Boala Alzeihmer

Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afeecțiune deegenerativă perogresivă a creeierului care apare mai ales la peersoane de vârstă înaintată.Boala peroduce o deeteriorare din ce în ce mai acecentuată a funcțiiilor de cunoașitere ale creeierului, cu pierderea capacității initelectuale a inidividului și a vialorii soiciale a piersonalității sale, asiociată cu tiulburări de comiportament, cieea ce riealizează sitarea de deimență (din lattină: demensis). Bioala și miodificările origanice din crieier au fost diescrise pentru pirima dată de Aloiis Alszheimer, pisihiatru și neiuropatolog neamț.

Dienumirea de „bioală Alszheimer” a fost uitilizată pentru prima dată de pisihiatrul neamț Emil Kraepelin în mianualul său de pisihiatrie . Acieastă bioală reprezintă forma cea mai comună de dieteriorare miintală la piersoanele în vâristă și a dievenit tot mai firecventă o dată cu cireșterea loingevității.

La 25 10 1901, pisihiatrul gierman Aloiis Alszheimer exiaminează pentru pirima dată o piacientă, intiernată în "Sipitalul pentru Bolinavi pisihici și Eipileptici" din Franckfurt pentru tuilburări ciognitive pirogresive, hailucinații, idei deilirante și diegradare a piersonalității .

Alszheimer notiează la încieput un diaginostic vaig: "Boală a uitiării" . Evioluția biolii este urimărită timip de cinci ani și, diupă mioartea piacientei în urma unei inifecții, crieierul obținut în urma auitopsiei este iexaminat în amanunt de Alszheimer, care diescoperă miodificări caractieristice neicunoscute până atunci. Caizul este priezentat pe 3 11 1906 la a 37-a Confierință a Pisihiatrilor Germani din Siud-Vest ținiută la Tiübingen și piublicat în rievista de spiecialitate.

CAPITOLUL .I. BOALA ALZHEIMER

I.1. INCIDENȚĂ

Boala Alszheimer este cea mai firecventă formă de diemență la piersoanele în vârsită și rieprezintă mai mult de jiumătate din tiotalitatea cazurilor de diemență. Pentru țările eiuropene se iestimează că la piersoanele în vârstă de 65 de ani friecvența bolii Alzsheimer este de 2-4 procente la vâirsta de 70 de ani 3/%, la 75 de ani 6/%, iar peste 85 de ani 25-40/%. Într-un situdiu recent efectuat în Franța, s-a constatat că 18 /% din persoanele trecute de 75 de ani sunt atinse de bioala Alzsheimer sau de o fiormă înrudită de diemență.

Piotrivit stiatisticilor în România, inicidența tiulburărilor mintale a criescut de la 606.2 insi la 100.000 de cetateni în 1975, la 884,3 insi / 100.000 de cetateni în 1993, fără a avea date asiupra caziurilor de diemență.

În cazul unui diebut priecoce, înainte de vâirsta de 65 de ani – ca în cazul pirinceps al lui Alszheimer – se foliosește termenul de "diemență piresenilă", cazurile apărute tardiv, la persoane în vâirstă de peste 70 de ani, coriespund noțiunii mai vechi de "diemență seniilă".

Epidemiologie

Conform eistimărilor realizate de Alszheimer's Disease International (ADI), în liume tirăiau circa 35,6 mil de oameni care siuferă de o fiormă sau alta de diemență, iar numărul lor va ajiunge la 115,4 mil, până în 2050.

În România, datele deținute de Societatea Română Alszheimer (SRA) în anul 2009 airătau că 150 mii de persoane suferă de această mailadie, însă, aviând în veidere că o mare parte a boilnavilor nu sunt încă diaignosticați, se eistimează că numărul toital al acestora ar piutea ajunge la 350 mii

În anul 2014, se esitima că cir ca270 mii de români siuferă de diferite forme de demențiă, dintre care însă numai 35 mii erau diaginosticați.

I.2. MAINIFESTĂRI CLINICE

Mainifestarea cea mai cairacteristică a bolii este diemența cu caracter pirogresiv. Pierdierea miemoriei este de cele mai miulte ori pirimul semn înigrijorător al biolii Alszheimer.

Simptiome cognitive

• apar tulburări de memorie ce consta în diificultatea de a-și reiaminti iniformații aniterior învățate și imiposibilitatea de a aciumula iniformații noi. Se pierd întâi evienimentele riecente, în timp ce amintiirile vechi pot fi consiervate.

• Prezintă impiosibilitatea de a riecunoaște, idenitifica și denuimi obiectele uziuale.

• Apar tulburări ale funcțiilor legate de oirganizarea activităților zilinice, inicapacitatea de a lua deicizii.

• Problemele ilegate de gândirea abistractă, tiulburări de calicul, deziorientare tiemporală și spațială, pierderea iniițiativelor.

• apar tulburări de vorbire biolnavul nu își mai găisește cuvintele, chiar pentru noițiuni simple.

• apare inicapacitatea bolinavului de a efectua difierite acitivități moitorii coordonate: bolinavul "nu mai șiie" cum să se îmbirace adiecvat, cum se descuie ușa

• apar falsel recunoașiteri: la început dificultate în reciunoașterea fizioinimiilor cunioscute, urmată de ideintificări erionate, care pot provoca stiări de anixietate.

Aceste simptiome se caractierizează printr-un diebut gradat, bolinavul deizvoltă aniumite stratiegii pentru a-și disiimula dificiultățile, pentru un anumit timp își păistrează o "fațaidă" înșielătoare, dieclinul însă se agiravează pirogresiv.

Simptome non-cognitive

• Apare agitația și agresivitatea fizică sau verbală.

• apar halucinațiile, de obicei vizuale, ideile delirante (de persecuție, de gelozie, de abandon etc.).

• Apare dezinhibiția sexuală ce constă în comentarii sexuale, gesturi obscene, mai rar agresivitate sexuală.

• apare incontinența urinară și pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau în prezența altor persoane.

• apar tulburări ale dispoziției afective în deosebi depresia și anxietatea, mai rar stări de euforie exagerată.

• apar tulburări ale comportamentului alimentar, se reduce sau crește exagerat apetitul, alimentație neîngrijită, ingerarea de substanțe non-alimentare.

I.3. CAUZE ȘI MECANISME DE PRODUCERE

Etiologie

Nu se cunoaște cu siguranță cauza care pirovoacă boala Alzsheimer, dar este posibil să existe mai multe cauze care concură la apariția bolii.

• Factori de risc

Vârsita înaintată este facitorul de risc cel mai imporitant, dar nu există nicio dovadă că boala Alzsheimer ar fi cauizată de pirocesul biologic de îmibătrânire.

Factorii nocivi pentru aparatul cardio-vascular: diabetul, hipertensiunea arterială, nivel crescut de colesterol, fumatul

Nivel crescut de homocisteină în sânge, asociat cu un nivel scăzut de vitamină B12 și acid folic.

Exipunerea la metale ușoare (de ex. deodoranți cu aliuminiu), preisupunere care nu este unanim acceptată. Aliuminiul, cu efecte nieurotoxice, se găsește adesea în caintități mari în crieierele bolnavilor diecedați cu demență Alszheimer, dar nu se poate dovedi o relație caiuzală.

Traumatisme cranio-cerebrale repetate grave.

Unele bacterii (Chlamidii) și unele virusuri ar favoriza formarea de plăci senile.

• Factori genetici

Exiistă caziuri eireditare rare ciauzate de preziența unei gene doiminante în unele fiamilii. Se aprieciază că persoanele având o rudă de giradul I care siuferă de boala Alzsheimer se află în risc teioretic dee 26/% până la 45/%.

Boala Alszheimer este în legătură cu cromozomii 1, 14 și 21 (tirisomia 21 reiprezintă cauza sinidromului Down), dar eiste posibil să existe și alte leigături ciromozomiale.

Mijloace de investigație

Sinlgurul diaginostic de certiitudine al bolii Alszheimer îl rieprezintă eixamenul morfiopatologic piost mortem al crieierului, care evidențiază lieziunile cairacteristice ale maladiei. O aniamneză amănuntțită, urmattă de o explorarre neuroppsihică corelată cu repzultatul expamenelor neurporadiologice, toate împpreună pot stabili dipagnosticul cu o probpabilitate de 85-90/. În esență, diiagnosticul de boală Alszheimer este un diaginostic de exclludere, la o peirsoană în viârstă, prezientând semnele unei diemențe cu evoluțiie pirogresivă, după ce au fost eliiminate alte cauize poisibile.

Examene neuro-psihologice

Este indiicat ca în timipul exiaminării să fie priezent și un miembru al famiiliei sau o peersoană apropiiată celui exiaminat, care poate da detalii asupra comportiamentului de zi cu zi al paicientului, memoriiei acestiuia și asupra moidificărilor de personialitate. În cazul suspiectării unei deimențe, este de recomandat efiectuarea unui initerogatoriu stiandardizat, cum este "Mini Mental State Examination" – MMSE (există și o versiune în limiba riomână), care constă în întirebări relativ simiple, prin care se ceircetează memoria, atenția, gândiirea abstriactă, capaicitatea de denumire a obiiectelor, oriientarea vizuio-spațială și alte funcții coginitive. Sicorul maxiimal este de 30 de puuncte.

Deja în cazul unor pierformanțe sub 28 de puincte, datoirită dificultăiții reduse a chestioinarului, se poate suspecta o demiență. Acest test permite și stiabilirea graidului de deteiriorare miintală. Se foloisește și "tiestul ceaisului": persoana eixaminată este soilicitată să deiseneze cadrianul unui ceas, cu cifrele de la 1 la 12, ceirându-i-se să piună orarul și miniutarul la o anumiiită oră. Paciineții cu boiala Alzhseimer au difiicultăți iminse în efectuiarea aciestui test, chiar într-o fază inciipientă a bolii.

Examene de laborator

Nu exiistă niciuin examnen de labolrator care să indice eventtualitatea unei bolli Alzsheimer. Testtele de laboraltor se efecctuează pentru a excllude alte cauze plosibile ale unei demelnțe. Simptlome asemănăttoare pot să appară în boli înssoțite de dezeechilibre miineral (Sodiu, Potasiu, Calciu), boili ale ficatiului, nivele anoirmale ale hiormonilor tiroidiieni, tiulburări de nuitriție cu deifiicit de aciid foliic sau de viitamină B12. Tratarea acestor dieficiențe poate produce o încetiinire sau chiar reviersibilitate a decilinului mintal. Prin examene de laborator se pot detecta unele cauze infiecțioase ale unei demiențe progresive (teste pentru sifiliis, teste de detectare a "viirusului iimunodeficienței umane" – HIV).

Evioluție și pirognostic

Bioala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea agriavării depinde de la o persoană la alta. Unele piersoane pot avea mainifestări miniime până în fazele tairdive ale bolii, alte persoane pierd capacitatea de a eifectua actiivități zilnice deja într-o fază precoce a bolii. Niu există pâniă în priezent posibilitatea unei viindecări. O piersoană afiectată de biala Alzhieimer tirăiește în medie 8 – 10 ani de la aipariția priimelor simptome, dacă nu inteirvin alte cauze intercuirente de moiarte.

Simptome

Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a bolii Alzheimer. Multe persoane în vârstă se îngrijorează atunci când apar pierderile de memorie. Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele în vârstă de 60-70 de ani este un lucru obișnuit, dar numai unii dintre aceștia cu pierderi ușoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer. În cazul în care apar pierderi de memorie este indicat consultul unui medic specialist.

Exemple de pierdere normală de memorie includ uitarea:

– unor părți din anumite experiențe

– locului unde este parcată mașina

– evenimentelor din trecutul îndepărtat

– numelui unei persoane, dar care revine în minte mai tarziu

– locului unde s-au pus anumite obiecte, de exemplu cheile de la mașină

Exemple ale pierderii memoriei cauzata de boala Alzheimer includ uitarea :

– unei experiențe în totalitate

– interpretării ceasului sau condusul mașinii

– evenimentelor recente, de genul uitarea faptului că a lăsat aragazul deschis

– unei persoane în totalitate

Boala Alzheimer se însoțește de asemenea, de modificări de comportament, de gândire sau tulburări de personalitate. În fazele incipiente ale bolii persoana se poate comporta normal în societate. Membrii familiei și prietenii apropiați observă primii manifestările bolii. Semnele de demență ca dificultatile de gândire sau amintire a anumitor lucruri sau probleme în activitățile cotidiene, trebuie sa îndemne persoana spre consultul unui specialist.

Simptomele variază pe măsură ce boala progresează.

Asociația pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer. Acestea sunt:

– pierderi de memorie, ca uitarea informațiilor memorate recent, nume sau numere de telefon

– dificultăți în îndeplinirea îndatoririlor, ca prepararea unei mese

– tulburări de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobișnuite

– dezorientare temporo-spațială, uitarea adresei

– tulburări de judecată, ca îmbrăcarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectivă

– probleme cu gândirea abstractă, ca imposibilitatea de interpretare a numerelor

– punerea anumitor obiecte în locuri neobiănuite, de exemplu fierul de călcat în frigider sau ceasul în bolul de zahăr

– tulburări ale dispozției, ca modificări rapide a le stării de spirit de la calm la plâns și apoi la furie aparent fără motiv

– modificări ale personalității, de la confuzie, suspiciune, teama la dependența de un membru al familiei

– lipsa inițiativei manifestată prin somnolență continuă, vizionarea la televizor toată ziua și refuzarea efectuării activităților zilnice obișnuite.

Simptome ce pot fi prezente, dar nu sunt întotdeauna prezente:

– susținerea cu fermitate a unor credințe false, cum că cineva fură de la o persoană (deziluzii)

– senzații că aude sau vede lucruri care nu sunt reale (halucinații)

– lipsa de interes pentru activitățile înconjuratoare sau separarea de prieteni și familie

– activități repetate fără un scop anume, ca închisul sau deschisul unei poșete, împachetatul și despachetatul hainelor, repetarea unor întrebări

– agresiune fizică sau verbală

– imposibilitatea de a controla anumite impulsuri, ce pot duce la acțiuni nepotrivite

– boala Alzheimer de obicei nu afectează capacitatea motorie fină (de exemplu abilitatea de a închide și a deschide nasturii sau utilizarea ustensilelor) sau simțul tactil.

O persoană care are simptome motorii (slăbiciune musculară la nivelul mâinilor sau tremurături ale mâinilor) sau simptome senzoriale (senzație de amorțeala) probabil au altă afecțiune decât boala Alzheimer.

Boala Parkinson sau scleroza în plăci se pot manifesta prin simptome motorii alături de demență.

Alte boli cu simptome asemănătoare bolii Alzheimer sunt:

– alte tipuri de demență, ca demența provocată de infarcte multiple

– demența iînsoțită de malnutriție

– boli ale glandei tiroide, ca hipertiroidia sau hipotiroidia

– depresia

– tulburările vizuale sau auditive.

Evoluția bolii este împărțită în mod convențional în trei faze:

Faza inițială

– se pierde orientarea

– se pierde capacitatea de a iniția anumite activități

– apar tulburări de dispoziție afectivă, iritabilitate, neliniște

– apare neadaptare la situații noi și nefamiliare

– apar reacții întârziate și capacitate de memorare încetinită

– apara tulburări de judecată, decizii greșite

– apar dificultăți în utilizarea banilor

Faza intermediară

– apar probleme în recunoașterea persoanelor familiare

– apar dificultăți la citit, scriere și calcul

– apare pierderea orientării temporale

– apar suspiciuni nejustificate, idei de persecuție, gelozie, urmărire

– apare necesitatea unei supravegheri și îngrijiri permanente

– apar greutăți în a se îmbrăca singur

– apar probleme de gândire logică

– apar tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de persoane apropiate

Faza avansată (tardivă)

-apar stările confuzive, uneori cu agitație, în special noaptea

– pierderea capacității de a comunica prin cuvinte

– pacienții nu-și mai amintesc că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă

– pacienții pierd abilitatea de a mesteca alimentele, de a înghiți, uită că au mâncat deja și pretind să li se servească din nou masa

– apar dificultăți în păstrarea echlibrului, dificultăți de mers

– apare pierderea controlului vezicii urinare sau intestinal (incontinență pentru urină și fecale)

Boala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea cu care progresează depinde de la o persoanî la alta. Unele persoane pot avea manifestîri minime până în fazele tardive ale bolii. Alte persoane pierd capacitatea de a efectua activitățile zilnice precoce în timpul bolii.

Simptomele se accentuează progresiv. La început boala se manifestă prin pierderi minore ale memoriei și progresează până la probleme mentale și funcționale severe și chiar moarte.

Simptomele sunt împărțite de obicei ca cele care apar în faza inițială, de mijloc sau tardivă. Este dificil de precizat cât durează fiecare fază.

Prevenire și tratament

Până la ora actuală nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a demenței de tip Alzheimer. Se studiază posibilitatea ca anumite măsuri să reducă riscul de apariție a bolii sau să întârzie dezvoltarea ei.

• Se recomandă mișcarea, alimentația rațională cu o cantitate ridicată de legume și fructe bogate în vitamină C în combinație cu administrarea unor doze ridicate de vitamină E (cu efect antioxidant), grăsimi cu procentaj ridicat de acizi grași nesaturați, renunțare la fumat etc.

S a observat că menținerea unei activități intelectuale continue ar diminua riscul de îmbolnăvire, dar nu există dovezi sigure în această privință. Totuși, anumite activități ca cititul cu regularitate al unei cărți sau al ziarului și revistelor, rezolvarea rebusurilor, mersul la teatru sau concerte, participarea la diverse activități sociale sunt de recomandat persoanelor după ieșirea la pensie. Privirea îndelungată, pasivă, a emisiunilor de televiziune ar avea dimpotrivă efect dăunător.

Până în prezent , doar menținerea presiunii arteriale la o valoare normală demonstrează – în urma unor studii efectuate după criterii științifice stricte – o semnificativă scădere (până la 50%) a riscului de îmbolnăvire .

• S a obsevat ca anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroide (indometacina, ibuprofen, naproxen, aspirina) precum și medicamentele folosite pentru scăderea nivelului de colesterină serică (statine), ar scădea riscul de apariție al bolii Alzheimer, dar nu există încă studii răspândite care să demonstreze în mod peremptoriu aceste observații. Trebuie să se ia însă în considerație și posibilitatea efectelor adverse ale acestor preparate medicamentoase.

Probleme sociale

Boala Alzheimer a devenit o problemă centrală de sănătate publică, în special în țările industrializate, unde durata medie de viață a crescut în mod considerabil.

Îngrijirea pacienților cu boala Alzheimer

Majoritatea pacienților cu boala Alzheimer sunt îngrjiți la domiciliu de membrii familiei, ceea ce reprezintă adeseori o situație epuizantă atât din punct de vedere fizic cât și emoțional. Îngrijirea unei persoane bolnave poate fi însă o experiență pozitivă, în scopul de a menține capacitățile restante ale bolnavului și siguranța sa. Chiar din primele faze ale bolii este necesară instituirea unei tutele în cadrul prevederilor legale, pentru rezolvarea relațiilor de ordin oficial sau financiar.

Tratament medicamentos

În prima fază, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administrează inhibitori de colinesterază. Aceste substanțe, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina și rivastigmina, pot îmbunătăți temporar memoria și gândirea afectate de boală. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase și pot să nu îmbunătățeasca simptomele la unii pacienti. Deși inhibitorii de colinesterază scad intensitatea simptomelor, ei nu încetinesc progresia bolii. Cu toate acestea experții recomandă inhibitorii de colinesterază ca prima linie în tratament.

Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit singur sau în asociere cu inhibitorii de colinesterază pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul acționează altfel decât inhibitorii de colinesterază, dar nici acest produs nu încetinește progresia bolii.

Decizia principală în cazul terapiei medicamentoase nu este dacât să folosească sau nu anumite medicamente pentru tratarea tulburarilor funcțiilor mentale, ci momentul în care tratamentul trebuie început și mai tarziu momentul în care acesta trabuie încetat. Medicația trebuie începută din momentul diagnosticării bolii. Cu toate astea, simptomele pacientului pot să nu se amelioreze prin medicație, deoarece aceste terapii nu funcționează la toate persoanele. În cazul în care medicamentele sunt eficiente se va continua administrarea lor până în momenul în care efectele adverse sunt mai puternice decât beneficiile sau în momentul în care aceste medicamente nu mai au nici un efect.

Vitamina E este un antioxidant ce ajută la protecția nervilor împotriva deteriorării și îmbunătățeste funcționarea celulelor nervoase. Studii recente au sugerat că vitamina E poate întârzia pierderea abilităților de a realiza activități zilnice de genul îmbracatului sau spălatului, dar nu îmbunătățeste memoria bolnavilor cu Alzheimer. În cazul în care administrarea se face în doze recomandate acest tratament este sigur, puțin costisitor și eficient la unele persoane.

Un alt medicament, numit selegilină a fost folosit în tratamentul problemelor de gândire și de memorie din cadrul bolii Alzheimer. Acest medicament este folosit frecvent în tratamentul bolii Parkinson si nu este la fel de eficient în tratamentul bolii Alzheimer ca alte medicamente.

Tratamentul tulburărilor de comportament

În unele cazuri, anumite terapii medicamentoase pot rezolva tulburările de comportament sau simptomele ce cauzează disconfortul pacientului cu Alzheimer sau al îngrijitorului. Aceste medicamente se folosesc de obicei atunci când alte mijloace au dat greș. De exemplu în cazul insomniilor apărute chiar și după exerciții fizice și evitarea somnului din timpul zilei, poate fi necesar tratamentul medicamentos.

În cazul tulburărilor de comportament, după epuizarea altor mijloace se indică administarea de tranchilizante. Aceste medicamente sunt indicate atunci când:

– un anumit comportament este dăunător bolnavului sau persoanelor din jurul acestuia

– eforturile prin care se abordează tulburările de comportament, de genul schimbărilor de mediu sau asigurarea unei rutine au eșuat

– comportamentul este intolerabil pentru persoana care-l îngrijește pe bolnav

– bolnavul are dificultăți în a face diferența între real și ireal (psihoză). Psihoza cauzează credințe false (deziluzii) sau halucinații.

Tratamentul demenței

Depresia apare la aproximativ 50% dintre bolnavii cu boala Alzheimer.

Este în general comună iîn fazele inițiale ale bolii. Antidepresivele diminuă simptomele depresiei și îmbunătățesc calitatea vieții, dar nu încetinesc progresia bolii Alzheimer.

Tratamentul altor cauze de demență

Anumite afecțiuni de genul hipertensiunii arteriale (ce determină demența vasculară), afecțiunilor tiroidiene sau boala Parkinson, contribuie la demența persoanelor în vârstă cu Alzheimer. Unele dintre aceste afecțiuni răspund la tratament medicamentos.

Inhibitorii de colinesterază pentru tratamentul declinului mental din boala Alzheimer.

Memantin, un medicament nou introdus in tratamentul bolii Alzheimer, pentru tratarea pierderilor de memorie și confuziei moderate sau severe.

Tranchilizante pentru tratarea anxietății, agitației sau comportamentului ostil, tulburărilor de somn, deziluziilor, paranoiei și halucinațiilor.

Selegilina utilizată în tratarea tulburarilor de memorie și de gândire.

Terapii alternative

Tratamentul cu anumite plante, de genul ginkgo-biloba sunt considerate experimetale.

Alte terapii de genul terapiei cu lumină, aromoterapia și exerciții fizice, pot ajuta la diminuarea tulburărilor comportamentale de genul agitației, dar trebuiesc efectuate numai sub supraveghere.

Aromoterapia. Un studiu efectuat pe un număr redus de pacienți a demonstrat că această terapie, atunci când este folosită sub forma unui loțiuni cu uleiuri esențiale, poate fi utilă în reducerea agitației la persoanele cu demență severă. Totuși pentru a i se dovedi eficacitatea sunt necesare mai multe studii.

Terapia cu lumină. Acest tratament este folosit deseori pentru tratarea depresiei. Poate fi util în tratarea depresiei, agitației sau insomniilor asociate cu boala Alzheimer. Persoanele sunt expuse fie la lumina naturală fie la lumina artificială timp de câteva ore în fiecare dimineață sau seara pentru diminuarea depresiei.

Exercițiile fizice ușoare de genul, mersul pe jos sau înnotatul pot de asemenea diminua simptomele de depresie cauzate de boala Alzheimer.

O altă posibilitate de a reduce agitația este ascultarea unei muzici relaxante în timpul mesei sau a băii.

Terapiile alternative pentru boala Alzheimer, de exemplu administrarea de ginkgo biloba necesită cercetări suplimentare. Eficacitatea acestor terapii și efectele adverse ale lor nu sunt cunoscute în totalitate. Este necesar consultul medicului înainte de a începe o astfel de terapie.

Profilaxie

Până în acest moment nu se cunosc mijloace de prevenire a bolii Alzheimer.

Deși nici o substanță nu a fost dovedită că previne boala Alzheimer, cercetătorii studiază posibilitățile ca anumite substanțe să reducă riscul de dezvoltare a bolii sau să întârzie instalarea ei.

Aceste substanțe sunt:

– vitamina E și alți antioxidanți în cantități moderate

– în cazul în care se diagnostichează nivele crescute de homocisteină se indică creșterea aportului de acid folic și vitamina B6 și B12

– antiinflamatorii nesteroidiene, ca indometacinul, ibuprofenul, naproxenul sau aspirina în doze zilnice

– statinele, medicamente folosite în mod obișnuit pentru scăderea colesterolului seric.

Există puține dovezi asupra faptului că menținerea unei activități intelectuale continue ar diminua riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer. Anumite activități ca cititul cu regularitate al ziarului, cărților, revistelor, jucatul de cărți sau alte jocuri, rezolvarea rebusurilor, vizitele la muzeu sau chiar privitul activ la televizor sau ascultatul la radio pot ajuta la evitarea dezvoltării simptomelor bolii Alzheimer. Deși aceasta teorie de "folosește sau pierzi" nu este dovedit că ar fi eficientă, dar nu există dovezi că aceste activități de folosire a intelectului ar fi dăunătoare.

Pe măsură ce se descoperă cauzele bolii Alzheimer se vor descoperi și mijloace de prevenire a ei. Medicamentele ce sunt în momentul de față în studii folosite pentru prevenirea formării plăcilor de amiloid și a formațiunilor neurofibrilare, pot fi folosite în viitor la persoanele cu risc de Alzheimer.

Se fac cercetări cu privire la crearea unui vaccin pentru Alzheimer.

CAPITOLUL II. TERAPIA BOLII ALZHEIMER

II.1. BAZE FARMACOLOGICE

Farmacoterapia în boala Alzheimer are următoarele obiective:

creșterea funcției colinergice centrale deficitare;

reducerea excitotoxicității glutamat-ergice;

diminuarea procesului inflamator imun cerebral;

încetinirea evoluției bolii;

corectarea manifestărilor comportamentale.

Clasificarea medicamentelor în funcție de mecanismele de acțiune, în corelație cu particularitățile farmacologice:

Substanțe care cresc funcția colinergică centrală

Clasificare în funcție de mecanism:

Precursori ai biosintezei de Ach

Agoniști colinergici

Inhibitori ai acetilcolinesterazei (Anticolinesterazice)

Sunt substanțe care corectează deficitul cerebral de acetilcolină, întâlnit în toate fazele bolii Alzheimer. Eficacitate modestă.

2.1.1. AGONISTI COLINERGICI

BETANECOL

Dezavantaje:

Are efecte adverse numeroase, care limitează folosirea dozei necesare pentru ameliorarea proceselor cognitive.

Necesită implantarea chirurgicală a unui rezervor conectat la spațiul subarahnoidian, o metodă mult prea invazivă pentru a putea fi folosită în practică în mod curent.

2.1.2. INHIBITORII ACETILCOLINESTERAZEI (ANTICOLINESTERAZICE)

Reprezentanți: fizostigmina, tacrin, donepezil, metrifonat, rivastigmina, galantamina

Inhibă enzima acetilcolinesteraza, responsabilă de metabolizarea ACh. Cresc nivelul cerebral de ACh, cu creșterea funcției colinergice.

Se folosesc pentru corectarea manifestărilor cognitive ale formelor ușoare și moderate ale maladiei Alzheimer.

A. FIZOSTIGMINA

Farmacodinamie: Este un inhibitor neselectiv, reversibil, al acetilcolinesterazei și butirilcolinesterazei .

Farmacoterapie: Tratamentul bolii Alzheimer.

Dezavantaje:

Tl/2 scurt și efecte adverse colinergice sistemice la dozele terapeutice.

Farmacografie: 36 mg/zi, divizate în două prize, sub formă de preparate cu cedare controlată.

B. RIVASTIGMINA

Farmacocinetică

Absorbția după administrarea p.o. este rapidă și completă, dar întârziată de alimente. Biodisponibilitate redusă (~ 36%), datorită efectului ridicat al primului pasaj intestinal.

Biotransformarea hepatică este intensă și rapidă, ceea ce conduce la un timp de înjumătățire scurt (Tl/2 =1 oră).

Eliminarea renală, sub formă de metaboliți.

Farmacodinamie

Inhibă relativ selectiv acetilcolinesteraza cerebrală.

Farmacotoxicologie: Produce efecte secundare colinergice muscarinice digestive (greață, vomă, diaree), anorexie. Poate induce și efecte secundare colinergice centrale (insomnie, agitație, confuzie, tremor).

Precauții în patologie agravată prin efecte colinergice (ulcer gastroduodenal activ, astm bronșic, boli obstructive digestive și urinare, bloc sino-atrial și atrio-ventricular, convulsii).

Farmacografie: Posologia p.o., inițial 1,5 mg x 2/zi; se poate crește, funcție de tolerabilitate și necesitate, cu câte 1,5 mg x 2/zi, la câte 2 săptămâni. Doza de întreținere este de 3-6 mg x 2/zi.

C. TACRIN

Str. chim.: tetrahidroaminoacridina

Farmacocinetică

Absorbția p.o. este limitată în prezența alimentelor. Bd este redusă (4-36%), datorită unui efect de prim pasaj foarte înalt. Are o metabolizare rapidă și aproape completă, de aceea Tl/2 este scurt (1-4 ore, funcție de doză).

Farmacodinamie

Este inhibitor neselectiv, reversibil al acetilcolinesterazei de la nivel central și periferic.

Farmacotoxicologie

RA produse sunt numeroase, cu o frecvență mai mare fiind următoarele:

– hepatotoxicitate, creșterea transaminazelor serice (aproximativ 50% din pacienți);

– tulburări digestive de tip parasimpatomimetic (dureri abdominale, greață, vomă, diaree).

Se folosește cu multă prudență.

Farmacografie

Posologia p.o. pe nemâncate, începe cu 10 mg x 4/zi; se poate crește cu câte 40 mg/zi, la 1 1/2 luni, până la doza maximă de 160 mg/zi, în 4 prize (40 mg x 4/zi).

D. DONEPEZIL

Farmacocinetică

Legare de proteinele plasmatice, în procent ridicat (~ 95%) —> Avantaj – Tl/2 lung, care permite administrarea o dată pe zi.

Farmacodinamie

Inhibă selectiv și reversibil acetilcolinesteraza, predominant de la nivel cerebral —> Avantaj – prezintă efecte periferice minime, comparativ cu fizostigmina și tacrin.

Farmacotoxicologie

RA sunt mai reduse ca intensitate:

– efecte secundare colinergice muscarinice: greață, vomă, diaree;

– efecte secundare colinergice nicotinice N,: insomnie;

– efecte secundare colinergice nicotinice N2: crampe musculare.

Avantaj – nu are hepatotoxicitate.

Farmacografie: 5 mg/zi, într-o singură priză, o lună; apoi se poate crește treptat până la 10 mg/zi.

Figură 6 ARICEPT

E. METRIFONAT

Sinonim: triclorfon

Este un medicament antihelmintic, fără activitate anticolinesterazică proprie.

Farmacocinetică

Străbate rapid bariera hemato-encefalică.

Se metabolizează prin hidroliză neenzimatică la diclorvos, inhibitor pseudoireversibil al acetilcolinesterazei.

Are un Tl/2 mai lung, comparativ cu fizostigmina sau donepezil.

Farmacotoxicologie: RA sunt de tip colinergic: muscarinic (diaree, crampe) și nicotinic somatic (slăbiciu¬ne musculară).

Farmacografie: 60-80 mg/zi.

F. GALANTAMINA

Farmacodinamie

Inhibă selectiv și reversibil acetilcolinesteraza cerebrală; modulează alosteric situsurile receptorilor nicotinici cerebrali Nj, cu potențarea neurotransmisiei colinergice nicotinice.

Farmacotoxicologie

Asemănătoare cu a celorlalți inhibitori de acetilcolinesterază.

Farmacografie: 16-24 mg/zi.

II.2. SUBSTANȚE CARE REDUC EXCITOTOXICITATEA GLUTAMAT-ERGICĂ

Sunt substanțe care corectează hiperfuncția glutamat-ergică responsabilă de fenomenul de excitotoxicitate, cu distrugeri neuronale în domeniul colinergic.

A. MEMANTINA

Farmacodinamie

Acționează ca inhibitor al neurotransmisiei excitatoare glutamat-ergice, prin mecanism antagonist necompetitiv al unor situsuri de pe receptorii NMDA (N-metii-D-aspartat).

Având o afinitate redusă pentru situsul specific, memantina poate preveni neurotoxicitatea aminoacidului excitator, fară a interfera cu implicațiile fiziologice ale glutamatului în memorie și în învățare.

Farmacotoxicologie

RA cu frecvență ridicată (comparativ cu grupul placebo) sunt agitație, insomnie, durere de cap, oboseală, halucinații, incontinență urinară, diaree.

Farmacoterapie:boala Alzheimer, demența vasculară, demența mixtă, indiferent de severitatea bolii.

Farmacografie: 20-30 mg/zi. 

II.3.SUBSTANȚE CARE REDUC PROCESUL INFLAMATOR CEREBRAL

Antiinflamatoarele nesteroidiene influențează răspunsul inflamator prin inhibarea COX-1 și COX-2 și prin activarea factorului de transcripție nucleară a proliferatorului peroxizomului gama (PPAR y). în plus, oxidarea mediată de către COX este implicată în activitatea neurotransmisiei glutamat-ergice. în acest fel, AINS pot proteja neuronii în mod direct, prin reducerea răspunsului celular la acțiunea glutamatului.

Studiile întreprinse nu au reușit încă să demonstreze un beneficiu cert al utilizării AINS pentru tratamentul bolii Alzheimer ușoară sau moderată. Reacțiile adverse ale AINS, în special hemoragiile gastro-intestinale, limitează folosirea unor doze ridicate, necesare pentru obținerea unor rezultate pozitive.

II.4. SUBSTANȚE CARE ÎNCETINESC EVOLUȚIA BOLII

Reprezentanți: selegilina, nimodipina, a-tocoferol, piracetam și analogi, simvastatina și analogi, ginkgo biloba.

Majoritatea nu au dovedit eficacitate semnificativă.

A. SELEGILINA

Este un antiparkinsonian inhibitor selectiv al MAO-B și determină creșterea nivelului de catecolamine în creier. Are și proprietăți antioxidante.

Rezultatele studiilor cu selegilină pentru boala Alzheimer s-au dovedit nesatisfacătoare, Iară un beneficiu clinic demn de luat în considerare.

B. NIMODIPINA

Este un blocant al canalelor de calciu de la nivel central, cu scăderea influxului acestor ioni în celule. Ionii calciu au un rol important în reglarea funcțiilor cerebrale. Influxul acestor ioni determină excitarea neuronilor. Schimbările provocate de vârstă în hoineostazia calciului au posibile repercursiuni la nivelul funcțiilor corticale.

Eficacitatea nimodipinei în demențele de diverse cauze este controversată. Se pare că aduce unele beneficii, care împreună cu reacțiile adverse reduse, determină utilizarea nimodipinei pentru întârzierea apariției manifestărilor bolii Alzheimer.

C. VITAMINA E

Este o vitamină cu rol antioxidant, cu îndepărtarea din organism a radicalilor liberi.

Teoria implicării radicalilor liberi în patogeneza bolii Alzheimer a dus la folosirea a-tocoferolului pentru tratamentul acestei boli. Rezultatele au fost satisfăcătoare.

Denumirea generică de vitamina E desemnează un amestec de 4 tocoferoli și 4 tocotrienoli.

Tocoferolii sunt sintetizați numai de plante și sunt aduși în organism prin alimentație.

Se consideră că 1 mg D-ct-tocoferol este echivalent cu 1,49 UI vitamina E.

Funcția principală a vitaminei E constă în protejarea acizilor grași nesaturați din lipidele membranare față de peroxidarea lipidică. Vitamina E reprezintă factorul de protecție cel mai eficient față de peroxidarea lipidică și, ca urmare, are un rol important în păstrarea integrității membranelor celulare.

Vitamina E are proprietatea de a reduce numeroase specii radicalare (de exemplu, radicali peroxil), în reacție intrând gruparea hidroxil. In cursul acestei reacții vitamina E este oxidată la radicalul tocoferil care, la rândul său, sub acțiunea vitaminei C, regenerează vitamina E.

Vitamina E se acumulează în membranele epiteliului vascular și în LDL, fiind antioxidantul de bază din membranele biologice și singurul antioxidant liposolubil care protejează membrana bazală a arterelor de peroxidarea lipidică. În condiții normale, 0,05-0,1 nmoli vitamina E protejează 1 mg proteină de degradare oxidativă. Aceasta înseamnă ca 1 moleculă de tocoferol protejează practic 1000-2000 molecule fosfolipidice de oxidare ceea ce demonstrează capacitatea antioxidantă ridicată a vitaminei.

În organism vitamina E acționează ca antioxidant, dar îndeplinește totodată și alte funcții fiziologice.

Efectul antioxidant al vitaminei E rezultă din protecția față de peroxidare a unor molecule cum sunt:

• acizii grași polinesaturați (linolic, arahidonic, docosahexaenoic) din membranele celulare.

Membranele celulare sunt constituite dintr-un strat dublu fosfolipidic străbătut de proteine globulare .

Cantități mici de vitamina E, de ordinul nmoli/mg, au fost evidențiate în particulele LDL plasmatice. La acest nivel vitamina E protejează de peroxidare lipoproteinele de tip LDL inhibând depunerea de plăci ateromatoase pe peretele interior al vaselor sanguine.

În afara efectului antioxidant, vitamina E (tocoferolii) dezvoltă și alte funcții fiziologice, și anume

• acționează ca anticoagulant natural prin inhibarea sintezei tromboxanului A2 și a adeziunii monocitelor de endoteliul vascular, dar și prin stimularea sintezei de prostacicline, precum și a formării și eliberării NO vasodilatator de către celulele endoteliale;

• acționează reglator în procese inflamatorii de diverse etiologii prin inhibarea unor enzime implicate în cascada acidului arahidonic (fosfolipaza , ciclooxigenaza, 5-lipoxigenaza)

Efectele antiinflamatoare ale vitaminei E se datoresc, pe de o parte, inhibării enzimelor implicate în cascada acidului arahidonic consecința fiind diminuarea producției de SRO, iar pe de altă parte, inactivării RLO deja formați.

• stimulează o serie de mecanisme de apărare umorale și celulare;

• împiedică formarea nitrozaminelor cancerigene;

• reduce considerabil rata de crestere a tumorilor prin inducerea exprimării genei tumor-supresoare p53.

Concentrațiile serice crescute de vitamina E dezvoltă un efect protector față de cancerul de prostată.

Administrarea experimentală a unor doze zilnice de 200 mg -tocotrienol a determinat o scădere pronunțată a valorilor plasmatice de colesterol și tromboxani.

In Europa se recomandă un aport zilnic de 12 mg vitamina E pentru adulți și 13, respectiv 17 mg la femeile însărcinate și la cele care alăptează. In realitate însă, necesarul zilnic de vitamina E diferă în funcție de vârstă , sex, stare fiziologică și gradul de expunere la factori exogeni care induc formarea suplimentară de SRO.

Vitamina E comercială conține fie a-tocoferol natural, fie a-tocoferol de sinteză.

Structura a-tocoferolului natural nu poate fi reprodusă prin sinteza chimică. a-tocoferolul natural prezintă 3 poziții chirale și, ca urmare, teoretic, prin sinteză, ar trebui să se poată obține 8 izomeri diferiți. În realitate, prin sinteză, se obține un racemic.

Organismul uman este capabil să recunoască selectiv a-tocoferolul natural și să îl depoziteze. Responsabilă de această "recunoaștere" este o proteină de transfer a tocoferolului (TTP) care acționeaza la nivel hepatic.

Principalele domenii de utilizare ale vitaminei E sunt:

• afecțiunile cardiovasculare

Numeroase studii clinice au evidențiat faptul că un nivel plasmatic scăzut de vitamina E reprezintă unul din factorii esențiali care contribuie la apariția unei afecțiuni coronariene și a hipercolesterolemiei.

La cardiaci, administrarea zilnică de 100-200 UI vitamina E, timp de cel puțin 2 ani, reduce cu aproximativ 40% riscul apariției unui infarct miocardic.

În afecțiunile coronariene, atât în scop profilactic, cât și terapeutic, se recomandă administrarea de a-tocoferol până la 800 Ul/zi, de preferință în combinație cu vitamina C și seleniu.

În ateroscleroză doza de vitamina E considerată eficientă este de 400-1000 U.I./zi.

Stresul oxidativ este direct implicat în patogeneza afecțiunilor Alzheimer și Parkinson, epilepsie și scleroză multiplă. Vitamina E acționează neuroprotector, protejând neuronii de degradarea oxidativă.

• senescență

Administrarea de 800 UI vitamina E/zi a determinat o creștere a imunității celulare la persoanele în vârstă.

• diabet

• cataracta

În acest caz, se recomandă doze de 400 – 800 U.I. vitamina E/zi.

• cancer

În terapia adjuvantă anticanceroasă se recomandă doze de 500 – 2500 U.I. vitamina E/zi.

• afecțiuni reumatice

• alte afecțiuni

D. PIRACETAM Șl ANALOGI

Reprezentanți: piracetam, pramiracetam

Sunt medicamente neurotonice care pot crește capacitatea de memorie și alte funcții intelectuale; prin mecanisme parțial elucidate.

La doze mici și medii, produc o creștere a proceselor cognitive, probabil prin creșterea utilizării glucozei și a oxigenului la nivel cerebral. Inhibă neuropeptidazele cerebrale, cu ridicarea nivelurilor de peptide ce intervin în memoria de lungă durată.

La doze mari, piracetamul are și efecte la nivel sanguin: activitate antiagregantă plachetară și efecte reologice, cu proprietăți antitrombotice. Microcirculația centrală și periferică este, de asemenea, crescută prin mărirea deformabilității eritrocitelor și prin reducerea aderenței eritrocitelor distruse față de celulele endoteliale.

Folosirea piracetamului în tratamentul diverselor forme de demență rămâne controversată, însă efectele menționate fac utilă administrarea pentru ameliorarea tulburărilor cognitive.

E. GINKGO BILOBA

Farmacodinamie:

Are proprietăți antioxidante, neurotonice și antiinflamatoare (a se vedea la Secțiunile I: Neurotonice și V: Vasodilatatoare).

A fost folosit în diverse studii clinice, obținându-se beneficii reduse asupra funcțiilor cognitive.

Farmacoterapie:

Poate fi indicat pentru corectarea tulburărilor de memorie și atenție la subiectul vârstnic.

Farmacografie: p.o. 40 mg x 3/zi, la mese, timp de minimum 9 luni (timpul efectului optim).

Ginkgo Biloba reprezintă cea mai veche specie de copac de pe planetă , este originar din China și are nenumărate proprietăți benefice pentru organismul nostru. Ginkgo Biloba este o plantă medicinală, destul de controversată și asupra căreia s-au făcut nenumărate teste de-a lungul timpului.

Ginkgo Biloba este un arbore impresionant, ce poate ajunge la înălțimi fabuloase, cu o coroană bogată

Ginkgo Biloba, este una din cele mai vechi specii de arbori, care poate supraviețui și o mie de ani și care poate ajunge la o înălțime impresionantă de 120 de metri. Ginkgo Biloba provine din regiunea de sud-est a Chinei, unde a fost denumit aborele templier japonez, caisa argintie sau patru-bani.

În Europa , ginkgo biloba a ajuns la jumătatea anilor 1700, în 1730 și a fost cultivat inițial în Olanda, pentru scop terapeutic. Ginkgo Biloba este prezent și în țara noastră, în grădini botanice și poate atinge până la 30 de metri înălțime în climatul nostru.

Arborele de ginkgo biloba este dioic, așadar, pe un exemplar se pot găsi doar flori masculine sau feminine, iar arborii sunt fie masculini, fie feminini. Frunzele sunt bilobate, se îngălbenesc și cad toamna, având nuanțe din cele mai interesante și atrăgătoare. Frunzele de ginkgo biloba sunt folosite și în scop ornamental, iar sămânța este un sâmbure extrem de dur, de rigid. Fructele degajă un miros extrem de neplăcut, asemenea untului rânced, dar sunt foarte folositoare. Frunzele de Ginkgo Biloba se culeg cu grijă atunci când acestea sunt de o culoare galbenă intensă pentru a-i păstra intacte substanțele flavonoide și antioxidante din compoziție.

Ginkgo Biloba conține numieroase subistanțe uitile orgainismului. Muișchii sunt protejați daitorită unui flavonoid denumiit quercietină, ce pievine stresul oxidativ la nivelul cireierului. De asemenea, previne osteoporoza, susținând densitatea oisoasă. Quercietina, o substanță deosebit de importantă rediuce risciul aparițieii canceirului la plămâni, iar antioxidaniii din giinkgo bilobia ajută la o mai bună funcționare a plămânilor. Giinkgo Biloba conțiine numeroiase suibstanțe flavoinoide, dar și lutieol, glucoziid, biloibetol, giinkgetol, proantociani sau ginkgolide de tip A, B, C, J, M.

Ginkgo Biloba se foloisește înideosebi sub formă de produse meidicamentoase ce se găsesc la fairmaciile naturisite și la plafiaruri. La noi în țară, spre exeimplu, exiistă zeci de produise pe bază de Ginkigo Biloba, spre exemplu tinctiuri, capsule, siropuri, etc. Coimprimatele ce au la bază Giinkgo Biloba sunt cele iimai des fiolosite, sub forimă de amiestec și se fac cure de trei luni, timp în care se ia câte un comprimat de trei ori pe zi îinaintea meselor principale.

Beneficiii aduse origanismiului de către Giinkgo Biloba:

Giinkgo Biloba aducie nenuimărate bieneficii organisimului nositru însă, poate aduce și unele efecte nediorite. Ginkgo Biloba este fiolosit în scop teraipeutic pentru:

– Îmbuniătățirea meimoriei. Cura cu comiprimate de Giinkgo Bilobia are efect asupra memoriei, dacă este administrat timp de 4-18 săptămâni,

– imbunătățirea ateinției. Seniația de sominolență dispare, iar atențiia se îmbunăitățește mult cu administrarea capsulelor pe bază de ginkgo biloba;

– Combaterea depresiei. Depresia cronică poate fi combătută și prin curele cu Ginkgo Biloba, deoareice această plantă are caipacitatea de a ridica tonusul , de a spoiri atenția și de a menține atenția trează ;

– Combatierea ateroscilerozei. Probliemele cardiace pot fi rezolvatei cu ajutoirul ginkigo biloba deoarecare efecte vasodilatatoare și reduce presiunea arterială și riscul de infarct. Scade nivelul colesterolului semnificativ, iar nivelul trigliceridelor din sânge va fi reglat .

– Îmbunătățeste capacitateade concentrare. Ginkgo Biloba acționează asupra memoriei, dar și asupra capacității de concentrare și de combatere a stresului zilnic. Extractul de ginkgo biloba îmbunătățește circulația sângelui la nivel cerebral și ajută la oxigenarea celulelor nervoase;

– Combate atacului cerebral, arterita obliterantă și a mâinilor și picioarelor reci. Ginkgo Biloba conține numeroase substanțe flavonoide eficace pentru creier, inimă, și pentru o mai bună circulație a sângelui în organism, deci o cură cu ginkgo biloba ajută la combaterea atacului cerebral, și a tulburărilor de circulație periferică;

– are rol adjiuvant în afeicțiunile ureichilor și tuilburările ocuilare. Antioxiidanții și flavoinoidele ajută în coibaterea și tratiarea afecițiunilor ureichilor și a tulburărilor oculiare.

Ginkgo Biloba este un adeivărat adjuivant în trataimentele anticelulitice, iar creimele pe bază de ginkgo biloba se foloisesc înaintea masiajului aniicelulitic deioarece stimuleaiză microciirculația cutaiată și decongesitionează țestuirile.

Ginikgo Biloba este uin remediu niaturist exicelent pentru circiulație și memiorie, însă Ginkgo Biloba potiențează efectiul medicaimentelor anticiagulante, iar aiii vorbim de aispirină sau hepaină și poate provoia hemoraiii foarte puteirnice în doize mari. Nici trataimentul pentru epiiepsie nu se îmipacă foartie bine cu conisumul de ginikgo biloba.

Contraiindicații și efiiecte adverse

Ginikgo Biloba nu este riecomandat feimeilor însărcinate, celor care alăiptează sau persoainelor care iau trataiment mediciamentos cu antiicoagulante. Ginikgo Biloba poate avea efiecte advierse precium disconifort giatro-initestinal, migriene, mânciărimi, erupțiii cutanaite, amiețeli, diairee, greiață, vărsiături, etc.

Prepiaratele și mediicamentele pe baiză de Ginko Biloiba trebuiie consuimate nuimai cu acordul midicului. Ca orice plintă sau meidicament, fie el și natiural, gingko biloba are și efeicte advirse și secunidare puteirnice și sub nicioi foirmă nu trebuiie administrat coiiilor sau persoanielor vâritnice cu diveirse probleme de săniătate.

F. SIMVASTATINA Șl ANALOGI

Utilizarea hipocolesterolemiantelor moderne, inhibitoare ale HMG-CoA reductazei, reprezintă o prioritate pentru cercetătorii maladiei Alzheimer. Folosirea substanțelor care reduc nivelul plasmatic de colesterol ar putea reprezenta un pas foarte important în prevenirea apariției bolii Alzheimer, deoarece se pare că există o legătură între aportul excesiv de colesterol și formarea P-amiloidului cerebral, factor important în patogeneza bolii.

CAPITOLUL III. REMEDII NATURISTE ÎN TRATAREA BOLII ALZHEIMER

III.1. GENERALITĂȚI

Universul vegetal conține adevărate comori care pot oferi protecție față de îmbătrânirea cerebrală, implicit față de boala Alzheimer, sustțn cercetătorii.

Medicul Kurt Hostettmann, profesor onorific la mai multe universități din Elveția și din China și autor al cărții "Totul despre plantele antiîmbătrânire", a efectuat mai multe studii fitoterapeutice în încercarea de a găsi o metodă de a combate boala Alzheimer, informează Le Point.

Omul de știință și-a îndreptat atenția spre plante, explicând că au fost cercetate complet doar 10% din cele 350.000 de plante de pe Pământ.

Nu întâmplător în lumea vegetala s-au făcut descoperiri care au permis crearea unor medicamente contra bolii Alzheimer. De pildă, rivastigmina (indicată în tulburările de memorie la pacienții cu Alzheimer) este un derivat sintetic al unei substanțe provenite dintr-o plantă africană (Physostigma venenosum).

De asemenea, ghiocelul (Galanthus nivalis) este sursă de galantamina, un alcaloid care poate preveni pierderea funcțiilor cognitive. "Există și alte plante care conțin această substanță, ăn timp ce unele specii de salvie, mentă și de gențiană ar putea fi interesante în cazurile de Alzheimer", explică dr. Kurt Hostettmann.

În așteptarea unui medicament care să vindece această boală, se pot încerca unele plante care mențin sănătatea cognitivă în general.

Despre ginkgo biloba, mai multe studii au evidențiat capacitatea ei de a îmbunătăți funcția cognitivă (atenție, concentrare, învățare), de a preveni deteriorarea în cazul bolii Alzheimer, dar și in demența vasculară.

De asemenea, ceaiul verde este un bun neuroprotector, îmbunătățește memoria și funcția cognitivă și ar putea preveni demență senilă, potrivit unor studii.

Și despre rozmarin se știe încă din cele mai vechi timpuri că este un aliat al bunei funcționări a creierului. "Cercetările recente au arătat că rozmarinul poate reduce problemele de concentrare și poate preveni bolile degenerative", explică medicul Hostettmann.

Cele mai recente studii au aratat că rozmarinul poate proteja celulele cerebrale de efectele toxice ale acumulării de beta-amiloid și îmbunătățește memoria pe termen scurt și lung. De aceea, este indicată consumarea acestei plante, fie sub formă de condiment, fie ca infuzie.

Este recomandat să se mănânce cât mai multe legume crude și fructe eliminănd produsele animaliere, astfel anihilăm consecințele îmbătrânirii și putem prelungi viața. Vegetarienii cântaresc mai puțin, au colesterolul și tensiunea arteriala scăzută, prezintă un risc mai mic de atacuri de cord și cancer, au un sistem imunitar mai puternic și trăiesc pur și simplu mai mult decât cei ce se hrănesc cu carne.

Pierderea memoriei, dezorientarea și confuzia nu sunt lucruri inevitabile care vin odată cu înaintarea în vărsta, ci ele sunt probleme legate de acest factor al stilului de viață atăt de important în toate: alimentația.

Dieta

În cazul bolii Alszheimer se va face o cură de sulcuri și cruldități timlp de 3-6 lulni. în cazul în care se dorește un program doar pentru îmbulnătățirea memoriei, se adopltă o dietă blogată în frlucte, cereale integrale și legume, conslumate cât mai natulral poslibil. Se inlstituie un program reglulat de doluă (este cel mai benefic) sau treli mese zi, fără să se mănânce nimic între mese. Se va conlsuma câte un pahar de suc înainte de fiecare masă, cu 30 de minute.

Se recomlandă suc dle cătină, stlruguri, melre, orz și ovăz lverde, grapefruit și alte fructe de sezon. Fructele nu se amestecă cu zarzavlaturile la aceleași masă. Se recomanldă să se consume mlulte semințe (in, susan, floarela-soarelui, dovlleac), lfructe oleaginoase (nuci, avocado, ulei de măsline) și germeni de grâu.

Alimente boglate în sulbstanțe benlefice funclționării sistlemului nervlos:
Viltamina E: avolcado, broccloli, germlenii cerelalelor, uleiurlile vegetalle neprocesalte și nelrafmate, frluctele oleaglinoase (mai ales milgdale și nuci), llăptucile, spanlacul, orlezul blrun, semlințele încollite.

Vitlamina C: mlăceșe, coacălze, păltrunjel, kilwi, ardlei, brolcoli, conoplidă, portocale, lămâi, varză, spalnac, ridilchii, roșii, etc.

Lecitlină: nucile, soila, malzărea, lintla, păpăldia.

Vitlaminele B (speclial B,, B4, B6, B|2) – embriolnii de cerleale, drojldia de bere, emlbrionii de cerlale, fructelle și legumlele uscate, frluctele olealginoase.

Frucltoza este combulstibilul preferat de crieier. Consumatți zilnic mtulte frutcte nepretarate termitc și putină miere (se extclude în ctzul diatbetului).

Colina se regiăsește în viegetalele cu firunze verzi, droijdia de bere și giermenii de giâu.

Fosfor îl gasiim în cereialele inteigrale

Antioixidanții în afine, coacăze, cătina, usturoiul, semințele de măr, broccoli, citricele, spanacul, morcovul, semințele de in, prunele etc.

Oamenii de știință au deimonstrat că sipanacul și căpșunile diin alimentație au un impact puterinic în combiterea declinului preivizibil al fuicționări crieierului și memioriei. Proiantocianidinele (PAC) suint substanție antioixidante preluate din aliientație care traversează bairieira sanguino- cerebrilă pentru a protieja creieruil împotriva radicalilor liberi. Cercetătorii consideră că acești antioxidanți ajută și ia consolidarea capilarelor (vase sanguine de calibru mic), reglând astfel tensiunea airterială. Cea mai bună sursă de PAC siunt afiniele. Apoi, ciireșele și vișinele.

Procesele de îmbătrânire a sistemului nervos sunt încetinite de aminoacizii, vitaminele, mineralele și enzimele din compoziția polenului. Pentru prevenirea Alzheimerului și a altor tulburări neurologice legate de înaintarea în vârstă se recomandă efectuarea a 3-4 cure cu polen pe an, de câte o lună fiecare, timp în care se consumă zilnic câte 3 lingurițe de polen.
Păpădia este o suirsă bogată de leciitină și cionține de asemeinea și colină. Leicitina mărește concientrația de acetilciolină din creier. Bolniavii de Alzhieimer au adiesea deificit de aceiilcolină. Se poate prepiara o „supiă pentru crieier”.

Cura cu drojdiie de biere acoperă carențeile de vitaimine din complexul B. Aceasta, în condițiile în care cele nouă vitiamine din acest compleix sunt indiispensabile peintru funciionarea oricărui orgian sau sisteim din ciorp.

Vitamina B, este niecesară pentru sisteimul nervios și cardioivascular, fiind foilosită contra boililor de iniimă, contra deipresiei și a astieniei. Vitaminia B3 este impliicată în procese ce țin de echiiibrarea sistemuilui neirvos, în timip ce vitaimina Bs este un stimiulent natural al glandelor cortico-suprarenale, măirind rezistența la infiecții și la stres. Vitaimina B12, care acționiează asupra sisitemului nervos, miărește puiterea de concientrare, faivorizează elimiinarea unor simptome specifice stresului psihic. Drojdia de bere este foarte bogată în colină – substanță atât de benefică întăririi memoriei și proceselor intelectuale. Tabletele (comprimatele) se aiministrează coinform prospectului, iar rulgiii nutriționalii de droijdie de bere se pot adăuga în salatele de crudități. O cură cu drojdie (se coinsumă 3 linguiri pe zi) diurează 20 de ziile în fiecare luină.

Griâul încoilțit este foarte bogat în enzime, calciu și magneziu și alte substanțe necesare bunei funcțiuni cerebrale. Se consumă 3-4 linguri de grâu încolțit în cure de 15-20 zile pe lună.

Usturoiul influențează producerea de serotonină – o substanță chimică cerebrală omniprezentă, implicată în reglarea unui spectru larg de stări și comportamente, printre care anxietatea, depresia, durerea, agresivitatea, stresul, somnul și memoria. Nivelurile ridicate de serotonină și activitatea ei de la nivelul creierului tind să se comporte ca un tranchilizant care calmează, induce somnul și ameliorează depresia. Capacitatea usturoiului de a împiedica degenerarea creierului și a sistemului imunitar în cazul animalelor bătrâne este remarcabilă și impresionantă.

Apa de târâțe (utilă pentru anemii și boli nervoase). Se pun 4 linguri de tărâțe și 2 linguri Obligeană (rizom) într- un litru de apă și se lasă de seara până dimineața, apoi se strecoară. Se consumă la discreție, în locul apei, fiind mult îmbogățită cu vitaminele din complexul B. Este recomandată și celor care doresc să-și îmbunătățească memoria. Persoanele vârstnice care au avut sau au suferințe cronice prelungite pot să folosească permanent această apă. Pentru a fi mai gustoasă și mai bogată în vitamine, în apă se poate adăuga suc de lămâie și miere, în cazul în care nu aveți diabet sau fluctuații de glicemie. Obligeana este un tonic al sistemului nervos central, îmbunătățind memoria și având efecte sedative în tratamentul isteriei, demenței, epilepsiei.
Ulei de in (sau semințe) este bogat în acizi grași omega-3, favorabili creierului. Semințele de struguri conțin o foarte puternică substanță antioxidantă, un bioflavonoid mai puternic de 50 de ori decât vitamina E și de 20 de ori mai concentrat decât vitamina C. Această substanță este un adevărat „măturător” al radicalilor liberi – substanțe implicate în îmbătrânirea și moartea celulară și in foarte multe boli degenerative, inclusiv cancerul. în comerț se găsește sub numele de Adoxync. AND și Pycnogenol. Datorită bogăției de antioxidanți, este indicat ca în alimentație să fie folosit uleiul obținut din sâmburi de strugure.
Este recomandat să se prepare pâinea în casă – pâini micuțe, pentru fi bine coapte, preparate din făină integrală. Făina albă este jefuită de prețioasele vitamine B și alte substanțe minerale.

Tinctură de Roiniță și Salvie. Roinița este un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimeru-lui (reduce starea de agitație și îmbunătățește memoria), contra tulburărilor de memorie post-traumatice, precum și contra tulburărilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. Salvia inhibă formarea unor enzime care blochează procese extrem de importante la nivelul creierului, cum ar fi: memorarea, asocierea, sinteza. Mai mult, salvia stimulează capacitatea de memorare, favorizează activitatea intelectuală și îmbunătățește performanțele intelectuale, atât la cei în vârstă, cât și la tineri. Combinați în proporții egale tinctură de Roiniță și tinctură de Salvie. Se administrează câte o linguriță de tinctură combinată

Alte indicații:

Mișcarea în aer liber ajută la o bună oxigenare a creierului, la o irigare corespunzătoare cu sânge a creierului, la combaterea stresului și îmbunătățirea performanțelor intelectuale. Adoptați un program zilnic de exerciții fizice.
Respirația superficială, rapidă (care însoțește anxietatea și stresul) reduce cantitatea de oxigen din creier, iar dacă fenomenul se prelungește, memoria poate fi afectată. De mare folos pentru întregul organism va fi învățarea respirației abdominale. De asemenea, este recomandat să se facă zilnic exerciții de respirație profundă.

III.2. PRODUSE NATURITE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL ALZHEIMER

TURMERIC (CURCUMA LONGA)

Denumire populară: turmeric, curcumin, șofran de indian

Denumire științifică: Curcuma longa

Descriere

Turmericul este o plantă erbacee de origine asiatică, înrudit cu ghimbirul și cultivat în India, sudul Chinei, Taiwan, Japonia, Indonezia, Africa. Este folosit în bucătăria indiană drept condiment, având un gust iute amărui, aromatic.

În scop terapeutic se folosește rădăcina.

Rădăcina de turmeric conține: uleiuri volatile, sescviterpene (alfa și beta turmerone, alfa-curcumen, zinziberen), monoterpene, un colorant de culoare galbenă, numit curcumină, săruri minerale, peptide solubile în apă (turmeriu peptidă) și polizaharide.

Acțiune

Turrmericul are acțiune colagogă, coleretică, stimulează eliberarea bilei, crește capacitatea ficatului de a elimina toxinele, acțiune antimutagenică, anticancerigenă, inhibă dezvoltarea tumorilor canceroase și a metastazelor (cancer de sân, de colon, de plămâni, de piele), acțiune antiinflamatorie, hepato-protectoare, antioxidantă, are proprietăți antibiotice, antibacteriene, antivirale, îmbunătățește circulația, antiaterosclerotic, antiagregant plachetar, previne formarea trombilor vasculari, purifică sângele, reduce nivelul colesterolului, previne boala Alzheimer și efectele ei prin dizolvarea microplăcilor care se formează între neuronii din creier, crește mobilitsatea articulațiilor, tendoanelor, reduce tumefacția, febrifug, calmează tusea, durerea în gât, înmoaie secrețiile bronșice, acțiune hemostatică, cicatrizantă.

Indicații terapeutice

Preparatele fitoterapeutice sunt indicate în tulburări circulatorii, hematoame, luxații, contuzii, febră musculară, boli hepato-biliare, flatulență, icter, hemoragii, colită ulcero-hemoragică, boala Crohn, artrită reumatoidă, infecții respiratorii, cancer, afecțiuni reumatismale.

Administrare:

Pudra se administrează câte o jumătate de linguriță de trei ori pe zi în amestec cu suc de fructe (morcov, măr, portocale, struguri) sau legume.

Infuzie din rădăcină se prepară din o linguriță de rădăcină la o cană cu apă, se consuma 2 căni pe zi.

Tinctura se administrează 15-20 de picături pe zi.

Precauții și contraindicații

Folosită în cantități mari, rădăcina de turmeric poate produce iritație gastrică iar în zonele în care se folosește în mod tradițional la condimentarea alimentelor incidența ulcerului gatric este mult mai frecventă.

Persoanele care urmează un tratament cu anticoagulante trebuie să folosească cu precauție (și sub indicația medicului) astfel de reparate fitoterapeutice cu turmeric.

B. ROINIȚĂ

Denumire științifică: Melissa officinalis

Roinița face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, heliofilă, cu frunze ovate și flori albe-liliachii. Cunoscută încă din antichitate datorită proprietăților terapeutice deosebite, a fost menționată de Plinius și Dioscoride, care afirmau că frunzele de roiniță înmuiate în vin și aplicate extern se foloseau pentru vindecarea rănilor, a mușcăturilor veninoase și înțepăturilor de scorpion.

În Evul Mediu, medicul și alchimistul elvețian Paracelsus, utiliza planta în tratamentul bolilor de inimă. În medicina tradițională se întrebuințează ca remediu pentru reglarea psiho-emoțională, normalizarea funcției cardiace și ameliorarea proceselor cognitive. Se mai numește alămâiță, buruiana-stupului, busuiocul-stupului, iarba-albinelor, melisă, roiște, etc.

Acțiuni

Intern

Sedativ, reglator psiho-emoțional, stimulent al memoriei, antispastic, analgezic, stomahic, coleretic și colagog, carminativ, antiseptic, slab antidiareic, antiemetic, antiherpetic, antitiroidian, antigonadotropic, în boala Alzheimer reduce agitația și îmbunătățește procesele cognitive, administrată seara favorizează instalarea somnului, antitumoral, stimulează pofta de mâncare.

Extern: cicatrizant, antiseptic, calmant, antiherpetic.

Contribuie la armonizarea stării psiho-emoționale, la funcționarea în condiții optime a memoriei

– protejarea organismului împotriva stresului, contribuind la eliminarea disconfortului ce poate apare la nivelul aparatului cardiovascular și stomacului, la funcționarea normală a sistemului digestiv, prin reducerea spasmelor intestinale, stimularea producerii și eliminării de bilă, reducerea stărilor de greață, creșterea poftei de mâncare.

Indicații

Se utilizează ca adjuvant în: stări de nervozitate, stress, anxietate, atacuri de panica, depresie, insomnii, afecțiuni gastro-intestinale pe fond nervos, nevroze cardiace, distonii neurovegetative, tulburări de memorie, dureri de cap, migrene, nevralgii, vertij (amețeală), hipertiroidie, ulcer gastro-duodenal, dischinezii biliare, indigestii, meteorism (balonare), colici gastro-intestinale, colite cronice, enterocolite, anorexie, grețuri, vărsături, boala Alzheimer, herpes.

Se utilizează ca adjuvant în: răni, eczeme, herpes bucal și genital.

Precațtii

În cazul persoanelor care utilizează sedative și calmante de sinteză, se recomandă evitarea utilizării în paralel a acestei plante.

Contraindicații

Hipotiroidie, alergie la roiniță.

Administrare

Intern:

– pulbere – planta se macină fin cu o râșniță electrică. Se ia o linguriță rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ține sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.

– macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă rece, se menține timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară și se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
– infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită se menține timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară și se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

C. NEURO OPTIMIZER®

Asociere de ingrediente ce oferă proprietăți superioare pentru îmbunătățirea stării emoționale, a memoriei, concentrării și atenției.

Avantaje:

– conține ingrediente care fac parte din structura cerebrala și traversează uțor bariera hematoencefalică, actionează sinergic și au biodisponibilitate crescută;

– conține Cognizin®, ingredient patentat și studiat clinic;

– formulă îmbunătățită cu fosfatidilserinaă, fosfatidilcolinî, L-Glutaminî, taurin’, Acetil L-Carnitină și acid alfa lipoic

Contribuie la

menținerea structurii și funcțiilor cerebrale:

ajută la menținerea structurii, permeabilității și fluidității membranelor celulelor nervoase: ajută la îmbunătățirea sintezei fosfatidilcolinei, componenta majora a materiei cenușii

ajută la menținerea echilibrului osmotic (concentrația ionilor de sodiu, potasiu, calciu, magneziu)

ajută la creșterea nivelului energiei în mitocondriile celulelor nervoase (ATP): ajută la facilitarea metabolizării acizilor grași, la creșterea cantității de glucoză cerebrală

ajută la reducerea neurotoxicității date de excesul de glutamat (neurohormon excitator), lipofuscina (produs de degradare celulară neeliminată din organism), alcool, amoniac, droguri (efect neuroprotectiv)

ajută la reducerea pierderii progresive a neuronilor cauzată de îmbătrânirea sau lezarea SNC, procese ischemice cerebrale: ajută la stimularea neurogenezei și regenerării neuriților prin acțiune similară cu a factorilor de creștere neuronali, la reducerea apoptozei neuronilor sănătoși, la stimularea factorului neurotrofic derivat din creier – BDNF (efect neuroplastic)

ajută la reducerea edemelor cerebrale cauzate de traumatisme, intervenții chirurgicale

ajută la reducerea demielinizării (pierderea stratului de mielină care contribuie la protejarea și hrănirea celulei nervoase)

ajută la creșterea capacității de învățare, memorare și redare a informațiilor, a fluidității verbale, concentraării, vigilenței și atenției, la îmbunătățirea stării emoționale, sociabilității, adaptabilității, capacității motorii: ajută la îmbunătățirea sintezei și la menținerea nivelului neurotransmițătorilor acetilcolină, dopamină, adrenalină, noradrenalină, la creșterea sensibilității receptorilor

ajută la stabilizarea undelor cerebrale: ajută la îmbunătățirea activității electrice cerebrale

ajută la reducerea excesului de cortizol secretat în situații de stres prin acțiune pe axa hipotalamus-hipofiza-suprarenale și menține un nivel optim al hormonului luteinizant, progesteronului și al testosteronului

ajută la reducerea manifestărilor date de afectarea nervilor cranieni (cecitate, pierderea auzului, migrene, nevralgii)

oferă protecție antioxidantă cerebrală

reduce complicațiile nervoase date de concentrația mare de glucoză din sânge și de administrarea substanțelor cu acțiune împotriva virusurilor

Compoziție

Per 4 capsule

Citidină 5-difosfocolină 300 mg

(citicolină, CDPcolină, Cognizin®)

Acetil L-Carnitina HCI 500 mg

L-Glutamină 500 mg

Taurină 500 mg

Fosfatidilcolină 120 mg

Fosfatidilserină 100 mg

(FS)

Acid alfa-lipoic 50 mg

Administrare

Câte 4 capsule/zi între mese sau conform recomandării consultantului de specialitate.

Contribuie la menṭinerea atenṭiei și memoriei

C. NEUROVERT

Compoziție:

Citicolină – 150 mg

Extract de Bacopa Monnieri – 100 mg

Extract de Ginko Biloba – 100 mg

Acid alfa lipoic – 100 mg

Extract de Salvia Officinalis – 50 mg

Fosfotatidilserină – 50 mg

Mod de utilizare se recomnadă 1 capsulă pe zi. Capsula se înghite întreagă, cu un pahar cu apă, după masă.

Rolul plantelor:

Citicolina menține rezervele energetice neuronale și contribuie la menținerea atenției și memoriei în parametri normali.

Constituenții principali ai speciei Bacopa monnieri contribuie la funcționarea normală a sistemului nervos. Extractul de Bacopa monnieri se folosește pentru menținerea capacității de memorare și de concentrare, precum și pentru reducerea oboselii și a extenuării fizice și psihice.

Ginkgo biloba contribuie la menținerea circulației normale a sângelui la nivel central și periferic , ajută la menținerea funcției cerebrale normale în cazul persoanelor în vârstă.

Acidul alfa-lipoic, o substanță de tipul vitaminelor, produsă endogen, cu funcție de coenzimă în procesul de decarboxilare oxidativă a acizilor tioctici, are potențial antioxidant, deoarece se convertește ușor din forma oxidată (punți disulfidice în moleculă) în forma redusă . Datorită proprietăților antioxidante protejează celulele nervoase de produșii de descompunere activi.

Salvia officinalis are acțiune antioxidantă, reducer oboseala fizică și mentală și are rol în menținerea capacității de memorare și concentrare.

Fosfatidilserina este prezentă în toate membranele celulelor, având concentrație maximă în celulele cerebrale. Fosfatidilserina ajută la menținerea memoriei și a atenției la nivel optim.

D. ALZOVERT

Contribuie la menținerea capacității de memorare și concentrare.

Mod de utilizare:

oral – 1 capsulă pe zi. Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă, după masă.

Compoziție:

100 mcg de Huperzina A din extract standardizat de Huperzia Serrata

Beneficii:

– Tolerabilitatea excelentă

– Complianță foarte bună

– Huperzina A are rol în menținerea capacității de memorare și de concentrare actionând asupra neurotransmițătorului acetilcolină, cunoscută ca „molecula memoriei”, contribuind la menținerea cantității optime de acetilcolină necesară transmiterii impulsurilor între celulele nervoase.

Compoziție:

•100 mcg de Huperzina A din extract

standardizat de Huperzia Serrata

Beneficii:

• Tolerabilitatea excelentă

• Complianță foarte bună

• Huperzina A are rol în menținerea capacității de memorare și de concentrare actionand asupra neurotransmițătorului acetilcolină, cunoscută ca „molecula memoriei”, contribuind la menținerea cantității optime de acetilcolină necesară transmiterii impulsurilor între celulele nervoase.

Caracteristici ale speciei:

Huperzia serrata este utilizată în medicina populară chineză pentru îmbunătățirea memoriei la vârstnici.

Huperzina A este un ingredient activ extras din Huperzia serrata și are rol în menținerea capacității de memorare și de concentrare. Huperzina A acționează asupra neurotransmițătorului acetilcolină, cunoscută ca „molecula memoriei”, contribuind la menținerea cantității optime de acetilcolină necesară transmiterii impulsurilor între celulele nervoase.

Ajută la: menținerea funcției cognitive normale (menținerea capacității de

memorare și de concentrare)

CONCLUZII

Boala Alzheimer este o formă frecventă de demență la persoanele în vârstă și reprezintă mai mult de jumătate din totalitatea cazurilor de demență.

Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență

Nu se cunoaște cauza care provoacă boala Alzheimer, este posibil să existe mai multe cauze care concură la apariția bolii.

Boala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii, alte persoane pierd capacitatea de a efectua activități zilnice deja într-o fază precoce a bolii. Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8 – 10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte.

Până în prezent nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a demenței de tip Alzheimer. Se studiază posibilitatea ca anumite măsuri să reducă riscul de apariție a bolii sau să întârzie dezvoltarea ei.

În așteptarea unui medicament care să vindece această boală, se pot încerca unele plante care mențin sănătatea cognitivă în general.

Despre ginkgo biloba, mai multe studii au evidențiat capacitatea ei de a îmbunătăți funcția cognitivă (atenție, concentrare, învățare), de a preveni deteriorarea în cazul bolii Alzheimer, dar și in demența vasculară.

În cazul bolii Alzheimer se va face o cură de sucuri și crudități timp de 3-6 luni. în cazul în care se dorește un program doar pentru îmbunătățirea memoriei, se adoptă o dietă bogată în fructe, cereale integrale și legume, consumate cât mai natural posibil.

Se recomandă suc de cătină, strugure, mere, orz și ovăz verde, grapefruit sau alte fructe de sezon. Fructele nu se amestecă cu zarzavaturile la aceeași masă.

BIBLIOGRAFIA

1. Cristea A.N.,- Tratat de farmacologie , Ed. Medicală, București, 2005

2. Dobrescu D., – Farmacoterapie practică , Ed Medicală, București,1989

3. Leucuța, S.E. – Introducere în biofarmacie, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1975,

4. Farmacopeea Română, Ediția a X-a, 1993

5. *** – Agenda Medicală, 2013