Boko Haram. Ascensiunea Unei Grupări Teroriste

Boko Haram. Ascensiunea unei grupări teroriste

Terorismul în ascensiune

”Terorismul este un război psihologic. Teroriștii încearcă să ne manipuleze, să ne schimbe comportamentul creând frică, nesiguranță și divizare în societate.” (Patrick J. Kennedy)

”Terorismul este un alt tip de război – nou ca intensitate, vechi ca origine – un război al gherilelor, al rebelilor, al asasinilor; un război dus prin ambuscade, nu prin luptă, prin infiltrație, nu prin agresiune, în care victoria se obține prin erodarea inamicului și nu prin angajarea lui.” (John F. Kennedy)

”Terorismul implică folosirea intenționată a violenței sau a amenințării cu violență de către un agresor împotriva unei ținte-instrument cu scopul de a transmite țintei principale că este vizată a fi victima unui viitor act de violență.” (Paust)

Definirea conceptului ”terorism”

Noțiunea de „terorism“ este din punct de vedere etimologic un derivat de la „teroare“, cuvânt de origine latină ”terror” sau ”terroris” care tradus în limba română înseamnă ”groază”, ”frică” provocată prin amenințări sau intimidare.

Conform dicționarului explicativ al limbii române, noțiunea de terorism este reprezentată sub forma mai multor definiții. Una dintre definiții este: ”totalitatea actelor intenționate de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a provoca o teamă generalizată și pentru atingerea unor scopuri politice.” sau ”folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace violente sau amenințări de natură să provoace teamă și neîncredere, panică și nesiguranță, ignorând orice norme umanitare.” Ambele definiții au în comun termenul ”teamă”. Actele de terorism, mai mult decât convingerile religioase, au ca și scop provocarea fricii, nesiguranței și panicii.

 Un articol scris de ”Historia” prezintă terorismul ca o metodă politică de luptă ”având drept caracteristică recurgerea sistematică la violență, prin asasinate, atentate cu explozie, sabotaje etc. Terorismul justifică aceste mijloace prin necesitatea de a răsturna o putere legală atribuindu-i o activitate represivă.”

Autorul american Walter Reich, într-una din lucrările sale afirma: ”Să nu uităm că terorismul este un fenomen complicat, divers, determinat de cauze multiple, căruia nu îi putem găsi o definiție clară și obiectivă, ce ridică probleme de ordin moral de o complexitate compleșitoare și rezistă eforturilor noastre de a-l înțelege sau controla”.

Definiția utilizată de guvernul S.U.A. oferită de James Adams asupra terorismului este: "Terorismul reprezintă  amenințarea cu violența sau folosirea violenței cu scopuri politice de către indivizi sau grupuri, indiferent că acționează pro sau contra  autorităților guvernamentale existente, când aceste acțiuni au scopul de a șoca, intimida sau consterna un grup țintă mai larg decât victimile imediate. Terorismul este relaționt cu indivizi sau grupuri care urmăresc răsturnarea regimurilor politice, corectarea unor deficiențe sociale percepute de grupurile respective sau erodarea ordinii publice internaționate."

De-a lungul anilor, terorismul a căpătat diferite sensuri și definiții, în funcție de contexul istoric și capacitățiile indivizilor. Martha Crenshaw, renumită expertă internațională în terorism, definește terorismul ca ”o formă particulară de violență politică ce implică atacuri asupra unui număr mic de victime cu scopul de a influența audiența”.

Nimeni nu a reușit să gasească o definiție exactă pentru terorism. Astfel, definițiile termenului ”terorism” sunt diferite în funcție de indivizii care definesc termenul.

Religia, în ultimii ani a jucat un rol foarte important în aplicarea terorismului, membrii grupurilor teroriste fiind încurajați în a se implica în diferite acte teroriste. Terorismul se dezvoltă și reușește să supraviețuiască cu ajutorul mass-mediei, revistelor, ziarelor, iar în modul acesta are puterea de a ne afecta viețile în diferite moduri. Oamenii nu se îngrijorează de însuși definiția terorismului. Ei simt teroare și frică prin violența manifestată de grupurile teroriste asupra populației.

De ce terorismul provoacă dificultate în definirea sa? Unul dintre principalele motive este că, sensul termenului se schimbă odata cu societatea și contextul istoric în care trăim. Aceasă schimbare în definirea termenului ”terorism” se produce deoarece terorismul nu este o entitate solidă.

Jonathan White susține în lucrarea sa că definiția terorismului depinde de puterea politică. Guvernele își pot dezvolta puterea atunci când își etichetează adversarii ca ”teroriști”, iar cetățenii par dispuși să accepte mai mult aceste abuzuri din partea guvernelor când se desfășoară o campanie antiteroristă venită din partea lor. ”Teroriștii” nu par să se bucure de aceleași privilegii umanitare ca ”oamenii”. În mintea oamenilor, arestul ilegal și câteodată tortura și crima sunt metodele puse în practică de către teroristi. Autorul își continuă ideea susținând că etichetele pot avea rezultate fatale.

De asemenea, jurnaliștii și programele de televiziune folosesc frecvent termenul ”terorism” pentru a defini violența politică. Mass-media aplică termenul ”terorism” pentru a capta atenția publicului asupra unui subiect.

În ultimii ani, religia a jucat un rol foarte important în procesul de dezvoltare a terorismului. Violența religiosă se centrează în jurul a trei surse: 1) unele grupuri religioase simt că ele au datoria de a purifica lumea pentru o nouă epocă; 2) alte grupuri religioase susțin că ele sunt alese pentru a distruge alți oameni în scopul dreptății; 3) alte persoane implicate în aceste grupuri religioase crează religii false și acționează violent pentru a-și promova propria credință.

Terorism. Apariția și istoria sa

Înțelesul termenului ”terorism” s-a schimbat odata cu trecerea anilor. Terorismul există încă din Antichitate însă sub o altă formă decât cea din prezent.

”Termenul ”terorism” a apărut în dicționare destul de târziu – Dicționarul Robert atestă că verbul ”a teroriza” a intral în vocabularul limbii franceze în anul 1796 – noțiunea fiind, totuși, conștientizată de omenire la începutul istoriei”.

Dacă atunci când folosim noțiunea de terorism ne gândim la crime și folosirea forței, automat putem spune că terorismul datează încă din antichitate. Terorismul a fost și este legat de concepte religioase deoarece dintotdeauna au existat oameni care considerau că religia sau credința lor era cea mai bună și bazată pe adevăr, ” iar toți ceilalți sunt necredincioși, meritând să moară”.

În perioada medievală, secolele XII-XIII, exista un grup terorist islamist numit ”Asasini”; cel mai celebru grup terorist islamist din aceea perioadă. Rolul și scopul acestei grupări de sectanți musulmani fanatici era de a creea teroare și frică în rândul ”necredincioșilor” prin amenințări, violență, crime. Este important de subliniat faptul că această grupare de sectanți musulmani fanatici acționau sub influența drogurilor. ”Gruparea s-a făcut cunoscută prin modul unic de operare: membrii săi ucideau numai cu pumnalul. Victimele lor erau fie nobili sau conducători politici, fie membrii ai clerului, fiind alese cu grijă, pentru ca mesajul să fie receptat, iar restul populației să fie cuprinsă de frică.”

Odată cu dublul asalt al mongolilor și al sultanului mameluc din Egipt, Baybars, care a condus o campanie împotriva acestei grupări teroriste, influența și puterea ”Asasinilor” a luat sfarșit.

Tot în perioada Antichității exista o formă diferită de ”teroare”, care nu includea violență: teroarea mesianică. Adepții acestei grupări preconizau o zi în care ”viața acestui pământ va trece de la o stare de luptă și confrutare continuă la una de armonie perfectă”, în care Dumnzeu își va face prezența în viața fiecărui om care merită protecția Sa.

De-a lungul anilor s-a constatat că ”teroarea este o stare psihică, iar terorismul se referă la o activitate social organizată”. Istoricii au observat o diferență între noțiunea de teroare și actul terorismului în sine. Teoroarea este un ”element consitutiv al multor acțiuni grupale, semnalat încă din antichitate”. Sun-Tzu, gânditor militar chinez, spunea sub o formă ironică: ”omoară unul – terorizează o mie”. Astfel, teroarea este ”un fenomen natural, iar terorismul reprezintă exploatarea conștientă a acestuia”.

Terorismul modern își are originea în Revoluția franceză (1789-1795). Acest termen era folosit pentru a putea descrie acțiuniile guvernului francez. Începând cu anul 1848, sensul termenului s-a schimbat. Acum era folosit pentru a descrie violentele acțiuni ale revoluționarilor care se revoltau împotriva guvernelor. La sfârșitul anilor 1800, începutul anilor 1900, terorismul era folosit pentru a descrie acțiunile violente a unor grupuri incluzând: anarhiști, grupări naționaliste care se revoltau împotriva puterilor străine și organizații politice ultranaționaliste.

După al Doilea Război Mondial (1939-1945) termenul ”terorism” a căpătat un nou sens. Pe măsură ce oamenii au început să se revolte împotriva dominației europene asupra lumii, grupurile naționaliste au fost considerate grupări teroriste. Din 1964 până la începutul anilor 1980, termenul ”terorism” a fost aplicat de grupări violente de stânga, precum naționaliștii. La mijlocul anilor 1980, sensul termenului s-a schimbat din nou. În Statele Unite, o parte din acțiunile violente a mișcării urii (hate movement sau hate group), au fost definite ca acte ale terorismului. Definiția terorismului s-a schimbat odata cu trecerea în alt mileniu. Astăzi, terorismul încă se referă la grupuri largi care sunt independente de state, fanatic-religioase și violente, care aplică acte de terorism pentru anumite cauze, cum ar fi mediul. Important de a realizat este faptul că, orice definiție dată acestui termen este influențată de contextual istoric al terorismului.

Evoluția terorismului

O problemă particulară în evoluția terorismului este ”terorismul de stat” care pare să existe datorită ”lungii sale tradiții ce începe odata cu Tratatul de la Westphalia din 1648 prin care statele și-au câștigat dreptul la aplicarea forței pentru protejarea suveranității politice și teritoariale.”

Fascismul, comunismul, nazismul sunt forme ale terorismului care ”au ca scop modificarea si destabilizarea unor sisteme politice” și care și-au instaurat teroarea prin crime și alte acte de violență, împotrivindu-se regimului democratic.

Terorismul internațional a căpătat diferite forme. Una dintre forme este ”terorismul de stat”. Unii analiștii francezi numesc terorismul internațional – ”terorism internațional de stat”, iar unii analiști americani îl numesc – ”terorism girat de către state”. Analiștii și teoreticienii au ajuns la concluzia că cea mai periculoasă formă de terorism internațional o constituie ”terorismul de stat” care are puterea ”să afecteze grav stabilitatea și pace pe plan mondial”.

Evenimentele din Orientul Apropiat și Mijlociu ne demonstrează că evoluția terorismului în aceste zone a fost afectată de apariția terorismului de stat ”ca o nouă armă”. State precum Iran, Libia, Israel, Siria ”urmăresc atingerea unor scopuri politice și militare pe care nu le pot atinge pe alte căi”.

După cum am și specificat în rândurile anterioare, terorismul are o lungă istorie și pare să exista înca din momentul în care oamenii au început să se organizeze în ”comunități structurate ierarhic”.

Ca terorismul să evolueze a fost și este nevoie de un public interesat de subiect și dispus sa-și folosească timpul în a asculta și viziona ceea ce mass-media dorește să promoveze. Terorismul a rezistat și s-a dezvolat datorită faptului că populația este usor de influențat și de manipulat. Prin intermediul programelor de televiziune, revistelor, ziarelor, terorismul a manipulat, influențat și a creat o stare de frică și teroare în rândul populației.

David Wright-Neville observă că terorismul are două tipuri de spectatori. El îi clasează în felul următor: primul grup sau public este format din acele persoane a căror comportament este schimbat prin frică. Autorul consideră că acest public este ”cel mai evident” și că aceste persoane în viziunea teroriștilor sunt văzuți ca și ”inamici”. Al doilea public este format ”din cei ce simpatizează cu cauza teroristă, dar nu sunt implicați activ în acte de violență”.

Cert este că grupurile teroriste vor continua să răspândească teroare și frică în rândul populației prin intermediul tehnologiei moderne (”radioul, televiziunea, comunicațiile digitale, via satelit, magistralele informatice de tip Internet”).

O caracteristică foarte importantă care le revine teroriștilor este reprezentată de faptul că ei încearcă să atragă atenția asupra lor prin nemulțumiri, susțin că sunt umiliți datorită convingerilor religioase și de asemnea, că sunt marginalizați tot pe același motiv.

Analiștii atrag atenția asupra factorului economic care ”va favoriza în continuare apelul la terorism”, iar prin intermediul acestui factor se vor obține ”profituri în urma amenințărilor și a teroarei.” De asemenea, în viitor terorismul va ajunge să coste mai mult decât în prezent, iar acest fapt va avea un impact negativ asupra organizațiilor antiteroriste, care vor renunța la atribuțiile lor, deoarece costurile necesare pentru a preveni terorismul se vor înzecii. Acest fapt va favoriza grupurile teroriste să evolueze și să se răspândească.

Unii specialiști consideră că evoluția terorismului va depinde de următoarele cauze:

”terorismul va persista ca fenomen acut și în mileniul urmator; probabil va crește cantitativ și calitativ; incidentele de mare anvergură vor deveni tot mai dese; terorismul poate derapa spre megaterorism; în viitorul apropiat terorismul va evolua liniar în materie de tactici, ținte și mijloace (armament); unele state ale lumii vor apela în continuare la terorism pentru a-și atinge anumite scopuri; teroriștii vor fi capabili să declanșeze crize care vor obliga statele (guvernele) și organizațiile internaționale să aloce tot mai multe resurse pentru combaterea lor.”

Motivații și cauze ale terorismului

”Violența naște violență”. Terorismul înlătură orice formă de rațiune și o înlocuiește cu fanatism. Teorismul este considerat un ”act criminal” și teroarea își poate găsi explicația în următoarea afirmație: ”teroarea înseamnă crimă”. Terorismul din zilele noastre este prezent ”atât pe timp de pace, cât și pe timp de conflict și de război”.

Distincția dintre terorism și alte forme ale violenței își găseste una dintre explicații în definiția dată de ministerul american al apărării: terorismul ca ”utilizarea violenței sau a amenințării cu violența pentru a induce o stare de frică, intimidând guvernele sau societățile, în scopul de a atinge țeluri politice, religioase sau ideologice”.

După cum am specificat și în subcapitolele anterioare, terorismul a căpătat o importanță și o amploare deosebită și a reușit să se dezvolte printr-un factor foarte folosit și cunoscut de populație și anume mass-media. Prin intermediul mass-mediei, terorismul reușește să inducă frică și teroare persoanelor care nu sunt implicate în actele lor de violență, și anume persoanelor care privesc din exterior atentatele teroriste.

Terorismul, pe lângă faptul că este considerat un act criminal este și un ”act psihologic ce se vrea a fi motivat prin obiective politice, religioase și ideologice”.

În lucrarea sa, Toma Gabriel identifică patru motivații ale terorismului: motivația rațională, motivația psihologică, motivația culturală și motivația politică.

Prima motivație a teroristului, motivația rațională; teroristul urmărește o altă cale de a-și atinge obiectivul, mai puțin costisitoare, neimplicând terorismul.

A doua motivație este cea psihologică. Această motivație este legată de ”viața și împlinirile” teroristului și de faptul că ”el consideră acțiunea teroristă drept singurul motiv al existenței sale”. O caracteristică ce consituie motivația psihologică este faptul că, teroriștii consideră că ei sunt singurii care dețin adevărul în privința credinței.

Motivația culturală a terorismului. Autorul susține că ”tratarea vieții în general și a vieții individului în particular este o caracteristică culturală care are un impact deosebit asupra terorismului”. Una dintre temerile teroriștilor este ”exterminarea culturală” care îl conduce pe terorist să reacționeze violent. Contestarea convingerilor lor religioase poate conduce la acte grave de violență. Autorul consideră că ”terorismul în numele religiei poate fi extrem de violent.”

În fine, motivația politică: terorismul, de regulă are scopuri politice. Ceea ce încearcă terorismul să facă este schimbarea sistemului politic și implementarea proprilor reguli. El consideră că doar prin acte de violență se poate înlătura injustiția.

”Nimeni nu se naște terorist, iar cei ce devin teroriști o fac doar după ce trec printr-un proces evolutiv ce implică un mix de forțe sociale, politice și psihologice.”

Prima cauză în transformare individului o constituie ”instalarea percepției de persoană respinsă”. Din declarațiile membrilor grupărilor teroriste reiese faptul că ei se simt marginalizați și respinși. Înaintea evenimentului din 11 septembrie, Ahmad al-Haznawi al-Ghamidi declara: ”timpul umilințelor s-a încheiat” sau o altă declarație dată de unul dintre protagonoștii atentatului din 7 iulie din Londra: ”până când noi nu ne vom simți în siguranță, voi veți fi țintele noastre. Și până când voi nu veti opri bombardarea, gazarea, întemnițarea și torturarea poporului meu, noi nu ne vom opri lupta” (BBC 2005). McCauley afirma: ”etapele prin care oamenii obișnuți devin capabili de săvârșirea unor fapte teribile sunt de obicei graduale, poate chiar imperceptibile pentru individ”.

Acești indivizi se simt marginalizați de către societățile avansate. În societățile occidentale sau non-occidentale sentimentul de respingere și excludere a crescut în rândul acestor indivizi, astfel persoanele cuprinse de aceste sentimente ”s-au retras în enclavele cultural sub-naționale”, iar acest fapt ”se datorează frustrărilor generate de încercările repetate și nereușite de a relaționa cu elementele cultural, economice și sociale ale modernismului târziu”. Neavând acces la aceste aspecte ale societății, acești indivizii își crează o lume a lor unde se simt acceptați.

Ei consideră că motivul pentru care sunt respinși și nu sunt acceptați de societate ”îl reprezintă statutul lor socio-economic”. Spre exemplu, ”un studiu efectuat în 2004 de BBC a arătat că în Anglia, aplicanții de origine africană sau musulmană aveau de două ori mai puține șanse să fie chemați la un interviu decât aplicanții non-musulmani albi, chiar dacă aveau calificări și experiențe similare.”

”Legătura dintre sărăcie și violența teroristă” reprezintă o altă cauza a terorismului.

David Wright-Neville susține că majoritatea indivizilor implicați în grupări teroriste sunt la ”marginea economică și socială a societății”. Multe studii au confirmat că rata somajului în rândul emigranților musulmani este foarte înaltă. ”Rata șomajului în rândul minorităților etnice […] crește mai repede decât rata șomajului înregistrat în rândul albilor pe timp de recesiune”.

Gabriel Toma, în lucrarea sa ”Terorismul internațional” identifică o serie de cauze ale terorismului contemporan: ”inechitatea și polarizarea socială, extremismele de orice fel (de la cele religioase și ideologice la cele politice), alienarea și anomia” etc.

Cert este că acești indivizi nu se nasc teroriști, ci împrejurările în care trăiesc îi transformă în persoane mai puțin sau mai mult agresive. Presiunea socială este o altă cauză a terorismului. Tinerii aceștia, de cele mai multe ori trăiesc o ”viață evalvioasă și retrasă”, iar transformarea lor în teroriști nu este bruscă. Nu trebuie să fii emigrant musulman ca percepția ce o are societatea asupra ta să nu te afecteze. ”Percepția pe care o are individul despre relația dintre el și societate joacă un rol important în decizia acestuia de a se angaja sau nu în acțiuni de terorism”.

Bineînțeles, o cauză principală o constituie și convingerile religioase. Michel Wieviorka, în studiile sale despre rasism și dezvoltare scoate în evidență sentimentele și gândirea implementată indivizilor de către grupările teroriste:

”Nu de puține ori am întâlnit în Franța musulmani care susțin două lucruri. Primul ar fi faptul că trecerea la islam a fost o alegere personal și deliberată. În al doilea rând ei consideră că islamul îi ajută să facă față unei societăți rasiste și care nu le oferă condițiile necesare unui trai decent. În acest sens, islamul nu îi îndepărtează de societate; dimpotrivă, datorită islamului ei au învățat să fie mulțumiți cu accesul redus la resurse, sau în cel mai rău caz, să suporte aceste limitări până când viitorul le va aduce ceva mai bun.”

O observație importantă este accentuată de Kinnvall: „religia, asemeni naționalismului, oferă răspunsuri existențiale la nevoia de securitate a indivizilor, prin esențializarea elementelor și prin crearea unui sentiment de întregire, unitate și împlinire”.

Religia este factorul care indivizii oprimați îl transformă într-un instrument care poate să răspundă la nevoile lor psihologice și care îi ajută să devină imuni oarecum umilințelor, frustrărilor și nemulțumirilor.

În concluzie, o observație notată în lucrarea lui David Wright-Neville susține: ” Aproape toți cei ce ucid deliberat își urăsc atât propria viață, cât și viața celorlalți”.

”Un act terorist este un atac purtat cu alte arme decât cele ale unui război clasic, […] ucide în masă populația civilă, neînarmată și necombatantă.”

Bibliografie:

http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=terorism

Justina Alexandra Sava (2016) ”Terorismul- perspectivă critică„ , ABCJURIDIC http://abcjuridic.ro/terorismul-perspectiva-critica/ (9.03.2016, 17:30)

https://dexonline.ro/definitie/terorism (8.03.2016, 16:30)

Redacția (2016), ”Câteca lucruri de știut despre….Terorism” , Historia http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/c-teva-lucruri-tiut-terorism (10.03.2016, 14:17)

Chițu Silvia, ”Terorismul în ascensiune”, Lumini și umbre, 2015, http://silviachitu.blogspot.ro/2015/11/terorismul-secolului-xxi.html (8.03.2016, 17:00)

Mădălina Kadar, ”Istoria și evoluția terorismului”, Transilvania Reporte, 2015, http://transilvaniareporter.ro/reportaj/istoria-si-evolutia-terorismului/ (9.03.2016, 18:20)

Reich, W. (1998) ”Understanding Terrorist Behaviour: The Limits and I Opportunities of Psychological Incuiry” în ediția W. Reich Origins of Terrorism: Psychologies, Ideologies Theologies, States of Mind. Whashington, DC: Woodrow Wilson Center Press, p. 280

Wright-Neville, D., Dicționar de Terorism, Traducere de Sorina Pricop, Publishing, Cluj-Napoca, 2010, p. 9-26

White, Jonathan R., The Criminology of Terrorism (a 3-a ediție). Grand Vallery State University, Wadsworth Thomson Learning, 2006, p. 3-7

Dr. Ungureanu, Ș. Georgeta, Dr. Crăciun, A., Drd. Crăciun, M., Drd. Ungureanu, R., Scut…împotriva terorismului, Prouniversalis, București, 2005, p. 5-18

Toma, G., Terorismul internațional, Reacții ale actorilor regionali și globali, Prefață de Teodor Frunzeti, Institutul European, 2013, p. 37-48