Blogurile Jurnalistilor

BLOGURILE JURNALIȘTILOR

CUPRINS

INTRODUCERE:

Preambul

De la hieroglife la jurnalism digital

Rolul jurnalismului contemporan

Jurnalismul digital: scurtă istorie

Capitolul 1. Comunicarea online

Capitolul 2. Blogurile jurnaliștilor

Capitolul 3. Jurnaliștii români și blogging-ul – studii de caz

Concluzii

1.1.Preambul:

,,Omul este o ființă socială”, așa cum și Aristotel l-a descris cu 2000 de ani în urmă. Comunicarea este un aspect absolut esențial în viața sa socială. Existența ființei umane este interdependentă de legăturile cu ceilalți, de comunicarea cu ceilalți, de recunoașterea, înțelegerea și compania semenilor săi.

Comunicarea are la bază un schimb de informații, de date. În definiție simplă, comunicarea este acțiunea de transfer de informație dintr-un loc în altul.

După modul în care putem comunica un anumit mesaj sau subiect, comunicarea este de mai multe feluri:

Comunicarea verbală – are loc direct, de la o persoană la alta, față în față, sau prin intermediul telefonului, radioului, televiziunii sau a altui sistem media. Poate fi orală sau scrisă.

Comunicarea non-verbală – prin limbaj corporal, gesturi, mimică, ținută.

Comunicare paraverbală – prin însușiri vocale precum caracteristicile vocii, intensitatea, ritmul, debitul vorbirii sau intonația folosită.

Metacomunicarea – forma comunicării prin intermediul căreia se realizează operația de control a înțelegerii dintre parteneri.

Comunicarea umană se desfășoră pe cinci niveluri distincte:

Comunicarea intrapersonală – comunicarea cu propria persoană

Comunicarea interpersonală – comunicarea între oameni

Comunicarea de grup – în colectivități umane restrânse, precum echipe, familii, cercuri de prieteni, colegi de redacții

Comunicarea publică – cuvântare, expunere sau prezentare susținută direct în prezența unui auditoriu care nu e mai mic de 3 persoane: conferință, pledoarie, prelegerea, comunicarea științifică, luarea de cuvânt etc.

Comunicarea de masă – “producerea și difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale, de către un sistem mediatic instituționalizat, către un public variat și numeros”.

Jurnalismul este, în esență, comunicare: verbală, orală, scrisă, sau vizuală, la nivel public sau de masă. El s-a născut din nevoia oamenilor de a comunica, de a transmite informații și din cea de a fi informați. În acest scop jurnalistul strânge, analizează, verifică și prezintă informații referitoare la evenimentele curente, incluzând tendințe, rezultate și persoane.

Jurnalismul a evoluat foarte mult de-a-lungul timpul, o dată cu societatea. De la comunicarea verbală, orală, la cea tipărită și apoi la cea digitală, evoluția a fost remarcabilă. Această tranformare a adus multiple beneficii dar și o serie de efecte negative. Pe toate le simțim, le trăim zilnic, în tot acest vârtej media din viața noastră.

Pentru a înțelege mai bine aceste aspecte să aruncăm o privire asupra originilor jurnalismului. Ca să vedem de unde s-a pornit și unde s-a ajuns.

1.2. De la hieroglife la jurnalism digital

Din vremuri străvechi, oamenii au încercat să le transmită semenilor diverse întâmplări și evenimente din viața lor. Ei foloseau semne pe pietre, hieroglife sau romanii chiar aveau un fel de ziar, numit Acta diurna, pe care îl puneau în locuri publice, în piețe. Acest ziar semăna cu tabloidele de astăzi: conținea știri sociale și politice, evenimente sportive și culturale de la Circus Maximus și de la Colosseum, informații despre căsătorii, nașteri sau decese.

Chinezii au fost cei care au folosit hârtia și caracterele încrustate cu câteva secole înainte ca acestea să apară și în Europa. De altfel, primul ziar tipărit a apărut, în jurul anului 700, la Peking. PAO, cum se numea ziarul, a apărut regulat și a circulat printre funcționarii publici educați, timp de mai mult de o mie de ani (618-1911 CE). PAO și-a schimbat formatul și titlul sub diferite dinastii.

După destrămarea Imperiului Roman, timp de mai multe secole, publicarea și difuzarea de știri aproape că a lipsit în Europa. Cea mai apropiată formă de ideea de jurnalism era o foaie volantă, olografă, scrisă de scribi oficiali și citită, în locuri publice, de crainicul orașului.

O altă formă de prezentare a știrilor, specifică Evului Mediu, care se făcea într-o formă diseminată, era pamfletul. Un exemplu este Trew Encountre, pamflet tipărit în Anglia în 1513 și care cuprindea o descriere a bătăliei de la Flodden Field, relatată de către un martor ocular.

Strămoșul ziarelor din Europa poate fi considerată foaia cu avvisi (înseamnă știri în limba italiană), care apărea la Veneția și se vindea cu o gazetă, cea mai mică monedă venețiană a acelor timpuri. De acolo provine și numele de gazetă, care s-a păstrat până astăzi. Ea conținea informații economice, militare și politice dar, în mod particular și surprinzător, aceste știri nu erau despre Veneția. Ele erau mai ales despre războiul cu Turcia (1563).

Abia în 1605 a apărut primul ziar tipărit din Europa, la Strasbourg, ,,Relation aller Fürnemmen und gedenckwürdigen Historien” cunoscut, pe scurt, cu denumirea Carolus, după numele celui care l-a înființat, Johann Carolus.

Buletinele informative comerciale au fost primele surse de știri, aproape regulate, care apăreau în Europa vestică. Ele conțineau informații privind disponibilitatea și prețurile diferitelor bunuri și servicii, dar și știri politice și sociale care puteau influența comerțul.

Dezvoltarea jurnalismului a trecut prin mai multe etape: inițial au fost apariții sporadice care au trecut treptat către regularitate; a urmat apoi o perioadă de apariție periodică, dar în care presa era supusă cenzurii; în faza a treia, cenzura directă a fost abandonată dar controlul continua să fie făcut indirect prin taxe mari, mită, amenințări cu justiția; cu timpul a apărut și independența presei, dar procesul de câștigare a acesteia a fost îndelungat. Și chiar și în prezent sunt locuri pe glob unde presa nu este liberă.

Suedia a fost prima țară care a adoptat o lege care garanta libertatea presei, în 1766. Astăzi toate țările, cu adevărat democratice, garantează acest lucru.

În pofida acestor greutăți, din secolul al XVIII-lea, presa scrisă a cunoscut un avânt extraordinar și o dezvolare rapidă. S-a putut constata că, acolo unde autoritatea centrală era mai slabă și presa era mai puțin controlată, jurnalismul s-a putut dezvolta mai rapid. Politicul era o frână în calea dezvoltării presei. În mijlocul secolului al XIX-lea, exista deja presă independentă în multe țări europene.

Descoperirile și evoluția tehnologică uluitoare care au urmat în următoarele decenii, au influențat dezvoltarea jurnalismului atât direct, prin revoluția tehnicilor de imprimare, cât și indirect, prin evoluțiile rapide ale mijloacelor de transport, comunicații și de transmitere a informațiilor.

La fel, și meseria de ziarist a prins contur și rolul și sarcinile acestuia erau din ce în ce mai bine conturate. De exemplu, mai mult de 150 de corespondenți de război au relatat despre Războiul Civil American (1861-1865). Reporterul a devenit astfel la fel de celebru ca și soldatul. Rolul lui era important și apreciat iar riscurile asumate pentru a obține informații erau foarte mari. La fel s-a întâmplat, de atunci, în toate teatrele de război și în zonele de conflict de pe glob.

După al doilea război mondial, dezvoltarea jurnalismului a fost puternic influențată de revoluția industrială. Tehnologia electronică și comunicațiile au transformat total modul în care ziarele erau scrise, editate, tipărite. Astfel a apărut și jurnalismul de tip oral și vizual, difuzat prin radio, televiziune, apoi și digital prin internet.

Jurnalismul devenea o forță iar modul de comunicare era deja complex.

Dacă la început, presa scrisă nu avea decât o mică influență asupra societății, datorită tirajului limitat și circulației greoaie, pe măsura dezvoltării societății, aceasta a căpătat un rol din ce în ce mai important, ajungând, în prezent, pe drept cuvânt, a patra putere în stat.

Influența ei se manifestă pregnant în viața socială, politică, economică și culturală. O presă liberă este văzută ca o componentă centrală a unei democrații sănătoase. Această libertate are limitele ei, totuși. Unele constrângeri sunt necesare în problemele legate de defăimare și de securitate națională, sau din anumite interese sociale sau politice de moment.

De la scrisul pe piatră sau pe mătase (în China), la tiparul pe hârtie și la tiraje uriașe, istoria jurnalismului a fost în strânsă legătură cu evoluția societății în ansamblu și s-a adaptat foarte rapid celor mai noi descoperiri tehnologice.

Așa a apărut, în mod firesc și logic, și presa online. Epoca comunicării digitale nu ar fi fost posibilă fără jurnalismul digital. Iar importanța acestuia abia era întrezărită.

Presa românească a avut și ea drumul ei, influențată puternic de situația politică și istorică specifică: divizarea în cele 3 țări române, confluența dintre Orient și Occident, epoca comunistă, revoluția din 1989.

Abia după 200 de ani de la apariția primului ziar din lume, la Strasbourg, se năștea și prima publicație publicată în limba română, Curierul Românesc al lui Ion Heliade Rădulescu (8 aprilie 1829).

Așa cum vor avea și următoarele gazete publicate în țările române, în limba română, și ,,Curierul Românesc” avea un program și un scop definit încă de la primul număr de fondatorul său, I.H. Rădulescu: ,,Acest vestitor de obște, de atâția ani cunoscut, de neapărată trebuință în luminata Evropă, a ajuns astăzi a își împrăștia vestirile sale și între neamurile cele mai cunoscute, care încă în tulburările și neodinele lor au simțit lipsa și trebuința lui…”

Curierul Românesc apărea de două ori pe săptămână, era în limba română dar cu alfabet chirilic, folosit încă în acea perioadă.

La foarte puțin timp, Gheorghe Asachi scotea ,,Albina românească” în Iași (1 iunie 1829) iar Gheorghe Barițiu scotea ,,Gazeta de Transilvania” (12 martie 1838).

Gazetele aveau o misiune nobilă, ele se doreau un instrument de trezire a conștiinței naționale, de educare a populației pentru împlinirea unității limbii și a literaturii române. La 1848, publicațiile devin, de altfel, adevărate manifeste politice și revoluționare având o contribuție majoră la modernizarea României și la punerea bazelor statului modern.

,,Dacia literară”, prin Mihail Kogălniceanu, avea să fie un reper esențial în dezvoltarea presei românești.

Heliade, Kogălniceanu, Bălcescu, Negruzzi, Alecsandri, Russo, Andrei Mureșanu, Bolliac, aceste ,,firi vizionare”, cum le-a numit Eminescu, au ridicat presa românească la un nivel înalt și i-au atribuit o misiune nobilă.

Datorită situației istorice, în Transilvania, presa s-a dezvoltat mai greu, dar a avut aceleași direcții ca și gazetele din țările surori. Foaie pentru minte, inimă și literatură, a lui George Barițiu, a fost reprezentativă în acest sens.

Cu toate acestea, partea economică legată de jurnalism nu era încă dezvoltată. Încă nu se făceau investiții în acest domeniu.

La 15 decembrie 1871, Alexandru Beldiman a înființat ziarul „Adeverulu” în Iași, întrerupt din motive politice și financiare. L-a repornit, la 15 august 1888, în București, și a fost unul din cele mai longevive ziare românești. Așa s-a născut ,,presa din Sărindar” (numele străzii unde era redacția).

În perioada interbelică, presa românească a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, astfel în anul 1927, erau publicate circa 709 ziare și 554 de reviste. Tirajele unora erau destul de mari, cum ar fi, „Universul" avea un tiraj de 200.000 de exemplare, „Dimineața" de 100.000, „Adevărul" – 50.000, „Curentul" – 40.000, „Cuvântul" – 18.000. „Dreptatea" – 15.000, iar „Timpul" – 6.000.

Subiectele erau asemănătoare celor de astăzi: situația politică, corupția, scandalurile politice, mondenitățile dar și tot felul de probleme sociale. Publicitatea era reprezentată substanțial în paginile ziarelor. Deși mai existau mici șicane politice, presa era liberă și puternică. 6.000.

Subiectele erau asemănătoare celor de astăzi: situația politică, corupția, scandalurile politice, mondenitățile dar și tot felul de probleme sociale. Publicitatea era reprezentată substanțial în paginile ziarelor. Deși mai existau mici șicane politice, presa era liberă și puternică. Acest lucru avea să se schimbe o dată cu instaurarea regimului autoritar al Regelui Carol al II-lea. După 23 august 1944, libertatea presei a fost și mai puternic afectată. Începea cea mai neagră epocă a istoriei presei românești, regimul comunist.

Presa își desfășura ,,activitatea sub conducerea Partidului Comunist Român, forța politică conducătoare a întregii societății din RSR” Legea Presei (L3/1974) din martie 1974.

După revoluția din 1989, în ultimii 25 de ani, presa din România a trecut prin schimbări uriașe. Și transformări uluitoare. Ele au coincis și cu cele mai mari schimbări globale: apariția Internetului, a jurnalismului online, apariția unei piețe libere.

Apar și marile afaceri din jurnalism, trusturi media care capătă o putere uneori prea mare în perioada tulbure de tranziție, de multe ori folosind forța presei pentru interese politice sau economice și nu pe cele al obiectivității și imparțialității.

Jurnalismul online, blogurile jurnaliștilor independenți, forțează acum și presa tradițională să-și redefinească principiile, valorile și prioritățile pentru a-și recâștiga credibilitatea șubrezită.

1.4. Rolul jurnalismului contemporan

Dacă la început, primele ziare își propuneau doar să furnizeze informații despre anumite evenimente, ulterior, scopurile și atribuțiile presei s-au diversificat atât de mult, încât sociologii, psihologii și diverși comentatori și analiști au început să studieze fenomenul.

Dezvoltarea și diversificarea rolului presei în societate nu s-ar fi putut realiza fără o evoluție corespunzătoare a canalelor de transmitere. Dacă la început informația apărea pe o piatră sau pe o foaie de hârtie și la o perioadă destul de lungă de la producerea evenimentului, astăzi, datorită tehnologiei avansate (audiovizual, internet), transmiterea informației se face rapid, de multe ori simultan cu evenimentul. Datorită acestui aspect, al transmiterii în direct, publicul este captivat, interesul său este foarte mare și chiar s-a ajuns la o dependență de senzațional, de nou și spectacular.

Oamenii contemporani au o nevoie ridicată de a fi informați, de a ști, de a cunoaște. Doar că, uneori, această nevoie depășește limita normală, și nevoia de informații devine un fel de entertainment, de petrecere a timpului liber, deviind rolul de bază al jurnalismului.

Asistăm, în prezent, la o transformare uluitoare a jurnalismului, chiar sub ochii noștri și în care suntem implicați toți, atât jurnaliști cât și cititori. Suntem activi cu toții acum, participăm la realizarea actului jurnalistic. Cititorul nu mai este un element pasiv căruia jurnalistul îi distribuie informația. El cere, se exprimă, se implică, își expune opiniile, comentează informația, furnizează date, dovezi chiar, filmări, fotografii. Procesul este dinamic, viu, și nu mai poate fi controlat doar de o parte a celor implicați, de jurnaliști.

Iar acum, cu apariția blogului, cel mai nou tip de jurnalism, distanța dintre ziarist și cititor s-a redus doar la interfața calculatorului. Cititorul este invitat aici să participe activ iar rolul său este foarte important în dezvoltarea blogului.

Dar, ca în orice proces nou, există și teamă și puțină rigidate față de efectele acestei explozii de jurnalism digital, de transmitere în timp real, pe internet, de comentarii online, de formare de opinii de ambele părți. Și totuși aceste efecte nu sunt negative, ci chiar miraculoase. Așa cum a constatat și Eric Fottorino, directorul cotidianului francez Le Monde, renumitul ziar este și mai citit acum, de când are și un site activ și numeroase bloguri.

Jurnalismul online a schimbat, în mod categoric, mass-media și presa contemporană. Deși există mai multe forme de jurnalism digital, cel mai recent, mai în vogă și mai întâlnit, este blogul. Iar noile generații, așa numitele ,,generații cibernetice”, care au învățat întâi să caute pe internet și apoi să-și lege singuri șireturile de la adidași, se informează online, sunt conectați permanent cu mediul virtual. Ei își dezvoltă legăturile și relațiile, în mod preponderent, în mediul virtual, păstrează legătura și comunică cu prietenii prin Facebook, Twitter, chat, messenger. Vor să simtă că părerea lor contează și nu se mulțumesc cu informația transmisă prin canalele clasice. Ei comunică, cel mai ușor, direct cu ziaristul, prin intermediul blogului. Și vor informații pertinente și autentice.

Rolul jurnalismului, în toate formele sale, în societatea actuală, este complex, iar funcțiile sale sunt multiple:

Funcție de informare

Funcție de corelare (interpretare)

Funcție de ,,legătură” (de comunicare)

Funcție educativ-culturală

Funcție de divertisment

Funcție publicitară

Impactul presei, atât a celei scrise cât și a celei transmise prin radio, televizor sau internet, asupra oamenilor, a devenit din ce în ce mai intens. Informațiile transmise, dar și modul de transmitere și intrepretare a acestora contribuie în mod esențial la procesul de educare și culturalizare dar și la formarea de curente și opinii sociale, economice sau politice.

Între jurnalist și public există o relație dublă, complexă. Pe de o parte, jurnalistul transmite către public informații, analize, comentarii, fapte diverse, și pe de altă parte, jurnalistul este reprezentantul cititorilor în spațiul public, cere, investighează, întreabă în numele lui.

Jurnalistul contemporan e, din ce în ce mai mult, un povestitor, un creator de poveste. El transformă evenimentele, informațiile reci, câteodată seci și scurte, în adevărate povești. Acest lucru prinde la public, atrage, dar există și pericolul de a amesteca ficțiunea cu realitatea și, astfel, funcția principală a jurnalismului, de a transmite informația cât mai corect, poate fi compromisă.

Modul de abordare a subiectelor și perspectiva din care pot fi descrise acestea sunt foarte diverse și pot fi folosite pentru împărțirea pe tipologii a modelelor de jurnalism. Claude-Jean Bertrand, profesor emerit la Universitate II din Paris, a făcut o clasificare a modelelor de jurnalism:

Jurnalismul de opinie – dorește să convingă, nu să informeze

Jurnalismul literar – transpune realitatea în sentimente nu în înțelesuri

Jurnalismul de reportaj – se bazează pe exactitatea faptelor, ziaristul e prezent la fața locului

Jurnalismul de anchetă – foarte apreciat, implică investigația, căutarea informațiilor, documentare și de asemeni și anumite riscuri

Jurnalismul de interpretare (de comentariu) – se bazează pe explicarea faptelor

Jurnalismul de serviciu (utilitar) – informații utile precum prognoza meteo, cursul valutar, programul farmaciilor, spitalelor etc

Jurnalismul instituțional – instituțiile furnizează presei informații despre ele, de cele mai multe ori pozitive, dar jurnaliștii trebuie să le verifice

Jurnalismul popular – se bazează pe senzație, provocare, o prezentare grafică incitantă și un limbaj simplificat, informația este superficială

A fost nevoie de multe etape și progrese ale jurnalismului pentru a se ajunge la cea mai modernă formă de jurnalism – Jurnalismul Online.

1.4. Jurnalismul digital: scurtă istorie

Internetul, mediul virtual, online, a schimbat radical și definitiv jurnalismul. Accesul publicului, la orice tip de subiect, a devenit imens, și, în plus, chiar persoane din public pot deveni ei înșiși ziariști, pot posta informații, știri referitoare la diverse evenimente.

Acest lucru se realizează acum foarte ușor pe site-uri și pe bloguri. Între site-uri și bloguri există câteva diferențe. Un website rămâne, pentru o perioadă lungă de timp, cu același text, conținut și același web design, în timp ce un blog își schimbă conținutul lunar, săptămânal, sau chiar zilnic. Un blog este mult mai activ, este, de fapt, interactiv, cititorii participă și ei la actul jurnalistic prin intermediul comentariilor.

Drumul jurnalismului în mediu virtual a fost unul fulminant. În anii 1993-1994 se făceau primii pași. Și în doar un deceniu, jurnalismul online devenise un element important în viața oamenilor.

Și programatorii au venit în întâmpinarea lansării jurnalismului online. Astfel, în 1999 ei au elaborat formatul RSS (Really Simple Syndication) destinat pentru dezvoltarea de agregatori de știri și de weblog-uri. Fluxurile RSS sunt o variantă rapidă de a afla când apare un articol nou. Agregatorul este o aplicație instalată (poate fi și aplicatie web, plugin sau add-on) care adună știri de pe net, din surse (feed-uri) stabilite de utilizator. Este folosit intens și în mediul jurnalistic online din România.

În pofida crizei economice, numărul de persoane care folosește, în mod regulat internetul, crește continuu. Și activitatea jurnalismului online continuă să se dezvolte.

Tot mai multe cotidiene renumite și-au lansat site-urile: Adevărul, România liberă, Gîndul, Libertatea, Evenimentul zilei, Cotidianul, Gazeta sporturilor, dar și ziarele mai mici locale, Monitorul de Bacău, Glasul Maramureșului, numeroase reviste. La fel s-a petrecut și cu trusturile media și cu televiziunile Realitatea, Digi24, B1, Antena 1, 2, 3, ProTv, TVR1, TVR2 etc.

Site-urile de ziare continuă să-și îmbogățească oferta către cititori. Cele mai mari cotidiene își digitizează arhivele și le lansează în mediu virtual sub formă de baze de date. Așa a procedat cotidianul Libertatea cu o arhiva a publicațiilor dintre 2002 până în prezent. La fel și Jurnalul național.

O calitate indiscutabilă a presei digitale este furnizarea de informații rapid, aproape instantaneu.

De-a-lungul dezvoltării jurnalismului tradițional s-au stabilit, de multe ori, calitățile pe care trebuie să le întrunească un jurnalism profesionist, de calitate. O dată cu dezvoltarea noilor tehnologii și a jurnalismului online s-au dezbătut și valorile esențiale ale jurnalismului online. Astfel, Brian Caroll, jurnalist irlandez, a realizat un astfel de top valoric:

Acuratețea – în jurnalismul online, informațiile trebuie postate foarte rapid după producerea unui eveniment și astfel, din cauza grabei, pot interveni, erori.

Caracterul rezonabil (reasonableness) – un subiect trebuie prezentat din cât mai multe perspective și trebuie să se facă o delimitare concretă între informare și opinie.

Transparența – un jurnalist trebuie să respecte normele etice și să precizeze mereu sursele.

Obiectivitatea – prezentarea unei situații oferind cel puțin două perspective. Jurnalistul poate să includă o serie de linkuri care să-i ofere cititorului o perspectivă de ansamblu asupra subiectului.

Independența – față de orice grup de interese sau partid.

În 2005, începe implicarea publicului în realizarea actului jurnalistic. Apar martori oculari care trimit fotografii și rapoarte pe telefoanele mobile, oferă primul material despre un eveniment chiar înaintea jurnaliștilor profesioniști. Apare așa numitul ,,jurnalism cetățenesc”.

Cea mai mare provocare actuală a jurnalismului online este acum cel de a deveni profitabil, de a crea un model de business sustenabil. Numărul de cititori online este în continuă creștere și cantitatea de publicitate online urmează același trend ascendent. Doar că, pe aceste aspect pozitiv, trebuie construit un model de business durabil.

Aceasta a fost o prezentare sintetică a nașterii și evoluției jurnalismului online. Doar că lucrurile sunt mult mai complexe, nu doar la nivel economic, concurențial, ci și la nivelul etic și moral și în ceea ce privește rolul și importanța noului tip de jurnalism.

Ce a făcut web-ul pentru jurnalism? A dărâmat un concept fundamental media și anume cel al comunicării unidirecționale. Dintr-o dată, barierele dintre jurnalist și public s-au estompat. Comunicarea este acum bidirecțională.

Dar, baza jurnalismului, de orice tip ar fi acesta, tipărit, pe radio, pe TV, pe telefonul mobil, online etc, trebuie să fie conținutul. Pe orice canal s-ar distribui informația, produsul este același și el trebuie să respecte un standard de conținut, să ofere o garanție a calității și a veridicității conținutului.

Jurnalismul, în esența sa, înseamnă conținut, public, jurnaliști. TV-ul, Internetul, tiparul, radioul sunt canale de distribuție.

Există ideea că jurnalismul online nu impune limite de spațiu. Aparent așa e, dar un jurnalist bun va scrie doar cât e relevant pentru evenimentul prezentat. De fapt, chiar e un avantaj: pe online scrii exact cât e necesar și relevant, pe print sunt situații în care poți să fii obligat să bagi umplutură, tocmai pentru că ai spațiu mai mare decât ocupă inițial articolul tău. Și pe print și online, un articol bun ține cont de exigența conciziei.

Jurnalismul online are o mulțime de avantaje:

Rapiditatea transmiterii informației – se poate transmite în chiar momentul producerii evenimentului,

Adaptabilitate – se mulează imediat noilor cerințe ale pieții știrilor

Disponibilitatea transmiterii – ediția tipărită poate să fie deja în tipografie când are loc un eveniment. Cea online îl transmite imediat.

Avantaje economice și ecologice – nu există cheltuieli de tipărire, editare, nu există consum de hârtie și cerneală, cheltuielile pentru soft și întreținere sunt mult mai mici

Informația este mai eficientă – pot conține și fișiere audio-video, se pot modifica și corecta permanent

Informatiile online sunt arhivate și stocate mai bine într-o bază online care poate fi accesată oricând

Flexibilitate – se poate corecta orice eventuală eroare, se completează cu noi date, apărute ulterior.

Informația se transmite bidirecțional – publicul participă activ, prin instrumentul ,,martor ocular”, relatări, fotografii, forum, păreri personale, e-mail-uri

Diversitatea mărită – spre deosebire de ediția print, cea online poate conține știri în cantitate nelimitată, din diverse domenii. Chiar și cerințele cele mai rare ale publicului pot fi satisfăcute astfel.

Jurnalismul online se adaptează, se diversifică și se transformă în mod continuu. Iar, o dată cu site-urile de știri și cu marii agregatori de știri, se dezvoltă și alte metode de comunicare online.

Blogurile au devenit un fenomen de masă o dată cu lansarea soft-lui gratuit Blogger, creat de compania Pyra în anul 1999. În acel moment, mass-media a început să înțeleagă importanța blogging-ului. În 2003 Google a achiziționat firma Pyra și, apoi, softul Blogger în 2003. Inițiativa s-a dovedit de succes câțiva ani mai târziu.

Jurnalismul online a dezvoltat, în afară de site-uri și bloguri și alte forme de manifestare. Așa este supranumitul “Citizen Journalism” sau jurnalismul cetățenesc. Acesta presupune implicarea activă a amatorilor, a cetățenilor obișnuiți, în găsirea și relatarea unor evenimente și subiecte care țin de domeniul știrilor de interes public.

De altfel, în mod expres, pe multe site-uri, cetățenii sunt invitați să se implice în furnizarea de relatări, fotografii, filmări audio-video despre evenimentele la care sunt martori direcți. Așa a cazul mai ales în mass-media, cum sunt Realitatea.tv, Digi24, B1 TV.

Unul din cele mai noi tipuri de jurnalism, noua modă, este jurnalismul mobil, sau “Cell Phone Journalism”, care presupune folosirea unui telefon mobil pentru a înregistra, audio, video, și pentru a scrie un text și pentru a-l publica online. Folosind telefoanele smart de ultimă generație, reporterii pot să înregistreze foarte ușor evenimentul și să-l transmit apoi către canalul TV sau să-l posteze pe blog sau rețele de socializare.

Putem concluziona că, indiferent de canalele de transmitere, jurnalismul a supraviețuit, s-a adaptat și s-a dezvoltat.

Capitolul 1.COMUNICAREA ONLINE

La originea sa, termenul latin communicare semnifica punerea în comun a unor lucruri, indiferent de natura acestora. În limba română termenul a fost preluat și în sensul profund, în forma ecleziastică, cuminecare, care înseamnă a se împărtăși întru ceva.

Procesul comunicării are la bază patru componente fundamentale:

Emițătorul

Canalul

Informația

Receptorul

La modul simplist, informația este transferată sau trimisă de la receptor la emițător. Dar, în realitate, comunicarea nu se încheie cu simpla preluare sau receptare a informației. Informația circulă și în sens invers (feed-back). Ea este transmisă receptorului cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului.

Deși, aparent, pare că trăim într-o epocă a comunicării, lucrurile nu stau chiar așa. E o epocă a dezvoltării comunicațiilor, din punct de vedere tehnologic, în timp ce comunicarea interumană nu numai că nu s-a dezvoltat ci chiar a cunoscut un regres. Dimensiunea verticală a comunicării (comunicarea interumană) a scăzut, în timp ce axa orizontală (transmiterea informației) a crescut.De multe ori chiar se creează confuzie între comunicare și mijloacele de comunicare.

Comunicarea este liantul social între oameni. Ea nu trebuie confundată cu mijlocul de transmitere a ideilor.

Ca oricare alt proces social și comunicarea are la bază o serie de principii. Cele mai recente au fost cele formulate de reprezentanții Școlii de la Palo Alto, care le-au numit chiar axiome ale comunicării:

Comunicarea este inevitabilă.

Comunicarea se dezvoltă în planul conținutului și în cel al relației.

Comunicarea este un proces continuu și nu poate fi abordată în termeni de cauză-efect sau stimul–reacție.

Comunicarea are la bază vehicularea unei informații de tip digital și analogic.

Comunicarea este un proces ireversibil.

Comunicarea presupune raporturi de putere între participanți.

Comunicarea implică necesitatea acomodării și ajustării comportamentelor.

După descoperirea mijloacelor moderne de comunicație – tren, automobil, avion, telegraf, telefon, radio, cinema, televiziune, internet, comunicarea devine transmitere, difuzare.

În epoca modernă s-au dezvoltat multe mijloace noi de comunicare care au permis dezvoltarea comunicării bilaterale, între doi indivizi sau între două instituții, eliminând obstacolele și distanțele. Comunicarea este o interacțiune, un fenomen dinamic care implică o transformare. Nu se pot delimita clar un emițător și un receptor, ci mai degrabă putem spune că sunt doi interlocutori, două entități aflate în interacțiune.

În funcție de distanță și de modul de relaționare dintre doi interlocutori, comunicarea există în două forme:

Comunicarea directă – interlocutorii se află „față în față”

Comunicarea mediată – comunicarea se face indirect prin intermediul unui suport tehnologic – telefon, internet, televiziune, radio, telegraf sau printr-o organizație.

Apariția și dezvoltarea internetului au schimbat definitiv și profund modul de a comunica. Internetul, cu instrumentele sale,a oferit o nouă modalitate de prelucrare, prezentare și comunicare a informației ce permite implementarea unor noi modele și concepte:

Parcurgerea informației scrise utilizând referințe încrucișate generate de hyperlinks

Prezentări multimedia ce includ text, imagini, animații și sunete

Anchete sociale și statistici în timp real

Adaptarea și corectarea informației în mod continuu

Participarea cetățenilor simpli la actul de jurnalism

Comunicarea în timp real, independent de distanță

Cea mai nouă formă de comunicare, cea online, se împarte în mai multe tipuri, după cum urmează:

Comunicarea sincronă, când toți cei implicați în schimbul de informații sunt prezenți simultan online

Comunicarea asincronă, când nu este necesară prezența simultană online

Comunicarea mixtă

Formele comunicării online sincrone:

A1. Chat-ul – creează oportunitatea comunicării în timp real.

A2. Conferința online – este similară cu chat-ul, dar este mult mai formală.

Formele de comunicare online asincrone:

B1. E-mail – cea mai cunoscută formă de comunicare asincronă.

B2. Discuții filetate – sunt un alt tip de comunicare asincronă și sunt adesea folosite pentru a promova o discuție în grup prin mesaje.

B3. Blogul este un jurnal online ținut de o persoană sau de un grup de persoane. Intrările în blog sunt postate după dată și pot fi clasificate în mai multe moduri. Cele mai multe bloguri permit comentarii în cadrul unei comunități. Cele mai întâlnite platforme folosite pentru bloguri sunt Blogger.com și WordPress.com.

B4. Wiki – este un tip de site web care permite utilizatorilor să adauge, să elimine, să editeze și să schimbe conținutul foarte rapid și ușor.

B5. Video asincron – postarea de înregistrări audio-video pentru transmiterea de informații, înregistrări realizate offline.

c. Forme hibride de comunicare:

C1. Colaborarea online poate fi și sincronă și asincronă. Google Docs te ajută să creezi documente, foi de calcul sau prezentări pe care poți lucra împreună cu colegii tăi, în același timp, chiar dacă ei se află la alt computer.

Internetul înglobează toate celelalte instrumente de comunicare – text, imagini, grafică, animație, audio, video. Internetul este interactiv, permite accesul la orice mijloc, moment și metodă de comunicare, permite controlul și personalizarea informației. Iar Internetul este în continuă creștere și dezvoltare.

O dată cu dezvoltarea comunicării și a jurnalismului online, s-au dezvoltat și câteva principii și direcții care, aplicate în mediul online, încearcă să garanteze transmiterea informației:

Comunicarea online trebuie să fie realizată ușor, conștient și cu responsabilitate

Mesajul transmis să fie conceput clar, pentru a fi înțeles ușor și rapid

Mesajul trebuie să fie elaborate, exact și condensat

Mesajele să nu conțină repetiții inutile, care îngreunează urmărirea ideii de bază

Comunicarea eficientă trebuie să aibă un stil precis, un limbaj simbolic care să redea cât mai concis informația

Conținutul mesajului trebuie să fie maximizat din punct de vedere al dimensiunii și al eficienței

Simbolurile trebuie să fie folosite în mod echilibrat în transmiterea mesajului.

Comunicarea online s-a transformat în mod substanțial în ultimii 20 de ani și ea continuă și în prezent.

Tehnologii, precum Twitter, au transformat conversațiile în programe mici de știri. Twitter este un serviciu de mesaje scurte.

Servicii de apelare pe Internet, cum ar fi Skype sau Yahoo! Voice necesită un calculator, o cameră web si un set de căști și ai deja un telefon video.

Blog-urile au crescut în utilizare în ultimii ani, iar acum sunt în mod obișnuit folosite de multe persoane pentru a-și comunica ideile lor unui public mai larg și, în cele mai multe cazuri, să primească răspunsuri de la public, să fie interactive.

În spațiul virtual au apărut metode noi de comunicare. Site-uri de rețele sociale precum Facebook și MySpace și medii virtuale precum Second Life și World of Warcraft au devenit spații de întâlniri online, unde membrii sau jucătorii, pot interacționa și se pot exprima ei înșiși.

Canalele de comunicare online permit interacțiunile interumane și reduc distanța dintre oameni. Comunicarea cu colegii, rudele și prietenii aflați la distanță, este scurtată, de la săptămâni la minute și poate fi chiar instantanee, facilitând menținerea unor legături strânse într-un grup mai larg de persoane.

Și totuși, comunicarea și modul în care oamenii interacționează, s-au schimbat, și nu întotdeauna în sens pozitiv.

Ne întâlnim mai puțin față în față, ne ducem mai rar la cinematograf, ne uităm mai puțin la televizor, sau ne plimbăm mai puțin, pentru a sta mai mult în mediul virtual. Acest mediu ne fascinează, ne atrage, avem senzația că dărâmă bariere. Dar este mereu așa?!

Capitolul 2. Blogurile ziariștilor

În prezent, internetul permite aproape oricui, nu numai să devină un critic mass-media, dar și reporter sau producător. Comunicarea online și toate instrumentele sale au cutremurat din temelii domeniul jurnalismului. Site-uri, bloguri, forumuri, rețelele de socializare, au devenit moduri de transmitere a informației jurnalistice și, mai ales, de interacțiune cu cititorii.

Interacțiunea nu mai are loc într-un singur sens, de la ziarist la cititor, ci este bidirecționată.

În același timp, ziaristul, profesionist sau amator, se poate exprima acum și singur, nu doar într-o formă organizată de tip ziar, revistă, radio, televizor. El își personalizează mesajul, își pune propria amprentă și deține controlul. Acest lucru îl face cel mai ușor prin intermediul blogurilor.

Forța unui jurnalist online, pe blog, este dată de mărimea publicului său. Există multe site-uri, precum Digg.com, prin care jurnaliștii online își promovează activitatea, pentru a avea un public numeros și succes. Mulți jurnaliști online și-au creat site-uri de succes care le aduc venituri uriașe.

Sunt deja multe situații în care bloggerii au descoperit informații importante înainte ca mass-media clasică să o facă.

Blogging-ul a devenit, în prezent, foarte răspândit în întreaga lume. Potrivit WordPress, doar pe portalul lor există peste 73 de milioane de bloguri. Deși unii jurnaliști conservatori sunt de părere că blogging-ul nu ar trebui inclus în categoria jurnalismului, în anul 2012, tocmai două astfel de bloguri au câștigat prestigiosul premiu pentru jurnalism, Pulitzer.

Și, în ultima perioadă, chiar a fost observată o apropiere foarte mare între blogging și jurnalism online. În unele situații diferențele dintre acestea au început să se estompeze.

Unele ziare, foarte importante, au început să publice și în varianta print informații care erau anterior disponibile doar în varianta lor online. Sau chiar să preia informații și date relevante de pe bloguri ale altor ziare sau ziariști celebri. Aceasta ilustrează importanța și complexitatea jurnalismului online.

De altfel, multe cotidiene și-au deschis propriile bloguri. Adevărul online a pus la punct chiar un proiect îndrăzneț, așa cum îl descriu chiar ei: ,,Blogurile adevarul.ro reprezintă un proiect ambițios prin care vrem să identificăm specialiști din domenii cât mai diverse, de la Politică și Economie la Muzică și Bucătărie, care, prin opiniile și expertiza lor, să aducă un plus de valoare. Cu peste 300 de bloggeri, platforma de pe adevarul.ro continuă să caute oameni de valoare, din toate domeniile, indiferent de orientările politice, religioase, sexuale sau de orice alt tip.”

La fel, merită amintită Vox publica, platforma de comentarii, bloguri și opinii, Realitatea.net.

Câteodată știrile de pe blog nu sunt publicate în totalitate și în varianta print. În acest fel, ziarele fac trimitere către secțiunea blog. Interdependența dintre varianta print, site și bloguri devine din ce în ce mai intensă și mai complexă. Ele se susțin una pe alta și își furnizează reciproc informații și cititori.

Datorită popularității foarte mari și blogurile au evoluat și o fac în continuare. Așa au apărut adevărate rețele de bloguri. Nu toate blogurile dintr-o rețea sunt bloguri de știri, dar legătura dintre ele se realizează prin intermediul unor subiecte comune, cum ar fi, de exemplu, știrile despre noi tehnologii, care își găsesc explicații suplimentare în bloguri științifice. Câteodată, din rețea fac parte și bloguri care publică aceeași informație, de pe blogul principal al rețelei, într-o altă limbă pentru a crește accesul publicului la informație.

Și din punct de vedere al conținutului, se remarcă o evoluție. Textul este cel mai popular instrument pentru blog dar, într-un ritm mai lent începe să fie utilizat și suportul video și cel foto.

Din punct de vedere economic și social, bloggingul este și o variantă viabilă pentru jurnaliștii care și-au pierdut locurile de muncă ca urmare a reducerii locurilor de muncă în presa scrisă.

Rolul blogurilor este deja foarte important în jurnalism. Jurnaliștii bloggeri, susține Mona Dârțu, ,,și-au câștigat legitimitate, au voce, fani, aplauze”. Deși au mai puține resurse, ei sunt mai hotărâți și luptă mai aprig. Reapar ambițiile profesionale, mândria că ai informații mai bune, că ai scris mai bine, că ai fost primul. E o redescoperire a misiunii jurnalistului.

Blogging-ul a remodelat comunicarea la nivel global. Acum accesul jurnaliștilor pentru a face informare în masă este liber în mediul virtual fără a mai fi condiționat de politica unei instituții media sau de aprobarea unui editor de redacție. În același timp însă, și responsabilitatea actului jurnalistic este mai mare, jurnaliștii nu trebuie să uite că publicul taxează rapid dezinformarea și minciuna.

Înainte de apariția Internetului, jurnalism-ul a fost reprezentat de către agențiile de știri,

ziare, radio și televiziune. Dar Internetul a ridicat întrebări cu privire la identitatea jurnaliștilor. Cine sunt, cine mai are credibilitate dacă oricine poate publica acum știri pe bloguri?

Blogurile unor martori oculari au transmis informații esențiale despre evenimente importante, cum a fost tsunami din 2004 sau situația din Irak din timpul războiului, sau lovituri de stat din diverse țări ale lumii, informații inaccesibile în alt mod publicului larg și instituțiilor de presă tradiționale.

Jurnalismul joacă un rol esențial într-o societate democratică. Concepte cum ar fi blogging-ul și podcasting-ul reprezintă noi modalități de distribuire a informației, online, în mod instantaneu. Cititorii pot interacționa direct cu produsul jurnalistic, pot veni cu propriile completări, pot interacționa atât între ei cât și cu bloggerul jurnalist.

Editorii mass-media tradițională (ziare, reviste, radio, tv) încearcă să supraviețuiască și să se adapteze în noua realitate adusă de jurnalismul online.Va supraviețui jurnalismul noilor condiții de business? Este blogging-ul un posibil remediu?

Dezvoltarea de tehnologii de comunicații în rețea, provoacă mass-media și redacțiile tradiționale, cu formate noi și cu noi jucători. Ceea ce a fost valabil timp de 500 ani, de la invenția tiparului de către Gutenberg, este înlocuit acum de noile tehnologii virtuale, cu costuri scăzute și distribuție instantă. Jurnalismul tipărit și cel audio-video, clasice, trebuie să concureze cu aceste tehnologii.

O metodă este aceea de a aborda și de a apropia cititorii și de a crea relații mai profunde cu aceștia. Blogging-ul este un concept promițător și un nou canal de interes special pentru editori, așa cum este și podcasting. Acestea pot crea aceste interacțiuni între cititori și jurnaliști.

Întrebarea care se puneeste cum pot fi folosite blogging-ul și podcasting-ul de către reporteri și scriitori în efortul jurnalistic?

Ce este blogging-ul? Blogul este o inovație publicistică, un newswire digital cu costuri de producție și distribuție scăzute, ușor de utilizat, folosind o platformă RSS. Blogurile au schimbat structurile de putere în jurnalism, oferind cititorilor de ieri opțiunea de a fi jurnaliștii de astăzi și agregatorii de știri de mâine.

Pentru Josh Quittner, care conduce Business Magazine 2.0, blogurile și bloggingul sunt acele elemente pozitive din mass-media care ajută la păstrarea onestității jurnalismului. Blogurile sunt vocile independente ale jurnalismului. Quittner promovează blogging-ul chiar printre angajații săi pentru că e convins că îi face reporteri mai buni,și crează baza pentru o analiză jurnalistică mai bună.

Blogurile sunt mine de aur pentru jurnaliștii profesioniști. Blogosfera este o sursă uriașă de idei, argumente, povești. Iar de pe un blog se pot crea legături către alte bloguri care tratează același subiecte sau subiecte conexe. Astfel, știrea crește în dimensiune, în importanță și este difuzată către un public mai larg.

În bloguri pot fi publicate și articole cu conținut de nișă, care pe hârtie nu și-ar fi găsit posibilitatea de publicare neexistând o cerere mare din partea publicului. Ziarul și blogul pot crește împreună dacă ele furnizează informații relevante și fiabile pentru comunitățile de cititori vizate. Iar blogurile sunt mult mai deschise către cititorii lor, îi lasă pe aceștia să participe la comentarii, la alcătuirea poveștii sau chiar să-și publice propriile povești.

Blogurile sunt, de asemenea, o modalitate de utilizare mai eficientă a informației. Toate informațiile relevante, care nu se încadrează pe hârtie, varianta print, pot fi canalizate spre blog-uri. Aici, cititorii pot să aleagă ce să citească sau nu. Acest lucru permite un dialog, un sentiment de proprietate și participare, care este esențial în crearea de comunități.

Blogurile pot câștiga noi cititori pentru publicația print și să păstreze și cititorii vechi loiali. Prin intermediul blogurilor se face democratizarea mass-mediei, cititorii au posibilitatea de a "vota" imediat pe teme care sunt relevante pentru ei.

Recomandările ziariștilor, cu experiență în mediul virtual, sunt:

Revistele și ziarele trebuie să-și adauge bloguri în oferta lor pentru cititori.

Jurnaliștii ar trebui să facă blogging dacă au ceva de spus și, mai ales, când au ceva de spus.

Manageri: încurajații pe ziariști să facă blogging, recrutați bloggeri care fac deja acest lucru foarte bine.

Alegeți un instrument modern de jurnalism online, blog-ul. Dacă dă greș, încercați din nou. Investiția e minimă.

Studenții la jurnalismul ar trebui să facă blogging – reprezintă o metodă ieftină, simplă de a învăța și de a căpăta experiență.

În anul 2000 existau, pe Internet, doar 23 de bloguri. În 2009 erau deja mai mult de 100 de milioane și numărul lor a continuat să crească. Puține tehnologii au avut un astfel de ritm alert de dezvoltare și un efect atât de profund asupra comunicării online interpersonale.

Blogurile au atins, în prezent, un număr impresionant. Mass-media tradițională și-a adăugat în repertoriu bloguri, jurnaliștii și-au dezvoltat bloguri personale, vedetele din diverse domenii au făcut la fel, o mulțime de amatori s-au apucat de postarea de știri pe bloguri personale sau colective.

Caracteristicile generale ale blogurilor:

Blogurile sunt caracterizate de câteva elemente care le diferențiază de celelalte forme de publicare online:

Simplitatea este regula principală

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă

Informațiile sunt postate în ordinea producerii și nu a importanței

Relevanța este dată de observațiile și atenția pe care le atrage din comunitățile de bloggeri și din partea cititorilor

Textele tind să fie scurte, directe și informale

Cele mai multe bloguri sunt scrise de către o singură persoană, sunt spații personale de auto-exprimare

Textul are un stil interpretativ și subiectiv

Fișierele video sau imaginile erau rar folosite, există câteva bloguri specializate: photoblogs, vlogs, audioblogs. Dar, în ultima perioadă se folosesc din ce în ce mai des aceste instrumente.

Este permis utilizatorilor să publice comentarii chiar sub fiecare postare.

Discuția se extinde la alte weblog: bloggeri pot comenta pe alte posturi weblog sau pe propriile bloguri.

Bloggerii pot folosi un instrument, trackback, pentru a informa cu privire la comentariu lor din postul original, cu un link către weblog lor. În acest fel, se formează un fel de rețea de bloguri care contribuie cu comentarii și cu postările altor bloggeri care interconectează posturile într-o conversație în curs de desfășurare.

Un alt element folosit în multe bloguri sunt link-urile către site-uri care conțin informații suplimentare legate de subiectul postării. Bloggerul veteran Rebecca Blood a prevăzut că

această practică se va transforma într-o convenție între bloggeri, deoarece ea crește fiabilitate mesajelor transmise.

Nu este nevoie de cunoștințe tehnice pentru a configura un blog.

Sistemele de blogging au evoluat pentru a permite utilizatorilor trimiterea de mesaje prin e-mail sau chiar SMS-uri și mesaje de pe telefonul mobil pentru a face publicarea pe blog mai rapidă și mai ușoară.

Aceste caracteristici ale blogurilor, le fac, după părerea lui Kunelius, profesor la Universitatea din Tampere, Școala de științe sociale și umaniste, un instrument adecvat pentru a dezvolta noi forme de jurnalism participativ.

Și totuși, pe lângă caracteristici comune, există și caracteristici distinctive, culturale sau comportamentale și stilul specific dat de personalitatea bloggerului. Bloggerii au relații strânse stabilite între ei iar blogging-ul a devenit un fenomen social.

Dintre toate blogurile care există, doar o treime reprezintă bloguri jurnalistice.

Companiile media au deschis bloguri asociate site-urilor lor. Jurnaliștii profesioniști au făcut același lucru. Pe lângă acestea s-au dezvoltat și blogurile cetățenilor, persoane fizice, fără pregătire jurnalistică, dar care practică această meserie online.

Așa s-au diferențiat tipologii diferite de bloguri jurnalistice cu caracteristicile lor specifice, cu punctele forte, cu punctele slabe, cu conținutul și cu calitățile acestora:

Blog-uri Cetățenești: bloguri jurnalistice scrise de publicul din afara instituțiilor mass-media

Bloggerii amatori care fac jurnalism pot fi comentatori media, reporteri amatory și chiar scriitori de specialitate. În unele bloguri, autorul redă evenimente la care el a asistat sau asistă în clipa postării. Așa a fost cazul celebru al unui blog din timpul Războiului din Irak, un blog cu pseudonimul Salaam Pax. Era un blog creat de un inginer arab irakian care era martor la bombardarea Bagdadului, cum spunem acum, martor ocular.

Bloggerii cetățenești sunt fie specialiști pe un anumit subiect (artă, economie, social etc) fie reporteri amatori care oferă informații despre evenimente locale la care au fost martori sau despre care au auzit. De obicei este vorba de evenimente mai mici, cu caracter local, de cartier, știri pe care mass-media centrală nu le transmite, de obicei.

Reporterii cetățeni nu dispun de resursele și standardele jurnalismului profesionist. Bloggeri jurnaliști completează mass-media, aducând un plus de valoare, dar nu o înlocuiesc. Dar relația există în ambele sensuri, bloggerii pot comenta sau analiza știri transmise de mass-media, iar mass-media poate prelua știri postate de jurnaliștii cetățeni.

Blogurile de audiență: webloguri jurnalistice scrise în interiorul instituțiilor media

Sunt weblog-uri publice incluse în site-urile companiilor media pentru a promova o relație de reciprocitate cu publicul. Un spațiu destinat publicului inițiază un sentiment de comunicare și încredere în rândul cititorilor, promovează dialogul între jurnaliști și utilizatori. Această facilitate se numește blog hosting. Ele pot fi legate de activitatea redacției sau pot fi doar spații pentru bloguri personale care nu au nimic de a face cu evenimente curente și publice.

Blogurile Jurnaliștilor: weblog-uri jurnalistice scrise de ziariști din afara instituțiilor media.

Jurnaliștii profesioniști au fost atrași foarte repede de weblog pentru că au intuit rapid avantajele și potențialul acestuia: oferă spații de publicare necontrolate, se pot aborda teme, subiecte și puncte de vedere care nu pot atinse în mass-media, oferă ziaristului libertatea de a interpreta în mod liber anumite subiecte, la alte standarde decât cele ale mass-mediei tradiționale.

Există și jurnaliști care scriu pe blog în paralel cu activitatea lor mass-media, fără nici o problemă. E cazul pentru majoritatea bloggerilor jurnaliști din România.

d) BloguriMedia: weblog-uri jurnalistice scrise de ziariști din instituții media

O opțiune fezabilă pentru companiile de mediaeste de a înființa weblog-uri pentru jurnaliștii lor în interiorul site-urile de știri. În acest caz, controlul și cerințele stilistice nu pot fi la fel de stricte ca în știri, dar, de obicei, editorii supraveghează intrările de pe weblog. Acest fenomen a căpătat o amploare deosebită după 2005. Instituțiile media explorează încă toate posibilitățile blogurilor interne. Ele nu utilizează întotdeauna întreaga gamă de caracteristici ale unui blog tipic. Comentariile, de exemplu, nu sunt permise în unele blog-uri media, iar altele necesită aprobarea unui moderator din redacție, înainte de a fi publicate. Este o abordare puțin mai conservatoare.

Semnificația blogurilor pentru jurnalism

Multe bloguri jurnalistice s-au deschis ca o concurență la jurnalismul instituțional profesionist, oferind informații complementare la știrile deja difuzate. Alte bloguri și-au propus să critice modul în care ziarele și televiziunile redau anumite știri. Unele bloguri au raportat evenimente cu o viteză sau chiar cu o seriozitate mai mare decât presa scrisă sau mass-media.

Blogurile jurnalistice au scos în evidență punctul slab al mass-mediei și anume lipsa de contact cu proprii cititori. Majoritatea blogurilor jurnalistice sunt participative. De multe ori poveștile de pe bloguri sunt publicate de persoane care sunt ele însele implicate în poveste. Bloggerii nu numai că permit, dar și își invită cititorii să comenteze știrile și informațiile publicate pe blog. Astfel, Internetul este văzut ca un spațiu democratic în care vocile tuturor actorilor sociali pot fi auzite iar audiența devine public activ.

Întrebarea principală este dacă blogurile acestea pot fi considerate jurnalism. În mod tradițional, jurnalismul este legat de o anumită formă de organizare și este reprezentat de ceea ce publică presa. În jurnalismul instituționalizat există un mecanism de control al calității, un mecanism de evaluare a știrilor, de sortare a acestora, de alegere a celor esențiale care urmează să fie publicate. Este așa numitul termen de gatekeeper. Bloggerii "joacă un rol activ în procesul de colectare, raportare, sortare, analiză și diseminare de știri și informații".Adică fac aceleași acțiuni ca și jurnaliștii profesioniștii.

De altfel, tendința actuală care se observă, este ca relația dintre mass-media și jurnalismul instituționalizat și blogurile jurnaliștilor să fie din ce în ce mai strânsă. Site-urile de știri mass-media includ acum diverse tipuri de webloguri. În unele cazuri acestea sunt realizate de jurnaliști din redacție și conțin știri prezentate într-un mod mai personal, diferit de site-ul de bază, în altele sunt spații online, în care jurnaliștii și publicul lor se pot întâlni și pot comunica, pot conversa pe anumite subiecte și știri. Astfel, blogurile modelează din interior jurnalismul online oferind noi moduri și posibilități de a face jurnalism.

Jurnalismul online și bloggingul evoluează împreună și sunt legate între ele. Blogurile provoacă redefinirea jurnalismului ca profesie, el influențează și este influențat de jurnalismul instituționalizat, scot în evidență tensiunea dintre controlul editorial și subiectivitatea blogurilor.

Bloggingul nu este, în general, considerat o ocupație, mulți bloggeri nu fac asta pentru a trăi. Blogurile și bloggerii variază foarte mult. Bloggerii care activează în domeniul public și social se văd ca o comunitate liberă și chiar s-au organizat în asociații profesionale precum Media Bloggers Association.

Jurnaliști profesioniști continuă să aibă un rol esențial în informarea publicului general despre evenimentele care au loc în lume. Ce s-a schimbat este faptul că profesioniștii trebuie să împărtășească acum acest domeniu al colectării și furnizării de știri cu amatori. Și acum jurnaliștii profesioniști trebuie să se angajeze în dialog cu publicul despre evenimentele prezentate. Asistăm la o democratizare a jurnalismului online, cititorii devin parte activă a actului jurnalistic, blogurile devin un sistem de control al media instituționalizată, instituțiile jurnalistice nu mai dețin monopolul informațiilor. Sursele sunt diverse, nimeni nu își mai permite să dezinformeze pentrru că publicul taxează rapid lipsa de onestitate și de corectitudine.

Caracteristicile evoluției blogosferei în România este asemănătoare celei globale. Întâi au apărut bloguri cetățenești, de amatori, și care nici măcar nu își doreau să se numească jurnaliști.

Dar ziariștii români au descoperit repede potențialul și viitorul noului instrument de comunicare online.

Blogul a rămas, de altfel, pentru jurnaliștii români, aproape de caracteristica inițială, și anume aceea a unui jurnal online. Blogurile jurnaliștilor români reprezintă, încă, în mare parte, o formă de exprimare personală și subiectivă în spațiul public virtual.

Doar în ultima perioadă au apărut și blogurile profesionale, blogurile interne asociate instituțiilor media (cum sunt, de exemplu blogurile libertatea.ro). Blogurile colective au început să apară abia în ultima perioadă și sunt încă la început de drum. Un astfel de blog este cel al jurnalistei Cristina Bazavan, unde mai postează încă 8 persoane, jurnaliști și specialiști în comunicare.

Foarte rapid s-au adaptat la noile realități ale jurnalismului online chiar studenții la jurnalism sau proaspeții absolvenți. Ei au început să facă analize competente, profesioniste, să ofere cititorilor dornici de informare obiectivă o alternativă la mass-media tradițională care, de multe ori, a ocolit subiecte de interes, alegând informații mai senzaționale, dar mai puțin importante pentru public.

Exemple de astfel de ziariști bloggeri de succes sunt Cristian Manafu, Cristian Francisc Dorombach, Cristina Băzăvan, niște necunoscuți la începutul blogging-lui, în 2004, dar valoarea postărilor de pe blogurile personale i-a propulsat în jurnalismul online.

Un caz remarcabi, chiar un exemplu de student la jurnalism, care a practicat jurnalismul online, pe blog, este cel al Inei Țăranu Hofnar. Blogul său era cunoscut încă din timpul studenției, iar acest lucru a făcut-o să obțină foarte rapid un post la revista Tabu.

Au urmat și ziariști deja cunoscuți de ani de zile din spațiul mass-mediei clasice care au ales să-și deschidă un blog propriu. Uneori acest blog personal nu se vrea o extensie a locului de muncă, ci o exprimare mai liberă, individuală și personalizată. Fără regulile și rigorile unei redacții, dar respectând deontologia profesională. Așa cum au făcut Ion Cristoiu, Ioan T. Morar.

În alte situații, blogurile jurnaliștilor sunt strâns legate de instituția media în care profesează, multe din postări sunt completări la activitatea lor, realizată în cadrul acestor instituții (cazul lui Rareș Bogdan, Mihai Ciutacu, Cătălin Tolontan). De multe ori, însă, acești ziariști postează pe blogul personal și articole pe care nu le-ar putea publica în mass-media, eseuri personale, povești, satire.

Multe voci au susținut că presa tipărită și mass-media se află în pericol datorită jurnalismului online, în continuă creștere. Dar lucrurile nu stau chiar așa, după cum precizează și Cătălin Tolontan: “Riscăm să devenim prima țară din Europa fără ziare și asta nu înseamnă că suntem postmoderni – cum ne-am imagina -, anticipativi, avangardiști. Suntem rudimentari. Rămânem fără ziare fiindcă nu mai suntem în stare să producem informație credibilă, nu pentru că am fi vizionari și mutăm informația pe digital“.

Atât în mediu tipărit cât și în mediu virtual condiția evoluției și succesului este valoarea!

Ideea de blog este o idee de succes, pentru că a adus o mare revoluție în libertatea de exprimare. Nimeni nu poate să-ți impună ce să scrii. Ești liber dar trebuie să fii și responsabil. Dacă informația nu este corectă, obiectivă, verificată, chiar publicul te va taxa. Iar dacă cititorii ajung pe un blog, comentează și participă, atunci înseamnă că ceva valoros este transmis și creat acolo.

Blogosfera românească în 2014:

În 2014 blogosfera din România a împlinit 10 ani. Cu această ocazie, Costin Cocioabă, de la www.refresh.ro și Alexandru Negrea, de la Social Media School, au făcut un studiu anual bazat pe un chestionar completat de 578 de bloggeri români.

Conform raportării Zelist în România existau în iulie 2014, 85551 de bloguri. Zelist ca top a început în 2007 când erau circa 700 de bloguri iar Zelist Monitor a început în 2009. Primul Roblogfest a fost în 2006.

Se poate spune că blogosfera a început să prindă contur în 2006. De altfel și atunci s-au deschis primele bloguri ale jurnaliștilor profesioniști dar și ale unor amatori care ulterior au devenit profesioniști.

Față de 2006, în prezent tot mai mulți oameni folosesc blogurile ca sursă de informare dar încă foarte puțin față de emisiunile TV.

Cătălin Teniță, founder la Zelist, a sintetizat și în cifre evoluția blogosferei din 2008 până în 2014, în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. Evoluția blogosferei din 2008 până în 2014

A existat o creștere substanțială în 2010-2011, însă în ultimii 3 ani avem de-a face cu scăderi destul de evidente. Și totuși, anul 2014 s-a dovedit a fi un an de revenire.

Tabelul 3.2. Starea Blogosferei, conform Zelist, în 11 ianuarie 2015:

Se observă o creștere clară la toate capitolele ceea ce este explicabil și prin mulțimea de evenimente politice și sociale (alegeri electorale, dosare de corupție, anchete DNA, catastrofe aviatice, războaie civile, atacuri teroriste) care au avut loc în ultima perioadă.

Maria Ușurelu, redactor șef la revista Biz, a afirmat recent că România are o blogosferă bine dezvoltată și organizată. Nici nu e de mirare dacă ne gândim că românii dețin un loc fruntaș în lume în domeniul IT și al Internetului.

Multe companii, și nu numai cele de presă, au înțeles destul de repede potențialul uriaș atât pentru dezvoltarea, cât și pentru promovarea și marketing-ul unei firme care deține și bloguri.

O altă constatare făcută de jurnalista de la Biz este că bloggerii consacrați, cunoscuți și cu succes, sunt cam aceeași de la începutul blogosferei. Dar și noii bloggeri, vin plini de pasiune, din urmă, în acest domeniu. Dintre aceștia, sunt căteva persoane publice, oameni politici, jurnaliști sau vedete care au reușit să se impună în blogosferă.

Un aspect deosebit de important, remarcat de Bobby Voicu, co-founder Mavenhut, este că tot mai mulți jurnaliști și-au făcut blog, iar acest lucru a dus la o creștere a nivelului de exprimare și la o creștere a numărului de postări cu subiecte foarte importante legate de viața politică, corupție, jurnalism, anchete sociale. Iar acești bloggeri jurnaliști postează des, unii chiar zilnic, și sunt o sursă veritabilă de informație.

Raportul anual pe 2014, realizat de refresh pe baza chestionarului făcut de ei în aprilie-iulie 2014 a ajuns la căteva concluzii interesante:

Blogosfera a început să crească semnificativ abia după 2006-2007.

Blogosfera este dominată de cei cu vârsta între 25 și 34 de ani (45%), în creștere cu 3% față de 2011. Iar categoria de vârstă 18-24 de ani a avut un procent de 25% în 2014, față de 33% în 2011 și 42% în 2009.

În creștere semnificativă este prezența feminină în blogosferă. Dacă în 2009 era la 31% acum a ajuns la 51%.

În ceea ce privește studiile, cei mai mulți bloggeri au absolvit o facultate sau sunt masteranzi/doctoranzi. Procentul de liceeni și studenți care scriu pe bloguri a scăzut.

A scăzut procentul de bloguri colective și a crescut segmentul blogurilor de nișă cu 16%.

Tot mai mulți bloggeri folosesc domenii și platforme proprii, cu 4% mai mult față de 2011.

Estimativ, piața de blogging din România a depășit 1.000.000 de euro în 2013.

Subiectele principale de pe bloguri sunt legate de politică, new-media, divertisment, știri generale, monden și tehnologie.

Cele mai multe bloguri, 85%, sunt bloguri personale.

Cei mai mulți bloggeri scriu pe un singur blog (63%) dar un procent important, 21%, scriu pe 2 bloguri.

Blogurile jurnaliștilor sunt foarte importante în mediul blogosferei românești, fiind o sursă de informații credibile, în cea mai mare parte.

Capitolul 4. Jurnaliștii români și blogging-ul – studiu de caz

Pentru a avea o privire asupra blogurilor jurnaliștilor români ne-am propus studierea acestora după câteva criterii:

Titlul blogului

Traficul blogului

Modul de organizare al blogului

Temele articolelor publicate

Caracteristicile textului, stilul

Comentariile cititorilor, nivelul de comunicare al ziaristului cu aceștia

Nivelul de folosire al tehnologiei web inovatoare

Prezența sau absența fișierelor foto, video, audio

Impactul asupra publicului

Adaptabilitatea jurnalistului la diverse stiluri lingvistice

Prezența publicității

Blogul jurnalistului Cătălin Tolontan

Locul 14 pe www.trafic.ro la categoria bloguri.

Locul 3 în top 10 cei mai vizibili bloggeri din România în decembrie 2014 realizat de Zelist: 299 apariții, 126 surse, 1081834 viewership.

Adresa web: www.tolo.ro.

Blog deschis pe 14 august 2006 cu următoarea prezentare: ,,Sensurile unice funcționează doar în trafic. Oamenii au nevoie de comunicare în ambele direcții. Jurnalistica nu e despre cît de informați sîntem noi, ci despre cît de curioși sîntem împreună. Onestitatea, încrederea, curajul de a-ți recunoaște greșelile și emoțiile aparțin în mod egal celui care scrie și celui care citește. Plus că, de multe ori, lucrurile pe care le scrieți voi sînt mai interesante. Cred că în presa de azi și mai ales în cea de mîine ceva s-a întîmplat pentru totdeauna: publicul modifică opinia jurnalistului. Vă invit pe acest blog ca să ne schimbăm unii pe ceilalți.” După articolele postate, serioase, documentate, după limbajul folosit, corect și onest, după respectul acordat cititorilor, Cătălin Tolontan și-a respectat principiile. Dovadă, locul 3 în top 10 cei mai vizibili bloggeri!

Blog-ul functioneaza cu ajutorul platformei WordPress.

Sub numele autorului blogului, și lângă poza acestuia, se află trecută calitatea sa profesională, jurnalist GSP (adică la Gazeta Sporturilor) și adresa de e-mail de servici.

Urmează o bară cu link-uri foarte frumoase către:

Home, Facebook (pagina de pe facebook a ziaristului),

JO 2012 (articole despre Jocurile olimpice din 2012),

Fotbal (majoritatea sunt articole legate de fotbal dar și legate de politică și justiție),

Îți recomand (articole despre alte ziare, reviste, despre articole scrise de colegi de breaslă, despre noi cărți apărute, despre filme noi, cât și diverse aspecte sociale),

Gazeta Sporturilor (articolele lui Cătălin Tolontan, publicate în Gazeta Sporturilor),

Blog (un articol interesant,Uimirea, din 23 octombrie 2007, este chiar despre condiția blogului jurnalistic – un comentariu amar: ,,Zeci de bloguri apar zilnic în România. Dar istoria s-ar putea scrie cu cele care se închid, nu cu cele care se deschid.”; tot în această secțiune sunt și răspunsuri la comentarii și întrebări de pe blog, alte mesaje de pe bloguri)

Cupa UEFA (postări despre fotbal, meciuri din UEFA),

Despre mine (scurt articol despre autorul blogului),

Diverse (articole pe diverse teme, sociale, politice, sportive, juridice, corupție, jurnalism),

Echipa națională (postări legate de echipa națională de fotbal),

Internet (cuprinde articolele: Bun venit în blogosferă! Din 16 august 2006 – ,,Jocul interacțiunii jurnalist – public este complicat. Întotdeauna există nemulțumiri și contestări.”, Gazeta, ziar adaptat la criza de publicitate! din 25 martie 2009, despre jurnalismul pe Internet)

Liga campionilor – articole despre fotbal

Sporturi – articole diverse legate de sport, gimnastică, baschet, tenis, caiac etc

Ponturi media – corupția din societățile de presă, articole de analiză despre statutul presei (De ce publicăm caricaturi, din 7 ianuarie 2015), Cazul Mediafax: firme făcute cu menajera și întrebări pentru procurori, 14 decembrie 2014).

Mobisport – articol despre fotbal transmis pe mobil

RSS ponturi media –(softul RSS folosit pentru construcția articolelor pe blog)

RSS articole

RSS comentarii

Urmează, sub această bară de icon-uri (link-uri), pagina propriu-zisă a blogului, împărțită în două regiuni: pe partea din stânga, reprezentată de circa 2/3 din spațiul total, sunt postările de pe blog, ordonate în ordine invers cronologică, de la cea mai nouă la cea mai veche. Pe cealaltă treime din spațiu, în partea dreaptă, se află în ordine: un spot publicitar, un link de căutare în site, o invitație la participarea unei anchete jurnalistice legate de licitațiile în sport, sub titlul Ai un pont legat de cazul licitațiilor din sport? (cu câmp pentru nume, pont, e-mail, text de verificare, buton de trimite pont). Mai jos sunt două coloane, pe una sunt Ultimile articole (cele mai noi 10 articole postate), sunt acestea este o coloană, cu titlul Citesc, cu 24 de link-uri către alte bloguri, recomandate de Tolontan. Cea de a doua coloană cuprinde Arhiva (din prezent până în august 2006, organizată lunar) și sub titlul Admin apar Log in, WordPress (link către http://www.wordpress.org/), XHTML (un validator de texte XHTML).

Blog-ul mai cuprinde, în partea superioară, câteva reclame, la fel și în partea inferioară a coloanei a doua, după Admin. Una este un widget al Gazetei Sporturilor, în cadrul SO-ului Android (reprezintă mijloace foarte convenabile de a manevra sau obține informații de la aplicațiile care dispun de ele, dar și alte caracteristici).

Articolele sunt postate în ordine invers cronologică. Articolul nu este afișat în întregime, ci doar prima parte. În acest fel, cititorul are opțiunea de a citi introducerea și, dacă îl interesează subiectul, poate apăsa pe opțiunea more și să citească articolul în întregime și, apoi, să posteze și el comentarii. În acest fel, blogul este ,,aerisit”, navighezi rapid și ușor, nu te plictisești până ajungi la următorul articol postat.

Dacă dai pe opțiunea more, se afișează tot articolul, iar la finalul acestuia sunt link-uri către câteva articole care au legătură cu subiectul prezentat, recomandate de ziarist. Apare și întrebarea Ți-a plăcut articolul? Însoțită de butoanele Like și Share, prin care își invită cititorii să își exprime, în acest mod, părerea despre articol. Urmează apoi Abonează-te la canalul de Facebook! Și, cel mai important comentariile cititorilor.

Textul articolelor este scurt, concis, circa 400-500 de cuvinte, în medie. În multe articole este evidențiată o propoziție (rar, 2 sau 3) cu roșu, ca o idee forță, un fel de idee principală a acelui articol.

Limbajul folosit este unul profesionist, clar, fără agresivitate, fără invective, fără atacuri la persoană, orice idee este însoțită de dovezi sau argumente clare. Sunt inserate și fotografii și link-uri către articole sau site-uri despre care se precizează în articolul de pe blog.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist

Foarte bine organizat și structurat

Spațiu aerist, accesibil oricărui cititor

Dialog viu cu cititorii, autorul răspunde întrebărilor acestuia

Simplitate îmbinată cu tehnologia web

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă

Relevanța este dată de observații și de comentarii. Sub fiecare titlu de articol sunt cuantificate comentariile. Jurnalistul comunică cu proprii cititori.

Textele sunt scurte, directe și informale

Temele principale sunt cele legate de sport, social, politic, corupție și sunt structurate cu ajutorul iconițelor din bara principală, superioară a blogului

Există trimiteri suplimentare pentru cititorii care vor să citească mai multe informații legate de același subiect.

Blogul lui Radu Tudor, jurnalist, analist politic și militar

Locul 29 pe www.trafic.ro la categoria blogguri. Vizitatori unici: 9774, vizite: 15731, afișări: 21524. Toate în creștere.

Adresa web: radu-tudor.ro

Cum se deschide blogul, este evidențiată poza ziaristului, pe un fond intens colorat, cu ceva ce seamănă cu o armă în mână. Deși ar vrea să pară agresiv, ochelarii negri și zâmbetul afișat îl fac chiar haios și simpatic.

În partea superioară stânga două butoane, Home și Despre. Iar în partea dreapta instrumentul de căutare în blog, Search.

Despre autor: absolvent Școala Superioară de Jurnalistică, Licențiat presa scrisă /audio-vizual, Facultatea de Jurnalism București. Premiat APTR pentru cel mai bun talk show – 2009 și 2010 – La ordinea zilei – împreună cu Dana Grecu.

Două treimi din spațiul principal al blogului e reprezentat de articolele postate.

În partea dreaptă o coloană cuprinde următoarele informații: trimitere către contul de Facebook al ziaristului, Recent Posts (cele mai noi articole postate, ultimile 5), Blogroll (link-uri către alte bloguri ale ziariștilor sau chiar din alte domenii, călătorii, fundații etc), Media (link-uri către site-uri media, Antena 3, Jurnalul național), Recomandări (link-uri către clipuri youtube cu subiecte politice), World Wide (link-uri către diverse site-uri internaționale, BBC, CIA, New York times, etc, politice, jurnalistice sau de informații), Antena3.ro și Jurnalul.ro grupează link-uri către articole de interes de pe aceste site-uri mass-media.

Câteva imagini cu reclame mici, în partea dreaptă a blogului.

Articolele sunt postate în ordine inversă, de la cel mai recent publicat.

Articolul este afișat în totalitate.

Urmează butonul Read more care duce la comentarii.

Există și posibilitatea de a face trackback. Bloggerii folosesc acest instrument, trackback, pentru a informa cu privire la comentariul lor din postul original, cu un link către weblog-ul lor.

Blog-ul funcționează cu ajutorul platformei WordPress.

Textele articolelor variază foarte mult, sunt și de 600-800 cuvinte, dar și anunțuri scurte de 50-100 cuvinte.

Sunt inserate multe fotografii. De asemeni, link-uri către înregistrări video (cum este cazul atacului de la redacția Charlie Hebdom de la Paris).

Textele sunt profesioniste, cu citări din diverse surse, dar tonul este radical și destul de agresiv. În special texte de tip manifest politic.

Temele principale abordate sunt politica, siguranța națională, corupția.

Autorul participă în mod activ la discuțiile din zona comentariilor, cu proprii cititori.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist.

Bine organizat și structurat.

Lipsește o arhivă structurată, doar în partea inferioară a blogului se trece de pe o pagină pe alta, în ordine invers cronologică.

Dialog viu cu cititorii, autorul răspunde întrebărilor acestora.

Simplitate îmbinată cu tehnologia web.

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă.

Nu sunt cuantificate numărul de comentarii.

Textele sunt foarte variate ca mărime, unele sunt puțin prea lungi, dar tocmai asta permite un blog, spațiu suficient pentru articole oricât de lungi. Ar fi fost mai bună o afișare parțială a textului, cu posibilitatea cititorului de a alege dacă să continue sau nu lectura întregului articol.

Temele principale sunt cele legate de politică, corupție, siguranță națională și jurnalism.

Nu există o structurare a articolelelor după subiect. Regăsirea se face prin instrumentul Search.

Nu există trimiteri suplimentare pentru cititorii care vor să citească mai multe informații legate de același subiect.

Blogul jurnalistului Victor Ciutacu

Victor Ciutacu – jurnalist român, redactor șef la cotidianul Jurnalul Național și moderatorul emisiunii Vorbe Grele, transmisă de postul de televiziune Antena 3. În prezent este realizatorul emisiunii „Ediția de seară”, de la România TV.

Locul 41 pe www.trafic.ro la categoria blogguri. Vizitatori unici: 4328, vizite: 7751, afișări: 10895.

Adresa web: ciutacu.ro

Cum se deschide blogul, este evidențiat titlul Victor Ciutacu – Vorbe grele, cu vizibilă trimitere la titlul emisiunii moderate de jurnalist. De altfel, pe poza jurnalistului acest aspect este subliniat încă o dată: Vorbe grele cu Victor Ciutacu.

În bara principală a blogului sunt 3 butoane: Prima pagină, Despre, Contact.

Practic, spațiul blogului este împărțit, pe verticală, în două părți. 2/3 reprezintă spațiul articolelor. Cealaltă treime, spre dreapta, cuprinde încă o prezentare parțială Despre mine…, cu continuarea la Despre, două butoane cu Abonează-te prin RSS, Abonează-te prin email, apoi o listă cu Categorii (ale articolelor publicate n.a.), Arhiva pe luni (cea mai veche, februarie 2007), instrumentul de căutare, Ce-mi place (link-uri către bloguri și site-uri recomandate de jurnalist).

Blogul este cuantificat de trafic.ro și de Feedburner – utilitar Google gratuit care permite contorizarea numărului de abonați/înscriți la un astfel de feed RSS. Conform Feedburner, blogul avea, pe 10.01.2015, un număr de 1616 abonați.

Articolele sunt publicate tot în ordine invers cronologică. Sunt în medie de 500 de cuvinte dar și unele mai lungi.

Articolele sunt total afișate, este trecută și categoria din care fac parte, și numărul de comentarii.

Multe articole conțin fotografii și fișiere video-audio.

Limbajul folosit este agresiv, lincențios, dur. Dezvăluie amănunte din viața personală a persoanelor despre care relatează, politicieni, jurnaliști.

Sunt cuantificate comentariile la fiecare articol. Răspunde foarte scurt și rar la comentarii.

Blogul conține și câteva imagini publicitare, dar care nu deranjează, sunt plasate în coloana din dreapta.

Temele preferate abordate sunt cele politice, corupție și despre jurnaliști.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist.

Bine organizat și structurat.

Are o arhivă structurată pe luni, în ordine invers cronologică.

Dialogul cu cititorii este destul de redus deși există comentarii ale acestora.

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă.

Relevanța este dată de observații și comentarii. Numărul de comentarii este cuantificat.

Există posibilitatea de abonare. Numărul de abonați este cuantificat.

Textele sunt foarte variate ca mărime, unele prea încărcate cu imagini sau fișiere video făcând ca textul să pară fragmentat și mai greu de urmărit.

Temele principale sunt cele legate de politică, corupție și jurnalism.

Există o structurare a articolelelor după subiect, în categorii, unele cu denumiri mai dure și mai licențioase.

Regăsirea după un anumit subiect se face prin instrumentul Search.

Nu există trimiteri suplimentare pentru cititorii care vor să citească mai multe informații legate de același subiect.

Blogul jurnalistului și scriitorului Ioan T. Morar

Adresa web: http://blog.itmorar.ro/

Titlul blogului: Morar& More – dreptul la impresie

Bara principală are două butoane, Home și Un fel de regulă.

Foarte frumoasă această regulă a blogului, prezentată de jurnalist: Un fel de regulă: ,,Acesta este un blog personal, cu comentarii moderate. Puteți spune ce doriți, sînteți liberi, dar și eu sînt liber să păstrez linia blogului așa cum vreau. Nu e în intenția mea să polemizez cu proști, nu mă interesează părerile ciudate ale unor ciudați. Aici eu sînt CNA-ul care spune ce e admis pe blog și ce nu.Nu vreau să fiu prieten cu toată lumea. Și nu vreau să fiu ‘drăguț” cu toată lumea. Cu toate acestea, voi fi o gazdă bună pentru cititorii mei constanți. În rest:  Libertate, gramatică și bună-credință!

Blogul este simplu, aerisit, se ,,umblă” ușor pe el. Caracteristica principală este simplitatea însoțită de profesionalism.

Partea centrală a blogului este reprezentată de articolele postate. Acestea sunt foarte frumos integrate în chenare albe, ca niște coli de hârtie.

Textul e relativ scurt, 400-500 de cuvinte, scris cu un limbaj viu, dinamic, unele au chiar un stil direct de adresare, ca într-o scrisoare personală adresată unei vechi cunoștințe.

În partea finală a articolului este trecută categoria din care face parte articolul și numărul de comentarii.

Categoriile alese de autor:

Acum și-n reluare

Clipul cel repede

Confuzia non-valorilor

cultură și dictatură

lecturi pentru citit

Noutăți vechi

Nume de duminică

Pinochio și fiii

primite de la Vasile Jerca

repejoare

Uncategorized

viata e simpatică

În partea dreaptă a blogului se află instrumentul de căutare, link-ul de urmărire a ziaristului pe Twitter, locuri în care mai scrie (Twitter, Blogul de vin), arhiva grupată lunar din noiembrie 2012 până în prezent, o listă de link-uri către alte site-uri și bloguri sub titlul Când nu mă citiți pe mine, urmează Categoriile și Comentariile recente.

Articolele sunt postate în ordinea inversă, de la cel mai recent publicat.

Articolul este afișat în totalitate.

Autorul poartă un dialog viu, dinamic cu cititorii săi.

Temele sunt legate de politică, jurnalism, situație socială, literatură contemporană, cultură și despre propriile cărți.

Textele sunt însoțite de fotografii și, pe alocuri, de link-uri către surse suplimentare de informație.

Un număr destul de redus de comentarii față de alte bloguri, dar destul de pasionale și aprinse.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist,

Ioan T. Morar este scriitor, jurnalist, diplomat și activist civic, absolvent al Facultății de Filologie

Bine organizat și structurat

Spațiu aerist, accesibil oricărui cititor

Dialog viu cu cititorii, autorul răspunde întrebărilor acestora

Simplitate îmbinată cu tehnologie, folosește puține instrumente web

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă

Relevanța este dată de observații și comentarii. Sub fiecare titlu de articol sunt cuantificate comentariile.

Textele sunt simple, limbaj viu și direct, chiar literar, mai mult decât o simplă relatare jurnalistică, mai degrabă ca o poveste.

Temele principale sunt cele legate de cultură, social, politică, literatură și sunt structurate pe Categorii cu titluri plastice, colorate, care îți stârnesc curiozitatea.

Există trimiteri suplimentare pentru cititorii care vor să citească mai multe informații legate de același subiect.

Nu există publicitate pe blog.

Postările sunt destul de rare, dar sunt savuroase prin conținut, subiect și limbaj.

Blogul jurnalistului Vlad Petreanu

Adresa web: http://www.petreanu.ro/

Titlul blogului : Amar de zi: blog de Vlad Petreanu

Locul 3 în top 10 cei mai vizibili bloggeri din România în noiembrie și decembrie 2014 realizat de Zelist: 616 apariții, 346 surse, 1727051 viewership.

Bara de sus a blogului cuprinde Home, Despre, Contact. În secțiunea Despre: Despre acest blog, Despre numele blogului, Despre domeniu, Despre mine. ,,Amar de Zi a fost modul de a descrie în trei cuvinte ce simțeam când am început celălalt blog, în primăvara lui 2007. Acum îmi sună cam sumbru, dar mi s-ar părea mai degrabă hazardat să-l schimb cu Veseleală Nocturnă, de exemplu.” Istoria pe scurt a blogului prezentată de autor.

Lângă titlul blogului se află și o mică poză a jurnalistului.

Spațiul blogului, împărțit pe verticală, pe 3 coloane. Prima, reprezentând jumătate din spațiu, e dedicată articolelor postate.

A doua coloană cuprinde: instrument de căutare, Trackbacks, instrument de subscriere pentru a primi articolele noi, cuantificat de FeedBurner, Blogroll (link-uri către alte bloguri), Categorii, Arhivă (se selectează luna dorită).

A treia coloană conține Comentarii recente, tags (taguri) și Recente. Și un link imagine către clipul zilei (pe youtube).

Articole bine scrise, limbaj profesionist, fără atacuri, analiză pertinentă.

Textele conțin câteva fotografii și link-uri pentru informații suplimentare. Impresia este de seriozitate și sobrietate a scrisului.

Textele sunt corecte, serioase, profesioniste, nu diferă mult de prezența ziaristului în mass-media, bine documentate, clare. Câteva texte din categoria Texte în joacă sunt ușor satirice și cu tente literare foarte clare. În alte secțiuni, Stop Cadre, Promo, textele sunt adevărate povești, prezentate viu, ironic sau dulce-amar, prezentând realități de zi cu zi.

Temele sunt în general despre politică, jurnalism, analiză socială.

Primele articole de pe blog, cele mai noi postate, în număr de 4, apar integral afișate pe blog. Următoarele sunt doar cu titlul și o mică introducere și cu continuare (click) pentru restul articolului. Acestea sunt aranjate câte două pe rând, ca și cum ar fi două coloane. Și tot așa pagină după pagină, în ordine invers cronologică.

Răspunde comentariilor, în special când i se pun întrebări directe.

Sub fiecare articol are butoane Like, Share, in Share, Tweet.

Nu are publicitate pe blog.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist

Foarte bine organizat și structurat

Spațiu aerist, accesibil oricărui cititor

Folosește tehnologia web – Trackbacks, subscribe, contact, Like, Share, baze de date pentru arhivă, taguri.

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă pe prima pagină, pe următoarele pagini, în formă prescurtată, câte două pe rând, oferind o imagine de ansamblu a postărilor, ușor de vizualizat de către cititori.

Temele principale sunt cele legate de politică, social, politică, jurnalism, cultură și articolele sunt structurate pe Categorii.

Capacitate mare de adaptare a stilului jurnalistic în funcție de subiectul postării și de ceea ce dorește ziaristul să transmită, sobru și serios, sau satiric și ușor umoristic.

Există trimiteri suplimentare pentru cititorii care vor să citească mai multe informații legate de același subiect.

Nu există publicitate pe blog.

Blogul ziaristei Sorinei Matei

Adresa blogului: http://sorinamatei.blogspot.ro/

Caracteristica principală – jurnalist de investigație

Blog denumit simplu SORINA

Texte profesioniste, bogate în poze, fișiere video-audoi, link-uri, dovezi concrete și argument pentru informațiile postate, informații relevante subliniate cu roșu sau galben lighting pentru evidențiere.

Articole lungi, adaptate subiectului ales, fiind jurnalism de investigație, nu e o simplă poveste, este o relatare ca la tribunal, un rechizitoriu. Există posibilitate de comentarii. Puține comentarii postate.

Limbaj incisiv, dar corect, fără a fi licențios sau depășind limita bunului simț. Text mai greu pentru un cititor fără pregătire, se adresează în special celor interesați de corupție, profesioniștilor. Așa se explică și numărul mic de comentarii.

Pe coloana din dreapta sunt mai multe instrumente: Subscribe (FeedBurner Count), cele mai noi titluri postate, căutare pe blog, Nominalizată la Roblogfest în 2010 (ultima ediție Roblogfest a fost în 2012), o caricatură, ora exactă prezentată plastic pe 2 cireșe, La ce privim (link-uri către site-uri tv), Ce răsfoim… (link.uri către ziare), Persoane interesate (poți să te înscrii ca membru pe acest site, are 364 de membri), Alte bloguri.. (link-uri către alte bloguri), cuantificare a cititorilor blogului (cei care sunt online, cei care au citit blogul de-a-lungul timpului și de unde sunt) cu platform http://www.geovisites.com/, posibilitatea de a avea la îndemână mereu statistica blogului; tot aici se află Arhiva, invers cronologică, din 2014 până în 2007.

În partea inferioară a primei pagini se află 4 butoane: Pagina de pornire, Postări mai noi, Postări mai vechi, Abonati-vă la postări.

Blog cuantificat și de trafic.ro, locul 1807 la general, locul 269 în Știri/Media (vezi foto).

Nu are publicitate postată pe blog.

Temele centrale sunt corupția, politica, jurnalismul de investigație.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist

Foarte bine organizat și structurat

Blog adresat unui public mai restrâns, interesat de anchetele de corupție, de DNA, de politicieni și jurnaliști corupți.

Folosește tehnologie modernă pentru cuantificarea cititorilor și a traficului.

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă pe prima pagină.

Temele principale sunt cele legate de corupție, politică, spațiu social, jurnalism. Nu sunt structurate pe categorii. E doar o singură categorie, clară, jurnalismul de investigație.

Stil și limbaj profesionist, incisiv, dur, dar corect.

Există trimiteri suplimentare pentru cititorii care vor să citească mai multe informații legate de același subiect.

Nu există publicitate pe blog.

Blogul jurnalistului Ion Cristoiu

Adresa web – http://www.cristoiublog.ro

Bara principală a blogului cuprinde: Prima pagina, Proză satirică, Călătorii, Eseuri, Documente, Amintiri, Video.

Prima pagină, articolele postate, în ordine invers cronologică având titlurile: Gîndul de duminică, 11 ianuarie 2015, Gîndul de sîmbătă, 10 ianuarie 2015, și tot așa, diferă doar ziua. Textul este afișat parțial, pentru continuare se află un link (mai mult).

Text clar, concis, fără înflorituri, la obiect.

Articole medii, circa 400-600 de cuvinte. Nu conțin poze, fișiere video.

Comentarii numeroase, autorul articolelor nu prea se implică în răspunsuri.

În secțiunea Proză satirică, textele sunt afișate tot în ordinea inversă a postării, se pot face comentarii. Sunt foarte scurte, 200-300 de cuvinte, ilustrează, printr-un limbaj viu, însoțit chiar și de dialog, o anumită situație din realitatea societății noastre.

În Călătorii, articolele reprezintă descrieri ale unor repere turistice, descrieri îmbinate, în mod satiric, cu realități prezente sau trecute ale societății din acea zonă sau din țara noastră (cum este Sub semnul „Ogarului cenușiu”, despre romanul lui Romulus Rusan, inspirit de călătoria acestuia, împreună cu soția sa, Ana Blandiana, în America, în timpul regimului comunist din România.

În secțiunea Eseuri, textele sunt mai lungi, și au ca subiect un anumit aspect al realității, politice, sociale, fie din țara noastră, fie din alte zone de pe glob, pe unde a călătorit autorul, mesajele relatate vin din propria experiență, din înțelegerea proprie și din propriul unghi de vedere, original și surprinzător.

În secțiunea Documente, sunt texte foarte scurte, însoțite de fotografii (de obicei de epocă) care ilustrează anumit momente istorice: perioada interbelică, politicieni din acea perioadă, războaiele mondiale; informația este scurtă, directă, ca o prezentare de carte poștală cu imagini nostalgice din trecut.

Secțiunea Amintiri, relatări ale unor experiențe ale jurnalistului, unele petrecute în calitatea sa de ziarist, cum e Dejun cu Vladimir Putin. Texte variabile ca mărime, când sunt mai lungi sunt postate sub formă de episoade. Sunt amintiri din propria copilărie grea a jurnalistului, sunt amintiri din moment istorice la care a fost martor, revoluția din 1989, mineriada din 13-15 iunie 1990. Sunt relatări ca o mărturie istorică. Relatate cu rigurozitatea ziaristului de investigație dar și cu tristețea și nostalgia scriitorului.

În secțiunea Video, sunt postate mici filmulețe (de câte 3-5 minute) făcute în călătoriile ziaristului prin lume. Ca un jurnal de călătorie în format video.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist

Bine organizat și structurat

Spațiu aerist, accesibil oricărui cititor

Folosește puțin noile tehnologii – Like, fișiere video, foto.

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă. Textul unui articol nu se afișează integral, astfel încât pot fi vizualizate mai multe titluri pe o pagină. Unele articole sunt prezentate în mai multe episoade.

Temele principale sunt cele legate de politică, social, istorie, jurnalism, cultură, literatură și sunt structurate pe categoriile din bara superioară.

Limbaj profesionist, clar, obiectiv al jurnalistului îmbinat cu cel plastic, literar al scriitorului .

Nu există trimiteri suplimentare sau link-uri către alte bloguri, site-uri.

Nu există publicitate pe blog.

Blogul jurnalistului Rareș Bogdan

Adresa web: http://www.raresbogdan.ro/

Titlul blogului: Rareș Bodan ,,Privind lumea altfel”.

Sub titlul blogului, două butoane, Blog și Despre.

Spațiul blogului împărțit în 3 coloane, jumătate alocat pentru articolele postate. Pe coloana a doua se află un promo pentru Ziarul de Cluj (în care publică autorul), link-uri către Bloguri, Colegi, Politicieni, Ziariști. Pe a treia coloană, link-uri cu sigle către diverse instituții de Presă, adrese web către organizații mass-media, Arhiva, din prezent până în octombrie 2007, și Categorii.

Categoriile: Bloguri, Cluj, Eveniment, Personale, Politice, Presa, Românești, Trend, Ziua de Cluj.

Texte relative scurte, 200-400 de cuvinte, limbaj viu, direct, multe interogări, nu sunt însoțite de fotografii. După ce pune întrebările, jurnalistul ne invită la emisiunea sa, Jocuri de putere, de la Realitatea tv: ,,Unde se află cheia restartării unei țări confiscate și jecmănite până la ultimul leuț de tâlharii sentimentelor cetățenilor? Mai are România puterea să facă și o revoluție morală, cerută cu insistență, de dincolo de morminte, de cei care au plătit cu viața libertatea acum 25 de ani?Ce a însemnat pentru cultura română 16 noiembrie, ziua “Z” a viitorului? Răspunsurile astă-seară, de la ora 22.00, la “Jocuri de Putere”, într-un dialog fabulous Florin Zamfirescu – Rareș Bogdan!”

Există posibilitatea de a comenta, dar nu prea s-au făcut comentarii.

Unele texte sunt mici povești personale ale ziaristului (de exemplu ziua de naștere a bunicii sale) pe care simte să le împărtășească cu cititorii blogului.

În interiorul textului foarte puține link-uri, câteva de natură publicitară.

Temele principale sunt cele legate de politică, social, corupție, jurnalism, cultură și sunt structurate pe Categorii.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist

Bine organizat și structurat

Spațiu aerist, accesibil oricărui cititor

Folosește puțin din noile tehnologii – RSS Feed Posturi, Feed Comentarii

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă.

Temele principale sunt cele legate de politică, social, corupție, jurnalism, cultură și sunt structurate pe categoriile din bara superioară.

Limbaj profesionist, clar, obiectiv al jurnalistului îmbinat cu cel plastic, direct al persoanei care povestește un eveniment personal.

Nu există publicitate pe blog.

Blog de jurnalist profesionist cu trimitere direct la locul său de muncă, Realitatea tv.

Blogul jurnalistului Lucian Mândruță

Adresa web: http://lucianmindruta.com/

Titlul blogului: Închirieri de idei: Pe scurt despre absolut tot

Spațiul blogului este împărțit în 5 coloane, și apoi pe rânduri (asemănător unui tabelExcel). Articolele postate sunt pe fiecare coloană și pe fiecare rând, cu următorul aspect: o mică poză, titlul, câteva rânduri din introducere, urmate de săgeată cu Continuare.

Text însoțit de fotografii, de fișiere video.

După comentarii link-uri către Facebook și Twitter.

Texte relativ scurte, circa 200-300 de cuvinte. Propoziții scurte, limbaj specific relatării unei povești, transmite propriile opinii legate de un eveniment despre care cititorul este deja informat.

Articolele postate suntcomentate de cititori, unele chiar în număr foarte mare (exemplu Cine e în spatele jurnaliștilor uciși în Franța are 155 de comentarii).

Are instrument simplu de căutare.

Nu are categorii, arhivă organizată și nici link-uri către alte bloguri.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist

Caracteristica de bază este simplitatea

Folosește puțin din noile tehnologii – Facebook, Twitter.

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă dar pe 3-4 coloane și pe rânduri.

Temele principale sunt cele legate de politică națională și internațională, corupție, jurnalism, societate.

Articolele nu sunt structurate pe categorii.

Limbaj profesionist, clar, obiectiv al jurnalistului îmbinat cu satira unor anumite situații sociale sau politice.

Nu există publicitate pe blog, decât la nivelul unor cuvinte din text hiperlinkate (exemplu cuvântul bani).

Blogul lui Orlando Nicoară

Adresă web: http://www.orlando.ro/

Locul 5 în top 10 cei mai vizibili bloggeri din România în decembrie 2014 realizat de Zelist: 507 apariții, 195 surse, 748622 viewership.

Titlul blogului: Orlando Nicoară: pictures at an exhibition.

În loc de poză este pusă legitimația de elev.

Instrument de căutare chiar sub titlul blogului.

Spațiul blogului împărțit în 2 coloane, 2/3 pentru postări, 1/3 pentru diverse link-uri: Despre acest blog, Despre mine, RSS/Twitter/Facebook sub titlul Pages, urmează Archives, organizată pe luni, începând din ianuarie 2006 până în prezent, Am lucrat (Netbridge), Citesc (link-uri către alte bloguri), Dețin (alte bloguri ale autorului), Lucrez (Mediafax Group).

Despre mine: o prezentare pe scurt a carierei profesionale: experiența de la Netbridge, MediaPro, Mediafax: ,,Din aprilie 2011 conduc Mediafax Group (format din Apropo Media, Mediafax si Publimedia), adica operatiunile de print/online/agentia de presa ale celui mai important grup media non tv din .ro.”

Despre acest blog: Posturile: ,,Ceea ce postez e ales de mine, voi incerca sa pastrez posturile in tema principala a acestui blog, internet/media, voi posta tot ceea ce cred ca este de interes pt userii care vin pe acest blog. Posturile publicate pe acest blog nu vor fi sterse. In cazul unor informatii eronate, postul va fi editat, actualizarile fiind marcate distinct.Comentariile:Comentariile aferente posturilor nu sunt si nu vor fi moderate cu exceptia spamurilor. Cu toate acestea, autorul isi rezerva dreptul de a sterge sau inchide comentarile pe anumite posturi fara o justificare prealabila.Dezbaterile vor fi intotdeauna binevenite cata vreme comentariile respecta regulile minimei decente.Comentariile exprimate sub anonimat (sau doar cu un nume neinsotit de un link relevant) care contin afirmatii nejustificate si calomnioase la adresa autorului sau a altor persoane vor fi sterse.” – Reguli clar exprimate, scop bine definit, limbaj direct, concret.

Articolele postate sunt scurte, de 150-250 de cuvinte, limbaj profesionist, clar, concis, trimiteri către sursă, poze sau grafice inserate.

Temele predilecte legate de Internet, Google, soft-uri, aplicații, afaceri de pe internet, firme media și de internet.

Articolul este integrat într-o anumită categorie, în partea inferioară a postării apare Postat în: urmat de categoria în care intră.

Foarte puțină publicitate, link-uri pe anumite cuvinte din text (Total, Money).

Participă activ la comentarii.

Concluzii:

Blog jurnalistic, tematic, știri din domeniul Internetului și Media

Foarte bine organizat și structurat

Blog adresat unui public mai restrâns, interesat de temele abordate

Folosește tehnologie modernă pentru cuantificarea cititorilor și a traficului. RSS/Twitter/Facebook

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă pe prima pagină.

Temele principale sunt cele legate de Internet, Media, bussiness. Sunt structurate pe categorii.

Stil și limbaj profesionist, concis, concret, clar.

Există trimiteri suplimentare pentru cititorii care vor să citească mai multe informații legate de același subiect sau pentru a evidenția sursa informației.

Există publicitate puțină pe blog.

Blogul jurnalistului Cristian Dorombach

Adresa web: http://www.piticu.ro/

Locul 5 în top 10 cei mai vizibili bloggeri din România în decembrie 2014 realizat de Zelist: 215 apariții, 59 surse, 534911 viewership.

Titlul blogului: Piticu.ro: Because blogging is not enough

Spațiul împărțit în 2 coloane, 2/3 pentru articole postate, 1/3 pentru diverse instrumente și link-uri.

Coloana a doua: Abonează-te la RSS. Comentarii prin RSS. Abonează-te prin email. Follow: Mail, Facebook, Twitter, Linkedin, Youtube, Pinterest, Google+, Google+ piticu.ro, Instagram.

Pagini: Despre Piticu, Jocuri online, Termeni și condiții.

Despre Piticu: prezentare plastică, colorată și plină de umor: ,,Face parte din elita blogosferei (adică unul dintre cei mai: citiți, urmăriți, ascultați, urmați bloggeri). Puțini știu că a terminat Jurnalismul. Și chiar și mai puțini știu că se numește și Francisc. Cu toții îl cunosc însă pentru râsul inconfundabil și, mai ales, pentru însemnările de pe blog. Da, este chiar el: Cristian Francisc Dorombach. Sau, altfel spus, Piticu.”

Urmează un interviu cu și despre Piticu, project manager la Realitatea tv.

Tot pe coloana a doua Blogroll, listă de link-uri către alte bloguri. Urmează apoi Categorii: de pe net, fotoblog, quest post, Idiocrasy, news, Telenovela Vecina, to blog, un blog pe zi. Instrument de căutare, Tauglaud (tag-uri). Și Ce le-a plăcut prietenilor tăi pe Piticu.ro – adică cele mai citite articole postate.

Temele articolelor: social, politică, cultură, IT. Texte scurte, limbaj concis, concret. Inserate poze, fișiere video.

Publicitate pe blog.

Participă în mod activ la comentarii.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist.

Foarte bine organizat și structurat.

Dialog viu cu cititorii, autorul răspunde întrebărilor acestuia.

Folosește tehnologia modernă.

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă.

Relevanța este dată de observațiile și comentarii. Sub fiecare titlu de articol sunt cuantificate comentariile.

Textele sunt scurte, directe și vii.

Temele principale sunt cele legate de social, politic, cultural. Sunt organizate pe categorii.

Există publicitate, link-uri către alte bloguri.

Blogul ziaristei Simona Tache

Adresa web: http://www.simonatache.ro/

Titlul blogului: Simona Tache: Jurnal roz de cazarmă

Locul 7 în top 10 cei mai vizibili bloggeri din România în decembrie 2014 realizat de Zelist: 185 apariții, 69 surse, 531418 viewership

Bara principală: Home, About, Contact.

About: ,,Autoarea blogului: Simona Tache Ocupatia: jurnalist, femeie, prietena, fiica, sora, sotie, vecina, cetatean. A, si sora medicala, ca, inainte de Facultatea de Litere, am avut grija sa fac un liceu din care se iese cu meserie. Ce-am facut concret in viata: – asistenta medicala la o gradinita – coordonator Dep. Marketing la Editura Humanitas – redactor revista Tabu – redactor Academia Catavenc – cronicar TV Cotidianul.” Urmează o prezentare plină de umor și cu adresare direct către citirori, de exemplu: Varsta: e, na, da’ ce, eu v-am intrebat pe voi cat castigati?

Tot în secțiunea About găsim și Principiile după care funcționează blogul:,,Acest blog a fost construit ca un spațiu al destinderii, al neîncrâncenării, al detașării și al râsului, prezentate în aceeași notă veselă.”

Sub bara principală se află un link cu numele cărții la care jurnalista este coautoare: Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut de Simona Tache și Mihai Radu, către Editura Litere, de unde se poate achiziționa cartea.

Texte scurte, satirice, concise, însoțite de fotografii. Comentarii numeroase, jurnalista participă în mod activ la discuții cu cititorii.

Temele abordate sunt sociale, politice, evenimentele prezentate într-un mod haios, satiric, umoristic. Limbaj viu, literar: Anu’ ăsta, slăbesc până la greutatea din liceu; Până la greutatea din liceu a colegei de bancă, care era mai pufoasă. Eu eram mult prea slabă și n-am nicio șansă să mai ajung vreodată acolo.

Pe coloana din dreapta, Căutare, Cele mai citite articole, Ultimile articole, Sciencefriction.ro, Ultimile comentarii, Blogroll (link-uri către bloguri), iconițe către Facebook, Twitter, Google+, RSS Feed, E-mail.

O invitație pentru a dona 20% din impozitul pe profit către copiii bolnavi de cancer.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist.

Foarte bine organizat și structurat.

Dialog viu cu cititorii, autoarea participă la discuții.

Folosește tehnologia modernă.

Mesajele sunt organizate automat în ordine cronologică inversă

Relevanța este dată de observațiile și comentarii . Sub fiecare titlu de articol sunt cuantificate comentariile care sunt chiar numeroase.

Textele sunt scurte, directe și vii, cu tentă satirică.

Există link-uri către alte bloguri.

Blogul jurnalistei Cristina Bazavan

Adresa web: http://bazavan.ro/

Titlul blogului: S!MPA Bazavan

Locul 8 în top 10 cei mai vizibili bloggeri din România în noiembrie 2014 realizat de Zelist: 200 apariții, 98 surse, 311550 viewership

Cristina Bazavan – prezentarea de pe blog: ,,Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil) și face cronica de cinema pentru Europa FM. A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV).”

Blog complex ca și construcție față de celelalte prezentate mai sus.

Bara principală: Home, Contributors, Cristina Bazavan, Culturale, Diverse, Munca mea, Personal.

Spațiul blogului este împărțit în 4 coloane pe care sunt articolele postate, în ordine invers cronologică, doar introducerea, și o poză, pentru continuare click pe titlu.

Sunt inserate numeroase fotografii, și fișiere video.

Temele sunt legate în special de film, cultură, modă, vedete, interviuri, social, personale.

Un blog special prin faptul că aici mai publică încă 8 autori, majoritatea jurnaliști: Doru Iftime, Ioana Blaj, Ana Maria Onisei, etc.

Textele sunt scurte, formale, clare, limbaj specific domeniului filmului și modei. Predomină fotografiile. Foarte puține comentarii.

Fiecare articol are tag-uri.

În partea inferioară a paginii: Blogroll, Ce citesc, Preferații mei, cu link.uri către bloguri.

Iconițe către Facebook, Pinteresr, Subscribe, Twitter.

Concluzii:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist

Bine organizat și structurat, puțin prea încărcat de mulțimea de fotografii. În unele postări textul ajunge pe locul II, prima privire mergând către fotografii.

Nu prea există comentarii sau dialog dar blogul are success datorită subiectelor, filme, cinema, vedete, modă de care cititorii au fost mereu fascinați.

Folosește tehnologia modernă.

Mesajele sunt organizate în ordine cronologică inversă dar pe mai multe coloane și rânduri care încarcă blogul.

Textele sunt scurte, limbaj profesionist, specific subiectelor, film, cultura, modă.

Există link-uri către alte bloguri.

Blogul jurnalistului Victor Kapra

Adresa web: http://www.victorkapra.ro/

Locul 10 în top 10 cei mai vizibili bloggeri din România în noiembrie 2014 realizat de Zelist: 69 apariții, 43 surse, 198186 viewership

Titlul blogului: Kapra’s Blog

Victor Kapra: jurnalist din 1990, în prezent jurnalist liber profesionist specializat în tehnologii noi și internet.

Bara principală: Prima pagină, Despre mine, Contact, Abonare RSS, Search.

Spațiu împărțit în 2 coloane: 2/3 pentru articole, 1/3 pentru Publicitate, Ultimile articole, Arhive, Categorii și Blogrol.

Temele articolelor: tehnologie we, Internet, google, cele mai noi descoperiri, statistici, evoluție mass-media, publicitate, jocuri, rar articole cu subiecte sociale.

Limbaj profesionist, adresat cunoscătorilor, clar și concis. Text însoțit de imagini, grafice, fișiere video. Text variabil, destul de lung câteodată.

Comentarii puține. Are tag-uri.

CONCLUZII:

Blog jurnalistic, jurnalist profesionist

Bine organizat și structurat

Nu prea există comentarii sau dialog dar blogul are success datorită subiectelor de larg interes pentru internauți, jurnaliști, IT-ști.

Folosește tehnologia modernă.

Mesajele sunt organizate în ordine cronologică inversă.

Articolele nu sunt vizibile integral, doar o fotografie, data și o mica introducere. Senzația de spațiu aerisit, privire de ansamblu, panoramică.

Textele sunt clare, limbaj profesionist, specific subiectelor, film, cultura, modă.

Există link-uri către alte bloguri.

Evoluția blogurilor jurnaliștilor este dată și de măsurarea și cuantificarea blogurilor făcută de traffic.ro și de zelist.ro.

Zelist.ro se denumește singur barometrul blogosferei românești. Conform acestui ,,barometru” ultimile evoluții ale blogosferei sunt foarte interesante în ceea ce privește blogurile jurnaliștilor. Să privim ultimile top 10 cei mai vizibili bloggeri din România, pe lunile noiembrie 2014 și decembrie 2014, ultimile cuantificate.

Top 10 cei mai vizibili bloggeri din Romania în decembrie 2014

Refresh.ro împreună cu Zelist Monitor vă prezintă topul celor mai vizibili bloggeri din România în funcție de aparițiile în presa online, bloguri, forumuri și rețelele sociale în ultima lună a lui 2014.

Din primii 10 bloggeri, conform acestei statistici, 6 sunt jurnaliști profesioniști, iar 2 jurnaliști amatori. Primii doi clasați, Vlad Petreanu și Cătălin Tolontan, și-au păstrat pozițiile fruntașe de-a-lungul ultimilor luni. Și din analiza făcută blogurilor lor se explică acest aspect: articolele lor sunt caracterizate de valoare și profesionalism, cititorii îi apreciază și le acordă multă încredere.

Top 10 cei mai vizibili bloggeri din Romania in noiembrie 2014

Refresh.ro a publicat topul celor mai vizibili 10 bloggeri din Romania în 2014 în funcție de aparițiile în presa online, bloguri, forumuri și rețelele sociale în luna noiembrie 2014. Cifrele au fost furnizate de Zelist Monitor.

 Din cei 10 bloggeri din top 10, 8 sunt jurnaliști profesioniști.

Capitolul 5.CONCLUZII:

Blogurile jurnaliștilor români sunt caracterizate, în general, de valoare profesională ridicată

Jurnaliștii s-au adaptat rapid la noile descoperiri tehnologice din domeniul web, mulți dintre ei folosind instrumente modern de link-are, follow, monitorizare

Câțiva din jurnaliștii mai tradiționaliști, cum sunt Ioan T. Morar, Ion Cristoiu au păstrat simplitatea textelor specifice blogurilor.

Pe majoritatea blogurilor te poți orienta foarte ușor, doar căteva fiind prea încărcate de poze sau de prea multe articole ce pot fi vizualizate simultan.

Cu puține excepții, blogurile sunt individuale, cu un singur autor.

Aproape toți jurnaliștii analizați și-au prezentat pe blog scopul pe care și l-au propus atunci când au deschis blogul și principiile după care se ghidează.

Cea mai mare parte dintre jurnaliștii bloggeri au modernizat mult articolele postate prin inserarea de fotografii, fișiere audio și video.

S-a observat și prezența tot mai bogată a link-urilor pentru informații suplimentare legate de subiectul tratat.

Majoritatea bloggerilor jurnaliști au o bună comunicare cu cititorii lor prin intermediul comentariilor.

Limbajul folosit este, în cea mai mare parte, asemănător cu cel folosit de respectivii jurnaliști și în mass-media sau în presa scrisă în care profesează. Doar eseurile sau relatările personale ne dezvăluie o altă latură a acestora, mai sensibilă, mai înclinată spre literatură, arătând capacitatea de adaptare la mai multe stiluri de comunicare.

Multe din blogurile studiate au deja publicitate deci sunt și profitabile. Ioan T. Morar și Ion Cristoiu, acești maeștri ai jurnalismului, se bucură mai mult de bucuria de a scrie și de a comunica.

Jurnalismul online de pe bloguri aduce un aer de credibilitate junalismului tradițional dar și un parfum boem inconfundabil, deși modern, parcă din alte timpuri.