Bluzele Pentru Femei In Trei Modele
CUPRINS
Tema de proiectare
Memoriu justificativ……………………………………………………………………………pag. 3
Cap. I . Date initiale. Prezentarea poduselor………………………….………..pag. 4
Analiza produselor și modelelor…………………………………………..…………pag. 4
Adoptarea design-ului produselor. Schițe cu date tehnice……………………..……pag. 4
Adoptarea materiilor prime. Caracteristici…………………………………………pag. 9
Cap. II . Proiectarea constructivă a produselor………………………………pag. 15
2.1 Proiectarea tiparelor de bază……………………………………………….………pag. 15
2.2 Transformarea tiparelor de bază…………………………………….….…………..pag. 20
2.3 Construcția șabloanelor………………………………………………..……………pag. 29
2.4 Multiplicarea șabloanelor………………………………………………..……..….pag. 37
2.5 Ỉncadrarea șabloanelor………………………………………………….….………pag. 48
Cap. III . Calculul necesarului de materii prime………………………………pag. 50
3.1 Stabilirea regimului de lucru………………………………………….….……….pag. 50
3.2 Determinarea consumului specific mediu………………………………………….pag. 51
3.3 Calculul necesarului de material de bază, materiale secundare și materiale
auxiliare……………………………………………………………………………pag. 52
3.4 Ỉnmagazinarea materiilor prime. Calculul stocului de materi prime………….…….pag. 56
Cap. IV . Proiectarea tehnologiilor de fabricație……………………….…….pag. 58
4.1 Receptia. Scop, aparatură, utilaje. Calculul necesarului de personal și utilaje..
…………………………………………………………………………………….pag. 59
4.2 Șablonarea. Calculul numărului de șpanuri, a necesarului de personal și de .
mobilier tehnologic………………………………………………………………..pag.61
4.3 Șpănuirea și secționarea șpanului. Calculul necesarului de personal și de utilaje
……………………………………………………………………………………pag .66
4.4 Decuparea reperelor. Calculul necesarului de personal și de utilaje……………..pag .68
4.5 Numerotarea reperelor. Calculul necesarului de personal………………………..pag .69
4.6 Termolipirea reperelor. Calculul necesarului de personal și de utilaje…………..pag .70
4.7 Confecționare și finisarea produselor…………………… ………………………pag .72
4.7.1 Elaborarea proceselor tehnologice. Stabilirea proceselor de timp de producție
și a necesarului de personal pentru fiecare fază……………………………..pag .72
4.7.2 Elaborarea grafurilor procesului tehnologic………………………………….pag.76
4.7.3 Cuplarea fazelor pe operații……………………… ……..………………….pag.80
Cap. V . Controlul ethnic de calitate………………………………………….pag. 82
Cap. VI . Transportul intern………………………………………………….pag. 84
Cap. VII . Centralizarea necesarului de mobilier tehnologic și de utilaj….pag. 86
Cap. VIII . Centralizarea necesarului de personal………………………….pag. 87
Cap. IX . Stabilirea suprafețelor de producție și depozitare……………….pag. 88
9.1 Amplasarea secțiilor și utilajelor…………………………………………………pag. 88
9.2 Stabilirea suprafețelor magaziilor………………………………………………..pag. 88
Concluzii…………………………………………………………………….pag. 91
Blibliografie……………………………………………………………..…..pag..92
Anexe( monstre, schițe, desene, etc)…………………………………..……pag. 94
Tema de cercetare……………………………………………………………………………………………..pag.119
Cap. I . ………………………………………………………………………………………………..pag.120
1.Introducere…………………………………………………………………………………………………pag.120
1.1.Caracteristicile produsului bluză pentru femei……………………………………………..pag.120
1.2. Generelitati. Cercetare de marketing………………………………………………………….pag.121
1.3.Mixul de marketing…………………………………………………………………………………..pag.122
1.4.Produsul ………………………………………………………………………………………………….pag.123
1.5.Prețul……………………………………………………………………………………………………….pag.123
Cap. II . ………………………………………………………………………………………………pag.125
2.Promovare………………………………………………………………………………………………….pag.125
Cap. III . ……………………………………………………………………………………………..pag.128
3.Comportamentul consumatorului…………………………………………………………………..pag.128
Cap. IV. ……………………………………………………………………………………………..pag.130
4.1.Proiectarea chestionarului………………………………………………………………………..pag.130
4.2.Natura și obiectivele chestionarului…………………………………………………………..pag.130
4.3.Specificarea informației dorite………………………………………………………………….pag.131
4.4.Stabilirea metodei de culegere a datelor…………………………………………………….pag.132
4.4.1 Conținutul întrebărilor……………………………………………………………………….pag.132
4.4.2. Tipul întrebărilor……………………………………………………………………………..pag.132
4.5.Chestionar……………………………………………………………………………………………..pag.135
Cap. V. ……………………………………………………………………………………………..pag. 138
5.1.Determinarea dimensiunii eșantionului și alegerea metodei de eșantionare….pag. 138
5.2 Dimensiunea și structura eșantionului obținut prin considerarea unei
dimensiunii minime de referință……………………………………………………………….pag.139
5.3.Analiza și interpretarea rezultatelor………………………………………………………….pag.140
Concluzii………………………………………………………………………………………….pag.144
Bibliogarafie…………………………………………………………………………………….pag.145
ANEXE…………………………………………………………………………………pag.146
Memoriu justificativ
Tema de proiectare
Industria de confecții din România este o ramură cu o veche tradiție în exportul produselor, într-o gamă sortimentală diversificată, dovedindu-se cea mai rentabilă ramură și cea mai viabilă din cadrul industriei ușoare.
Industria de textile-confectii și îmbrăcăminte este o ramura importantă a economiei românești, care asigura cea mai mare parte a produselor de confecții-textile și îmbrăcăminte pe piața autohtona. Aceasta constituie una dintre ramurile industriale dinamice cu un înalt grad de competitivitate recunoscuta și pe plan international. Pe pița UE, Romania ocupa poziția a V a în topul exportatorilor de confecții dupa China, India, Japonia și Bangladesh, dar pentru menținerea acestui loc este necesara implementarea de noi politici.
Moda este un limbaj de semne, simboluri și iconografie, nonverbal ce comunică sensuri despre indivizi și grupuri.
În lucrarea de față sunt prezentate noțiuni despre bluzele pentru femei în 3 modele, în gama de mărimi 40 – 48, talia II, grupa B, sunt urmărite pas cu pas datele despre model, prezentarea materialelor de bază și auxiliare, calculul necesarului de materie primă cu stabilirea regimuli de lucru și determinările consumului specific. Pe lângă cele menționate mai sus lucrarea mai conține noțiuni despre proiectarea tehnologiilor de fabricație, recepție, șablonare, șpănuire, decuparea reperelor, confecționare și finisarea produselor precum și elaborarea proceselor tehnologice cu stabilirea normelor de timp a celor de producție și a necesarului de personal pentru fiecare fază.
S-a considerat important și importanța și prezentarea controlului calității produselor, transportul intern, necesarul de mobilier tehnologic, utilaje și personal precum și stabilirea suprafeței magaziilor și depozitarea umerașelor pe staendere.
Tema de cercetare
În acastă temă sunt prezentate opiniile consumatoarelor din Municipiul Brașov asupra atributelor dorite produsului bluză pentru femei. Prin această temă am urmărit printr-un sondaj tip chestionar părerile în legătură cu portul bluzelor pentru femei în funcție de modă. Pe lângă cele menționate mai sus tema mea conține date referitoare despre caracteristicile produsului, generalități despre cercetare de marketing, ce reprezintă produsul, prețul, promovarea, chestionarul, ce întrebări trebuie să conțină un chestionar. După distribuirea chestionarului prin calcule am reușit să aflu dimensiunea eșantionului care ma ajutat la analiza și interpretarea datelor sub formă da grafice.
Capitolul I
Date inițiale. Prezentarea produselor.
Analiza produselor și modelelor.
Documentația tehnică necesară pentru proiectarea constructive și tehnologică a bluzelor pentru femei în trei modele se va elabora.
Pentru a satisface cât mai mult cerințele purtătorelor din aceste trei modele am ales gama de confecționat a produselor între mărimiile 40-48.
Pentru confortabilitatea produselor la purtare am analizat următoarele proprietăți: proprietățile materialelor alese, rezistența fizică și mecanică, cât și proprietățile estetice.
Se va realiza trei modele de bluze pentru femei în număr de 20.000 buc./lună, din care:
● modelul 1: 6.667 buc./lună.
● modelul 2: 6.666 buc./lună
● modelul 3: 6.667 buc./lună
Se va stabili gama de confecționat, pe mărimi, talii și grupe de conformații pentru fiecare produs ce urmează a fi realizat.
Datele vor fi centralizate conform tabelului 1.1.
Tabelul 1.1
1.2. Adaptarea design-ului produselor. Schițele cu datele tehnice.
Cele trei modele de bluze pentru femei sunt produse de îmbrăcăminte care se situeaza dupa modul de așezare pe corp în cadrul produselor cu sprijin pe umeri.
Bluzele de femei pot fi realizate în mai multe modele prin modificări constructive și estetice tiparului clasic.
Caracteristicile tehnice pentru fiecare produs se va analiza separate:
Bluza pentru femei. Modelul 1 (fig. 1.1):
Acest model de bluza este realizat după modificarea tiparului clasic al bluzei pentru femei. Este un model destinat sezonului primăvară- vară.
Bluza pentru femei este formată din:
– față: alcătuită din două repere, prevăzută pe fiecare reper de față câte o fentă pe care este aplicat un nasture pe fenta dreapta și pe fenta stângă este exectată o butonieră.
– spate: format dintr-un singur reper.
– mâneci: alcatuită din doua mâneci simple fără manșete.
– guler: de “tip șal” alcătuit din față de guler și dos de guler.
La terminația bluzei este prevazută cu un tiv normal de 0,8 cm.
Materialul folosit pentru acest model de bluză pentru femei este 60% lână și 40% P.A.N.
Bluza pentru femei. Modelul 2 (fig. 1.2):
Acest model es………pag.130
4.2.Natura și obiectivele chestionarului…………………………………………………………..pag.130
4.3.Specificarea informației dorite………………………………………………………………….pag.131
4.4.Stabilirea metodei de culegere a datelor…………………………………………………….pag.132
4.4.1 Conținutul întrebărilor……………………………………………………………………….pag.132
4.4.2. Tipul întrebărilor……………………………………………………………………………..pag.132
4.5.Chestionar……………………………………………………………………………………………..pag.135
Cap. V. ……………………………………………………………………………………………..pag. 138
5.1.Determinarea dimensiunii eșantionului și alegerea metodei de eșantionare….pag. 138
5.2 Dimensiunea și structura eșantionului obținut prin considerarea unei
dimensiunii minime de referință……………………………………………………………….pag.139
5.3.Analiza și interpretarea rezultatelor………………………………………………………….pag.140
Concluzii………………………………………………………………………………………….pag.144
Bibliogarafie…………………………………………………………………………………….pag.145
ANEXE…………………………………………………………………………………pag.146
Memoriu justificativ
Tema de proiectare
Industria de confecții din România este o ramură cu o veche tradiție în exportul produselor, într-o gamă sortimentală diversificată, dovedindu-se cea mai rentabilă ramură și cea mai viabilă din cadrul industriei ușoare.
Industria de textile-confectii și îmbrăcăminte este o ramura importantă a economiei românești, care asigura cea mai mare parte a produselor de confecții-textile și îmbrăcăminte pe piața autohtona. Aceasta constituie una dintre ramurile industriale dinamice cu un înalt grad de competitivitate recunoscuta și pe plan international. Pe pița UE, Romania ocupa poziția a V a în topul exportatorilor de confecții dupa China, India, Japonia și Bangladesh, dar pentru menținerea acestui loc este necesara implementarea de noi politici.
Moda este un limbaj de semne, simboluri și iconografie, nonverbal ce comunică sensuri despre indivizi și grupuri.
În lucrarea de față sunt prezentate noțiuni despre bluzele pentru femei în 3 modele, în gama de mărimi 40 – 48, talia II, grupa B, sunt urmărite pas cu pas datele despre model, prezentarea materialelor de bază și auxiliare, calculul necesarului de materie primă cu stabilirea regimuli de lucru și determinările consumului specific. Pe lângă cele menționate mai sus lucrarea mai conține noțiuni despre proiectarea tehnologiilor de fabricație, recepție, șablonare, șpănuire, decuparea reperelor, confecționare și finisarea produselor precum și elaborarea proceselor tehnologice cu stabilirea normelor de timp a celor de producție și a necesarului de personal pentru fiecare fază.
S-a considerat important și importanța și prezentarea controlului calității produselor, transportul intern, necesarul de mobilier tehnologic, utilaje și personal precum și stabilirea suprafeței magaziilor și depozitarea umerașelor pe staendere.
Tema de cercetare
În acastă temă sunt prezentate opiniile consumatoarelor din Municipiul Brașov asupra atributelor dorite produsului bluză pentru femei. Prin această temă am urmărit printr-un sondaj tip chestionar părerile în legătură cu portul bluzelor pentru femei în funcție de modă. Pe lângă cele menționate mai sus tema mea conține date referitoare despre caracteristicile produsului, generalități despre cercetare de marketing, ce reprezintă produsul, prețul, promovarea, chestionarul, ce întrebări trebuie să conțină un chestionar. După distribuirea chestionarului prin calcule am reușit să aflu dimensiunea eșantionului care ma ajutat la analiza și interpretarea datelor sub formă da grafice.
Capitolul I
Date inițiale. Prezentarea produselor.
Analiza produselor și modelelor.
Documentația tehnică necesară pentru proiectarea constructive și tehnologică a bluzelor pentru femei în trei modele se va elabora.
Pentru a satisface cât mai mult cerințele purtătorelor din aceste trei modele am ales gama de confecționat a produselor între mărimiile 40-48.
Pentru confortabilitatea produselor la purtare am analizat următoarele proprietăți: proprietățile materialelor alese, rezistența fizică și mecanică, cât și proprietățile estetice.
Se va realiza trei modele de bluze pentru femei în număr de 20.000 buc./lună, din care:
● modelul 1: 6.667 buc./lună.
● modelul 2: 6.666 buc./lună
● modelul 3: 6.667 buc./lună
Se va stabili gama de confecționat, pe mărimi, talii și grupe de conformații pentru fiecare produs ce urmează a fi realizat.
Datele vor fi centralizate conform tabelului 1.1.
Tabelul 1.1
1.2. Adaptarea design-ului produselor. Schițele cu datele tehnice.
Cele trei modele de bluze pentru femei sunt produse de îmbrăcăminte care se situeaza dupa modul de așezare pe corp în cadrul produselor cu sprijin pe umeri.
Bluzele de femei pot fi realizate în mai multe modele prin modificări constructive și estetice tiparului clasic.
Caracteristicile tehnice pentru fiecare produs se va analiza separate:
Bluza pentru femei. Modelul 1 (fig. 1.1):
Acest model de bluza este realizat după modificarea tiparului clasic al bluzei pentru femei. Este un model destinat sezonului primăvară- vară.
Bluza pentru femei este formată din:
– față: alcătuită din două repere, prevăzută pe fiecare reper de față câte o fentă pe care este aplicat un nasture pe fenta dreapta și pe fenta stângă este exectată o butonieră.
– spate: format dintr-un singur reper.
– mâneci: alcatuită din doua mâneci simple fără manșete.
– guler: de “tip șal” alcătuit din față de guler și dos de guler.
La terminația bluzei este prevazută cu un tiv normal de 0,8 cm.
Materialul folosit pentru acest model de bluză pentru femei este 60% lână și 40% P.A.N.
Bluza pentru femei. Modelul 2 (fig. 1.2):
Acest model este realizat tot după realizarea tiparului clasic al bluzei pentru femei, este un produs destinat sezonului primăvară- toamnă.
Bluza pentru femei este formată din:
– față: alcătuită dintr-un singur reper.
– spate: este alcătuită tot dintr-un singur reper la fel ca și reperul față.
– mâneci: prezintă două mâneci trei sferturi.
– guler: format prin răscroiala gâtuli la față și la spate, coaserea de jur imprejur aplicându-
se o bentiță.
La terminație bluza este prevăzuta cu un tiv normal de 0,8 cm.
Materialul folosit pentru acest model de bluză pentru femei este 95% vâscoza și 5% elastan.
Bluza pentru femei. Modelul 3 (fig.1.3):
La fel și acest model de bluză pentru femei este realizat tot din tiparu clasic este un produs destinat sezonului primăvară- vară.
Bluza pentru femei este formată din:
– față: alcătuită din patru repere, două repere față și două repere clin de față iar pe fiecare reper de față este executate fente, pe care sunt aplicați 6 nasturi iar pe fenta dreaptă sunt executate 6 butoniere.
– spate: este alcătuit din două repere, fiecare reper prezentând câte o pensă la mijlocul reperului respective.
– mâneci: acest produs prezintă două repere manecă ușor evazată la terminație.
– gulerul: este un reper de tip “pelerină tip ștei” , pelerina este formată din două repere identice care sunt cusute unul peste celălalt, după care sunt cusute de reperul ștei.
La terminația bluzei este prevăzută cu un tiv normal.
Materialul folosit pentru acest model de bluză pentru femei este 95% bumbac și 5% elastan.
Prezentarea schițelor bluză pentru femei în 3 modele.
Fig. 1.1. a) Schița bluzei pentru femei, modelul 1, aspectul față
Fig. 1.1. b) Schița bluzei pentru femei, modelul 1, aspectul spate
Fig. 1.2. a) Schița bluzei pentru femei, modelul 2, aspectul față
Fig. 1.2. b) Schița bluzei pentru femei, modelul 2, aspectul spate
Fig. 1.3. a) Schița bluzei pentru femei, modelul 3, aspectul față
Fig. 1.3. b) Schița bluzei pentru femei, modelul 3, aspectul spate
1.3 Adaptarea materiilor prime. Caracteristici.
Alegerea materiei prime utilizate la realizarea produselor vestimentare, am ținut cont de anotimpul și periada zilei în care acesta se poate purta, de funcțiile pe care trebuie sa le îndeplinească produsele, de caracteristicile fizico-mecanice în corelație cu particularitățiile produsului, de compoziția fibroasă a materialelor în concordanță cu destinația produsului de îmbrăcaminte, și nu în ultimul rând de grupa de vârstă a purtătorului.
Materialele de bază.
Materialele de bază folosite la confecționare îmbrcămintei constituie partea de față a produsului cât și spatele.
Pentru confecționatea bluzelor pentru femei în trei modele am ales ca material de baza:
– bluza pentru femei, modelul 1, materialul de bază utilizat este lâna în amestec cu P.N.A.
– bluza pentru femei, modelul 2, materialul. de bază utilizat este vâscoză în amestec cu
elastan.
– bluza pentru femei, modelul 3, materialul de bază utilizat este bumbac în amestec cu
elastan.
Aceste materiale ales am considerat că, corespund cerințelor purtătoriilor, datorită caracteristicilor igienice, tehnice și fizico- mecanice.
Caracteristiciile fibrelor
1. Fibra de lână
Lâna este o materie primă de importanță majoră pentru industria textilă. Această importanță este determinată de proprietățile specifice fibrei de lână ca: elasticitatea ridicată, tușeu plăcut, vopsire ușoară și stabilă, higroscopicitate, rezistentă la purtare, finițe, izolare termică, comportare deosebită la umiditate etc. Fibra prezintă și unele neajunsuri ca supracontracție și rezistență scazută la agenți alcalini. Proprietățiile lâni de a se împâsli constituie deasemenea un neajuns; în operația de piuare însă această proprietate este favorabilă. Finisarea chimică a materialelor și aricolelor de lână urmărește ameliorarea sau îndepărtarea neajunsurilor menționate. Pentru realizarea acestui scop se impune cunoașterea profound științifică a structurii chimice a cheratinei, a structurii histlogice și morfologice a fibrei de lână, precum și a comportării acesteia față de diferiți reactivi chimici. Trebuie avut în vedere faptul că oricât de largă ar fi gama de fibre sintetice cu proprietăți superioare, proprietățile fibrei de lână nu pot fi ușor egalate. Până în prezent nu se cunosc fibre sintetice, care să fie superioare din toate punctele de vedere a fibrei de lână. Lâna este superioară tuturor celorlalte categorii de fibre animale produse de epidermă și reprezintă 95-97% din părul animal, utilizat în industria textilă. Calitatea lâni depinde de rasa și îngrijirea pe care o primește animalul. O fibră întreagă de lână se compune din două părți: rădăcină și tulpină. Rădăcina este partea care se gasește sub epidermă, formată din celule vii, care printr-un proces de cheratinizare progresivă se diferențiază și aropiindu-se de suprafața pielii, mor, transformându-se într-o materie cornoasă, cheratinică. Tulpina este partea exterioară a fibrei, care manifestă proprietățile mecanice, fizice și chimice pariculare.
Formarea fibrei de lână începe înca din faza prenatală a animalului . Acest proces biologic este complex și în evoluția sa un rol important revine foliculilor pilosi, care constituie sediul de fomare și dezvoltare a fibrei. Prin folicul pilos se întelege o formațiune anatomică de dimensiuni mici, în formă de săculeț, care ia naștere din stratul bazal al epidermei, în faza embrionară a speciei zoologice. Formarea folicului primar începe dupa o perioadă de circa 60 de zila de gestație. La partea inferioară a foliculului pilos, orientate înspre dermă, se gasesc unele celule ale pielii care alcătuiesc papilele și care au proprietatea de a hrăni o mică umflatură, numită bulb. Bulbul este format din celule vii prin a căror multiplicare se formează materialul proteic din care va genera fibra de lână.
Structura moleculară și macromoleculară. La baza alcătuirii fibrei stau proteinele structurate insolubile, care poartă denumirea de cheratine, prin prezența sulfului sub forma punților disulfidice între lanțurile polipeptidice. Cheratina este o proteină complexă care dupa ce este produsă de celulele epiteliale, rămâne în constituția acestora sub formă de păruri, coarne, unghii, pene, copite.
Structura supramoleculară. Structura moleculară a cheratinei bazată pe secvențele a cel puțin 18 aminoacizi dispuși în proteinele de tip A și B se complică treptat în nivele superioare de organizare, determinate de o anumită funcție biologică. Formația imediat superioară a moleculei de cheratina se organizează pe baza a trei catene polipeptidice, fiecare constând din aproximativ 1000 resturi de aminoacizi. Cele trei catene se răsucesc într-o spirală extinsă alcătuind împreună triplu helix dispus în jurul unei axe comune.
Culoarea fibrei de lâna este o proprietate fizică importantă. Această proprietate este generată de către pigmenții care se găsesc în fibră. Pigmentul lânii se găsește în stratul cortical, dar i s-a dovedit prezența în stratul solzos și în canalul medular. Există lanțuri de diferite culori, cel mai frecvent lâna este de culoare alba apoi neagră și brună.
Luciu fibrei este dat de fenomenul de reflectare a luminii care lovește fibrele de lână. Cu cât fibrele sunt mai netede și mai uniforme, cu atât aspectul lor este mai lucios. Luciu este influențat de solzi, de stratul cortical precum și de starea de pigmentare a fibrei. Lucirea lânii pe corpul animalului este influențată și de prezența sucului, deoarece aceasta are un aspect grasos și favorizează reflectare luminii. Un astfel de luciu, dispare dupa spălarea lânii, încât această proprietate trebuie analizată numai în cazul lânii spălate.
Higroscopicitate, este proprietate lânii de a absorbi apă din mediu înconjurător. Cantitatea de apă pe care lâna o reține într-o atmosferă de umiditate relativă de 65% la temperatura de 20-22º este de 15-16 %. Fibrele de lână cu canal medular mai dezvoltat sunt mai higroscopice. Cantitatea de apă calculată pentru 100 g de lână uscată se numește repriză. În comparație cu alte fibre textile, fibra de lână absoarbe o cantitate mai mare de apă. Acest fenomen se explica prin structură chimică a cheratinei, care are un număr mare de grupe hidrofile și care pot reține apă prin intermediul punților de hidrogen.
Introducând fibrele sintetice în compoziția țesăturilor tip lână oferă urmatoarele avantaje:
mărirea rezistenței la uzură
reducerea tendinței de șifonare
păstrarea dungi și a formei după spălări repetate
stabilire dimensională corespunzătoare
întreținere ușoară
2. Fibrele poliacrilonitrilice ( PNA )
Fibrele poliacrilonitrilice se obțin prin polimerizarea acrilonitrilului. Sunt folosite în sectorul de îmbrăcăminte tricotată, în special al puloverelor voluminoase și cu tușeu moale. Se numesc fire acrilice, fire ce provin din copolimeri al căror conținut de acrilonitril este mai mare de 85% în proporție cu masă. Fibrele PAN se obțin prin sinteza monomerului și realizarea polimerului în vederea dizolvări și filări acestuia. Pentru sinteza monomerului se pleacă de la cetilenă și acid cianhidric.
Polimerizarea acrilonitrilului se realizează prin reacții de inițiere, existând mai multe tehnici. Polimerul rezultat prezintă o temperatură de topire ridicată 300ºC o temperatură de descompunere de 250ºC ceea ce prezintă dezavantajul unei solubilități limitate și capacitatea redusă de vopsire. Copolimerul obținut se dizolvă în carbonatul de etilenă iar soluția se filtrează și se dezaerează în vederea eliminări particulelor nedizolvate și a aerului.
Filarea are loc prin trecerea soluției polimer prin filiere în baie de filare în scopul coagulări filamentelor ieșite prin filiere. Filamentele rezultate sunt unite într-un cablu care va fi supus operației de etirare care se desfașoară în două etape într-o soluție apoasă a solventului cu scopul mențineri filamentelor într-o stare de plastifiere care să favorizeze întinderea și orientarea.
Operația de spălare cu apă dedurizată la temperatura de 60-65ºC apoi operața de avivare care constă în trecerea cablurilor printr-o baie cu uleiuri minerale cu emulgatori neionici sau ionici în scopul reducerii încercări electrostatice și măriri hidrofiliei.
Densitatea firelor este mai mică de 1,14 – 1,19 g/cm³.
Hidroscopicitatea este de 1,2 – 2,5%.
Stabilitate termică bună, se înmoaie sub influența temperaturi la 190ºC, se depune înainte de topire.
Proprietațile mecanice variaza în anumite limite în funcție de structura lor internă.
Elasticitatea este mai mică decât a fibrelor poliamidice și poliesterice, prezintă o bună rezistență la acțiunea umezeli a microorganizmelor și a lumini ca dezavantaj au tendința de a forma pilling pe suprafețele textile în urma frecări.
Rezistența acestor fibre la acțiunea umezelii, microorganismelor și luminii este foarte bună. Stabilitatea termică este comparabilă cu aceea a fibrelor poliamidice și poliesterice. La circa 150˚C se îngălbenesc și încep să se înmoaie. La temperaturi mai mari se topesc, prezentând fenomene de descompunere cu degajare de vapori, acizi sau bazici.
Fibrele de vâscoză
Fibrele de vâscoză, se obțin din materii prime celulozice care provin din lemn ca: fag, molid, stuf, celuloza intră în procesul tehnologic sub forma unor cartoane de celuloză. Procesul tehnologic cunstă în:
– formarea în prima etapă a unui ester a celulozei rezultate în urma alcalinități celulozei cu sulfura de carbon, cxantogenatul de celuloză obținut este solubil în soluții alcaline diluate rezultând soluția v1âscoză, numită vâscoză.
Vâscoza este extrasă prin orificiile filierei într-o baie acida în care are loc descompunerea cxantogenatului și regenerarea celulozei în filamente.
Se pot realiza următoarele fibrele de vâscoză:
– Fibre de vâscoză normală care au o structură fibrilară predominant amorfă
70% ceea ce determină o rezistență mecanică redusă a fibrei, o mare capacitate de deformare și de unflare în mediu umed.
– Fibrele de vâscoză cu modul înalt și în mediu umed sunt fibre cu tenacitate mare rezultate în urma structuri acestora în sensul măriri zonei orientate și scăderea proporției amorfe.
Tenacitatea este cuprinsă între 3,5 cN/den- 5,8cN/den.
Alungirea la rupere este cuprinsă între 12%-18%.
Rezistența în buclă este cuprinsă între 60%-80%.
Revenirea elastică dupa deformare este cuprinsă între 70%-90%.
Densitatea este cuprinsă între1,52g/cm³.
Umflarea este cuprinsă între 56-80.
Gradul de polimerizare este cuprins între 320-530.
Fibre polinozice care au înbunătățite proprietățile mecanice cu un grad mare de orientare și cristalizare. Aceste fibre au o tenacitate și un modul foarte mare în raport cu bumbacu.
Fibrele pe bază de celuloză regenerată sunt confortabile au absorție de umiditate se imprimă bine se vopsesc bine nu prezintă probleme legate de îmbrăcare cu electricitate statică.
4. Fibrele de bumbac
Bumbacul este materia primă de bază pentru industria textilă. Bumbacul este o fibră naturală, polimerică, vegetală extrasă din fructul plantei de bumbac. Când este aprinsă, aceasta arde cu o flacară de scurtă intensitate și miroase a frunze arse. În timpul arderii, datorită curenților de aer, fragmente mici de fibră se desprind și ard, până la epuizare, în aer. Cenușa rămasă este fină și sfărâmicioasă.
Polimerul natural care stă la baza fibrei este celuloza. Planta de bumbac preferă zonele de climă temperată și caldă, fiind necesare precipitațiile în perioada de creștere și abundența acestora în perioada de recoltare
Bumbacul face parte din famililia GROSSYPIUM. Există mai multe soiuri de bumbac dintre care:
– Soiul HIRSUTUM (Lf = 20-35mm)
– Soiul HERBACOM (Lf = 17-26mm)
– Soiul BARBADENSIS (Lf = 3mm)
Fibrele de bumbac se obțin din capsulele plantei de bumbac, în care se afla 2-6 semințe de care sunt legate fibrele. Fibrele sunt prelungiri epidermice celulare ale semințelor. Dezvoltarea fibrelor are loc de la scuturarea florii până la 60 zile. Până la 20 zile de la caderea petalelor se dezvolta ovarul, devenind capsula în interiorul ei se formează semințele acoperite cu fibre de bumbac, care au perete subțire numit perete primar. De la 20 până la 60 de zile are loc maturizarea fibrei. Peretele primar se îngroașă, se formează peretele secundar prin depunerea de lamele concentrice de celuloza. La maturitate capsulele se deschide și bumbacul trebuie recoltat. Recoltarea se poate face manual, mecanic sau pneumatic. Dupa recoltare bumbacul este dus la stația de egrenare unde se efectuaează următoarele operații:
– Recepția este preluarea și înregistrarea cantitativă
– Sortarea este separarea în funcție de anumite caracteristici
– Curățirea primară este eliminarea impurităților mari, vizibile care nu necesită operații complexe de curațire
– Egrenarea este separarea semințelor de fibre
– Lintersarea este seperarea fibrelor foarte scurte numite linters
– Presarea și îmbalotare se preseaza în baloți de 150-200 kg care ușureaza transportul și depozitarea
– Baloții obținuți sunt apoi trimiși spre filaturi unde sunt folosiți ca materie. Fibra de bumbac este monoceluară și conține între 90-92 % celuloză, uneori chiar 95-98 %. Celuloza este un polimer filiform macromolecular cu grad de polimerizare 3000. Catenele moleculare de celuloză sunt dispuse sub formă de rețea formând microfibrile. Microfibrilele formează fibrile care formează manunchiuri dispuse concentric, paralele cu axa longitudinală, puțin răsucite în jurul acesteia (aprox 30`). Fibrilele formează lamele care intra în structura peretelui fibrei. Fibra este formată din perete la exterior și lumen la interior.
Proprietățile fibrei de bumbac sunt determinate de gradul de maturitate :
● Culoarea: Bumbacul are culoare alb, galbuie, crem. Se albește cu oxidanți sau prin mercerizare.
● Luciul: Are luciu slab, în funcție de soi și de țara de origine, dacă bumbacul este mercerizat luciul crește.
● Finețea: – finețe mica: sub Nm=5000
– finețe medie Nm=5000-6000
– finețe mare: peste Nm=6000
● Lungimea: Lungimea fibrei de bumbac este cuprinsă între 17 și 51 mm. Există fibre de bumbac: – foarte scurte <24mm
– scurte 24-28mm
– medii 28-33mm
– lungi 33-36mm
– foarte lungi >36mm
● Gradul de maturitate(GM=grosimea peretelui/latimea fibrei):
– GM = 60-80 bumbac matur
– GM> 84 bumbac foarte matur
– GM <60 bumbac mort
● Higroscopicitatea:
– Umiditatea reală este Ur=20-24%
– Umiditatea legală este R=8,5%
● Comportare la temperatură: Rezistă până la 130ºC apoi se descompune.
● Comportare la ardere: Bumbacul arde repede, cu flacară luminoasă, miroase la fel ca hârtia arsă, lăsând cenușa puțină la fel ca hârtia.
● Comportarea la substanțe chimice:
– la acizi: nu rezistă,fiind dizolvat de către acizii concentrați
– la alcali: rezistă ,alcalii fiind folosiți la curățare,albire,mercerizare
– substanțe oxidante: este slab rezistent dar se albește cu soluții diluate
Fibrele de bumbac au cel mai vast domeniu de utilizare, putând fi utilizate între anumite limite, în aproape orice tip de produs textile.Acest lucru este datorat proprietăților fibrelor de bumbac, adică o hidroscopicitate bună, care îl face utilizabil în domeniul lenjeriei, și în produsele textile care vin în contact cu corpul uman, rezistență mare, proprietate care pemite obținerea îmbrăcăminteie exterioare.
Fibrele de bumbac hidroscopice au valori mai mici de rezistență în mediul umed în comparație cu starea climatizată și alungirea mai mare. Prezintă o tenacitate mare și o climatizare și alungire mică în raport cu celelalte fibre naturale, fiind rigide la încovoiere, neextensibile.
Bumbacul se curăță ușor de murdărire, curățându-se foarte bine, materialele sunt confortabile, durabile și ușor de întreținut la purtare.
Fibra de elastan
Este o fibra poliuretanică elastomeră cu proprietăți elastice deosebite fiind cunoscute și sub denumirea de SPANDEX, LYCRA, VYRENE, ESTANA și CHAMPALEX.
Structura acestei fibre este alcătuită din segmenți moi și segmenți rigizi. Segmenț moi sunt porțiuni amorfe cu mase moleculare mari și temperature joase de topire, în timp ce segmenții rigizi au temperature de topire în jur de 250ºC, sunt cristalini și au mase moleculare mici. Ambele tipuri de segmenți se împletesc împreună și creează elastic al fibrei.
Cele mai importante caracteristici ale fibrelor poliuretanice elastomere sunt:
alungirea la rupere de 500- 800%
modul de elasticitate foarte mic
revenirea rapidă și aproape totală după anularea forței de întindere
sunt rezistente la tratamente de curățire chimică cu tricloretilenă și pelicloretilenă
Densitatea relativă este: 1,2- 1,4g/cm³ iar sorbția de umiditate variază între 0,3-1,3%.
Fibrele de elastan sub acțiunea temperaturii de la 170ºC se topesc în jur de 300ºC arde cu o flacără strălucitoareda un miros înțepător de izoceanat și formează un rezidu dur.
Fibrele elastan prezintă stabilitate la acțiunea acizilor respective a soluțiilor alcaline diluate iar în concentrați marii se produc importanțe pierderi ale elasticității fiind afectate segmentele moi ale catenei. Fibrele se îngălbenesc sub influența oxizilor concentrați sau influența radiațiilor ultraviolete.
Capacitatea de vopsire este bună utilizându-se diferite clase de coloranți de dispersie, acizi, metalcomplecși.
Fibrele elastomere au punctul de topire 230ºC și se degradează la tratamente umidotermice mai mari de 100ºC, iar masa volumică este de 1000- 1100 kg/m³.
Capitolul II
Proiectatea constructivă a produselor
2.1. Proiectarea tiparelor de bază.
Construcția tiparului de bază pentru un produs cu sprijin pe umeri începe cu trasarea rețelei de bază pe care urmează să se dimensioneze detaliile principale: spatele și fața (pieptul).
Dimensiuni preluate de pe corp:
Înălțimea corpului: Îc = 166 cm
Perimetrul bustului: PB = 84 cm
Perimetrul taliei: PT = 72 cm
Semiperimetrul bustului: Pb = 42 cm
Lungimea produsului: Lpr = 54 cm
Lungimea mâneci: Lm = 58 cm
Lungimea umărului: lu = 12,4 cm
Lățimea spatelui: Lsp = 18,2 cm
Dimensiuni propri produsului:
Lungimea produsului: Lpr = 55 cm
Lungimea mâneci: Lm = 58 cm
Lungimea umărului: lu = 12,4 cm
Lățimea spatelui: Lsp = 14,75 cm
Adaosuri:
Adaos pe linia bustului: Ab = 5 cm
Adaos pe linia taliei: At = 1 cm
Adaos pe linia șoldurilor: Aș = 2,5 cm
Adaos pense la față în talie: Apf = 1,5cm
Tiparul de bază, bluză pentru femei.
Tabelul 2.1.
Fig.2.1 Bluză pentru femei tiparul de bază (reperul față, reperul spate)
Fig.2.2 Bluză pentru femei tiparul de bază (reperul mânecă)
2.2 Transformatea tiparului de bază.
Transformatrea tiparului de bază al produsui bluză pentru femei, modelul 1 este foarte asemănător cu cel de bază, calculele sunt făcute doar pentru modificările necesare modelului. Modificările realizate sunt trecute mai jos, în tabelul 2.2.
Tabelul 2.2
Fig. 2.3 Tipar modificat, bluză femei, modelul1 ( reperul față, reperul spate)
Fig. 2.4 Tipar modificat, bluză femei, modelul1 (reperul guler, reperul mânecă)
Modificările tiparului de bază pentru bluză pentru femei modelul 2 se vor trece în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3
Fig.2.5 Tipar modificat, bluză femei, modelul 2 (reperul față, reperul spate)
Fig.2.6 Tipar modificat, bluză femei, modelul 2 (reperul bentiță, reperul mânecă)
Modificările tiparului de bază pentru bluză pentru femei modelul 3 se vor trece în tabelul 2.4.
Tabelul 2.4.
Fig.2.7 Tipar modificat, bluză femei, modelul 3 (reperul față, reperul clin de față, reperul
spate)
Fig.2.8 Tipar modificat, bluză femei, modelul 3 (reperul fentă, reperul guler, reperul ștei,
reperul mânecă )
2.3 Construcția șabloanelor
Șabloanele reprezintă elementele documentației tehnice care determină forma, dimensiunile și construcția unor repere, precum și condițiile tehnice impuse la croirea și la prelucrarea acestora.
Șabloanele se realizează pentru toate reperele ce intră în componența produsului de îmbrăcăminte, indiferent de tipul materialului cu condiția ca acesta să fie croit.
Construcția șabloanelor principale
Șabloanele principale sunt copii identice ale tiparului de model și conțin în plus față de acesta adaosurile tehnologice specifice (rezerve de coasere, rezervă pentru tivuri etc)
Mărimea adaosurilor pentru cusături depinde de: grosimea și deșirabilitatea materialului, tipul cusăturii, forma liniilor de contur, poziția straturilor de îmbinare.
În general:
– rezerva pentru tivuri are valori cuprinse între 3÷4 cm;
– rezerva pentru cusături longitudinale este de 0,8÷1 cm;
– rezerva pentru cusături curbe este de 1÷1,5 cm.
Fig. 2.9 Șabloanele principale, bluză pentru femei, modelul 1 (reperul față, reperul spate)
Fig. 2.10 Șabloanele principale, bluză pentru femei, modelul 1 (reperul guler, reperul mânecă)
Fig. 2.11 Șablonul derivat (inserție), bluză pentru femei, modelul 1 (reperul guler).
Fig. 2.12 Șabloanele principale, bluză pentru femei, modelul 2 ( reperul față, reperul spate).
Fig. 2.13 Șabloanele principale, bluză pentru femei, modelul 2 ( reperul bentiță, reperul
mânecă ).
Fig. 2.14 Șabloanele principale, bluză pentru femei, modelul 3 ( reperul față, reperul clin de față,
reperul spate).
Fig. 2.15 Șabloanele principale, bluză pentru femei, modelul 3 ( reperul fentă, reperul guler,
reperul ștei, reperul mânecă ).
Fig. 2.16 Șabloanele derivate (inserție), bluză pentru femei, modelul 3 ( reperul față de guler,
reperul dos de guler, reperul față ștei, reperul dos ștei, reperul fentă dreapta, reperul
fentă stânga ).
2.4 Multiplicarea șabloanelor.
Multiplicarea sau gradarea este operația prin care se obțin tiparele de model, respectiv șabloanele acestora pentru întreaga gamă dimensională pentru care urmează să se realizeze produsele respective de îmbrăcăminte.
Gradarea tiparelor se poate realiza prin metode manuale sau automatizate. În lucrarea de față am ales metoda calculului proporțional, care presupune existența tiparelor originale pentru modelul realizat pentru o tipodimensiune medie din gama de mărimi pentru care se realizează produsul. Această metodă se bazează pe principiul conform căruia fiecare punct de referință se deplasează de la o mărime la alta atât pe direcție orizontală, cât și pe direcție verticală în raport cu un sistem de axe cu originea în punctul respectiv, cu valori numite creșteri interdimensionale sau cote de gradare. Pentru calcularea cotelor de gradare este necesar să se cunoască relațiile de calcul cu ajutorul cărora s-au poziționat punctele caracteristice la construcția tiparelor de model.
Algoritmul acestei metode presupune parcurgerea următoarelor etape:
– pregătirea tiparelor de model prin poziționarea punctelor caracteristice de contur;
– poziționarea sistemelor de axe inițiale pentru fiecare reper în parte;
– poziționarea în fiecare punct de gradare a unui sistem de axe rectangulare XoY;
– calcularea cotelor interdimensionale;
– așezarea pe axe a creșterilor interdimensionale calculate;
– trasarea conturului tiparelor gradate prin unirea punctelor caracteristice obținute.
Multiplicarea propriu-zisă a șabloanelor.
Variația segmentelor constructive pentru produsele bluze pentru femei vor fi trecute în tabelul 2.5 de mai jos.
∆ Îc = 0 ; ∆ Pt = ∆ Pb = ∆ Ps = 2 cm.
Tabelul 2.5
Gradarea produsului bluză modelul 1, se trece în tabelul 2.6
Tabelul 2.6
Fig. 2.17 Multiplicarea șabloanelor, material de bază, modelul 1 ( reperul față, reperul spate ).
Fig. 2.18 Multiplicarea șabloanelor, material de bază, modelul 1 ( reperul guler, reperul mânecă ).
Fig. 2.19 Multiplicarea șablonului, inserție, modelul 1 ( reperul guler ).
Gradarea produsului bluză modelul 2 se va centraliza in tabelul 2.7
Tabelul 2.7
Fig. 2.20 Multiplicarea șabloanelor, material de bază, modelul 2 ( reperul față, reperul spate)
Fig. 2.21 Multiplicarea șabloanelor, material de bază, modelul 2 ( reperul bentiță, reperul mânecă)
Gradarea produsului bluză modelul 3 se va centraliza în tabelul 2.8.
Tabelul 2.8
Fig. 2.22 Multiplicarea șabloanelor, material de bază, modelul 3 ( reperul față, reperul clin
de față, reperul spate )
Fig. 2.23 Multiplicarea șabloanelor, material de bază, modelul 3 ( reperul guler, reperul
ștei, reperul fentă, reperul mânecă ).
Fig. 2.24 Multiplicarea șablonului, inserție, modelul 3 ( reperul guler, reperul
ștei, reperul fentă ).
2.5 Încadrarea șabloanelor.
Calculul indicilor tehnico-economici
Încadrarea șabloanelor pentru materialul de bază se realizează prin metoda combinată, folosindu-se întreaga lățime a materialului. Avându-se în vedere faptul că de modul în care s-a realizat încadrarea șabloanelor va depinde calitatea producției, consumul de materii prime, precum și obținerea de economii.
Încadrarea se face prin respectarea firului drept, asigurându-se un consum mai mic de material, iar așezarea șabloanelor se face prin poziționarea mai întâi a șabloanelor de dimensiuni mari între care se poziționează șabloanele de dimensiuni mici.
Pentru încadrarea celor trei modele de bluze pentru femei am folosit metoda combinată, încadrând completele tuturor șabloanelor pe aceeași foaie de încadrare. Încadrările celor trei produselor proiectate sunt reprezentate în anexa 1.
Calculul indicilor tehnico-economici
Consumul specific reprezintă cantitatea de materie primă (de bază, secundară, auxiliară ), necesară confecționării unui produs de îmbrăcăminte. Partea principală din norma de consum a unui produs de îmbrăcăminte o reprezintă suprafața șabloanelor componente, stabilită în etapa de proiectare constructivă a produsului de îmbrăcăminte.
Norma consumurilor presupune stabilirea combinațiilor de tipodimensiuni care se vor încadra combinat, executarea încadrărilor pe diferite variante de lățimi de material, stabilirea consumului specific, determinarea suprafeței șabloanelor și calculul indicelui de utilizare a suprafeței materialului, alegerea variantelor de încadrare recomandate pentru producție, calculul consumului spcific medii ponderat și copierea încadrării la scară redusă pentru utilizarea sa ulterioară element al documentației tehnice în sala de croi.
Consumul specific se detrmină cu relațiile de calcul:
Cs = Lînc (m) ( 2.1 )
Cs' = Lînc • lînc (m2) ( 2.2 )
Cs”= Sînc • M (kg) ( 2.3 )
Toate datele calculate cu relațiile de mai sus sunt centralizate în tabelul 2.9.
Tabelul 2.9
Capitolul III
Calculul necesarului de materii prime.
3.1 Stabilirea regimului de lucru.
Se va stabili regimul de lucru în întreprinderile de confecții textile, după cum urmează:
● două schimburi de câte 8 ore pentru secțiile de producție (croit, confecționat, finisat);
● un schimb de 8 ore pentru secții neproductive (magazii, depozite, recepție, ș.a.).
Obs: Se consideră o lună, durata în care se va realiza întreaga cantitate de produse de îmbrăcăminte planificate.
Se va avea în vedere faptul că într-o lună sunt în medie 21 de zile lucrătoare.
Astfel, producția zilnică (Nzi) se va calcula cu ajutorul relației de mai jos:
(buc/zi) (3.1.)
unde: Nl = numărul de produse ce trebuie realizate lunar (buc/lună);
Nz = numărul mediu de zile lucrătoare pe lună (zile);
Pentru produsul bluză pentru femei
Modelul 1:
Modelul 2:
Modelul 3:
Producția pe schimb
N (buc/8h) (3.2.)
unde: N = numărul de produse ce se realizează într-un schimb, (buc/8h);
N’ = (buc/8h/linie tehnologic) (3.3.)
N’ = numărul de produse realizate într-un schimb, pe o linie tehnologică,
(buc./8h)
Nlt = numărul de linii tehnologice de confecționare.
Pentru produsul bluza pentru femei
Modelul 1:
Modelul 2:
Modelul 3:
Produsele bluze pentru femei în trei modele vor fi realizate fiecare pe câte o linie tehnologică. Producția astfel planificată se va centraliza conform tabelului 3.1
Tabelul 3.1
3.2. Determinarea consumului specific mediu
Consumul specific mediu reprezintă cantitatea de materie primă de bază, materiale auxiliare și materiale secundare, necesare confecționării unui produs vestimentar.
Consumul specific mediu se determină cu relatia:
Csm (3.4.)
unde: L = lungimea fiecărei încadrări
= numărul de produse încadrate
Rezultatele obținute vor fi centralizate în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
3.3 Calculul necesarului de materii prime de bază,
materiale secundare și auxiliare
Lansarea în fabricație a produselor de îmbrăcăminte contractate, distribuite pe mărimi, talii și grupe de conformații, impune un calcul prealabil al necesarului de materii prime și materiale, bazat pe comenzi ferme. În plus, în cazul în care comanda respectivă impune și utilizarea unei game coloristice.
În condiții normale, la o comandă de volum mare, distribuția pe mărimi și talii trebuie să respecte curba lui Gauss-Laplace (dacă se urmărește distribuția unidimensională, pe mărimi sau talii) sau clopotul lui Gauss-Laplace (dacă distribuția este bidimensională, pe mărimi și talii).
În practica curentă însă, pentru o comandă dată, care de regulă este de volum redus, distribuția pe mărimi și talii se abate de obicei de la normalitate, respectând totuși cerințele pieței de desfacere.
La realizarea proiectului se consideră că produsele de îmbrăcăminte ce urmează a fi realizate respectă o repartiție normală pe talii și grosimi (repartiția Gauss-Laplace). Din acest motiv se au în vedere următoarele condiții:
● mărimile simetrice, mai mari sau mai mici decât mărimea medie, să aibă pe cât posibil, procente egale, pentru realizarea unor încadrări combinate de câte două mărimi; în caz contrar, se vor realiza și încadrări simple;
● procentul mărimii medii să fie 25%;
● numărul de bucăți pe mărimi se va repartiza astfel încât acestea să respecte clopotul lui Gauss-Laplace.
În calculul necesarului de materiale se pornește de la elementele comenzii (cantitatea totală de produse, repartiția numerică și/sau procentuală a acestei cantități pe gama de mărimi), precum și de la datele stabilite în urma elaborării documentației tehnice, respectiv consumurile specifice pentru fiecare combinație de mărimi și/sau talii din încadrările realizate.
Necesarul de materii prime de bază (Nmb.) se stabilește cu ajutorul următoarei relații de calcul:
Nmb = Csm N (m, m2, kg) (3.5)
unde: Csm = consumul specific mediu pentru materialul de bază, (m, m2, kg),
N = numărul de produse ce se vor realiza într-o anumită perioadă, (8h, zi, lună).
Necesarul de materii prime de bază obținut pentru producția planificată se va centraliza apoi conform tabelului 3.4.
Materiale secundare
Materialele secundare se stabilesc în funcție de model, de normele de tehnoprezentare, demodul de etichetare, ambalare, ș.a., și pot fi diferite de la un produs de îmbrăcăminte la altul.
● materialele pentru întărituri – au rolul de a dubla detaliile ale produselor de îmbrăcăminte, cu scopul de a mări rezistența la purtare, la șifonare și conferă totodată o modelare corespunzătoare a produsului pe corpul purtătorului.
Pentru stabilirea necesarului de materiale secundare (Nmsec.) se folosește relația de calcul:
Nmsec. = Csm N (m, m2, kg) (3.6)
unde: Csm= consumul specific mediu pentru materialele secundare, (m, m2, kg),
N = numărul de produse ce se vor realiza într-o anumită perioadă, (8h, zi, lună).
Necesarul de materiale secundare obținut pentru producția planificată se centralizează în tabelul 3.5.
Materialele auxiliare se folosesc la realizarea produselor de îmbrăcăminte alături de materialul de bază și de materialele secundare. Din această grupă de materiale fac parte: ața de cusut, garniturile, furniturile, auxiliarele folosite la încheiat (nasturi, catarame, butoni, copcii, fermoare, agrafe, capse, ș.a.), etichetele, materialele pentru ambalat, etc.
Necesarul de materiale auxiliare (Nmaux.) se va stabili folosind relația de calcul:
Nmaux. = Csm N (m, m2, kg, buc.) (3.7)
unde: Csm= consumul specific mediu pentru materialele secundare, (m, m2, kg, buc.),
n = numărul de produse ce se vor realiza într-o anumită perioadă, (8h, zi, lună).
Datele obținute în urma calculelor efectuate vor fi centralizate în tabelul 3.5.
Tabelul 3.5.
3.4. Înmagazinarea materiilor prime.
Calculul stocului de materii prime.
Materialele textile necesare confecționării îmbrăcămintei sunt achiziționate de către întreprinderile de confecții, în funcție de necesitățile producției. Pe baza necesităților, materialele se aprovizionează ritmic, pentru a facilita o desfășurare continuă a procesului de producție. Aduse în întreprinderi, materialele se păstrează în încăperi speciale numite magazii sau depozite, de unde sunt apoi transferate către secțiile și atelierele de producție.După intrarea în întreprindere, materialele se recepționează și păstrează în încăperi până la transferul către producție.
Depozitarea în magazii se face pe rafturi separate, pe tipuri de materiale sau în încăperi separate.Magaziile trebuie să fie astfel organizate încât să se poată circula cu ușurință (inclusiv cu cărucioare) în interiorul acestora și să se asigure accesibilitatea la toate materialele depozitate.
La păstrarea materialelor se impune respectarea unor condiții tehnice, și anume:
● încăperile destinate ca magazii să fie uscate și fără posibilități de igrasie;
● amplasarea magaziilor se face în fluxul procesului de producție, și cât mai aproape de secțiile de croit;
● magaziile trebuie să asigure condiții optime de mediu: t=20±2C, =6065%, lumina naturală să fie indirectă;
● spațiul magaziei să corespundă cu volumul de materiale ce vor fi depozitate;
● să fie luate măsuri de prevenire a apariției rozătoarelor, moliilor sau a altor dăunători.
Pentru asigurarea continuității și a ritmicității proceselor de producție, întreprinderile de confecții textile își asigură stocuri de aprovizionare:
● stocuri curente – reprezintă cantitatea de materiale destinate asigurării desfășurării normale a producției în intervalul dintre două livrări.
Volumul stocului curent (Sc) se poate calcula cu relația:
Sc = Csmz T (m, m2, kg) (3.8)
unde: Csmz= consumul specific mediu zilnic, (m, m2, kg.);
T = intervalul dintre două livrări, (zile).
Datele obținute în urma calculelor efectuate mai sus vor fi centralizate în tabelul 3.6.
Tabelul 3.6
Capitolul IV
Proiectarea tehnologiilor de fabricație
Procesul de producție al produselor de îmbrăcăminte reprezintă totalitatea activităților ce au loc pentru transformarea materiilor prime cu ajutorul mijloacelor de muncă, activități organizate și conduse de personal uman. Acestea pot împărțite în:
● procese de pregătire,
procese de prelucrare,
● procese de finisare.
În funcție de modul de realizare, procesul de producție poate fi manual sau mecanizat (manual-mecanic, mecanic sau automatizat), activitatea executantului fiind astfel o muncă manuală, manual-mecanică sau de supraveghere a utilajului.
Elementele componente ale procesului de producție, omogen din punct de vedere tehnologic, sunt reprezentate prin:
● operația de muncă – este acea parte a procesului de producție efectuată de un singur executant ce acționează asupra unor obiecte sau grupuri de obiecte, în cadrul aceleiași tehnologii, la un loc de muncă prevăzut cu dotări tehnice; poate fi constituită din:
● operația tehnologică, de transformare directă cantitativă sau calitativă a obiectului muncii în semifabricat și apoi în produs finit, cu ajutorul mijloacelor manuale, manual-mecanice sau mecanice;
● alte elemente care nu reprezintă transformări ale obiectului muncii, dar care sunt necesare la realizarea produsului respectiv (CTC, transport interoperațional, depozitare, ș.a.);
● faza – este o parte a operației, caracterizată de utilizarea aceleiași dotări tehnice, în regim tehnologic, cu scopul efectuării unei singure transformări tehnologice;
● mânuirea – complex de mânuiri ;
● mișcarea – complex de mișcări.
În vederea întocmirii procesului de fabricație al unui produs de îmbrăcăminte, respectiv al unui model al acestuia, se vor urmări etapele:
● de stabilire a fluxului tehnologic specific;
● de adoptare a tehnologiei de fabricație;
● de calculare a necesarului de personal și de dotări tehnice, pentru diferitele operații ale procesului de producție.
Fluxul de fabricație al unui produs de îmbrăcăminte, în mod general, se poate reprezenta schematic conform fig.4.1.
furnizori
foaie de
încadrare
șpanuri,
șpanuri
secționate
materii prime repere
(materiale de decupate
bază, sec. și
aux.)
repere
pachete
cu repere
produse
nefinisate
produse
finite
clienți
fig.4.1. Schema generală a fluxului de fabricație
4.1. Recepția. Scop, aparatură, utilaje. Calculul necesarului de personal și de utilaj.
Recepția este operația din procesul de producție în care materialele sunt controlate pentru a stabili dacă corespund cu normele interne, standardele în vigoare și cu documentele de livrare.
Recepția se face prin sondaj sub aspect cantitativ și calitativ. Cantitatea recepționată din totalul materialelor sosite în întreprindere este de 10-20%. Dacă se constată defecțiuni inadmisibile, se dublează cantitatea de recepționat, iar în unele cazuri se recepționează întregul lot de marfă.
Recepția materialelor este organizată ca o secție de lucru, cu activitate permanentă, amplasată în imediata apropiere a magaziilor.
Mărfurile care corespund normelor tehnice sunt acceptate, iar cele necorespunzătoare se resping către furnizori.
Recepția cantitativă are drept scop verificarea materialelor intrate în întreprindere din punct de vedere al cantităților cuprinse în documentele de livrare ca: număr de baloturi, lungime, lățime, etc. După efectuarea acesteia se întocmește un document de recepție în care se trec rezultatele controlului efectuat.
Recepția calitativă urmărește verificarea, respectiv confruntarea materialelor achiziționate cu colecția de mostre omologate, și efectuarea unor analize de laborator care să verifice parametrii fizico-chimici ai materialelor controlate. Verificările de comparare a materialelor cu colecția de mostre, și celelalte verificări asupra stării fizice, se fac cu mijloace organoleptice. Astfel se verifică aspectul materialelor privind tușeul, uniformitatea culorii, defectele existente pe material și provenite din fabricație sau din timpul transportului. Controlul organoleptic se efectuează în paralel cu controlul cantitativ pe cale manuală sau mecanizată.
Utilajele folosite pentru recepție sunt: mese de control manual sau mecanizat, mașini de metrat, sau rampe de control, în funcție de forma și caracteristicile dimensionale ale materialelor.
În vederea stabilirii necesarului de utilaje, respectiv a necesarului de executanți, se va porni de la stabilirea producției teoretice a rampelor de control (Pt):
Pt = v •T (m/8h) (4.1)
unde: v = viteza cilindrului debitor, (v = 10 12 m/min), (aleg v =10 m/min)
T = durata unui schimb, (T = 480 min).
Pt = 10 • 480 = 4 800 (m/8h)
Producției practica (Pp), condiționată de opririle necesare pe durata unui schimb:
Pp = Pt • k (m/8h) (4.2)
unde: k = coeficient al opririlor, (k = 0,7 0,8), (aleg k = 0,7 )
Pp = 4 800 • 0,7 = 3 360 (m/8h)
Necesarul de material recepționat (Nmr) se stabilește ținându-se cont de tipul materialului și de faptul că se lucrează în doua schimb, astfel:
● la țesături se realizează o recepție prin sondaj pentru 10 ÷ 100% din cantitatea totală de materiale.
(4.3)
unde: Nmr = necesarul de materii prime receptionate zilnic
Nmb = necesarul de materii prime de bază.
Numărul utilajelor, a rampelor de control (n) necesare se stabilește cu relația:
n = 0,277 (rampe de control)
Se adoptă 1 rampă de control.
Numărul de muncitori (m) necesari pentru efectuarea recepției este dat de relația:
m = 2n (muncitori) (4.5)
m = 2 • 0,277 = 0,554 (muncitori)
Toate datele obținute mai sus vor fi centralizate în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
4.2. Șablonarea. Calculul numărului de șpanuri,a necesarului de personal și de mobilier tehnologic.
În cadrul acestei faze se execută lucrări pregătitoare croirii, constând în pregătirea materialelor, în sortarea acestora pe baloți în funcție de lățimea țesăturii, precum și în pregătirea atentă a șabloanelor în vederea utilizării lor în operația ulterioară de încadrare, conform combinațiilor și tabelelor de repartizare.
Șablonarea sau încadrarea este o operație importantă în procesul de croire, deoarece de modul cum este realizată va depinde în continuare calitatea produselor și consumul specific de materiale. Pentru aceasta trebuie ținut cont de o serie de condiții tehnice de realizare a încadrărilor, și anume:
● respectarea firului drept;
● trasarea semnelor de referință și a crestăturilor marcate pe suprafața și conturul șabloanelor;
● așezarea șabloanelor mici între cele mari;
● încadrarea mărimilor mici cu mărimile mari, în cazul încadrărilor combinate;
● încadrarea tuturor șabloanelor din fiecare complet de șabloane și realizarea încadrării astfel încât piesele cu aceeași denumire să fie perechi – în cazul încadrărilor pe materialul desfăcut (pe simplu);
● încadrarea șabloanelor perechi o singură dată pe suprafața foii de șablon, și a șabloanelor neperechi cu mijlocul (linia de simetrie) în dreptul marginii îndoite a materialului – în cazul încadrărilor pe materialul dublat (pe dublu);
● așezarea șabloanelor cu direcția nominală în același sens în cazul materialelor cu sens, a materialelor în carouri sau în dungi, a materialelor cu desene, a materialelor scămoșate sau plușate;
● respectarea rezervei tehnologice în cazul materialelor în dungi, în carouri sau cu desene, în vederea reașezării șabloanelor și redecupării după contur;
● folosirea lățimii materialului în întregime.
● Încadrarea în consumul specific planificat.
Pentru realizarea încadrărilor executantul trebuie să cunoască următoarele date: modelul, mărimile și taliile care urmează a fi încadrate, numărul de încadrări necesare pentru fiecare tip de material, consumul specific pentru fiecare tip de material, consumul specific normat pentru fiecare încadrare, lățimea pe care trebuie să se efectueze fiecare încadrare, caracteristicile materiei prime utilizate și metodele de șpănuire.
Obs: Se va adopta metoda de încadrare optimă pentru proiectul realizat, precizând motivația alegerii făcute.
Tabel 4.2
unde : nbi = numărul de bucăți de produse din încadrare (buc/8h);
npi = numărul total de produse din mărimile și/sau taliile care se croiesc cu încadrarea
(buc.);
nfi = numărul de foi de șpan pentru șpanul corespunzător încadrării (foi);
nfmax = numărul de foi admise într-un șpan. Se stabilește în funcție de caracteristicile
materiei prime (grosimea, comportarea la suprapunera straturilor), ținându-se cont
totodată că înălțimea maximă a unui șpan este de 12 cm;
nș = numărul de șpanuri de același tip, corespunzător încadrării (șpanuri).
Calculul necesarului de personal și de mobilier tehnologic
În vederea stabilirii necesarului de personal se va porni de la exprimarea capacității sălii de croit în număr de șpanuri necesare realizării producției pe 8h, ținându-se cont totodată, că fiecărui șpan i se va atașa câte o încadrare.
Calculele aferente determinării numărului de șpanuri realizate într-un schimb pentru fiecare produs/model/sortiment se vor centraliza conform tabelului.
Structura producției, condiționată de cerințele clienților prin repartiția uni/bidimensională, generează particularități în ceea ce privește elementele de bază ale geometriei șpanului, și anume: lungime, lățime, număr de foi suprapuse.
Numărul total de șpanuri (Nș) pentru un sortiment va fi:
(șpanuri) (4.8)
unde: i = tipul încadrării (I, II, III,IV,V).
Pe baza numărului total de șpanuri se poate determina numărul mediu de foi dintr-un șpan (nf¯ ) pentru un sortiment, cu relația:
Toate datele obținute mai sus vor fi centralizate în tabelul 4.3
Tabelul 4.3
.
Necesarul de timp (Nt) pentru realizarea încadrărilor corespunzătoare producției/8h se stabilește în funcție de:
● consumul specific de materii prime;
● numărul de repere componente ale unui produs;
● numărul de produse încadrate pe aceeași suprafață.
Necesarul de timp, pentru realizarea încadrării unui produs se calculează cu relația:
Nt = k × t înc. ×nb (min.) (4.10)
unde: k = coeficient al opririlor calculat cu relația:
(4.11)
unde: T = durata unui schimb, (480 min.);
tpî = timp de pregătire-încheiere, (20 min.);
tdl = timp de deservire tehnico organizatorică a locului de muncă, (60 min.);
ton = timp pentru odihnă și necesități fiziologice, (15 min.);
t înc. = timp pentru încadrarea unui produs fără a ține seama de opriri.
Producția practică (Pp) stabilită la operația de încadrare se calculează cu relația:
(înc./8h) (4.12)
Necesarul de personal (m) pentru operația de șablonat este dată de relația:
(muncitori) (4.13)
Numărul total de muncitori în cazul încadrării mai multor produse/sortimente, se va obține prin cumulare (însumare).
m tot = Σ m (muncitori) (4.14)
m tot = 0,36 + 0,29 + 0,51 + 0,25 + 0,25 = 1,66 (muncitori)
Necesarul de mobilier tehnologic (n) se calculează cu relația:
n = m (mese de încadrat) (4.15)
n = 1,66 (mese de încadrat)
Se adoptă 2 mese de încadrat.
Toate datele obținute mai sus vor fi centralizate în tabelul 4.4
Tabelul 4.4
4.3. Șpănuirea și secționarea șpanului.Calculul necesarului de personal și de utilaje
Șpănuirea sau stratificarea materialelor este operația prin care țesăturile/tricoturile se așează în straturi suprapuse de lungime corespunzătoare încadrării, și împreună cu tăierea, respectiv secționarea șpanului și decuparea după contur a reperelor, reprezintă fazele principale din cadrul secției de croit.
Pentru asigurarea unei calități superioare a producției, precum și pentru o productivitate înaltă a muncii, trebuie să se respecte unele condiții tehnice de stratificare, și anume:
● stabilirea cu exactitate a lungimii șpanului, corespunzătoare foii de încadrare;
● stabilirea unei înălțimi optime a șpanului, dependentă de caracteristicile mașinii de tăiat, de compoziția fibroasă a materialelor, precum și de finisajul acestora;
● realizarea unui perete drept la unul din capetele șpanului, față de care se așează ulterior foaia de încadrare;
● așezarea materialelor scămoșate sau plușate astfel încât fibrele lungi să fie orientate în aceeași direcție;
● așezarea grupată în șpan, a materialelor pe culori, nuanțe sau desene, pentru evitarea schimbării prea dese a aței de cusut în operațiile ulterioare de confecționare;
● așezarea într-un șpan a materialelor cu aceleași caracteristici, pentru a nu fi influențate negativ procesele ulterioare de confecționare și finisare;
● eliminarea din șpan a foilor cu defecte majore.
Operația de șpănuit se realizează parcurgând următoarele etape:
derularea foii de material din balot;
așezarea materialului pe masa de șpănuit, în straturi mai mari cu cca. 1cm față de lungimea foii de încadrare;
fixarea capătului liber al foilor de șpan;
tăierea celuilalt capăt al fiecărei foi;
fixarea straturilor de material cu ajutorul unor cleme sau cu ajutorul unor greutăți.
După modul de depunere a foilor în șpan, metodele de șpănuire pot fi:
● cu depunere continuă, cu/fără tăierea marginilor acestuia;
● cu depunere discontinuă a materialului, cu fața în același sens sau în straturi perechi.
Pentru ambele variante, materialul utilizat poate fi sub formă desfăcută (pe simplu) sau sub formă îndoită (pe dublu).
Obs: Se va adopta metoda de șpănuire optimă pentru proiectul realizat, și se va motiva alegerea făcută.
Calculul necesarului de personal si de utilaje
Pentru determinarea necesarului de personal și de dotări tehnice se pornește de la stabilirea normei de timp (Nt) ale cărei componente sunt: timpul pentru realizarea unui șpan (tșp) și timpul pentru secționarea șpanului (tsc).
Nt = k × (tșp + tsc) × Nș (min) (4.16)
Timpul pentru realizarea unui span se calculeaza cu relatia:
tșp = nf¯ × (t1 × L + t2 × l + t3 × L) (min.) (4.17)
unde: k = coeficient al opririlor, (1,1÷1,3); (Aleg: 1,2);
tșp = timpul pentru realizarea unui șpan, (min);
nf¯ = numărul mediu de foi în șpan, calculat ca medie ponderată a datelor din tabelul 4.2.
t1 = timpul pentru depunerea unui metru de material, (min.);
L = lungimea șpanului, (m);
t2 = timpul pentru fixarea și tăierea capetelor șpanului, (min.);
l = lățimea șpanului (m); l = 1,5
t3 = timpul pentru orientarea stratului de șpan la materiale plușate, cu desene, sau cu sens.
tsc = timpul pentru secționarea șpanului, (min); tsc = 0
În funcție de metoda de șpănuire adoptată se va stabili necesarul de dotări tehnice (n) și necesarul de personal (m) astfel:
● în cazul șpănuirii manuale:
(mese de șpănuit) (4.17)
unde: n = mese de șpănuit dotate cu dispozitive de fixare și tăiere a materialului, și derulatori de baloturi;
Adopt 1 mese de șpănuit.
m = 2 × n (muncitori) (4.18)
m = 2 × 0,96 = 1,93 (muncitori)
n’ = (mașini de secționat) (4.19)
unde: n’= mașini mobile de croit cu cuțit disc sau vertical, utilizate la secționarea șpanului
Adopt 1 mașini de secționat.
Toate datele obținute mai sus vor fi centralizate în tabelul 4.5
Tabelul 4.5
4.4. Decuparea reperelor. Calculul necesarului de personal și de utilaje
Decuparea constă în separarea totală, prin tăiere după contur, a unei părți de material, care reprezintă de fapt un reper al produsului. Tăierea se produce ca urmare a interacțiunii instrumentului de tăiere cu materialul textil. Cea mai des utilizată în croire este tăierea mecanică, apărută ca o necesitate în creșterea productivității muncii și a ușurării condițiilor de muncă, aplicându-se atât pentru tăierea țesăturilor, a tricoturilor, cât și a materialelor nețesute. Poate fi realizată cu mașini fixe de croit (cel mai des) sau cu mașini automate de croit.
Obs: Se va adopta metoda de decupare optimă pentru proiectul realizat, precizând motivația alegerii făcute.
Calculul necesarului de personal și de utilaje
Norma de timp (Nt) pentru operația de decupare se va stabili în funcție de tipul utilajului folosit, și este influențată de complexitatea produsului, de numărul de straturi în șpan, de gradul de încărcare cu piese a suprafeței de croit, de lungimea conturului de tăiere, de numărul de șpanuri ce urmează a fi croite, ș.a.
Vom considera faptul că se vor decupa reperele cu ajutorul mașinilor fixe de tăiat, și vom avea:
Nt = k × td × nf¯× Nș (min) (4.20)
unde: k = coeficient al opririlor, (1,15÷1,2); (Aleg k=1,16)
td = timpul pentru decuparea reperelor de pe o foaie de șpan, (min);
td = L l t’d (min) (4.21) L = lungimea spanului (m)
l = lățimea șpanului, (m);
t’d = timpul pentru decuparea reperelor de pe 1 m2 al unei foi de șpan sau timpul teoretic necesar tăierii unui m2 de material, fără a ține cont de opriri, (min);
Necesarul de utilaje (n) se determină cu relația:
(mașini de tăiat) (4.22)
Numarul total de masini de tăiat este:
Σ n = 0,96 + 0,38 + 0,92 + 0,076 + 0,15 = 2,49 (mașini de tăiat)
Adopt 3 mășini de tăiat.
Necesarul de personal (m) se stabilește ținându-se cont de faptul că la operația de decupare contribuie două persoane (una taie și una preia reperele tăiate), astfel:
m = 2n (muncitori) (4.23)
m = 2 × 2,49 = 4,98 (muncitori)
Toate datele obținute mai sus vor fi centralizate în tabelul 4.6
Tablul 4.6
4.5 Numerotarea reperelor.Calculul necesarului de personal
Operația de numerotare a reperelor croite se face cu scopul împerecherii corecte a acestora, în vederea asamblării lor ulterioare, pentru evitarea apariției diferențelor de culori sau nuanțe în cadrul aceluiași produs de îmbrăcăminte. Fiecare reper component al unui produs va primi aceeași codificare, numerotarea făcându-se pe dosul reperelor, în locuri bine determinate, cu cretă de croitorie, cu creioane sau cu etichete Metto.
Dupa confectionarea produselor sau în timpul operației de confecționare, aceste timbre se deslipesc de pe repere pentru a nu aparea pe fața produse produselor zone de alta nuanță sau suprafețe îngrosate. Tot un fel de numerotare este numerotarea pachetelor cu repere croite. Această numerotare se realizează pe formulare denumite tichetul șpanului.În aceste formulare se înscriu:
– numarul pachetului din comanda
– marimea produselor
– numarul produselor din pachet
Calculul necesarului de personal.
Norma de timp (Nt) stabilită pentru numerotarea reperelor este influențată de numărul acestora, de timpul aferent numerotării unui reper, precum și de numărul total de șpanuri pentru producția dată, astfel:
Nt = k × nr × tn × nf¯ × npi × Nș (min) (4.24)
unde: k = coeficient al opririlor, (1,20);
nr = numărul total de repere ale uni produs, care se numerotează;
nr = nrpmb × 2 + nrsmb (repere) (4.25)
nrpmb = numărul reperelor perechi ale unui produs, din material de bază;
nrsmb = numărul reperelor simple ale unui produs,din material de bază;
tn = timpul pentru numerotarea unui reper, (0,03÷0,07 min/reper); (Aleg: 0,05 min/reper)
nf¯ = numărul mediu de straturi în șpan;
npi = numărul de produse din încadrare;
Nș = numărul total de șpanuri, pentru un sortiment.
Necesarul de timp total pentru numerotarea reperelor este:
Σ Nt = 126 + 120 + 230,4 = 476,4 (min)
Necesarul de personal (m) se va stabili cu relația:
(muncitori) (4.26)
Numărul meselor de lucru destinate numerotării (n), precum și a dispozitivelor de numerotat (n’), se vor stabili cu relațiile:
n = m (mese de lucru) (4.27)
n = 0,99 (mese de lucru)
Adopt o masă de lucru.
n′ = n (dispozitive) (4.28)
n’ = 0,99 (dispozitive)
Adopt un dispozitiv.
Toate datele obținute mai sus vor fi centralizate în tabelul 4.7
Tabelul 4.7
4.6. Termolipirea reperelor. Calculul necesarului de personal și utilaje.
Termolipirea se folosește în industria de confecții textile ca una dintre principalel forme de asamblare neconvențională, ca urmare a avantajelor care le prezintă și anume:
● înbunătățirea calității produselor, prin realizarea unei bune legături pe întreaga suprafață de conact a reperelor;
● simplificare operațiilor și a tehnologiili, creșterea productivității muncii și posibilitatea de mecanizare și automatizare a unor operații;
● înlocuirea coaserii acolo unde aceasta nu se poate utiliza.
● scopul utilizării termolipirii în procesul de confecționare este:
● de a conferii o stabilitate dimensională mai bună, prin întărirea margiinilor detaliilor sau dublarea întregului detaliu;
● de a înlocui unele cusături ascunse;
● de a da o formă spațială unor subansamble, în special pentru înbrăcămintea exteroară, în scopul modelări pe corp
● de a conferi o flexibilitate asemănătoare materialului de bază precum și o rezistență crescută față de acțiunea unor factori externi;
● de a crește unele caracteristici fizico-mecanice și de confort a produselor.
Procesul de înbinare a detaliilor se realizează într-un timp bine precizat , la temperatură si presiune bine stabilite, regimul de lucru depinzând de tipul și caracteristicile materialelor textile și de adezivul utilizat.
Etapele de realizare a termolipirii constau în:
preluarea reperelor din material de bază, căptușală și întăritură,
așezarea reperelor de întăritură pe reperele ce urmează a se termolipi,
alimentarea utilajului cu reperele astfel pregătite,
preluarea detaliilor termolipite,
așezarea în ordine a reperelor și formarea pachetelor.
Obs:Se vor da pentru fiecare reper termolipit valorile regimului de lucru și tipul de utilaj adoptat.
Calculul necesarului de personal și de utilaj.
În condiții industriale, termolipirea se realizează cu ajutorul utilajelor de termolipit, cu acționare continuă sau discontinuă, respectând-se parametrii de termolipire stabiliți pentru fiecare tip de material. În cazul în care reperele vor suferi modificări dimensionale sau modificări de nuanță, se vor trece prin presă și reperele care nu necesită termolipire. Reperele pregătite pentru termolipire vor trece prin presă bucată cu bucată sau perechi.În vedera stabilirii normei de timp (Nt) pentru un schimb, pentru operația de termolipire, este necesară determinarea numărului de repere ce urmează a fi termolipite, precum și timpul de termolipire a fiecărui reper.
unde: k = coeficient al opririlor, ( 1,15÷1,18 ); (Aleg: 1,16 )
N = numărul de produse care se realizează într-un schimb, (buc/8h);
nrt = numărul total de repere ce urmează a se termolipi într-un schimb,(repere/8h);
T = durata unui schimb, (480 min);
ti = timpul de termolipire a unui reper în funcție de suprafața ce urmează a fi termolipită, (min). Se determină prin cronometrizare.
Necesarul de timp total pentru termolipirea reperelor este:
Σ Nt = 46,11 + 92,22 = 138,33 (repere/8h)
Necesarul de utilaje (n) se determină cu relația:
(prese de termolipit) (4.31)
n = 0,288 (prese de termolipit )
Adopt o presă de termolipit.
În determinarea necesarului de personal (m) se va ține cont de faptul că un utilaj de termolipit este deservit de 3 sau 6 muncitori, astfel: 2 sau 4 pentru etapele 1, 2 și 3 ale termolipirii, și 1 sau 2 muncitori pentru etapele 4 și 5 ale operației.
m = a ( 2 + 1 ) × n (muncitori) (4.32)
unde: a = coeficient de stabilitate a numărului de muncitori/presă de termolipit,
( 1 sau 2).
m = 1 + (2 + 1) × 0,288 = 1,152 (muncitori)
Toate datele obținute mai sus vor fi centralizate în tabelul 4.8
Tabelul 4.8
4.7.Confecționare și finisarea produselor
Procesele tehnologice se utilizeaza pentru realizarea unui model de produs existent în conditiile retehnologizarii sistemului de fabricatie si a necesitatii adoptarii altor termene de livrare ale produselor sau pentru lansarea unui model nou.
În vederea elaborarii proceselor tehnologice de confectionare si finisare a produselor vor fi parcurse următoarele etape:
● stabilirea fazelor necesare realizarii detaliilor ,subansamblelor respectiv produselor si a modului de realizare;
● stabilirea normei de timp,a normei de productie si a numarului de muncitori la fiecare faza;
● stabilirea posibilitatilor de cuplare a fazelor.
4.7.1 Elaborarea proceselor tehnologice.Stabilirea normelor de timp de producție și a necesarului de personal pentru fiecare fază.
Pentru a stabili fazele necesare se porneste de la descompunerea produselor de îmbracaminte în elemente componente, respectiv a elementelor în repere sau detalii. Se vor stabilii apoi fazele de prelucrare urmate de fazele de asamblare a acestora si de finisare a produsului.
Punctele de plecare în vederea elaborării proceselor tehnologice de confecționare și de finisare, constau în:
● analiza documentației tehnice;
● efectuarea seriei „zero” și întocmirea propriu-zisă a procesului tehnologic;
● implementarea procesului tehnologic și realizarea comenzii de serie.
Pentru aceasta este necesar a se parcurge următoarele etape:
● stabilirea fazelor tehnologice, grupate pe tipuri de repere, pe realizarea subansamblelor și pe asamblarea produsului;
● stabilirea normei de timp, a normei de producție și a necesarului de personal pentru fiecare fază;
● stabilirea dotărilor tehnice necesare
Modul de elaborare a proceselor tehnologice de confecționare și finisare a produselor de îmbrăcăminte, se va face sub formă tabelară, conform tabelelului 4.9.
Pentru a stabili fazele necesare se pornește de la descompunerea produselor de îmbrăcăminte în elemente componente, respectiv a elementelor în repere sau detalii.
Se vor stabili apoi fazele de prelucrare a detaliilor, urmate de fazele de asamblarea acestora și de finisare a produsului.
În stabilirea variantei optime, se va avea în vedere timpul de realizare, posibilitățile tehnologice ale utilajelor, condițiile impuse de materia primă utilizată,
Norma de timp(Nt) reprezinta timpul stabilit unui executant cu calificarea corespunzatoare, pentru efectuarea unei lucrari, în condițiile tehnico-organizatorice locului de muncă precizate
Metodele de stabilire a normei de timp pot fi realizate:
● prin înregistrări directe – cronometrare, fotografiere, fotocronometrare [4];
● prin înregistrări indirecte – observări instantanee, măsurarea timpului pe microelemente.
Etapele care se parcurg pentru fiecare metodă sunt:
● pregătirea măsurătorii;
● efectuarea măsurătorii;
● prelucrarea datelor.
Timpul poate fi determinat utilizând aparate indicatoare (ceas, cronometru) sau aparate care înregistrează .
Totodată, normele de timp se pot obține și din normativele în vigoare, acestea stabilind timpul necesar pentru efectuarea diferitelor elemente de lucru manuale sau manual-mecanice ale procesului tehnologic de realizare a produsului de îmbrăcămintete
Norma de productie (Np) se definește ca fiind cantitatea de lucrări stabilite de afi efectuate într-o unitate de timp de catre un executant care are calificarea corespunzatoare și lucrează cu intensitate normala, in conditiile tehnico-organizatorice locului de munca preccizate Se calculează cu relația:
(buc/8h) (4.33)
Necesarul de personal (M,m,c) se calculează pentru munca desfășurată în colectiv stabilindu-se astfel numărul de executanți care trebuie sa execute o anumita operatie,lucrare sau serviciu î n anumite condițiin tehnico-organizatorice.
Numărul de muncitori necesari se calculează cu relația:
(muncitori) (4.34)
unde: M, m, c = numărul de muncitori care realizează faze mecanice (M), manuale (m)
sau de călcare, presare (c);
N’ = capacitatea unei linii tehnologice, (buc/8h)
Datele referitoare la norma de timp, norma de producție și muncitori vor fi centralizate în tabelul 4.9.
Tabelul 4.9
4.7.2. Elaborarea grafurilor proceselor tehnologice
Graful procesului tehnologic cuprinde totalitatea fazelor necesare realizării unui produs. Fiecare fază va fi reprezentată de un nod care va furniza informații referitoare la:
● conținutul fazei – prin numărul de ordine din procesul tehnologic de confecționare sau de finisare;
● utilajul sau mobilierul tehnologic cu care se realizează faza respectivă – evidențiat prin simboluri grafice (figuri geometrice);
● relațiile de precedență între faze.
În interiorul fiecărui simbol grafic se notează numărul fazei și norma de timp sau numărul de executanți rezultat din calcul.
Fig. 4.1 Grafurile procesului tehnologic la produsul bluză pentru femei, modelul 1.
Legendă:
1 – Masă alimentat
2, 4 – Mașină surfilat 3 fire
3 – Mașină încheiat 5 fire
5, 6, 7, 8, 9 – Mașină simplă
10 – Mașină de efectuat butoniere
11 – Mașină de cusut nasturi
12, 13, 15, 16 – Masă de lucru
14 – Masă de călcat
Fig. 4.2 Grafurile procesului tehnologic la produsul bluză pentru femei, modelul 2.
Legendă:
1 – Masă alimentat
2, 4 – Mașină surfilat 3 fire
3 – Mașină încheiat 5 fire
5, 6, 7 – Mașină simplă
8, 9, 11, 12 – Masă de lucru
10 – Masă de călcat
Fig. 4.3 Grafurile procesului tehnologic la produsul bluză pentru femei, modelul 3.
Legendă:
1 – Masă alimentat
2 – Masă de călcat
3, 5 – Mașină de surfilat cu 3 fire
4 – Mașină de încheiat cu 5 fire
6, 7, 8, 9, 10, 11 – Mașină simplă
12 – Mașină de butoniere
13 – Mașină de cusut nasturi
14, 15, 17, 18 – Masă de lucru
16 – Masă de călcat
4.7.3. Cuplarea fazelor în operații
Cu scopul de a se folosi întreaga capacitate a utilajelor și a executanților se va realiza o cuplare a fazelor în operații. Pentru aceasta este necesar a se respecta următoarele indicații:
● fazele cuplate să se realizeze cu același utilaj, dispozitiv sau mobilier tehnologic, în cadrul aceluiași loc de muncă;
● numărul de muncitori însumat prin cuplare să fie un număr întreg sau să se apropie foarte mult de un număr întreg;
● fazele cuplate să nu necesite întoarcerea în flux a detaliilor și/sau a subansamblelor pe distanțe foarte mari;
● fazele manuale ce urmează a fi cuplate să aparțină aceleași zone de confecționare a produsului;
● se admit cuplări ale fazelor manuale cu faze de călcat interfazic;
● se admit cuplări ale unor faze manual-mecanice ce se desfășoară la una sau două mașini de cusut învecinate în fluxul tehnologic (ex.: la o mașină de cusut nasturi și la o mașină de cusut butoniere).
Echilibrarea încărcării liniilor tehnologice depinde de corectitudinea cuplării fazelor în operații.
Fazele cuplate vor fi evidențiate prin încercuirea lor în graful procesului tehnologic sau prin centralizare tabelară (tabelul 4.10)
Tabelul 4.10
Capitolul V
Controlul tehnic de calitate
În funcție de modul de desfășurare a activităților care participă la realizarea unui produs de îmbrăcăminte, se poate vorbi despre calitatea acestuia.
Din acest motiv, de-a lungul fluxului de fabricație al unui produs vestimentar se vor amplasa diferite puncte de verificare/control, și anume:
● la recepția materiilor prime,
● în cadrul secției de croit, după realizarea unor operații specifice,
● în cadrul secției de confecționat, după asamblarea produsului,
● în cadrul secției de finisat, verificat produs finit, etichetat, ambalat.
Nivelul calității produsului depinde de:
● compoziția fibroasă și calitatea materiilor prime și materialelor utilizate,
● tehnologia utilizată,
● calitatea execuției,
● cantitatea de produse executate,
● modul de tehnoprezentare a produsului, ș.a.
Referitor la metodele de control, este mai eficienta utlizarea metodelor statistice. Controlul de calitate trebuie sa reprezinte o îmbinare raționala a activității de autocontrol, control interoperațional, control pe flux de fabricație și control executat de organele c.t.c.
În indrustia de confectii,serviciul de control tehnic de calitate, urmărește calitatea materiei prime și materialelor intrate în fabrică, semifabricatele obținute în urma procesului de croire, calitatea operațiilor procesului tehnologic, calitatea produselor finite.
Toate aceste aspecte se urmăresc în baza normativelor în vigoare, norme interne pentru țesături, norme interne pentru produsul finit, care includ caracteristicile principale pe care trebuie sa le îndeplinească materia primă precum și produsele finite, și limitele admise pentru unele defecte sau caracteristici ale produselor finite.
Organele de control tehnic pe lângă analizele periodice efectuate vor întocmi și buletine de calitate, indicând secțiile, atelierele sau liniile de producție datorită cărora au aparut.
Efectuarea controlului interfazic de către serviciul de control tehnic de calitate, nu elimină răspunderea executantului pentru calitatea operațiilor executate și verificarea acestora.
Documentele de bază care trebuie să reglementeze în unitate, toate condițiile de efectuare a controlului tehnic, în ceea ce priveste metoda aparatura și frecventa de control sunt: planurile de operații, fisele tehnologice, instrucțiunile, documentele tehnice normative, precum și contractele economice.
În industria de confecții fazele controlului tehnice de calitate sunt:
-receptia unde se urmărește în afara de controlul tehnic calitativ și cantitativ al materiei prime și materialelor, respectare normativelor în vigoare, avizandu-se plata loturilor numai în baza buletinelor de analiză ale unui laborator specialist, care confirmă calitatea parametrilor din actele însoțitoare.
-activitatea de laborator asigura verificarea parametrilor de calitate, a materilor prime, mterialelor auxiliare, semifabricatelor sau produselor finite.
Controlul tehnic de calitate în industria confecții se realizeaza folosind metodele statistice. .Fluxul de control în confecții, corespunde fluxului tehnologic de ansamblu al unei fabrici.
Activitatea de control în salile de croit, se asigura în general prin controlul interfazic care urmărește calitatea execuției operațiilor de: șablonare, șpanuit, decupat, taiat numerotat și confecționat. În primul rând se verifică daca materiile prime și materialele repartizate pe comenzi sunt în conformitate cu prevederile din consumul specific, precum și cu cartelele de mostre avizate.
În fiecre secție de producție sau pentru anumite secții în funcție de topografia intreprinderii, înainte de operația de ambalat în cutii sau pungi se va organiza de asemenea un post important de control.
Dupa întocmirea loturilor comerciale și a documentației de livrare se organizeaza puncte de control unde se verifică prin sondaj 5% din lot. La aceste puncte se intocmește certificatul de calitate precum și procesul verbal de auto recepție.
Coordonarea activității punctelor de control amintite se asigura de catre controlori principali din cadrul unui punct special de control.
Capitolul VI
Transportului intern
Transportul intern este operatia de deplasare a materiilor prime, semifabricatelor și produsele finite în cadrul intreprinderii.
Rolul transportului intern este să asigure locurile de muncă cu materiale sau semifabricate, sa ușureze munca și să reduca timpul de lucru. În sectoarele productive, fiecare sistem de lucru are dupa cum sa vazut și sistemul sau de transport. De aceea la alegerea mijloacelor de transport trebuie să se țină seama de specificul procesului tehnologic, de caracterul greutăților ce urmeaza a se transporta, de dimensiunile și forma lor, de lățimea culoare lor, de starea podelelor și planșeurilor și de tipul cladirii.
Proiectarea transportului intern trbuie să se facă în strânsă legătură cu cea a tehnologiei generale de producție, deoarece de organizarea rațională a transportului depinde în mare măsură fluxul tehnologic al semifabricatelor, cât și prelucrarea lor în diferite faze tehnologice. Mecanizare operațiilor de transport a materiilor prime și produselor finite, dar și a traseelor de circulație a acestora.
Transportul intern trebuie să asigure o deplasare ritmică a încărcăturilor în funcție de producția mașinilor sincronizând în acest fel fazele procesului de fabricație.
De aceea pentru buna funcționare a utilajelor de mare productivitate, trebuie asigurat un transport interior mecanizat și modern, care să permită alimentare neântreruptă a mașinilor. Condițiile principale pe care trebuie să le îndeplinească transportul în interiorul intreprinderii sunt urmatoarele:
– asigurarea continuității în funcționarea utilajelor și a mijloacelor de transport
– asigurarea unor trasee simple și care să nu stingherească procesul tehnologic
– reducerea drumurilor fără încarcatura
– siguranța pentru muncitorul ce desrvește instalația
– alegerea căilor cele mai scurte
Principii de bază:
● realizare unui flux constant de materii prime pentru fiecare utilaj, ce poate accelera ritmul de munca.
● manipularea trebuie să servească producția, coordonarea acestora fiind esențială atât în concepere cât și în aplicarea sistemului de manipulare.
● evitarea ridicărilor sau a depozitărilor inutile.
● fluxul de producție propus trebuie să fie bine definit, pentru a nu risipii materiale și pentru o distribuire rapidă la locul de munca.
Transportul intern se organizează în vederea asigurării locurilor de muncă din secțiile productive, cu materii prime sau semifabricate necesare, conform schemei întocmite în fig.4.1. Din acest punct de vedere este necesar a se stabili:
● traseele de deplasare, pot fi:
– în cadrul magaziilor;
– între magazii și secțiile de producție;
– în cadrul secțiilor de producție;
– între secțiile de producție;
– între secțiile de producție și magazii;
●mijloacele de transport necesare, precum și tipul acestora, în funcție de materialele sau produsele ce urmează a se transporta, de cantitatea, dimensiunea și forma acestora, de lățimea culoarelor de trecere:
– cu acționare continuă – transportoare suspendate, benzi rulante, ș.a.;
– cu acționare discontinuă – cărucioare, electrocare, electrostivuitoare, ș.a.;
– pe orizontală/verticală – topogane, ascensoare.
Traseele care se vor stabili sunt:
Magazia de materii prime → Sala de croi → Secția de confecționat → Secția de finisat → Magazia de produse finite.
Capitolul VII
Centralizarea necesarului de mobilier tehnologic și de utilaj
Stabilirea necesarului de dotări tehnice pentru secțiile productive se va face diferențiat, în funcție de tipul acestora, alegerea lor făcându-se în paralel cu elaborarea tehnologiilor de fabricație.
Centralizarea necesarului la nivelul întregii capacități de producție/schimb se va efectua conform tabelului 7.1
Tabelul 7.1
Capitolul VIII
Centralizare necesarului de personal
Având la bază procesele tehnilogice, precum și întreaga capacitate de producție pe perioada dată, se va stabilii necesarul de personal direct productiv din secțiile de bază (croit, confectionat și finisat ), (tabel 8.1), urmând ca apoi să se stabilească apoi alte categorii de personal (tabel 8.2).
Tabelul 8.1
Tabelul 8.2
Capitolul IX
Stabilirea suprafețelor de producție și depozitare
9.1 Amplasarea secțiilor și utilajelor
Planșa cu amplasamentul va fi întocmită după toate regulile desenului tehnic.
Amplasarea dotărilor tehnice se va efectua respectând succesiunea etapelor din cadrul fluxului tehnologic prezentat în fig.4.1, pentru secțiile de croit, confecționat și finisat.
Planșa de amplasare va conține următoarele date:
● tipul dotării tehnice (a utilajului, mobilierului tehnologic, ș.a.) notat prin simboluri și prezentat în cadrul unei legende;
● identificarea fazei sau operației din cadrul procesului tehnologic (pentru confecționare și finisare).
Locurile de muncă se vor amplasa astfel:
● în secția de croit – paralel cu direcția fluxului;
● în secția de confecționat și finisat – perpendicular sau înclinat față de direcția fluxului.
Suprafețele secțiilor de producție se vor stabili ținând cont de dimensiunile standardizate ale clădirilor destinate întreprinderilor de confecții textile [8÷12]. Acestea pot fi prevăzute cu unul sau mai multe niveluri (P+14), forma lor fiind de tipul I, L T sau U.
Distanțele de deservire a locurilor de muncă urmează a se stabili luând în considerare normele departamentale întocmite în acest scop, astfel:
unde: Ltmax = lățimea maximă a mijlocului de transport, (800 mm);
ds = distanță de siguranță, (200 mm).
9.2 Stabilirea suprafețelor magaziilor
În funcție de etapa din fluxul de fabricație în care se efectuează depozitarea, și de materialele/produsele care se depozitează, magaziile pot fi:
● magazii de materii prime;
● magazii pentru produse finite.
Suprafața totală de depozitare (St) se poate stabili cu relația:
St = Su + Sa (m2) (9.1)
unde: Su = suprafața utilizată, ocupată cu materialele depozitate, (m2);
Sa = suprafața auxiliară (de primire-recepție, de manipulare-circulație, de colectare-expediere, ocupată cu mobilier tehnologic), (m2).
Sa = k Su (m2) (9.2)
k = coeficient de utilizare a suprafeței, ce depinde de modul de depozitare și de tipul materialelor/produselor depozitate,(0,40,5)
deci, St = (k+1) Su (m2) (9.3.)
În stabilirea suprafeței magaziei de materii prime se ține cont de faptul că modul de depozitare se poate face prin stivuire sau prin paletizare, și perioada de depozitare luată în calcul (z) este de 21 de zile.
● Depozitarea prin stivuire – pe platforme cu pereți laterali, pe stelaje de diferite forme.
Su = Ss (m2) (9.4)
unde: Su = suprafața utilizată, (m2);
Ss = suprafața stivelor, (m2);
Ss = V/h (m2) (9.5)
V = volumul stivelor, (m3);
V = Nm/zi • l • g •z (m3) (9.6)
Nm/zi = necesarul zilnic de materii prime de bază și materiale secundare, (m/zi);
l = lățimea materialului, (m);
g = grosimea materialului, (mm)
z = nr. zile de depozitare luate în calcul, (21zile);
h = înălțimea stivelor, (1,52 m).(Aleg h = 1,5 m)
V = 930,97 • 1,5 • 0,9 • 21 = 26 392,99 (m3)
Ss = 26 392,99/1,5 = 17 595,32 (m3)
Su = 17,59 (m2)
.
Suprafața magaziei de produse finite se stabilește ținând cont de modul de așezare a acestora (în cutii sau pe umerașe) și de perioada de depozitare (z’=10 zile), astfel:
● Depozitare pe umerașe și a umerașelor pe staendere:
Su = (ns/3) •ss (m2) (9.7)
unde: ns = numărul staendere;
ns = (Nzi • z’)/nu (9.8)
ss =suprafața unui staender, (1,5 m2);
nu = număr umerașe, (1020 buc).
ns = (953 •10) / 20 = 635,33 (staendere)
Su = (635,33 / 3) •1,5 = 317,66 (m2)
Modalitatea de amplasare a staenderelor este de suprapunere a acestora pe verticală (câte 23 buc., în funcție de tipul produselor de îmbrăcăminte).
Concluzii
Lucrarea prezentata în paginile anterioare are o importanta deosebită pentru proiectanții vestimentari deoarece au fost prezentate toate etapele de confecționare a produsului bluză pentru femei.
În cadrul acestei lucrări am proiectat o secție care produce pe luna 20.000 de bluze pentru femei în trei modele.
Lucrare de față cuprinde o secție de confecții care produce 20.000 de bluze pentru femei, în trei modele.
Gama de mărimi este 40 – 48, talia a doua grupa B. Produsele bluze pentru femei sunt o combinație între sport și elegant. Ele pot fi purtate toamna, dar și iarna în orice moment sau loc.
Lucrarea de față a fost structurată pe două părți principale, și anume una de proiectare constructivă și una de proiectare tehnologică.
În prima parte s-a pornit de la construcția tiparelor de bază pentru elementele principale componente ale produsului, urmând apoi ca în funcție de modelul ales pentru produsul proiectat, acestea să fie tranformate în tipare de model. Etapa următoare a continuat cu construcția șabloanelor, datorită faptului că tiparele de bază, precum și cele de model nu sunt prevazute cu rezerve pentru cusături și tivuri. Ținîndu-se cont de faptul că produsul urmează a se proiecta pentru o gamă de cinci mărimi, șabloanele au fost gradate și apoi încadrate.
Proiectarea constructivă a produsului nu a întâmpinat mari dificultăți, deoarece a fost realizată în mod automatizat cu ajutorul sistemului GEMINICAD, respectiv a programelor GeminiPatternEditor (pentru proiectarea tiparelor de bază, a tiparelor de model, construcția șabloanelor principale și derivate, și gradarea acestora), respectiv a programelor GeminiCutPlan și GeminiNestExpert pentru planificarea producției și realizarea încardărilor. Cu ajutorul acestui program, bazat pe metoda automată cu posibilitatea de prelucrare a datelor oferite de tehnica de calcul, se poate realiza o construcție cât mai perfecționistă a construcției tiparelor, permițând totodată găsirea mai multor soluții de gradare și încadrare, oferind posibilitatea alegerii celei mai avantajoase variante pentru modelele prezentate. Astfel, consumurile obținute cu ajutorul acestui program, reprezintă soluțiile optime de încadrare.
Regimul de lucru ales este de două schimburi de câte 8 h și sunt adoptate o linie tehnologică, pentru cele trei modele.
În urma calculelor efectuate s-a obșinut un număr de muncitori direct productivi pentru secțiile de croit, confecționat și finisat. Necesarul de dotări tehnice obținut este de 102 de utilaje și 30 de mobilere tehnologice pentru toate cele 3 secții productive.
Depozitarea produselor finite se face pe umerașe și apoi pe standere pe mărimi și culori.
Prin modul în care s-a realizat amplasarea compartimentelor funcționale, s-a urmărit fluidizarea proceselor tehnologice pentru a avea un randament ridicat.
Un lucru important îl prezintă și amplasarea celorlalte compartimente pentru a se realiza un transfer de informații rapid și eficient, iar compartimentele de deservire a secției de producție să poată să răspundă în timp util la solicitările acesteia.
Nu trebuie uitat un aspect privind modul de desfășurare a activității muncitorilor: aceasta trebuie să fie realizată în condiții optime din punct de vedere igienic, organizatoric și de confort.
Bibliografie
1. Coman, D. – Note de curs, Fibre textile.
2. Filipescu, E. – Structura și proiectarea confecțiilor, Editura performantica, Iași
2003
3. Iridon, A. – Procese și mașini pentru confecții, îndrumar de proiect, Editura
Universități.”L.Blaga”, Sibiu, 2004.
4. Iridon, A. – Note de curs PV
5. Mitu, S. Pintilie, E. Mitu, M.- Bazele tehnologiei confecțiilor, textile, îndrumar de
lucrări practice, Editura Performantica, Iași, 2003.
6. Mitu, S.Mitu, M- – Bazele tehnologiei confecțiilor textile, Editura “Gh. Asachi” Iași,
1998
7. Neagu, I. Mitu, S – Tehnologii de confecționare a îmbrăcămintei, Editura Universităț.”L.Blaga”, Sibiu, 2000.
8. Neagu, I. – Studiul muncii in industria de confecții textile, Editura
Universități ”L.Blaga”, Sibiu, 2001.
9. Neagu, I. – Mașini și instalații pentru croit și confecționat, Editura Univ.
”L.Blaga”, Sibiu, 2002.
10. Neagu, I. – Proiectarea îmbrăcămintei pentru femei, Editura ULB., Sibiu
2000.
11. Neagu, I. – Note de curs BTC.
12. Neagu, I. – Note de curs PMC.
13. N. Asandei, A. Grigoriu, – Chimia și structura fibrelor, Editura Tehnică, București, 1983
14. Papaghiuc, V – Procese, utilaje și instalații în confecții textile îndrumar pentru
proiectul de an , Editura Rotaprint, Iași, 1986.
15. Savel Ifrim, – Chimia lanai, Eitura Tehnică, București, 1979.
16. Stefănuță, I. – Procese și mașini pentru industria confecțiilor textile, Editura
Universității “Lucian Blaga”, din Sibiu, 2001.
17. Stefănuță, I. – Note de curs PMC.
18. Stefănuță, I. – Note de curs ECMTC.
19. V.Mertican, D. Giurgiu, – Materii prime textile, Editura economica.
ANEXE
ANEXA 1
Fig 1.1 Încadrare combinată 1, bluză pentru femei modelul 1, material de bază, mărimilor 40 – 48
Fig 1.2 Încadrare combinată 2, bluză pentru femei modelul 1, material de bază, mărimilor 42 – 48
Fig 1.3 Încadrare combinată 3, bluză pentru femei modelul 1, material de bază, mărimilor 42 – 46.
Fig 1.4 Încadrare combinată 4, bluză pentru femei modelul 1, material de bază, mărimilor 44 – 46
Fig 1.5 Încadrare combinată 5, bluză pentru femei modelul 1, material de bază, mărimilor 44 – 44.
Fig 1.6 Încadrare combinată 1, bluză pentru femei modelul 1, inserție, mărimilor 40 – 42 – 44 – 46
– 48.
Fig 1.7 Încadrare combinată 2, bluză pentru femei modelul 1, inserție, mărimilor 42 – 42 – 42 – 46
– 48.
Fig 1.8 Încadrare combinată 3, bluză pentru femei modelul 1, inserție, mărimilor 42 – 44 – 44 – 46.
Fig 1.9 Încadrare combinată 4, bluză pentru femei modelul 1, inserție, mărimilor 44 – 44 – 44 – 46
– 46.
Fig 1.10 Încadrare combinată 5, bluză pentru femei modelul 1, inserție, mărimilor 44 – 44.
Fig 1.11 Încadrare combinată 1, bluză pentru femei modelul 2, material de bază, mărimilor 40 – 48.
Fig 1.12 Încadrare combinată 2, bluză pentru femei modelul 2, material de bază, mărimilor 42 – 46.
Fig 1.13 Încadrare combinată 3, bluză pentru femei modelul 2, material de bază, mărimilor 42 – 44.
Fig 1.14 Încadrare combinată 4, bluză pentru femei modelul 2, material de bază, mărimilor 44.
Fig 1.15 Încadrare combinată 1, bluză pentru femei modelul 3, material de bază, mărimilor 40- 48.
Fig 1.16 Încadrare combinată 2, bluză pentru femei modelul 3, material de bază, mărimilor 42- 48.
Fig 1.16 Încadrare combinată 3, bluză pentru femei modelul 3, material de bază, mărimilor 42- 46.
Fig 1.17 Încadrare combinată 4, bluză pentru femei modelul 3, material de bază, mărimilor 44- 46.
Fig 1.18 Încadrare combinată 5, bluză pentru femei modelul 3, material de bază, mărimilor 44- 44.
Fig 1.19 Încadrare combinată 1, bluză pentru femei modelul 3, inserție, mărimilor 40 – 42 – 44 – 46
– 48.
Fig 1.20 Încadrare combinată 2, bluză pentru femei modelul 3, inserție, mărimilor 42 – 42 – 42 – 46
– 48.
Fig 1.21 Încadrare combinată 3, bluză pentru femei modelul 3, inserție, mărimilor 42 – 44 – 44 – 46
Fig 1.22 Încadrare combinată 4, bluză pentru femei modelul 3, inserție, mărimilor 44 – 44 – 44 – 46
– 46.
Fig 1.23 Încadrare combinată 5, bluză pentru femei modelul 3, inserție, mărimilor 44 – 44.
Tema de cercetare
Cercetare de marketing pentru determinarea opiniei consumatoarelor din municipiul Brașov asupra atributelor dorite pentru produsul bluză.
Capitolul I
Introducere
Caracteristicile produsului bluză pentru femei
Îmbrăcămintea are drept scop echilibrarea interacțiunii omului cu mediul. Produsele de îmbrăcăminte textilă prin proprietățile lor fizico-mecanice și chimice produc un complex de utilități estetice, durabilitate, igienă, confort. Scopul este de protejare a corpului împotriva intemperiilor și acțiunilor nocive. Trebuie să funcționeze ca un regulator al temperaturii și eliminarea transpirației.
Îmbrăcămintea trebuie să posede următoarele calități: să fie comodă, estetică, durabilă, igienică, corespunzătoare destinației pentru care a fost fabricată.
Modele.
Modelele se realizează în centrele de creație. Pe baza modelelor se construiesc tiparele etalon, pentru toate detaliile (fețe, căptușeli, garnituri). Îmbrăcămintea se compune prin detalii exterioare (țesătură), detalii interioare (căptușeală) și detalii intermediare (furnituri).
Estetică.
Caracteristicile estetice și de prezentare ale confecțiilor sunt hotărâtoare în decizia de cumpărare. Aceste caracteristici se modifică rapid în timp, în funcție de linia modei. Aceste caracteristici estetice trebuie adaptate sezonului, grupelor de vârstă, sexului și destinației de utilizare. Este necesară o armonizare, o unitate a modului de execuție și a caracteristicilor materialului de execuție (textură, culoare, desen, imprimeu). Realizarea confecțiilor trebuie să fie adaptată modei dar și nevoilor, obiceiurilor și exigențelor din punct de vedere estetic; nu trebuie uitate confortul și purtabilitatea în acest context. În cazul realizării confecțiilor în serii mari, produsele sunt de calitate medie, însă în cazul confecțiilor de serie mică produsele sunt de calitate lux. Acest mod de produs se adresează unor exigențe diferite, unor venituri diferite.
Rolul.
Rolul îmbrăcămintei este în primul rând de protecție a căldurii corpului, dar și de a permite schimbul de aer-transpirație, pentru a se obține un confort în timpul desfășurării activității umane, în funcție de condițiile din mediul ambiant. Există o interdependență între îmbrăcăminte și corpul uman și factorii de mediu, dar și de activitatea ce o desfășoară omul.
În scopul menținerii unei temperaturi constante în orice condiții climaterice și de activitate îmbrăcămintea trebuie să îndeplinească trei caracteristici esențiale:
capacitatea de izolare;
capacitatea de transport a umidității corpului;
capacitatea de aerisire permanentă a corpului.
Realizarea veșmintelor bune presupune un echilibru perfect ale celor trei caracteristici în funcție de zonele geografice sau ale condițiilor de mediu. În funcție de ponderea valorilor celor trei caracteristici enumerate mai sus, rezultă trei triunghiuri ABC, care sunt de diferite forme, în funcție de zonele climaterice: primul pentru zona temperată, al doilea pentru zona rece, al treilea pentru zona caldă.
Culori.
Persoanele care preferă înbrăcămintea în culori vii, vibrante (roșu, portocaliu, galben, bleu, verde deschis) sunt caracterizate de tendințe extroverte, sunt deschise spre lume, comunicative. Ele își exteriorizează ușor emoțiile și sentimentele, uneori pot fi impulsive și întotdeauna vesele, bine dispuse, pline de viață.
Conformist.
Persoanele cu un grad ridicat de conformism vor prefera modelele de înbrăcăminte pe care le-au mai văzut la alții. Adoptând în mare cam același stil cu ceilalți (cu diferențe cum ar fi culoare, material sau marcă), persoanele respective caută în mod inconștient să se integreze în societate, identificându-se prin stilul vestimentar cu alți oameni. Însa ele nu vor cauta cu orice preț sa fie la modă, ci se vor mulțumi să abordeze un stil general acceptat de societate.
Modă.
Persoanele nonconformiste într-un grad mai mic vor alege articole de înbrăcăminte preferate de "elitele modei", ele fiind, în general, persoane care doresc să iasă în evidență. Dar aleg să facă asta într-un mod mai puțin radical și aceste persoane, asemenea primelor, se supun regulilor, dorind să se integreze și să se adapteze cât mai bine în societate.
Generalități. Cercetare de marketing
Cunoaștera necesităților, dorințelor și cererilor clienților, cât și a efectelor pe care activitatea de marketing a firmei o are asupra acestora sunt obiective ce pot fi atinse numai prin intermediul cercetării de marketing.
Cercetarea de marketing este totalitatea acțiunilor desfășurate de o firmă pentru înțelegerea mediului de afaceri și a piețelor și a clienților săi.
Domeniile de acțiune ale cercetări de marketing :
Studierea pieței
Compania însăși
Analiza inflențelor factorilor de mediu asupra activității de piață.
Studirea nevoilor de comnsum
Studierea comportamentului consumatorilor și a drepturilor acestora, a volumului și a altor caracteristici ale consumului.
Efectuarea unei investigații pentru îmbunătățirea activității de marketing a firmei (a produselor, prețurilor, promovării, distribuției)
Întocmirea unor analize ample și a unor previziuni care să alcătuiască o bază solidă de elaborare a programelor de marketing și care sa permită evaluarea și monitorizarea unor
cercetări de marketing.
Principalele etape ale unei cercetări de marcketing
Definirea problemei și a scopului cercetării:
– identificarea
– formulare
-definitivare
Soluționarea problemei:
– informare
– prelucrare și analiza informațiilor
– redactarea și raportarea rezultatelor
Colectarea datelor:
– metoda de urmărire: – examinare directă – interviu personal
– interviu de grup
– examinare prin poștă (clasică sau electronică)
– examinare prin telefon
– metoda observației: – studiul reacției consumatorilor la cumpărarea marfii în magazin (cu camere foto sau camere video asunse etc.)
– analiza în laborator a reacției consumatorilor la diversi stimuli
( vizuali )
– sesizarea instantanee a reacților unui consummator cu ajutorul
unor traducători ce realizeaza conexiunea dintre pesoană și
anumite aparate de masură.
– metoda experimentală: spre exmplu testul simulate pe piață.
Clasificarea cercetărilor de marketing: se poate face dupa mai multe criterii:
1. După natura procesului decisional pe care cercetarea îl deservește:
– cercetarea exloratorie are ca scop principal descoperirea.
– cercetarea confirmatorie rezolvarea problemelor.
2. După obiectul cercetării, cercetarea de marketing poate fi:
a) exploratorie – urmărește obținerea datelor preliminare.
b) instrumentală – validează metodele și tehnicile ce vor fi folosite.
c) descriptiva – descrie coordonatele fenomenelor cercetate.
d) explicative – analizează desfășurarea unui fenomen de marketing.
e) predictive – previzionează un fenomen de marketing pe termen scurt, mediu sau lung
3. După locul desfășurării cercetarile de marketing pot fi: de teren sau de birou.
– cercetarea de teren este o investigație selectivă deoarece fenomenul de marketing este studiat pe un grup de personae selecționate din colectivitate numit eșantion.
– cercetarea de birou folosește date statistice, rapoarte locale, regionale, naționale și internaționale despre anumite fenomene de marketing.
4. După frecvența desfășurării:
– permanenete ( pe tot parcursul anului ).
– periodice ( desfășurate la intervale egale de timp ex: semestru).
– ocazionale ( în vederea lansării unui nou produs pe piață ).
1.3. Mixul de marketing.
Mixul de marketing este cel mai important element al planificării strategice de marketing, ce reunește totalitatea instrumentelor utilizate pentru atingerea obiectivelor propuse, începând de la dezvoltarea produsului și până la evaluarea efectelor pe care acetea le-a generat pe piață.
Elementele mixului de marketing:
dezvoltarea produsului
determinarea prețului
adoptarea mărcilor
canalele de distribuție
vânzarea directă
publiciatatea
promovarea la locul vânzări
condiționarea
expunerea pe raft
serviicile
logistica
cercetarea și analiza informaților
1.4. Produsul
Produsul reprezintă rezultatul unui proces de muncă, ce înmagazinează în el o serie de atribute pe care comsumatorul le percepe într-un anumit mod. Din punct de vedere al marketingului, produsul poate fi un bun material, intelectual, un serviciu etc.
Dintre atributele produselor care sunt bunuri materiale:
– compoziția ( în cazul nostru fibrele folosite etc.)
– estetica ( aspectul, ambalajul, culoarea, marimea, designul.)
– prețul
– marca
– durabilitatea
– performatele
– dotarea sau accesoriile
– confortul asigurat
– viteza și ușurința service-ului
– fiabilitatea ( probabilitatea funcționării produsului fără defectare într-o perioadă de timp determinate)
– mentelabilitatea ( probabilitatea unui produs de a fi supravegheat, întreținut și reparat într-o anumită perioadă de timp )
– disponibilitatea ( probabilitatea funcționării produsului până la un anumit momendat )
– garanțiile oferite de conducător.
Funcția produsului este suma beneficiilor oferite de acestea, care pot aduce clientului satisfacție.
1.5. Prețul
Pretul este suma valorilor cerute de vânzător pentru un produs oferite de consummator pentru a avea produsul și a beneficia de avantajele acestuia.
Prețul este un important element al mixului de marketing, de care se poate folosi compania pentru atingerea obiectivelor.
Calculul prețurilor poate avea ca punct de plecare:
1) valoarea produsului pentru consumator.
2) cheltuielile aferente produsului .
3) prețurile concurenței .
Factorii care influențează prețul:
factorii interni: -obiectivele organizației;
– strategia aleasă ;
– costurile;
– etapa din ciclul de viață în care se află produsul;
– organizarea compartimentului de calcul al prețului și locul său în ierarhia
organizației;
factorii externi: – cererea și oferta existentă pe piață pentru respecivul produs ;
– tipul concurenței;
– costurile, prețurile și ofertele competitorilor;
– condițiile economice;
– condiții legale;
Strategiile de stabilire a prețurilor:
1) Strategiile de preț pentru produsele noi:
– strategia preturilor minime: diferențiază produsul de cele similare datorită faptului că, el este cel mai ieftin pe o perioada de timp mai lungă.
– strategia prețurilor de exceptie este aplicată de obicei produselor de calitate superioară.
– strategia prețurilor bazate pe valoarea produselor: încearca să învingă concurența prin oferirea unor produse mai bune și mai ieftine ale acesteia.
– strategia supraprețurilor ce se aplica doar pe termen scurt, deoarece un preț nejustificat de mare poate păcăli consumatorii o singura dată.
– strategia fructificării avantajului pe piață: consta în stabilirea unui preț care face produsul rentabil la limită, pentru a atrage cât mai multi clenți.
– strategia penetrării pieței : consta în stabilirea unor prețuri inițiale cât mai mici, pentru atragerea segmentelor de piață.
Volumul mare al vânzărilor va permite menținerea în continuare a unor prețuri mici.
2) Strategiile de preț pentru mixuri de produse:
– strategia de preț pentru linia de produse pune la dispoziția clientului o gamă largă de produse cuprinse în aceași linie.
– strategia prețurilor pentru produse opționale sau cu accesorii: impune specialistilor diferențierea articolelor care sunt incluse în prețul de bază al produsului, de articole oferite ca opțiuni.
– strategia prețurilor pentru produse captive se referă la acele produse care pot fi utilizate numai înpreună cu un produs principal.
– strategia prețurilor pentru produse derivate ține cont dacă în procesul de fabricație al produselor de bază apar produse derivate utile sau fară valoare.
– strategia prețurilor pentru produse oferite la pachet ține cont de faptul că stimularea vânzării se face prin stabilirea unui preț pentru pachet inferior sumei prețurilor componentelor sale.
3) Strategia de ajustare a prețurilor:
– strategia de maximizare a valorii oferite: prin care firma dorește o valoare cât mai mare la un preț cât mai mic.
– stabilirea prețurilor stabilite geografic- strategia prețurilor uniforme;
– strategia prețurilor zonale;
– strategia prețurilor individuale;
– strategia prețurilor promoționale constă în vânzarea temporară a produsului sub prețul pieței sau chiar sub costul sau.
Strategia de modificare a prețurilor: fie că sunt în scădere fie că sunt de creștere a prețurilor
vor trebui să anticipeze și să urmărească permanent reacțiile consumatorilor și ale competitorilor la aceste modificări.
Capitolul II
Promovarea
1.Comunicare eficienta a firmei cu clienții săi constă, dintr-o succesiune continua a unor operații de informare – consultare – convingere. Ea constituie baza promovării.
Promovare: – reclamă
– publicitate gratuită
– relații publice
– vânzări personale
– promovarea vânzărilor
Alegere canalelor de comunicare este procesul prin care firma poate opta pentru canale personale, impersonale, sau pentru ambele tipuri de canale într-o anumită proporție.
Canalele de comunicare personala presupun contactul direct între mai mulți oameni și sunt recomandate mai ales în cazul produselor scumpe. Ele pot crea lideri de opinie oferindu-le produse în condiții avantajoase care vor sprijini apoi compania în acțiunile ei.
Canalele de comunicare impersonala transmit mesajul către client prin intermediul:
– mijloacelor mass media ( presa scrisa sau radio-televiziune )
– atmosferei create ( de încredere )
– evenimentelor ( vizite, baruri, inaugurari, conferințe de presă etc.)
2. Stabilirea bugetelor dedicate promoțiilor, exista patru metode mai cunoscute:
– metoda posibilităților
– metoda procentajului din vânzări
– metoda părții competitive
– metoda obietelor și sarcinilor
Metoda posibilităților este cea mai dezavantajoasă și permite alocare pentru promovarea sumei de care se poate dispensa șeful departmentului financiar- contabil, fără a lua în calcul necesitățile reale ale unei promovări eficiente.
Metoda procentajului din vânzări alocă pentru promovare o cotă fixă din vânzările deja realizate.
Metoda părții competitive constă în alegerea unui buget promoțional în concordanță
cu media bugetelor promoționale ale concurenților.
Metoda obiectivelor și sarcinilor este cea mai completă dar și cea mai dificilă deoarece presupune estimarea unei legături între suma cheltuită și posibilele efecte ale promovării.Ea se desfasoară în patru etape: – stabilirea obiectivelor
– stabilirea sarcinilor și modalităților de acțiune
– estimarea costurilor pe sarcini și adoptarea bugetului
– analiza efectelor obținute
3. Mixul promoțional, este alcatuit din urmatoarele elemente:
Reclama este o forma de promovare impersonală a produselor firmei.
Publicitatea gratuită este o formă de promovare impersonală a produselor firmei,
dar de neplătită de un sponsor anume. De cele mai multe ori ea este doar aparent gratuită.
Relații publice constau în întreținerea unor legături permanente cu grupurile de clienți și cu organismele publice care conduc la crearea unei imagini generale pozitive despre companie și despre produsele sale, la preintampinarea unor evenimente nefavorabile și la dezmințirea zvonurilor false și a știrilor compromițătoare.
Vânzări personale implică comunicarea orala cu clienții potențiali, în scopul vânzării produsului. Ele permit stabilirea de legături între agentul de vânzări și client, mergând de la cele profesionale, până la cele de prietenie.
Promovarea vânzărilor implică activități de comunicare de marketing plătite cum ar fi: premiile, reducerile de preț, oferirea de produse gratuite, la cumpărarea unui produs se beneficiază de alta bonusuri, demonstrațiile și toate eforturile de creștere a vânzărilor pe timp nelimitat, care se încadrează în rutina obișnuită de promovare.
4. Factorii principali de influență a mixului promoțional.
– tipul produsului/ piața
– strategia promoțională
– perioada din ciclul de viață al produsului
– stadiul de cunoaștere și decizie a cumpărătorilor față de produs
Tipul produsului / piața se referă la piața bunurilor de larg consum și la cea a consumatorilor industriali. Un clasament general al ponderii elementelor mixului promoțional pe aceste două piețe evidențiază faptul că pe piața bunurilor de larg consum cea mai utilizată forma de promovare este reclama, în timp ce pe piața bunurilor industriale, locul principal îl ocupa vânzările personale.
Strategia promoționala poate îmbrăca trei forme: de înpingere, de atragere sau combinată.
Specialiștii susțin că ultima dă cele mai bune rezultate, deoarece realizează cea mai bună sincronizare dintre cerere și oferă pe toata lungimea canalelor de distribuție.
Perioada din ciclul de viață al produsului poate recomanda o anumită pondere a elementelor mixului promoțional în cadrul promovării respectivului produs.
– în perioada de introducere : reclama, publicitate și relații publice informeaza consumatorii despre produs, promovarea vânzărilor va determina consumatorii să-l cumpere, iar vanzarea personală convinge comercianții să-l vândă.
– în periada de creștere importanța promovării vânzărilor scade, reclama, publicitatea și relațiile publice continuând să influențeze puternic clienții.
– în perioada de maturizare, promovarea vânzărilor devine mai importantă decât reclama sau publicitatea.
– în perioada declinului, reclama și publicitatea reamintesc clienților calitățile produsului. Promovarea se poate menține la nivel ridicat pentru stimularea vânzărilor, dar relațiile publice dispar și vânzările personale scad foarte mult.
Cunoașterea și decizia cumpărătorilor față de produs transversează mai mai multe etape:
Etapa I – cea de constientizare și cunoaștere. Publicitatea, reclama și relațiile publice joacă un rol esențial.
Etepa II – de stimulare a plăcerii și preferințelor consumatorului și de convingere a acestuia rolul acesta este în mare parte preluat de vânzarea personală, publicitatea și reclama continuând însă și ele să ocupe un loc important în promovare.
Etapa III – de luare a deciziei de cumpărare – promovarea vânzărilor, vizitele de afaceri și vânzările personale vor juca un rol decisiv.
5. Feed-back-ul ( reacția inversă )analizează efectul promovării asupra clienților și asupra vânzărilor.
Efectul promovării asupra clienților datorită acetei strategii se determină:
– câți consumatori au observat mesajul promoțional și de câte ori;
– care dintre elementele acestuia l-au reținut;
– ce au simțit când au recepționat mesajul;
– care este atitudinea lor trecuta și actuală față de firmă și de produs;
– în urma recepționări mesajului, câte persone au cumpărat produsul, au discutat despre el cu alți și câți clienți au vizitat magazinele.
Efectul promovării asupra vânzărilor produsului, trebuie păstrate constante celelalte elemente ale mixului de marketing pe toată perioada în care se efectuează acest studiu.
Capitolul III
Comportamentul consumatorului
Prin educație, pretenții și imprevizibilitate, consumatorii influentează din ce în ce mai mult programul de marketing al firmei. Tocmai de aceea, comportamentul consumatorului este studiat de:
– Companiile comerciale – pentru a stabili acțiunile de marketing necesare extinderii pieții și cresterii profitului, conform legilor de protecție ale consumatorilor.
– Consumatorii înșiși – pentru a se putea deosebi produsele care aduc beneficii reale de cele care se impun prin presiuni psihologice de marketing.
Motivația: atunci când consumatorul achiziționează un anumit produs prima întrebare care se pune este “DE CE îl cumpără”. Motivul de cumpărare este în general o necesitate suficient de stimulată, încât persoanele respective să treacă la acțiune pentru satisfacerea acesteia.
Percepția: următoarele întrebări pe care și le pune organizația referitor la comportamentul clienților sunt: ” UNDE, CAND și CUM cumpără consumatorul produsele sale ? “.
Percepția este procesul de cunoaștere senzorială, prin care lucrurile și fenomenele din lumea obiectivă care acționeaza asupra organelor de simț sunt reflectate la nivelul psihicului într-un tot unitar. Așadar, percepția poate fi considerată o interpretare personală a realității, modul în care un individ selectează, organizeaza și interpretează stimuli din mediu pentru propriile simțuri. Obiectele și fenomenele din lumea obiectivă sunt înregistrate de către aceasta și reflectate într-un întreg unitar și subiectiv. De aceea, percepția mai este denumită și înțelegere.
Clasifiarea factorilor care inflențează percepția:
Factorii personali:
vârsta și etapa din ciclul de viață;
sexul ;
naționalitatea;
ocupația;
situația financiară;
personalitatea;
părerea de sine;
atitudinile față de cei din jur.
Factorii psihologici:
acumularea de experiență ;
convingerile ( politice, religioase etc );
atenția selectivă;
distorsunea selectivă ( interpretarea personala a realității );
memorarea;
nivelul necesității care motivează persoana.
Factorii culturali :
valorile culturale de bază;
valorile culturale secundare;
subcultura căreia aparține individual;
v-a pune accent mai mare pe calitate decât pe cantitate;
v-a conștientiza efectele poluării asupra mediului;
își v-a modifica unele obiceiuri alimentare.
Factorii sociali:
clasa socială careia din care provine persoana respectivă;
rolul și statutul ei social;
grupurile în care se integrează sau la care aspiră;
familia.
Desigur, producătorul dorește fidelizarea consumatorului, direcționând comportamentul acestuia prin satisfacerea mai performantă a necesităților lui, fapt ce va fi în avantajul companiei. Oricum, în timp, clientul va face anumite corecții asupra procesului de luare a deciziei la cumpărare.
Capitolul IV
4.1. Proiectarea chestionarului.
Chestionarul reprezintă foarte adesea unul dintre cele mai importante elemente de care depinde reușita unei cercetări de marketing. Pe bună dreptate C.A. Moser afirma că ‘o anchetă nu poate fi mai bună decât chestionarul său’. Deși în privința metodologiei de elaborare a chestionarului s-au înregistrat progrese deosebite, acest domeniu se consideră că, reprezintă mai mult o artă decât o stiință.
4.2. Natura și obiectivele chestionarului
Chestionarul este un set formalizat de întrebări, proiectat pentru a genera datele necesare înfaptuirii obiectivelor unei cercetări de marketing. Aceasta reprezintă singura cale fezabilă de a constitui un efectiv suficient de mare de subiecți pentru a fi posibilă o anliză statistică a datelor. Chestionarul nu trebuie însa văzut în mod izolat, ca un scop în sine, ci ca un vehicul prin care se realizează intervievarea, se înregistrează răspunsurile. Ca un instrument aproape nelipsit pentru culegerea și structurarea datelor într-un interviu.
Dupa opiniile specialiștilor folosirea chestionarului permite înfăptuirea mai multor obiective și anume:
– face conversia obiectivelor și ipotezelor unei cercetări în întrebări adecvate care sunt administrate, fiind astfel posibilă culegerea unor informații veridice de la respondenți, privitoare la fenomenele de marketing investigate;
– se obține o structurare a interviului, o desfășuare a acestuia pe baza unei succesiuni logice a întrebărilor, care sunt identice pentru toți subiecții investigați;
– se asigură un format standard și o uniformitate pentru înregistrarea unor informații de natură actuala, a opiniilor și atitudinilor respondenților, fiecare operator de interviu administrează același set de întrebări, fiecare subiect vede sau aude aceleași întrebări.
– prin tipul întrebărilor utilizate, prin modul lor de formulare și prin succesiunea lor, ca și prin aspectul general al chestionarului, trebuie obținută cooperarea respondenților, motivarea lor pentru a ajunge în cele mai bune condiții la finalul interviului;
– setul de chestionare consituit servește ca baza de date referitoare la cercetare întrepinsă, permițând printre altele, realizarea unor teste de validare, în scopul minimizării erorilor de răspuns;
În proiectarea unui chestionar trebuie avute în vedere două criterii fundamentale: măsura în care aceasta asigură informația necesară în luarea deciziilor și masura în care este adaptat carateristicilor respondenților.
Primul criteriu este acela că rolul fundamental al chestionarului utilizat într-o cercetare de marketing este să asigure informația necesară pentru luarea deciziilor. Dacă acest lucru nu se realizează, acest chestionar nu poate fi folosit. Cel de-al doilea criteriu impune ca activitatea de proiectare a unui chestionar să aibe în vedere caracteristici despre respondenți. ( clasa socială, nivel de educație, etc. )
4.3. Specificarea informației dorite
Proiectarea unui chestionar trebuie sa înceapă cu specificarea informației care se dorește a fi obținută cu ajutorul acestui instrument de culegere a datelor într-o cercetare de marketing. În cazul nostru cercetarea are loc pe piața consumatorilor produsului bluză pentru femei astfel aflăm care sunt preferințele consumatorului în prezent și ce anume îl motivează în luarea respectivei decizii. Decizia este nemijlocit legata de definirea obiectivelor urmărite.
Fiecare obiectiv, ipoteza și variabila trebuie sa-și găsească reflectarea adecvată în structura chestionarului, jucând un rol esențial în selectarea tipului de întrebare și a formei de răspuns utilizate. Informația vizată sub aspect cantitativ, calitativ, cât și al conținutului este făra îndoială, diferențiată și în funcție de tipul cercetării realizate: instrumentală, exploratorie, descriptiva, cauzală sau predictivă. Trebuie atent luată în considerare și populația statistică investigate, caracteristicile unităților de observare și de sondaj. Cu cât populația statistică investigate este mai eterogenă, cu atât este mai dificilă administrarea unui singur chestionar tuturor respondeților.
Etapele proiectării chestionarului
Etapele proiectării chestionarului vor fi centralizate în figura de mai jos, figura 4.1
↓
↓
↓
↓
↓
↓
Fig. 4.1 Etapele proiectării chestionarului.
4.4. Stabilirea metodei de culegere a datelor
Dupa specifiarea informației dorite și a obiectivelor cercetării, este necesară stabilirea metodei de culegere a datelor, decizie care are un impact deosebit de important asupra celorlalte etape în proiectarea chestionarului.
Metode de recoltare a datelor pot fi clasificate dupa numeroase criterii, între care pot fi menționate:
modul de administrare ( direct prin operatori de interviu );
loul unde se realizeaza ( în magazine de îmbrăcăminte );
gradul de structurare a metodei de culegere ;
frecvența de realizare a cercetării;
daca subiecților li se dezvăluie sau nu scopul cercetării;
dacă cercetarea are sau nu o documentație ștințifică din punct de vedere statistico-matematic.
Conținutul și modul de formulare a întrebărilor, tipul și succesiunea acestora, lungimea chestionarului și alte caracteristici fizice acestuia se afla sub incidența metodelor folosite pentru culegerea datelor.
Atunci când interviul se realizează față în față de către un operator cu multă experință se pot folosi și întrebări mai dificile și mai complexe.
4.4.1 Conținutul intrebărilor
Informația vizată prin cercetarea organizată, oglindită de obiectivele și ipotezele formulate, trebuie să-și găsească reflectarea corespunzătoare în conținutul întrebărilor chestionarului. Necesitatea fiecărei întrebări trebuie evaluate prin prisma modului cum aceasta contribuie la satisfacerea nevoii de informație. De remarcat și faptul că pot fi admise în structura chestionarului și întrebări nelegate strict de informația dorită. Acestea pot avea un rol introductiv de – spart gheața- , pot contribui la disimularea obiectivelor urmărite, pot facilita validității sau exactității. Prin conținutul ei, fiecare întrebare trebuie focalizată foarte precis către problematica vizată. In unele situații, nu este exlclus sa fie necesare mai multe întrebări pentru a satisface o anumită nevoie de informație.
O preocupare importantă a cercetătorului o constituie corelarea conținutulu întrebării cu gradul de informare a respondentului despre probleme investigate, astfel ca răspunsul acestuia sa fie dat în cunoștință de cauză. De aceea, se recomadă ca înaintea unei astfel de întrebări să existe una sau mai multe întrebări filtru, care se masuară, în grad un anumit respondent este familiarizat cu stimulul cercetat, are o experiență trecută în folosirea acestuia, putânduse exclude subiecții care nu au un grad de informare necesar pentru a putea da un verdict.
4.4.2 Tipul intrebărilor
Se impune în același timp, ca de maximă atenție să se bucure găsirea celei mai adecvate forme pentru obținerea răspunsurilor respondentului, lucru care se poate înfăptui prin modul de structurare a întrebărilor, apelând la unul din numeroasele tipuri existente.
Sintetizând punctele de vedere exprimate în literatura de specialitate, sub aspectul formei utilizate pentru obținerea răspunsurilor, întrebările pot aparține unuia din urmatoarele tipuri :
întrebări deschise;
întrebări închise;
întrebări mixte;
A. Intrebările deschise, cunoscute și sub denumirea de întrebări nestructurate, dau posibilitatea respondentului sa-și formeze singur răspunsurile, folosind propriile cuvinte, fară să-i fie limitate variantele de răspuns.
Exemplu:
Moda reprezintă un punct important pentru dumneavoastră ?
Considerați că imaginea unei persone este influențată de tipul de inbrăcaminte pe care o poartă?
De obicei obtați pentru un produs de calitate ?
Care este ocupatia dvs?
Există o mare varietate de întrebări deschise, categoriile de jos fiind cele mai cunoscute:
a) Întrebări de deschidere. Ele fac parte dintre cele mai generale întrebări, sunt amplasate la începutul chestionarului și servesc pentru a introduce subiectul în temă și a-l aduce în starea corespunzatoare de cooperare. În cercetările exploatării, astfel de întrebări sunt chiar dominante, jucând un rol foarte important în structura și ordonarea informațiilor:
Exlemplu:
Când intrați într-un magazin de înbrăcăminte care este primul lucru pe care îl cautați?
Optați pentru înbrăcămintea extravagantă sau pentru cea clasică?
b) Întrebări deschise prin care se soliciă sugestii. De obicei ele sunt și mai generale ca întrebările introductive. Desigur că, varietatea recomandărilor depinde, în mare măsură, de caracteristicile respondentului cum sunt: experiența acestuia în raport cu problematica investigate, ușurința sa în exprimare,nivelul de instruire, etc.
Exemplu:
Ce l-ați sugera celor din industria textilă să schimbe sau sa îmbunatățească ?
c) Întrebări deschise prin care se urmărește întelegerea mai profundă a raspunsului dat unei întrebări anterioare.
Exemplu:
Să spunem că ați dori să cumpărați o bluză pentru femei de vară ce tip de material ați alege?
Știind că vă aflați într-un magazine cu prețuri mari și calitate, cumpărați produsul bluză placut de dumneavoastră ?
d) Întrebări deschise solicitând subiectului să aducă un suport pentru opinia formulată ca răspuns la întrebarea anterioară, fie ca aceasta a fost pro sau contra sau chiar dacă nu s-a comis nici de o parte, nici de alta.
Exemplu:
Ce anume preferți la această bluză ?
Ce fel de defecte găsiți în general la produsul bluză pentru femei ?
e) Întrebări deschise care testează memoria sau dacă subiectul este sau nu cunoscător. Este posibilă în felul acesta separarea grupului format din indivizii care sunt informați de grupul celor neinformați, în legătura cu ceea ce face obiectul cercetării.
Exempu:
● Ce fel de materiale sunt indicate sezonului de vară ?
f) Întrebări deschise de tipul ‘ De ce ?’
Exemplu:
De ce ați ales acest model ?
g) Întrebări deschise cu ajutorul cărora se pot obține informații despre sursa opiniei sau cunoștințelor subiectului.
Exemplu:
Vă amintiți unde ați auzit acest slogan publicitar prima dată ?
h) Întrebări deschise prin care se încearcă obținerea unui răspuns și mai bogat.
Exemplu:
Mai sunt și alte căi pentru cresterea calității produselor de înbrăcăminte?
4.5 Chestionar
Către locuitorii județului Brașov. Vă rugăm să vă exprimați opinia dumneavoastră legată de atributele dorite pentru produsul bluzelor de femei.
(Datele furnizate de dumneavoastră sunt confidențiale și vor fi utilizate pentru elaborarea părții de cercetare a unui proiect de diplomă la Facultatea de Inginerie Texilă din Sibiu)
1. La ce anume va gândiți când doriți să vă achiziționați o bluză ?
□ moda ; □ necesitate . □ altceva (ce anume ?)…………….
2. Credeți că produsul bluza reflectă personalitatea celei care o poartă ?
□ da ; □ nu ; □ nu știu.
3. Din ce magazine vă achizitionați bluzele ?
□ magazine de firmă ; □ nu are importanță .
4. Vă place sa fiți o persoană în pas cu moda?
□ da ; □ așa și așa ; □ nu .
5. Din ce materiale preferați să fie cofecționate bluzele ?
□ bumbac ; □ poliester ; □ elastan ;
□ altele (care?)………………………
6. Ce gen de bluze preferați?
□ clasice ; □ elegante; □ sport;
□altele (care?)……………….
7. Ce culori preferații în materie de îmbrăcăminte ? (puteți bifa mai multe variante)
□ roșu; □ negru; □ alb;
□ altele (care?)…………………………..
8. În ce măsură vă schimbați preferințele după modă?
□ foarte rar; □ rar; □ uneori; □ des; □ foarte des.
9. În ce măsură vă influențează marca la achiziționarea unei bluze?
□ deloc; □ moderat; □ foarte puțin; □ mult; □ foarte mult.
10. În ce masură vă influențează prețul?
□ deloc; □ moderat; □ foarte puțin; □ mult; □ foarte mult.
11. De unde obișnuiți să cumpărați cel mai des bluze?
□ magazine centrale; □ târguri de expoziție; □ magazine cu specific;
□ hipermarket-uri; □ altele (care?)………………..
12. Sunteți de accord cu vânzarea masivă a bluzelor de proveniență chinezească (prețuri mici, calitate îndoielnică) ?
□ nu; □ nu mă interesează; □ da .
13. Ce îmbunatățiri ar trebui aduse produsului bluză pe piața românească ?
( puteți bifa mai multe variante )
□ calitate mai mare; □ confort mai bun; □ rezistență mai mare;
□ prețuri mai mici; □ altele ( care? )…………………………………….
14. Cât de des va achiziționați bluze ?
□ niciodată; □ foarte rar; □ rar; □ des; □ foarte des.
15. Care este perioada în care doriți achiziționarea produsul bluză ?
□ în perioada de promoți; □ nu are importață; □ niciodată.
16. În ce momente sau posturi preferați bluzele pe gât ?
□ la serviciu; □ la schi; □ în sezon rece;
□altele (care?)………….
17. Cât de confortabile considerați bluzele strânse pe corp ?
□ inconfortabile; □ mai puțin confortabile; □ confortabile; □ foarte confortabile; □ nu m-am gândit.
18. Purtați bluze :
a) Cu accesori cum ar fi: nasturi, capse, copci, catarame, curele, fermoar, etc.?
□ niciodata ; □ foarte rar; □ rar; □ uneori; □ des; □ foarte des.
b) Cu imprimeuri cum ar fi: dugi, carouri, buline, flori, etc. ?
□niciodata ; □ foarte rar; □ rar; □ uneori; □ des; □ foarte des.
c) Sau cu efecte speciale cum ar fi: broderi, dantele, paiete, etc. ?
□ niciodata ; □ foarte rar; □ rar; □ uneori; □ des; □ foarte des.
19. Ce material credeți că este indicat sezonului de vară la purtarea unei bluze?
□ bumbac; □ elastan; □ in; □ poliester; □ lână;
□ alte fibre (care?)…………………..
20. Vârsta dumneavoastră este: ?
□ 10-25ani; □ 26-35ani; □ 36-45ani; □ 46-55ani; □ peste 55 ani.
21.Ce ocupație aveți?
□ elevă; □ studentă ; □ salariată; □ pensionară; □ fără ocupație.
22. Care este venitul lunar pe care îl dobândiți?
□ până în 500 lei; □ între 500-1000 lei; □ între 1000-1500 lei;
□ peste 1500lei.
23. Domiciliul dumneavoastră este în mediul: ?
□ urban; □ rural.
Vă mulțumim pentru timpul acordat, completării acestui chestionar.
Pentru a intra în posesia rezultatelor studiului,puteți trimite un e-mail pe adresa: [anonimizat], după data de 18.06.2009
Capitolul IV
5.1. Determinarea dimensiunii eșantionului și alegerea metodei de eșantionare.
În raport cu alternativa aleasă , modalitatea de determinare a dimensiunii eșantionului se sprijină pe un concept statistic distinct. Astfel, în situatia în care cercetatorul urmărește măsurarea unor variabile, pentru determinarea dimensiunii eșantionului se pornește de la conceptul de abatere medie standard. Formula utilizata pentru determinarea dimensiunii eșantionului se pornește de la conceptul de abaterea medie standard.
Formula utilizată pentru determinarea dimensiunii eșantionului este:
, în care: (1.1)
n -dimensiunea eșantionului,
z -coeficient asociat probabiliății de garantare a rezultatelor cercetării (nivelului de încredere) prestabilite de catre cercetător (valoarea sa este preluată din tabelele statistice),
s -abatera standard la nivelul eșantionului determinată la nivelul unei anumite variabile,
e -marja de eroare
Chestionarul a fost completat de 141 de personae din raza județului Sibiu, 114 persoane din mediul rural și 27 de personae din mediul urban.
Subiecții analizați sunt de diferite categorii de vârste, diferite ocupații și venituri lunare.
Probabilitatea de garantare a rezultatelor cercetării este de 95%, deci a unui nivel de încredere de 0,05, cu o marjă de eroare de 5%, pentu o abatere standard de 0,30, dimensiunea eșantionului va fi de:
n = 288,12 = 288
Astfel, eșantionul cercetării având tema de mai sus va include 139 de unități de observare.
Se poate observa că marja de eroare este mare, datorită numărului mic de subiecți analizați comparativ cu numărul de subiecți posibili.
5.2. Dimensiunea și structura eșantionului obținut prin considerarea
unei dimensiuni minime de referință
Ponderea este determinată prin considerarea ponderilor categoriilor specifice celor trei categorii de criterii de eșantionare prezentate în tabel.
5.3. Analiza și interpretarea rezultatelor
Cele mai importante funcții de percerpție pe care le-am luat în considerare la întocmirea, analizarea și interpretarea datelor:
Figura 1. Ponderea achiziționări bluzelor de femei pe categorii de vârstă.
Se obsevă ca publicul ținta în ceea ce priește moda sunt adolescenții și tinerii, scăzând procentul odata cu creșterea categoriilor de vârstă.
Figura 2. Procentajul persoanelor care sunt în pas cu moda.
După cum arată graficul majoritatea purtătoare de bluze pentru femei intenționează să fie în pas cu moda.
Figura 3. Materialele preferate de către purtători.
După cum se observă bumbacul este cel mai cautat de către purtătoare și cel mai plăcut la atingere în contact cu pielea.
Figura 4. Culorile preferate de consumatorul brașovean pentru bluze.
Tendințele de a purta culoarea roșie, lucru evidențiat și în graficul de mai sus.
Figura 5. Măsura în care influențează prețu pe cumpărător în funcție de
venit.
Conform figurii de mai sus, prețul influențează toate categoriile de consumatori, mai ales ținându-se cont că este și criză. După cum reiese de pe grafic se pare că cei care au câștigu peste 1500 lei sunt mai puțini.
Figura 6. Ponderea înbunătățirilor ce ar trebui aduse produsului bluză pe piața românească.
După cum se observă din grafic, calitate ar fi cea mai cerută de către purtătoare, pe lângă altele cum ar fi : numere mai mici, numere mai mici, etc.
Figura 7. Ponderea confortabilității, bluzelor pentru femei strânse pe corp.
Comform figure de mai sus bluzele strâmpte pe corp au o pondere destul de ridicată.
Concluzii
Scopul cercetării.
Prin această temă de cercetare s-a dorit a se studia concepția consumatoarelor brașovene cu privire la portul bluzelor pentru femei și a modei în general. De asemenea s-a studiat percepția pieței brașovene în legătură cu portul bluzelor pentru femei, precum și după ce se orientează consumatorul la achiziționarea acestora.
Obiectivele cercetării.
Ne interesează în mod special să aflăm, aspecte precum:
– utilitatea bluzelor pentru femei în garderoba brașoveană;
– importanța sectorului de îmbrăcăminte (bluze pentru femei) pe piața brașoveană;
– moda bluzelor pe piața brașoveană;
Metodologia de cercetare.
Cercetarea cantitativă realizată prin sondaj pe bază de chestionar.
Chestionarul reprezintă o succesiune logică de întrebări, majoritatea cu răspunsuri oferite în variante multiple, cu ajutorul cărora se culeg datele într-o cercetare de marketing.
Chestionarul este alcătuit astfel încât să răspundă obiectivelor cercetării, să fie inteligibil pentru subiect și să nu fie exagerat de lung pentru a nu slăbi interesul respondenților față de problema cercetării.
Structura chestionarului este alcătuită din întrebări de introducere, o întrebare filtru, întrebări de conținut (privitoare la obiectivele temei de cercetare), o întrebare de control (cu rol de a confirma sau infirma sinceritatea răspunsurilor), întrebări de identificare (clasificare).
Chestionarul este destinat măsurării datelor care vor face obiectivul unei analize ulterioare. De aceea, problemele puse de măsurare vor fi cele dintâi abordate.
Măsurarea este efectuată cu ajutorul întrebărilor închise, utilizând diferite tipuri de scări. Întrebările închise restrâng alegerea celui care răspunde la un număr predeterminat de răspunsuri.
Întrebările din chestionar fac referire la purtarea bluzelor pentru femei, cum, unde, ce model, ce culori preferă brașovenele. Măsura în care le influențiază, prețul, moda, la achiziționarea bluzelor pentru femei, și alte întrebări din care să rezulte concepția brașovenelor cu privire la moda bluzelor pentru femei.
BIBLIOGRAFIE
1. Moraru, G.M. – „Marketing. Studii de caz și aplicații”, Editura ULB, Sibiu2003
2. Cătoiu, I. – „Cercetări de marketing”, Ed. Uranus, București, 2002;
3.Țuțurea, M. ș.a. – „Management, elemente fundamentale”,
Ed. ULB, Sibiu, 2002
3.Țuțurea, M. – „Management strategic”, Ed.ULB, Sibiu, 2004
ANEXE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Bluzele Pentru Femei In Trei Modele (ID: 161350)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.