Blogul. Studiu de Caz Biziday.ro
CUPRINS
INTRODUCERE
1. INTRODUCERE ÎN JURNALISM ………………………………………………………………..
1.1 Ce este jurnalismul și cine sunt jurnaliștii
1.2 Jurnalismul online
2. BLOGUL – NOUA VÂRSTĂ A JURNALISMULUI ……………………………………………
2.1 Ce este blogul
2.2 Scriitura de blog
3. BLOGOSFERA………………………………………………………………………………………………….
3.1 Adelin Petrișor
3.2 Maria Coman
3.3 Șerban Huidu
3.4 Cabral
3.5 Cristian China – Birta
3.6 Andrei Vulpescu
3.7 Alex Ciucă
3.8 Andreea-Mihaela Retea
3.9 Laura Frunză
4. sTUDIU DE CAZ. BIZIDAY.RO………………………………………………………………………………….
4.1 Cine este și ce face Biziday
4.2 Structura emisiunii
4.3 Hosting și back – up
4.4 Statistici și analiză trafic
4.5 Diaspora în online
4.6 Blogul – „adaptare a jurnalismului la timpuri”
5. CONCLUZII…………………………….…………………………………………………..
6. ANEXE…………………………………………………………………………………………………………..
7. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………..
INTRODUCERE
Prin lucrarea de față ne propunem să aducem în discuție legătura dintre mediul online, respectiv blogul și jurnalismul din ziua de astăzi. Deși, poate că atunci când a apărut internetul nu a părut, la prima vedere, o legătură strânsă și evidentă între cele două, se poate spune că, în ultimii aproape opt ani, felul în care se face jurnalism s-a schimbat. Astfel, valul în mass-mediei prin care tot mai multe instituții de presă preferă să informeze oamenii cu ajutorul mediului online, printr-un blog este tot mai mare și mai cunoscut. În acest fel, informația se transmite mai repede și se adresează unui public cât mai larg.
Mai mult decât atât, impactul pe care îl provoacă presa din România în mediul virtual este foarte mare și se poate obține ușor. Aici, dacă facem o scurtă analiză putem observa că rețelele de socializare ajută la răspândirea mesajului într-un timp foarte scurt. Și, de asemenea, sunt și cel mai eficient mod de a face cunoscut un eveniment, o știre. Vedem că, în ziua de astăzi, interesul pentru tot ce reprezintă social – media este din ce în ce mai mare. De aceea, în primul capitol vom afla ce înseamnă să fii jurnalist, blogger, ce este o știre și ce rol are blogul și jurnalismul online în zilele noastre.
Este atât de ușor să informezi în mediul virtual, încât oricine poate să facă acest lucru. Și, în tot acest timp, cheltuielile sunt minime. Spre exemplu, oricine poate să-și facă un blog și să înceapă să scrie pe el. Și este gratis. Tot ce trebuie să faci este să-ți un cont pe baza unei adrese de e-mail. Iar acest lucru îl vom afla în capitolul doi vom arăta cum îți faci un blog, cum postezi articole și cum ajung articolele proaspăt scrise să fie citite într-un timp scurt. Sunt tot mai mulți oameni care au cel puțin un cont pe o rețea de socializare și la fel de mulți sunt și cei care preferă să citească presa de pe un gadget. Pentru ei este mult mai ușor să deschidă un blog și să citească fie de pe tabletă, fie de pe laptop sau smartphone.
De asemenea, jurnalismul practicat în mediul online cu ajutorul blogului joacă un rol foarte important pentru oameni, pentru viața socială. Nu trebuie să uităm că, în funcție de orientările politice, persoanele care citesc zilnic anumite publicații pot să fie ori bine informați, ori foarte ușor de manipulat. Așadar, în funcție de acest derapaj, jurnalismul și părerile jurnaliștilor în mediul online joacă un rol esențial și foarte important.
Blogul poate să însemne și o tabloidizare a informației, o relaxare prea mare a criteriilor de selecție și a controlului asupra informației, mult prea aproape de principiu postmodern anything goes, pretinzându-se, în același timp, jurnalism și/ sau informare. Spre exemplu, în Journalism and the web a lui Mark Deuze se arată că distincțiile morale trebuie să fie pe primul plan. Poate să respecte media un cod etic? Dacă susținătorul blogului începe și scrie subiecte mondene sau are deja articole care nu fac deloc cinste jurnalismului în condițiile în care blogul își dorește să facă parte dintr-o media curată și vede că articolele sunt citite și distribuite, cu un impact foarte mare, se poate abține să nu mai scrie astfel de subiecte? Poate să devină etica personală o etică profesională? Atunci când vede că o să înceapă să câștige bani de pe urma traficului generat de articolele mondene o să se oprească? În această carte aflăm că aceste lucruri pot fi o scuză morală. Așadar, și traficul pe care îl generează un blog sau un site în funcție de subiectele abordate au un cuvânt important de spus și acest lucru îl aflăm în capitolul al treilea.
În plus, atunci când trebuie să faci dintr-un blog o modalitate de a face jurnalism este, totuși, nevoie să urmezi niște reguli? Mai mult decât atât, analiza Journalism and the web a lui Mark Deuze încearcă să găsească un răspuns la ce înseamnă să fii un jurnalist online și cu cine trebuie să negociezi pentru acest lucru. Mai mult, acesta face chiar și o comparație între știrile online și cele tradiționale și jurnalism, de unde reiese că prin știrile online trebuie să se facă o diferență cu ajutorul celor trei cuvinte cheie: interactivitatea, personalizarea sau individualizarea și convergența. Tot aici, în capitolul III, aflăm că jurnalistul online are o problemă atunci când trebuie să-și păstreze audiența. Ba chiar aceasta ar fi problema, că trebuie să reușeașcă să-și mențină publicul în condițiile în care acum este foarte multă informație și știri disponibile online pe mai multe site-uri și majoritatea sunt gratuite. Tot în această analiză descoperim că internetul este de ajutor, pentru că oferă un număr de instrumente (tools) interactive pentru a ajuta jurnalistul să comunice cu un utilizator care poate fi un cititor de-al lui: e-mailuri directe, chatul, sondajele online în curs de desfășurare etc.
Așadar, este blogul un mod de a face jurnalism? Se poate numi o persoană care și-a făcut un blog și care editează sau scrie știri în fiecare zi jurnalist? Este cea mai bună metodă să fii jurnalist? Se îmbină jurnalismul practicat într-o redacție cu cel făcut într-un mediu virtual? Cât din ce apare pe blog poate intra în zona jurnalismului?
Cărțile pe care le studiem în această lucrare, ca New Media de Dorina Guțu, Manual de jurnalism a lui Mihai Coman, dar și Introducere în sistemul mass – media. Jurnalistul universal de David Randall sau Jurnalismul sportiv: o introducere scrisă de Phil Andrews, nu fac referire doar la cum era jurnalismul la început, dar și cât și cum a evoluat. Arată și ce a câștigat jurnalismul, dar și ce au pierdut și unde li s-a adăugat un plus jurnaliștilor. Mai mult decât atât, cărțile pe care le studiem ne arată că lumea este într-o continuă dezvoltare și, de aceea, blogurile reprezintă o modalitate de a informa mai ieftină. Reprezintă un mod prin care poți să faci jurnalism și de calitate, cu resurse nu foarte mari. Din cărțile citite descoperim că blogul joacă un rol din ce în ce mai important atunci când vine vorba de informarea populației.
Pentru a demonstra aceste lucruri, ne propunem ca strategie generală de verificare, să urmărim blogul lui Moise Guran, jurnalist TVR, Bizyday.ro. Timp de șase luni citim tot ce se postează pe blog și vedem cât și ce impact are asupra cititorilor. Ne concentrăm atenția și asupra rețelelor de socializare cum ar fi Facebook, Twitter și Google+, pe care sunt promovate articolele pentru a vedea reacția oamenilor. Câți sunt de acord cu jurnalistul, câți apreciază și comentează la postările acestuia, dar și câți distribuie articolele lui. Comentariile sunt importante, pentru că în acest fel, în funcție de cum răspund cititorii, putem să observăm și ce public are. Și, nu în ultimul rând, ne uităm și pe statisticile referitoare la traficul blogului. O modalitate foarte ușoară de a vedea vizitele acestuia este să intrăm pe site-ul BRAT și pe Zelist Monitor. În acest fel, vedem câte afișări, vizite și vizitatori unici are pe fiecare zi și care este ziua record pentru vizitatori. În privința zilei record, ne așteptăm să găsim un număr de cel puțin patru cifre.
În privința tehnicilor de colectare a informației, vom folosi tehnicile de intervievare, dar și pe cele de observare. Vom vorbim atât cu Adelin Petrișor, dar și cu alți jurnaliști care au blog sau oameni din media, ba chiar și bloggeri cunoscuți din România care o să ne spună ce cred ei despre acest val al mediului online, cât este de avantajos sau nu pentru un jurnalist să scrie pe un blog, dar și care este părerea lor despre impactul pe care blogurile îl provoacă. În cadrul interviurilor o să încercăm să aflăm cât este de important să distribui articolele pe care le scrii pe un blog personal pe câte o rețea de socializare.
Și, nu în ultimul rând, vom sta de vorbă cu Maria Coman, prezentatoare Antena 3, plus Șerban Huidu și Cabral care o să ne spună părerea lor despre ce reprezintă jurnalismul online și cât este de important să ai un blog unde să scrii obiectiv. Într-un final, vom prezenta concluziile anticipate. Vom prezenta cum blogul joacă un rol foarte important în viața oamenilor de zi cu zi, că are un impact foarte mare atunci când lumea trebuie să ia o decizie și, aici, spre exemplu, ne referim la cum și cât de mult au „mișcat” postările jurnaliștilor care au mers în diasporă să vadă, să posteze și să arate, pe rețele de socializare și pe bloguri cozile la secțiile de votare, românii care au mers la vot pentru a-și alege președintele.
Ca obiective, ne propunem să demonstrăm că blogul este noul val prin care nu doar se informează o masă foarte mare de oameni cu bani puțini, dar și că blogurile joacă un rol important în jurnalism. Astfel, vom demonstra că blogul nu este doar o reprezentare a eului, a subiectivității, ci chiar o vârsta nouă a jurnalismului.
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN JURNALISM
1.1 Ce este jurnalismul și cine sunt jurnaliștii
„Ziarul s-a îndepărtat de carte, jurnalismul s-a îndepărtat de televiziune și s-a apropiat de internet, ziaristul a devenit un prestator de servicii, cetățeanul a devenit ziarist.”
Cristian Tudor Popescu
Jurnalismul este acțiunea de a aduna, a analiza și verifica informațiile recente pe care le primești pentru ca mai apoi de a le prezenta în spațiul public. De altfel, wikipedia.org, site citit zilnic de milioane de oameni, scrie că jurnalismul „reprezintă activitatea de a strânge, a analiza, a verifica și a prezenta informații referitoare la evenimentele curente, incluzând tendințe, rezultate și persoane”.
Pe de altă parte, dr. conf. Alexandru Bohanțov, în Bazele Jurnalismului, scrie că jurnalismul „desemnează o meserie, un ansamblu de activități de presă sau formă de expresie a tuturor celor care se consacră, în orice domeniu, publicării unei informații, dacă aceasta are legătură cu actualitatea imediată sau recentă, prin orice media, un ziar, un post de radio, deteleviziune sau serviciu on-line”.
Cunoscută ca Rebecca West, Dame Cicely Isabel Fairfield, jurnalistă care a scris pentru The Times și Sunday Telegraph, a spus că „jurnalismul este capacitatea de a face față provocării de a umple spațiul”. De altfel, un jurnalist putem spune că se confruntă în ziua de astăzi și cu această provocare. Credem, în primul rând, că scriitura pe care o face un jurnalist trebuie să fie de calitate. Și când spunem acest lucru atunci, cu siguranță, ne referim că textul jurnalistic trebuie să fie scris obiectiv, simplu, clar și incitant și să respecte criterile știricității. Adică evenimentul despre care scrie trebuie să fie recent și de actualitate, implicațiile să fie cât mai ample în spațiu și timp, să intereseze un public cât mai larg, să corespundă realității și, nu în ultimul rând, să poată fi verificat.
Astfel, cei care practică jurnalismul se numesc jurnaliști. Dar un jurnalist nu este doar acea persoană care ar trebui să fie foarte bine informată pentru că el însuși poate să dețină abilitatea de a descoperi, alege și de a pune în context informațiile pe care le deține. Jurnalistul trebuie să fie capabil ca, de fiecare dată după ce se întoarce de pe teren, atunci când se apucă de scris, să îi dea cititorului informația de care acesta are nevoie. O informație scurtă și la obiect. Întotdeauna reală. Iar această informație se numește știre.
„Un jurnalist este o persoană implicată în activitatea literară sau publicistică din jurul unei apariții periodice (publicație sau, prin extensiune, transmisiune prin televiziune, radio, Internet ș.a.). Jurnalistul, atunci când în discuție este o persoană afiliată unei publicații (ziar, revistă ș.a.), mai este numit gazetar sau ziarist. Pentru realizarea de materiale care presupun interacțiunea cu alte persoane (reportaje, interviuri), jurnalistul delegat se numește reporter”. Aceasta este înțelegerea populară a noțiunii pe care wikipedia.org o dă pentru această meserie.
Pe de altă parte, în cartea Introducere în sistemul mass – media a lui Mihai Coman găsim o altfel de definiție a ceea ce reprezintă jurnalistul: „jurnalistul ar trebui să fie căutător și distribuitor de informații (din cele mai variate sfere, de la politică la știință, de la sport la faptul divers, de la economie la cultură), un pedagog care educă publicul în spiritul valorilor civice și al respectului față de cultura majoră, un lider de opinie care modelează convingerile și atitudinile audienței, un animator care mobilizează și solidarizează colectivitățile, un om de divertisment care oferă clipe de relaxare și evadare imaginară pentru mii de oameni, un creator de cultură care selectează și promovează valorile etc”. Deci, un jurnalist trebuie să facă și să fie multe lucruri. Însă, G.Bohere consideră că jurnalist este „orice persoană care, în mod regulat și pe bază de remunerație, depune o activitate care constă în a contribui prin cuvânt sau imagine la una sau mai multe mass – media”
După cele scrise mai sus, ne putem da seama că mass – media are mai multe funcții, printre care și funcția de informare, de interpretare, culturalizare și divertisment. Iar una dintre cele mai importante, dacă nu este chiar cea mai importantă funcție, cea de informare joacă un rol decisiv în societate deoarece presa este a patra putere în stat sau câinele de pază al democrației. Astfel, David Randall spune, în Jurnalistul universal, că „rolul unui ziar este de a afla informația proaspătă despre chestiuni de interes public și de a o transmite cititorilor cât mai repede și cu cât mai multă acuratețe, în mod cinstit și echilibrat. Asta-i tot”.
Și pentru că există mai multe ramuri prin care diverse specializări precum reporterul sau cameramanul se pot numi jurnaliști, așa există și mai multe categorii media. Iar aici ne referim la presă scrisă, radio, televiziune și, nu în ultimul rând, mediul online. Spunem acest lucru deoarece în Jurnalismul sportiv al lui Phil Andrews acesta afirmă că „oricît de evidente ar părea diferențele dintre radio, televiziune, presa scrisă și media online, să încercăm să aruncăm o privire dincolo de evidențe, întrucît caracteristicile specifice fiecăreia au un rol important în stabilirea modului în care operează jurnaliștii”.
Lucru adevărat pentru că, spre exemplu, în presa scrisă ca să produci un material care să apară în ziar poți să dai câteva telefoane, iei legătura cu o persoană sau o sursă pe care jurnalistul o are, plus o documentare pe internet și, în acest fel, se poate obține un material pentru această categorie media fără să părăsești biroul. Chiar dacă, în cazul în care ești un jurnalist sportiv, ai nevoie să mergi la meciuri, scrierea articolelor se face foarte ușor și într-un mod rapid. Sau mai sunt și cazuri în care jurnaliștii sportivi stau în redacție și se uită la transmisiunea televizată a meciului și în acest fel își acoperă meciul, ajutat fiind de informațiile din meciul televizat. Și, încă o dată, acesta nu părăsește biroul.
În privința radioului, situația este puțin schimbată. Și este așa pentru că deși avem tendința să spunem că este o comunicare instantă, imediată, în cazul materialelor care trebuie băgate pe post, modul în care acestea sunt realizate știrile poate dura foarte multe ore în comparație cu presa scrisă. Bineînțeles că, pentru informațiile de esență timpul poate fi unul foarte scurt, însă dacă vrem să transmitem informațiile atunci s-ar putea să avem nevoie de mai mult timp. Timp pentru că, deși interviurile făcute prin telefon se pot face repede, calitatea sunetului lasă, fără îndoială, de dorit. În plus, în cazul în care este un interviu mai important, cu o personalitate, recomandat este ca jurnalistul să aibă la el atât un microfon, cât și un reportofon. Plus, un jurnalist trebuie să pună mai întâi răul și pentru acest lucru trebuie să se gândească că îl poate lăsa oricând echipamentul cu care a venit pentru interviu și trebuie să aibă și o situație de rezervă pentru a putea pune întrebări la care să primească răspunsuri. Și, pentru acest lucru, majoritatea oamenilor din presă apelează cu încredere la smartphone-urile care înregistrează din ce în ce mai bine. Și după ce a adunat toate informațiile pentru știre, jurnalistul trebuie să ajungă la birou pentru a începe revizuirea și lucrul se face într-unul dintre multele programe pentru voce ca Sound Forge, de exemplu, pentru a scoate bâlbâielile și tot ce ține de editarea materialului. Iar acest lucru, în funcție de cât de mare este materialul sau interviul, poate dura chiar și până la două – trei ore.
În sens invers categoriei media reprezentată de presa scrisă este televiziunea. Pentru a realiza un material pentru un jurnal sau, în general, pentru un canal tv trebuie să știți că se depune efort, mult timp și, mai ales, trebuie să ai personal care să facă materialul. Așadar, televiziunea este și costisitoare. Iar aproximativ toate materialele de televiziune sunt realizate pe teren. Acest lucru înseamnă că jurnaliștii pleacă de la birou, împreună cu o echipă pentru filmat, dar în România, în general, cu un reporter, și merg chiar și pe distanțe lungi până la fața locului unde trebuie să filmeze evenimentul. Filmarea unui simplu și singur interviu poate să dureze, iar odată ajuns în redacție materialul brut trebuie să fie tăiat în funcție de unghiul de abordare unde se mai inserează și anumite imagini tot de la fața locului. Dar, mai întâi de toate, ordinea lucrurilor pentru care se realizează o știre de un minut, poate maxim două este următoarea:
filmarea pe teren
ajuns în redacție, jurnalistul trebuie să scrie știrea
se înregistrează voice – overul
filmările de pe teren împreună cu știrea și voice – overul sunt unite și editate într-un program astfel încât să iasă video-ul dorit
Și, dacă am vorbit despre fiecare de mai sus separat, internetul este modalitatea în care se pot combina atât presa scrisă, cât și radioul și televiziunea. Toate într-un singur colet cu o modalitate foarte ușoară de actualizare zilnică și, mai ales, foarte rapidă care nu necesită îndârjire și cunoștiințe în domeniul IT. Pe această platformă, la fel ca și pe celelalte, să captezi atenția cititorului, ascultătorului sau telespectatorului este vitală. Dacă în radio primele zece secunde sunt vitale pentru a nu-l face pe ascultător să schimbe postul iar în televiziune pe telespectator să schimbe canalul sau chiar să închidă televizor și la ziar să nu întoarcă pagina, pe internet trebuie să îi dai cititorului tău exact de ce are nevoie. O știre sau un articol la obiect, fără să devieze de la subiect ca și altă dată să se întoarcă la tine pe pagină pentru că deja știe după ce a citit articolul că scrii lucruri interesante, lucruri care îl interesează și pe care nu le știa. Așadar, limbajul trebuie să fie exploatat la maximum și, mai ales, să fie un limbaj unic.
Mai mult decât atât, Walter Lippmann, reporter și câștigător de două ori al premiului Pulitzer, a declarat că „nu există lege mai mare în jurnalism decât aceea de a spune adevărul și de a înșela diavolul”. De aceea, putem afirma că jurnaliștii care au abilitatea de a descoperi, alege și de a da mai departe cunoscând riscurile la care se expun și acei jurnaliști care își pun „pielea” în joc pentru a informa corect oamenii despre tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, doar ei sunt supereroi. Însă, nu sunt acei supereroi din benzile desenate, de aceea, poate, nu toată lumea le acordă atenția cuvenită.
Știrea
„Adevăratele știri sunt știrile rele”
Marshall McLuhan
În zilele noastre, un jurnalist nu va fi niciodată iubit de toată lumea. Tot ce scrie acesta poate fi interpretat, de la știri până la comentarii sau recenzii, iar acest lucru îi poate aduce pe de-o parte și simpatii, dar pe de altă parte și antipatii. Și, este bine de ținut minte că, dacă vrei să dai o știre, îți trebuie și timp ca să o faci. Iar o știre nu se face cât ai da din palme, ci îți trebuie chiar și câteva ore bune pentru a face muncă de teren și pentru a culege informațiile necesare, așa cum am spus și în paginile de mai sus. În cazul în care totul merge bine, conform planului, atunci după aproximativ două ore petrecute pe teren trebuie ca să fie scrisă și știrea.
Nu trebuie să uităm că, știrea este un gen jurnalistic care are dimensiuni reduse și conținut de actualitate care răspunde la întrebările care definesc o informație jurnalistică: cine?, ce?, unde?, când?, de ce? și cum? „Este faimoasa paradigmă cunoscută în literatură anglo – saxonă de specialitate sub denumirea 5W: who?, what?, when?, where?, why? Acestora li se adaugă un H de la how?”, adaugă Mihai Coman în Manual de jurnalism. De asemenea, știrea mai este și „ceea ce jurnaliștii decid că este o știre” sau „știrea este faptul care îi face pe oameni să stea de vorbă între ei”, după spusele lui Cristian Florin Popescu în Manual de jurnalism.
Știrea este, în general, despre oameni. Acei oameni care fac diverse acțiuni. Iar în momentul când reporterul se apucă să scrie știrea și elementele introductive, conform lui Phil Andrews, în Jurnalismul sportiv, „cea mai simplă modalitate de a înțelege cum ar trebui scrisă o introducere este să vă imaginați că îi relatați știrea unui prieten”.
Iar din 1829 de când au apărut primele publicații românești cum ar fi Curierul Românesc sau Albina românească până astăzi, 2015, definițiile pentru ce este jurnalismul și jurnalistul nu s-au schimbat. Aceeași situație este valabilă și pentru știre.
1.2 Jurnalismul online
Așadar, nu s-au schimbat definițiile pentru jurnalism, dar s-a schimbat locul unde se face jurnalism. S-a renunțat aproape de tot la ideea de a da informația pe hârtie. De altfel, mai sunt foarte puține ziare care scot pe print în fiecare zi sau măcar o dată pe săptămână. Așa că, s-a trecut la jurnalismul pe internet, căci asta și înseamnă jurnalismul online. Iar aici, articolele sunt scrise special pentru mediul online.
Însă, Alexandru – Brăduț Ulmanu spune că „cu toate acestea, simplul act al publicării pe Internet nu poate fi numit jurnalism online. Aproape toate ziarele, agențiile de presă, televiziunile și radiourile din România au versiuni online. Dar acest lucru nu transformă automat conținutul lor în ceea ce numim jurnalism online și nici nu le conferă semnatarilor statutul de jurnaliști online”. De ce? Pentru că jurnalismul internet este un alt mod de a trata informația și de a organiza conținutul. „Structura nonlineară, link-urile, elementele care stimulează interactivitatea sunt câteva dintre atributele principale care disting media online de alte tipuri de jurnalism”.
Iar dacă ne întrebam, în 2002, dacă ceea ce fac jurnaliștii pe internet se numește jurnalism online atunci, cu siguranță, că răspunsul ar fi fost nu. Un răspuns negativ pentru că, atunci, mai toate site-urile media aveau articole urcate în întregime din ziar. Articole „cu lopata”. Acum, în 2015, lucrurile s-au schimbat iar internetul a devenit de cel puțin doi ani principalul mediu prin care se transmite o informație, nu contează că este un document scris sau un clip video. Iar site-urile de știri din România au observat că internetul le poate oferi un mare avantaj pentru a-și face articolele citite.
Spre deosebire de anii 2000 – 2005 când nu foarte mulți erau familiarizați cu internetul și paginile web, acum utilizatorii de internet nu doar că sunt foarte mulți, dar sunt și pretențioși. Iar pentru acest lucru, jurnaliștii online nu doar că vor fi și ei mai mulți, dar cei mai buni au învățat și vor învăța în continuare cum să folosească internetul la un potențial cât mai mare pentru a oferi cititorului o informație de calitate. Informație care să-l diferențieze față de ceilalți jurnaliști și care, într-un final, să-l scoată din anonimat.
Și dacă vrem să vedem cât de mare este numărul oamenilor care folosesc internetul, Institutul Național de Statistică a emis un comunicat de presă în noiembrie 2014, de altfel și cel mai recent comunicat emis de INS legat de persoanele care au acces la internet, în momentul realizării acestei lucrări. Astfel, aproximativ 62% dintre românii care au între 16 și 74 de ani au folosit cel puțin o dată internetul, în condițiile în care populația României este de aproape 20 de milioane de locuitori.
Cei mai mulți dintre oameni se conectează mai mult la internet de la birou, din cafenele sau de la școală decât de acasă. Aceștia se conectează fie la rețelele de socializare, fie la diverse site-uri. Și, dacă to am adus vorba de site-uri, în România anului 2015, la o simplă vizită pe motorul de căutare Google, cu un search pe domeniul .ro, am găsit aproximativ un milion trei sute trei zeci de mii de site-uri online.
Fig. 1.1 – sursă foto: google.ro
Așadar, ce este jurnalismul online? „Este unanim acceptat faptul că jurnalismul online este acel tip de jurnalism care folosește așa numitele noi media (new media), adică suporturile oferite de tehnologiile moderne de informații și comunicații, pentru a disemina informația”. Deși am vorbit destul despre internet, new media nu sunt reprezentate doar de internet. Cel mai bun exemplu pentru a susține acest lucru este telefonia mobilă care devine foarte repede mediul potrivit pentru a separa informația, odată ce mesageria multimedia și aplicațiile de mesagerie instant create pentru smartphone-uri precum WhatsApp, Instagram sau Snapchat cresc de pe o zi pe alta.
Mai mult decât atât, pentru a lămuri și pentru a putea distinge jurnalismul online de jurnalismul tradițional, Mike Ward, în Journalism online, scrie câteva trăsături esențiale: „caracterul său imediat, posibilitățile multiple de punere în pagină, folosirea elementelor multimedia, platformele flexibile de distribuție, arhivarea, construcția și receptarea nonlineară a conținutului, interactivitatea și existenta link-urilor”.
Astfel, internetul a furat radioului premiul pentru cel mai rapid mod de a provoca o reacție. De ce? Pentru că, în mediul online, un site de știri poate să producă la câteva minute distanță conținut nou, și de calitate, și care să mai poată fi și citit de vizitatorii site-ului. Iar acest lucru se întâmplă datorită elementului cheie: spațiu de stocare virtual nelimitat. Acest lucru este, de fapt, un avantaj pe care îl are internetul în fața numărului de pagini care este limitat în presa scrisă și a timpului care este vital în radio și televiziune.
Într-un articol, spre exemplu, poți introducere elemente audio și video, info grafice sau chiar jocurile care sunt online pentru a elimina, de ce nu, monotonia. Prin acest mod nu doar că adaugi valoare articolului, însă îl faci pe cititor să înțeleagă ceea ce vrei să spui și dinamizezi perioada în care acesta citește articolul. Iar când ne referim la elemente auto și video ne ducem la ideea că într-un articol poți să adaugi atât înregistrări, cât și clipuri video pentru a susține articolul tău, dar și statistici sau în cazul unui articol de domeniul tehnologiei, poți pune chiar un clip video cu jocul online pentru a vedea cititorii despre ce este vorba. Iar jurnalismul online înseamnă și folosirea acestor elemente. Înseamnă regăsirea textului, a elementelor audio și video într-un singur conținut. Un conținut unic. Iată un exemplu al celor de la CNN pe site-ul lor, cnn.com, la un articol care are poze, elemente video și audio, un info grafic, ba chiar și link-uri inserate.
Fig. 1.2 – sursă foto: cnn.com
Fig. 1.3 – sursă foto: cnn.com
Spre exemplu, iată câteva nume, puține de altfel, dintre ziarele care încă se mai găsesc pe piață la ora actuală: Adevărul, Evenimentul Zilei, Libertatea, Jurnalul Național, Ziarul Financiar sau Gazeta Sporturilor. Da, s-a schimbat locul unde se face jurnalism. Oamenii preferă să citească o publicație online. Un ziar sau un post de știri care îi dă informația pe internet, pentru că îi este mai ușor, este mai accesibil, mai comod și este pentru toți. Și mai este și gratis. Românii au înțeles că pe internet pot găsi lucruri interesante iar pe internet au început să intre tot mai mulți. Pentru că le plăcea. Și le place și acum: să intre să vadă ce a mai făcut ruda plecată în străinătate după care să citească știrile online. Iar dacă nu știe ce publicație să citească cel mai probabil intră pe Google și scrie un cuvânt cheie pe care îl interesează, de pildă știri, și îi vor fi afișate toate publicațiile online. Exact ca în cele două poze de mai jos.
Fig. 1.4 – sursă foto: google.ro
Fig. 1.5 – sursă foto: google.ro
Așadar, începând cu 2008 – 2009, online-ul a jucat un rol foarte important pentru ceea ce avea să reprezinte presa din România. Odată cu criza economică de atunci, internetul avea să schimbe mentalități și, în acest fel, să câștige tot mai mult teren. Cât?
Atât de mult încât la sfârșitul lui 2011 numai puțin de cinci ziare naționale au renunțat la varianta tipărită și au trecut pe internet. Așa că, odată cu dispariția variantei tipărite, ziare ca Gândul, Cotidianul, Ziua, Gardianul sau Săptămâna Financiară au devenit publicații online.
Gândul a fost înființat în mai 2005 de Cristian Tudor Popescu, Bogdan Chireac și Mircea Dinescu. În aprilie 2011 și-a încetat activitatea în varianta tipărită devenind astfel o publicație online cu adresa gândul.info.
Cotidianul a apărut în mai 1991, ziar cu tradiție, fiind și primul ziar privat din România după revoluția de la 1989. Problemele financiare au dus ca ziarul să fie închis în august 2009. Online se găsește pe cotidianul.ro.
Ziua, fondat în 1930, s-a închis în ianuarie 2010. O parte din jurnaliștii de acolo au format o publicație online, ziuaveche.ro, activă și astăzi, în vreme ce altă parte au rămas la varianta online pe care o avea ziarul, ziuaonline.ro, publicație care nu mai este activă astăzi atunci când accesăm adresa acestora.
Gardianul, înființat în 2002 și după opt ani de activitate, s-a închis în ianuarie 2010 iar astăzi nu au o adresa online. Mai mult, o parte din jurnaliștii de acolo au format publicația online „Puterea” care astăzi este un cotidian național tipărit.
Săptămâna Financiară a apărut în martie 2005 și a dispărut de pe varianta tipărită în noiembrie 2011.
Iată că, mai sus, găsim un scurt istoric a celor cinci ziare naționale care au renunțat la varianta tipărită și au trecut la varianta online în vreme ce altele s-au desființat și nu și-au mai reluat activitatea nici în ziua de astăzi. Iar odată cu această mutare pe online a trebuit să se facă și anumite schimbări care fie au modificat politica, fie managementul ziarului.
Acum, în 2015, dacă accesăm adresele ziarelor de mai sus putem observa cum au evoluat și cum din simple ziare tipărite au ajuns să aibă chiar și o variantă online pentru telefonul mobil.
Mai întâi, varianta online, accesată de pe laptop.
Fig. 1.6 – sursă foto: gândul.info
Și pentru varianta de mobil, de exemplu, Gândul are o variantă mobilă a site-ului pentru cititorii care vor să vadă ce știri mai urcă redactorii pe site. Astfel, cu un aspect care este special optimizat ca cititorul să poată citi cât mai bine și, în același timp, să nu fie încurcat de reclame, au pus bannerele de publicitate care, de obicei, se regăsesc pe lateral chiar și în varianta online, în josul paginii.
Fig. 1.7 – sursă foto: gândul.info
Sigur, costă să ai site-ul optimizat și pentru varianta de mobil, însă costul nu poate să fie mai mare decât al unui tiraj zilnic de 5.000 de ziare. Iar în acest fel, odată optimizat site-ul, poate rămâne nemodificat o perioadă foarte bună de timp, de la 5 până la 30 ani, în funcție și de necesitățiile cititorilor. De aici, putem trage și concluzia că se merită o sumă mare, o dată investită într-un site iar mai apoi poți să ai postări zilnice, postări care sunt optimizate automat. Se merită acest lucru pentru o instituție de presă?
Are suficienți bani cât să îi țină pe redactori doar de pe urma site-ului? Este un răspuns greu de dat, însă auzim foarte des că dintr-un site nu se poate trăi. Sau dacă se poate trăi, atunci trebuie să fie doar șase sau șapte oameni care să muncească pentru acea instituție de presă, însă nu mai mulți. Nu 25 și nici 30 pentru că nu poate să fie atât de multă publicitate pe un site la câți angajați poate avea un ziar sau o televiziune.
Așadar, se poate trăi doar din jurnalism online? Doar din reclamele de pe site-uri? Dar din blog, se poate trăi doar din blog? Ne-am învățat oare să apreciem calitatea? Dar cu donațiile pentru un site cum stăm, am reușit să apreciem faptul că sunt niște jurnaliști care au nevoie de un sprijin al cetățenilor pentru a face într-adevăr jurnalism?
CAPITOLUL II
BLOGUL – NOUA VÂRSTĂ A JURNALISMULUI
„Social media nu este o distragere a atenției, este o provocare și conductă pentru a fi mai prezent.”
Ryan Park
2.1 Ce este blogul?
Dacă ar fi să-ți întrebi prietenii ce este acela un blog, cu siguranță, mulți ar spune că este un site unde scrii tot ce îți trece prin cap. Afirmație care este adevărată. Alții ar spune că este un jurnal. Total adevărat. Iar ceilalți ar spune că este un mediu virtual la care toată lumea se pricepe să scrie. Mai sunt și acele persoane care sunt de părere că, blogul este ca o navigare pe internet doar că îți mai spui și gândurile din când în când sau când ai timp și pe o coală virtuală.
Lucrurile par să fie simple, că dacă stăm bine să ne gândim putem spune că, mai toată lumea se pricepe la internet. Ei bine, nu este chiar așa. Nu toată lumea are o pregătire suficientă cât să-și dea seama singură cum se face un blog, cum se inserează un link sau cum să inserezi niște coduri într-un articol. Iar pentru fiecare persoană blogul înseamnă cu totul și cu totul altceva pentru că, depinde de vârstă, de pregătirea pe care o are și, mai ales, de interes și locul unde este plasat geografic. Le luăm pe rând și putem spune de ce depinde de vârstă: tinerii sunt foarte deschiși și imediat doresc să încerce orice este nou, orice înseamnă internet, în timp ce oamenii care sunt trecuți de 45 – 50 de ani refuză acest tip de comunicare fiind învățați să spună ceva fie prin telefon, fie față-n față.
Depinde de pregătirea pe care o ai pentru că deși oricine își poate face un blog, nu oricine reușește să aibă articole de calitate, articole care să fie citite și distribuite. Nu uităm nici de interes deoarece există și persoane care își fac un blog pentru că au interesul fie de a spune ceva, fie de a influența opinia publică, fie de a obține diverse beneficii din blog. Plus că, tot aici, contribuie și locul unde ești plasat pe glob. De ce spunem acest lucru? Pentru că influența este cu atât mai mare cu cât țara ta este poziționată și este văzută mai bine. Deoarece altfel este să scrii într-un sat – și aici depinde ce subiecte abordezi – decât să scrii din București, spre exemplu.
Nu mai este niciun secret că suntem într-un proces de globalizare a informației, că suntem niște oameni interesați să citească context nou, chiar și de calitate, și că noi, românii, ne-am găsit aici, în mediul virtual, un văr căruia să-i spunem tot ce ne trece prin cap, tot ceea ce se întâmplă în alte părți, să-i arătăm lucruri urâte și dure, de la întâmplări care au un final nefericit, până la bătăi în stradă, chiar dacă nu ne afectează direct.
„Blogurile, de exemplu, sunt considerate site-uri în motoarele de căutare ale web 1.0, însă natura lor este fundamental difertă de cea a unui site.” De ce spunem acest lucru? Dintr-un motiv cât se poate de simplu: pentru că blogurile nu sunt „construite”. Pe bloguri se scrie. Mult. În fiecare zi. Este exact acel loc unde oamenii citesc informația și comentează. Și pentru că există și aici un termen pentru multitudinea de bloguri, nu am uitat să vă spunem că „blogosferă” este chiar la mare căutare. Și în 2015. Și va fi și în 2050 pentru că oamenii simt nevoia să vorbească din ce în ce mai mult.
Însă, până atunci, mai cunoscut este web 2.0. Foarte mulți folosesc acest cuvânt, însă foarte puțini știu de proveniența cuvântului. Prima dată a fost folosit la conferința Web 2.0 (conferință organizată de Tim O’Reilly și Media Live International – 2004) și făcea referire la „serviciile de internet de a doua generație, servicii care începuseră să capete o din ce în ce mai mare popularitate și să ofere posibilități aproape nelimitate de comunicare și interacțiune socială”. „În linii mari, web 2.0 este asociat cu o nouă etapă în dezvoltarea internetului, apărută la începutul anilor 2000, ca o firmă de exprimare a optimismului după marele crash dot-com (căderea la bursă a acțiunilor marilor companii americane care activau în domeniul online)”.
Și, în vreme ce mulți credeau că web 2.0 rămâne doar la stadiul de idee, datorită egalității și democratizării fără niciun fel de limită online, acest experiment a devenit unul de succes social, a devenit un fenomen de care lumea s-a bucurat și se bucură în continuare. Sigur că, mulți spun că se poate termina prost, însă rămâne de văzut acest lucru.
Succesul social a fost unul atât de mare încât și mass media a trebuit să ia o măsură și să își intre într-un domeniu nou: edițiile online ale publicaților. „Un studiu realizat pentru Asociația Mondială a Ziarelor în șapte țări (SUA, Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Germania și Australia) indica în luna mai 2007 ascensiunea spectaculoasă a edițiilor online ale publicațiilor în detrimentul edițiilor offline. Studiul estima că în urmatorii cinci ani, internetul va deveni sursa principală de știri, în dauna televiziunii și a presei, și avertiza companiile de media asupra importanței crescânde a edițiilor online”.
Și, odată cu apariția acestor edițiilor online apar și primele discuții despre un nou tip de jurnalism. Citizen Journalism. Bineînțeles că toate aceste lucruri se aleagă – odată ce fiecare utilizator de internet poate să aibă acces la noua tehnologie chiar el poate să fie persoana care transmite știrea. Da, fiecare cetățean. „De exemplu, în Coreea de Sud, Oh Yeon Ho este considerat fondatorul citizen journalism-ului deoarece se numără printre primii care au înființat un portal de știri, Ohmynews.com, realizat în întregime de cetățeni și jurnaliști amatori (mai mult de 26.000 „cetățeni reporteri” și peste 2 milioane de cititori zilnic).”
Fig. 2.1 – sursă foto: ohmynews.com
Iar lucrul care este, într-adevăr, schimbat îl reprezintă modul de premiere al articolelor. Adică, acest portal invită toți cititorii să contribuie la premierea articolelor foarte bune prin donații mici online, însă donații care au un cuvânt foarte mare de spus pentru că „un articol deosebit de bun a adus ziarului 30.000 de dolari în doar 5 zile.”
Și pentru că tot suntem la acest capitol iar acest exemplu dat a fost unul numai bun de luat în seamă putem afirma că da, acesta înseamnă citizen journalism. Însă, putem spune noi oare ca și blogul poate fi citizen journalism? Se vor orienta și oamenii din mediul online spre astfel de surse de venit? Vor începe cititorii mediului online să înțeleagă nevoilor celor care aleg să facă din blog citizen journalism și, drept urmare, să fie alături de aceștia susținându-i?
Iar dacă am fi întrebat acest lucru acum 10 ani, cu siguranță, mai toate răspunsurile primite ar fi dus la un numitor comun „nu”. De ce? Pentru că nimeni nu ar fi putut ghici cât de repede o să avanseze tehnologia, cât de receptivi pot fi oamenii și, nu în ultimul rând, nimeni nu ar fi știut că oamenii vor alege ca printr-un blog să fie alături unul de celălalt. Să nu mai vorbim despre faptul că aceștia pentru prima dată s-au simțit stăpâni că pot schimba ceva – de aici și campaniile pe bloguri în care oamenii îți dădeau cu părerea despre anumite situații când firmele nu procedau corect și spuneau cum ar trebui procedat.
Acum, în 2015, putem spune că doar la o simplă căutare pe internet putem băga de seamă că sunt mulți bloggeri care și-au pus pe blogul lor o modalitate pentru ca tu, cititorul, să poți susține blogul cu o sumă de bani lunară sau anuală. Este o modalitate ușoară nu doar pentru el de a face bani, dar și pentru dumneavoastră, de a plăti conținutul de calitate. În SUA, spre exemplu, chiar și la anumite publicații în online, funcționează modelul limitării de caractere. Mai exact, după ce un cititor a depășit un număr de caractere pe care le-a citit, acesta primește notificare că a depășit limita și dacă vrea să continue, poate să facă o plată online, aceștia îi spun un abonament lunar.
Și la noi, în România, există instituții de presă care au început să aplice acest lucru, iar un exemplu este Gazeta de Sud. Aceștia au introdus într- perioadă acest mod de plată, însă l-au scos pentru că au văzut că nu este rentabil. Un alt exemplu este reprezentat și de Gazeta Sporturilor. Ce au făcut aceștia? Răspunsul este foarte simplu. Au gândit un sistem de plată pentru ziarul apărut în online. Astfel, nu doar că fiecare cititor își poate cumpăra orice Gazetă pe care o descarcă și o citește în secunda doi, ba mai mult, pe lângă opțiunea de a alege ce vrea, aceștia s-au gândit ca varianta de rezervă pentru a mai remedia pierderile din print pe online. Au introdus un abonament lunar pentru cei care vor să nu mai coboare până la toneta cu ziare. Astfel, fiecare cititor poate să citească în fiecare zi tot ce se postează pe site-ul acestora, plus că mai citește și Gazeta Sporturilor de fiecare dată când apare pe lună. Și toate acestea cu un cost minim: 5 euro + tva.
Fig. 2.2 – sursă foto: gsp.ro
Poate că, deocamdată, nu toți preferă să dea 5 euro pentru a citi varianta online. Însă, pe viitor, aceștia vor înțelege că aceasta este varianta cea mai bună, cea mai ieftină și cea mai rapidă. De aceea, daca edițiile online ale unor instituții de presă au decis deja să treacă la acest mecanism, atunci nici blogurile nu mai au timp de pierdut.
Și, așa cum spuneam mai sus, există deja și oameni care acceptă pe blogul lor donații pentru a scrie materiale bune, de calitate, materiale care au nevoie să fie foarte bine documentate în prealabil și, de aceea, au nevoie de o anumită sumă de bani. Cel mai bun exemplu sunt cei de la Casa Jurnalistului. Tineri care scriu, merg pe teren, documentează subiectul din toate punctele de vedere și nu le este rușine să spună că trăiesc din donațiile pe care cititorii le fac. Au ales să facă un jurnalism independent iar dacă îți plac materialele și reportajele, au un buton de donații plasat foarte bine, astfel încât să vadă toată lumea.
Fig. 2.3 – sursă foto: casajurnalistului.ro
Pentru a înțelege mai bine, în print screenul de mai jos, este trecută suma de bani pe care aceștia o primesc de la cititorii lor lunar. Totul este transparent și, poate și din această cauză sunt peste 140 de persoane care au încredere în aceștia și donează lunar o sumă de bani.
Fig. 2.4 – sursă foto: casajurnalistului.ro
Alt exemplu prin care arătăm că și blogurile încep să își caute și vor să aibă o situație financiară independentă sunt chiar blogurile românești. De aceea, putem observa foarte ușor că, la o simplă accesare pe blogul zoso.ro avem categoria „Abonare”. Om de presă care a lucrat la Mediafax și DTP și sysadmin la Hell Advertising, Vali Petcu este deținătorului blogului zoso.ro.
A decis în 2005 când în România a început să fie din ce în ce mai cunoscut termenul „blog” că trebuie să se concentreze doar pe acest lucru. El spune că s-a apucat de „acest blog în mai 2005 pentru că mă mâncau degetele să scriu și aveam impresia că pe forumuri nu e locul potrivit, așa că am instalat un WordPress și m-am pus pe treabă”. Conform zoso.ro, dacă un cititor vrea să se aboneze, atunci „abonamentul vă dă acces la aproximativ 20 articole pe lună, articole care nu vor fi disponibile și vizitatorilor neabonați. De asemenea, utilizatorii logați nu văd reclamele.”.
Iată cum unii oameni din online decis să ia niște decizii în privința blogului atunci când vine vorba de a avea și abonați: renunță la reclame și scriu articole pe care doar ei le pot vedea. Spre deosebire de Casa Jurnalistului unde, cititorii finanțează lunar site-ul iar materialele realizate sunt publice, adică oricine le poate vedea, Ovidiu Eftimie, redactor Times New Roman, are un altfel de stil pentru a le spune cititorilor de ce trebuie să aibă un cont premium.
Fig. 2.5 – sursă foto: eftimie.net
Tot la el pe blog găsim și o altfel de modalitate prin care el poate să devină independent și să câștige bani. În categoria din dreapta găsim o fereastră care ne trimite la o listă de cumpărături online, însă prin programul online Profitshare. Ce înseamnă acest lucru?
Fig 2.6 – sursă foto: eftimie.net
Că oricine dă click pe link-urile de mai sus și face o comandă de pe Libris sau Emag, cei de la Profitshare o să dea un comision și lui Ovidiu Eftimie pentru că a generat un profit. Și în acest fel, blogul eftimie.net poate câștiga bani și cu această metoda, însă trebuie specificat că trebuie făcute foarte multe comenzi în valori considerabile pentru a avea un câștig foarte bun. Sigur, se câștigă bani din Profitshare, însă nu este un job full – time.
Așadar, modalități de a face bani din blog sunt. Modalități pentru a deveni independent financiar și de a nu căuta să pui foarte multe reclame, reclame care pot îndepărta cititorii sunt. Atunci, dacă există modalități de a face bani, dacă sunt modalități de a deveni independent, care este problema pentru care puțini reușesc să facă acest lucru? De ce foarte puțini vor să dea bani pentru a suștine?
2.2 Scriitura de blog
O întrebare la care putem să găsim un răspuns foarte ușor este dacă nu cumva scriitura de blog diferă de scriitura de ziar. Nu ne trebuie nici cărți pentru a observa acest lucru. Tot ce trebuie să facem este să fim puțin curioși. Curioși să vedem și să intrăm chiar și pe câteva bloguri după care să încercăm fie să citim presa online, fie ziarele a doua zi. Și răspunsul nu o să întârzie să apară pentru că, da, așa este, veți observa diferențe. Într-o parte, pe blog, poate că se folosește persoana I iar în presă persoana a treia.
O să vedeți pe blog și articole care sunt desprinse total de ceea ce ține de jurnalism. O să citiți chiar și lucrurile personale pe care le fac cei care dețin blogul. În schimb, în presa online regula de scriere rămâne regulă de scriere. Aici, nu se modifică scriitura ziarului, poate că politica editorială da, dar scriitura în jurnalism rămâne.
Încă un element la care ar trebui să ne uităm: există, și aici, pe mediul online, o structură foarte bună a știrii. Conform piramidei inversate, nu putem să nu observăm câteva știri, și scurte și să nu băgăm de seamă că este totuși o diferență între ceea ce scriu unii pe blog și ce scrie presa. De exemplu, așa cum spuneam și în primul capitol, leadul din piramida inversată răspunde la întrebările Cine?, Ce?, Când?, Unde?, Cum? și De ce?. Așadar, informațiile care ne interesează, informațiile care ne captează atenția sunt chiar la începutul știrii, articolului. În continuare, în corpul știrii vom afla detaliile și contextul pentru ca în final detaliile semnificative să încheie. Uneori finalul chiar poate lipsi.
Deci în presa online putem spune că există aceleași reguli ca și la ziar, aceleași reguli de redactare, doar că pe internet avem un avantaj foarte mare: putem insera atât clipuri video, dar și înregistrări audio plus poze pentru a face articolul mai dinamic, mai ușor de citit și pentru a atrage, fără îndoială, atenție cititorului și a nu-l plictisi.
Pe cealaltă parte a online-ului sunt blogurile cu stilul lor de scris. Chiar putem spune că au propriul lor stil de a scrie pentru că în spatele fiecărui blog există oameni care fie au lucrat în presă, fie sunt mecanici, profesori sau care au orice altă meserie, dar mai puțin cea legată de jurnalism și jurnaliști. Iar aici situația este cu totul și cu totul alta pentru că nu toți știu anumite reguli de redactare al unui text.
Și nu toți știu să introducă, spre exemplu, un link într-un cuvânt cheie. La fel cum nu știu nici să insereze o poză sau să posteze un articol cu dată anterioară pentru că, până la urmă, sunt oameni care vor doar să se exprime în online, pe blog, fără alte complicații. Pentru a întări ceea ce am spus mai sus, putem să luăm drept exemplu o știre din Gândul:
Fig. 2.7– sursă foto: gândul.info
Iată, mai sus, putem observa foarte bine leadul unde se răspunde punctual la întrebările care trebuie să se regăsească la începutul știrii. În plus, putem observa că se aplică principiul știricității iar această știre este de actualitate, recentă și cu impact major pentru că este vorba de premierul României.
Pe de altă parte, scriitura de blog este mai libertină. Este mai așa cum vrea fiecare administrator al blogului. Dacă acesta vrea să scrie la persoana I așa va face la fel și dacă va vrea să scrie și la persoana a III-a. De asemenea, scriitura de blog nu ar diferi de cea a unei instituții de presă dacă și bloggerii ar vrea să transmită informații într-un stil cât mai serios. În pozele de mai jos putem observa că scriitura pe blog diferă, așa cum spuneam mai sus, de persoana care scrie.
Așadar, primul exemplu:
Zoso.ro – scrie scurt și cât se poate de simplu, astfel încât sa înțeleagă fiecare cititor de-al său, iar subiectele lui sunt de actualitate.
Fig 2.8 – sursă foto: zoso.ro
Eftimie.net – alt blog unde poți citi articole pe care oricine le înțelege foarte ușor. Tratează subiecte care sunt de actualitate și postează și situații care i se întâmplă în viața de zi cu zi.
Fig 2.9 – sursă foto: eftimie.net
Teleleu.eu – o echipă formată din Elena Stancu care scrie materialele și Cosmin Bumbuț, fotograf și cameraman. Fac reportaje din România, văd zone și oameni noi despre care scriu pe blogul lor.
Fig. 2.10 – sursă foto: teleleu.net
Casa Jurnalistului – este formată din mai mulți reporteri tineri care abordează tot felul de subiecte pe domeniul social și care au impact major în societatea românească. Aceștia sunt printre primii care se pot numi jurnaliști independenți prin prisma donațiilor cititorilor – nu este o sumă lunară foarte mare, dar este un început.
Fig 2.11 – sursă foto: casajurnalistului.ro
Mai sus, s-au dat mai multe exemple pentru ceea ce reprezintă limbajul pe mediul online. Și ne putem da seama că fiecare articol care apare pe blog este influențat doar de scriitor care are un nivel de cunoștiințe slab sau ridicat. Iar din moment ce comunicarea de la blog la cititor trebuie să se facă simplu și ușor putem înțelege că autorul articolului trebuie să cunoască cât mai bine limba și părțile ei gramaticale pentru a transmite ideile și gândurile lui într-un mod foarte eficient tuturor cititorilor.
Astfel, am putut observa în print – screen-urile de mai sus că, limbajul nu doar că este important pentru cei care scriu, dar este și de o largă varietate. În vreme ce autorul articolului din Gândul vine și cu alte informații despre știrea primului ministru pentru că sigur sunt oameni care vor să afle și alte informații, pe zoso.ro sau eftimie.net găsim o informație scurtă, de câteva rânduri, suficientă cât să transmită un mesaj.
Iar explicația nu a întârziat să apară și pe zoso.ro găsim și motivul pentru care autorul a ales să scrie scurt: „Pentru că blogul ăsta e al meu și scriu cum îmi place mie să citesc. Nu citesc pomelnice de 5-6 paragrafe (cum scriu unii, se știu ei) care adesea pot fi exprimate în mai puține rânduri. Nu am timp. Am lucruri de făcut, am chestii de citit, am chestii de scris. Da, luzerul de mine are și treburi, are și job(uri), are și alte lucruri de făcut. Nu o să fiu vorbă-lungă pe blog doar de dragul de a apărea mai mult text. Știrea importantă are 6-10 rânduri. Eu o comprim în 3. Vrei mai mult? Urmărește linkul, caută pe google sau citește-o în ziar peste 2 zile.”.
Nu putem să nu observăm că doar din răspunsul acestuia se confirmă ceea ce am spus mai sus, și anume că, limbajul cu care este scris un articol depinde doar și doar de scriitor și de gradul acestuia de cunoștiințe. El deține puterea cuvântului și el scrie după bunul plac. De aceea, găsim pe alte bloguri articole cu greșeli gramaticale, articole în care aranjarea în pagină lasă de dorit și multe alte elemente care țin de a scrie un articol corect gramatical, bine documentat, dar și ușor de citit. Așa că, am găsit un blog unde articolele au greșeli gramaticale, http://stirilepeblog.blogspot.ro unde redăm un fragmet dintr-un articol: „Un filmulet de-a dreptul infiorator face furori pe internet,a avut-o ca protagonista pe Mihaela Radulescu,vedeta fiind batuta crunt de catre propriul fiu. Din fericire pentru fosta vedeta tv Mihaela Radulescu,in urma bataii primite de catre Mihala Radulescu nu a suferit nici o urma pe corp,sau pe fata.”
Alt exemplu poate fi găsit la un blog cu domeniu propriu, http://crissmakeup.com/, despre un articol împotriva grăsimilor, postat chiar în aprilie 2015: „Slăbănoagele,uneori sfidătoare, mănâncă sendvișuri cu felii de ciocolată puse între două șunci afumate, iar grasele, cu mari probleme la cap și care de la porc mănâncă doar scama din buric”.
La un singur click distanță găsim alt articol din martie 2015: „Mi-e dor de o iubire pe care n-am cunoscut-o niciodată , dar pe care doresc să o pot cunoaște într-o zi .. nu e o iubire ca oricare alta , nu una obișnuită . A mea , e o iubire diferită .. nu aș putea să o spun în cuvinte , pentru că nu sunt cuvinte care să o poată descrie . De multe ori , am sentimentul că există doar în visele mele , și că nu voi avea posibilitatea să trăiesc o astfel de iubire . Dar îmi scutur repede capul , îmi pun ordine în gânduri și îmi spun că totul e posibil . Dacă mi-o doresc din toată inima și cred în ea , o voi putea găsi , o voi putea trăi . Probabil te întrebi , cum aș putea concepe eu iubirea ? Ei bine , vreau să-ți spun că eu sunt îndrăgostită de iubire , de tot ce poate să însemne iubire , de tot ce se naște și moare din iubire , de tot ce reflectă iubirea , de gesturi mărunte făcute din iubire , de doi ochi sinceri ce mă privesc cu gingășie și îmi zâmbesc a iubire , de razele soarelui ce îmi mângâie și îmi încălzește inima , de zâmbetul inocent pe chipul persoanei care îmi stă aproape , de mâna caldă ce mă mângâie , de cuvintele ce ma îmbărbătează să nu mă descurajez , de brațele ce mă cuprind și de siguranța pe care mi-o oferă .”.
După cum se poate observa autoarea blogului poate influența opinia publică, însă, cu siguranță, foarte puține persoane sau deloc. Așezarea în pagină și cunoașterea limbii reprezintă unele dintre marile probleme atunci când scrie articole. Iar articole ca acestea se tot găsesc pe internet. Timp și răbdare să fie să citești, însă, fără îndoială, la astfel de articole nu stă nicio persoană să citească ceea ce are de spus, mai ales după prima virgulă pusă greșit pentru că timpul este unul scurt și nu îi este captată atenția. Așadar, scriitura de blog este, într-adevăr, diferită. Diferită pentru că, atâta timp cât blogul aparține unei persoane, ea are dreptul să se exprime așa cum vrea. Faptul că nu știe să se exprime corect are consecințe asupra respectivei sau respectivului, însă scriitura de blog nu doar că poate fi, dar este diferită de scriitura unei instuții de presă. Prin ortografie, prin aranjare în pagină, prin lexic.
CAPITOLUL III
BLOGOSFERA
Acest capitol nu reprezintă doar o serie de idei spuse despre mediul online și despre jurnalism, dar este și un mod foarte bun de a ne da seama ce părere au unii jurnaliști, care sunt și deținătorii unui blog, despre ce reprezintă blogul, cum văd ei jurnalismul acestor timpuri, dar și care a fost motivația de a-și face un blog. În plus, și bloggeri cunoscuți au răspuns la întrebări, de aceea putem trage, la final, o concluzie despre ceea ce este blogul, jurnalismul, dar și care este relația acestora.
3.1 Adelin Petrișor – adelinpetrisor.ro
Primul interviu este cu unul dintre cei mai cunoscuți corespondenți de război din România. Adelin Petrișor a început cariera de jurnalist în 1994, „la postul de radio 2M. A lucrat la Tele 7 abc și TVR, apoi în perioada 1999 – 2008 la Antena 1, unde s-a afirmat prin reportajele exclusive realizate în zone de conflict. În perioada iulie 2008 – noiembrie 2009 a fost reporter special la Realitatea TV, iar din septembrie 2010 este colaborator al TVR”. Are cinci premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România, printre care și Marele Premiu APTR în 2003, plus Premiul pentru cel mai bun reportaj în 2007 și Premiul pentru documentar politic în 2009.
Acesta vede jurnalismul în ziua de astăzi cu multe probleme: „redacții decimate, tabloidizare excesivă, discuții interminabile în locul știrilor, prea puține știri externe. Sunt însa și câteva excepții: emisiuni de reportaje bune la Antena3, Pro Tv și TVR, știri serioase la TVR și Digi 24. Jurnalismul e ca țara, nici mai rău, nici mai bun” (vezi anexa 1). Bineînțeles că, probleme în acest domeniu, al jurnalismului, sunt și vor fi și de acum încolo, însă este important de reținut și de încercat să evităm cât se poate de mult discuțiile interminabile sau tabloidizarea excesivă pe care și jurnalistul le menționează mai sus. Mai mult, întrebat de ce încă mai sunt importanți jurnaliștii în ziua de astăzi acesta a spus că jurnalismul cetățenesc nu va putea înlocui jurnalismul.
Și, în ciuda derapajelor care sunt și vor continua să fie, „jurnaliștii respectă niște norme deontologice, ei verifică știrile” (vezi anexa 1). De asemenea, în ceea ce privește legătura care s-a format între jurnalism și mediul online s-a ajuns la ideea că sunt multe ziare care s-au mutat pe internet, la fel cum au făcut și mulți jurnaliști. Jurnaliști care și-au făcut bloguri cât mai serioase. Un element de interes major îl reprezintă chiar evoluția jurnalismului, de aceea Adelin Petrișor a spus că la un moment dat jurnalismul să iasă din criză, chiar dacă este și el conștient de faptul că este greu să prevezi un asemenea moment. Nu în ultimul rând, am primit și răspunsuri legate despre ceea ce reprezintă blogul, care sunt avantajele pe care i le-a oferit blogul, dar și de ce și-a făcut un blog.
În acest mod am putut afla că blogul pentru jurnalistul Adelin Petrișor reprezintă o prelungire a muncii în online, plus că mai este și un loc unde poate să scrie și să atace cu lejeritate subiectele decât felul în care formatul unor știri, de exemplu, te-ar lăsa. Avantajele blogului sunt notorietatea în mediul online, dar și banii pentru că se mai câștigă și bani din blog. Un blog pentru că trebuie să vorbești și cu acei oameni care au renunțat să se mai uite la tv și sunt mai tot timpul pe internet. Iar exemplul cel mai bun este chiar reportajul din Coreea de Nord realizat de acesta care, crede el că, a fost vizualizat de mai mulți oameni pe internet decât la televizor.
3.2 Maria Coman – maria-coman.ro
Maria Coman, prezentatoare postului Antena 3 spune, într-o prezentare pe un site unde scrie, că are 37 de ani, este mamă de fată și ar trebui să fie un călător profesionist. Sau să aibă o librărie. Îndrăgostită de pâinea cu unt, de Provence, ba chiar și de cizmele UGG, de rochiile Elie Saab (spune că trebuie neapărat să aibă o astfel de rochie în viața asta) și de tricourile albe. Iar pentru că descrierea pe care și-a făcut-o prezentatoarea Antenei 3 este mai mult decât suficientă, mai jos sunt răspunsurile pe care aceasta le-a dat și tot din rândurile de mai jos ne putem da seama care este viziunea ei asupra jurnalismului și ce reprezintă pentru ea blogul. Însă, mai întâi spune că nu știe cum vede jurnalismul în zilele noastre pentru că jurnalismul trece prin schimbări radicale iar mediul online cu ascensiunea pe care a luat-o, împreună cu evoluția tehnologică fac ca mai toată lumea să realizeze un film la un eveniment cu telefonul mobil.
Iar aceste lucruri, din punctul ei vedere, schimbă fundamental jurnalismul. Dar este de părere că jurnaliștii încă mai sunt importanți. De ce? „Pentru ca în ciuda faptului că aparent toată lumea poate face asta, jurnaliștii își asumă responsabilitatea pentru informațiile pe care le transmit. Tu, ca jurnalist, nu îți permiți să spui că un ministru a demisionat până nu verifici asta, cu toate că poate informația respectivă este deja pe unele site-uri private. Tu, ca jurnalist, nu îți permiti să promovezi lucruri nocive, ceea ce lumea obișnuită poate să facă. Jurnaliștii fac legături, fac anchete, au surse, dezvăluie subiecte, vor fi întotdeauna importanți” (vezi anexa 2).
Și pentru că se observă cât de importanți sunt jurnaliștii din punctul ei de vedere, la fel este și legătura dintre jurnalism și mediul online. Maria Coman crede că este o legătură foarte puternică între aceste două cuvinte pentru că toată mass – media din lume s-a adaptat la new media. „Citeam recent editorialul de retragere al fostului redactor șef de la The Guardian și exact asta povestea. Cum s-au schimbat lucrurile în ultimii 20 de ani, tocmai din cauza online-ului. Acum 15 ani când mergeam în deplasări, abia dacă aveam telefoane mobile. Acum transmitem imaginile la București așa” (vezi anexa 2).
Însă, chiar dacă nu știe cum va evolua jurnalismul, important este, din punctul prezentatoarei tv, să oferi informația corectă. De asemenea, pe Maria Coman blogul a ajutat-o să cunoască oameni minunați pe care nu i-ar fi întâlnit altfel. Și a mai ajutat-o să ajute o mulțime de oameni. Și-a făcut blog pentru că pe blog scrie alte lucruri decât scrie la serviciu. Pentru că pe blog poate scrie despre subiectele personale în general, cum ar fi vacanțele, copiii sau hainele. Spune că are blog din 2007, că este cu totul și cu totul altceva ce scrie pe blog și că mai mult de zece subiecte legate de politică nu a redactat. Mai crede și că site-urile de știri și informații sau cei care trăiesc din blog doar oferă informații nișate și nu crede că poți să ai și un blog și să asiguri și cantitatea de informație a unui ziar.
3.3 Șerban Huidu – serbanhuidu.ro
Un „fost realizator român de radio și televiziune. Este cunoscut pentru prezentarea împreună cu Mihai Găinușă a emisiunii satirice Cronica Cârcotașilor, difuzată de Prima TV”. S-a retras, deocamdată, din ceea ce reprezintă jurnalism și mass – media din cauza accidentului de circulație din octombrie 2011. Chiar dacă acesta a terminat „Facultatea de Economie Generală” din cadrul ASE București, acesta nu a profesat niciodată în acest domeniu. Din contră, i-a plăcut atât de mult jurnalismulul încât nu s-a mulțumit doar cu emisiunile de la Prima TV, ba mai mult, realiza împreună cu Mihai Găinusă matinalul la KissFM, matinal care a adus postul de radio o bucată bună de vreme numărul unu în topul celor mai ascultate radiouri. Este de părere că cei mai mulți jurnaliști nici nu ar trebui să fie numiți în acest fel pentru că sunt fără școală, fără cultură generală, nu stăpânesc gramatica limbii române și au ajuns în spațiul public datorită tupeului pe care l-au avut și nicidecum pentru că au vreun talent.
„Culmea este că sunt și excepții care realizează opere senzaționale, unele premiate internațional de la reportaje până la articole, de la clipuri până la prezentări de caz! Așadar, nu prea avem clasă de mijloc: ori bătuți în cap, ori talentați până la Dumnezeu și înapoi” (vezi anexa 3). La fel ca toți ceilalți jurnaliști care au răspuns până acum, spune că jurnaliștii încă mai sunt importanți pentru că sunt „câinii de pază ai societății”. Pentru că în țările civilizate, ei, jurnaliștii au pornit revoluțiile. Însă, și „derapaje ale democrației au plecat de la ei….vă aduceți aminte afacerea Watergate?” (vezi anexa 3). Șerban Huidu mai completează că recunoașterea internațională a României pleacă tot de la jurnaliști și recomandă să fie văzute reportajele cu care Antena 3 „bravează în fiecare an”. „Asta e culmea: niste pseudojurnalisti se umfla in pene cu munca unor adevati jurnalisti!” (vezi anexa 3).
În plus, acesta crede că internetul a dărâmat barierele legate de partea fizică a materialului prin care jurnalistul se exprimă. Ceea ce vrea să spună este că un jurnalist înainte era limitat de spațiul unde ziarul era distribuit. Sau, de pildă, dacă era un reportaj la televizor, jurnalistul era cunoscut doar acolo unde emitea televiziunea de care aparținea. De asemenea, internetul, în opinia lui, a înlăturat promisiunea că „la ora x în jurnalul y sau la televiziunea z văd o operă, cu o certitudine: unde vreau eu, când vreau eu, văd ce chiar îmi place mie! Avem de-a face cu o exacerbare a contentului”. Jurnalismul va evolua, fără îndoială, din punctul lui de vedere datorită talentului care se va manifesta indiferent de mijlocul de exprimare. „Ce face Poptamas nu poate fi numit jurnalism, în schimb sunt atâția oameni talentați ce pot face asta.
De la comentarii până la relatarea seacă a știrii!” (vezi anexa 3). Dar un jurnalist trebuie să facă mult mai mult în ziua de astăzi, nu doar să livreze o știre pentru că asta o poate face oricine e înzestrat cu un telefon mobil cu cameră și cu acces la internet să posteze pe mediul online. De aceea, pentru el, blogul a reprezentat și reprezintă locul în care mii de oameni formează opinii, comentează și combat. Și acest lucru este bun pentru că poate ieși ceva bun. Iar cum din contradicții a evoluat lumea, recomandă pe blogul său cel mai bun articol scris acum aproximativ șapte ani, "Va acuz! De ce m-am saturat de Romania".
Este de părere că nimic nu s-a schimbat până astăzi, ba chiar e mai rău. Iar avantajele pe blog nu au întârziat să apară pentru că același avantaj i l-a adus și Facebook-ul într-o formă „incipientă a început comunicarea în două sensuri, nu numai dinspre vehicul media spre public, ci și invers” (vezi anexa 3). Afirmă că totul a început cu scrisorile, apoi mailul, a evoluat sms-ul și mai târziu să fie blogul. Iar avantajul principal îl reprezintă dezvoltarea comunicării acestuia cu cei pe care îi reprezintă, dar și invers. În încheiere, crede că blogul este o îmbunătățire a contentului și o selectare mai bună a publicului.
3.4 Cabral – cabral.ro
Fost prezentator "Poveștiri de Noapte" la Acasa TV și co – prezentator „Sunt celebru, scoate-mă de aici!” difuzat pe PRO TV, Cabral Neculai Ibacka a fost cu blogul său, în 2009, pe locul doi ca număr de comentarii. Crede că jurnalismul de astăzi este la fel și cum era ieri pentru că esența jurnalismului nu este schimbată de mediul în care acesta se manifestă deoarece regulile sunt aceleași, rigoarea este la fel. Sau cel puțin ar trebui să fie.
De exemplu, acesta este de părere că dacă publicarea materialelor jurnalistice se face acum mai mult în mediul online decât în offline nu se schimbă decât anumite amănunte: paginația, managementul titlurilor, ba chiar uneori și numărul de caractere. Atunci ce se schimbă? „Interacțiunea cu cititorul” (vezi anexa 4), afirmă el, deoarece cel care citește poate amenda, poate susține, combate sau chiar completa direct și fără nici un fel de întârzieri spusele unui jurnalist. Însă, munca jurnalistului rămâne aceeași. Consideră că jurnaliștii sunt importanți pentru că oricine opinie contează, cu atât mai mult dacă este o opinie care ar trebui să fie documentată, argumentată, dar și expusă la standarde. Și situația stă la fel atunci când se aduc în discuție informațiile sau ideile.
În ceea ce reprezintă evoluția jurnalismului spune că „în mod normal nu ar trebui să vorbim despre o evoluție sau o involuție. În teorie, dacă luăm liniile definitorii ale jurnalismului, acestea permit manifestarea acestei meserii independent de platformele pe care se manifestă. Fie ele on-line sau off-line” (vezi anexa 4). Pentru el blogul reprezintă o comunicare directă, un schimb de idei, dar și susținere a diverselor cauze. Aceste idei reprezintă și avantajele pe care i le oferă un blog. A ales blogul pentru că este cea mai facilă comunicare directă. Spune că „putem vorbi despre un fel jurnalism, dar nu unul care se bazează pe reguli, ci pe… emoțional” (vezi anexa 4). Cabral mai crede și că „jurnalistul este pregătit de către un sistem organizat, care se folosește de reguli clare, de standarde ale meseriei, urmând ca în momentul în care profesează să se supună regulilor meseriei. Bloggerul este un individ care de multe ori este pregătit în alte domenii decât jurnalismul și care își expune părerile în public” (vezi anexa 4).
În încheiere crede că diferența dintre cele două universuri vine din atitudinea față de situație: „dacă jurnalismul are ca tendință prezentarea adevărului… bloggingul are ca tendință reacția pe care adevărul, așa cum este perceput de către blogger, i-o provoacă acestuia. Desigur, linia trasată de întrebare poate atinge și jurnaliștii care sunt acum și bloggeri… dar cred că nu despre hibrizi discutăm acum” (vezi anexa 4).
3.5 Cristian China – Birta – cristianchinabirta.ro
Este de 20 de ani în București, deși ca origine este din Maramureș. Antreprenor, consultant și blogger, dar nu în ultimul rând, după cum spune pe blogul său mai este și „tatăl a trei copii fabuloși, Patricia, Mara și Alex”. Îi place berea, rugby-ul și handbalul iar pe blog a început să scrie din octombrie 2007. De asemenea, în 2013 a început emisiunea „Brandu lu Chinezu”, „o experiență excelentă, căci am cunoscut oameni extraordinari”, mai spune acesta.
Pentru el „jurnalismul din ziua de astăzi este, de fapt, mai multe jurnalismuri, dacă îmi permiți termenul. Aș împărți chestiunea în două tabere mari: jurnaliști care au rămas în mindsetul de jurnaliști și care respectă încă valorile meseriei și jurnaliști care imită social media în ce fac și o imită groaznic” (vezi anexa 5). Și tot în acest context consideră jurnaliștii importanți sunt doar cei din prima categorie pentru că această meserie este extrem de importantă pentru societate în cazul în care este facută profesionist, așa cum trebuie. Însă, lucru adevărat, așa cum spune și Cristian, vocile jurnaliștilor adevărați sunt din ce în ce mai greu auzite în „gălăgia pe care o fac vocile pseudo – jurnaliștilor”.
Plus că, el este de părere că meseria de jurnalist ajunge să fie asociată foarte rapid cu cea de „lucrător pe plantația tabloidă”, lucru care este și mai grav. Iar în ceea ce privește jurnalismul și mediul online trebuie să precizăm că, după Cristian China – Birta, există instituții de presă care o duc foarte bine pentru că înțeles că, odată ce a apărut online-ul, trebuie să fie prezente atât cu brandul, cât și cu activitatea în mediul acesta pentru că acolo este cititorul și acolo el are nevoie de informație livrată pe online. Mai mult, cei care s-au încăpățânat să fie doar „presă” nu au o situație financiară prea bună.
Părerea lui în privința evoluției jurnalismului este că jurnalismul așa cum îl cunoaștem toți va mai exista doar în produse premium și foarte puțin. „În rest, cred că jurnalismul va deveni o noțiune din ce în ce mai confuză odată cu trecere timpului și cu social media. Pentru că cei care au consumat jurnalismul acum vor altceva, nu doar jurnalism clasic. Iar jurnalismul îmbrăcat în hainele social media devine social media, nu invers” (vezi anexa 5). Pentru el blogul reprezintă o meserie, de fapt, cea mai frumoasă meserie din lume. Trăiește din blog, deci se poate numi blogger profesionist.
Pe lângă partea financiară, blogul îi mai aduce networking, îi oferă diverse posibilități de a ajunge în locuri la care nu credea că o să ajungă vreodată și îi oferă posibilitatea de a cunoaște oameni. Și a ales această opțiune încă din 2007 când a decis că este cea mai bună variantă pentru el, atât pe linie profesională, cât și pe partea de ce a face ce vrea. Consideră că i se potrivește foarte bine și mai este de părere că „jurnalismul rămâne jurnalism, cu regulile sale (că nu prea le respectă presa, asta este altceva). Bloggingul este mai degrabă un nou mod de a comunica, neintermediat de presă, direct cu cititorul. Și așa va rămâne pentru totdeauna” (vezi anexa 5).
3.6 Andrei Vulpescu – vulpescu.eu
Ca ocupație este jurnalist de 17 ani, iar ca hobby, rapper de vreo 20 de ani. După cum el spune pe blog, „divorțat, un copil… mulți neuroni care se bat prin cap… ce să mai, un bărbat adevărat”. În prezent este producător video la Libertatea.ro și crede că jurnalismul de astăzi este mult mai dinamic față de jurnalismul de acum 17 – 18 ani când a intrat el în acest domeniu. Și argument pentru a susține acest lucru este timpul și că acum nu ai cum să mai aștepți până mâine publicarea unei știri. Ea apare în acest moment și pentru cinci minute este deja învechită, ba chiar „se rostogolește de 3-4 ori”. Iar acesta este și motivul pentru care ziarele print dau faliment pe rând, după părerea lui.
Jurnaliștii pentru Andrei Vulpescu sunt vectori de opinie, sunt câinii de pază ai democrației. Sau cel puțin așa ar trebui să fie normal. La fel de normal este și legătura formată între jurnalism și mediul online pentru că având în vedere dezvoltarea tehnologiei și domeniului IT pentru că și jurnaliștii trebuie să țină pasul, chiar dacă mulți nu au înțeles cum să facă acest lucru. Iar jurnalismul va evolua, zice el, într-un sistem de transmitere rapidă a informațiilor, chiar video. Un subiect sensibil este atins atunci când vorbim despre blogul acestuia pentru că pentru Andrei, blogul „reprezintă copilul meu, pasiunea mea, o terapie, ceva frumos, locul în care pot să scriu tot ce-mi trece prin cap fără să fiu nevoit să discut cu vreun șef de 'secție'” (vezi anexa 6).
Iată, și aici, nevoia de a spune lucrurilor pe nume fără a mai fi persoana care scrie un articol obstrucționat de formatul unei știri, spre exemplu, așa cum spunea Adelin Petrișor mai sus. Consideră că avantajele pe care i le-a adus blogul sunt relaxarea, evadarea din cotidian, cunoașterea de sine, faptul că a cunoscut poveștile de viață ale câtorva sute de oameni cu care vorbește frecvent. Acestea sunt doar câteva dintre avantaje pentru că îi este greu să le enumere pe toate. Și-a făcut blogul pentru că este prea incomod pentru ziare. Și pentru că „nu îmi place să port botniță.
Drept urmare, blogul este cea mai bună cale prin care pot comunica ceea ce simt și cred, chiar dacă de multe ori deranjez” (vezi anexa 6). Într-o scurtă încheiere, pe Andrei Vulpescu, un blog îl duce cu gândul la jurnalul din clasa a 8-a, doar că blogul nu are „colțurile cerate, iar textele sunt totuși ceva mai elevate” (vezi anexa 6).
3.7 Alex Ciucă – hoinaru.ro
Un absolvent de Litere, secția de „Comunicare și Relații publice” care conduce o agenție de PR online – ba chiar este una din primele din România, Superior Media. Astăzi, blogul său are peste 3.000 de vizitatori unici și este pe locul 36 în topul Zelist. Aceste vede jurnalismul ca pe o meserie extrem de dezavantajată, în special în România. Iar apariția jurnalismului cetățenesc a făcut ca lucrurile să pară extrem de simple, ceea ce a și dus la o depreciere a imaginii întregii bresle. Mai ales că, în România, lipsa banilor a avut un cuvânt important de spus la această decădere. Jurnaliștii încă sunt importanți. Același lucru îl crede și absolventul de Litere pentru că exemple ca Decât o Revistă sau Casa Jurnalistului demonstrează cu anchetele jurnalistice, ba chiar și cu reportajele realizate că se pot aduce schimbări în societatea de astăzi.
Nici în privința legăturii formate între jurnalism și mediul online nu are o părere spre bucuria tuturor. Crede că cei mai mulți jurnaliști nu au reușit să facă trecerea de la offline-ul cu care erau obișnuiți la online, de aceea nu s-au putut adapta. Iar acesta este un proces care încă durează și pare a fi unul lung, dar și „dureros”. O perspectivă nouă a ceea ce înseamnă evoluția jurnalismului este prezentă în rândurile următoare.
Alex Ciucă consideră că jurnaliștii „se vor împărți în două categorii: cei care produc doar știri, conținut pentru siteuri de presă, și cei care produc materialele care contează: anchete, reportaje, interviuri” (vezi anexa 7). Pentru el, blogul reprezintă doar un hobby și o sursă de informare. Citește zilnic patru – cinci bloguri de unde își selectează cele mai importante informații. Și la un număr atât de mare de vizitatori clar că unul dintre avantajele pe care i le-a oferit blogul este partea financiară, adică banii. În plus, mai sunt și diferitele cadouri, accesul de-a lungul timpului la vizite în fabricile din România, acces la petreceri private sau chiar interviuri cu celebrități.
Iar totul a plecat de la faptul că atunci când a început el să scrie pe blog era la modă să ai un blog. Doar atât. La final, Alex Ciucă este de părere că majoritatea bloggerilor nu au pregătire jurnalistică, iar foarte mulți din ei nici nu se ghidează după regulile jurnalistice atunci când scriu articole. „Jurnalismul are locul lui bine determinat, în timp ce bloggingul rămâne o alternativă foarte interesantă în ceea ce privește producerea de conținut” (vezi anexa 7).
3.8 Andreea-Mihaela Retea – www.andressa.ro
Cu peste 2000 de vizitatori unici pe blog, conform Zelist Monitor, Andreea este jurnalist și blogger. Spune că „am început proiectul andressa ca un experiment editorial și social pe 18 noiembrie 2005 și de atunci, cu câteva excepții, am încercat să scriu constant”. Plus că, lucrează în producție de televiziune din 2007. Este de apreciat faptul că este ea a continuat să scrie pe blog încă din 2005 pentru că nu mai este nici un secret că, în majoritatea cazurilor, mai sunt foarte puțini cei care s-au apucat de blogging în acel an și sunt și acum prezenți în online.
Așadar, un blogger cu o experiență de 10 ani care crede că jurnalismul în ziua de astăzi este într-o perioadă de criză. Social media a schimbat mult regulile „jocului, în sensul că foarte multă informație ajunge la public făra filtrarea unui jurnalist (verificare, selectare), cu o viteză incredibilă (totul e relatat instantaneu, în timp real, pe mai multe canale), iar asta pune presiune pe jurnaliști să se miște cu aceeași viteză și să furnizeze conținut la fel de repede. Asta afectează mult calitatea produselor jurnalistice. Cred că asta se va schimba însă, publicul se va întoarce spre jurnalism de calitate cand va dori informare și social media va rămâne o sursa de divertisment” (vezi anexa 8).
Deci, pe viitor, din punctul ei de vedere, jurnalismul de calitate va avea un cuvânt de spus pentru că lumea va dori o informație corectă și asumată. Jurnaliștii sunt importanți pentru ei verifică informația și o pun într-un context care îi dă mai multă greutate, mai completează ea. În opinia Andreei, legătura formată între jurnalism și mediul online este una foarte puternică deoarece mediul online a schimbat modul în care se face jurnalism și aici se referă la conținutul trimis de utilizatori și feedback-ul care este primit imediat. Aceștia sunt factorii cei mai importanți în relația de dependență. Și, cu siguranță că, mediul online a făcut ca jurnaliștii să creeze alt tip de conținut, „foarte mult user – generated content”, spune ea.
Explicația nu întârzie să apară: există foarte multe galerii foto și video pe site-urile publicațiilor online și multe dintre materialele ilustrate sunt imaginile pe care le-au trimis amatorii. Ce a făcut mai exact mediul online? Exact, a făcut ca publicul să participe la realizarea actului jurnalistic. Aceasta crede că social media o să rămână o sursă gratuită de divertisment în timp ce tot mai multe publicații vor cere bani de la utilizatori, de la cititori pentru abonamentele lunare. Și pentru că este interesant să auzi părerea ei despre blog, ne spune că pentru ea blogul este un hobby, chiar din 2005.
Printre avantajele pe care i le-a adus blogul se regăsesc și networking pentru că a cunoscut mulți oameni din diverse domenii. A ales blogul din simplul fapt că îi place să scrie. Concluzionează spunând că blogul a rămas în zona de divertisment, căci are un anumit stil editorial de tip confesiune și nu se poate compara cu jurnalismul. „Chiar dacă blogurile de nișă au un stil aparte, nu respectă regulile unui act jurnalistic: selecția materialelor, verificarea informației și citarea surselor, lucrurile esențiale când discutăm de jurnalism” (vezi anexa 8).
3.9 Laura Frunză – laurafrunza.com
A început să scrie pe blog din 2008 și are o fetiță de șase ani. Spune că are multe idei din care doar jumătate din acestea le pune în practică, iar un sfert din ele speră să le dea mai departe pe blog. Este traducător și se ocupă cu traducerea cărților pentru copii din pasiune. Are 40 de cărți traduse și nu are de gând să se oprească prea curând. Este pasionată de gătit, de jobul pe care îl are în zona resurselor umane, să citească o lectură care să o destindă, dar și de Ikea. Spre deosebire de alții, Laura nu citește cărți, nu merge la fime și nu se duce în anumite locuri doar pentru că așa este la modă.
Aceasta mai spune că nu se lasă influențată de trendurile momentului atunci când trebuie să se îmbrace sau când trebuie să își cumpere o nouă revistă, spre exemplu. Se consideră unică în felul ei, are puțini prieteni și nu lasă societatea să o trateze ca pe o rotiță a unui sistem. Vede jurnalismul vândut pentru că nu mai e, de multă vreme, imparțial. Pentru ea, jurnalismul trebuia să spună adevăruri, iar acum crede că spune doar adevărurile unuia și altuia. „Sinceră să fiu, încă nu sunt sigură dacă sunt de părere că jurnaliștii mai sunt importanți. Atât timp cât nu demonstrează imparțialitate, nu sunt cu nimic mai presus de politicienii care ne vând brașoave în fiecare zi și se mira că nu-i mai credem” (vezi anexa 9), spune aceasta.
Pentru Laura Frunză blogul este, fără îndoială, un hobby, așa cum l-a gândit de la început și cum intenționează să păstreze chiar dacă, la fel ca în cazul unui hobby, acesta implică mai multă muncă și o cheltuială suplimentară atât financiară, dar și a timpului. Și în cazul ei, blogul i-a adus vizibilitate în anumite cercuri, ocazia de a participa la evenimente la care nu ar fi ajuns în alte condiții și i-a mai adus, ocazional, beneficii de ordine material. Ea crede că dacă vrei să îți faci un blog în 2015, atunci e cam târziu pentru așa ceva. Dar dacă ai deja unul este ok, însă, dacă vrei să ai unul trebuie să te gândești foarte bine ce vrei să faci cu blogul.
De ce spune acest lucru? Pentru că este destul de greu să mai atragi cititori. Sigur, aici depinde foarte mult de nișă pe care este blogu respectiv pentru că iată, în fashion și tehnoligie blogurile sunt din ce în ce mai multe. În încheiere, Laura Frunză că blogul poate fi noua vârstă a jurnalismului, „însă bloggerii nu se pot bucura de susținerea pe care o au jurnaliștii care fac parte dintr-un trust sau sunt acreditați la un ziar. Cu toate acestea, sunt sigură ca jurnaliștii care sunt și bloggeri sunt mai citiți pe blogul lor, decât în paginile ziarelor la care scriu” (vezi anexa 9).
După ce mai sus au fost prezentate atât răspunsurile jurnaliștilor care au blog, dar și a bloggerilor care au început să scrie încă de când a apărut blogul în România putem spune că de adăugat ar mai fi doar câteva lucruri. Așa că, în cazul în care o persoană dorește să își facă un blog trebuie să fie foarte atentă pentru că are deja o putere. Puterea de a influența și altfel cum, dacă nu un număr foarte mare de oameni. Cât de mare? De sute, mii, ba chiar și de milioane de oameni pentru că se poate. Este suficient doar să distribuie fiecare persoană pe conturile personale de socializare și deja clipul video, audio sau articolul propriu – zis ajunge la cel puțin zece persoane care să îl vizualizeze. Iar din acele zece persoane un om sigur o distribuie.
Puterea este mare, tentația este și mai mare. Iar pentru aceste lucruri trebuie să fim atenți pentru că manipularea este la orice pas iar noilea media sunt un factor important în absolut orice domeniu, fie că vorbim despre sănătate, politică sau economie. Și pentru că am precizat despre politică, cea mai bună dovadă a folosirii new media este atunci când încep campaniile pentru alegerea politicienilor. Iar „noile media alterează, practic, balanța de putere existentă până la acest moment între mass media și politică. Ele nu numai că îi ajută pe candidați să își facă mesajele cunoscute unor audiențe mai largi ca niciodată, dar ajută și pe cetățeni să intre într-un dialog cât mai direct și real cu politicienii de care sunt interesați. Oricine poate produce și difuza fără nici un cost mesaje politice care să ajungă la audiențe locale sau chiar globale într-un timp foarte scurt”.
În urma răspunsurilor ne putem da seamă și că orice cetățean al unei țări, atâta timp cât are acces la internet, își poate face foarte repede un blog la fel cum au jurnaliștii și bloggerii prezentați în acest capitol. Și în același mod, cu aceeași rapiditate poate să transmită informații, idei pe cale publică. Însă, felul în care o va face va fi, fără îndoială, diferit față de al lor pentru că, aici intervine așa cum spuneam și în al doilea capitol, gramatica sau altfel spus cât de mult și cât de bine își cunoaște propria limbă, căci este într-adevăr o încercare destul de grea în ceea ce reprezintă transmiterea unor informații pe o pagină online.
Astfel, putem afirma fără nici o îndoială că, dacă vrei să faci dintr-un blog o modalitate de a face jurnalism de calitate, nu trebuie să scăpăm din vedere că trebuie să cunoști niște reguli pentru a face un articol ce poate fi considerat un articol de presă. Reguli pe care le înveți fie din timpul facultății, fie de pe teren sau din redacția unei instituții de presă pentru că în alt mod nu ai cum. Și aceste reguli fac, așa cum au afirmat și jurnaliștii cu care am vorbit, diferența între blog și jurnalism. Însă, revenind, reguli precum articolul trebuie să conțină regula piramidei inversate, trebuie să fie un articol recent, de actualitate și care să fie de interes sunt doar câteva dintre acestea, dar principalele. Iar aici mai intervine și audiența care în mediul online se măsoară în vizitatori unici, share-uri și like-uri. Și acest răspuns îl oferă și Mark Deuze în Journalism and the web: „Cheia pentru a înțelege acest lucru este să vezi interactivitatea ca o caracteristică pur legată de audiență”.
Ba mai mult, tot aici aflăm și că „jurnalistul on-line este în primul rând un jurnalist, ceea ce înseamnă că orice definiție a acestui comunicator ar trebui să urmeze orientările alese pentru profesie ca un întreg”. Și pentru a face un articol de interes cât mai mare, așa cum spune și Mark Deuze, trebuie luate în calcul interactivitatea, personalizarea și convergența. Mai exact, articolul tău trebuie să creeze discuții constructive, să ducă la lungi dezbateri și, de ce nu, să se ajungă chiar și la consultări al reprezentanților țării astfel încât să se ia o decizie prinvind respectivul subiect, să fie individualizat, să nu fie cunoscute informațiile din articole, să se vină cu elemente noi care să cântărească sau să fie dovezi în ceea ce se afirmă, și nu în ultimul rând prin convergență, articolul să aibă împreună cu cititorii un singur scop și acela de a schimba lucrurile.
Iar dacă ne-am îndreptat atenția asupra regulilor și audienței trebuie spus că un jurnalist online, ba chiar și un blogger, fiecare are o problemă atunci când aducem în discuție audiența. Așa cum afirmam mai sus, dacă articolul său îndeplinește acele reguli și se bucură de cele trei elemente care să facă un articol calitativ, atunci faptul că este foarte multă informație și sunt foarte multe știri disponibile online pe mai multe site-uri și majoritatea sunt gratuite nu o să mai conteze în menținerea audienței pentru că oamenii citesc și rețin informațiile utile. Și vor mai veni și a doua oară pentru că știu că acolo, pe blogul sau site-ul respectiv, găsește informația de care el are nevoie.
Deci jurnalistul online sau bloggerul reușește să facă un articol interesant, captivant, de interes public, însă reușește cu ajutorul internetului. Acesta, internetul, oferă un număr foarte mare de instrumente (tools) din ce în ce mai interactive tocmai pentru a-l ajuta pe cel care realizează articole să le facă din ce în ce mai dinamice și pentru a-l ajuta să comunice cu utilizatorii, de fapt chiar cu cititorii lui. Aceste lucruri se pot face, mai ales cu ajutorul comentarilor pe blog sau e-mailul direct și de ce nu chatul sau chiar sondajele online care sunt în curs de desfășurare. Și acest lucru ar trebui să ne pună puțin pe gânduri pentru că putem înțelege cum era jurnalismul la început și cum este acum. Și cât de mult s-a schimbat modul de a interacționa unul cu celălalt. Mult mai repede, mult mai ușor.
Sigur că acest lucru ne duce pe toți cu gândul la cât de mult a câștigat jurnalismul nu doar în modalitatea de a scrie un articol, dar și în relația cu publicul. Faptul că oricine poate să distribuie mai departe un articol sugerează că persoana care a redactat articolul i-a câștigat încrederea cititorului din moment ce decide să o dea mai departe astfel încât să o vadă și alții. Și pentru că acolo unde câștigi mai sunt și pierderi, dacă ar fi să se evidențieze ce a pierdut jurnalismul cel mai bun răspuns îl găsiți la persoana care stă chiar acum în stânga dumneavoastră. Majoritatea vă vor răspunde astfel încât veți înțelege că presa și-a pierdut din credibilitate. Însă, nu toată presa. Nu toți.
Iar aceia care au pierdut credibilitate vor avea de remediat pentru că o imagine bună se construiește în ani și se pierde în câteva secunde. De ce? Pentru că interacțiunea cu oamenii este cea mai de preț. Pentru că informarea corectă a populației este cea mai de preț iar minciuna nu este agreată de niciun fel în acest mediu, indiferent de subiectul abordat.
Timp mai este și va fi. Lumea este într-o continuă dezvoltare iar o modalitate mai ieftină și mai simplă de a spune lucrurilor pe nume îl reprezintă în acest moment blogul. De resurse foarte mari nu ai nevoie, însă și aici îți trebuie timp, foarte mult timp, pentru a construi o imagine care se poate pierde în câteva secunde în cazul în care oferi articole și informații mincinoase, un conținut care nu interesează pe nimeni. Iar aici, blogul își joacă rolul, un rol foarte important de altfel, atunci când deschidem capitolul reprezentat de oameni.
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ. BIZIDAY.RO
În ultimul capitol al lucrării de licență, ne propunem ca o strategie generală de verificare, să urmărim blogul lui Moise Guran, jurnalist TVR, Bizyday.ro, dar și emisiunile acestuia. Timp de mai bine de șase luni citim fiecare postare și observăm cât și ce impact are asupra cititorilor săi. Nu uităm nici de rețelele de socializare cum ar fi Facebook, Twitter și Google+, pe care sunt promovate articolele pentru a vedea reacția oamenilor, dar și părerile acestuia. Câți sunt de acord cu jurnalistul, câți apreciază și comentează la postările acestuia, dar și câți distribuie articolele. De ce comentariile? Acele comentarii sunt importante, deoarece, în acest fel, în funcție de cum răspunde fiecare cititor, putem să observăm și ce public are. Și, nu în ultimul rând, ne uităm și pe statisticile referitoare la traficul blogului. O modalitate foarte ușoară de a vedea vizitele acestuia este să intrăm pe site-ul BRAT și pe Zelist Monitor. În acest fel, vedem câte afișări, vizite și vizitatori unici are pe fiecare zi și care este ziua record pentru vizitatori. În privința zilei record, ne așteptăm să găsim un număr de patru cifre.
În ceea ce reprezintă tehnicile de colectare a informației, vom folosi tehnicile de intervievare, dar și pe cele de observare. În plus, vom adăuga unele răspunsuri în privința acestui subiect, primite atât de la Adelin Petrișor, dar și de la Maria Coman. O să încercăm, prin statistici, să aflăm cât este de important să distribui articolele pe care le scrii pe un blog personal pe câte o rețea de socializare. Nu scăpăm din vedere un experiement. O să încercăm să scriem un articol și să observăm câte vizulizari are doar dacă este scris și publicat pe blog. Apoi, o să-l distribuim pe toate rețelele de socializare și o să vedem ce impact are. Câte vizualizări și vizite are. Și câți au avut un cuvânt de spus despre articol, dar și câți l-au distribuit mai departe. Într-un final, o să comparăm cifrele pe care fiecare rețea de socializare a avut-o în momentul când am distribuit articolul, la finalul zilei.
Într-un final, vom prezenta concluziile anticipate. Vom prezenta cum blogul și cei care scriu pe blog joacă un rol foarte important în viața oamenilor, că informația de pe blog are un impact foarte mare atunci când trebuie luată o decizie și, aici, spre exemplu, ne referim și la cum și cât de mult au influențat materialele video postate de jurnaliști pe rețelele de socializare și pe bloguri în ziua votului pentru alegerea președintelui României. În acest fel, vom demonstra că blogul și social media reprezintă un nou mod de a da informația mai departe, mai repede, mai ușor, cum blogul este o adaptare a ceea ce reprezintă jurnalismul în aceste vremuri și cum poate deveni blogul o nouă vârstă a jurnalismului.
4.1 Cine este și ce face Biziday
Pentru început, conform Biziday.ro, aceasta este „firma care a produs emisiunea Ora de Business de la TVR2 și pastila cu același nume de la Europa FM”. Așadar, o emisiune mutată de pe TVR2 pe canalul principal al televiziunii publice și schimbată cu alt nume, însă cu același format, cel economic. După vizualizarea scurtului istoric prezentat pe site, putem spune că Biziday își are rădăcinile din emisiunea BizBazar de la Antena 3 pentru că cei de la Antena nu au vrut propunerea pentru acest brand, propunere dintr-o listă de zece nume. Iar Moise Guran a decis că vrea acest nume și a înființat o firmă cu care a reușit să producă această emisiune vreme de patru ani. 2009 a reprezentat un moment nu prea grozav pentru jurnalist și brand deoarece Biziday a suspendat întreaga activitate iar în 2010, în septembrie, a reușit să câștige un concurs de formate la televiziunea publică, TVR.
De această dată numele emisiunii a fost Ora de Business, după care a urmat schimbarea în Biziday. Odată cu trecea timpului s-au dezvoltat și în acest moment fac publireportaje, au reclamă pe blog pentru a se putea finanța. Putem observa că aceștia, așa cum spun și pe site, nu vor să fie analiști sau specialiști, ci doar își fac meseria de jurnaliști pentru că încearcă să pună informația în context și să spună semnificația, plus că, de ce nu, dacă se poate găsi și o soluție, cu atât mai bine. Totodată, în 2009, odată cu suspendarea activității la televizor, doar dacă ne uităm la arhiva site-ului, ne putem da seama că a venit și primul articol în mediul online. Mai exact, 7 decembrie 2009. Așadar, a urmat acea pauză de un an, însă au început să acorde mult mai multă atenție internetului decât până atunci.
În privința echipei, Biziday nu înseamnă doar un realizator. Din contră, echipa este destul de mare, după cum puteți vedea, pentru un format de emisiune de 40 – 50 de minute: Moise Guran – realizator, Alexandru Năstase – producător, Simona Popa – redactor, Livia Miftode – redactor, Victor Marin – redactor, George Tăbăcaru – redactor, Nicoleta Lazăr – redactor, plus Lavinia Marin – redactor online. Echipei de unsprezece se mai alătură și Alexandru Vasile – se ocupă cu grafica, Emi Vlad – editor de montaj și Liviu Dumitraș – tot editor de montaj. Ceea ce este interesant și mi s-a părut că în acest fel ne putem da seama că această echipă este una strânsă, o echipă unde s-au format legături, este că, pe site, la prezentarea majorității membrilor aceștia au decis să-și pună public și poreclele pe care le au. În acest fel, putem afirma că această echipă mai câștigă de partea ei și câțiva cititori doar din simplul fapt că nu sunt „reci” în abordarea lor. De exemplu, Moise Guran spune că este solist. Producătorului Alexandru Năstase i se spune „Alepse”, iar lui Alexandru Vasile și Liviu Dumitraș, editorii de montaj, li se spune „Artistu’ Vasile” primului și „Puștiu” celuilalt. Plus că, aceștia spun că nu sunt editori de montaj, ci PKG. Și urmează și clarificarea: „În cazul în care nu știți ce e ăla un PKG, stați liniștiți, nu e un aruncător de grenade sau ceva similar. E un soi de editor de montaj, deci ceva mult mai pașni”.
Pentru că afirmam mai sus de Biziday că este o emisiune și o firmă care realizează publireportaje și mai are și reclame pe propriul site, veniturile acestora sunt publice, să le vadă oricine. Însă, până a vă arăta veniturile acestora, trebuie menționat că finanțarea vine și din spațiile publicitare de la TVR și de la EuropaFM. Aceștia nu ascund nimic și, mai mult, publică și o listă a finanțatorilor emisiunii. Printre ei regăsim Petrom, Banca Transilvania, Dacia sau Ford, companii care au decis să sprijine jurnalismul independent, dar și un dialog cât mai civilizat. Mai putem observa că Biziday nu se finanțează din taxa tv pe care o încasează TVR.
De asemenea, EuropaFM este unul dintre finanțatori pentru că se produc pe postul de radio emisiunile România în Direct și Avocatul Diavolului, plus că au cumpărat și spațiu de publicitate care este afișat pe TVR1. Și până în ziua de astăzi, Biziday are tot un singur acționar, același Moise Guran și nu este una din acele firme care are datorii la stat, verificând ultima balanță, cea pe anul 2014, după cum ne putem da seama și din imaginea de mai jos.
Fig. 4.1 – sursă foto: biziday.ro
Așadar, este o emisiune independentă care face jurnalism independent și care reușește să aibă un profit foarte bun în condițiile în care salariații sunt unsprezece la număr. Acest lucru înseamnă că au reclame atât de site, cât și în timpul emisiunii. Lucru total adevărat, se poate verifica foarte ușor intrând pe site-ul biziday.ro, dar și urmărind o emisiune. Și așa cum suntem obișnuiți să spunem, atunci unde sunt reclame și unde sunt articole publicitare oamenii, de obicei, închid fie televizorul sau schimbă canalul, fie dacă sunt pe site accesează alt site imediat. Însă, aici, putem observa că s-a format o comunitate în jurul Biziday, o comunitate care mai este și activă pe deasupra.
Acest lucru înseamnă că oamenii rămân în acea comunitate și pot trece cu vederea reclamele și articolele publicate doar dacă informația pe care urmează să o audă este cu adevărat importantă și sunt interesați să o audă. Sigur că, nu toată lumea se uită la această emisiune, însă publicul sau categoria care frecventează cel puțin o dată pe săptămână pe TVR1 sau pe biziday.ro este dispusă să rămână chiar și două minute pentru a vedea ceea ce spune realizatorul în emisiunea lui. Însă, după cum bine putem observa, nici reclamele de pe Biziday în timpul emisiunii nu sunt foarte mare. Nu sunt băgate pentru a plictisi. Sunt cu un mesaj semnificativ, scurt și la obiect, de câteva secunde, poate maxim treizeci de secunde. Exemplu: la începutul fiecare emisiuni este reclama de la Farmec care ține aproximativ 10 secunde.
Fig. 4.2 – sursă foto: biziday.ro
4.2 Structura emisiunii
Și odată ajunși la analiza emisiunii, a ceea ce are Biziday, putem remarca că pe timpul duratei acesteia știrile și informațiile care sunt prezentate nu sunt deloc aleator puse. În funcție de gradul de interes, structura emisiunii începe cu știrile internaționale care pot afecta și România, după care aceasta continuă cu știrile naționale având subiect principal economia țării. Mai mult decât atât, la începutul emisiunii sunt prezentate cele mai importante știri care urmează să fie prezentate, dar și explicate de către moderator.
Însă, pe 22 iunie 2015, emisiunea Biziday a fost altfel structurată. Mai întâi, s-a început cu prezentarea celor mai importante știri, ca de obicei, după care primele au fost știrile naționale politico – economice, urmate de știrile economice despre turism, finanțări, titluri de stat, despre cum să ai o afacere cu fructe de mare, și aici s-a dat drept exemplu o firmă din Constanța care câștigă deja bani cu această afacere. Nu s-a uitat nici de această dată de cursul BNR, după care s-a vorbit de câștigurile din dobânzi pe care orice român le poate încasa și abia după aceea au fost prezentate și știrile internaționale, mai exact, despre Grecia și Ungaria.
Există și o explicație pentru acest lucru: aici se aplică regula proximității spațiale iar la acea dată acele știri internaționale nu aveau un impact mai mare decât ceea ce s-a întâmplat pe plan național cu România. De pildă, atunci când Rusia a cucerit Crimeea, emisiunea a început, de fiecare dată, când subiectul „fierbea” cu știrile internaționale și prezenta cauzele și efectele activității rușilor și a conducătorului lor, Vladimir Putin, plus reacțiile Germaniei, Statelor Unite ale Americii și a membrelor NATO și Uniunii Europene. Așadar, de această dată au fost mult mai importante știrile interne.
O emisiune de pe 22 iunie 2015 unde s-au tratat subiecte care reprezintă un interes major pentru România, mai ales la noile schimbări. Iar structura emisiunii a tratat următoarele subiecte:
TVA-ul de 19%
Imaginea României care este afectată de corupți, plus declarația din Parlament a președintelui Klaus Iohannis
Evaziunea fiscală
Economia bazată pe consum
Contractul liberalului Vlad Moisescu încheiat la notar între soacra domnului Moisescu cu soția acestuia în valoare totală de 670 de milioane de euro
Finanțarea alternativă pe care o pot lua firmele
Cum să faci afaceri cu fructe din Marea Neagră
Promovarea slabă a României, de unde vine și consecința că sunt turiști puțini
Curs BNR
Titlurile de stat – pierderi sau câștig
Câștigurile dobânzi
Știri externe:
– despre Grecia și criza economică
– despre Ungaria și închiderea supermarketurilor în timpul week-end-ului
Așa cum am spus mai sus, atunci când au fost cazuri în care problemele internaționale ne afectau, emisiunea a început cu știrile externe. Drept urmare, mai jos sunt doar două structuri ale emisiunii și subiectele tratate din perioada decembrie 2014 – februarie 2015:
Biziday, 18 decembrie 2014:
2014, a fost bun sau rău?
România în coasta lui Putin
Locomotive românești și în Ungaria
Cât de adeăvarate sunt reducerile?
Curs BNR
Cum să alegi un smartphone?
Circuit turistic…pe lac
Ce locuințe își aleg tinerii?
Biziday, 19 februarie 2015:
Centura de sateliți a Rusiei
Moldova, din nou în zona crepusculară
Petrom – profit la jumătate
Romgaz a deschis noi exploatări
Proceduri pentru angajații Fiscului
Ce face Fiscul din om
Deficit de personal specializat
Piața muncii pentru vârsta a treia
Ghid turistic personal
Curs BNR
Țara imigranților cu diplomă
2015, anul investițiilor?
Astfel, doar la o primă citire a subiectelor, indiferent de ziua când a fost realizată emisiunea, se observă că datorită formatului, și anume un format economic, regăsit în fiecare emisiune cursul valutar în ziua respectivă. Un curs pe care românii trebuie să-l știe în cazul în care vor să schimbe bani și schimbă căci mai au unii, poate, câte o rudă apropiată plecată în străinătate și trimite bani acasă. Sau poate urmăresc cursul valutar și atunci când este convenabil schimbă din lei în euro ca mai apoi când leul este în creștere și euro în scădere să obțină un profit doar de pe urma acestei tranzacții. Acestea au fost doar două exemple de ce este nevoie de o astfel de rubrică, scurtă, dar la obiect și de interes foarte mare.
4.3 Hosting și back – up
Emisiunea este filmată, dată la televizor, postată pe blog și toată lumea o poate vedea. Dar ce se întâmplă în cazul în care pică și site-ul și poate la TVR 1 se strică ceva și nu își mai poate recupera emisiunea sau emisiunile? Ce face atunci? Oamenii cum vor putea să mai vadă emisiunile? Care este soluția de rezervă?
Singura variantă rămasă ar fi, în cazul în care site-ul are un back – up zilnic, să apeleze la firma de hosting cu care a încheiat un contract și care este obligată să aibă asupra biziday.ro un back – up pe care îl face în fiecare zi pentru că zilnic sunt articole și emisiune publicate. Chiar dacă emisiunea Biziday se difuzează pe TVR 1 de luni până joi, nu trebuie să uităm că pe blog Moise Guran și alți colaboratori postează și în timpul week-end-ului. Așa că, și acele articole sunt de interes, nu doar emisiunile. Dar, revenind la emisiuni, trebuie să știm acest lucru pentru că blogul acesta are mii de vizite, o să vedem în paginile următoare și câte are, și automat la un număr foarte mare de cititori îți trebuie și un pachet mare de servicii de hosting pentru a putea menține blogul pe internet chiar și dacă acesta astăzi are, de exemplu 1.000 de vizitatori unici, iar mâine urcă brusc cu ajutorul unui articol interesant la 5.000 de vizitatori unici. Și ne lămurim foarte repede pentru că Biziday chiar pe site scrie că are hostingul de la ROHOST, companie 100% românească, mai exact din Timișoara.
În acest fel, echipa de la Biziday dă și un exemplu demn de urmat: emisiune românească care din punct de vedere jurnalistic este independentă care nu doar că a apelat, dar are și încredere în serviciile altei firme din România din moment ce au un hosting la aceștia. Sigur că, dacă hostingul nu este pe server dedicat, adică făcut special pentru blogul biziday.ro cu alte cifre și alt spațiu de stocare decât ce oferă cei de la ROHOST și alt preț pe lună, atunci aceștia fără nici o îndoială au cumpărat pachetul Activ Pro de 18 euro lunar. Ce face firma de hosting și ce le oferă de acești bani pe lună? Nici mai mult, nici mai puțin de:
30 GB spațiul de stocare pe blog
300 GB traficul maxim pe lună
20 de domenii add – on
O găzduire pe SSD
Back – up locație secundară
Aceste cifre de mai sus înseamnă că pe blogul lui Moise Guran se pot încărca imagini, clipuri video, fișiere audio, se poate scrie text de 30 GB. Ceea ce este un spațiul destul de bun pentru faptul că acesta în materie de stocare consumă mult doar emisiunile înregistrate de la TVR 1. 300GB înseamnă că peste 4.500 de cititori pot intra pe Biziday.ro iar fiecare în parte să înceapă să facă ce vrea pe site. Este un spațiu foarte bun pentru un asemenea blog.
Ce ar mai fi de interes foarte mare este găzduirea pe SSD. De obicei, până în anii trecuți găzduirea se făcea pe HDD – Hard Disk Drive. Acum, pentru că tehnologia avansează atât de mult au ieșit noi tipuri mai eficiente și mai rapide în materie de găzduire și stocare, adică Solid State Drive. Este adevărat că sunt mai scumpe decât HDD-urile, însă sunt mult mai eficiente. Iar pentru că biziday.ro se vrea a fi în pas cu tehnologia, cu siguranță, beneficiază și de acest lucru. Iar ultimul, dar nu cel din urmă este back – up – ul despre care am vorbit la începutul acestui subcapitol. Începând cu acest pachet de hosting oricine și-l cumpără are un back – up pe o locație secundară, adică nu se pierde nimic în cazul în care firma de hosting are și ea probleme.
Acest lucru înseamnă că ei sunt deja pregătiți pentru atacurile virtuale și nu vor să aibă surprize ca să piardă munca unor oameni timp de ani buni pentru că automat pierd și omul care a avut încredere în ei, dar pierd și ei clienți. Și, fără îndoială, dacă vor pierde clienți nu vor pierde doar unul pentru că, pe internet, informația circulă foarte repede și o să se facă auzit acest context. Așadar, pentru a trage o concluzie despre hostingul pe care îl are Biziday, a trebuit să ne uităm la pachetele pe care firma care se ocupă de traficul și de blogul acestora le oferă și să ne dăm seama că dacă aceștia nu au un pachet mai mare de 18 euro/ lună, atunci și acest pachet este unul foarte bun iar mai sus am și menționat de ce. Doar în acest fel, cu un back – up realizat zilnic blogul lui Moise Guran și al echipei Biziday, dar și informațiile de acolo, plus emisiunile realizate vor rămâne intacte. Am pornit pentru a realiza acest capitol de la o simplă căutare pe care am făcut-o doar accesând YouTube. Acolo am găsit un canal „oradebusinessbackup” unde sunt toate emisiunile Ora de Business, atunci când emisiunea se difuza pe TVR 2. Așadar, o modalitate inteligentă de a păstra emisiunea iar în cazul în care se pierde o emisiune pe blog, se poate lua foarte ușor codul de încorporat într-un articol și astfel poți avea emisiunea înapoi. Și nu doar că este o modalitate foarte inteligentă, dar este și una foarte rapidă. Cât de rapidă? Durează doar câteva secunde să copieze (ctrl + c) codul și mai apoi să acceseze corpul articolului unde să „lipească” (ctrl + v) codul necesar. Durata? Maxim 30 de secunde.
Sigur, este ușor să copieze un cod, este ușor să-l pui în altă parte, dar procesul de încărcare al unei emisiuni durează foarte mult. Iar emisiunea Biziday din moment ce are în jur de 40 – 50 de minute probabil trece de 2GB ca dimensiune. Astfel, 2GB de încărcat pe YouTube durează, poate, și trei ore. Iar dacă se mai întâmplă să se mai ia și curentul atunci trebuie luat procesul de la capăt. Așa că, parcă, nu ar fi chiar atât de sigură nici această variantă. De aceea, odată cu avansarea tehnologiei, ne lăsăm pe mâna experților din acest domeniu care ne asigură ei un back – up zilnic, astfel încât ca și în cazul biziday.ro să nu mai fie nevoie de nici o urcare pe YouTube. Asta înseamnă că odată ce emisiunea a fost urcată pe blog și, atenție, nu cu ajutorul YouTube, ea se va regăsi în back – up – ul zilnic pe care firma de hosting l-a salvat. Cei de la Biziday folosesc Vimeo ca mod de a încărca și de a derula înregistrările emisiunii. De ce? Pentru că este mai simplu și este mai rapid decât YouTube iar într-o lume a vitezei exact de acest lucru au nevoie: să fie mai rapizi și să poată da știrea, articolul sau emisiunea mai repede decât o fac alții.
4.4 Statistici și analiză trafic
De fiecare dată când oamenii citesc un articol, site-urile care analizează traficul fiecărui blog sau site este pus la muncă. De fiecare dată când persoanele distribuie sau dau like unei postări se întâmplă fix același lucru pentru că există programe care monitorizează traficul fiecărui blog. Acest lucru vrea să descopere și subcapitolul patru al acestui capitol. Cât trafic poate să genereze biziday.ro. Pentru această analiză și pentru statistici s-au folosit site-urile brat.ro și zelist.ro. Cel din urmă a pus oferi mai multe informații deoarece sunt interesante atât cifrele, dar și locurile ocupate în lunile, ba chiar anii trecuți.
La o căutare pe site-ul Biroului Român de Audit Transmedia în secțiunea SATI și mai apoi la rezultatele traficului s-a putut observa că biziday.ro nu configurează, la fel cum nu mai sunt prezente și alte site-uri sau bloguri. În schimb, pe zelist.ro, găsim aproximativ 65.000 de bloguri care sunt monitorizate începând de la comentariile pe blog, până la conturile de Twitter, sursele de presă online, mai mult de 1.100 de grupuri pe rețeaua socială LinkedIn, plus forumurile românești care nu sunt deloc puține, 58 de la număr, la care se mai adaugă și peste 20.000 de grupuri de Facebook și pagini. Nu uităm nici de discuțiile publice de pe Facebook a celor care sunt peste cinci milioane de utilizatori români și canalele de Youtube românești, 118.000. Toate monitorizate. Așadar, Zelist Monitor, „dezvoltat și implementat de către TreeWorks, reprezintă cea mai complexă și utilizată soluție de monitorizare social media din România”. O adaptare la timpuri, altfel spus.
Iar aici putem găsi atât biziday.ro monitorizat, cât și alte bloguri cunoscute cum ar fi cel al lui Tudor Chirilă, al lui Cristian Manafu, Cristina Băzăvan, Vlad Petreanu, Simona Tache și mulți alții. Pe 23 iunie 2015, data accesării pentru a vizualiza statisticile blogului Biziday, acesta a obținut, momentan, un scor de 4.217. Asta înseamnă că a avut 4.217 de vizitatori unici pe blog într-o singură zi. Este pe locul 16 în clasamentul final și mai putem observa că în ultimele 30 de zile, au fost înregistrate 47 de postări. Deci, într-o zi a postat un articol sau doar a postat emisiunea înregistrată, iar în ziua următoare au urmat două articole postate. Cel mai probabil un articol reprezintă, de fapt, emisiunea care poate fi vizualizată și pe blog iar Moise Guran scrie un articol la două zile.
Este atât de bine monitorizat încât putem observa link-urile din ultimele 60 de zile pe care le-au folosit și alții către Biziday, asta înseamnă că au vorbit fie despre părerile lui Moise Guran de pe blog, fie despre emisiunea lui. Fiecare postare a primit câte un scor, deci, mai exact, fiecare postare are trecută în dreapta câți vizitatori unici i-a adus. De pildă, cel mai mare număr de vizitatori vine de la groparu.ro care a făcut un scor de 7.2918. Deci traficul biziday.ro nu înseamnă neaparăt emisiunile pe care realizatorul le postează, plus un articol o dată la două zile, traficul acumulat mai înseamnă și o „bucată” bună de vizitatori aduși de bloggeri către site-ul lui.
Iar dacă tot s-a adus în discuție traficul pe care îl aduc ceilalți bloggeri către biziday.ro, tot cei de la Zelist Monitor au publicat și blogurile care trimit din cititorii lor către blogul lui Moise Guran prin simplul fapt că la ei pe blog îl au în blogroll. Numărul total este de 126, însă, cu siguranță, mai sunt și alții care nu sunt monitorizați de platforma Zelist pentru că au pus recent link-ul sau pur și simplu nu vor să fie monitorizați. Lista cu cei care trimit vizite către blog se poate vedea aici. În ceea ce reprezintă posturile de pe blog, este disponibilă o listă cu cele mai importante posturi, conform monitorizării Zelist. Astfel, cele mai importante șapte postări din ultima luna sunt mai jos.
Fig. 4.3 – sursă foto: zelist.ro
Nu este scăpat din vedere nici graficul pe care cei de la Zelist Monitor îl pun la dispoziție tuturor și pentru a arăta evoluția blogului Biziday din 2010 până în prezent.
Fig. 4.4 – sursă foto: zelist.ro
Se poate observa foarte ușor că în perioada septembrie 2014 – ianuarie 2015 blogul a avut o creștere continuă, ba chiar s-a dus foarte aproape de gradul de monitorizare 5.0 al celor de la Zelist. Întâmplător sau nu, dar chiar atunci au fost discuțiile despre Rusia atât pe blog, cât și la emisiunea de la TVR 1. Plus că, după aceea au venit și alegerile prezidențiale unde putem observa activitatea acestuia prin emisiuni, dar și articole despre clasa politică. Deci, blogul biziday.ro a reprezentat o sursă de informație mult mai bună în acea perioadă și, de obicei, în acea perioadă majoritatea citesc tot ce spun jurnaliștii și care sunt părerile lor despre candidații la președinția României, iar Moise Guran a avut un cuvânt de spus.
4.5 Diaspora în online
Un cuvânt de spus l-a avut și Lucian Mîndruță care înainte cu o zi de ziua votului în diaspora a plecat în Franța, la Paris. Acesta a făcut acel citizen journalism care este amintit și în această lucrare de licență. A filmat cozile de oameni care stăteau să voteze și, într-un final, nici nu au reușit. A filmat de fiecare dată când oamenii scandau, când îndemnau românii să iasă la vot pentru că ei nu vor putea să voteze. Mai întâi, acesta a postat pe Facebook iar reacțiile nu au întârziat să apară – peste 9.000 de like-uri și 1.578 de distribuiri, plus 300 de comentarii.
Fig. 4.5 – sursă foto: facebook.com
Asta până când a apărut și articolul pe blog iar de atunci a fost o „explozie” de distribuiri pe rețelele de socializare. Oamenii nu doar că au citit și au văzut clipurile, ba chiar au distribuit articolul.
Fig. 4.6 – sursă foto: lucianmindruta.com
Iar candidatul Klaus Iohannis care plecase cu un deficit foarte mare de voturi în ultimul tur al alegerilor prezidențiale, a reușit să câștige, revenind și atingând procentul de 54,50%, în vreme ce Victor Ponta a avut 45,59%, conform realitatea.net. Iar clipurile video și distribuirile pe rețelele de socializare au reușit să scoată la vot peste 62% din populația României. În ceea ce privește blogul lui Lucian Mîndruță și a traficului acestuia, ne putem da seama ce rol important au jucat clipurile video atunci când s-a dus în Franța pentru că astăzi, acesta are la articolele obișnuite în jur de 100 – 200 de distribuiri, în vreme ce în timpul alegerilor prezidențiale s-au atins chiar 12.000 de distribuiri, așa cum se poate observa și în poza de mai sus. Așadar diaspora nu a jucat doar rolul de generare de trafic pentru biziday.ro și pentru Lucian Mîndruță. Cu ajutorul blogului și a social media s-a schimbat președintele țării. A fost prima dată când cetățenii României au reușit să se mobilizeze atât de bine încât să întoarcă rezultatul votului.
4.6 Blogul – „adaptare a jurnalismului la timpuri”
Așadar, ce reprezintă pentru jurnaliști blogul? Este oare blogul o nouă modalitate de a face jurnalism? Cum este văzut blogul în rândul oamenilor din presa națională? Iar din moment ce Moise Guran a văzut încă din 2010 o posibilitate de a face jurnalism de calitate prin intermediul blogului, un jurnalism independent și fără rețineri pentru că în cadrul acestei emisiuni nu există locuri și oameni care să nu fie dezbătuți și fie că le-au convenit politicienilor sau nu, nimeni deocamdată nu l-a dat afară din TVR în urma emisiunilor, dar cel mai și cel mai mult în urma postărilor pe blogul său.
Și, așa cum spunea și Maria Coman, într-un interviu acordat pentru lucrarea de licență, „jurnalismul în ziua de azi trece prin niste schimbări radicale, mediul online, ascensiunea sa, evoluția tehnologică – toată lumea poate să filmeze un eveniment cu telefonul mobil etc, toate acestea sunt lucruri care schimbă fundamental jurnalismul” (vezi anexa 2). Aceasta mai este de părerea că, odată cu mărirea vitezei în care se transmite informația, „necesitatea de a te adapta acestei viteze a dus la renunțarea unor principii care au dăinuit până acum, ca de exemplu verificarea din 3 surse” (vezi anexa 2). Deci, după aceasta odată cu transmiterea informației mai ușor, mai rapid, poate și pe blog, se renunță și la anumite principii jurnalistice.
Din moment ce, Biziday reprezintă pentru Moise Guran cea mai importantă sursă de venit și de a face jurnalism de plăcere, independent, îl putem considera un blog serios al unui jurnalist. Am putea spune că din aceeași categorie fac parte și Cătălin Tolontan sau Vlad Petreanu, însă aceștia mai câștigă bani și din altă parte, în timp ce Moise Guran se dedică acestui proiect 100%. De aceea, și Adelin Petrișor este de părere că „presa se adaptează timpurilor, ceea ce e normal” (vezi anexa 1). Iar pentru el blogul este și „o prelungire a muncii mele în online, dar și un loc unde pot ataca subiectele mai lejer decât te lasă formatul știrilor” (vezi anexa 1). Acesta încheie spunând că „blogul este o adaptare a jurnalismului la timpuri” (vezi anexa 1).
CONCLUZII
Prin lucrarea de față, am încercat să vorbim despre blog ca o nouă vârstă a jurnalism sau de ce nu, ca o adaptare la ceea ce este astăzi jurnalismul și acest lucru fiind realizat din mai multe puncte de vedere. Am observat cum există situații când jurnalismul se confundă cu mondenul, când jurnalismul și-a pierdut din credibilitate, însă trebuie remarcat optimismul jurnaliștilor în ceea ce reprezintă criza din acest domeniu și faptul că au recunoscut că pe blog fie reușesc să abordeze subiectele mai lejer și mai dur, fie blogul pentru ei reprezintă un hobby, ba chiar și o meserie din care mai câștigă și bani. Astfel, putem spune că blogul, în 2015, a fost dus la un alt nivel față de cum era atunci când a apărut și în România anului 2005.
Cu ajutorul tehnologiei, oricine poate deveni pe internet o sursă de informare, însă ține de pregătirea profesională dacă își asumă fiecare ceea ce spune și, mai ales, cum scrie. Suntem de părere că, pentru a încerca să fii jurnalist online trebuie, mai întâi de toate, să-ți cunoști foarte bine limba. Și, să ai materiale care pot aduce schimbări societății. Credem că ideea că mass – media trebuie să se facă vândută mai întâi și după aceea să ofere și calitatea pe care o doresc toți încă există. Ori, chiar dacă ar trebui să fie invers, granița când se va întâmpla acest lucru nu este departe pentru că oamenii vor o informație corectă, rapidă, de calitate și accesibilă. Suntem în era vitezei, a informației fulger, iar cine o să poată să dea acest lucru cititorilor atunci, fără îndoială, va beneficia de tot suportul acestora.
De asemenea, sunt tot mai mulți jurnaliști independenți iar citizen journalism este pe val. În cazul în care numărul acestora se va mări, cei care transmit informațiile ca cele precizate mai sus, vor avea și un bun suport financiar de la cititori. Iar aceștia, cititorii, trebuie educați astfel încât să înțeleagă că jurnalismul de calitate înseamnă timp și bani. În această lucrare ne-am referit și la ceea ce înseamnă jurnalismul online, dar și care este legătura din acesta și blog cu ajutorul scriiturii de blog.
Ca studiu de caz, ne-am referit la emisiunea Biziday a lui Moise Guran, pe care am încercat să o analizăm din toate punctele, de la structura emisiunii până la aparițiile în online, traficul și chiar hostingul pe care aceștia îl au astfel încât blogul rezistă la numărul pe care îl au de vizitatori. Am reușit să înțelegem datorită răspunsurilor jurnaliștilor Adelin Petrișor și Maria Coman că tehnologia a avut un cuvânt important de spus atunci când a venit vorba de acest domeniu și că oamenii din media au înțeles că trebuie să fie alături de cititori și în mediul online pentru că exact acolo s-au dus oamenii. Vor să citească mai repede, mai puțin. Scurt și la obiect. Iar pentru ei internetul reprezintă acest mod pentru că ei au controlul și schimbă pagina web în orice secundă vor.
În concluzie, suntem de părere că odată cu era vitezei și a tehnologiei, domeniul jurnalismului trebuie să aibă și anumite pierderi pentru a putea câștiga cititorii de partea sa. Iar în ceea ce reprezintă blogul, pentru jurnalism acesta este, fără îndoială, o adaptare a ceea ce se întâmplă acum și că, în viitor, poate reprezenta noua vârstă a jurnalismului.
BIBLIOGRAFIE
Mihai Coman – Introducere în sistemul mass – media, ediția a II –a, revizuită și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2004
David Randall – Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă, ediția a II a revizuită și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2007
Phil Andrews – Jurnalismul sportiv: o introducere, Editura Polirom, Iași, 2006
Mihai Coman – Manual de jurnalism, ediția a II-a, revăzută, Editura Polirom, Iași, 2005
Cristian Florin Popescu – Manual de jurnalism, Editura Tritonic, București, 2004
Dorina Guțu – New Media, Editura Tritonic, București, 2007
Alexandru Bohanțov – Bazele Jurnalismului, https http://bit.ly/1IdytSU
G. Bohere – Profession Journalist: A Case Study on the Working Conditions of Journalists
Mark Deuze – Journalism and the web. An Analysis of Skills and Standards in an Online Environment
http://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnalism
http://bit.ly/1Lpkcon
http://bit.ly/1ft72t3
http://bit.ly/1N0KB97
http://bit.ly/1K6TekY
http://bit.ly/1SCQXPP
http://bit.ly/1LpkuLG
http://bit.ly/1Gi7LnI
http://bit.ly/1Je0UBP
http://bit.ly/1SCRvW5
http://bit.ly/1z4vJof
http://bit.ly/1N0LBKG
http://bit.ly/1LfI7FK
http://bit.ly/1dZhQOE
http://bit.ly/1H8QdA8
http://bit.ly/1BwSVN9
http://www.biziday.ro/despre/
http://refresh.ro/2015/06/stiri-virale-90/#notesubsol
http://www.zelist.ro/bloguri/biziday.ro/pagina-1.html
ANEXE
ANEXA 1
Interviu Adelin Petrișor – adelinpetrisor.ro
Mihnea Socol: Cum vedeți jurnalismul în ziua de astăzi?
Adelin Petrișor: Cum multe probleme: redacții decimate, tabloidizare excesivă, discuții interminabile în locul știrilor, prea puține știri externe. Sunt însă și câteva excepții: emisiuni de reportaje bune la Antena3, Pro Tv și TVR, știri serioase la TVR și Digi 24. Jurnalismul e ca țara, nici mai rău, nici mai bun.
M.S.: De ce încă mai sunt importanți jurnaliștii?
A.P.: Pentru că jurnalismul cetățenesc nu va putea înlocui jurnalismul. În ciuda derapajelor care sunt excepții, jurnaliștii respectă niște norme deontologice, verifică știrile.
M.S.: Care este părerea dumneavoastră despre legătura formată între jurnalism și mediul online?
A.P.: Sunt multe ziare care s-au mutat în online, sunt multe bloguri serioase de jurnaliști. Presa se adaptează timpurilor, ceea ce e normal.
M.S.: Cum credeți că va evolua jurnalismul?
A.P.: Cred că la un moment dat – cât mai curand sper eu – va ieși din criză. Este greu să prevezi acel moment.
M.S.: Ce reprezintă blogul pentru dumneavoastră?
A.P.: O prelungire a muncii mele în online, dar și un loc unde pot ataca subiectele mai lejer decât te lasă formatul știrilor.
M.S.: Care sunt avantajele pe care vi le-a adus blogul?
A.P.: Notorietate și în online, dar și bani.
M.S.: De ce un blog?
A.P.: Pentru că trebuie sa comunici și cu oamenii care nu se mai uită la tv. Reportajul meu din Coreea de Nord cred că a fost văzut de mai mulți oameni în online decât la tv.
M.S.: Este blogul noua vârstă a jurnalismului? Argumentați și în cazul unui răspuns afirmativ, dar și al unuia negativ.
A.P.: Este o adaptare a jurnalismului la timpuri.
ANEXA 2
Interviu Maria Coman – maria-coman.ro
Mihnea Socol: Cum vedeți jurnalismul în ziua de astăzi?
Maria Coman: E o întrebare la care nu știu să răspund exact. Jurnalismul în ziua de azi trece prin niște schimbări radicale, mediul online, ascensiunea sa, evoluția tehnologică – toată lumea poate să filmeze un eveniment cu telefonul mobil etc, toate acestea sunt lucruri care schimbă fundamental jurnalismul. Viteza de transmitere a informației și necesitatea de a te adapta acestei viteze a dus la renunțarea unor principii care au dăinuit până acum, ca de exemplu verificarea din 3 surse. Se fac concesii, nu știu care sunt bune și care nu, timpul ne va spune.
M.S.: De ce încă mai sunt importanți jurnaliștii?
M.C.: Pentru ca în ciuda faptului ca aparent toată lumea poate face asta, jurnaliștii își asumă responsabilitatea pentru informațiile pe care le transmit. Tu, ca jurnalist, nu iți permiți să spui că un ministru a demisionat până nu verifici asta, cu toate că poate informația respectivă este deja pe unele site-uri private. Tu, ca jurnalist, nu îți permiți să promovezi lucruri nocive, ceea ce lumea obișnuită poate să faca. Jurnaliștii fac legături, fac anchete, au surse, dezvăluie subiecte, vor fi întotdeauna importanți.
M.S.: Care este părerea dumneavoastră despre legătura formată între jurnalism și mediul online?
M.C.: E o legatură foarte puternică, toata media din lume s-a adaptat la asta. Citeam recent editorialul de retragere al fostului redactor șef de la The Guardian și exact asta povestea. Cum s-au schimbat lucrurile în ultimii 20 de ani, tocmai din cauza online-ului. Acum 15 ani când mergeam în deplasări, abia dacă aveam telefoane mobile. Acum transmitem imaginile la București așa (http://www.theguardian.com/media/2015/may/29/farewell-readers-alan-rusbridger-on-leaving-the-guardian)
M.S.: Cum credeți că va evolua jurnalismul?
M.C.: Habar nu am cum va evolua. Spuneam și mai devreme, ceea ce făceam acum 15 ani nu are nici cea mai mică legătură ddpv tehnic cu ce facem acum. Rămâne însă important să oferi informație corectă.
M.S.: Care sunt avantajele pe care vi le-a adus blogul?
M.C.: Blogul m-a ajutat să cunosc niște oameni minunați pe care nu i-aș fi întâlnit altfel. Și m-a ajutat, de asemenea, să ajut o mulțime de oameni. Găsești aici un articol exact despre asta (http://www.maria-coman.ro/2012/12/the-network.html). În rest nu m-a ajutat la nimic, la ce să mă ajute?
M.S.: De ce un blog?
M.C.: Pentru că pe blog scriu alte lucruri decât la serviciu. Pentru că pe blog scriu despre subiecte personale în general, despre vacanțe, despre copii, despre haine, e cu totul și cu totul altceva. Eu am blog din 2007, nu cred ca am scris mai mult de 10 subiecte legate de politici să zicem.
M.S.: Este blogul noua vârstă a jurnalismului? Argumentați și în cazul unui răspuns afirmativ, dar și al unuia negative
M.C.: Nu, nu cred, tocmai am explicat. Pentru mine blogul e altceva. Poate te referi la site-uri de știri și informații, la cei care trăiesc din blog etc. Dar ei oferă informații nișate, nu ai cum să ai un blog și să asiguri cantitatea de informație a unui ziar.
ANEXA 3
Interviu Șerban Huidu – serbanhuidu.ro
Mihnea Socol: Cum vedeți jurnalismul în ziua de astăzi?
Șerban Huidu: Cei mai mulți sunt impropriu numiți așa. Fără școală, fără cultură generală, fără a stăpâni gramatica limbii române au ajuns în spațiu public datorită tupeului nicidecum pentru vreun talent intrinsec. Culmea este că sunt și excepții care realizează opere senzaționale, unele premiate international de la reportaje până la articole, de la clipuri până la prezentări de caz! Așadar nu prea avem clasă de mijloc: ori bătuți în cap ori talentați până la Dumnezeu și inapoi.
M.S.: De ce încă mai sunt importanți jurnaliștii?
Ș.H.: Sunt câinii de pază ai societății. În țările civilizate revoluții au fost pornite de ei. Derapaje ale democrației au plecat de la ei….vă aduceți aminte afacerea Watergate? Recunoașterea internațională a României pleacă de la ei: a se vedea reportajele cu care Antena 3 bravează în fiecare an! Asta e culmea: niste pseudojurnaliști se umflă în pene cu munca unor adevărați jurnaliști!
M.S.: Care este părerea dumneavoastră despre legătura formată între jurnalism și mediul online?
Ș.H.: Cred ca internetul a dărâmat bariere legate de partea fizică a materialului pe care jurnalistul se exprimă! Adică ce scria un jurnalist era limitat de spațiul unde se distribuia ziarul respectiv! Sau dacă era reportaj tv jurnalistul era cunoscut doar acolo unde emitea televiziunea respectivă! Internetul a înlăturat o promisiune: la ora x în jurnalul y sau la televiziunea z văd o operă, cu o certitudine: unde vreau eu, când vreau eu, văd ce chiar îmi place mie! Avem de-a face cu o exacerbare a contentului.
M.S.: Cum credeți că va evolua jurnalismul?
Ș.H.: Cred că talentul se va manifesta indiferent de mijlocul de exprimare! Ce face Poptamas nu poate fi numit jurnalism, în schimb sunt atâția oameni talentați ce pot face asta. De la comentarii până la relatarea seacă a știrii! Deși eu cred că jurnalistul trebuie să facă mai mult în ziua de azi nu doar să livreze știrea! Asta o poate face oricine e înzestrat cu un telefon mobil cu camera și acces la internet să posteze acolo!
M.S.: Ce reprezintă blogul pentru dumneavoastră?
Ș.H.: Blogul a reprezentat și reprezintă locul în care eu și alte mii de oameni formăm opinii, comentăm și combatem. Din asta poate ieși ceva bun zic! Din contradicții a evoluat lumea! Vă recomand în el cel mai bun articol al meu scris acum vreo 7 ani "Va acuz! De ce m-am saturat de Romania". Din păcate nimic nu s-a schimbat până azi! Ba chiar e mai rău!
M.S.: Care sunt avantajele pe care vi le-a adus blogul?
Ș.H.: Același avantaj pe care mi l-a adus și Facebook-ul într-o formă incipientă a început comunicarea în două sensuri nu numai dinspre vehicul media spre public ci și invers! Totul a început cu scrisorile, a evoluat cu mailul, apoi cu sms și mai târziu prin blog! Deci avantajul principal este că a dezvoltat comunicarea mea cu cei pe care îi reprezint și invers!
M.S.: Este blogul noua vârstă a jurnalismului? Argumentați și în cazul unui răspuns afirmativ, dar și al unuia negativ.
Ș.H.: Nu cred! Este doar o îmbunătățire a contentului și o selectare mai bună a publicului! De exemplu, pe CTP erau nevoiți să îl urmărească toți telespectatorii Pro TV-ului dacă era invitat acolo! Pe net e urmărit doar de cei ce îl înțeleg și rezonează cu el.
ANEXA 4
Interviu Cabral – cabral.ro
Mihnea Socol: Cum vedeți jurnalismul în ziua de astăzi?
Cabral: La fel cum era și ieri. Esența jurnalismului nu este schimbată de mediul în care acesta se manifestă. Regulile sunt aceleași, rigoarea este aceeași. Sau, mă rog, ar trebui să fie. Faptul că publicarea materialelor jurnalistice se face acum mai mult în mediul on-line decât în off-line nu schimbă decât unele amănunte… paginația, managementul titlurilor, uneori și numărul de caractere… dar și altele. Ce se schimbă este, însă, interacțiunea cu cititorul. Acum cel care citește poate amenda, susține, combate sau completa direct și fără alte întârzieri spusele jurnalistului. Dar munca jurnalistului rămâne aceeași.
M.S.: De ce încă mai sunt importanți jurnaliștii?
C.: Orice opinie contează, mai ales o opinie care ar trebui să fie documentată, argumentată și expusă la certe standarde. La fel stă situația și atunci când vorbim despre idei sau informații…
M.S.: Cum credeți că va evolua jurnalismul?
C.: În mod normal nu ar trebui să vorbim despre o evoluție sau o involuție. În teorie, dacă luăm liniile definitorii ale jurnalismului, acestea permit manifestarea acestei meserii independent de platformele pe care se manifestă. Fie ele on-line sau off-line.
M.S.: Ce reprezintă blogul pentru dumneavoastră?
C.: Comunicare directă, schimb de idei, susținere a diverselor cauze.
M.S.: Care sunt avantajele pe care vi le-a adus blogul?
C.: Comunicare directă, schimb de idei, susținere a diverselor cauze.
M.S.: De ce un blog?
C.: Pentru că este cea mai facilă comunicare directă. Putem vorbi despre un fel jurnalism, dar nu unul care se bazează pe reguli, ci pe… emoțional.
M.S.: Este blogul noua vârstă a jurnalismului? Argumentați și în cazul unui răspuns afirmativ, dar și al unuia negativ.
C.: Nu cred. Jurnalistul este pregătit de către un sistem organizat, care se folosește de reguli clare, de standarde ale meseriei, urmând ca în momentul în care profesează să se supună regulilor meseriei. Bloggerul este un individ care de multe ori este pregătit în alte domenii decât jurnalismul și care își expune părerile în public.
Cred că diferența dintre cele două universuri vine din atitudinea față de situație… dacă jurnalismul are ca tendință prezentarea adevărului… bloggingul are ca tendință reacția pe care adevărul, așa cum este perceput de către blogger, i-o provoacă acestuia. Desigur, linia trasată de întrebare poate atinge și jurnaliștii care sunt acum și bloggeri… dar cred că nu despre hibrizi discutăm acum.
ANEXA 5
Interviu Cristian China – Birta – cristianchinabirta.ro
Mihnea Socol: Cum vedeți jurnalismul în ziua de astăzi?
Cristian China – Birta: Jurnalismul din ziua de astăzi este, de fapt, mai multe jurnalismuri, dacă îmi permiți termenul. Aș împărți chestiunea în două tabere mari: jurnaliști care au rămas în mindsetul de jurnaliști și care respectă încă valorile meseriei și jurnaliști care imită social media în ce fac și o imită goraznic.
M.S.: De ce încă mai sunt importanți jurnaliștii?
C.C.B.: Sunt importanți doar cei din prima categorie. Pentru ca meseria asta este extrem de importantă pentru societate dacă este făcută cum trebuie. Din păcate, însă, vocile jurnaliștilor adevărați sunt din ce în ce mai greu auzite în gălăgia pe care o fac vocile pseudo-jurnaliștilor. Și, mai grav, meseria de jurnalist ajunge să fie asociată cu cea de lucrător pe plantația tabloidă…
M.S.: Care este părerea dumneavoastră despre legătura formată între jurnalism și mediul online?
C.C.B.: Există instituții de presă care o duc bine merci pentru că au înțeles că, odată cu apariția onlineului, trebuie să își decline brandul și activitatea și în acest mediu. Pentru că acolo este cititorul, el are nevoie de informație livrată pe calapodul onlineului. Cei care s-au încăpățânat să fie doar ”presă” nu o duc prea bine acum.
M.S.: Cum credeți că va evolua jurnalismul?
C.C.B.: Jurnalismul așa cum îl știm noi va exista doar în produse premium. În rest, cred că jurnalismul va deveni o noțiune din ce în ce mai confuză odată cu trecere timpului și cu social media. Pentru că cei care au consumat jurnalismul acum vor altceva, nu doar jurnalism clasic. Iar jurnalismul îmbrăcat în hainele social media devine social media, nu invers.
M.S.: Ce reprezintă blogul pentru dumneavoastră?
C.C.B.: O meserie. Cea mai frumoasa meserie din lume.
M.S.: Care sunt avantajele pe care vi le-a adus blogul?
C.C.B.: Eu trăiesc din blog, sunt blogger profesionist. Pe lângă bani, blogul îmi aduce networking, îmi oferă posibilități de a cunoaște oameni și de a ajunge în locuri în care nu credeam că o să ajung vreodată.
M.S.: De ce un blog?
C.C.B.: Pentru că am decis în 2007 că este cea mai bună variantă pentru mine, atât pe linie profesională, cât și pe partea de a face ce vreau. Pentru că mi se potrivește foarte bine.
M.S.: Este blogul noua vârstă a jurnalismului? Argumentați și în cazul unui răspuns afirmativ, dar și al unuia negativ.
C.C.B.: Sunt lucruri diferite. Jurnalismul rămâne jurnalism, cu regulile sale (că nu prea le respectă presa, asta este altceva). Bloggingul este mai degrabă un nou mod de a comunica, neintermediat de presă, direct cu cititorul. Și așa va rămâne pentru totdeauna.
ANEXA 6
Interviu Andrei Vulpescu – vulpescu.eu
Mihnea Socol: Cum vedeți jurnalismul în ziua de astăzi?
Andrei Vulpescu: Mult mai dinamic față de acum 17 -18 ani când am intrat eu în această lume. Acum nu ai cum să mai aștepți până mâine publicarea unei știri. Ea apare acum, iar peste 5 minute deja este învechită, deja se rostogolește de 3-4 ori. Ăsta este și motivul pentru care ziarele print dau faliment rând pe rând.
M.S.: De ce încă mai sunt importanți jurnaliștii?
A.V.: Pentru că sunt vectori de opinie, pentru că sunt câinii de pază ai democrației – mă rog, așa ar trebui să fie.
M.S.: Care este părerea dumneavoastră despre legătura formată între jurnalism și mediul online?
A.V.: Este una cât se poate de firească. Având în vedere dezvoltarea tehnologiei IT este normal ca și jurnaliștii să țină pasul, chiar dacă în România mulți încă nu au înțeles asta.
M.S.: Cum credeți că va evolua jurnalismul?
A.V.: Într-un sistem de transmitere rapidă a informațiilor, eventual video.
M.S.: Ce reprezintă blogul pentru dumneavoastră?
A.V.: Copilul meu, pasiunea mea, o terapie, ceva frumos, locul în care pot să scriu tot ce-mi trece prin cap fără să fiu nevoit să discut cu vreun șef de 'secție'.
M.S.: Care sunt avantajele pe care vi le-a adus blogul?
A.V.: Relaxare, evadare din cotidian, cunoaștere de sine, cunoașterea poveștilor de viață ale câtorva sute de oameni cu care vorbesc frecvent… e greu să enumăr toate avantajele.
M.S.: De ce un blog?
A.V.: De ce nu? Cred că sunt mult prea incomod pentru site-uri/ ziare. Nu îmi place să port botniță. Drept urmare, blogul este cea mai bună cale prin care pot comunica ceea ce simt și cred, chiar dacă de multe ori deranjez.
M.S.: Este blogul noua vârstă a jurnalismului? Argumentați și în cazul unui răspuns afirmativ, dar și al unuia negativ.
A.V.: Hm, nu aș spune. Un blog este altceva. Un blog mă duce cu gândul la jurnalul ăla din clasa a 8-a, doar că blogul nu are colțurile cerate, iar textele sunt totuși ceva mai elevate.
ANEXA 7
Interviu Alex Ciucă – hoinaru.ro
Mihnea Socol: Cum vedeți jurnalismul în ziua de astăzi?
Alex Ciucă: Jurnalismul este o meserie extrem de dezavantajată, mai ales în România. Apariția jurnalismului cetățenesc a făcut ca lucrurile să pară extrem de simple, ceea ce a dus la o depreciere a imaginii întregii bresle. În România, lipsa de bani a contribuit la această decădere.
M.S.: De ce încă mai sunt importanți jurnaliștii?
A.C.: Deoarece exemple precum DOR (Decât o Revistă – n.r.) sau Casa Jurnalistului ne demonstrează că anchetele jurnalistice și reportajele pot aduce schimbări în societate.
M.S.: Care este părerea dumneavoastră despre legătura formată între jurnalism și mediul online?
A.C.: Din păcate, cei mai mulți jurnaliști nu au reușit să facă trecerea de la offline la online, nu s-au putut adapta. Acest proces încă durează, pare a fi unul lung și „dureros”.
M.S.: Cum credeți că va evolua jurnalismul?
A.C.: Probabil că jurnaliștii se vor împărți în două categorii: cei care produc doar știri, conținut pentru siteuri de presă, și cei care produc materialele care contează: anchete, reportaje, interviuri.
M.S.: Ce reprezintă blogul pentru dumneavoastră?
A.C.: În momentul actual este un hobby și o sursă de informare. Citesc zilnic 4-5 bloguri, de pe care îmi selectez cele mai importante informații.
M.S.: Care sunt avantajele pe care vi le-a adus blogul?
A.C.: Pe lângă bani și diferite cadouri, am avut acces de-a lungul timpului la foarte multe experiențe inaccesibile oamenilor obișnuiți (vizite în fabrici, petreceri private, interviuri cu celebrități)
M.S.: De ce un blog?
A.C.: Pentru că la vremea la care am început să scriu era o modă.
M.S.: Este blogul noua vârstă a jurnalismului? Argumentați și în cazul unui răspuns afirmativ, dar și al unuia negativ.
A.C.: Nu cred că este o nouă vârstă a jurnalismului, majoritatea bloggerilor nu au pregătire jurnalistică, foarte mulți din ei nici nu se ghidează după regulile jurnalistice, din păcate. Jurnalismul are locul lui bine determinat, în timp ce bloggingul rămâne o alternativă foarte interesantă în ceea ce privește producerea de conținut.
ANEXA 8
Interviu Andreea-Mihaela Retea – www.andressa.ro
Mihnea Socol: Cum vedeți jurnalismul în ziua de astăzi?
Andreea – Mihaela Retea.: Cred ca e într-o perioadă de criză. Social media a schimbat mult regulile jocului, în sensul că foarte multă informație ajunge la public fără filtrarea unui jurnalist (verificare, selectare), cu o viteză incredibilă (totul e relatat instantaneu, în timp real, pe mai multe canale), iar asta pune presiune pe jurnaliști să se miște cu aceeași viteză și să furnizeze conținut la fel de repede. Asta afectează mult calitatea produselor jurnalistice. Cred că asta se va schimba însă, publicul se va întoarce spre jurnalism de calitate când va dori informare și social media va rămâne o sursă de divertisment.
M.S.: De ce încă mai sunt importanți jurnaliștii?
A.M.R.: Pentru că ei verifică informația și o pun într-un context care îi dă mai multă greutate.
M.S.: Care este părerea dumneavoastră despre legătura formată între jurnalism și mediul online?
A.M.R.: Legătura dintre ele este foarte puternică, mediul online a schimbat modul în care se face jurnalism: conținutul trimis de utilizatori si feedback-ul primit imediat sunt factorii cei mai importanți în această relație de dependență. Mediul online a făcut ca jurnaliștii să creeze alt tip de conținut, foarte mult user-generated content. Există numeroase galerii foto și video pe site-urile publicațiilor, iar multe materiale sunt ilustrate cu imagini trimise de amatori. Mediul online a făcut ca publicul să participe la realizarea actului jurnalistic.
M.S.: Cum credeți că va evolua jurnalismul?
A.M.R.: Cred ca vor exista mai multe publicații care vor cere bani de la utilizatori pentru abonamente. Social media va rămâne o sursă gratuită de divertisment.
M.S.: Ce reprezintă blogul pentru dumneavoastră?
A.M.R.: Un hobby.
M.S.: Care sunt avantajele pe care vi le-a adus blogul?
A.M.R.: Mult networking, am cunoscut mulți oameni din diverse domenii.
M.S.: De ce un blog?
A.M.R.: Îmi place să scriu.
M.S.: Este blogul noua vârstă a jurnalismului? Argumentați și în cazul unui răspuns afirmativ, dar și al unuia negativ.
A.M.R.: Nu, blogul a rămas în zona de divertisment, au un anumit stil editorial de tip confesiune, nu se poate compara cu jurnalismul. Chiar dacă blogurile de nișă au un stil aparte, nu respectă regulile unui act jurnalistic: selecția materialelor, verificarea informației și citarea surselor, lucrurile esențiale când discutăm de jurnalism.
ANEXA 9
Interviu Laura Frunză – laurafrunza.com
Mihnea Socol: Cum vedeți jurnalismul în ziua de astăzi?
Laura Frunză: Vândut, cred că acesta este cuvântul. Jurnalismul nu mai e, de multă vreme, imparțial. Jurnalismul trebuia să spună adevăruri, acum spune doar adevărurile unuia și altuia.
M.S.: De ce credeți că încă mai sunt importanți jurnaliștii?
L.F.: Sinceră să fiu, încă nu sunt sigură dacă sunt de părere că jurnaliștii mai sunt importanți. Atât timp cât nu demonstrează imparțialitate, nu sunt cu nimic mai presus de politicienii care ne vând brașoave în fiecare zi și se miră că nu-i mai credem.
M.S.: Ce reprezintă blogul pentru dumneavoastră?
L.F.: Blogul e un hobby, așa l-am gândit de la început și asa intenționez să-l pastrez chiar dacă, la fel ca în cazul oricărui alt hobby, implică multă muncă și cheltuială suplimentară.
M.S.: Care sunt avantajele pe care vi le-a adus blogul?
L.F.: Vizibilitate în anumite cercuri, ocazia de a participa la evenimente la care nu aș fi ajuns în alte condiții, ocazional beneficii de ordin material.
M.S.: De ce un blog?
L.F.: Nu știu de ce, în anul 2015 e cam tarziu să o mai iei de la zero cu un blog. Dacă ai deja unul, atunci e ok, dacă vrei să-ți deschizi unul, ar fi bine să te gândești ce vrei să faci cu el pentru că e greu să mai atragi cititorii.
M.S.: Este blogul noua vârstă a jurnalismului? Argumentați și în cazul unui răspuns afirmativ, dar și al unuia negativ.
L.F.: Nu, nu este, dar poate fi. Însă bloggerii nu se pot bucura de susținerea pe care o au jurnaliștii care fac parte dintr-un trust sau sunt acreditați la un ziar. Cu toate acestea, sunt sigură ca jurnaliștii care sunt și bloggeri sunt mai citiți pe blogul lor, decât în paginile ziarelor la care scriu.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Blogul. Studiu de Caz Biziday.ro (ID: 106082)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.