Bogdan Vrajitoru Licenta 2018 Contributii La Studiul Ornitofaunei Balta Vacaresti [608221]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :
Conf. univ. d r. Andrea Cristina Staicu

Absolvent: [anonimizat], 2018

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTAT EA DE BIOLOGIE

Contribuții la studiul ornitofaunei din
Balta Văcărești

Coordonator științific
Conf. univ. d r. Andrea Cristina Staicu

Absolvent: [anonimizat], 2018

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 1
Capitolul 1. Cercetări ornitologice din regiunea Bucureștiului ………………………….. ………………………….. ….. 2
Capitolul 2. Caracterizarea fizico -geografică a sitului ………………………….. ………………………….. …………………. 4
2.1. Dezvoltarea zonei până la statutul de Parc Natural ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
2.2. Căi de acces în sit ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
2.3. Relief ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 7
2.4. Geologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 7
2.5. Pedologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 9
2.6. Hidrografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 9
2.7. Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 11
2.8. Vegetație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 12
2.9. Habitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 13
2.10. Fauna ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 13
Capitolul 3. Tipuri de caractere folosite pentru identificarea păsărilor pe teren …………………………. 17
3.1. Caractere morfologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 17
3.1.1. Tipuri de cioc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 17
3.1.2. Coada ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 19
3.1.3. Forma aripilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 19
3.1.4. Coloritul penajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 20
3.2. Locomoție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 20
3.2.1. Zborul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 20
3.2.2. Locomo ția pe uscat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 21
3.2.3. Locomoția pe apă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 21
3.3. Caractere etologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 21
3.3.1. Cântecul păsărilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 21
3.4. Caractere reproductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 22
3.4.1. Tipuri de cuib ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 22
Capitolul 4. Materiale și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 23
4.1. Calendarul deplasărilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 23
4.2. Metode de studiu ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 23
4.3. Materiale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 25
4.4. Indici ecologici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 25
Capitolul 5. Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 26
5.1. Indexul sistematic al speciilor de păsări din sit ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 26
5.2. Ponderea taxonilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 49

5.3. Fenologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 50
5.4. Indici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 52
5.5. Specii ocrotite ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 54
5.5.1. Specii de interes comunitar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 56
5.6. Impact antropic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 60
5.6.1. Poluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 61
5.6.2. Poluarea fonică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 62
5.7. Măsuri de conservare a păsărilor din sit ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 62
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 63
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 64

Index de figuri

Fig. 1 – Model 3D areal in 1980 și arealul în 2014, după (Manea și colab., 2016) ………………. 4
Fig. 2 – Panoramă cu situl studiat – Partea de sud, foto: original ………………………….. ………….. 6
Fig. 3 – Localizarea pe harta a sitului, Sursa: (Mirea și colab., 2012) ………………………….. ……. 6
Fig. 4 – Structura geologică a bălții Văcărești, după (Zaharia și Găitănaru, 2018) ………………. 9
Fig. 5 – Bazinul hidrografic al Argeșului (original) ………………………….. ………………………….. 10
Fig. 6 – Wolffia arrhiza, sursa: Vladimir Semashko, www.plantarium.ru ………………………… 12
Fig. 7 – Comunități antropice de plante, foto original ………………………….. ………………………… 13
Fig. 8 – Vegetație palustră și acvatică, foto original ………………………….. ………………………….. 13
Fig. 9 – Triturus vulgaris observat în sit; foto original ………………………….. ………………………. 14
Fig. 10 –Bombina bombina observată în sit la data de 16.03.2016, foto original ………………. 14
Fig. 11 – Pui de Natrix natrix observat pe 2.07.2015; foto original ………………………….. …….. 14
Fig. 12 – Tipuri de cioc, dup ă Cătuneanu și colab. (1978) ………………………….. …………………. 18
Fig. 13 – Exemplu de aripă rotundă (sus) și aripă ascuțită (jos), după Pettingill Jr (1985) ….. 20
Fig. 14 – Harta cu transectele si punctele fixe folosite. TR – Transect, J – Punct fix la nivelul
solului, S – Punct fix la înălțime. Sursa: original ………………………….. ………………………….. …. 24
Fig. 15 – Aythya nyroca în sit , foto original ………………………….. ………………………….. …………. 30
Fig. 16 – Juvenili nezburători în septembrie, foto original ………………………….. …………………. 31
Fig. 17 – Chlidonias hybridus la cuib cu 3 pui, în sit. Foto oiginal ………………………….. ……… 32
Fig. 18 – Falco tinnunculus observat în sit, foto original ………………………….. …………………… 34
Fig. 19 – Observațiile și intersectările dintre Cuculus canorus și Acrocephalidae -le din situl
studiat; sursa: original. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 37
Fig. 20 – Habitat specific pentru Remiz pendulinus cu apă, salcie și papură, foto original ….. 44
Fig. 21 – Detaliu cuib de Remiz pendulinus, foto original. ………………………….. …………………. 45
Fig. 22 – Ponderea Ordinelor în sit ………………………….. ………………………….. …………………….. 49
Fig. 23 – Ponderea Famililor de Passeriform e din sit ………………………….. ………………………… 49
Fig. 24 – Harta cu distribuția ordinelor în sit, sursa – original. ………………………….. …………… 50
Fig. 25 – Împărțirea procentuală a speciilor observate din punctu l de vedere al datelor
fenologice la nivel național (Munteanu și colab., 2002) ………………………….. …………………….. 51
Fig. 26 – Împărțirea procentuală a statutului f enologic în funcție de perioada observației în sit
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 52
Fig. 27 – Primele 10 cele mai frecvente specii și procentajul obținut în sit (%) ………………… 53
Fig. 28 – Abundența interspecifică pe fiecare lună calendaristică (%) ………………………….. …. 53
Fig. 29 – Împărțirea procentu ală a speciilor în funție de statut de protecție ………………………. 54
Fig. 30 – Grafic cu numărul speciilor protejate și documentele aferente statu tului ……………. 55
Fig. 31 – Împărțirea procentuală a speciilor cu statut de protecție ………………………….. ………. 55
Fig. 32 – Remiz pendulinus la cuibul din sit, foto original ………………………….. …………………. 59
Fig. 33 – Comportament de hrănire la Cygnus olor , adult și pui. Își scufundă capul în căutarea
plantelor submerse. Foto original ………………………….. ………………………….. ………………………. 60
Fig. 34 – Presiuni antropice în sit, Stanga sus – depozitarea deșurilor, Dreapta sus – Incendiu
de vegetație, Jos – Pescuit cu barca, foto original ………………………….. ………………………….. … 60

Index tabele
Tabel 1 – Datele calendaristice aferente deplas ărilor în sit ………………………….. ………………… 23
Tabel 2 – Tipul de fiș ă folosită la notarea observațiilor ………………………….. …………………….. 23
Tabel 3 – Lista s peciilor observate în perioada martie 2015 – martie 2016 . …………………….. 26

P a g i n a | 1
Introducere

Proiectul lacului Văcărești a trecut prin multe controverse. După ce proiectul a
fost abandonat din cauza proastei execuții și , ulterior, schimbării de regim, s -a încercat să i se
dea acestuia o nouă destinație, însă fiecare idee s -a lovit de împotrivirea în instanță a foștilor
proprietari ai terenului luat de stat. Cu toate că destinația de Parc Natural îi revoltă la fel de
mult, în cele din urmă, efort ul lor de împotrivire în instanță , a fost cel care a dat răgaz naturii
să redobândească arealul.
Dintre observațiile zoologice ale Parcului Natural Văcărești, păsările sunt
reprezentative , ajungând u-se la o listă , încă nepublicată , de 154 de specii văzute din 2006 până
azi (Vlad Cioflec, in verbis). Lista care a stat la baza declarării ariei protejate era de 94 de
specii între 2006 -2013 (Stoican și colab ., 2013) și este singurul studiu publicat cu privire la
avifauna sitului.
Studiul evalueaz ă ornitodiversitatea Lacului Văcărești identificând ca obiective
realizarea inventarului ornitotaxonilor, stabilirea ponderii acestora, analiza fenol ogică,
exploarea habitatelor din sit, identificarea speciilor ocrotite de diferite acte normative și
identificarea presiunilor a ntropice , în vederea adoptîrii unui set de măsuri, menite să
îmbunătățească starea de conservare a unor specii.
Importanța studiului constă în faptul că un sit unic precum această arie protejată
din inima unui oraș precum B ucureștiul are nevoie de o monitorizare consta ntă, mai ales din
punctul de vedere al presiunilor antropice și din punctul de vedere al analizei perspectivelor
pentru păsările de interes din Lacul Văcărești. De asemenea, un proiect de Parc Natural Urban
are nevoie de studii de acest gen pentru a justi fica și conlucra cu societatea urbană pentru
dezvoltarea lui în continuare.

P a g i n a | 2
Capitolul 1. Cercetări ornitologice din regiunea
Bucureștiului

Ritter von Dombrowski publică in 1912 Ornis Romaniae , prima carte completă
privind cercetarea păsărilor în România. (v Dombrowski, 1912) Dionisie Linția publică
Păsările României în trei volume între 1954 și 1955. (Linția, 1954, Linția, 1955)
Zona din jurul Bucureștiului a fost privilegiată din punctul de veder e al
cercetărilor ornitologice.
În 1958, Pașcovschi și Nadra menționează și zona din jurul Bucureștiului ca
areal pentru Hippolais pallida . (Pașcovschi și Nadra, 1958)
În 1965, Cătuneanu semnalează Saxicola rubetra rubetra în jurul Bucureștiului.
(Cătuneanu, 1965)
În 1969, Pașcovschi include într -o lucrare despre migrația mai multor s pecii
descoperirea prezenței speciilor Motacilla cinerea, Muscicapa striata, Milvus migrans,
Coraccias garrulus, Ficedula albicollis și Phoenicurus phoenicurus în zonele din vecinătatea
Bucureștiului. (Pașcovschi, 1969)
Între 1968 și 1970 , sunt publicate observații ale oaspeților de ia rnă din București
de către Gross u și Radu. (Grossu și Radu, 1968c, Grossu și Radu, 1968b, Grossu și Radu,
1968a, Grossu și Radu, 1970)
În 1975, Cătuneanu include și Bucureștiul în arealul speciei Parus lugubris .
(Cătuneanu, 1975)
În 1976, prin cercetările lui Radu, este descoperită în București o subspecie nouă
pentru țară , Loxia pytyopsittacus scotica . (Radu, 1976)
În 1980, Papadopol publică o listă de 163 de specii în complexul Snagov, iar
Radu comunică despre prezența speciei Larus argentatus în Capitală. (Papadopol, 1980, Radu,
1980)
În 1986, Radu face o recenzie a specii lor la nivel național în care identifică
specii prezente și în București. (Radu, 1986)
În 1989, Papadopol identifică 177 de specii de păsări pe cursurile inferioare ale
Argeșului, Dâmboviței și Neajlovului. (Papadopol, 1989)
În 1990, în revista Vânătorul și pescarul sportiv, Radu publică despre prezența
Petronia petronia în București. (Radu, 1990)
În 1991, Papadop ol și Petrescu publică un studiu cu privire la avifauna orașului
București și împrejurimi, cuprinzând 161 de specii. (Papadopol și Petrescu, 1991)

P a g i n a | 3
În 1994, Giurginca publică un studiu despre păsările din Grădina Botanică din
București, însumând 68 de specii. De altfel, Giurginca m ai semnalează și prezența speciei
Sylvia melanocephala în capitală. (Giurginca, 1994a, Giurginca, 1994b)
În 1996, Radu prezintă un studiu care analizează urbanizarea speciei Falco
subbuteo în București. (Radu, 1996)
În 1997, Giurginca anunță prezența a 17 specii în București. (Giurginca, 1997)
În 1998, Laiu și Murariu publică un studiu despre hrana speciei Asio otus în
București. (Laiu și Murariu, 1998)
În 2000, cei doi cercetători publică și despre h rana speciei Athene noctua în
capitală. (Laiu și Murariu, 2000)
În 2002, Petrescu identifică 51 de specii în zona Otopeni. În același an,
Giurginca și Vănoaica identifică specia Dryocopus martius în București, iar Giurginca mai
publică și despre cuibărirea a 4 specii în București. (Petrescu, 2002, Giurginca și Vănoaica,
2002, Giurginca, 2002)

P a g i n a | 4
Capitolul 2. Caracterizar ea fizico -geografică a sitului

2.1. Dezvoltarea zonei până la statutul de Parc Natural
Decretul 143/1988 a dus la demolar ea caselor și îndiguirea zonei pentru
proiectul Amenajare Lac Văcărești ce ar fi semănat cu Lacul Morii din capitală. Căderea
regimului a dus la stagnarea proiectului. Acțiunile în instanță a le foștilor proprietari a u dus la
înghețul oricărei noi destinații a lucrări lor, iar terenul a devenit relativ abandonat. Această
stagnare și conflictul pe proprietate sau despăgubiri a dus la re -naturalizarea locației. (Fig. 1)

Fig. 1 – Model 3D areal in 1980 și arealul în 2014, după (Manea și
colab., 2016)

P a g i n a | 5
Începutul ideii de arie naturală protejată în zona lacului Văcărești a apărut prin
anii 2011 -2012 prin articolul lui Popescu (2012) în care povestește cum obișnuia să se plimbe
în copilărie “prin vale ”, iar admirația lui pen tru loc a dus chiar la studii ale coleopterelor
acvatice (Cojocaru și Popescu, 2004) și ale microhymenopteror din areal (Popescu, 2009) .
Balta Văcărești, ca potențial parc natural a fost cunoscut publicului odată cu
apariția articolului din revista National Geographic, Delta dintre blocuri , scris Cristian Lascu
(2012) , care cuprindea și o serie fotografii cu păsări ce puteau fi văzute chiar în interiorul
Bucureștiului.
Drăgan și colab. (2013) susțineau existența a 60 de specii de păsări, dintre care
16 erau prezente pe Anexa I a Directivei Păsări. În același an, studiul de fundamentare a
proiect ului Parcul Natu ral Văcărești a fost înfăptuit ș i prezintă o listă de 94 de specii (Stoican
și colab., 2013) . Acest studiu de fundamentare a stat la baza declarării ariei Parc Natural în
anul 2016 prin HG nr. 349/2016 .
În timpul executării proiectului de construcție a lacului antropic , a fost o
încercare de umplere cu apă din Dâmbovița, iar umplerea definitivă cu apă avea să fie fa cută
printr -un canal adus de la Mihăilești.
Solul a fost tratat cu un strat uniform de lut, însă descoperirea c ă zonele umede
au legături cu apele din subteran , indică existența crăpăturilor în acest strat, probabil din cauza
execuției proaste. Totuși, expa nsiunea urbană a Bucureștiului, fundațiile construcțiilor tot mai
numeroase din jurul zonei, creșterea temperaturii atmosferice riscă să afecteze cantitatea de
apă a sitului, fiind recomandate măsuri de captare și direc ționare a apei de ploaie în sit pentr u
a evita afectarea biodiversității în viitor (Zaharia și Găitănaru, 2018) . Desigur, există și păreri
că fără o investiție majoră în dezv oltare și fără un plan de management urgent, situl nu poate
funționa ca arie protejată și aceasta va fi sortită degradării și că destinația logică ar fi fost de
parc urban sau grădină botanică, iar declararea zonei ca arie protejată a fost hazardată și
nebazată pe studii aprofundate sau pe necesitățile așezării urbane (Merciu și cola b., 2017) . Alte
surse sunt de acord cu valoarea sitului din punct ul de vedere al conservării speciilor, însă susțin
că proiectul de parc natural trebuie avansat , având î n vedere integrarea membrilor societății
urbane în decizii (Manea și colab., 2016) .

P a g i n a | 6

2.2. Căi de acces în sit

Parcul Natural V ăcărești (Fig. 2) are suprafața de 183 ha, se află în sectorul 4 al
Bucure știului, este înconjurat de diguri artificiale care urmau să delimiteze lacul antropic a
cărui construcție a fost abandonată. Este delimitat la nord de Splaiul Unirii, la Vest de Calea
Văcărești, la Sud de Șoseaua Olteniței, iar la est de Șoseaua Vitan -Bârzești. (Fig. 3)

Fig. 3 – Localizarea pe harta a sitului, Sursa: (Mirea și colab., 2012)

Fig. 2 – Panoramă cu situl studiat – Partea de sud, foto: original

P a g i n a | 7
2.3. Relief
Situat în câmpia Vlăsiei , orașul București face parte din compartimentul
Câmpia Bucureștiul ui. Aceasta are aspect plan cu î nclinarea de 1-3°, iar altitudinea absolută se
află între 96,3 m la Chiajna, 88,9 m în Piața Scânteii și 54,5 m în Valea Dâmboviței, la Popești
Leordeni. Balta Văcărești se află în imediata vecinătate a Râului Dâmbovița. Se poate constata
că altitudinea situ lui stud iat se află la nivelul 55 -60 m. Văile Bucureștiului au aspect de câmpie,
caracterizat prin cursurile meandrate numeroase cu puternice fenomene de co lmatare minerală
și biogenă. Reprezentative pentru București sun t și lacurile cu îndiguiri betonate . (Croitoru și
colab., 1985)

2.4. Geologie
Bucureștiul este situat geologic central pe Platforma Moesică. Relieful de
câmpie al zonei are înclinație m ică spre Sud -Est (Mândrescu și Radulian, 1999 ). Câmpia
Română, ce cuprinde Câmpia Vlăsiei, este formată la suprafață din formațiuni ce aparțin
aproap e exclusiv Cuaternarului. În principal, acest strat este alcatuit din loess, acesta acoperind
majoritatea suprafeței câmpiei, având grosimi variabile. Câmpia mai este acoperită și de
depozite aluvionare, formate din pietrișuri și nisipuri aduse de râuri și depuse în lungul văilor.
(Oncescu, 1959)
Formațiunile cuaternare ale Câmpiei Române sunt așezate peste Pliocen. Acolo
unde iese la suprafață, Pliocenul prezintă gresii și marne nisipoase cu faună de Unionide
levantine. Se găsesc fosile cu reprezentanți ca Viviparus craiovensis, Psilunia munieri, Psilunia
lenticularis, Psilunia cymatoides, Psilunia subclivosus, Psilunia brandzae, Unio pristinus .
(Oncescu, 1959)
Sondajele de la Filaret -București și Popești -Leordeni pot fi reprezentative
pentru situl studiat, fi ind cel mai aproape de acesta. Î n 1906 la Filaret s -a ajuns până la
adâncimea de 1000 m. De la suprafa ță până la 60 m a fost străbătut Cuaternarul, urmând apoi
Levantinul. Dacianul a început la 300m, iar la 500m a început Ponțian. La 700m sondajul a
ajuns în Meoțian, la 875 m a pătruns în Sarmațian, ajungând până la baza acestuia. La
adâncimea de 475 m, în Dacian, au fost descoperite niște intercalații de lignit. La Popești –
Leordeni limita Dacian/Ponțian a fost înregistrată la 526m, limita Pliocen/Sarmațian a fost
înregistrată la 700 m, limita Sarmațian/Cretacic la 874 m, limita Cretacic/Jurasic la 1250 m,
limita Jurasic/Triasic german, denumit Keuper, la 2140 m. În Cretacicul inferior și în Jurasic

P a g i n a | 8
au fost găsite calcare cavernoase și dolomite, iar în Triasicul superior, Keuper, a fost găsit un
facies lagunar, reprezentat prin marne cu gipsuri și unele inte rcalații de nisipuri. (Oncescu,
1959)
Depozitele de vechime jur asică și cretacică pot fi asemănate cu cele din
Dobrogea de Su d și din Platforma prebalcanică de care sunt legate, fiind depuse în aceeași
mare epicontinentală. Depozitele tortoniene, sarmațiene și pliocene pot fi paralelizate cu cele
din zona neogenă subc arpatică și cu cele din Dobrogea de Sud, fiind depuse de aceeași mare
cu maximul de adâncime în partea imediat învecinată cu zona precarpatică a Carpaților
Orientali. Sondajele de la Popești Leordeni și Giurgiu au arătat că pe platforma Prebalcanică,
funcț ională în timpul Triasicului, s -a extins, din geosinclinalul carpatic de la nord, o mare puțin
adâncă, în care s -au depus formaț iuni. Depozitele mio -pliocene sunt foarte groase în zona
Bucureștiului, subțiindu -se înspre sudul Câmpiei Romăne, zona malului D unării. (Oncescu,
1959)
Liteanu (1951) segregă depozitele cuaternare în 7 straturi începând de la
suprafață în adâncime: I – relief antropogen și pământ organic , strat neomogen de 0,3 – 3m
grosime; II – complex de lut nisipos superior cu depozite holocene de loess, lut nisipos și nisip;
III – complexul de pietriș Colentina care cuprinde acvifer de Colentina, se găsește sub tot orașul
și are o grosime între 2 – 20 metri; IV – strat intermediar de lut reprezentat prin depozite cu
80% lut, dar și o varietate de nisipuri; V – banc de nisip Mostiștea care cuprinde acvifer de
Mostiștea, un strat dispus consistent sub toată zona Bucureștiului cu o grosime de 10 – 15 metri;
VI – complex lac ustru cu o grosime de 10 – 60 metri și conțin straturi de argile granuloase
alternate cu nisip; VII – complex Frățești , stratul de bază al capitalei cu grosime de 100 – 180
metri, format din trei depozite de nisip separate de două straturi de argilă. Ape s ubterane de
suprafață trec prin complexele Colentina și Mostiștea la o adâncime între 2,5 – 18 metri, iar
apa subterană de adâncime trece prin complexul Frățești. apud (Lungu și colab., 1999, Hannich
și colab.,1999) (Fig. 4)

P a g i n a | 9

2.5. Pedologie
În totalitate, loessul și majoritatea suprafeței aluviunilor sunt acoperite de sol
arabil format din amestecul de resturi ale substanțelor organice, vegetale și roca care formează
subsolul. Formarea solului este în funcție de climat. În Câmpia Vlăsiei, pe care este așezat
orașul București, sunt formate soluri brun -roșcate de pădure. Pădurile din trecut, acum defrișate
erau cele de stejar. (Oncescu, 1959)
Solurile brun -roșcate de pădure sunt generate pe roci friabile, au capac itate
mare de reținere a apei. În perioada de vară, infil trația apei se face până la nivelul orizontului
de acumulare al argilelor, strat provenit din levigarea profilului de sol. Profilul solului e cu 1 –
2 m mai adânc decât profilul solurilor podzolice. Câmpia este formată de obicei din pietrișuri,
nisipuri și depozite loessoide pe care s -au format soluri de tipul cernoz iom. (Diaconu, 1971)

2.6. Hidrografie
Municipiul București se află pe teritoriul bazinului hidrografic al Argeșului.
(Fig. 5) Pe teritoriul Bucureștiului intră râul Colentina și râul Dâmbovița. Dâmbovița este cel
mai mare afluent al râului Argeș, iar în București albia râului a fost rectificată și taluzată.
Debitul mediu multianual este de 9,59 m3/s la postul Lungulețu, iar la ie șirea din București
Fig. 4 – Structura geologică a bălții Văcărești, după (Zaharia și Găitănaru, 2018)

P a g i n a | 10
este de 19,1 m3/s, datorita aportului provenit din apele râurilor Colentina și Pasărea . Pe
teritoriul Bucureștiului, de -a lungul Dâmboviței au fost amenajate 2 din cele 3 lacuri de
acumulare are râului, anume Lacul Morii și Lacul Văcăre ști. Acestea sunt integrate în sistemul
de apărare al Bucureștiului împotriva inundațiilor. (Cocoș, 2006)
Lacul Morii are o suprafață de 220 ha, o adâncime maximă de 10 m și un volum
de circa 20 milioane m3 de apă. Lacul Văcărești este un proiect abandonat prin care ar fi trebuit
să fie executat un al 2 -lea lac amenajat de pe teritoriul Capital ei. Alimentarea sa cu apă ar fi
urmat a fi făcută printr -o aducțiune de 25 km lungime din Acumularea Mihăileș ti. (Cocoș,
2006)
Sistemul fluvatil Colentina izvorăște din sudul conului aluvionar de la
Tîrgoviște și ajunge să se verse în Dâmbovița după ce peste 60% din traseul lui trece prin
București, unde râul prezintă meandre cu gâtuiri, brațe și belciuge. Faptul ca g radul de
meandratare este mare face ca viteza de curgere să fie foarte scăzută. Viteza scăzuta a favorizat
crearea unor zone mlăștinoase, care au fost asanate și transformate în lacuri pentru a nu
amenința sănătatea locuitorilor din zona lor. (Cocoș, 2006)
Temperatura apei în Dâmbovița și Colentina s -a înregistrat ca fiind între 0,8 –
0,9˚C în luna ianuarie , iar în iulie s-au înregistrat 21 ˚C pe Dâmbovița și 19,4 ˚C pe Colentina.
Temperatura din ianua rie este mai ridicată decât pe Argeș, iar cea din iulie este mai scăzută.
(Cocoș, 2006)

Fig. 5 – Bazinul hidrografic al Argeșului (original )

P a g i n a | 11
2.7. Clima
Climatul este considerat temperat continental, dar sunt resimțite influențele
caracteristice zonei de contact a maselor continentale estice , cu cele vestice sau sudice. Cele
estice dau climei aspecte de excesivitate de natura termic ă, ceea ce rezultă în veri fierbinți și
ierni aspre. Cele vestice și sudice fac înțeleasă prezența toamnelor lungi cu temperaturi calde,
a unor zile blânde de iarnă și a unor primăveri timpurii. Media multianuală a temperaturii
aerului , calculată în perioada 1857 -1975 a fost de 10 -11° C, cu înregistrările 10,3° C la stația
Bucuresti Băneasa și 1 0,7° C la Bucure ști Filaret . Cea mai mare medie anua lă a fost
înregistrată în anul 1963, fiind de 13,1° C, iar cea mai mică în anul 1875, 8,3° C. Există o reală
alternanță a anilor cu temperaturi mai joase cu cei cu temperaturi mai ridicate. (Croitoru și
colab., 1985)
Temperatura medie lunară cea mai scăzută se măsoară în luna i anuarie cu
valoarea medie multianuală de -2,9 °C, iar cea mai ridicată în luna iulie cu media multianuală
situată la 22,8 ° C. Amplitudinea termică , între valorile cele mai mari și valorile cele mai mici
este pe timpul iernii de 34 -35° C și pe timp de vară de 20 -30° C. Temperatura maximă absolută
a fost înregistrată la stația Filaret pe 20 august 1945 cu valoarea de 41,1 ° C, iar cea mai scăzută
de -30,5 ° C. Data medie a ap ariției primului îngheț este 1 n oiembrie, iar ultimu l îngheț este
înregistrat la 3 a prilie. (Croitoru și colab., 1985)
Vânturile sunt prezente cu o circulație normală a maselor de aer în București,
ajutân d la menținerea atmosferei relativ stabile. Vânturile resimțite în toate anotimpurile sunt
prezente prin cele de est , în proporție de 21,2%, cele din vest, 16,3%, cele din nord -est, 14,2%
și sud -vest , fiind prezente 11,2% din an . Calmul atmosferic este resimțit timp de 18,9% din
an. Viteza este înregistrată la 2,4 m/s prin vânturile din nord -est, 2,3 m/s prin cele din est și din
vest. Numărul zilelor cu vânt puternic este de 14 zile pe an în medie. (Croitoru și colab., 1985)
Media anuală a precipitațiilor atmosferice este de 585 mm cu cele mai mari cantități medii
lunare înregistrate în luna iunie , 85 mm, iar cele mai scăzute în luna martie , 15 mm . În medie,
pe teritoriul Bucureștiului cad precipitații 117 zile pe an. Numărul mediu de zile cu ninsoare
este de 23/an, iar zile cu strat de zăpadă se înregistrează, în medie, 32. (Croitoru și colab., 1985)
Din luna noiembrie până în martie solul este suprasaturat cu apă, necesar în principal pentru
dezvoltarea plantelor primăvara. Temperaturi excesiv de ridicate pe timp de iarnă pot p reconiza
un conținut de apă mic în perioada caldă, apa din aceste luni reprezentând 35 -40% din nivelul
anual. (Rusanescu, 2014)

P a g i n a | 12
2.8. Vegetație
Stoican și colab. (2013 ), citându -i pe Anastasiu și Negrean , au identificat în
zona lacului Văcărești 101 specii de plante vasculare. Nivelul covorului vegetal este dominat
de Asteraceae și de Poaceae.
La nivelul arbuștilor au fost semnalate Gleditsia triacanthos , Rosa canina,
Crataegus monogyna , Sambucus nigra, Rubus fruticosus .
Nivelul arborilor este dominat de specii de salcie prin Salix fragilis, Salix
cinerea și Populus sp., Elaegnus augustifolia, dar și Ailanthus altissima, Fraxinus
pennsylvanica, Ulmus pumilla , ca specii exotice reprezentative, iar a 3 -a categorie este
reprezentat ă de specii fructifere comune – Prunus cerasifera, Morus alba și Juglans regia .
Au fost găsite plante acvatice listate Least Concern în Lista Roșie IUCN.
Aceastea sunt : Alisma plantago -aquatica, Butomus um bellatus, Juncus effusus, Lemna minor,
Lemna trisulca, Lycopus europaeus, Myriophyllum spicatum, Polygonum hydropiper,
Polygonum lapathifolium, S cirpus lacustris, Typha angustifolia, Typha latifolia , Wolffia
arrhiza . Alte plante Least Concern IUCN sunt con siderate rude sălbatice ale unor plante de
cultură – Cichorium intybus, Daucus carota subsp. carota și Melilotus alb. (Stoican și colab.,
2013)
Wolffia arrhiza este listată ca Periclitat ă (EN) și în Cartea roșie a plantelor
vasculare din România , unde este descrisă ca o plantă care se dezvoltă în ape stagnante și
bogate în materii organice, plantă cu eco logie specială și habitat deosebit. Faptul că un element
ce duce la dispariția ei este poluarea apelor (Dihoru și Negrean, 2009) , indică faptul că poate
fi un indicator pentru calitatea apei. (Fig. 6)

Fig. 6 – Wolffia arrhiza, sursa: Vladimir Semashko ,
www.plantarium.ru

P a g i n a | 13
2.9. Habitate
Cu toate că este valoroasă o listă taxonomică integrală a speciilor de plante, cel
mai important aspect pentru studiul de față este cel al habitatelor .
În momentul de față, habitatele sunt încă în formare, având în vedere că este
vorba de un spațiu antropizat și abandonat relativ recent. Comunitățile vegetale își dispută
teritoriul și au fost identificate următoarele:
 Comunități danubiene cu Lemna minor, Lemna trisulca, Spirodella polyrhiza și Wolffia
arrhiza – cod R2202 – corespondent al habitatului cod 3150 al Natura 2000;
 Comunități danubiene cu Typha angustifolia și Typha latifolia – cod R5305; (Fig. 8)
 Comunități ant ropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura și
Plantago major – cod R8704;
 Comunități antropice cu Agropyron repens, Arctium lappa, Artemisia annua, Ballota
nigra – cod R8703. (Stoican și colab., 2013) (Fig. 7)

2.10. Fauna
Lacul Văcărești are nevoie de studii complete asupra faunei pentru a putea avea
o imagine clară de ansamblu, având în vedere că grupele de animale a căror metodologie de
inventariere sau monitorizare necesită un efort științific mai mare nu au avut parte de stu dii
amănunțite.
Deși au fost identificate unele specii de pești – Carassus gibelio, Perca
fluviatilis, Rutilus rutilus, Scardinius erythrophthalmus, Pseudorasbora parva, Alburnus
Fig. 7 – Comunități antropice de plante , foto
original

Fig. 8 – Vegetație palustră și acvatică , foto
original

P a g i n a | 14
alburnus, Esox lucius , (Stoican și colab., 2013) nu a fost efectuat un studiu sistematic al faunei
piscicole până la momentul prezentei lucrări.
Amfibienii observați în sit sunt Triturus cristatus – specie vulnerabilă în
România, Triturus vulgaris (Fig. 9), Bombina bombina (Fig. 10)– specie aproape amenințată
în România, Rana ridibunda. (Stoican și colab., 2013)

Reptilele sunt reprezentate de Emys orbicularis – specie vulnerabilă în
Romania , Lacerta viridis, Lacerta agilis, Natrix natrix .(Fig. 11) (Stoican și colab., 2013)

Mamiferele identificate sunt Microtus arvalis, Sorex minutus, Ondatra
zibethica, Mustela nivali s, Vulpes vulpes și Lutra lutra. Au fost menționați și lilieci care
folosesc arealul studiat ca loc de hrănire. (Stoican și colab., 2013)
Speciille de păsări prezentate în studiul de fundamen tare pentru Parcul Natural
Văcărești (Stoican și colab., 2013) sunt în număr de 94 – Anexa 1 .
Fig. 11 – Pui de Natrix natrix observat pe 2.07.2015; foto
original Fig. 9 –Bombina bombina observată în sit
la data de 16.03.2016, foto original Fig. 10 – Triturus vulgaris observat în sit;
foto original

P a g i n a | 15
Deși unele observații datează din 1999, statutul incert al zonei a condus spre
lipsa studiilor sistematice cu privire la entomofaună. Prin contribuțiile mai multor cercetători
– Irinel Popescu, Ion Cojocaru, Elena Iorgu, Ionuț Ștefan Iorgu, Viorica Davideanu , au fost
identificate specii din șase ordine de insecte : Odonata – 19 specii din 6 familii, Orthoptera – 29
de specii cu ecologie variată și sunt o importantă sursă trofică pentru păsări, Mantodea – Mantis
religiosa L., Heteroptera – 13 specii din 8 famil ii, Coleoptera – 30 de specii acvatice din 4
familii și Hymenoptera – 18 specii din 2 familii de microhymenoptere. (Popescu, 2012)
Heteropterele acvatice prezente în sit cuprind la nivel bental Naucoris
cimicoides L., Nepa cinerea L., Ranatra linearis L., la nivel nectonic reprezentanți ai famililor
Corixidae și No tonectidae, iar la suprafața apei Gerris sp ., Plea sp., Mesocelia sp. Și Microvelia
sp. (Popescu, 2012)
Speciile de coleoptere ac vatice identificate sunt din Familia Haliplidae –
Haliplus obliquus Fabricius, Haliplus wehnckei Gerh. , Peltodytes caesus Duft. ; Familia
Dytiscidae – Hydroporus sp. Clairv , Guignotus pusillus F., Hygrotus inaequalis F., Scarodytes
halensis F., Graptodytes bilineatus Strm., Noterus clavicornis Deg., Noterus crassicornis
Mull., Laccophilus minutus L., Laccophilus variegatus Germ., Colymbetes striatus L., Ilibius
ater Deg., Ilibius sp . Er., Rhantus pulverosus Steph., Hydaticus transversalis Pontopp, Cybister
lateralimarginalis Deg., Graphoderus sp. Steph. ; Familia Hydrophilidae – Coelostoma
orbiculare F., Megasternum boletophagum Marsh., Limnoxenus niger Zschach., Anacaena
limbata F., Laccobius biguttatus Gerh. , Helochares lividus Forst , Helochares obscurus Mull.,
Enochrus melanocephalus Oliv., Enochrus coarctatus Gredl., Enochrus testaceus F.; Familia
Limnebiidae – Limnebius sp . Leach . (Cojocaru și Popescu, 2004)
Speciile de hymenoptere din familiile Torymidae și Eurytomidae sunt
microhymenoptere cu dimensiuni de maxim 2 -3 mm. Î n situl Lacul Văcărești au fost
identi ficate speciile Eridontomerus laticornis Förster , Idiomacromerus mayri Wachtl ,
Idiomacromerus pannonicus Ruschka , Idiomacromerus perplexus Gahan , Idiomacromerus
terebrator Masi , Microdontomerus annulatus Spinola , Torymoides kiesenwetteri Mayr ,
Torymus cupratus Boheman , Bruchophagus astragali Fedoseeva , Bruchophagus platypterus
Walker , Eurytoma palustris Erdös , Eurytoma tibialis Boheman , Sycophila mellea Curtis ,
Systole tuonela Claridge , Tetramesa cereipes Erdös , Tetramesa gracilipennis Szelényi ,
Tetramesa linearis Walker , Tetramesa variae Erdös . Tetramesa variae este o specie rară
menționtă pentru prima oară în fauna României prin identificarea in Balta Văcărești, iar

P a g i n a | 16
Tetramesa gracilipennis este de asemenea o specie rară descoperită în Balta Văcărești.
(Popescu, 2009)

P a g i n a | 17
Capitolul 3. Tipuri de caractere f olosite pentru
identif icarea păsă rilor pe tere n

Din punct de vedere taxonomic, specia reprezintă o populație sau mai multe
populații de indivizi fertili care se pot reproduce între ei și sunt izolați din punct de vedere
reproductiv de alte populații. Indivizii din aceeași specie posedă anumite caractere taxonomice
care ajută la identificarea lor. Acestea pot fi caractere morfologice, caractere ce țin de nevoile
ecologice, caractere de reproducere, dar și caractere de comportament general. (Pettingill J r,
1985)

3.1. Caractere morfologice
3.1.1. Tipuri de cioc
Cătuneanu și colab. (1978) au împărțit tipurile de cioc în 3 categorii : A – După
mărimi, B – După direcție, C – După formă și aspect.
A. După mărimi, ciocurile pot fi : foarte scurte precum la Aegithalos caudatus
(a), scurte precum la Parus palustris (b), mijlocii sau aproape de lungimea capului precum la
Phalacrocorax aristotelis (c), lungi sau mai lungi decât capul precum la Grus grus (d) și foarte
lungi sau cel puțin duble față de lungimea capului precum la Limosa limosa (e), mai pot fi
plate apical precum la Platalea leucorodia (f), mari spongioase precum la Rhinoplax vigil
(g), mari cu sac membranos precum la Pelecanus onocrotalus (h). (Cătuneanu și colab.,
1978)
B. După direcție pot fi – drepte precum la Phalaropus lobatus (i), curbat –
ascenden te precum la Recurvirostra avosetta (j), descendente precum la Numenius arqualus
(k). (Cătuneanu și colab., 1978)
C. După formă și aspect, ciocurile pot fi : acutirostre sau mic și ascuțit precum
la Regulus regulus (l), curvirostre sau fin dar curbat precum la Certhia brachydactyla (m),
tenu irostre sau fin și cavitatea bucala largă precum la Turdidae (n), conirostre sau conic
precum la Passer domesticus (o), fisirostre sau scurt și drept cu deschidere largă sau foarte
largă a cavității bucale precum la Hirundo rustica (p), presirostre sau ta re și puțin alungit
precum la Pluvialis apricarius (q), cultirostre sau lung ascuțit, comprimat în formă de pumnal
precum la Ardea purpurea (r), longirostre sau lung sau foarte lung, mai mult sau mai puțin
moale precum la Scolopax rusticola (s), dentirostre cu o ieșitură în formă de dinte spre apexul

P a g i n a | 18
maxilei și depresiune corespunzătoare la mandibula inferioară precum la Lanius excubitor (t),
lamelirostre sau cu cioc lamelat precum la Anas strepera (u). (Cătuneanu și colab., 1978)
Toate exemplele no tate sunt reprezentate în Fig. 12.

Fig. 12 – Tipuri de cioc, du pă Cătuneanu și colab. (197 8)

P a g i n a | 19
3.1.2. Coada
Coada păsărilor poate fi lungă atunci când depășește în lungime trunchiul
precum la Phasianus colchicus și Cuculus canorus sau scurtă precum la păsările acvatice
(Pettingill Jr, 1985) .
Penele cozii se numesc rectrice. Central se găsesc rectricele mediane urmate
spre margine de rectricele inte rne, iar la extremități se găsesc rectricele externe (Cătuneanu și
colab., 1978) . După lungimea relativă a rectricelor, cozile i -au diferite forme și pot fi folosite
în identificare. Coada poate fi dreaptă atunci când rectricele sunt de aceeași lungime precum
la Accipiter striatus, rotundă atunci când dimensiunea rectricelor crește de la margine spre
centru, dar gradual precum la Corvus frugileus, cuneată atunci când dimensiunea rectricelor
scade de la centru spre margine în scări abrupte precum la Cuculus canorus, ascuțită sau acută
atunci când rectricele centrale sunt mult mai lungi decât cele de pe margine precum la
Phasianus colchicus , scobi te atunci când dimensiunea rectricelor crește de la centru spre
marginea cozii gradual precum la Fringilla coelebs , bifurcate atunci când dimensiunea
rectricelor crește în gradații abrupte de la centru spre marginea cozii precum la Sterna hirundo
(Pettingill Jr, 1985)

3.1.3. Forma aripilor
Aripile pot fi rotun de atunci c ând remigele primare se micșorează gradual spre
marginea îndepărtată a aripii precum la Accipiter sp., ascuțite atunci când remigele primare
sunt mai mari spre vârful aripii precum la Larus sp. (Pettingi ll Jr, 1985) .(Fig. 13)

P a g i n a | 20

3.1.4. Coloritul p enajului
Coloritul păsărilor poate servi la determinarea speciilor, sexelor în caz de
dimorfism sexual și, în unele cazuri, a vâ rstei. Poate varia și din cauza condițiilor de mediu,
nutriției, perioadei anului (Cătuneanu și colab., 19 78).

3.2. Locomoție
3.2.1. Zborul
Zborul păsărilor poate fi ramat – prin bătaia aripilor sau planat – prin plutire,
pasărea folosindu -se de curenții de aer și stând cu aripile întinse (Cătuneanu și colab., 1978) .
Variații ale zborului pot oferi informații pentru identificarea speciei. Se poate
distinge zborul sacadat -ondulat precum la Picidae, zborul ondulat -vălurat precum la
Motacillidae, zborul fâlâit precum la Caprimulgus sp . și zborul fâlfâit pe loc precum la Falco
sp.
Zborul planat poate fi static sau dinamic (Cătuneanu și colab., 1978) .

Fig. 13 – Exemplu de aripă rotundă (sus) și aripă ascuțită (jos), după
Pettingill Jr (1985)

P a g i n a | 21
3.2.2. Locomo ția pe uscat
Locomoția pe usc at a păsărilor se poate împărți în mers, salt, alergat, balansat
și cățărat. Mersul se întâlnește în general la păsările cu picioare lungi precum familiile
Ardeidae, Ciconiidae , dar și la unele păsări de dimensiuni mici precum cele din familiile
Motacillidae, Sturnidae . Majoritatea păsărilor se deplasează prin salturi sau sărituri , iar
Anatidae -le au mers balansat . Păsările terestre folosesc în general alergarea ca metodă de
deplasare. Picioarele lor sunt adaptate pentru acest mijloc de locomoție prin degete sc urte,
groase, halux slab dezvoltat sau absent, adaptări care micșorează suprafața de contact cu solul.
Picidae -le au picior zigodactil, adaptat pentru cățărare . Degetele acestuia sunt orientate spre
înainte, iar ghearele sunt ascuțite și curbate. De altfel , ele se sprijină în timpul cățărării pe
rectrice cu axul foarte rigid (Cătuneanu și colab., 1978) .
3.2.3. Locomoția pe apă
Locomoția pe apă a păsărilor se efectuează prin mișcarea succesivă a picioarelor
palmate. Lăsând la o parte faptul că se pot identifica familii sau specii după morfologia
picior ului palmat, chiar mișcarea sau comportamentul unor păsări pe apă pot oferi indicii pentru
determinare. De exemplu, Podiceps sp. obișnuiesc să se scufunde și să petreacă un timp mai
scurt sau îndelungat sub apă (Cătuneanu și colab., 1978) , iar asta poate atrage atenția
observatorului în moment ul monitorizării.
3.3. Caractere etologice
3.3.1. Cântecul păsărilor
Păsările comunică auditiv prin cântec. Ele au semnale care se pot transmite și
la alte specii, cum ar fi sunetul de alarmă sau glasul de spaimă. Puii cer de mâncare în cuib
printr -un glas emis către adulți. Unele specii pot imita și lega fragmente din cântecul altor
specii . Cântecul de chemare este folosit la determinarea auditivă a speciei deoarece este de
obicei caracteristică speciei. Glasul nupțial este caracteristic masculilor înaintea perioadei
reproducătoare pentru a atrage femela și a delimita teritoriul (Cătuneanu și colab., 1978) .

P a g i n a | 22
3.4. Caractere reproduc tive
3.4.1. Tipuri de cuib
Cuibul poate da informații importante cu privire la specia care l -a construit,
chiar dacă pasărea este absentă în momentul identificării. Multe cuiburi au formă de cupă și
sunt sp ecifice pentru anumite păsări , Columba palumbus construie ște un cu ib rudimentar
precum o farfurie, Pica pica construiește un cuib în formă de dom din crengi de copac , iar
specii precum Alcedo atthis sapă un cuib în pământ. Cuiburi de tip pat se numesc cuiburile
construite , făcând o mică săpătură superficială la s uprafața solului și umplut ă cu materiale de
construcție. Materialele folosite variază și pot fi materiale anorganice, materiale vegetale,
materiale de origine animală precum mucus la Hirundinidae , sau mătase (Hansell, 2000) .

P a g i n a | 23
Capitolul 4. Materiale ș i metode

4.1. Calendarul deplasă rilor
Studiul s -a desfășurat în perioada martie , 201 5 – martie , 2016. Numărul total al
ieșirilor pe teren este 18, după cum este notat în Tabel 1.

Tabel 1 – Datele calendaristice aferente deplas ărilor în sit
15.m artie.2015 1.august.2015
20.m artie.2015 12.august.2015
21.m artie.2015 9.septembrie.2015
3.aprilie.2015 10.septembrie.2015
10.aprilie.2015 11.octombrie.2015
12.m ai.2015 3.noiembrie.2015
17.m ai.2015 28.ianuarie .2016
30.iunie.2015 27.februarie.2016
2.iulie.2015 18.m artie.2016

4.2. Metode de studiu
Au fost notate specia determinată, numărul indivizilor, coordonate G.P.S.,
sexul, vârsta, data, observații suplimentare. (

Tabel 2) Datele au fost prelucrat e în programul Microsoft Exce l, iar hărțile au
fost create in programul QGIS.

Tabel 2 – Tipul de fiș ă folosită la notarea observațiilor
Denumire
științifică Denumire
populară Număr Latitudine Longitudine M F J Data Obs.

P a g i n a | 24

Au fost folosite metoda transectelor și metoda observației de la punct fix.
Metoda transectelor presupune deplasarea cu o viteză constantă pe segmente stabilite pe hartă
și notarea speciilor de păsări identificate. Această metoda se folosește în zonele întinse care se
pot accesa mai ușor, iar avantajul este că se poate parcurge o distanță mai mare. Metoda
observației de la punct fix presupune staționarea între 2 -20 de minute și notarea speciilor auzite
sau întâlnite. Această metodă se folosește de obicei în zone cu vegetație înaltă, deasă, lacuri,
bălți și alte zone greu de accesat sau parcurs. Avantajul este că se poate analiza un punct, având
destul timp ca păsările din zonă să își desfă șoare activitatea, însă acoperirea sitului este mai
mică decât în cazul metodei transectelor. (Sutherland și colab., 2004)
Cele mai bune rezultate a u fost obținute cu ajutorul metodei transectelor. Am
parcurs 4 transecte exemplificate pe hartă – TR1-TR4. Am folosit și metoda observației de la
punct fix în zonele cu apă unde numărarea indivizil or era efectuată de pe marginea bălții, dar
și în zonele cu arbuști sau vegetaț ie înaltă . Am staționat câte 10 minute la fiecare punct setat.
Am setat puncte la nivelul solului – J1-J8, dar am staționat și la înălțime, pe digurile din
extremitatea sitului – S1-S5. ( Fig. 14)

P a g i n a | 25

4.3. Materiale
Echipamentele folo site au fost binoclu l Nikon Aculon 10×42 , camera foto
FujiFilm s9200 Zoom optic 50X, aplicația pentru telefon WP Birding checklist dezvoltată de
Duncan Watson pentru crearea datelor cvs și coordonate lor G.P.S. , determinatorul Collins.
(Svensson și colab., 2010)

4.4. Indici ecologici
Pentru mărimea populației a fost luat în considerare numărul max im de indivizi
dintr -o specie observați într-o singură deplasare.
Pentru a analiza modul în care este folosit situl de către păsări, s -au folosit
indici i ecologici :
Frecven ța specifică : F = ( ∑ deplas ărilor în care este întâlnită specia) × 100 ÷
numărul total de deplasări ;
Fig. 14 – Harta cu transectele si punctele fixe folosite. TR – Transect, J –
Punct fix la nivelul solului, S – Punct fix la înălțime. Sursa: original

P a g i n a | 26
Abundența interspecifică : A = ( ∑ speciilor observate într -o lună ) × 100 ÷
numărul total de specii observate .

P a g i n a | 27

Capitolul 5. Rezultate și discuții

5.1. Index ul sistematic al speciilor de păsă ri din sit
Singura listă publicată până la data observaț iilor prezentei lucrări cuprinde 94
de specii. Lista este bazată pe observații efectuate între 2006 -2013 (Stoican și colab., 2013) .
În prezent, lista internă , încă nepublicată , a Asociației Parcul Natural Văcărești însumează un
număr de 154 de specii , număr bazat pe observații făcute între 2006 -2018 (Vlad Cio flec, in
verbis). Completând un singur an ca lendaristic complet, lista prezentei lucrări cuprinde un
număr de 63 de specii din 31 de Familii, respectiv 15 Ordine (Tabel 3).

Tabel 3 – Lista speciilor observate în perioada martie 2015 – martie 2016 ; *P = Specie
de pasaj; OV = Oaspete de vară; OI = Oaspete de iarnă; S = Specie sedentară; Ac = Specie
accidentală; MP = Migrator partial, RI = Rar Iarna, Date fenologice la nivel național, sursa
(Munteanu și colab., 2002) ; Directiva Păsări, date (Birds Directive, 1979) ; Conven ția de la
Berna, date (Council of Europe, 1979) ; Date IUCN (2017) ; Convenția de la Bonn (UNEP,
2018) ; Cartea Ro șie a Vertebratelor, date (Botnariuc și Tatole, 2005) ,.

Denumire științifică Ordin Familie
Fenologie literatură
Fenologie observații
Directiva Păsări
Convenț ia de la Berna
Convenț ia de la Bonn
IUCN Red List
Cartea Roșie a
Vertebratelor
1 Circus aeruginosus Accipitriformes Accipitridae OV P I II LC
2 Buteo buteo Accipitriformes Accipitridae S P II LC
3 Anas querquedula Anseriformes Anatidae OV P II LC
4 Anas crecca Anseriformes Anatidae P/OI P II LC
5 Anas platyrhynchos Anseriformes Anatidae MP/OI MP II LC
6 Aythya ferina Anseriformes Anatidae MP MP LC
7 Aythya nyroca Anseriformes Anatidae OV OV/P I I NT V
8 Cygnus olor Anseriformes Anatidae MP MP LC
9 Apus apus Apodiformes Apodidae OV OV LC
10 Chroicocephalus
ridibundus Charadriiformes Laridae MP/OI MP LC
11 Larus michahelis Charadriiformes Laridae S P LC

P a g i n a | 28

Denumire științifică Ordin Familie
Fenologie literatură
Fenologie observații
Directiva Păsări
Convenț ia de la Berna
Convenț ia de la Bonn
IUCN Red List
Cartea Roșie a
Vertebratelor
12 Chlidonias hybridus Charadriiformes Sternidae OV OV I II LC
13 Columba palumbus Columbiformes Columbidae OV OV LC
14 Columba livia Columbiformes Columbidae S S LC
15 Streptopelia decaocto Columbiformes Columbidae S S LC
16 Alcedo atthis Coraciiformes Alcedinidae MP OV I II LC
17 Cuculus canorus Cuculiformes Cuculidae OV OV LC
18 Falco tinnunculus Falconiformes Falconidae MP S II II LC
19 Falco subbuteo Falconiformes Falconidae OV P II II LC
20 Falco vespertinus Falconiformes Falconidae OV P I II I LC V
21 Phasianus colchicus Galliformes Phasianidae S S LC
22 Fulica atra Gruiformes Rallidae RI MP LC
23 Gallinula chloropus Gruiformes Rallidae OV OV LC
24 Acrocephalus
arundinaceus Passeriformes Acrocephalidae OV OV LC
25 Acrocephalus palustris Passeriformes Acrocephalidae OV OV LC
26 Corvus frugilegus Passeriformes Corvidae S S LC
27 Corvus cornix Passeriformes Corvidae S S LC
28 Pica pica Passeriformes Corvidae S S LC
29 Corvus monedula Passeriformes Corvidae S P LC
30 Emberiza schoelniclus Passeriformes Emberizidae MP P II LC
31 Emberiza calandra Passeriformes Emberizidae MP P LC
32 Emberiza citrinella Passeriformes Emberizidae S P II LC
33 Phlloscopus collybita Passeriformes Fringillidae OV P LC
34 Fringilla coelebs Passeriformes Fringillidae MP P LC
35 Carduelis carduelis Passeriformes Fringillidae S/OI S/OI II LC
36 Chloris chloris Passeriformes Fringillidae S S II LC
37 Spinus spinus Passeriformes Fringillidae MP/OI OI II LC
38 Hirundo rustica Passeriformes Hirundinidae OV OV II LC
39 Delichon urbicum Passeriformes Hirundinidae OV OV II LC
40 Lanius col lurio Passeriformes Laniidae OV OV I II LC
41 Motacila alba Passeriformes Motacillidae OV OV II LC
42 Phoenicurus ochruros Passeriformes Muscicapidae OV P II LC
43 Saxicola rubetra Passeriformes Muscicapidae OV P II LC
44 Erithacus rubecula Passeriformes Muscicapidae OV P II LC

P a g i n a | 29

Denumire științifică Ordin Familie
Fenologie literatură
Fenologie observații
Directiva Păsări
Convenț ia de la Berna
Convenț ia de la Bonn
IUCN Red List
Cartea Roșie a
Vertebratelor
45 Oriolus oriolus Passeriformes Oriolidae OV OV II LC
46 Panurus biarmicus Passeriformes Panuridae S P II LC
47 Parus major Passeriformes Paridae S S II LC
48 Cyanistes caeruleus Passeriformes Paridae S P II LC
49 Passer domesticus Passeriformes Passeridae S S LC
50 Passer montanus Passeriformes Passeridae S S LC
51 Remiz pendulinus Passeriformes Remizidae MP OV LC
52 Sturnus vulgaris Passeriformes Sturnidae OV P LC
53 Troglodytes troglodytes Passeriformes Troglodytidae OV P II LC
54 Turdus merula Passeriformes Turdidae S-M P LC
55 Ixobrychus minutus Pelecaniformes Ardeidae OV OV I II LC
56 Egretta garzetta Pelecaniformes Ardeidae OV OV I II LC P
57 Nycticorax nycticorax Pelecaniformes Ardeidae OV P I II LC V
58 Ardea cinerea Pelecaniformes Ardeidae OV P LC
59 Podiceps cristatus Podicipediformes Podicipedidae OV MP LC
60 Podiceps grisegena Podicipediformes Podicipedidae OV P II LC
61 Tachybaptus ruficollis Podicipediformes Podicipedidae OV OI II LC
62 Asio otus Strigiformes Strigidae S P II LC
63 Phalacrocorax carbo Suliformes Phalacrocoracidae OV P LC

Ordinul Accipitriformes
Familia Accipitridae

1. Circus aeroginosus Linnaeus, 1758 ,
Erete de stuf , efectivul național este de 700 – 1500 perechi (Munteanu, 2002) .
Este o specie de interes comunitar, listată pe Anexa I (Specii strict protejate) a Directivei Păsări
(1979) , prezent ă pe Anexa II a Convenției de la Bonn (UNEP, 2018) .
În sit au fost observate 2 exemplare la data 3. aprilie .2015, perioada migrației de
primăvară.

P a g i n a | 30

2. Buteo buteo Linnaeus, 1758
Efectivul național este de 4000 – 8000 de perechi, cea mai numeroasă pasăre de
pradă din România (Munteanu, 2002) . Specia este listată pe Anexa II a Convenției de la Bonn
(UNEP, 2018) . În sit a fost observat la data de 11. octombrie .2015, un exemplar juvenil.

Ordinul Anseriformes
Familia Anatidae

3. Anas querqeu dula Linnaeus, 1758
În România, cuibăresc 4000 – 8000 de perechi (Munteanu , 2002) . Specia este
listată pe Anexa II a Convenției de la Bonn (UNEP, 2018) . În Parcul Natural Văcărești a fost
observată în pasaj împreună cu Anas crecca.

4. Anas crecca Linnaeus, 1758
Efectiv de 5 -10 perechi clocitoare în România, însă este frecventă în pasaj sau
ca oaspete de iarna (Munteanu, 2002) . Specia este listată pe Anexa II a Convenției de la Bonn
(UNEP, 2018) . În situl studiat a fost observată în perioada migrației de pri măvară.

5. Anas platyrhynchos Linnaeus, 1758
Specie comună, este prezentă în toată țara, cuibăresc un număr de 100.000 –
200.000 de perechi (Munteanu, 2002) . Specia este listată pe Anexa II a Convenției de la Bonn
(UNEP, 2018) . În sit, efectivul observat la o singură deplasare a fost de 10 exemplare, prezentă
pe tot parcursul anului.

6. Aythya ferina Linnaeus, 1758
Hran a este formată din vegetație palustră, semințe, mai rar viețuitoare acvatice
(Ciochia, 1992) . Un efectiv de 20.000 – 40.000 de specii este prezent în România (Munteanu,
2002) . În Văcărești este o specie numeroasă cu un număr maxim ob servat de 24 de exemplare
adulte. Specie cuibăritoare în sit, fiind observate două femele cu pui .

7. Aythya nyroca Güldenstädt, 1770

P a g i n a | 31
Rața roșie este o prezență importantă in sit. Este o specie protejata la nivel
European, prezentă pe lista IUCN ca Aproape am enințată (BirdLife International, 2017) ,
prezentă în Anexa I a Directivei Păsări (1979) , cât și pe Anexa I a Convenției de la Bonn
(UNEP, 2018) . Parcul Natural Văcărești îi poate oferi c ondițiile necesare cuibăririi. 2
exemplare au fost observate pe tot parcursul anului iar un număr de 15 exemplare a fost
observat în perioada autumnală. (Fig. 15) Stoican și colab. (2013) menționează prezența a 5
specii cuibăritoare în sit. Nu am putut confirma în timpul studiului această afirmație.
La nivel național, este specie cuibăritoare cu un efectiv de 2000 – 6000 de
exemplare , dar in declin (Munteanu, 2002) . Este de altfel listată în Cartea Roșie a Vertebratelor
din România ca Specie vulnerabilă (Munteanu , 2005) .

8. Cygnus olor Gmelin, 1789
Giurginca (1995) semnala prezența speciei în orașul București. Am observat o
pereche cu 3 pui la data de 3. aprilie .2015 și am identificat juvenili nezburători în luna
septembrie . (Fig. 16) Importanța observației constă în faptul ca specia nu reprezintă o specie
sinantropă și are nevoie de anumite condiții speciale pentru cuibărit. De obicei, c uibul construit
are baza de 2 metri, iar hrana e ste constituită în special din vegetație palustră, dar și viermi,
melci, insecte, larve. (Ciochia, 1992)

Fig. 15 – Aythya nyroca în sit , foto original

P a g i n a | 32

Ordinul Apodiformes
Familia Apodidae

9. Apus apus Linnaeus, 1758
Specie care ajunge în România în luna mai și pleacă la sfârșitul lui august . Hrana
o reprezintă exclusiv insecte prinse in zbor (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de
5000 -15000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . În sit a fos t observat un exemplar la
începutul lunii august .

Ordinul Charadriiformes
Familia Laridae

10. Chroicocephalus ridibundus Linnaeus, 1758
Pescărușul râzător este printre cele mai răspândite specii de pescăruș de la noi.
Parte din efectivele din țară iernează pe coastele Mării negre și in lunca cursului inferior al
Dunării. Poate fi folositor agricultorilor, consumând insecte în urma utilajelor agricole
(Ciochia, 1992) . Efectiv național d e 3500 -8000 de perechi, în creștere (Munteanu și colab.,
2002) .
Fig. 16 – Juvenili nezburători în septembrie , foto original

P a g i n a | 33
În sit, este frecvent întâlnit, iar numărul maxim observat într -o singură depl asare
a fost de 60 de exemplare.

11. Larus michahelis Naumann, 1840
Pescărușul cu picioare galbene a fost observat la data de 3 aprilie în sit. Au
fost identificate 3 exemplare.

Familia Sternidae

12. Chlidonias hybridus Pallas, 1811
Specia își construiește cuibul pe apă puțin adâncă. Femela depune ponta la
sfarșitul lunii mai – începutul lunii iunie . Clocitul durează 19 zile, iar apoi puii sunt îngrijiți de
ambii părin ți (Ciochia, 1992) . Efectivul național este de 6000 -10000 de perechi (Munteanu și
colab., 2002) . Este o specie strict protejată prin listarea pe Anexa I a Directivei Păsări (1979) ,
strict protejată și prin Convenția de la Berna (Council of Europe, 1979) . Specia cuibărește în
Balta Văcărești (Fig. 17), a fost observată în toată perioada estivală, iar efectivul maxim
numărat la o singură deplasare a fost de 72 de indivizi. Având în vedere că își construiește
cuibul pe apă, se recomandă regularizarea sau interzicerea pescuitului în p erioada respectivă.

Fig. 17 – Chlidonias hybridus la cuib cu 3 pui, în sit. Foto oiginal

P a g i n a | 34
Ordinul Columbiformes
Familia Columbidae

13. Columba palumbus Linnaeus, 1758
Specie migratoare ce ajunge la noi la începutul lunii martie. Hrana constă în
semințe , muguri, boboci de flori, frunze tinere, viermi, larve, insecte, melcișori (Ciochia,
1992) . Efectivul național este de 10000 – 20000 de perechi, larg răspândit în regiunile
împăduri te (Munteanu și colab., 2002) . În Văcărești, a fost identificată o pereche.
14. Columba livia Gmelin, 1789
A fost observat un stol de 10 exemplare folosind situl pentru hrănire.
15. Streptopelia decaocto Frivaldszky, 1838
Guguștiucul este cea mai antropofilă specie de la noi. Scoate până la 5 ponte pe
an, însă daca există variații de temperatură în primele zile, puii mor. Hrana este formată din
boboci de flori, frunze tinere, hrană de păsări de gospodărie (Ciochia, 1992) . Efectivul național
este de 500.000 – 1.000.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .

Ordinul Coraciiformes
Familia Alcedinidae

16. Alcedo atthis Linnaeus, 1758
Pescărașul albastru este una dintre cele mai frumoase specii de păsări de la noi
din tară. Este sedentar, în România depune 2 -3 ponte pe an. Hrana este constituită din pești, in
primul rând, dar și mormoloci și larve din insecte acvatice (Ciochia, 1992) . Efectivul național
este de 2000 -4000 de perechi (Munteanu și colab., 20 02). Este prezent pe Anexa I a Directivei
Păsări (1979) și pe Anexa II a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) – strict
protejat. În sit, a fost observată o femel ă împreună cu doi juvenili zburători la data de
10.09.2015.

Ordinul Cuculiformes
Familia Cuculidae

P a g i n a | 35

17. Cuculus canorus Linnaeus, 1758
Efectivul național este estimat la 100.000 – 200.000 de perechi, larg răspândit
(Munteanu și colab., 2002) . Cucul sosește din migrație în april ie și pleacă în septembrie. Hrana
este formată din larve și insecte adulte (Ciochia, 1992) . Numărul cucului într -un sit se poate
corela cu abundența speciilor de molie , ale căror omi zi reprezintă o importantă parte din dieta
păsării (Denerley și colab., 2018) . Situl reprezintă o zonă prielnică pentru specie, numărul
maxim observat la o deplasare a fost de 11 exemplare. Aceștia își disputau teritoriul constant.
Se poate afirma că prezența cucului este strâns legată de una dintre speciile
preferate pentru parazitism, Acrocephalus arundinaceus (Johnsgard, 1997) . Cucul ajunge, de
obicei, la sit cu 2 -3 săptămâni înainte. Fiecare femelă are teritoriul ei. S -a constatat că observă
specia gazdă în perioada constru irii cuibului și reușește să sincronizeze perioada depunerii
ouălor cu cel al gazdei. O treime din ouăle de cuc depuse la lăcarul mare sunt respinse (Moskàt
și colab., 2006) .
Ordinul Falconiformes
Familia Falconidae
18. Falco tinnunculus Linnaeus, 1758
Vânturelul roșu este cel mai răspândit răpitor de zi de la noi. Hrana sa constă în
șoareci, popândăi, insecte, chiar și păsări mici, mai rar ou ă (Ciochia, 1992) . Efectivul din țară
este de 3500 – 7000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Este o specie strict protejată prin
Convenția de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, au fost observate 3 exemplare pe toată perioada studiului (Fig. 18).

Fig. 18 – Falco tinnunculus observat în sit, foto original

P a g i n a | 36

19. Falco vespertinus Linnaeus, 1766
Vânturelul de seară folosește pentru cuibărire cuiburile vechi de Corvus
frugilleus sau Pica pica. Este o specie importantă datorită cantității mari de insecte dăunatoare
pe care o consumă ca hrană (Ciochia, 1992) . Efectivul național este de 600 – 1200 de perechi
(Munteanu și colab., 2002) . Este protejat, fiind listat în Anexa I a Directivei Păsări (1979) ,
Anexa II a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) , Anexa I a Convenției de la Bonn
(UNEP, 2018) , iar în Cartea Roșie a Vertebratelor este listat ca Vulnerabil (Munteanu, 2005) .
În sit, a fost observat un singur exemplar, pe data de 1.08.2015.

20. Falco subbu teo Linnaeus, 1758
Șoimul rândunelelor se hrănește în special cu păsări de dimensiune mică, pe
care le prinde din zbor (Ciochia, 1992) . Efectivul național este de 800 – 1500 de perec hi
(Munteanu și colab., 2002) . Specia este listată pe Anexa II a Convenției de la Berna (Council
of Europe, 1979) .
În sit, a fost observat un singur exemplar, o s ingură dată, pe data de 9.09.2015,
sezonul autumnal .

Ordinul Galliformes
Familia Phasianidae

21. Phasianus colchicus Linnaeus, 1758
Specie chineză introdusă și foarte adaptabilă. Din păcate, răspândirea ei este în
detrimentul speciei Perdix perdix , pentru că folosesc aceeași nișă ecologică. Este omnivoră,
hrana constă în diverse animale mici, insecte, viermi, ouă de păsări mici (Ciochia, 1992) .
Efectivul la nivel național est e de 100.000 – 200.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . În
sit, este cuibăritor, au fost observat un maxim de 6 exemplare la o singură de plasare.

Familia Rallidae

22. Fulica atra Linnaeus, 1758
Specie foarte numeroasă la noi în țară, femela construiește cuibul cu materiale
aduse de mascul. Cuibul poate fi construit pe apă, pe marginea apei dacă este vegetație deasă,

P a g i n a | 37
insulițe. Hrana constă în vegetație submersă, dar și vegetație de uscat, insecte, larve, melcișori,
scoici. În timpul iernii se deplasează în apropiere unde găsesc lacuri încă neînghețate. Apoi
aleg apele salmastre, iar când acestea îngheață, ori migrează spre sud, ori se deplasează pe mare
acele exemplare care au luat prea mult în greutate pentru a zbura pe distanțe lungi (Ciochia,
1992) . Efectivul național este de 60.000 – 100.000 d e perechi (Munteanu și colab., 2002) .
Cuibărește în situl studiat, iar maximul întâlnit la o deplasare este de 73 de indivizi.

23. Gallinula chlor opus Linnaeus, 1758
Găinușa de baltă sosește din migrație în luna martie și pleacă în octombrie. E ste
o specie comună . Hrana este formată din plante acvatice, semințe, larve și adulți de insecte
(Ciochia, 1992) . Efectivul național estimat este de 18.000 – 30.000 de perechi (Munteanu și
colab., 2002) . În sit, am identificat un exemplar la data de 2.07.2015.

Ordinul Passeriformes
Familia Acrocephalidae

24. Acrocephalus arundinaceus Linnaeus, 1758
Lăcarul mare vine din migrație în luna aprilie, pleacă la sfârșitul lui septembrie.
Cuibul îl face suspendat în stuf, legând mai multe fire din plantă pentru a susține cuibul sus.
Hrana este compusă din insecte, iar în timpul toamnei consumă și fructe mici (Ciochia, 1992) .
Efectivul la nivel național este de 100.000 – 400.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
Am numărat maximul la o deplasare 25 de exemplare, își impart teritoriul pe
toată zona de stuf din Balta Văcărești și reprezintă pe timpul verii cântecul principal auzit în
sit. Faptul c ă e numeros poate fi o explicație pentru numărul mare de Cuculus canorus ,
reprezentând una dintre speciile preferate pentru parazitismul nidicol . Pe harta observa țiilor de
la Fig. 19 se poate distinge clar relația parazit – gazda dintre cele două specii. Lăcarul mare și
lăcarul de stuf sunt gazda preferată de cuc la altitudine mică , în zonele umede . Cucul preferă
specii care au cuibul deschis, în formă de cupă în 92% din cazuri . Acrocephalus arundinaceus
are o rată de respingere scăzută a parazitismului, iar puii de cuc ajung la maturitate în proporție
mai mare comparativ cu alte specii parazitate (Johnsgard, 1997) .

P a g i n a | 38

25. Acrocephalus palustris Bechstein, 1798
Lăcarul d e mlaștină habitează și în zone care sunt lipsite de luciu de apă, spre
deosebire de alți lăcari. Cuibul, asemenea lăcarului mare, îl leagă de vegetația din jur. Hrana
este formată din insecte, toamna și din fructe mici (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național
este de 100.000 – 200.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
În sit, au fost observate două exemplare în perioada estivală.

Familia Corvidae

26. Corvus fru gilegus Linnaeus, 1758
Cioara de semănătură este o specie de corvidă comună și cuibărește în colonii.
Uneori, poate folosi același cuib an de an și, adăugând materiale, acesta devine voluminos.
Fig. 19 – Observațiile și intersectările dintre Cuculus canorus și Acrocephalidae -le
din situl studiat; sursa: original .

P a g i n a | 39
Hrana constă în insecte, larvele acestora, șoareci, pui de păs ărele, semințe, rar hoituri (Ciochia,
1992) . Efectivul național este de 50.000 – 100.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
Numărul maxim întâlnit în sit a fost de 15 exemplare.

27. Corvus cornix Linnaeus, 1758
Cioara grivă este specie clocitoare în toată țara. Hrana constă în insecte, larvele
acestora, alte Artropode, moluște, scoici, resturi menajere, semințe, fructe, hoituri (Ciochia,
1992) . Efectivul național este de 10.000 – 20.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
Situl este folosit de această specie în proporție mare pentru hrănire, chiar dacă
nu cuibărește neapărat, deși nu exclus. La începutul primăverii, au fost numărate 300 de
exemplare la o singură deplasare. În restul anului, numărul cel mai mare a fost de 72 de indivizi
în luna iunie .

28. Pica pica Linnaeus, 1758
Coțofana este o pasăre foarte comună în țară, fiind întâlnita în majoritatea
unităț ilor de relief. Construiește un cuib complex, prezintă acoperiș și are 2 -3 ieșiri, una
principal ă, pe celelalte le folosește în caz de pericol. De multe ori construiește 1 -2 cuiburi false
pe lângă cuibul folosit. Hrana este foarte diversă, d epinde de zona locuită și cuprinde pui de
pasăre, râme, hoituri, semințe, insecte, fructe și altele. (Ciochia, 1992) . Munteanu și colab.
(2002) estimează efectivul național de 100.000 – 200.000 d e perechi, dar o consideră rar
întâlnită la munte.
Specia este cuibăritoare, numeroasă și frecventă în sit . Numărul maxim
identificat a fost de 63 de indivizi în luna octombrie .

29. Corvus monedula Linnaeus, 1758
Stâncuța poate fi întâlnită pe lângă așezările umane deoarece numărul
scorburilor este în scădere și își caută loc de cuibărit prin ziduri, burlane si alt ele. Hrana constă
în larve, insecte, mamifere mici, pui de pas ăre, resturi menajere și altele (Ciochia, 1992)
Efectivul național este estimat la 40.000 – 60.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
În sit, specia a fost întâlnită o singură dată, în martie , 2015.

Familia Emberizidae

P a g i n a | 40
30. Emberiza schoelniclus Linnaeus, 1758
Presura de stuf este o specie care își face cuibul prin comunitățiile de Typha sp.
Hrana constă în insecte, larve, semințe (Ciochia, 1992) . Migrator parțial, efectivul național este
de 100.000 – 200.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Specia este prezentă pe Anexa II
a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, au fost observate 3 exemplare pe data de 3.11.2015.

31. Emberiza calandra Linnaeus, 1758
Presura sură este o pasăre migratoare parțial, răspândită în special pe zonele
cultivate. Efectivul la nivel național este de 30.000 – 60.000 de perechi (Munteanu și colab.,
2002) .
În sit, a fost observat un exemplar pe data de 11.09.2015.

32. Emberiza citrinella Linnaeus, 1758
Presura galbenă se hrănește cu insecte, larve, iar iarna cu semințe (Ciochia,
1992) . Este sedentară, efectivul calculat este de 450.000 – 600.000 de perechi (Munteanu
și colab., 2002) . Specia este listată pe Anexa II a Convenției de la Berna (Council of
Europe, 1979) .
În sit, a fost observat un exemplar pe data de 3.11.2015.

Familia Fringillidae

33. Phylloscopus collybita Vieillot, 1817
Efectivul național este de 200.000 – 400.000 de perechi. Este răspândită
la deal și munte, mai puțin întâlnită la câmpie (Munteanu și colab., 2002 ).
În sit, a fost observată în timpul migrației de primăvară.

34. Fringilla coelebs Linnaeus, 1758
Cinteza este una dintre cele mai întâlnite păsări în parcuri, păduri. Hrana
constă în larve, insecte, dar uneori si semințe (Ciochia, 1992) . Efectivul național este de
2.000.000 – 4.000.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
În sit, am observat o singură femelă la data de 15.03.2015.

P a g i n a | 41
35. Carduelis carduelis Linnaeus, 1758
Hrana este formată din semințe de dimensiuni mici și artropode mici. Specie
răspândită, S ticletele este una dintre păsările care distrug semințe de buruieni, ceea ce o face
utilă agricultorului (Ciochia, 1992) . Efectiv la nivel național de 200.000 – 300.000 de perechi
(Munteanu și colab., 2002) . Specia este listată pe Anexa II a Convenției de la Berna (Council
of Europe, 1979) .
În sit, a fost observat pe timpul iernii, dar câteva exemplare au fost văzute și
timpul anului. Cel mai numeros a fost în martie, 10 exemplare observate.

36. Chloris chloris Linnaeus, 1758
Florintele este o specie sedentară, efectivul la nivel național este de 100.000 –
200.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Specia este listată în Anexa II a Convenției de
la Berna (Council of Europe, 1979) .
A fost observat în sit un exemplar, iarna și două exemplare în luna iulie.

37. Carduelis spinus Linnaeus, 1758
Scatiul este o specie care cuibărește în păduri de amestec și de conifere. Hrana
puilor este regur gitată de părinți, în timp ce alte specii aduc hrana în cioc (Ciochia, 1992) .
Cuibăr irea este localizată de -a lungul lanțului Carpatic, iar efectivul național este de 1500 –
4000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Este list at pe Anexa II a Comvenției de la Berna
(Council of Europe, 1979) .
În sit, au fost observate 6 exemplare, oaspeți de iarnă, la data de 28.01.2016,
hrănindu -se împreună cu Carduelis carduelis .

Familia Hirundinidae

38. Hirundo rustica Linnaeus, 1758
Rândunica este o specie migratoare comună în România. Sosește în martie și
pleacă in septembrie. Cuibul este construit din pamânt ud amestecat cu saliva, fire de graminee
uscate și paie. Scot 2 rânduri de pui. Hrana este constituită din insecte (Ciochia, 1992) .
Efectivul la nivel național este de 300.000 – 500.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
Este prezentă pe Anexa II a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) .

P a g i n a | 42
În sit, a fost obser vată din mai până în septembrie – 45 de exemplare în luna
august , adulți împreună cu juvenili zburători.

39. Delichon urbicum Linnaeus, 1758
Lăstunul de casă este o specie migratoare răspândită în România. Hrana constă
în insecte. Cuibărește de cele mai multe ori în colo nii (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel
național este de 100.000 – 200.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Specie prezentă pe
Anexa II a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, a fost observat vânând insecte deasupra apei, numărul maxim a fost de 20
de exemplare în luna iunie .

Familia Laniidae

40. Lanius collur io Linnaeus, 1758
Sfrânciocul roșiatic sosește în țară în aprilie -mai și pleacă în septembrie –
octombrie. Hrana este formată din insecte, larvele acestora, șoareci, uneori păsări mici, șopârle.
Este folositor omului pentru că poate consuma o cantitate semnificativă de insecte dăunătoare
(Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 400.000 – 800.000 de perechi (Munteanu și
colab., 2002) . Este strict protejat la nivel European prin Directiva Păsări (1979) și prin
Convenția de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, este prezent ca O aspete de Vară cu un număr de 8 exemplare.

Familia Motacillidae

41. Motacila alba Linnaeus, 1758
Codobatura albă este o specie clocitoare comună din România. Hrana constă în
larve, insecte (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 1 -2 milioane de perechi
(Munteanu și colab., 2002) . Este prezentă pe Anexa II a Convenției de la Berna (Council of
Europe, 1979) .
În sit, au fost observate 2 exemplare la data de 30.06.2015.

Familia Muscicapidae

P a g i n a | 43
42. Phoenicurus ochruros S. G. Gmelin, 1774
Codro șul de munte sosește din migrație în lu na martie și pleacă in luna
octombrie . Este o specie ce a devenit antropofilă. Hrana este formată din insecte (Ciochia,
1992) . Efectivul la nivel național este de 20.000 -50.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
Este prezentă pe Anexa II a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, am observat 4 exemplare în luna martie .

43. Saxicola rubetra Linnaeus, 1758
Mărăcinarul este o pasăre migratoare care sosește în martie și pleacă în
septembrie. Cuibul este făcut pe sol sau printre tufe, construit exclusiv de femelă. Hrana este
formată din insecte, larve. Contribuie la micșorarea numărului de omizi. (Ciochia, 1992)
Efectivul la nivel național este de 50.000 -150.000 de perechi (Munteanu și colab. , 2002) . Este
prezentă pe Anexa II a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, a fost observat în perioada de pasaj primăvara, cât și toamna.

44. Erithacus rubecula Linnaeus, 1758
Măcăleandrul obișnuia să fie văzut numai în Carpați, însă se poate găsi în păduri
sau parcuri mai mari. Densitatea este variabilă. Hrana este formată din larve, insecte,
gesteropode mici, fructe toamna (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 400.000 –
1.000.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Este prezentă pe Anexa II a Convenției de
la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, a fost observat un singur exemplar primăvara, în pasaj.

Familia Oriolidae

45. Oriolus oriolus Linnaeus, 1758
Grangur ul este o specie cu un efectiv național de 40.000 -80.000 de perechi
(Munteanu și colab., 2002) . Hrana cuprinde în majoritate larve, insecte, da r și dude, cireșe,
boabe de struguri în procent mai mic (Ciochia, 1992) . Este prezentă pe Anexa II a Convenției
de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, au fo st observate 4 exemplare în luna august .

Familia Panuridae

P a g i n a | 44

46. Panurus biarmicus Linnaeu s, 1758
Pițigoiul de stuf are cuibul asemănător cu al lăcarului, acesta suspendându -l de
mai multe fire de stufariș. Specie în regres din cauza utilizării și incendierii stufului. Hrana este
formată din larve, insecte, gasteropode mici, semințe de trestie și alte plante (Ciochia, 1992) .
Efectivul la nivel național este de 100.000 -150.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Este
prezentă pe Anexa II a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, au fost văzute 10 exemplare în lunile mai – iunie .

Familia Paridae

47. Parus major Linnaeus, 1758
Pițigoiul mare este una dintre cele mai comune păsări de la noi. Hrana constă în
ouă, larve, pupe, adulți de insecte. În 18 zile, hrănesc puii cu aproximativ 28.000 de omizi.
Cuibul este foarte curat în interior deoarece aruncă excrementele produse de pui (Ciochia,
1992) . Efectivul la nivel național este de 1,5 – 3 milioane de perechi (Munteanu și colab.,
2002) . Este prezentă pe Anexa II a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, au fost observate 4 exemplare.

48. Cyanistes caeruleus Linnaeus, 1758
Pițigoiul albastru este, de asemenea, o specie comună. Hrana constă în ouă,
larve, pupe, adulți de insecte (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 200.000 –
400.000 de perechi (Munteanu și cola b., 2002) . Este prezentă pe Anexa II a Convenției de la
Berna (Counci l of Europe, 1979) .
În sit, a fost observat un singur exemplar în luna martie .

Familia Passeridae

49. Passer domesticus Linnaeus, 1758
Vrabia de casă este cea mai comună pasăre din România. Este adaptată în toate
zonele de relief și o prezență constantă î n orașe. Își construiește cuibul în adâncituri de pe case,
streașini, cuiburi artificiale, cuiburi mari de barză, dar și in coronamentul arborilor. Hrana este
variata – insecte, larve, arthropode, muguri de plante, semințe, hrană de păsări domestice

P a g i n a | 45
(Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 3 – 4 miloane de perechi (Munteanu și
colab., 2002) .
În sit, a fost observat un număr de 8 exemplare.

50. Passer montanus Linnaeus, 1758
Vrabia de câmp este o specie foarte răspândită. Scoate 2 sau 3 ponte pe an.
Hrana omnivoră precum la Passer domesticus (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este
de 1 -2 milioane de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
În sit, au fost observate 2 exemplare.

Familia Remizidae

51. Remiz pendulinus Linnaeus, 1758
Pițigoiul pungar este o pasăre în regres continuu , întâlnit tot mai rar în afara
Deltei Dunării . Își construiește unul dintre cele mai apreciate cuiburi, format din puf vegetal
din salcie, plop, papură (Fig. 21). Este costruit de mascul în cautarea partenerei, iar aceasta
definitivează tunelul de acces în cuib. Cuibul este amplasat de obicei atârnat de o creangă de
salcie, deasupra unui luciu de apă. Hrana constă în ouă, larve, adulți de insecte mici si diverse
semințe (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 5000 -8000 de perechi (Munteanu
și colab., 2002) .
În sit, au fost observate cuiburile, însă pasărea propriu -zisă a fost vazută o
singură dată lucrând. Este posibil ca masculul să își caute parteneră, zona având potențial (Fig.
20), însă incendiile frecvente din sit par a fi afectat succesul speciei în sit pe parcursul
observațiilor.

Fig. 20 – Habitat specific pentru Remiz pendulinus cu apă, salcie și papură, foto original

P a g i n a | 46

Familia Sturnidae

52. Sturnus vulgaris Linnaeus, 1758
Graurul este o pasăre comună. Se poate găsi cuibărind în toate zonele de relief.
Hrana constă în insecte, larve, melci, fructe mici, semințe, boabe de struguri (Ciochia, 1992) .
Efectivul la nivel național este de 200.000 – 600.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
În sit, au fost observate în luna mai și iunie 14 exemplare.

Familia Troglodytidae

53. Troglodytes troglodytes Linnaeus, 1758
Este o pas ăre cu eratism pronunțat. Cuibul este construit la nivelul solului sau
până la 3 metri înălțime. Masculul este de multe ori poligam, are grijă de mai multe cuiburi pe
același teritoriu. Hrana este formată din arthropode mici, ouă, larve, pupe de lepidoptere, iar
toamna include fructe mici. (Ciochia, 1992) Este prezentă pe Anexa II a Convenției de la Berna
(Council of Europe, 1979) . Efectivul la nivel național este de 50.000 -100.000 de perechi
(Munteanu și colab., 2002) .
În sit, a fost ob servat un singur exemplar în perioada migrației de primăvară.

Fig. 21 – Detaliu cuib de Remiz pendulinus, foto original.

P a g i n a | 47
Familia Turdidae

54. Turdus merula Linnaeus, 1758
Mierla a devenit în ultimul timp antropofilă. Hrana constă în larve, insecte,
gasteropode mici, viermi, fructe și semințe. (Ciochia, 1992) Efectivul la nivel național este de
1,3 – 2 milioane de perechi (Munteanu și co lab., 2002) .
În sit, au fost observate 2 exemplare.

Ordinul Pelecaniformes
Familia Ardeidae

55. Ixobrychus minutus Linnaeus, 17 66
Stârcul pitic este încă numeros la noi în țară, însă desecările și recoltarea stufului
au făcut să scadă efectivele, el cuibă rind în interiorul zonelor cu Typha sp . Hrana constă în
broaște, șopârle, pești mici (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 10.000 -20.000
de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Este protejat la nivel european prin Directiva Păsări
(1979) și prin Convenția de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, a fost observat vizual în perioada de vară, 4 exemplare.

56. Egretta garzetta Linnaeus, 17 66
Populațiile de Egretă mică au avut de suferit de pe urma vânatului pentru
penajul din perioada nupțială care era folosit la diferite accesorii vestimentare de modă. În
Delta Dunării, efectivele au crescut în ultimul timp (Ciochia, 1992) . Totuși, este considerată
Periclitată în România (Munteanu, 2005) , iar la nivel european este protejată prin Directiva
Păsări (1979) și prin Convenția de la Berna (Council of Europe, 1979) . Efectivul la nivel
național este de 2500 – 3000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
În sit, au fost observate 4 exemplare în perioada estivală.

57. Nycticorax nycticorax Linnaeus, 17 58
Stârcul de noapte este o specie migratoare, ajunge în România în aprilie și
pleacă în septembrie. Efectivele lui au fost decimate de acțiunile pescarilor din anii 40. Hrana
constă în pești mici, mormoloci, larve de insecte, șoareci (Ciochia, 1992) . La nivel național,

P a g i n a | 48
este inclus pe Lista Roșie ca specie Vulnerabilă (Munteanu, 2005) , iar la nivel european este
protejată prin Directiva Păsări (1979) și prin Convenția de la Berna (Council of Europe, 1979) .
Efectivul la nivel național este de 5000 – 7000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
În sit, a fost observat un singur exemplar în perioada migrației de toamnă.

58. Ardea cinerea Linnaeus, 17 58
Stârcul cenușiu a fost pe lista pă sărilor ihtiofage care trebu ie combătute, iar în
1939 -1940 au avut loc acțiuni de exterminare. Hrana este formată din pești, pui mici de pasăre,
broaște, serpi, șoareci, chițcani (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 2000 -3000
de perechi (Munteanu și colab., 2002) .
În sit, a fost observat un singur exemplar în perioada mi grației de toamnă.

Ordinul Podicipediformes
Familia Podicipedidae

59. Podiceps cristatus Linnaeus, 17 58
Corcodelul mare este o specie comună de corcodel ce poate fi întâlnită lacuri și
ape dulci sau ușor salmastre. Corcodeii, în general, sunt printre primele grupuri de păsări care
suferă în cazul poluării apei. Hrana este constituită din pește și alte viețuitoare acvatice
(Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 20.000 de perechi (Munteanu și colab.,
2002) .
În sit, a fost observat c u pui. Asadar, este cuibăritor. În același timp, cu toate că
unele exemplare au plecat, un exemplar a fost observat peste iarnă . Numărul maxim de
exemplare văzute la o singură deplasare a fost de 6.

60. Podiceps grise gena Boddaert, 1783
Corcodelul cu gâtul roșu este o specie de corcodel în regresiune în arealul ei.
Preferă să cuibărească în interiorul sau la marginea coloniilor de pescăruș, pentru protecție,
aceștia fiind gălăgioși în caz de pericol (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 2000
– 3000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Este protejat la nivel european prin listarea în
Anexa II a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit, a fost observat un singur exemplar în perioada migrației de toamnă.

P a g i n a | 49
61. Tachybaptus ruficollis Pallas, 1764
Corcodelul mic este o specie migratoare de corcodel care, uneori, iernează în
număr mic în țară. Presiunile antropice, distrugerea stufului în perioada cubăritului reduc
populațiile. Hrana este formată din puiet de pește și alte viețuitoare acvatice (Ciochia, 1992) .
Efectivul la nivel național este de 6000 – 10.000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Este
protejat la nivel european prin listarea în Ane xa II a Convenției de la Berna (Council of Europe,
1979) .
În sit, au f ost observate 4 exemplare, exclusiv în perioada iernii, doar în perioada
când lacurile au rămas neînghețate. Penajul expus era de iarnă.

Ordinul Strigiformes
Familia Strigidae

62. Asio otus Linnaeus, 17 58
Ciuful de pădure este o răpitoare de noapte. Pentru r eproducere, folosește
cuiburile de coțofană, cioară, veveriță, părăsite sau neutilizate. Nu le renovează înainte de a le
folosi. Hrana este formată din șoareci, șobolani, popândăi, broaște, uneori păsări de talie mică.
Resturile nedigerate sunt regur gitate ca ingluvii (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este
de 3000 – 8000 de perechi (Munteanu și colab., 2002) . Este protejat la nivel european prin
listarea în Anexa II a Convenției de la Berna (Council of Europe, 1979) .
În sit am observat 6 exemplare la data de 10.04.2015 .

Ordinul Suliformes
Familia Phalacrocoracidae

63. Phalacrocorax carbo Linnaeus, 1758
Cormoranul este o pasăre ihtiofagă ce cuibărește numai în colonii. Cuibul este
construit la înălțime si clocește o singură dată pe an. Au fost eradicate în secolul trecut colonii
de mii de cuiburi (Ciochia, 1992) . Efectivul la nivel național este de 14000 de perechi
(Munteanu și colab., 2002) .
În sit, am observat un singur exemplar la data de 30.06.2015.

P a g i n a | 50
5.2. Ponderea taxonilor
Au fost observate un număr de 63 de specii, făcând parte din 15 ordine și 31 de
familii. Ordinul cu cele mai multe specii este cel al Passeriformelor (49%), urmat de
Anseriforme (9%) și Pelecaniforme (6%). ( Fig. 22)
Passeriformele cuprind un număr de 15 familii identificate în situl studiat. Cele
mai multe specii fac parte din familia Fringillidae -lor (17%), urmate de Corvidae (14%) și de
Emberizidae si Muscicapidae cu câte 10%. ( Fig. 23).
Acrocephalidae
7%
Corvidae
14%
Emberizidae
10%
Fringillidae
17%
Hirundinidae
7%Laniidae
3%Motacillidae
3%Muscicapidae
10%Oriolidae
3%Panuridae
3%Paridae
7%Passeridae
7%Remizidae
3%Sturnidae
3%Troglodytidae
3%
Fig. 23 – Ponderea Famililor de Passeriforme din sit
Accipitriformes
3%Anseriformes
9%
Apodiformes
1%Charadriiformes
5%
Columbiformes
5%
Coraciiformes
1%
Cuculiformes
1%
Falconiformes
5%Galliformes
2%
Gruiformes
3%Passeriformes
49%Pelecaniformes
6%Podicipediformes
5%Strigiformes
2%Suliformes
2%
Fig. 22 – Ponderea Ordinelor în sit

P a g i n a | 51
Am observat un număr cu 31 de specii mai mic față de lista precedentă
publicată (Stoican și colab., 2013) , dar merită menționat că lista de 94 de specii este
înfăptuită între anii 2006 – 2013 , iar lista completă nepublicată cuprinde 154 de specii
observate între 2006 – 2018 (Vlad Cioflec, in verbis). Drăgan și colab. (2013) menționau
într-o comunicare prezența a 60 de specii, un număr apropiat de observațiile prezentului
studiu înfăptuit pe un singur an calendaristic.
Distribuția pe hartă a ordinelor în sit arată cea mai mare diversitate de specii
în partea de Nord -Est a sitului, unde se află balta cea mai voluminoasă. Passeriformele
folosesc cea mai mare zona a sitului ( Fig. 24).

5.3. Fenologie
Prescurtăr ile pentru statutul fenologic al speciilor sunt luate din Atlasul
păsărilor clocitoare din România (Munteanu și colab., 2002) .
OV = Oaspete de vară – specie migratoare care ajunge la noi pentru a cuibăr i;
Fig. 24 – Harta cu distribuția ordinelor în sit, sursa – original .

P a g i n a | 52
S = Specie sedentară – specie care petrece toată perioada anului în țar ă, nu
migrează pe timp de iarnă;
MP = Migrator Parțial – specie la care migrează o parte din efective, unele dintre
ele răm ânând să ierneze la noi pentru a păst ra teritoriul din timp în următo rul an;
OI = Oaspete de iarnă – specie care migrează pentru a ierna la noi;
P = În pasaj – specie care este întâlnită doar în perioada migrației de primăvară
sau de iarnă;
RI = Rar iarna – specie numeroasă în tot timpul anului, dar migrează iarna în
caz de condiții neprielnice.

Datele fenologice la nivel național din literatură (Munteanu și colab., 2002) a
celor 63 de specii observate arată 31 de Oaspeți de vară (46%), 19 specii Sedentare (28%), 11
specii Migratori Parțial (16%), 4 specii Oaspeți de iarnă (6%), o specie în Pasaj (2%) și o specie
Rară iarna ( 2%). (Fig. 25)

Fig. 25 – Împărțirea procentuală a speciilor observate din punctul de vedere al datelor fenologice la
nivel național (Munteanu și colab., 2002)

Pentru imaginea de ansamblu a modului de folosire a sitului Balta Văcărești de
către păsări, perioada de timp în care fiecare specie a fost observată în sit a de scris urmă toarea Oaspeți de vară
46%Sedentari
28%Migratori Parțial
16%
Oaspeți de iarnă
6%
Pasaj
2%
Rari Iarna
2%Fenologie la nivelul României
Oaspeți de vară
Sedentari
Migratori Parțial
Oaspeți de iarnă
Pasaj
Rari Iarna

P a g i n a | 53
împărțire pro centuală a statutului fenologic (Fig. 26). De exemplu, o specie migratoare poate
cuibări în România, dar poate folosi si tul doar pentru scurt timp în perioada migrației,
continuându -și apoi deplasarea spre un alt loc de cuibărit. Altă situație poate fi ca o specie
migratoare în literatură să ierneze în sit, pentru arealul studiat fiind considerată specie sedentară
sau parți al migratoare în caz că rămân doar câteva exemplare iarna. Din studiul prezent, 17
specii sunt Oaspeți de vară, 12 specii Sedentare, 6 Migratori Parțial, 3 Oaspeți de iarnă si 25 în
Pasaj.

Fig. 26 – Împărțirea procentuală a statu tului fenologic în funcție de perioada observației în sit

5.4. Indici
Am notat 10 cele mai frecvente specii întâlnite ( Fig. 27). Cea mai frecventă
specie este Pica pica – Coțofana (83.3 %), urmată de Podiceps cristatus – Corcodel mare și
Fulica atra – Lișița, ambele specii cu 72.2 %. De menționat c ă cele mai multe sp ecii care sunt
întâlnite frecvent în sit sunt nișate pe mediul acvatic.
Oaspeți de vară
27%Sedentari
19%Migratori parțial
9%
Oaspeți de iarnă
5%
Pasaj
40%Fenologie la nivelul sitului
Oaspeți de vară Sedentari Migratori parțial Oaspeți de iarnă Pasaj

P a g i n a | 54

Fig. 27 – Primele 10 cele mai frecvente specii și procentajul obținut în sit (%)

Abundența interspecifică maximă de până în 40% arată clar că cele mai multe
specii sunt eratice în sit. (Fig. 28) Cele mai multe specii observate au fost prezente pentru un
timp limitat. De asem enea, dispersia lor pe tot anul înseamnă că sunt afectate de anumite
presiuni (în special antropice deoarece situl este în interiorul orașului) care le împiedică pe
multe dintre ele să se stabilească în zonă. Acest fapt nu minimizează, totuși, faptul că 54%
dintre speciile observate sunt protejate. Ne a flăm în situația de a expune niște specii cu statut
de protecție strict la presiuni antropice de intensitate mare.

Fig. 28 – Abundența interspecifică pe fiecare lună calendaristică (%) 44.461.1
44.455.5
44.461.172.2
38.883.3
72.2
0102030405060708090Frecvența %
Specii
11.1 11.134.9
22.233.338.1
20.623.825.423.8
20.6
051015202530354045Abundența interspecifică%
Luna calendaristică

P a g i n a | 55
5.5. Specii ocrotite
Din totalul de 63 de specii observate, un procent de 54% sunt specii care posedă
statut de protecție european sau național. Numărul efectiv de specii cu statut este de 34. ( Fig.
29)

Fig. 29 – Împărți rea procentuală a speciilor în funție de statut de protecție

În urma observațiilor, au reieșit 9 specii de interes comunitar (Birds Directive,
1979) , 28 de specii menționate pe Anexa II a Convenției de la Be rna (Council of Europe, 1979)
cu grad strict de protecție, 9 specii me nționate la Convenția de la Bonn – 2 cu statut de protecție
strict și 7 listate pe Anexa II ca specii care ar beneficia de pe urma măsurilor de conservare
(UNEP, 2018) , o specie Aproape Amenințat ă cu tendință descrescătoare la nivel global pe lista
roșie IUCN (BirdLife International, 2017) și o specie Periclitată cu 3 specii Vulnerabile listate
pe Cartea Roșie a Vertebratelor din România (Munteanu, 2005) .(Fig. 30) Specii cu statut de
protecție , 54%Specii fără statut de
protecție , 46%
Specii cu statut de protecție Specii fără statut de protecție

P a g i n a | 56

Fig. 30 – Grafic cu numărul speciilor protejate și documentele aferente statutului
Mai jos se poate observa ponderea speciilor cu statut de protecție. Convenția de
la Berna cu cele mai multe specii (55 %), Convenția de la Bonn și Directiva Păsări cu 17 -18 %
fiecare, Cartea Roșie din România cu 8 % și singura specie listată pe IUCN cu 2 %. ( Fig. 31)
Declararea ariei protejate este justificată de ponderea de 54% specii protejate.

Fig. 31 – Împărțirea procentuală a speciilor cu st atut de protecție

928
21
17
3
051015202530
Directiva Păsări Convenția de la
BernaConvenția de la
BonnLista Roșie IUCN Cartea Roșie a
Vertebratelor
(România)Numărul Speciilor
Statut de Protecție
Directiva Păsări
17%
Convenția de la
Berna
55%Convenția de la
Bonn
18%Lista Roșie IUCN
2%Cartea Roșie (Rou)
8%
Anexa II
Anexa I
Vulnerabile
Periclitate
NT
Anexa I I
Anexa I

P a g i n a | 57
5.5.1. Specii de interes comunitar

Specii întâlnite în Pasaj

Circus aeruginosus
Eretele de stuf se află pe Anexa I a directivei Păsări. Este specie eratică în sit,
au fost întâlnite 2 exemplare folosind zona pentru hrănire în perioada migrației de primăvară,
dar nu au rămas pentru cuibărire. Balta Văcărești po ate fi considerată ca un popas folositor
pentru speciile migratoare, dar încă nu se poate vorbi de posibilitatea cuibăririi acestei specii.

Falco vespertinus
Specie de interes comunitar, a fost întâlnit un singur exemplar, o singură dată
în sit, în perioada migrației de toamnă.

Nycticorax nycticorax
Stârcul de noapte a fost întâlnit o singură dată, in timpul migrației de toamnă.

Specii o bservate ca Oaspeți de vară

Aythya nyroca

Pe toată perioada anului, o singură pereche de Aythya nyroca a fost observată
în sit. Având în vedere că este o specie pretențioasă când vine vorba de cuibărit, fiind sensibilă
la prezența omului, altfel abandonând ponta și rata de supraviețuire a puilor fiind de până în
40% (Petkov, 2003) , este puțin probabil ca această pereche să fi avut succes la cuibărit. Pe
perioada studiului, zona a avut parte de prezență umană constantă, necontrolată, fiind o zonă
din interiorul orașului. Rezultând din observații, previziunile pentru această specie sunt
nefavorabile, însă se pot îmbunătății cu regular izarea activităților umane din sit. Se recomandă
înterzicerea pescuitului în perioada cuibăririi, recoltarea sau arderea stufului evitată pe toata
perioada anului.
În perioada migrației de toamnă, au fost observate 15 exemplare hrănindu -se.

P a g i n a | 58
Chlidonias h ybridus

Specia cuib ărește in sit în număr destul de mare. Au fost observate 20 de cuiburi
cu pui. Cuiburile sunt amplasate pe apă, construite din vegetație acvatică. Populația este stabilă,
perspectivele sunt pozitive. Singura problemă o reprezintă pescar ii cu barca observați în
apropierea cuiburilor. În perioada cuibăririi, se recomandă limitarea acccesului pentru pescuit,
în special cu barca.

Alcedo atthis

A fost observată o femelă cu doi juvenili zburători în sit. Având în vedere că
distanța cuibului față de locul hrănirii nu este mare, iar că majoritatea pescărașilor alba ștri
parcurg distanțe mici în căutare de hrană (Morgan și Glue, 1977) , probabilitatea ca specia să
cuibărească în jurul sitului este mare. Rata de succes a cuibăririi este 60% , dar mortalitatea în
primul an al indivizilor este la fel de mare, iar de multe ori, dacă îngheață apele unde se hrănesc,
multe efective ajung să moară de foame (Morgan și Glue, 1977) . Variația mare a efectivelor
justifică apariția pe Anexa I a Di rectivei Păsări (1979) , este afectat de poluarea apei, sau de
folosirea plaselor de pescuit (Morgan și Glue, 1977) . Folosirea plaselor pentru pescuit se
recomandă a fi interzisă în orice circumstanță .

Lanius collur io

Au fost obse rvate 8 exemplare în perioada de vară reproducătoare. Pentru
mărimea sitului, se poate spune că au cuibărit în zonă. În afară de habitatul acvatic și stuficol,
parte din Balta Văcărești este reprezentat de vegetație ruderală care s -a format peste betoane ș i
sol ce erau parte din fundul viitorului lac antropic. Această zonă este o zonă preferată de specii
precum Lanius collurio , constând dintr -o combinație de plante erbacee aglomerate cu arbuști
deși (Kuźniak, 1991) . Se con stată că sfrânciocul roșiatic este pretențios când vine vorba de
cuibărit. Succesul speciei este influențat în mare măsură de vremea din perioada cuibăririi
(Durango, 1956) , dacă este deranjată, p asărea părăsește cuibul, agresivitatea în apărarea
cuibului crește odată cu eclozarea puilor (Kuźniak, 1991) . De altfel, succesul cuibăririi este
corelat cu agresivitatea părinților – cu cât părinții sunt mai agresivi la cuib , cu atât rata de
succes crește (Tryjanowski și Goławski, 2004) . Date despre succesul speciei în sit sunt

P a g i n a | 59
insuficiente, având în vedere abundența Pica pica , prădător al cuibul ui (Kuźniak, 1991) , se
poate considera că Balta Văcărești îi poate oferi un minim necesar pentru cuibărit, din punctul
de vedere al hranei și vegetației preferate pentru cuibărit, însă sunt necesare date cu privire la
cuibăritul speciei pe mai mulți ani pentru a putea evalua perspectivele păsării în situl studiat
care, deocamdată, sunt nefavorabile .

Ixobrychus minutus

Au fost observate 2 exemplare vizual, posibil să fie mai multe, fiind o specie
destul de ascunsă în vegetația stuficolă.
Își construiește cuibul în stuf inundat, iar succesul cuibăririi este influențat
negativ de abundența prădătorilor, în special Rattus sp. (PARDO -CERVERA și colab., 2010) .
Fără date de abundență a prădătorilor, nu se poate analiza succesu l speciei în sit. Sunt necesare
mai multe studii privind ecologia păsării în Balta Văcărești.

Egretta garzetta

Egreta mică a fost observată în număr de 4 exemplare folosind situl pentru
hrănire în iulie, august , septembrie . Nu există dovada cuibăririi, dar situl reprezintă un potențial
pentru hrănirea speciei înaintea plecării în migrație. Ca și celelalte păsări ihtiofage, principala
amenințare o reprezintă prezența numeroasă a pescarilor.

De notat este prezența si speciei Remiz pendulinus . Ace astă spec ie are nevoie
de puf de papură, plop, salcie pentru construcția cuibului, iar cuibărirea ei are loc în mare parte
în Delta Dunării și prezența cuibului într -un areal ca Balta Văcărești este considerată rară
(Ciochia, 1992) Au fost identificate 3 cuiburi, aproape unul de altul, posibil al aceluiași mascul.
Pasărea a fost văzută o singură dată lucrând la cuib (Fig. 32), dar, cu toate ca zona a fost vizitată
la fiecare deplasare, nici o altă mișcare nu a mai fost detectată, iar cuiburile nu au mai evoluat.
Având nevoie de anumite condiții, se poate spune că în anul studiului, cuiburile au fost
abando nate, presiunea antropică cea mai mare fiind incendiile de vegetație dese din sit. În
perioada studiului prezent, statutul de arie protejată nu era pus în aplicare, iar prezența omului
a influențat mai mult ca sigur succesul acestei specii. Pe viitor, se r ecomandă evitarea deranjării
acestei specii în timpul cuibăririi, iar cu lipsa incendiilor, pasărea poate avea un trend ascendent
în sit.

P a g i n a | 60

De altfel, Cygnus olor este o specie care cuibărește cu succes în sit, iar acest
lucru este important pentru că specia nu obișnuia să cuibărească în București (Giurginca, 1995) .
Faptul că populația are un trend ascendent îi conferă un statut favorabil în sit. Utilizează zonele
mai izolate pentru cuibărire, presiunea asupra populației este reprezentată doar de accesul cu
barca în z onele de hrănire. Discuția constă în ideea dacă specia cuibărește în București din
cauza limitării habitatului sau datorită condițiilor prielnice din Balta Văcărești. Având în
vedere nevoia spec ială pentru vegetație palustră și submersă utilizată ca hrană, femela instruind
puii în comportamentul de hrănire (Ciochia, 1992) (Fig. 33), se poate spu ne că Balta Văcărești
îi oferă anumite condiții pentru cuibărit.
Fig. 32 – Remiz pendulinus la cuibul din sit, foto original

P a g i n a | 61

Fig. 33 – Comportament de hrănire la Cygnus olor , adult și pui. Î și scufundă capul în căutarea
plantelor submerse. Foto original

5.6. Impact antropic

Presiunile antropice exercitate asupra păsărilor din sit sunt mari, având în vedere
că locația este în interiorul orașului (Fig. 34).

Fig. 34 – Presiuni antropice în sit, Stanga sus – depozitarea deșurilor, Dreapta sus –
Incendiu de vegetație, Jos – Pescuit cu barca, foto original

P a g i n a | 62

Am observat următoarele presuni antropice :

 Pășunatul ne -intensiv al oilor (A04.02.02) – activitate ocazională
înfăptuită de un singur cres cător din zonă, impactul este moderat asupra avifaunei .
 Depozitarea deșeurilor menajere (E03.01) – activitate cu impact mare
asupra faunei din sit din cauza cantității mari de deșeuri.
 Pescuit cu undița (F02.03.02) – activitate constant ă în sit cu impact mare
asupra păsărilor din sit în perioada cuibăririi, se adaugă aici și sporturi nautice motorizate
(G01.01.01) – intrarea cu barca pentru pescuit.
 Incendii (J01.01) – presiune antropică cu impact mare asupra avifaunei,
mai ales a specii lor stuficole sau dependente de stuf pentru cuibărit.
 Poluarea fonică cauzat de o sursă difuză sau permanentă (H06.01.02) –
poluare fonică cauzată de traficul bucureștean, impact mediu asupra avifaunei.
 Habitare/locuințe improvizate (E01.04) – 3 familii locuiau pe parcursul
studiului în sit, impact moderat asupra avifaunei.
 Turism necontrolat (G01.02 ) – activitate fr ecventă în sit cu impact
mediu asupra avifaunei.

5.6.1. Poluare
Inhabitanții Bucureștiului dispun de 40 metri pătrați de spațiu verde pe cap de
locuitor împreună cu zona lacului Văcărești, jumătate față de norma europeană. (Manea și
colab., 2015)
Principalele surse de poluare a le lacurilor lereprezintă deșeurile restaurantelor
din parcuri, activitatea de recreere a oamenilor sau activitatea naturală a faunei și florei, caz în
care diversit atea microbiană este mai mare . Nu există diferențe majore între lacurile naturale
și lacurile antropogene din București. (Ghervase și colab., 2010) Calitatea apei este mai slabă
în lacurile care au în vecinătatea lor case individuale, spre deosebire de lacurile înconjurate de
spații verzi sau blocuri. (Ghervase și colab., 2011) Valoa rea pH -ului este ușor alcalin – 7.68-
8.38, nitrații și nitriții prezintă valori normale, iar nivelul fosfaților indică o slabă posibilitate
de eutrofizare. (Scăețeanu și colab., 2012)

P a g i n a | 63
Privind calitatea aerului, date din 1995 arată orașul București cu un nivel anual
de SO 2 de 10 μg/m3, nivel mic în comparație cu alte orașe ale lumii. Nivelul de NO 2 este mare,
dublu față de alte orașe din Europa, printre cele mai mari din lume, 71 μg/m3. Media
particulelor suspendate TSP este 82 μg/m3, cu o valoare d estul de mare, dar mai puțin de
jumătate față de maximul lumii. (Baldasano și colab., 2003)

5.6.2. Poluarea fonică
Poluarea fonică nu ajută masculii curtători să atragă femela, un nivel mare de
poluare fonică a fost corelată cu o calitate scăzută a indivizilor, cei mai experimentați preferând
teritorii mai liniștite, având și un succes de atracție mai mare. Puii de Parus major se dezvoltă
mai greu și supraviețuirea lor este mai scăzută în zonele în care nivelul decibelilor este ridicat,
cu toate că adulții arată o adaptabilitate a cântecului la zgomot foarte bună. (Slabbekoorn, 2013)
Frecvenț a minimă a trilului maculilor de Parus major crește cu 478 de Hz în zonele urbane
față de cele rurale. (Mockford și Marshall, 2009) Erithacus rubecula – Măcăleandrul profită de
liniștea nopții pentru a cânta în locații în care zgomotul urban este constant în timpul zilei.
(Fuller și colab., 2007) În București, poluarea fonică este în primul rând reprezentată de traficul
autovehiculelor. În jurul lacului Văcărești, valorile zgomotului sunt de apoximativ 70 dB
(Pătroescu, 2004) , însă merita a fi menționat că zgomotul se lovește oarecum de bariera
digurilor artificiale care înconjoară situl, această măsurăt oare fiind făcută pe șoselele care
înconjoară lacul Văcărești și nu în interiorul limitelor lui.

5.7. Măsuri de conservare a păsărilor din sit
Pentru a putea conserva speciile prezente în sit sunt necesare următoarele:

 Interzicerea pescuitului (mai ales din ambarcațiuni) între lunile mai-
iulie pentru a putea evita deranjarea păsărilor cuibăritoare , în special Chlidonias hybridus,
Cygnus olor, Aythya nyroca și alte specii care își construiesc cuibul în stuf sau în apropierea
apei.
 Evitarea incendiilor de vegetație d eoarece sunt specii de păsări care pot
fi foarte afectate în timpul cuibăririi de acest fapt , precum Remiz pendulinus .
 Evitarea deranjării oricărei păsări în zonă de cuibărit și evitarea
distrugerii cuiburilor.

P a g i n a | 64
 Evitarea depozitării deșeurilor în sit și strângerea periodică a lor .

Concluzi i

 În urma dificultăților de natură legală de a termina sau a da un alt rol
proiectului La c Amenajare Văcărești, s -a dezvoltat un ecosistem aparte în care păsări protejate
la nivel european și național au potenț ialul de a cuibări în orașul București.
 Au fost identificate într -un an calendaristic 63 de speci i de păsări, făcând
parte din 15 ordine și 31 de familii.
 Dintre speciile identificate, cele mai multe sunt în pasaj, folosind situl
pentru hrănire, nu și pent ru cuibărire. Acest fapt se datorează cel mai probabil presiunilor
antropice exercitate asupra păsărilor, având în vedere statutul incert al ariei în perioada
studiului și localizarea în interiorul orașului. Au fost completate datele fenologice pentru spec ii
cu pri vire la relația lor cu situl. 40% sunt in Pasaj, 27% sunt Oaspe ți de vară, 19% sunt
Sedentari, 9% sunt Migratori Parțial, iar 5 % sunt Oaspeți de iarnă.
 Din totalul de 63 de specii, 34 au statut de protecție la nivel european
sau național. Ponderea de 54% specii protejate justifică declararea ariei ca Parc Natural. 9
specii sunt de interes comunitar.
 Cea mai mare diversitate a speciilor este în zona laculu i principal al
ariei.
 Cea mai frecventă pasăre este Pica pica, urmată de Podiceps cristatus
și Fulica atra.
 Luna cu cea mai mare abundență interspecifică a fost iunie . Abundența
pe parcursul anului reflectă impactul presiunilor antropice, dar nu minimizeaz ă potențialul
pentru speciile ocrotite.
 Cygnus olor a cuibărit cu succes în Balta Văcărești, cuibărirea speciei
Aythya nyroca nu a putut fi confirmată, iar succesul reproductiv al speciei Remiz pendulinus a
fost, probabil, afectat de incendiile de vegetaț ie.
 Presiunea antropică principală este reprezentată de pescuitul prin
diferite metode în timpul cuibăritului, incendiile frecvente de v egetație, depozitarea deșeurilor
menajere.

P a g i n a | 65
 Regularizarea pescuitului și evitarea incendiilor sunt principalele măsuri
de conservare necesare. Asemenea, conștientizarea populației urbane cu privire la evitarea
deranjului cauzat păsărilor. Unele specii cu potențial de cuibărire în sit sunt sensibile la
activitatea umană.
Bibliografie

1. BALDASANO, J. M., VALERA, E. ,JIMENEZ, P. 2003. Air quality data from large cities.
Science of the Total Environment, 307, pp141 -165.
2. BIRDLIFE INTERNATIONAL. 2017. Aythya nyroca. The IUCN Red List of Threatened
Species 2017: e.T22680373A119399096. http://dx.doi.org/10.2305/IUCN.UK.2017 –
3.RLTS.T22680373A119399096.en . Downloaded on 19 June 2018. [Online].
[Accessed].
3. BIRDS DIRECTIVE 1979. Council Directive 79/409/EEC of 2 April 1979 on the
conservation of wild birds. Official Journal of the European Union. pp1-18.
4. BOTNARIUC, N. ,TATOLE, V. 2005. Cartea Rosie a vertebratelor din România. Academia
Romana, Muzeul Na tional de Istorie Naturala Grigore Antipa, Bucuresti .
5. CĂTUNEANU, I. 1965. Cuibăritul Marăcinarului mic de lunca (Saxicola rubetra rubetra) în
R.P.R. Comunicări de zoologie, 3, pp129 -135.
6. CĂTUNEANU, I. 1975. Arealul de răspîndire al speciei Parus lugu bris și cuibăritul ei în
România. Muzeul Brukenthal – Studii și comunicări, 19, pp259 -273.
7. CĂTUNEANU, I., KORODI, G., MUNTEANU, D., PAȘCOVSCHI, S.
,VESPEREMEANU, E. 1978. Fauna RSR Aves. Ed. Academiei RSR București, 15,
pp35 -36, 45, 69 -70, 101.
8. CIOCH IA, V. 1992. Păsările clocitoare din România. Editura Științifică, București , pp213,
.
9. COCOȘ, O. 2006. Reteaua hidrografica din zona orasului Bucuresti , Ars Docendi pp70 -84.
10. COJOCARU, I. ,POPESCU, I. 2004. LA DIVERSITÉ DES COLÉOPTÈRES
AQUATIQUES (IN SECTA, COLEOPTERA) DU MARAIS DE VACĂREȘTI
(BUCAREST). Anal. Șt. Univ.“Al. I. Cuza” Iași, Biol. Anim, 50, pp77 -83.
11. COUNCIL OF EUROPE 1979. Convention on the Conservation of European Wildlife and
Natural Heritage. Bern, Switzerland. Available at:
http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/Html/104.htm .

P a g i n a | 66
12. CROITORU, N., TÂRCOB, D., BĂLAN, Ș., BĂRBULESCU, C., BERLOGEA, I.,
CEBUC, A., CIUCUR, D., CUCU, V., DACHE, P., DRĂGAN, I., DUMITRU, A.,
ENACHE, C., JUGURICĂ, C., MARCEA, P., NICA, S., PANAIT, I. P.,
RĂDULESCU -ZONER, Ș., ROMÂNU, I., SORA, V., TOMESCU, V., TREBICLI, V.,
VĂDUVA, I. ,VOINEA, R. 1985. București Monografie, București, Editura Sport –
Turism pp13 -27.
13. DENERLEY, C., REDPATH, S. M., WAL, R., NEWSON, S. E., CHAPMAN, J. W.
,WILSON, J. D. 2018. Breeding ground correlates of the distribution and decline of the
Common Cuckoo Cuculus canorus at two spatial scales. Ibis, 0.
14. DIACONU, C. 1971. Rîurile României: monografie h idrologică, București, Institutul de
Meteorologie și Hidrologie pp60 -62.
15. DIHORU, G. ,NEGREAN, G. 2009. Cartea roșie a plantelor vasculare din România ,
Editura Academiei Române pp585 -586.
16. DRĂGAN, D. F., GAVRIL, V. -D. ,SAHLEAN, T. 2013. Urban ecosyst ems: preliminary
studies regarding the vertebrate fauna of
Văcărești Lake (Bucharest, Romania). In: MURARIU, D., ADAM, C., CHIȘAMERA, G.,
IORGU, E., POPA, L. O. & POPA, O. P. (eds.) Annual Zoological Congress of
“Grigore Antipa” Museum – Book of Abstracts. BUCHAREST, ROMANIA: “Grigore Antipa”
National Museum of Natural History, pp148.
17. DURANGO, S. 1956. TERRITORY IN THE RED ‐BACKED SHRIKE LANIUS
COLLURIO. Ibis, 98, pp476 -484.
18. FULLER, R. A., WARREN, P. H. ,GASTON, K. J. 2007. Daytime noise predicts noc turnal
singing in urban robins. Biology letters, 3, pp368 -370.
19. GHERVASE, L., IOJA, C., CÂRSTEA, E. ,SAVASTRU, D. Antropic influence on lakes
water quality – case study of Bucharest city. 11th edition of the World Wide Workshop
for Young Environmental Scientists (WWW -YES -2011) – Urban Waters: resource or
risks?, 2011 -06-06 2011 Arcueil, France.
20. GHERVASE, L., IOJĂ, I. C., CÂRSTEA, E., SAVASTRU, D., PAVELESCU, G., NIȚĂ,
M. R. ,NICULIȚĂ, L. 2010. Spectroscopic and physico -chemical evaluation of lentic
ecosystems from Bucharest City. Environmental Problems and Development , pp272 –
277.
21. GIURGINCA, A. 1994a. Studiu preliminar asupra avifaunei Gradinii Botanice din
București. Acta Botanica Horti Bucurestiensis , pp209 -214.

P a g i n a | 67
22. GIURGINCA, A. 1994b. Sylvia c u ochii roșii -Sylvia melanocephala , în București. Buletin
de Informare al SOR. București,
23. GIURGINCA, A. 1995. Avifauna orașului București și dinamica sa sezoniera – Lucrare de
Licență. Licență, Universitatea din București.
24. GIURGINCA, A. 1997. Premiere ornitologice în București. Analele Banatului. Științele
Naturii. Muzeul Banatului. Timișoara, 3, pp243 -245.
25. GIURGINCA, A. 2002. Some new data about the birds of Bucharest. Oltenia. Studii și
comunicari. Stiintele Naturi i, 18, pp213 -214.
26. GIURGINCA, A. ,VĂNOAICA, L. 2002. Notă privind prezența speciei Drycopus martius
în Bucuresti. Analele Banatului. Științele Naturii, seria nouă, 3, pp119 -121.
27. GROSSU, A. ,RADU, D. 1968a. Ce se întamplă cu vrăbiile de pe B -dul Bălc escu.
Magazinul .
28. GROSSU, A. ,RADU, D. 1968b. De ce se adună vrăbiile în copacii de pe B -dul Balcescu.
Magazinul , pp7.
29. GROSSU, A. ,RADU, D. 1968c. Observații din capitală (păsări întâlnite în Cișmigiu în
iarna 1967 -1968). Vânătorul și Pescarul Sport iv, 20, pp44.
30. GROSSU, A. ,RADU, D. 1970. Observații ecologice în timpul iernii la păsări în București.
Comunicări de zoologie , pp267 -271.
31. HANNICH, D., HOETZL, H., EHRET, D., HUBER, G., DANCHIV, A. ,BRETOTEAN,
M. Liquefaction probability in Bucharest and influencing factors.
32. HANSELL, M. 2000. Bird nests and construction behaviour , Cambridge University Press
pp44, 52.
33. HG nr. 349/2016 – Hotărârea de guvern privind declararea zonei naturale „Acumulare
Văcărești” ca parc natural și instit uirea regimului de arie naturală protejată.
.
34. IUCN 2017. The IUCN Red List of Threatened Species. Version 2017 -3.
<http://www.iucnredlist.org >. Downloaded on 19 June 2018.
35. JOHNSGARD, P. A. 1997. The avian brood parasites: deception at the nest , Oxford
University Press pp61.
36. KUŹNIAK, S. 1991. Breeding ecology of the Red -backed Shrike Lanius collurio in the
Wielkopolska region (Western Poland). Acta Ornithologica, 26, pp67 -83.

P a g i n a | 68
37. LAIU, L. ,MURARIU, D. 1 998. The food of the long -eared owl (Asio otus otus L.)(Aves:
Strigiformes) in wintering conditions of the urban environment in Romania. Travaux
du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa, 49, pp413 -430.
38. LAIU, L. ,MURARIU, D. 2000. Food of the little owl (Athene noctua Scop., 1769)(Aves:
Strigiformes) in the surroundings of Bucharest (Romania). Travaux du Muséum
d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa", 42, pp185 -193.
39. LASCU, C. 2012. Delta dintre blocuri. National Geographic Romania, 5.
40. LINȚIA, D. 1954. Păsările din RPR Vol. I și II. Editura Academiei Republicii Populare
Române .
41. LINȚIA, D. 1955. Pasarile din RPR. Academiei RPR, Bucuresti, 3, pp14 -48.
42. LITEANU, E. 1951. Geologia zonei orașului București. Studii Tehnice și Economic e. Seria
E. Hidrogeologie. Comitetul Geologic. București, 1, pp1-83.
43. LUNGU, D., ALDEA, A., MOLDOVEANU, T., CIUGUDEAN, V. ,STEFANICA, M.
1999. Near -Surface Geology and Dynamic Properties of Soil Layers in Bucharest. In:
WENZEL, F., LUNGU, D. & NOVAK, O. (eds.) Vrancea Earthquakes: Tectonics,
Hazard and Risk Mitigation: Contributions from the First International Workshop on
Vrancea Earthquakes, Bucharest, Romania, November 1 –4, 1997. Dordrecht: Springer
Netherlands, pp137 -148.
44. MÂNDRESCU, N. ,RADULIAN, M. 1999. Seismic microzoning of Bucharest (Romania):
A critical review. Vrancea Earthquakes: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation.
Springer, pp109 -121.
45. MANEA, G., MATEI, E., VIJULIE, I., TÎRLĂ, L., CUCULICI, R., COCOȘ, O.
,TIȘCOVSCHI, A. 2016. Argume nts for Integrative Management of Protected Areas
in the Cities – Case Study in Bucharest City. Procedia Environmental Sciences, 32,
pp80 -96.
46. MANEA, G., VIJULIE, I., TÎRLĂ, L., MATEI, E., CUCULICI, R., TIȘCOVSCHI, A.
,COCOȘ, O. 2015. Biourbanism – a solution for mitigation of urban climate. Case study
Bucharest city. Forum geografic, XIV, pp30 -40.
47. MERCIU, F. C., SIRODOEV, I., GEORGE, M., ZAMFIR, D., SCHVAB, A., STOICA, I.,
PARASCHIV, M., IRINA, S., CERCLEUX, A. -L., VAIDIANU, N. ,IANOS, I. 2017.
The "Văcărești Lake" protected area, a neverending debatable issue?,
48. MIREA, D. A., VÂNĂU, G., NICULAE, M. -I. ,DINCĂ, C. 2012. Industrial landscape
expansion and evolution in Bucharest’s District 4. Forum geografic, XI, pp26 -35.

P a g i n a | 69
49. MOCKFORD, E. J. ,M ARSHALL, R. C. Effects of urban noise on song and response
behaviour in great tits. Proceedings. Biological sciences/The Royal Society, 2009.
2979.
50. MORGAN, R. ,GLUE, D. 1977. Breeding, Mortality and Movements of Kingfishers. Bird
Study, 24, pp15 -24.
51. MOSKÀT, C., BARTA, Z., HAUBER, M. E. ,HONZA, M. 2006. High synchrony of egg
laying in common cuckoos (Cuculus canorus) and their great reed warbler
(Acrocephalus arundinaceus) hosts. Ethology Ecology & Evolution, 18, pp159 -167.
52. MUNTEANU, D. 2002. A tlasul păsărilor clocitoare din România, Ed. Societății
Ornitologice Române, Cluj .
53. MUNTEANU, D. 2005. Aves. In: BOTNARIUC, N. & TATOLE, V. (eds.) Cartea Roșie
a Vertebratelor. Academia Romana, Muzeul National de Istorie Naturala Grigore
Antipa, Bucures ti

54. MUNTEANU, D., PAPADOPOL, A. ,WEBER, P. 2002. Atlasul păsărilor clocitoare din
România. Publ. Soc. Ornitologică Română , pp39 -40, 44,.
55. ONCESCU, N. 1959. Geologia Republicii Populare Romîne, București, Editura Tehnică
pp95 -100.
56. PAPADOPOL, A. 1 980. L'avifaune de la zone du complexe forestier et lacustre de Snagov
(Roumanie). Travaux du Muséum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa", 22, pp495 –
522.
57. PAPADOPOL, A. 1989. L'avifaune de la zone des cours inférieurs des rivières
Arges,Dîmbovita, Neaj lov et de leur affluents (Roumanie); dynamique saisonnière et
aspects écologiques. Travaux du Muséum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa", 30,
pp317 –334.
58. PAPADOPOL, A. ,PETRESCU, A. 1991. L'avifaune de la zone de la ville de Bucarest et
de ses environ s: aspects écologiques et évolution à travers les années. Travaux du
Muséum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" , pp427 -443.
59. PARDO -CERVERA, F., SØRENSEN, I., JENSEN, C., RUIZ, X. ,SÁNCHEZ -ALONSO,
C. 2010. Breeding biology of the little bittern Ixobryc hus minutus in the Ebro Delta
(NE Spain). Ardeola, 57, pp407 -416.
60. PAȘCOVSCHI, S. 1969. Contribuții la cunoașterea epocilor de migrație a cîtorva specii.
Muzeul de științele naturii Bacău – Studii și comunicări , pp253 -256.

P a g i n a | 70
61. PAȘCOVSCHI, S. ,NADRA, A. 1958. Extinderea recentă a arealului Frunzăriței palide
(Hippolais pallida elaeica (Linderm.) în vestul țării. Comunicările Academiei
Republicii Populare Romîne, 12, pp1279 -1283.
62. PĂTROESCU, M. Noise pollution generated by road traffic in Bucharest. C ODATU XI:
world congress: Towards more attractive urban transportation, 2004.
63. PETKOV, N. 2003. Ferruginous Duck Aythya nyroca breeding population development
and habitat selection at Durankulak Lake, Bulgaria,
64. PETRESCU, A. 2002. SPATIAL AND TEMPORAL DISTRIBUTION OF THE
POTENTIALLY DANGEROUS BIRDS FROM THE SURROUNDINGS OF THE
OTOPENI INTERNATIONAL AIRPORT (ROMANIA). Travaux du Muséum
d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa", 44, pp391.
65. PETTINGILL JR, O. S. 1 985. Ornithology in Laboratory and Field, London, Academic
Press pp110, 130 -132, .
66. POPESCU, I. E. 2009. Torymidae and Eurytomidae (Hymenoptera: Chalcidoidea) from
Bucuresti city and the surrounding area. Travaux du Muséum d'Histoire
Naturelle'Grigore A ntipa', Bucuresti, 52, pp464.
67. POPESCU, I. E. 2012. Groapa Văcărești de la „încremenirea în proiect” la cel mai mare
parc natural urban din România,. Revista Mnemosyne, Asociația pentru Dezvoltare Durabilă
OPTIM, Botosani, 3, pp33 – 41.
68. RADU, D. 197 6. Despre forfecuța scoțiana ( Loxia pytyopsittacus scotica Hart., 1910) în
România. Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală. T. 28, 1 , pp21 -25.
69. RADU, D. 1980. Pescărușul argintiu ( Larus argentatus ), un recent oaspete al capitalei.
Ocrot irea naturii și a mediului înconjurător, 24, pp185 -191.
70. RADU, D. 1986. Erori privind răspândirea unor specii de păsări în Romania (II). Studii și
cercetări de biologie, Seria biologie animala, 38, pp156 –162.
71. RADU, D. 1990. Vrabia de piatră la Bucur ești. Revista Vânatorilor și Pescarilor din
România , pp13.
72. RADU, D. 1996. Șoimul rândunelelor ( Falco subbuteo ) ”urbanizat” în București. Revista
muzeelor, 3, pp22 -28.
73. RUSANESCU, C. O. 2014. RAINFALL INDICES IN THE CITY OF BUCHAREST.
Hidraulica , pp31.
74. SCĂEȚEANU, G., MANOLE, M. S., STĂVRESCU -BEDIVAN, M. -M., PENESCU, A.
,PELE, M. 2012. EVALUATION OF WATER QUALITY IN LAKES FROM

P a g i n a | 71
BUCHAREST. Land Reclamation, Earth Observation&Surveying, Environmental
Engineering, 1, pp113 -115.
75. SLABBEKOORN, H. 2013 . Songs of the city: noise -dependent spectral plasticity in the
acoustic phenotype of urban birds. Animal Behaviour, 85, pp1089 -1099.
76. STOICAN, F., LASCU, C., IGNAT, H., HUIDU, M., ANASTASIU, P., BLAGU, C.,
CHACHULA, O. M., CHIRILA, F., CIOFLEAC, V., MIHAI, C., NEGREAN, G.
,POPESCU, I. 2013. Studiul de Fundamentare Științifică al ariei naturale protejate
Parcul Natural Văcărești.
77. SUTHERLAND, W. J., NEWTON, I. ,GREEN, R. 2004. Bird ecology and conservation:
a handbook of techniques , Oxford Universit y Press pp39 -42.
78. SVENSSON, L., MULLARNEY, K. ,ZETTERSTRÖM, D. 2010. Collins Bird Guide 2nd
edition. British Birds, 103, pp248 -252.
79. TRYJANOWSKI, P. ,GOŁAWSKI, A. 2004. Sex differences in nest defence by the red –
backed shrike Lanius collurio: effects of offspring age, brood size, and stage of
breeding season. Journal of Ethology, 22, pp13 -16.
80. UNEP 2018. The Species+ Website. Nai robi, Kenya. Compiled by UNEP -WCMC,
Cambridge, UK. Available at: www.speciesplus.net . [Accessed 15/06/2018].
81. V DOMBROWSKI, R. R. 1912. Ornis Romaniae , Staatsdr.
82. ZAHARIA, V. ,GĂITĂNARU, D. 2018. Aspects of Water Budget in Văcărești Wetland.
14, pp12.