. Ghid practic pentru cultivarea și utilizarea plantelor medicinale și aromatice" , Editura Gemma Pres, București 2000.

Geiculescu T. Virgil, "Bioterapie. Rețete medicale fără medicamente chimioterapice", Editura , 1994.

Gherman Ion, "Boli digestive (noțiuni practice)", Editura Medicală, București 1981.

Gomez Joan, "Digestia.100 de sfaturi pentru o viață sănătoasă", Editura All 2008.

Grigore Gheorghe, "Plantele medicinale de la Z", Editura Ștefan, București 2008.

Grigore Gheorghe, Grigore Corina, "Ghidul plantelor medicinale și al bolilor tratate cu plante", Editura Bic All 2007.

Marcean Crin, Mihăilescu Vladimir-Manta, "Ghid de farmacologie pentru asistenți medicali și asistenți de farmacie", Editura All 2011.

"MedEx, medicamente explicate", Ediția VI-a, Editura MedicArt 2011.

"Medicina în familie. Ghid complet pentru sănătatea întregii familii", Editura Teora 2011.

"Memomed 2012", Ediția 18, Editura Universală, București 2012.

Niculescu Th. Cezar, Cârmaciu Radu, Voiculescu Bogdan și alții, "Anatomia și fiziologia omului.Compendiu" ,Editura Corint 2009.

Roșu Ionel, Istrate Călin, Silvester Monica, "Enciclopedia corpului uman", Editura Corint 2009.

Stroescu Valentin, "Farmacologie", Ediția a V-a, revizuită și adăugită, Editura All 2011.

Treben Maria "Sănătate din farmacia Domnului", Editura Hunga Print, Budapesta.

Vasile Mihaela, Moldovan Monica, "Semiologie medicală pentru asistenți medicali", Editura All 2011.

Accesarea paginilor web:

ovidius.net/wp-content/uploads/2011/10/LP-Medicatia-antiulceroasa-si-antiemetica.pdf

regielive.ro/proiecte/medicina/bolile-aparatului-digestiv-113814.html?s=bol apar digest

regielive.ro/referate/medicina/bolile-digestive-157641.html?s=bol digest

regielive.ro/proiecte/medicina/medicatia-aparatului-digestiv-291653.html

scribd.com/doc/168185071/Medicatia-aparatului-digestiv

www.cartea.info/revista/naturist/digestiv.html

www.romedic.ro

www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/medicament

www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/stomatita_2431

www.wikipedia.org/wiki/Medicament

22. Folosirea informațiilor din prospectele medicamentelor.

Bibliografie

Atanasescu Ion, Adam Eugen și alții, "Ghid terapeutic în bolile digestive", Editura Falca 1978.

Beers H. Mark, Porter S. Robert, "Manulalul Merck de diagnostic și tratament" Ediția a XVIII-a Editura All 2009.

Bojor Ovidiu, Popescu Octavian, "Fitoterapie tradițională și modernă" Editura Fiat Lux 2009.

Borundel Corneliu, "Manual de medicină internă pentru cadre medii" Editura Medicală, București 1979.

Cristea Nicoleta Aurelia, "Tratat de farmacologie" Editura Medicală 2005, Ediția I.

Fischer Eugen, "Dicționarul plantelor medicinale. Ghid practic pentru cultivarea și utilizarea plantelor medicinale și aromatice" , Editura Gemma Pres, București 2000.

Geiculescu T. Virgil, "Bioterapie. Rețete medicale fără medicamente chimioterapice", Editura , 1994.

Gherman Ion, "Boli digestive (noțiuni practice)", Editura Medicală, București 1981.

Gomez Joan, "Digestia.100 de sfaturi pentru o viață sănătoasă", Editura All 2008.

Grigore Gheorghe, "Plantele medicinale de la Z", Editura Ștefan, București 2008.

Grigore Gheorghe, Grigore Corina, "Ghidul plantelor medicinale și al bolilor tratate cu plante", Editura Bic All 2007.

Marcean Crin, Mihăilescu Vladimir-Manta, "Ghid de farmacologie pentru asistenți medicali și asistenți de farmacie", Editura All 2011.

"MedEx, medicamente explicate", Ediția VI-a, Editura MedicArt 2011.

"Medicina în familie. Ghid complet pentru sănătatea întregii familii", Editura Teora 2011.

"Memomed 2012", Ediția 18, Editura Universală, București 2012.

Niculescu Th. Cezar, Cârmaciu Radu, Voiculescu Bogdan și alții, "Anatomia și fiziologia omului.Compendiu" ,Editura Corint 2009.

Roșu Ionel, Istrate Călin, Silvester Monica, "Enciclopedia corpului uman", Editura Corint 2009.

Stroescu Valentin, "Farmacologie", Ediția a V-a, revizuită și adăugită, Editura All 2011.

Treben Maria "Sănătate din farmacia Domnului", Editura Hunga Print, Budapesta.

Vasile Mihaela, Moldovan Monica, "Semiologie medicală pentru asistenți medicali", Editura All 2011.

Accesarea paginilor web:

ovidius.net/wp-content/uploads/2011/10/LP-Medicatia-antiulceroasa-si-antiemetica.pdf

regielive.ro/proiecte/medicina/bolile-aparatului-digestiv-113814.html?s=bol apar digest

regielive.ro/referate/medicina/bolile-digestive-157641.html?s=bol digest

regielive.ro/proiecte/medicina/medicatia-aparatului-digestiv-291653.html

scribd.com/doc/168185071/Medicatia-aparatului-digestiv

www.cartea.info/revista/naturist/digestiv.html

www.romedic.ro

www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/medicament

www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/stomatita_2431

www.wikipedia.org/wiki/Medicament

22. Folosirea informațiilor din prospectele medicamentelor.