Blogul, Intre Pasiune Si Jurnalism
BLOGUL,
ÎNTRE PASIUNE ȘI JURNALISM
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: APARIȚIA UNEI NOI MODALITĂȚI DE COMUNICARE – BLOGGINGUL
I.1. Bloggingul – parte componentă a jurnalismului online
I.2. Influența bloggingului asupra mass-mediei
CAPITOLUL II. BLOGURILE – SURSE ALTERNATIVE DE INFORMARE. STUDIU DE CAZ
II.1. Specificul blogurilor din Republica Moldova
II.2. Blogurile vs. mass-media tradiționale. Opinii
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
În societatea contemporană, recent, și-a făcut apariția un fenomen care a reușit să se integreze în limitele totalităților de concepte abordate de către oameni. Acest fenomen poartă denumirea de blogging, iar noțiunea caracteristică este – blogul – privit drept o nouă tehnologie digitală, ce dezvoltă alte direcții menite să contureze formarea unui conflict între două activități răspândite în epoca contemporană. Conflictul ziaristico-bloggeristic a cauzat alegerea temei pentru a fi cercetată cu scopul de a elucida anumite aspecte.
Actualitatea temei se reduce la faptul că, în prezent, mass-media tradițională este determinată de activitatea de blogging. Răspândirea acestei activități a avut loc prin intermediul unui proces rapid, astfel influențând multiaspectual domeniul jurnalismului, ceea ce a cauzat apariția unui conflict între bloggeri și jurnaliști de natură extrem de actuală.
Scopul lucrării reflectă principalele etape care au favorizat, într-un oarecare mod, elucidarea cauzelor și efectelor conflictului și dezbaterii dintre două activități aparent asemănătoare, cercetarea bazându-se pe următoarele determinative:
analiza fenomenului de blogging în calitate de o nouă modalitate de comunicare;
analiza bloggingul în contextul influențării mass-mediei tradiționale;
analiza separată și comparată a blogurilor din Republica Moldova pentru a depista specificul acestora.
Cercetarea propriu-zisă s-a desfășurat în urma identificării unor direcții de analiză, ce au în vedere caracteristicile unui autor de blog, scopurile și motivațiile acestuia, conținutul și forma materialelor publicate pe pagina de blog și publicul pentru care un blogger scrie. Alegerea perspectivei teoretice de abordare a blogurilor necesită stabilirea și descrierea acestora în baza unor criterii, cum ar fi:
aspectul structural al paginii web (design, amplasarea categoriilor, motoarelor de căutare etc.);
genul materialelor publicate (de opinie, jurnalistice, sondaj etc.);
frecvența publicării materialelor;
identificarea elementelor multimedia (fotografii, ilustrații, grafice etc.).
Analiza lucrării a avut drept scop principal depistarea sau mai bine-zis definirea noțiunii de blog și încadrarea acesteia într-o anumită clasă, fie pasiune, fie jurnalism.
Suportul metodologic al studiului. În procesul de elaborare a criteriilor de analiză pentru studiu, autorul a utilizat capacitățile acumulate anterior îmbinându-le cu metodele analitice de cercetare, astfel identificând principalele aspecte ale problemei. În cercetare se evidențiază, în deosebi, utilizarea metodei calitative, care ține de sistematizarea, ordonarea și analizarea informațiilor ce, ulterior, au reprezentat fundamentul întregii lucrări, presupunând, în final, realizarea unor concluzii clare în privința temei investigate.
Gradul de studiere a temei investigate. Distincțiile blogger-jurnalist sau jurnalism tradițional-blogging sunt desigur convenționale. Ele nu descriu sfere separate, ci activități înrudite între care există atât afinități, cât și diferențe. De aceea, a fost necesară studierea multiplă a suporturilor bibliografice, chiar și a celor în care autorii se axau doar superficial asupra temei în cauză.
Manualul de specialitate „Introducere în sistemul mass-media” de Mihai Coman a reprezentat primul suport, care a servit drept documentare inițială în privința temei investigate, unde autorul tezei a analizat raportul dintre mass-media tradițională și influența sistemului tehnologic. Ulterior, în „Societatea cucerită de comunicare” de Bernard Miege, descoperă principalele schimbări cu care se confruntă societatea prezentului, dintre care era menționată și schimbarea privind inovațiile legate de tehnica digitală, caracterizând-o la nivel de diversitate de informații și de cultură online.
O altă sursă esențială este „Introducere în jurnalism” de Yves Agnes. Suportul bibliografic în cauză dezvoltă anumite puncte ale activității jurnalistului în contextul practicii presei pe internet. Yves Agnes scrie despre provocările cel mai des întâmpinate de către specialiștii în jurnalism, denumind site-urile și blogurile drept un nou tip de media mondial alături de care presa scrisă apare ca un domeniu preistoric.
Christopher Callahan în cartea sa „A journalist’s guide to the internet” reprezintă sursa, care fortifică ideea respectivă, menționând faptul că, din perspectiva jurnalistică, internetul a devenit o sferă periculoasă, odată ce societate a început să-l utilizeze tot mai des. Astfel înfățișează modele de reporteri și editori care au reușit să exploateze funcția internetului în scopuri personale, adică jurnaliștii dibaci au început să activeze în lumea online-ului, ceea ce este explicat în și în suportul bibliografic „Journalism for 21st century” de Tom Koch.
Respectiv, domeniul jurnalismului este destul de flexibil, însemnând că oamenii din această ramură furnizează informațiile în conformitate cu necesitățile și dorințele publicului. Iar atunci când o societate întreagă se documentează din internet, jurnaliștii îi oferă o varietate de surse la dispoziție, una din ele fiind blogurile despre care vorbește autorul cărții „The Huffington Post complete guide to blogging”.
Celelalte suporturi bibliografice sunt prezentate în varianta online, iar informațiile regăsite sunt vagi și mai puțin explicite. Astfel, analizând lucrările, autorul tezei a constatat insufieciența cercetărilor și suporturilor metodologice, tema fiind studiată și abordată de către însăși participanții direcți ai conflicutului, adică de către bloggeri și de către jurnaliști. Respectiv, tema în cauză necesită atenția și examinarea aprofundată a unor specialiști cu un bagaj amplu de cunoștințe în vederea determinării unor opinii definitorii.
Noutatea științifică a studiului. Prezentul studiu redă modul în care blogul este interpretat de către societate la nivel de înțelegere a conceptului. În încercarea de a ordona anumite curente încă necercetate în vreo lucrare din Republica Moldova, autorul tezei a oferit o analiză amplă a blogurilor cu tematică diferită: ana.ciorici.com, theflavourstyle.com, alexgurdila.com, tatianacotiga.com, stelapopa.unimedia.md, blog.galbur.md, sofiapalade.com, realizată în perioada lunilor ianuarie-aprilie a anului curent, ținând cont de suprapunerea activității de blogging și celei de jurnalism – un fapt acceptat de societate ca un fenomen natural care, la propriu, înseamnă o problemă.
De aceea, principalul aport al lucrării constă în cunoașterea specificului blogurilor pentru a identifica care dintre acestea conțin materiale scrise din stimulul unei pasiuni și care conțin materiale cu tentă jurnalistică, noutatea științifică constând în realizarea unei cercetări complexe pentru o temă de studiu puțin cunoscută.
Structura lucrării. Teza cu denumirea „Blogul, între pasiune și jurnalism” este alcătuită din introducere, două capitole în care sunt cercetate minuțios componentele esențiale ale temei și care finalizează cu anumite concluzii și recomandări, având în vedere și suportul bibliografic în calitate de element structural al lucrării.
Respectiv, în introducere sunt argumentate actualitatea temei, scopul lucrării, suportul metodologic al studiului, gradul de studiere a temei investigate și, nu în ultimul rând, noutatea științifică a studiului.
Primul capitol „Apariția unei noi modalități de comunicare” reflectă două curente de bază prezente în societatea contemporanului – bloggingul ca fiind parte componentă a jurnalismului online și bloggingul ca fiind o putere influentă asupra mass-mediei tradiționale.
Al doilea capitol înfățișează analiza complexă și amplă a blogurilor din Republica Moldova, cu determinarea specificului acestora și plasarea lor într-o categorie definită, fie pasiune, fie jurnalism. Iar studiul este încheiat cu o serie de concluzii privind tema cercetată și cu o serie de recomandări alcătuite în vederea de a fi implementate pentru viitor.
Interviu ca tehnică de cercetare
Capitolul I. APARIȚIA UNEI NOI MODALITĂȚI DE COMUNICARE – BLOGGINGUL
Procesul de comunicare, de-a lungul timpului, a evoluat constant, astfel încât au apărut noi modalități de socializare datorită internetului și trăsăturilor acestuia care au conturat societate prezentului drept una informațională. În acest context, bloggingul reprezintă acea nouă formă de counicare, la fel ca și poșta electronică, bibliotecile de fișiere, chatul sau forumul, însă care presupune un fenomen ce se înrădăcinează și se face cunoscut în calitate de o platformă de exprimare online dotată cu diverse opțiuni multimedia menite să faciliteze dreptul la exprimare în contextul democrației secolului al XXI-lea, dar și să cucerească utilizatorii de internet. Conform cofondatorului agenției digitale Left Right Minds, Shane Birley, dar și autorul cărții „Blogging for dummies”, „bloggingul reprezintă relația dintre oameni, în care aceștia își exprimă interesele, în mod creativ, generâng discuții despre preferințe și multe alte subiecte pe un altfel de teritoriu virtual, cu mult mai inovativ”. O altă definiție este dată de către Robin Houghton, cu o experiență de 16 ani în lumea online-ului și autoare mai multor manuale de specialitate despre social media, care menționa faptul că „bloggingul oferă posibilitatea ca o persoană nu doar să-și expună opiniile, ci să câștige un statut în online, transformându-se într-o voce impunătoare.” Astfel orice persoană, ce posedă cunoștințe minime despre internet și despre cum să navigheze în acest sistem de operare în rețea care unește un număr considerabil de calculatoare, poate să publice periodic articole pe blog, de obicei, cu caracter personal, păstrând și sinceritatea povestirilor. De aceea, bloggerul american, web designerul și autorul de cărți despre blogging, precum „We media”, „MadiaBlog”, „Designing eeb sites that sell”, Shayne Bowman spune că „bloggingul înseamnă transparență și sinceritate”.
Bloggingul a devenit un fenomen cu impact social evident în contextul primei revoluții informaționale din anul 1990, perioada în care toată lumea a început să lanseze site-uri web doar pentru a avea unul, însă apariția blogurilor a stârnit „revoluția informațională” [4, p. 54], care a permis oricărei persoane să devină un editor. De fapt, conceptul de „blogging” provine de la termenul de „blog” extras din expresia „weblog”. Expresia a fost instituită pe data de 17 decembrie în anul 1997 de către John Barger pentru a explica fenomenul de logare pe internet.
John Barger este un blogger american cunoscut, mai ales, drept editorul „Robot Wisdom”, unul din primele webloguri influente. Acesta a utilizat, pentru prima dată, noțiunea de „weblog” cu scopul de a descrie un nou tip de website care, de abia, prindea contur și care reprezenta navigarea obișnuită pe web. Ulterior, cuvântul „weblog” a generat în termenul de „blog” adoptat de colegul lui John Barger, Peter Merholz care, în anul 1999, a separat expresia inițială obținând „we blog”. Preluându-se doar noțiunea de „blog”, în prezent, aceasta are funcția sintactică atât de substantiv, cât și de verb, doar că pentru forma verbală se adoptă un alt termen, și anume cel de „blogging”.
Conceptul de „blogging” este considerat una din marile schimbări în societate, menționându-se faptul că este o apariție eficientă, care completează o nouă categorie ce aparține modalităților de comunicare dintre indivizi, unde este destul de comun să se conecteze la rețelele de socializare sau site-uri, să comenteze și să distribuie lucruri de care suru forma verbală se adoptă un alt termen, și anume cel de „blogging”.
Conceptul de „blogging” este considerat una din marile schimbări în societate, menționându-se faptul că este o apariție eficientă, care completează o nouă categorie ce aparține modalităților de comunicare dintre indivizi, unde este destul de comun să se conecteze la rețelele de socializare sau site-uri, să comenteze și să distribuie lucruri de care sunt interesați. Aceste acțiuni se reduc la activitatea de „blogging”, prin intermediul căreia doritorii își exprimă gândurile, sentimentele, intențiile, experiențele trăite, primind, totodată, informațiile altor persoane referitor la ceea ce scriu. Feedbackul articolelor publicate se regăsește în comentariile din josul paginii, unde cititorii apreciază și răspund materialelor de pe blog. Dinamica acestor schimburi de mesaje caracterizează noua modalitate de comunicare. Blogurile sunt actualizate prin intermediul procesului de adăugare a unor noi texte scrise asemănătoare unui jurnal alcătuit din destăinuirii, păreri sau critici proprii care formează, la rândul lor, materiale de opinie publicate într-o ordine cronologică inversă, astfel încât apar pe pagină articolele postate recent.
Inițial, numărul blogurilor era mic. Însă, în anul 2003, Technorati [8, p. 15], recunoscut în calitate de motor de căutare a blogurilor până în anul 2014, în prezent identificat drept o platformă de publicitate editorială, a înregistrat un milion de bloguri. Astfel, în acea perioadă, oamenii își creau bloguri cu o rată de la cinci mii până la șase mii de bloguri pe zi. Acest număr s-a ridicat curând la o cifră cu mult mai mare, iar în anul 2004, blogosfera internațională adăpostea patru milioane de bloguri. Respectiv bloggingul a devenit o schimbare colosală pentru societate, astfel încât chiar și persoanele publice, cum ar fi președinții, aveau bloguri. Un exemplu elocvent poate fi „anul 2004 – un nou moment de cotitură în istoria blogurilor, marcând intrarea lor în lumea politică, odată cu declanșarea alegerilor prezidențiale din SUA. Deși majoritatea candidaților au folosit bloguri de campanie, cel mai important este Blog for America, aparținând guvernatorului american Howard Dean, candidat pentru Partidul Democrat, care, deși a ocupat doar locul al treilea în alegerile preliminare, a reușit să intre în istorie prin impactul pe care 1-a avut blogul său. Blog for America s-a remarcat prin puterea platformei online de a-1 propulsa pe guvernator în atenția opiniei publice sau prin capacitatea nemaiîntâlnită până în acel moment de a coagula o comunitate puternică de susținători.” [10, p. 29]
În fiecare an, Technorati înregistra un număr din ce în mai mare de bloguri. Acestea reprezentau o rețea asemănătoare unei „colonii de bacterii”, iar în 2008 motorul de căutare a blogurilor avea indexate circa 112 milioane de bloguri. [8, p. 11] Evident este faptul că rata a încetinit în procesul său evolutiv, cu toate acestea, noile voci nu se lasă așteptate și intră în lumea online-ului. Și dacă, inițial, blogurile erau actualizate manual, cu timpul au apărut programe speciale care au reușit să automatizeze procesul. Utilizarea unui software, adică a unui sistem de operații pentru calculatoare incluzând procedurile de aplicare printre care cea mai întrebuințată fiind aplicația browser, ce permite utilizatorilor sau bloggerilor să afișeze text, grafică, video, muzică și alte informații situate pe o pagină din internet, este, în prezent, un aspect obișnuit al bloggingului.
Astfel există mai multe software-uri ce oferă posibilitatea de a crea un blog gratuit și de a alege un design pentru pagină în mod automat. [7, p. 40] Două dintre software-urile globale cunoscute încă din anul 2003 sunt „wordpress.com” și „blogspot.com”, acestea fiind cele mai sigure și longevive, deoarece, spre exemplu în Republica Moldova, a fost deschis un asemenea suport cu denumirea „star.md”, însă, din cauza unor deficiențe, a fost închis după o perioadă scurtă. Persoanele care doresc să-și creeze un blog cu o denumire unică, pot să o facă achitând o anumită sumă pentru a se folosi de un blog care are o adresă electronică alcătuită din numele bloggerului, spre exemplu „ana.ciorci.com”. Iar scopul bloggerilor, deseori, variază de la postarea unor trăiri intime la promovarea subtilă a citatelor publicitare ce aparțin campaniilor politice, instituțiilor mediatice sau ale diverselor companii comerciale.
Actualmente, blogsfera.md, site-ul prin intermediul căruia se contribuie la dezvoltarea comunității de bloggeri din Republica Moldova și la atragerea unui număr cât mai mare de bloggeri doritori de a-și face publice gândurile pe internet, înregistrează 2023 de bloguri oficial. [24] Totalitatea blogurilor și autorilor de bloguri formează așa-zisa blogosferă, constituind un element important în fenomenul „web 2.0” care presupune un mod performant de implementare și exploatare a posibilităților organizatoare ale webului. Conform acestora, conținutul și informația din web poate fi oferită și de către persoane neoficiale care contribuie activ la răspândirea mesajelor utile întregului glob, nu doar de către mass-media sau instituțiile statale, iar „conștientizarea aparentă a unui flux nefiltrat de informații îi face pe cititori să creadă că iau parte din interior la evenimentul real. A menține comunicarea cât se poate de reală a devenit elementul cel mai atractiv al stilului de comunicare prin blog.” Din 2001 până în prezent, blogurile au născut o serie de controverse în domeniul jurnalismului tradițional. Controversele au pornit de la faptul că apariția blogurilor a zdruncinat monopolul instituțiilor media convenționale asupra informației, generând o nouă formă de jurnalism: „citizen journalism” (eng. jurnalism cetățenesc sau participativ). [3, p. 7] Astfel blogurile au devenit în scurt timp o alternativă pentru consumatorii de informație, clasându-se în calitate de parte componentă a jurnalismului online cu putere de influență asupra mijloacelor de informare tradiționale.
I.1. Bloggingul – parte componentă a jurnalismului online
Odată cu apariția internetului, în procesul de evoluție a vieții pe pământ, a început să se facă simțită necesitatea apariției unei noi media, precum presa online. Astfel apariția jurnalismului online a fost determinată de contemporaneitate, iar site-urile au împânzit operativ rețeaua globală. De aceea, chiar și cele mai vestite ziare cu un tiraj destul de mare au început să aibă o versiune electronică, pentru ca să nu-și piardă publicul pe care l-au format o perioadă îndelungată, dar totodată li s-a oferit și posibilitatea de a economisi bani. Jurnalismul este domeniul de activitate flexibil care răspunde schimbărilor de ordin social și tehnologic. Astăzi, aproape fiecare ziar din Republica Moldova, cum ar fi „Timpul”, „Ziarul de Gardă” sau „Jurnal de Chișinău”, a apelat și la versiunea online a publicației. Astfel are loc manifestarea epocii în care se mărește numărul de persoane ce se conectează continuu la paginile web. În acest context, trebuie menționat faptul că Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației din Republica Moldova a publicat pe pagina oficală a site-ului rezultatul monitorizării numărului abonaților la serviciile de acces la internet care a depășit jumătate de milion din populație la sfârșitul anului 2014, mai exact, în Republica Moldova sunt 509, 1 mii de persoane care au acces la internet. [27]
În anul 2012, Institutul de Marketing și Sondaje (IMAS) din Republica Moldova a efectuat o cercetare scopul căreia a fost să se afle în ce instituții cred oamenii și cât de multă încredere au în acestea. În mod eronat sau nu, cercetătorii au inclus în categoria instituțiilor mediatice și blogurile ca făcând parte din acestea pe lângă ziare, radio și televiziune. Rezultatul studiului, realizat pe un eșantion național de 1112 respondenți cu vârsta mai mare de optsprezece ani, a fost un procentaj de 88 la sută care au o oarecare încredere și foarte multă încredere în mass-media. Ulterior, în anul 2013, aceeași instituție a realizat o altă cercetare pentru a afla care sunt preferințele femeilor, iar pe un eșantion național alcătuit din 602 respondenți de genul feminin, 16 % au răspuns că au citit bloguri despre modă, acest răspuns clasându-se pe locul doi din lista întreagă de preferințe. [19]
Deci bloggingul a început să fie considerat o parte componentă a jurnalismului online, deoarece, între timp, acesta a devenit un exemplu tipic de un nou aspect ce comportă efecte sociale și efecte economice directe asupra întregii societăți, ceea ce ar determina ca blogurile să fie enumerate ca un act de jurnalism cetățenesc sau participativ, care nu trebuie confundat cu jurnalismul profesional practicat de jurnaliștii specializați.
Jurnalismul participativ nu se reduce doar la activitatea de blogging, o astfel de tendință a oamenilor poate fi observată și pe alte platforme precum forumuri, chaturi sau rețele de colaborare online, doar că blogurile au puterea de a se face cunoscută această parte a jurnalismului online. Bowman Shane și Willis Chris, specialiști americani în media consulting și design online, au elaborat o definiție a jurnalismului participativ în raport cu activitatea bloggerilor: „jurnalismul participativ presupune o activitate a unui cetățean sau a unui grup de cetățeni care își asumă un rol activ în procesul de colectare, de analizare și răspândire a informațiilor pe o platformă ce se încadrează în limitele unei societăți democratice, precum blogurile”.
În Republica Moldova, dezvoltarea tehnologiilor informaționale reprezintă una din prioritățile guvernamentale în vederea integrării în structurile europene. Accentul însă este pus pe infrastructură și există puține preocupări pentru sprijinirea practicanților meseriilor specifice domeniului de jurnalism online. Însă jurnalismul online nu este încă o profesie declarată oficial, dar se apropie vertiginos de profesionalizarea totală la nivel mondial. Sfera academică a și adoptat deja internetul ca materie de studiu. Având în vedere că rețeaua mondială constituia până nu demult un sistem specific universităților tehnice, este îmbucurătoare tendința instituțiilor de învățământ superior cu profil umanist de a sprijini cursurile despre noile tehnologii și de a le implementa în programa universitară.
Cu toate acestea, bloggerii nu se încadrează în categoria specialiștilor care dețin o profesie. Mai nou este faptul că bloggingul a apărut drept ramură a jurnalismului online. Doar că încă există diferențe în concepțiile despre jurnalismul online la nivel global. Gracie Lawson-Borders, decanul Școlii de Comunicare din cadrul Universității Howard, este de părere că originile comunicării prin intermediul blogului se regăsesc în tradiția de redactare jurnalistică: „Stilul gazetăresc se observă de cele mai multe ori încă din titlu, deoarece titlul adesea încearcă să îi atragă pe cititori și să îi determine să descopere povestea de la care bloggerul a pornit.”
În Statele Unite ale Americii, au fost făcuți toți pașii importanți prin care o ocupație sau așa-zisa pasiune manifestată de mai mulți indivizi poate să devine o profesie. De aceea bloggingul, devenind o ocupație ocazională care mobilizează toate resursele celor care îl practică, generând coduri etice și apropiindu-se de mediul universitar, a fost clasificat drept parte componentă a jurnalismului online. [11, p. 186]
Astfel jurnalismul pe internet a generat diferite trăsături specifice acestui tip de media, menționând faptul că blogurile vestite la fel dispun de oameni specializați în diferite domenii. Trăsăturile respective sunt diferite față de cele clasice, spre exemplu redactorul web este persoana care rescrie textele plecând de la sursele străine pentru a crea un material cu un conținut original. Termenul care desemnează persoana responsabilă de redactarea articolelor se numește editor, iar persoana care întocmește întregul material este numită redactor.
Responsabilitățile separate și distribuite pentru fiecare funcție sunt valabile pentru site-urile care au rubrici pe diferite domenii, pe când în cazul blogurilor, aceste responsabilități revin unei singure persoane – bloggerului. Bloggerul este cel care administrează pagina web, uneori poate cere ajutorul unui designer online pentru a-și construi un blog în conformitate cu anumite rigori care, la rândul lor, vor determina o structură ce conține culori combinate corect și paragrafe aranjate într-un mod ambiant pe pagină, astfel încât ochiul cititorului să nu se plictisească. [12, p. 379]
Jurnaliștii americani care lucrează pentru site-uri web au toate drepturile salariale egale cu cele ale jurnaliștilor tradiționali. Astfel jurnalismul online în America este considerat o profesie de nișă, pe când în Europa încă nu figurează în nomenclatoarele de meserii profesia de jurnalist online. În țările europene nici măcar nu există discipline legate de acest tip de jurnalism care să fie predate în instituții de învățământ superior. Există însă excepții, spre exemplu, în Franța se observă tendința de transformare a jurnalismului pe internet într-un subiect academic predat la nivelul școlilor profesionale și al centrelor postuniversitare. Cea mai activă instituție, în acest sens, este Centre de Formation et de Perfectionnement des Journalistes (CFPJ).
Luând în considerație faptul că există două tipuri de școală, unul american – axat pe inducerea de abilități practice și altul european – bazat pe conținutul teoretic, atunci are loc generarea a două curente de opinie referitoare la jurnalismul online. Aceste curente sunt responsabile pentru diferențele în evoluția noii profesii pe cele două continente.
Curentul american apreciază jurnalistul online drept individul care nu numai că utilizează internetul în activitatea sa, dar chiar lucrează numai pentru site-uri web specializate pe furnizarea periodică a informațiilor. Jurnalistul online trebuie să aibă cunoștințe de design pentru web și pentru alte elemente tehnice, cum ar fi cunoștințele pentru utilizarea reportofonului, pentru utilizarea aparatului de fotografiat sau pentru rezolvarea unor probleme tehnice specifice internetului. Calitatea de adoptare a unui stil caracteristic presei de internet și introducerea unor practici, care să ușureze munca, la fel este o cerință apreciată de cercetătorii curentului american.
Un alt curent responsabil pentru diferențele în evoluția noii profesiei îl reprezintă cel francez care este influențat, în mare măsură, de specificitatea școlii franceze și consideră că jurnalismul online este mai mult un jurnalism practicat cu ajutorul internetului, doar că utilizat de către jurnalist în unele faze ale conceperii unui material, mai ales în cercetare și documentare. Ideea ferm promulgată de curentul francez este faptul că jurnalistul nu trebuie să posede cunoștințe tehnice, deoarece acesta își publică articolele pe un suport de presă tradițională și, eventual, unele din materiale sunt preluate și de site-ul corespunzător publicației, postului de radio sau de televiziune, iar toată munca de transpunere a articolelor jurnalistice pe internet este realizată de angajații din departamentele tehnice.
Există și a treia categorie de persoane, care nu poate fi încadrată în niciunul dintre cele două curente și care consideră că jurnalistul online nu mai este un jurnalist propriu-zis, deoarece acesta nu mai întrunește toate caracteristicile meseriei de ziarist, însă poate fi catalogat drept „furnizor de informații”. Astfel s-au destins două categorii de jurnaliști pe internet – agregatorii, reprezentanții bloggingului, și furnizorii de conținut, reprezentanții jurnalismului propriu-zis. În acest context „agregatorii (bloggerii) au arătat că există și alte modalități de a oferi informații într-un stil mult mai atractiv și creativ decât ceea ce produc furnizorii de conținut sau producțiile de știri tradiționale”. [6, p. 500]
Bloggerii sunt indivizii care furnizează linkuri, elemente de titrare și comentarii editoriale generale, bazându-se pe conținutul distribuit de site-urile ce publică știrile întocmite de jurnaliștii online. Dacă individul din categoria agregatorilor desfășoară această activitate sistematic și dacă activitatea sa este remunerată, atunci munca respectivă devine o profesie. Contingentul acesta de agregatori sunt bloggerii angajați de către unele persoane publice pentru a posta regulat materiale al căror conținut este creat în funcție de ceea ce se întâmplă în societate. Bloggerii în cauză devenind un fel de liber-profesioniști ai informației, adică respectă politica editorială a angajatorului la fel ca și un jurnalist.
Blogurile și-au extins influența după ce au reușit să atragă un număr considerabil de persoane care citesc aceste platforme, astfel a fost descoperit faptul că există asemănări vizibile între jurnaliști și bloggeri. „Există puterea judecătorească, cea executivă și legislativă, presa este considerată a patra putere și iată că a apărut și cea de-a cincea putere în stat – jurnalismul civic, care, de fapt, reprezintă puterea oamenilor de rând. Este modul prin care cetățenii își pot exprima liber opinia, mai ales, pe internet.” susține doctorul în științe și profesor la Departamentul Știința Calculatoarelor din cadrul Universității A&M Texas, Selma Bart Childs.
Argumentele enumerate nu au rolul de a minimaliza importanța instituțiilor mass-media, însă semnalează influența blogurilor asupra acestora, subliniind, totodată, nevoia de a acorda seriozitate atunci când este vorba despre abordarea comunicării din mediul online. Blogurile au devenit din ce în ce mai importante, având în vedere că și oamenii politici, precum Vitalia Pavlicenco, Igor Dodon, Mihai Ghimpu și alte personalități, au sesizat potențialul lor în procesul de legitimare a puterii, instituțiile media tradiționale pierzând monopolul asupra informației și simțind o oarecare influență.
I.2. Influența bloggingului asupra mass-mediei
Apariția jurnalismului online a modificat conceptul tradițional de ziar, astfel publicațiile electronice îmbogățindu-se cu un limbaj preluat de la radio și de la televiziune, influențează, în mod decisiv, materialele ziarelor imprimate. Acestea adoptă limbajul specific fenomenului de consumerism. Oamenii asimilează mai ușor acea informație care este prezentată prin intermediul unor forme construite astfel încât să stimuleze instinctele umane și, totodată, să fie compatibile cu gradul de inteligență a acestora. De aceea, lumea preferă să se informeze din articolele postate pe un blog, unde găsesc opinii sau analize elaborate de către un blogger, pentru ca, ulterior, să le enunțe ca fiind rezultatul propriilor gânduri. „Existența și accesibilitatea unei cantități imense de informații online plasează mass-media tradițională într-un plan secund. Oamenii au acum posibilitatea să ajungă direct la o multitudine de surse de informare, ocolind canalele convenționale. Abundența informației generează un paradox: capacitatea societății de a produce informații depășește capacitatea oamenilor de a le consuma. Astfel, indivizii selectează cam același set de informații pe care erau obișnuiți să le aleagă. Mai mult de atât, există voci care susțin că posibilitatea oferită de noile platforme media de a personaliza mediul online va duce la izolarea indivizilor față de punctele de vedere opuse. Din cauza circulației ideilor și informațiilor într-un spațiu relativ izolat, indiferent dacă conținutul lor este distorsionat sau nu, capătă o importanță mai mare, uneori exagerată și neutralizează spiritul critic al audienței.” [10, p. 24]
Materialele publicate pe bloguri, deseori, oferă oamenilor un conținut „ușor alterat”, deoarece suportul în cauză, inițial, a fost calificat drept pasiune sau ocupație, respectiv un blogger nu ține cont de o anumită structură sau anumite reguli, care ar trebui să implice documentarea sau separarea faptelor de opinii, lipsindu-i conținutului o delimitare clară dintre materialele obiective și cele subiective. În general, specialiștii în jurnalismul online în comparație cu cei din jurnalismul tradițional au cu mult mai multă libertate în felul de a scrie articole pentru publicații. Factorul esențial pentru care oamenii aleg să citească un site sau un blog este determinat de o particularitate importantă a internetului, particularitatea de a poseda atributele a alte trei tipuri de media informaționale – instantaneitate, arhivare, profunzime, interactivitate. La acestea se adaugă amestecul de suporturi, cum ar fi suporturile audio, video, textele, infografiile, și navigarea în hypertext. De aceea publicațiile periodice din Republica , cum ar fi “Ziarul de Gardă” nu doar au adoptat versiunea electronică, dar au și stabilit-o într-un format de blog. Astfel oamenii au posibilitatea să comenteze știrile și informațiile prezentate, având în față toate suporturile posibile pentru a avea încredere în întreaga gamă de mesaje oferită de echipa de jurnaliști ai redacției.
Avantajul cel mai remarcabil, din punctul de vedere al unui blogger și al unui jurnalist, este acel amestec de instantaneitate și profunzime. Această capacitate se exprimă în felul următor – pentru fiecare informație “fierbinte”, inițial, se oferă esențialul, astfel încât cititorul să fie atras de conținutul captivant al materialului. Ulterior, materialul poate fi structurat în diferite chenare, pentru ca informația să fie mai ușor asimilată de către public, poate fi îmbogățit cu fotografii, secvențe video combinate într-un singur articol dacă este necesar. Diferența constă în metoda de redactare a materialelor în cazul bloggingului și în cazul jurnalismului. Redactarea unui material jurnalistic este efectuată într-un mod rigid, adică jurnalistul respectă o anumită structură în funcție de tipul articolului. Dacă articolul este o știre pentru presa scrisă, atunci, deseori, întâlnim structurarea datelor și faptelor în formă de piramidă inversată sau tehnica lead.
Tehnica lead constă în prezentarea informației de bază în introducerea știrii după care urmează detalii ce completează mesajul materialului jurnalistic. O astfel de tehnică este adoptată și de bloggeri, deoarece este una din cele mai răspândite și eficiente metode prin intermediul căruia bloggerul reușește să-l introducă pe cititor direct în contextul situațional. Dintotdeauna, o scurtă expunere a unui eveniment în care este accentuat momentul-cheie al celor întâmplate stârnește interesul publicului pentru lecturarea restului conținut al materialului. Doar că redactarea respectivului material este una superficială, adică autorul adoptă un stil degajant, care îi permite să utilizeze o mulțime de figuri de stil și expresii de cartier pe care publicul le împărtășește și la care reacționează instantaneu. Relația oamenilor cu mass-media implică, în mare măsură, un angajament conștient, intenționat, angajament care derivă din dorințele lor de a-și satisface diversele nevoi. Însă această relație, în prezent, este influențată de noua modalitate de comunicare – bloggingul, iar un exemplu care poate susține această afirmație este reprezentat de atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, atunci când instituțiile mass-media tradiționale nu au reușit să concureze cu fluxul de relatări de la fața locului, însoțite de imagini și filmulețe înregistrate cu aparate de fotografiat sau telefoane mobile publicate pe bloguri personale. Dave Winer, dezvoltator de software-uri și blogger american cu o autoritatea în lumea online-lui, relata „Majoritatea site-urilor de știri sunt inaccesibile, totuși ne vin informații și fotografii prin email, prin webcamuri și prin comunitatea blogurilor.”
Conform sociologului francez, Patrice Flichy „…purtătorul de walkman, de telefon mobil, precum hoinarul lui Baudelaire, își ia cu el spațiul privat. Se plimbă prin mulțimea anonimă împreună cu muzica sa preferată, lipsește de acasă sau de la birou, aflându-se în (tele)comunicare potențială cu lumea întreagă. Și poșta electronică asociază spațiul privat celui public; corespondentul este totodată acasă și în mijlocul unei rețele de conversații care nu mai are nicio localizare geografică”. Dincolo de implicațiile sociale și culturale, internetul a devenit un instrument indispensabil în mai toate profesiile. Refuzul de accepta rolul și rostul autostrăzii informaționale, din ignoranță, prejudecată sau conservatorism extrem, va fi numai contra productiv profesional, dar va accentua discrepanțele la nivel social și individual. Societatea cablată sau societatea informațională reprezintă, fără îndoială, spectrul real al impactului produs de noile tehnologii în comunicare. [1, p. 34] Trecând cu vedere multitudinea de divergențe, de poziții pro sau contra, internetul este o realitate care trebuie asumată, în special, de cei pentru care informația reprezintă materie primă de lucru. Respectiv mass-media tradițională nu are decât să se lase influențată de noile schimbări. Indiferent de criteriile pe care le stabilim pentru a decide dacă pasiunea de a face blogging reprezintă sau nu o formă de activitate jurnalistică, este clar că această activitatea devine una full-time pentru tot mai multe persoane. Iar aceste persoane se divizează în clasa celor care scriu pe un blog și clasa celor care citesc un blog.
Ocupația de blogger în comparație cu cea de jurnalist tradițional nu necesită o pregătire profesională pentru a fi deprinsă. Orice individ cu minime cunoștințe de navigare pe internet are posibilitatea să-și deschidă un blog, de aceea a fost necesar să se facă resimțită ciocnirea ziaristico-bloggeristică ce constă în apariția unor dificultăți de diferențiere a activității unui blogger față de activitatea unui jurnalist, dat fiind faptul că, la prima vedere, acestea au caracteristici asemănătoare. În anul 2011, prin intermediul internetului s-a făcut cunoscut conflictul dintre editorialistul ziarului „Timpul”, Constantin Tănase și comunitatea de bloggeri din Republica Moldova, în urma unui material semnat de marele jurnalist, unde și-a exprimat viziunea față de bloggeri în felul următor „urmăresc și eu unele bloguri, și nu din curiozitate profesională, ci dintr-un fel de pornirea masochistă, ca să mă simt pălmuit de capacitatea fantastică a unora de a produce, zilnic, cantități industriale de texte pretențioase pe teme actuale, dar care nu spun nimic. Totul este o logoree plină de stupidități și platitudini. Marele tupeu al acestor bloggeri constă în aceea că toți, fără excepție, sunt grafomani respinși de presa normală, indivizi ratați care vor să răzbată în cohorta „liderilor de opinie” și care cred că lumea ar putea să moară proastă, dacă ei nu-și vor spune opinia despre toate câte se întâmplă și nu se întâmplă în jurul lor.” [28] Materialul în cauză a stârnit un val de critici și revolte din partea bloggerilor, cum ar fi Dragoș Galbur, Vitalie Cojocari, Eugen Luchianiuc sau Radu Lisița. În acest context, Constantin Tănase a revenit, ulterior, cu un material publicat exclusiv online în care scria „sper că nu am supărat pe nimeni, inclusiv pe domnul Vitalie Cojocari, și mâine să ne putem întâlni tot ca prieteni în miraculoasă lume a blogosferei, în care, apropo, mă simt tot atât de liber și tot atât de bine cum mă simțeam în copilărie când fascinanta blogosferă se reducea la o penița strălucită de metal pe care o muiam, pios, în cerneala din călimară, și cu care caligrafiam literele alfabetului chirilic…”, însă menționând că a rămas la aceeași opinia pe care o avea despre boggeri chiar și după indignările acestora.
Paul Levinson, profesor de studii în comunicare și media la Universitatea Fordham din New York, afirma faptul că „ușurința de a intra în text și a-l schimba pe un ecran, viteza aproape instantanee a transmisiunii – toate în contrast cu dificultatea și încetineala unor asemenea aplicații când se efectuau pe hârtie – au conspirat spre a face comunicarea online un mijloc de exprimare mai asemănător cu vorbirea, un hibrid în care degetele noastre nu numai că umblă, ci și vorbesc, încă de la apariția sa”, iar jurnaliștii tradiționali trebuie să țină cont de faptul că bloggingul conferă noi puteri cititorilor, în funcție de specificul blogurilor, în privința deprinderii abilităților de analiză și de sinteză după ce lecturează un material. Influența bloggingului asupra mass-mediei este un proces inevitabil și benefic în condițiile în care sunt respectate regulile de scriere a unui articol în conformitate cu cele impuse de jurnalismul tradițional, deoarece jurnaliștii au o anumită pregătire profesională, care constă din studii superioare realizate în cadrul unor universități, ce durează timp de trei sau patru ani în funcție de instituție. Jurnalistul învață să analizeze realitatea prin intermediul unei mulțimi de perspective și opinii, să deprindă particularitățile procesului de comunicarea în formă scrisă, verbală sau nonverbală cu oamenii, ținând cont de specificul fiecărui tip de instrument mass-media, adică ținând cont de ziar, de radio sau de televiziune.
Odată cu desfășurarea studiilor are loc și punerea acestora în practică, astfel jurnalistul învață să se descurce pe teren, ceea ce înseamnă că el culege informații de la evenimente și ulterior le sistematizează conform tipului de material jurnalistic. Pentru activitatea sa jurnalistul este apreciat de către întreg contigentul de profesori responsabili de deprinderea unor caracteristici esențiale pentru activitatea de jurnalist, la care se adaugă respectarea prevederilor din Codul Deontologic, pe când, bloggerul se bucură de privilegiul de a alege dacă respectă sau nu acea listă de etică comportamentală obligatorie pentru un jurnalist.
Tim O’Reilly, fondatorul O’Reilly Media, compania care publică cărți, propunea ca bloggerii să-și asume, în mod voluntar, respectarea unui set de reguli printre care se enumera garanția inviolabilității spațiului privat, confidențialitatea, evitarea încălcării drepturilor de autor, anularea posibilității postării comentariilor anonime și solidaritatea colectivă. [23] Intenția acestui cod se califică drept una bună, doar că mecanismele de implementare rămân a fi ineficiente, deoarece nu există acea autoritate ce i-ar obliga pe bloggeri să respecte anumite prevederi și, mai ales, nu există vreo instituție care ar fi responsabilă de supravegherea activității de blogging și de aplicare a unor sancțiuni în caz de necesitate. În acest context, în aprilie 2014, Duma de Stat a Federației Ruse a adoptat legea care pune un semn de egalitate între mass-media, bloggeri și utilizatorii de rețele de socializare, iar din luna august acelaș an a fost oficializat un motor online care înregistrează site-urile vizitate de 3000 de persoane zilnic. Astfel din moment ce un blog a fost înregistrat într-un formular special, autorul acestuia este anunțat că trebuie să respecte etica activității, printre care se numără acuratețea informației, echidistanța în perioada campaniei electorale și marcarea materialelor publicate în conformitate cu categoria de vârsta care poate să citească articolul în cauză. Bloggerilor li se interzice utilizarea limbajului obscen, răspândirea unor materiale sau linkuri cu un conținut extremist sau pornografic. În cazul în care nu este respectată legea, se prevede o amendă de la 10 mii până la 30 de mii de ruble pentru persoanele fizice și de la 50 de mii până la 300 de mii de ruble pentru persoanele juridice. [29]
Bloggerii și jurnaliștii lucrează cu același produs – informația, modelându-l în conformitate cu propriul stil, produsul este făcut public, ceea ce oferă cititorilor posibilitatea de a aprecia materialele. Cititorii, însă, nu reușesc să perceapă una din cele mai importante diferențe dintre materialele în cauză, deoarece acestea se manifestă subtil, redând etapa esențială prin care trece un articol. Jurnaliștii sunt nevoiți să abordeze informația prin prisma politicii editoriale, astfel materialele sunt filtrate la acest nivel, ținând cont de setul de reguli și de valori după care se ghidează o redacție. Pe când, bloggerii își creează articolele ținând cont de propriile obiective independente de vreo oarecare instituție.
Un blogger trebuie să-și definească profilul blogului său, astfel acesta poate fi de IT, sportiv, monden, generalist, ceea ce determină ca autorul articolelor să aibă un anumit gen de articole care, la rândul lor, trebuie să aibă o oarecare periodicitate la fel ca și publicațiile periodice. O altă trăsătură similară este legată de publicul țintă. Orice autor de blog dorește ca pagina sa să fie vizualizată de un flux continuu de oameni, de aceea el determină aproximativ publicul pentru care scrie, insinuând necesitățile acestuia.
Necesitățile unui public se reduc la informațiile utile ce trebuie să fie postate, însă un blogger nu poate publica chiar absolut orice. Mai întâi de toate, informația se manifestă la nivel de documentare, care reprezintă un proces îndelungat, unde aceasta se evaluează, se selectează, se sistematizează, iar mai apoi, se ierarhizează în funcție de importanța pe care o deține. Informația, la fel, trebuie să fie accesibilă publicului. În materialele jurnalistice, întotdeauna, sunt explicați termenii complicați în cazul în care aceștia nu au un sinonim contextual potrivit, sunt precizate elemente esențiale pentru înțelegerea corectă a mesajului transmis.
Blogurile sunt considerate surse de informații și de influență în aceeași măsură în care mass-media tradițională reprezintă sursă de informații și de influență mai mult sau mai puțin credibilă. „Blogul e un spațiu al exprimării publice. După cum societatea este o sumă de personalități diferite, blogosfera este o sumă a unor forme de exprimare diferite. Este, prin urmare, firesc ca unii bloggeri să își asume afirmațiile, iar alții nu, așa cum este firesc pentru unii blogul să fie folosit ca un spațiu al dialogului, iar pentru alții să fie un spațiu semiprivat, destinat exprimării publice. Atât avantajele, cât și dezavantajele depind de alegerea obiectivelor de comunicare.” [20] În calitate de instrument ce presupune răspândirea publică a informațiilor, blogul a început să reprezinte o sursă credibilă pentru indivizii a căror încredere în mass-media tradițională se află în declin. Și cu toate că societate este îmbibată de știri senzaționale care o caracterizează drept o era informațională, „ nu putem vorbi despre o denaturare a audienței dinspre media tradițională spre bloguri, decât poate la nivel de nișă. Dar, cu siguranță, edițiile online ale ziarelor și ale blogurilor redactorilor mănâncă mulți cititori reali.”. [20]
Bloggingul, remodelând webul, într-un oarecare fel, a influențat sistemul structural după care se conduceau societățile contemporane, astfel a influențat politica, sistemul de guvernare și practica tradițională a jurnalismului, făcând posibil ca milioane de oameni să se exprime prin intermediul unei metode mai facile. De aceea, mulți oameni utilizează blogul din diferite motive, fie din dorința de a-și organiza propriile gânduri, fie din dorința de a se adresa unui public enorm, cu scopul de a promova o idee impunătoare. Respectiv, bloggingul și jurnalismul reprezintă două suporturi diferite de exercitarea a comunicării scrise și două suporturi similare de exercitare a dreptului de exprimare liberă, prin intermediul cărora este formată, modificată sau manipulată opinia publică. Iar trăsăturile enunțate evidențiază faptul că un blog la fel ca și un ziar are un anumit specific. Doar că acesta variază în funcție de tipul blogului, care sunt patru la număr: „personal, profesional, colectiv și publicitar”. [2, p. 145]
Blogul personal reprezintă pagina plină de subiecte cu un caracter de interes personal al autorului și care nu are nicio legătură cu munca, adică postarea articolelor pe un astfel de blog se rezumă la o pasiune ce favorizează împărtășirea senzațiilor cu cititorii. Însă un alt tip de blog, și anume cel profesional sau specializat, are o legătură directă cu munca. Aceste bloguri sunt legate direct de profesia autorului, iar cititorul găsește doar materiale specializate în anumite domenii. Blogul personal a stimulat apariția unui alt gen de scriere pentru bloggeri – blogul colectiv, care are același scop la fel ca și blogul personal, numai că acesta este întreținut de un grup de persoane ale căror subiecte în cea mai mare parte țin de promovarea intereselor personale. Ținând cont de termenul de promovare, își face loc și tipul de blog publicitar care manifestă o idee clară despre publicitate. Blogurile publicitare sunt întreținute de către o persoană care își prezintă brandul sau de către marile companii. Pentru acestea un blog înseamnă un instrument eficient de promovare a produselor, însă pentru o delimitare concretă a identificării rolului de activitate de blogging ca sursă alternativă de informare, apare necesitatea analizării specificului blogurilor.
Capitolul II. BLOGURILE – SURSE ALTERNATIVE DE INFORMARE
II.1. Specificul blogurilor din Republica Moldova
Blogurile percepute doar în calitate de pasiune sunt acele pagini web în care autorul publică texte prin intermediul cărora își descrie propriile slăbiciuni față de o anumită sferă. Spre exemplu, în ultima perioada, lumea online-ului este împânzită de mulțimea blogurilor de modă sau de călătorii, deoarece oamenii, dintotdeauna, și-au dorit să arate frumos și să petreacă bine, dar, mai ales, să arate lumii întregi felul în care își petrec viața. Pentru multe din fashion bloggerințele din Republica Moldova, totul începe din neavând ce face, însă, ulterior, moda devine ocupația de bază, deoarece prin intermediul unui blog de succes autorul reușește să câștige bani din contractele încheiate cu brandurile pe care le promovează, dar să devină și persoană influentă în lumea podiumului sau a showbiz-ului.
thegoldendiamonds.com. În acest context, un exemplu relevant este tânăra, Doina Ciobanu, care a devenit cunoscută datorită blogului său thegoldendiamonds.com și se încadrează în prima categorie a bloggerilor cu vârsta între 18 ani și 25 de ani. [Anexa nr. 1] La vârsta de șaisprezece ani, și-a deschis un blog, pe data de trei noiembrie 2010, pentru că își dorea să comunice cu persoane din mai multe colțuri ale lumii, însă peste cinci ani acea pasiune pentru modă și dorința de a avea mulți prieteni s-a transformat într-o muncă ce necesită străduință zilnică, deoarece, în prezent, Doina Ciobanu inițiază, dar și este invitată să participe la diverse proiecte internaționale ce țin de sferă în care activează. Astfel în spatele blogului în cauză, se află o echipă de oameni specializați în media digitală care optează pentru o platformă inovativă, în pas cu noile schimbări. „The golden diamonds team constă din agentul, asistenta, iubitul – fotograf și manager și eu – persoana responsabilă de partea creativă, de conținutul blogului, de conceptul proiectelor.” spune Doina Ciobanu, care datorită blogului a ajuns să apară pe paginile unor reviste faimoase, precum „Vogue”, „L’Officiel”, „Elle”, „New York Magazine”, dar și pe site-urile de modă The Sartorialist, FabSugar, Who What Wear, iar în anul 2014 a fost invitată să fie prezentă la evenimentul monden anual de la Londra – British Fashion Awards.
Conform Alexa Traffic Rank, website-ul care analizează traficul de pe alte site-uri, blogul thegoldendiamonds.com se află pe al doilea loc în topul celor mai vizualizate website-uri din Republica Moldova, unde zilnic un vizitator citește aproximativ trei pagini de pe blog și se reține pe acesta timp de două minute și jumătate. [29] Pentru ca un blogger să reușească să mențină cât mai mult timp un cititor pe pagina ta, în primul rând, este necesar să fie ales un design neutru care să placă oricărui vizitator al blogului.
Astfel, unul din elementele definitorii al fiecărui blog îl reprezintă aspectul acestuia. Interfața paginii în cauză trebuie să fie una plăcută pentru public, altfel materialele bloggerului riscă să nu fie citite vreodată. Un design corect conceput începe de la culoarea fondalului, care este capabilă să confere blogului un stil unic. De aceea, odată cu explozia de bloguri, au început să se contureze stiluri și combinații de culori în funcție de tematica acestora. Pentru a-și exprima scopul, bloggerul îl definește prin intermediul atât informației transmise textual, cât și al atmosferei de culori întâlnite de către cititor. Astfel blogul thegoldendiamonds.com are o interfață de culoare albă în combinație cu nuanțe de negru și de auriu, distribuite în cantități mai mici pe suprafața platformei. Această combinație reflectă concepțiile culturale, alegerile și personalitatea în întregime a autorului de blog. Este cunoscut faptul că termenul de modă implică o mulțime de nuanțe, care sunt nu doar diferite, ci și foarte aprinse și colorate. De aceea, Doina Ciobanu, ținând cont de acest verdict, a ales pentru fondal culoarea albă, pentru a nu speria publicul cu un amestec abundent de nuanțe. Iar oricât de monotonă ar părea combinația de un text de culoare neagră pe un fondal de culoare albă, aceasta va fi, întotdeauna, în trend, deoarece cercetătorii au dovedit că albul este mai puțin obositor pentru ochii utilizatorului de internet, însă design-ul nu este unicul element determinant pentru ca un vizitator să devină un cititor fidel, contând și felul în care este structurat blogul.
Adresa și denumirea blogului Doinei Ciobanu coincid – thegoldendiamonds.com, când, de obicei, bloggerii preferă ca în locul unei denumiri creative să fie propriul nume, astfel încât lumea să-l rețină, Doina a decis să se deosebească. The golden diamonds se traduce din limba engleză ca diamantele aurii. Numele paginii în care apare blogul este „London fashion blogger, Doina Ciobanu The Golden Diamonds”, fiind însoțit de un favicon, fișier ce conține un icon relativ mic, asociat cu specificul site-ului, în cazul dat este un diamant.
Pe prima pagină, sunt afișate în poziție verticală opt postări, iar după a opta postare cititorul poate face click pe „load more posts” și astfel nu mai este nevoit să caute prin rubrici, dat fiind faptul că blogul nu are arhivă după ce a fost actualizat în 2015, ceea ce aparent înlesnește găsirea unor posturi de către cititorul fidel al blogului, în schimb poate utiliza căutarea avansată după cuvântul-cheie, după sezon, după stil care include secțiunile casual, elegant, sport, minimalism, evening, sport sau winter wear spre exemplu, după trend cu posibilitatea de a alege ce piesă vestimentară îi trezește interes vizitatorului și după locație ce presupune țările în care a fost bloggerița, cum ar fi Austria, China, Anglia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Japonia, Moldova, dar și multe altele.
Totodată, fiecare postare este însoțită de o fotografie și un început de text după care apare „read more” (eng. citește mai departe). Prima postare este cea mai vizualizată dintre toate celelalte, iar, în partea dreaptă, este localizat un top alcătuit din cinci postăro dintre cele mai populare. Tot în partea dreaptă, vizitatorul blogului găsește secțiunea în care sunt plasate alte platforme de socializare, unde poate fi urmărită Doina Ciobanu, platforme cum ar fi Instagram apreciat de către 99.900 de persoane, Bloglovin’, Youtube, Facebook, pagină urmărită de aproximativ 57.150 de persoane, Pinterest și Tumbrl. Vizitatorul blogului se poate conecta la Instagram chiar direct de pe bara orizontală alcătuită dintr-un colaj de poze, plasatepe platforma respectivă, care înfățișează activitățile surprinse de bloggeriță cu o camera de fotografiat a iPhone-ului. Deasupra acestei bare, sunt poziționate rubricile „Home”, „My style”, „Travel”, „Inspiration”, „Video” și „Info”.
Rubricile „My style”, „Inspiration” și „Info” conțin, la rândul lor, alte subrubrici, precum editorial, beauty, trends, music, life style, shop sau video, unde sunt distribuite toate filmulețele realizate de Doina, în colțul cărora apare un logo în formă de diamant, astfel încât acestea pot fi preluate odată ce este indicată sursa. La finalul paginii, în partea dreapta, sunt amplasate alte trei rubrici – „Contact”, unde sunt oferite două email-uri a întregii echipe, „Press”, unde sunt publicate toate aparițiile Doinei Ciobanu în mass-media și „About”, unde vizitatorul blogului găsește o descriere despre autorul acestuia.
În perioada ianuarie-aprilie 2015, au fost publicate 34 de materiale pe blog, astfel în medie bloggerița scrie aproximativ opt materiale pe lună sau trei materiale pe săptămână. Postările sunt însoțite de elemente multimedia, de obicei, prima fotografie este una reprezentativă urmată de un text alcătuit dintr-un singur aliniat de fiecare dată, după care sunt amplasate alte minimum cinci fotografii. Imaginile sunt calitative și colorate, dar de dimensiuni mari, ceea ce înseamnă că fără un trafic de internet bun acestea nu se deschid, iar la sfârșitul postării este indicat și numele fotografului căruia îi aparțin pozele, materialul fiind semnat de Doina Ciobanu. În perioada anilor 2013-2014, pe blog apăreau nu doar materialele realizate de bloggeriță, ci și materiale realizate de alte persoane, spre exemplu la rubrica „News” scria un băiat, Dorin Rusu, iar la rubrica „Model Diaries” – alte două modele originare din Republica Moldova. În prezent, respectivele rubrici nu mai există, iar pe blog apar doar materialele care aparțin Doinei Ciobanu, ceea ce înseamnă că blogul este de tip personal. Setările din blog, dar și materialele plasate pe acesta sunt scrise doar în limba engleză. Bloggerița utilizează un limbaj lejer ce poate fi înțeles de persoanele care posedă limba engleză la nivel de dialog, iar faptul că fiecare articol constă dintr-un singur aliniat, îl face pe vizitatorul blogului să consume repede informația și să se delecteze cu ședința foto ce însoțește materialul.
Inițial, Doina Ciobanu avea doar câteva drepturi pe pagina sa de blog, pe când, în prezent, este menționat că The Golden Diamonds îi sunt rezervate toate drepturile, ceea ce înseamnă că vizitatorul are dreptul să distribuie postarea de pe blog, însă nu are voie să o folosească în publicitate sau să o exemplifice în contexte dăunătoare. Astfel după ce la cinci februarie 2015, blogul prinde o nouă înfățișare la nivel de structură și aspect, pe platformă nu mai apare publicitate decât sub formă de linkuri care direcționează vizitatorul blogului spre brandurile promovate prin intermediul postărilor. De aceea, s-a revenit aproape în totalitate la formatul clasic al unui blog, unde nu mai apare publicitatea digitală a marilor magazine prin bannerele amplasate pe platformă, ci doar în formă de linkuri ce la fel înseamnă o promovarea doar că mai puțin vizibilă, însă pentru care bloggerița este recompensată. „Nu аm un vеnit fix lunаr, primesc un cоmisiоn în funсție dе vânzări. În mеdiе сâștig în jur dе 500 dе еurо ре lună. Cеа mаi mаre sumă lunаră primită а fоst în jur dе 2.000 dе еuro. Dе multе оri sunt rеcompеnsаtă реntru соlabоrare sub fоrmă de сadоuri.” spune Doina Ciobanu
Nivelul de accesibilitate al blogului este relativ înalt, dat fiind faptul că vizitatorul are posibilitatea să apeleze la căutare avansată, atunci când își dorește să găsească o postare anumită și cu toate că nu are o arhivă sau un blogroll specific blogului clasic, thegoldendiamonds.com tinde să revină din formatul unui site informațional sau de divertisment la cel de blog tematic.
ana.ciorici.com. Pe al doilea loc în topul celor mai vizualizate bloguri din Republica Moldova, conform Alexa Traffic Rank, se află website-ul bloggeriței Ana Ciorici, care se încadrează în cea de-a doua categorie de vârstă cuprinsă între 26 și 35 de ani. [Anexa nr. 2]
Ana Ciorici este autoarea unui blog de modă, iar principalul motiv pentru care a hotărât să întrețină o pagină web cu o astfel de tematică a fost doar datorită faptului că avea ce arată, după cum a și menționat bloggerița „аm hotărât să-mi crееz un blоg, саre să fiе mаi mult о аnchеtă а аctivitățilоr și а intеrеsеlоr mеlе”. Inițial, adică din vara anului 2011, bloggerița scria și despre rețete de mâncare, care erau însoțite de poze ce descriau procesul gătitului, ulterior
și-a găsit propria nișă și a rămas la varianta de a înfățișa propriile sale călătorii, interese, ținute, combinându-și munca de make-up stylist cu activitatea de blogger.
Blogul ana.ciorici.com are o durată de patru ani, iar până în prezent, autoarei i-a reușit să atragă vizitatori din diverse țări. Alexa Traffic Rank divulgă că aproximativ 60 la sută de oameni accesează blogul Anei Ciorici din Italia, iar pe locul doi se află Republica Moldova, urmată de Statele Unite ale Americii și alte țări europene. [29] Fiecare vizitator citește în medie patru pagini de pe blog și se reține pe acesta timp de aproximativ trei minute și jumătate, iar primul lucru care îi face pe vizitatori să se reține atât de mult pe pagină, este aspectul website-ului.
Un blog manifestă un impact primar asupra utilizatorului de internet la nivel vizual, remarcate fiind imaginea de fundal, caracteristicile textului și titlurile care sunt evidențiate grafic cu o culoare de un negru pe alb sau de un alb pe diverse culori. Astfel, în procesul de web design este important alegerea schemei de culori în raport cu acele conținuturi publicate pe blog pentru a cuceri simpatie din parte publicului. Respectiv, un fondal alb redă simplitatea și rafinamentul personalității, pe când fotografiile destul de colorate fac trimitere la tematica blogului, iar atunci când are loc contrastarea suficientă a pozelor cu fondalul, se realizează captarea atenției cititorilor. În poza reprezentativă de pe blog este înfățișată Ana Ciorici, astfel încât fotografia în cauză devine un brand, odată ce vizitatorul o vede de fiecare dată, mai ales, că faviconul ferestrei în care se deschide blogul reprezintă un icon cu litera „A”. Cu ajutorul nuanțelor informația transmisă prin text ajunge la public rapid și nu este perturbată de alte elementele vizuale deranjante. Rolul unui designer web se reduce la combinarea totalității de elemente prezente pe un blog pentru realizarea unei interfețe reușite, iar în cazul blogului ana.ciorici.com, soțul bloggeriței este cel care are grijă de aspectul blogului, menționându-se acest fapt chiar pe platformă „designed by my husband” (eng. „proiectat de soțul meu”).
Respectivul blog este unul personal, deoarece cititorul întâlnește un motto cu ajutorul căruia poate identifica acest fapt „blog about my passions and places I travel to” (eng. un blog despre pasiunile mele și despre locurile pe care le vizitez). Denumirea linkului și denumirea blogului nu coincid. Bloggerița a decis ca linkul să fie alcătuit din numele său „ana.ciorici.com”, iar blogul a fost denumit „Ana's Diary” (eng. Jurnalul Anei). Deseori, bloggerii recurg la denumirea linkului cu propriul nume pentru a-și promova persoana în cazul în care blogul devine din ce în ce mai citit.
Structura blogului, aparent, este asemănătoare cu cea a unui site fie informativ, fie de divertisment, din cauză că sunt prezente pe platformă mai multe rubrici sau categorii, însă acestea sunt amplasate doar ca să delimiteze postările în funcție de tema abordată. Atractivitatea designului se manifestă prin intermediul aranjării eficiente a rubricilor din cadrul paginii de blog. Blogul Anei Ciorici conține șapte rubrici, care facilitează funcționalitatea webului pentru utilizatorii de internet. Categoria „Home” permite reîntoarcerea pe prima pagină din orice altă categorie a blogului. Ulterior, au fost plasate și alte categorii, cum ar fi „About” care explică cine deține blogul în cauză și ce scop are realizarea acestuia, „Contact”, în cazul în care un cititor dorește să contacteze bloggerul are posibilitatea să-și plaseze informațiile privind numele, prenumele, adresa de email și mesajul propriu-zis. Principalele categorii ale blogului sunt „Fashion”, „Travel”, „Beauty” și „Salonul «Ana Ciorici»”, unde sunt date informații despre salonul de frumusețe în cauză.
Pe data de 18 martie 2015, aspectul blogului s-a schimbat esențial, dat fiind faptul că până nu demult erau puse la dispoziție mai multe categorii, cum ar fi „Press” sau „Interior Design”. Cu toate acestea, elementele care identifică platforma cu un blog și nu cu un site, sunt arhiva în care s-au păstrat toate postările începând cu anul 2011, iar vizitatorii au posibilitatea să urmărească activitatea de blogging a Anei Ciorici și pe rețelele de socializare, precum Facebook, unde bloggerița a adunat 18.927 de aprecieri, Instagram, unde este deja urmărită de 9.200 de persoane și Twitter, unde bloggerița face trimitere la rețelele menționate, distribuind linkuri.
Structura materialelor și stilul de a scrie a rămas același, chiar dacă platforma a fost supusă unor schimbări aspectuale evidente. Pentru ca un blog să fie citit, trebuie ca materialele publicate să fie lizibile. Lizibilitatea reprezintă un factor important la fel ca și web designul.
În blogul Anei Ciorici este respectat caracterul literelor în toate materialele publicate. Textul este scris în două limbi – în limba nativă, adică limba română, și în limba de circulație, limba engleză. Bloggerița utilizează diacriticele ceea ce face ca mesajul să fie înțeles corect. Structura textului este alcătuită din maximum patru aliniate delimitate între ele de către un spațiu gol, iar fiecare material are un titlu în limba engleză, care reflectă conținutul acestuia. Limbajul articolelor este simplu și ușor de asimilat, ceea ce determină vizitatorii să citească postările de pe blog, cu toate că se fac sesizabile expresiile care aparțin domeniului de modă, precum „denim… culoarea pastelată… baby blue… camel”. [14] Analizând din punctul de vedere a consistenței mesajului, elementul care induce publicul în atmosfera creată de blogger este informația transmisă și imaginile publicate ce se completează reciproc, generând acel efect al prezenței publicului pe care, deseori, îl abordează și jurnaliștii atunci când își redactează materialele. Ana Ciorici își fructifică postarea cu ajutorul elementelor multimedia, precum fotografiile și, mai nou, video-urile postate începând cu 17 aprilie 2015.
În perioada din ianuarie-aprilie 2015, bloggerița a publicat 21 de materiale, iar în medie blogul este actualizat cu câte o postare pe săptămână și, respectiv, patru-cinci postări per lună. Conținutul a șapte materiale din cele douăzeci și unu este comercial în totalitate, adică blogurile ai căror autori sunt autohtoni și „vânează” publicul larg prin intermediul spațiului virtual pot fi incluse în strategia de promovare a imaginii unor anumite branduri. Astfel lumea realizează că tipul de comunicare explorat de bloguri este determinat de către felul în care acestea reușesc să realizeze subtil strategii de promovare. De aceea, una dintre cele mai importante caracteristici ale conținuturilor postate pe blog reprezintă faptul că, prin intermediul acestora, autorii promovează anumite produse, astfel încât blogul se transformă dintr-o nouă metodă de comunicare într-un canal eficient cu ajutorul căruia publicitatea ajunge ușor la publicul țintă. Revenind la blogul ana.ciorici.com, are loc aprecierea unei situații în care bloggerița ușor poate să promoveze o piesă vestimentară sau orice alt produs unor consumatori înrăiți ai modei, la finalul materialelor fiind menționate, de fiecare dată, brandurile pieselor vestimentare prezentate în fotografii, adăugându-se și adresele electronice unde pot fi găsite magazinele și de unde hainele pot fi achiziționate. Deoarece publicitatea reprezintă o formă de promovarea impersonală a unor idei, bunuri sau servicii, plătită de un sponsor, iar atunci când aceasta este făcută publică se manifestă ca un mijloc de comunicare destinat publicului larg. Acest caracter oferă produsului promovat posibilitatea de a se califica drept obiect în mare căutare, astfel blogul devenind o putere de influențare pentru consumatori, iar bloggerii fiind considerați intermediari care creează imaginea unui produs și care impulsionează vânzările acestuia. Vânzările cresc neobișnuit de repede, mai ales, atunci când un blog are mulți vizitatori, care au încredere în ceea ce consumă bloggerul, fără să-și dea seama că, de fapt, acesta promovează eficient denumirile unor branduri renumite. Brandurile aleg să-și promoveze produsele anume pe o astfel de platformă, deoarece internetul oferă posibilitatea de a atrage atenția publicului prin intermediul procesului de combinare a imaginii, a sunetului și a mișcării, făcând apel la toate simțurile cu o difuzare continuă a publicității.
www.rucodelie.ro. Un exemplu relevant, în acest context, reprezintă blogul publicitar www.rucodelie.ro întreținut de Savatie Baștovoi, bloggerul care se încadrează în cea de a treia categorie de vârstă ce cuprinde intervalul de la patruzeci de ani în sus. [Anexa nr. 3]
Savatie Baștovoi este ieromonah la Mănăstirea Sfintei Înălțări a Domnului Noul-Neamț, însă s-a făcut cunoscut drept poet, prozator, publicist, editor, chiar și în calitatea de blogger. Printre meritele sale se numără Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova și Premiul pentru poezie al Salonului Național de Carte de la Iași din anul 1996, iar în 2007 a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu. De asemenea, este fondatorul și directorul editurii Cathisma din București. Mai nou, confecționează obiecte din piele, precum genți, curele, cutii sau cuțite prelucrate manual. Astfel pentru a-și promova conceptul personal, și-a lansat un website în vara anului 2014 cu mai multe secțiuni sau rubrici, iar una dintre aceste rubrici este denumită „Blog S. B.” și a apărut abia în anul 2015 după ce site-ul a fost supus unei actualizări la nivel de structură, nu și la nivel de design.
Denumirea adresei electronice și cea a ferestrei coincid parțial, deoarece fereastra în care apare website-ului este denumită „Blog S.B. | Rucodelie de la Savatie”, nefiind însoțită de un favicon reprezentativ, iar site-ul propriu-zis se numește „Rucodelie de la Savatie Baștovoi”.
Aspectul paginii online se înscrie în regulile unui design plăcut vizual, fiind utilizate nuanțe calde de un roz pal pe un fondal de culoare azurie, iar ceea ce oferă identitate website-ului este fotografia reprezentativă care înfățișează o bucată de piele pe a cărei suprafață sunt inscripționate inițialele numelui Savatie Baștovoi. Titlurile postărilor sunt de o culoare mai închisă față de celelalte nuanțe de pe pagină.
Rubrica „Blog S. B.” găzduiește nu doar materiale de promovare a accesoriilor prelucrate manual, dar pot fi găsite și postări în care Savatie Baștovoi vorbește despre artă, despre învățământ, chiar și despre miniștri. În această rubrică sunt publicate unsprezece postări, iar fiecare dintre ele sunt constituite nu doar din texte, ci și din elemente multimedia, precum secvențe video și o serie de fotografii în care sunt prezentate lucrurile handmade. Înainte de a accesa postarea, apare doar primul aliniat al textului și vizitatorul blogului nici măcar nu se așteaptă că, de fapt, va avea posibilitatea nu doar să parcurgă un conținut, ci și să vizioneze filmulețele atașate materialului în cauză.
Conform Alexa Traffic Rank, un vizitator al website-ului în cauză citește trei pagini și se reține aproximativ un minut și patruzeci de secunde, dat fiind faptul că materialele sunt alcătuite din patru aliniate scurte. Printre cele mai citite postări sunt cele în care sunt înfățișate imagini, dar și descrise compozițiile portofelelor din piele, respectiv cinzeci și cinci la sută din persoanele care accesează blogul în cauză sunt interesate de astfel de accesorii. [29]
Importanța prezenței online a brandurilor și, implicit, a comunicării acestora pe bloguri este relevată și de ultimul studiu publicat de Technorati în anul 2011, care arată că 38 % dintre bloggeri scriu despre brandurile pe care le plac sau despre brandurile pe care le urăsc, iar 65% dintre bloggeri folosesc rețelele sociale pentru a urmări brandurile. [22] Aceste cifre subliniază încă o dată soliditatea relațiilor construite între bloggeri și oamenii de marketing, datorită credibilității de care se bucură cei din urmă în cadrul comunității. O relație bazată pe încredere presupune încurajarea bloggerilor pentru a-și exprima propria opinie, într-un mod cât mai credibil, deoarece scopul final al prezenței online a brandului este acela de a crea o comunitate activă gată să procure produsul văzut pe blog, însă materialele semnate de Savatie Baștovoi păstrează acel stil de limbaj cu nuanțe de arhaism, precum „târgoveți… colportori de vorbe… prielnic… altminteri… adineauri”, care era regăsit în articolele publicate pe un alt blog – savatie.wordpress.com. [21]
Astfel Savatie Baștovoi s-a afirmat în societatea prezentului și în calitate de blogger cu un statut deosebit datorită activității sale de blogging. Platforma savatie.wordpress.com a durat șapte ani, fiind lansată în luna iunie a anului 2008, iar ultimul material fiind publicat pe data de 11 iulie anul trecut. Materialele de pe blog erau distribuite în rubrici, precum „Artă”, „Ciudățenii”, „Moldova anticomunistă”, „Ortodoxie”, „Scandaluri” și încă alte 12 rubrici, în funcție de tema abordată de către autor.
De la începutul activității sale pe blog, Savatie Baștovoi publica cel puțin un articol pe zi, ca peste un an să publice din ce în ce mai rar, astfel ajungând ca în anul 2013 să publice un articol pe săptămână. Materialele erau ample și textul acestora era valorificat prin intermediul fotografiilor ce se potriveau contextului, iar vizitatorii care își doreau, ulterior, să exemplifice sau să distribuie adresa unei anumite postări trebuiau să respecte câteva condiții, chiar dacă blogul a fost lansat pe o adresă gratuită. În una din categoriile blogului – „Copyright și condiții”, Savatie Baștovoi menționase care sunt regulile pe această platformă.
Lucrările reproduse pe blogul în cauză, exceptând materialele preluate, de obicei, pentru rubrica „Știri oficiale”, fiind specificate prin indicarea sursei, sunt proprietatea intelectuală a autorului. De aceea, este permisă preluarea materialelor doar cu specificarea sursei și doar pentru publicarea pe paginile web. De asemenea, este permisă preluarea fragmentelor și chiar a unor articole pentru a fi publicate pe suporturi fizice, adică în ziare și în revistele școlare sau eparhiale, de tiraj redus, însă este interzisă publicarea neautorizată a articolelor semnate Savatie sau Ștefan Baștovoi în publicații de mare tiraj și volume colective, mai ales, dacă este vorba despre traducerea materialelor în cauză.
Blogul savatie.wordpress.com nu a fost unul publicitar, ci unul personal cu ajutorul căruia autorul se exprima și se făcea auzit, dar, mai ales, susținea campanii sociale și le făcea cunoștință și cititorilor cu acestea, având scopul să valorifice cauzele bune și judecând, totodată, situația social-politică din Republica Moldova, însă oferind soluții și recomandări pentru un trai decent din propria perspectivă cu luare aminte și a altor viziuni. De aceea, în loc de termenul de blogroll, pe pagina platformei era amplasată o categorie denumită „Legături”. Categoria în cauză reprezinta o listă formată din aproximativ treizeci de referințe la adrese de bloguri sau website-uri. Blogrollul este un element, de obicei, prezent pe pagina unui blog și reprezintă o listă întreagă de alte bloguri pe care autorul o recomandă cititorilor. Această listă conține doar blogurile citite de către autor, doar că respectivul fapt nu poate fi dovedit, pentru că o anumită perioadă blogrollul reprezenta un mod eficient de promovare a blogurilor, însă, recent, acesta uneori nici măcar nu este prezent pe unele bloguri din Republica Moldova.
În cei șapte ani, blogul în cauză a adunat un trafic în valoare de 2.416.403 vizualizări, fără ca vizitatorul să poate distribui postarea pe o anumită rețea de socializare direct de pe platformă. Cu toate acestea, în prezent, de pe website-ul www.rucodelie.ro vizitatorul se poate conecta la pagina oficială de Facebook care a adunat 6.784 de aprecieri, pe lângă această pagină, pe aceeași rețea de socializare, poate fi găsită pagina oficială a ieromonahului Savatie Baștovoi care și ea, la rândul său, a fost apreciată de 9.816 de persoane.
Și dacă un blog ale cărui materiale sunt scrise din pasiunea pentru călătorii sau pentru modă și viață, în general, iar dacă vorbim despre blogul publicitar prin intermediul căruia promovăm munca noastră la nivel național, atunci un blog întreținut de către jurnaliști au o destinație cu mult mai diferită, deoarece specialiștii în jurnalism au simțit și ei nevoia să se exprime liber neconstrânși fiind de politica editorială, dar și eficient, astfel încât un număr considerabil de oameni au început să se pronunțe în legătură cu ceea ce gândesc, iar bloggingul a reprezentat un exemplu bun pe care aceștia l-au exploatat într-un oarecare fel, creând comunități.
bogatu.voceabasarabiei.net. Din a treia categorie de vârstă face parte și jurnalistul Petru Bogatu al cărui blog are o durată de șapte bani la fel ca și blogul savatie.wordpress.com care a fost dat uitării în ajun de 2015, pe când pe website-ul bogatu.voceabasarabiei.net apar materiale cu o frecvență constantă chiar și în prezent, ceea ce tinde să evidențieze faptul că blogul în cauză va exista în timp încă o perioadă îndelungată. [Anexa nr. 4]
Petru Bogatu este cunoscut în lumea media, în primul rând, în calitate de ziarist, mai apoi în calitate de eseist și scriitor, totodată, editorialist la Ziarul Național și lector superior la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Stat din Moldova, iar în anul 2008 s-a afirmat în lumea online-ului prin intermediul blogului creat pe platforma voceabasarabiei.net, care conform statisticilor realizate de trafic.ro, are aproximativ 930 de vizitatori unici pe lună, iar Alexa Traffic Rank oferă următorul rezultat – 60 de procente din vizitatorii site-ului sunt originari din Republicii Moldova, unde pe al doilea, loc în topul celor cinci cuvinte-cheie căutate, se află „petru bogatu”.
Google PageRank, un alt tip de algoritm de analiză, doar că de data aceasta a hiperlegăturilor din internet care acordă o pondere fiecărui element dintr-o mulțime de documente interconectate prin hiperlegături cu scopul măsurării importanței relative în cadrul mulțimii, notează blogul jurnalistului cu o notă de patru din zece. Această apreciere este relativ bună în raport cu numărul populației din Republica Moldova, dat fiind faptul că motorul respectiv realizează analiza după câteva criterii, precum conținut unic, timp de încărcare a paginii, dar și existența în timp, în cazul dat, a blogului bogatu.voceabasarabiei.net.
Denumirea adresei blogului conține numele jurnalistului, iar fereastra în care se deschide website-ul are un favicon în formă de pătrat alb, alături de care este scris numele întreg al bloggerului. În calitate de imagine reprezentativă pentru identificarea personalității vizuale apare o fotografie cu Petru Bogatu, fiind menționat și numele la începutul paginii web amplasat pe centru, după care este specificat tipul bogului „Blog Personal”. [16] Inițial, blogul nu conținea o imagine reprezentativă cu autorul blogului, respectiv schimbarea la nivel de aspect al platformei a avut loc de abia pe data de 22 aprilie 2011. Tot în această perioadă, vizitatorii aveau posibilitatea să vadă câte vizualizări are un anumit material, iar numărul ridicat de vizualizări presupune un factor determinant, atunci când oamenii decid să acceseze un articol și, ulterior, să-l citească sau nu. Tot în acest an, fiecare material, în medie, avea aproximativ 500 de vizualizări, iar mai târziu, în anul 2014, vizualizările per material au crescut la o mie, iar materialele cu titlurile „Putin a ucis-o pe Valeria Novodvorskaia”, „De ce “armistițiul de durată” e un cuțit înfipt în spatele Ucrainei” sau „Răspunsul nostru la embargoul rusesc” au avut peste două mii de vizualizări. În februarie anul curent, blogul a fost supus unor mici schimbări, precum faptul că numărul de vizualizări pentru fiecare material în parte nu se mai face public, iar fotografia reprezentativă a fost înlocuită cu alta.
Designul blogului bogatu.voceabasarabiei.net s-a schimbat doar o singură dată în anul 2009 și a rămas același până în prezent, astfel atunci când publicul deschide pentru prima dată blogul, are parte doar de culori monotone, însă odată ce cursorul șoricelului atinge titlurile materialelor, momentan acestea preiau culoarea albastră, când inițial erau de culoare neagră. Un astfel de mix de culori atrage atenția cititorilor și îi face să urmărească pagina în continuare. Designul îi oferă vizitatorului senzația și iluzia de parcă el i-ar da viață articolelor și doar datorită lui acestea au devenit mai vii. Pe întreaga suprafață a interfeței blogului sunt prezente trei culori de bază – albastru, azuriu, alb, iar textul fiind de culoare neagră. Culoarea albastră este cunoscută drept o nuanță ce induce calm, încredere, calitate și profesionalism. Se utilizează des de către bloggeri pentru designul paginii pentru că reușește să-i ofere o imaginea sobră, plină de seriozitate și de putere, exemple relevante, cu un design asemănător, pot fi și blogul Vitaliei Pavlicenco, a lui Radu Lisița sau al Stelei Popa.
Denumirile categoriilor de pe pagina blogului se bucură de aceeași cromatică, astfel creându-se o unitate vizuală. În partea stângă, sunt amplasate cinci secțiuni care sporesc nivelul de accesibilitate pe pagină. De aceea, în loc de arhiva specifică blogurilor clasice, este localizat un calendar în care sunt notate cu albastru zilele în care bloggerul a publicat un material. Blogroll-ului tradițional i-a luat locul rubrica „Legături externe” ce face trimitere doar la un singur website și anume la Vocea Basarabiei. În secțiunea „Articole recente”, apar titlurile ultimelor cinci materiale postate, după care urmează secțiunea „Comentarii recente” care, la fel, ne înfățișează, ultimele cinci comentarii, indicându-se și titlurile materialelor care au fost comentate.
Pe prima pagină a blogului, sunt afișate zece postări, printre care prima postare este desfășurată, vizitatorul având posibilitatea să citească fără ca să acceseze materialul, iar celelalte nouă postări divulgă doar primele propoziții din începutul materialelor, iar pentru a putea fi citite trebuie să le accesezi. Autorul respectă unitatea de fonturi în toate articolele și utilizează diacriticele, iar structura materialelor, deseori, este aceeași. Atractivitatea designului poate fi îmbunătățită prin intermediul unei prezentări mai reușite a conținuturilor însoțite de fotografii care coincid cu ceea ce se expune în material.
În perioada ianuarie-aprilie 2015, jurnalistul Petru Bogatu a publicat în medie patru materiale pe lună, adică un material pe săptămână. Activitatea de blogging este puțin mai redusă decât cea de editorialist, spre exemplu pentru Ziarul Național, jurnalistul publică în medie opt materiale de opinie pe lună, respectiv scrie două materiale jurnalistice per săptămână. Publicația periodică menționată are amplasată pe pagină rubrica „Bloguri”, unde sunt publicate ultimele materiale ale jurnaliștilor specialiști în materie de critică și opinie de pe blog, astfel orice vizitator unic al ziarului, în cazul în care accesează rubrica respectiva, este direcționat spre blogul accesat.
În general, structura materialelor postate pe blogul bogatu.voceabasarabiei.net păstrează structura articolelor jurnalistice, mai ales, atunci când bloggerul analizează un eveniment de actualitate. În text, acesta adaugă pe lângă titluri și intertitluri, care facilitează lecturarea, pentru că postările nu sunt însoțite de imagini, ceea ce posibil îngreunează și micșorează timpul pe care îl petrec utilizatorii de internet pe pagina blogului, reușind să-i atragă prin intermediul stilului său bogat în figuri de stil, precum „sintagmele „oligarh și oligarhie ne stau de ceva vreme ca o scamă pe creier… mai pe șleau vorbind…să se cărăbănească din viața politică… bube în cap”. [16] Totuși, conținutul materialelor publicate este destul de bine organizat, iar tematicile acestora aproape în totalitate conțin o alură politică, dar și de actualitate în situația social-politică din Republica Moldova. Și dacă pentru un moment a fost clar faptul că blogurile survin și sunt destinate termenului de pasiune, apare, din nou, dificultatea de a înțelege ce reprezintă acestea, de facto, mai ales, atunci când cititorii găsesc materiale similare ca structură atât pe blog, cât și pe un site informativ sau de divertisment.
alobebe.md. Jurnalist de profesie este și Diana Guja, care se încadrează în cea de-a doua categorie de vârstă cuprinsă între 26 de ani și 35 de ani, la fel ca și bloggerița de modă Ana Ciorici. Fiind cunoscută mai puțin în cadrul activității sale în domeniul jurnalismului, din cauza faptului că a fost specialistul din spatele unor proiecte televizate, precum conceperea emisiunilor distractive difuzate la unul din posturile TV din Republica Moldova cu acoperire națională, Diana Guja s-a afirmat reușit în calitate de blogger de nișă datorită alobebe.md. [Anexa nr. 5]
Aparent blogul său este unul personal, odată ce vizitatorii acestuia pot citi și face cunoștință cu experiențele autorului prin intermediul numeroaselor materiale încărcate cu trăiri emoționale. Cu toate acestea, website-ul este un blog de tip colectiv la întreținerea căruia contribuie cinci persoane. Diana Guja se prezintă în calitate de inima și creierul din spatele AloBebe. „Cel puțin, așa a fost ultimii ani, deși pe viitor aș fi foarte bucuroasă, dacă s-ar mai găsi câțiva creieri, care ar ajuta această idee să se transforme într-o adevărată comunitate” spune Dina. [17] Celelalte patru persoane sunt responsabile să aibă grijă de aspectele tehnice sau să publice pentru anumite rubrici de pe blog. Spre exemplu, Viorica Luchian reprezintă „emisfera stângă și ventricolul drept” din spatele rubricii „Lecturi”, Dorina Popovici are grijă de conținutul materialelor și, respective, permite publicarea doar a textelor calitative, pe când Sergiu Stratan are grijă de aspectul blogului și de erorile tehnice, iar Sorina Nidelcu publică materiale pentru rubrica „Rețete”. Pe lângă întreaga echipă care menține viu blogul, orice vizitator poate să trimită materiale la adresa menționată în subrubrica „Ce trebuie să știi”, astfel oricării idei de lansare a unei noi rubrici, plasării de publicitate sau oricărui material în care este descrisă o istorie de viață adevărată i se poate ofere spațiu pe blog, în funcție de câteva criterii decise de către cele cinci persoane responsabile.
În blogosfera din Republica Moldova, Diana este supranumită mommy blogger (eng. blogger mămică), iar conform Alexa Traffic Rank, site-ul acesteia se află printre primele poziții dintre cele mai vizualizate bloguri de la noi din țară, pe platforma căruia un vizitator citește cel puțin o pagină. Istoria blogului începe în primăvara anului 2008, fiind lansat pe platforma wordpress.com. Până în anul 2013, acesta a suferit schimbări majore nu doar la nivel de aspect, ci și la cel de identitate, deoarece nișa în care autorul dorea să-l poziționeze nu era bine definită, de aceea timp de cinci ani blogul și-a schimbat structura de patru ori, bloggerița încercând să se facă auzită în lumea online-ului prin intermediul unor moto-uri, cum ar fi „blog pentru părinții care știu să se facă indisponibili”, dar și multe altele, ca ulterior să se identifice cu fraza „despre maternitate altfel” care a devenit, în prezent, specificul blogului alobebe.md.
În anul 2014, Diana Guja își continuă activitatea de blogging pe o adresă cu domain-ul (eng. domeniul) „.md”, cu scopul de a crea o o platformă de exprimare pentru mame și o comunitate pentru femei. Aspectul blogului presupune o combinație de negru și de un galben prăfuit pe un fondal de culoare albă. Cu toate acestea, există o ușoară discrepanță între culorile pe care utilizatorul le regăsește în pagina de blog, de aceea, favorabil ar fi dacă autorul ar crește pregnanța primei pagini, prin reorganizarea cromatică a acesteia. Unele categorii ar putea beneficia de un design nou, adică de niște nuanțe pe alocuri intensive pentru ca articolele să atragă atenția publicului.
În partea dreaptă a paginii web este localizată o fotografie cu Diana Guja și fetița sa. Aceeași imagine este și faviconul ferestrei în care apare blogul. După fotografia reprezentativă de pe platforma în cauză, vizitatorul blogului poate face legătură cu rețeaua de socializare Facebook, respectiv bloggerița are și o pagină pe Facebook care se numește „Alo Bebe” și care până în prezent a fost apreciată de 4.755 de persoane.
Interfața blogului este asemănătoare cu cea a unui site de divertisment sau, mai bine-zis, tematic, dat fiind faptul că sunt prezente șapte rubrici, șase dintre acestea având, la rândul lor, subrubrici. Prima rubrică este „Acasă” care, de obicei, are aceeași funcție de fiecare dată – permite vizitatorului să se întoarcă pe prima pagină a blogului din orice rubrică sau subrubrică ar fi acesta. O altă rubrică se numește „Despre”, unde sunt prezentate persoanele care au grijă de blog și, totodată, care sunt condițiile privind copierea materialelor de pe blog și utilizarea lor în diverse scopuri. Cu toate că în anul 2015, vizitatorii blogului în cauză nu pot să mai lase comentarii vis-a-vis de un material anumit. Blogul nu presupune costuri financiare importante, însă necesită mijloace de protecție împotriva abuzurilor, iar pentru a putea vorbi despre o oarecare securitate de comunicare, în josul paginii de blog este menționat „All Rights Reserved” (eng. Toate Drepturile Rezervate). Adică autorul are responsabilitatea de a răspunde și de a-și motiva informările și dezinformările publicate.
A treia rubrică a blogului este denumită „Copii”, ceea ce înseamnă că pot fi găsite materiale despre subiecte privind educație, lecturi, rețete, destinații turistice sau de divertisment, pe când în următoarea rubrică „Mame și femei” sunt publicate istoriile de viață ale femeilor plecate peste graniță, ale femeilor care încearcă să schimbe lumea și ale femeilor afaceriste. De pe blog nu lipsesc rubricile în care pot fi localizate materiale despre frumusețe, despre psihologie sau orice alt domeniu care implică informații utile nu doar pentru mame, ci pur și simplu pentru femei. Blogul alobebe.md poate fi identificat ca și un site tematic, deoarece una din rubricile acestuia a fost denumită „Dragă redacție”, ceea ce destramă modelul clasic de blog, cu toate că în această secțiune sunt publicate reacțiile cititorilor, dar și câteva scrisori anonime în care sunt descrise vieți uneori triste, alteori fericite.
În acest context, trebuie de menționat faptul că, pe blog, este păstrat anonimatul nu doar a persoanelor care trimit scrisori pentru a fi publicate, ci chiar și a acelor persoane care au fost implicate în viața bloggeriței, fiind dezvăluite, spre exemplu, doar una din inițialele numelui sau sunt folosite pronumele „El…ea”, cu scopul de a nu leza viața privată a oamenilor și a le păstra identitatea. Materialele publicate sunt însoțite și de elemente multimedia, precum imagini, însă acestea nu sunt atât de calitative, de aceea bloggerul încearcă măcar să păstreze consistența mesajului, astfel încât informația plasată să fie clară și să conțină un limbaj accesibil. În cazul în care fotografiile sunt preluate, bloggerița indică sursa, iar pe lângă imagini aceasta face trimitere și la diverse filmulețe prin intermediul linkurilor publicate pe pagină. Odată ce rubricile sunt multe la număr, respectiv și conținutul blogului este variat, fiind structurat în conformitate cu tematica abordată de către fiecare autor.
Caracterul literelor este păstrat de către Diana Guja, însă nu și diacriticele, materialele fiind publicate doar în limba română. Acestea nu au aceeași structură, dat fiind faptul că pentru blog scriu mai multe persoane, iar fiecare are propriul stil care subliniază specificitatea nu doar a întregului articol, ci și a rubricii, în general. Limbajul blogului este unul familiar pentru societatea din Republica Moldova, uneori bloggerița poate utiliza și cuvinte modificate sub influența limbii ruse, însă pe care le auzim la orice colț de stradă. Vizitatorii, fiind preponderent de la noi din țară, se transformă repede în consumatori, deoarece textele ușoare despre rutina zilnică, însă descrisă cu tentă de ironie, dintotdeauna au prins la public.
Astfel, bloggerii reușesc să înregistreze un trafic mare care înseamnă, în primul rând, publicitate. Și atunci treptat vin invitații la diverse evenimente cu o pondere majoră, iar mai târziu pentru bloggerii amatori posibil este să se deschidă o ușă pentru a lucra în domeniul jurnalismului, ceea ce nu este cazul Dianei Guja care deja este jurnalistă.
În perioada ianuarie-aprilie anul 2015, au fost publicate 40 de materiale, iar în medie au fost postate șase materiale pe lună și aproximativ trei materiale pe săptămână. În acest interval, doar trei materiale au fost scrise de Viorica Luchian, responsabilă de rubrica „Lecturi”, 11 la număr sunt materialele nesemnate, adică scrise de persoane a căror identitate a fost păstrată, în 20 de articole sunt descrise istorii personale trăite de Diana Guja, iar cinci materiale sunt publicitare. Respectiv, pe blogul alobebe.md sunt publicate o dată sau de două ori pe lună materiale comerciale, totodată în dreapta acestuia sunt localizate bannerele reprezentative a unor instituții, precum Centrul pentru copii și părinți, Centrul de drept al femeilor sau Centrul Copil-Comunitate-Familie (CCF).
Orice blog reprezintă, în primul rând, o modalitate eficientă de comunicare cu publicul, iar, în contextul prezentului, a devenit necesară utilizarea lui drept instrument strategic de marketing. De aceea, acesta se manifestă ca un canal de vânzare durabil, deoarece internetul este platforma în care elementele sistemului avansează, ceea ce va determina ca bloggerii să rămână o punte pe piața virtuală pe termen lung.
devorbacutine.eu. Unii dintre bloggeri cunosc strategii de social media și de comunicare, de aceea promovează produse și servicii pe propriile bloguri, însă fără ca vizitatorul să-și dea seama că a devenit un consumator nolens volens (lat. vrând nevrând). Un exemplu relevant este Vitali Cipileaga care activează în sfera online pe domeniul de conținut media și promovare, fiind licențiat în relații interneționale, deoarece blogul acestuia se numără printre puținele site-uri care și-a căpătat succesul și o mulțime de vizualizări fără să publice materiale comerciale, însă doar oferind un spațiu minim pentru promovarea a maximum două produse sau servicii, iar bannerele plasate pe blog sunt mai puțin observate de către vizitatorul paginii în cauză. [Anexa nr. 6]
Vitali Cipileaga se încadrează în prima categorie de vârstă, la fel ca și Doina Ciobanu, autoarea blogului thegoldendiamonds.com, făcându-se cunoscut prin intermediul activității sale în calitate de coordinator al departamentelor de marketing și comunicare din cadrul unei organizații new media non-guvernamentale din Republica Moldova, coordonând ședințe de informare despre ce înseamnă jurnalism online și blogging, creând, totodată, câteva comunități online prin intermediul desfășurării unor evenimente cu impact național și internațional. De asemenea, a căpătat succes după ce și-a lansat blogul personal devorbacutine.eu.
Printre primele încercări de a cuceri lumea online-ului, datează încă din primăvara anului 2013, atunci când și-a deschis un blog pe platform wordpress.com, astfel în scurt timp materialele sale au început să fie apreciate de o mulțime de persoane, de aceea în următorul an și-a lansat un alt blog doar că domain-ul acestuia era „.eu”. Timp de un an, Vitali Cipileaga a devenit atât de popular, încât acum ocupă prima poziție în topul celor mai vizualizate bloguri din Republica Moldova, iar succesul acestuia nu se înregistrează doar la noi în țară, ci și în România. Conform Alexa Traffic Rank, 86 % din vizitatorii blogului sunt din România, pe locul doi fiind persoanele care accesează site-ul din Italia, iar Republica Moldova se află tocmai pe locul trei după numărul de vizitatori care citesc devorbacutine.eu. Bloggerul menționează că „în fiecare zi, am aproximativ 100.000 de vizualizări, pe lângă aceasta, sunt articole cu 10.000 de distribuiri, cu 20.000, chiar și cu 50.000 de distribuiri. Cele mai citite articolele sunt acelea în care vorbesc sau care cuprind experiențe de viață ale oamenilor în dragoste, despre relații fericite sau mai puțin fericite, despre povești de dragoste sau sfaturi. Ceea ce afectează pe om, aceasta și prinde. Oamenii se prind repede, dacă ce este scris, este sincer sau de umplutură.”. Pagina oficială de Facebook a blogului a fost apreciată de 10.455 de persoane, dintre care 2.132 de persoane au distribuit postările de pe blog. Direct de pe platforma de exprimare în cauză, vizitatorul poate aprecia și este, totodată, direcționat spre respectiva rețea de socializare. În cazul în care vizitatorul își dorește să primească pe poșta electronică, noile materiale publicate, o poate face abonându-se la blogul devorbacutine.eu, specificând intervalul de timp dintre mesaje.
Publicul țintă al bloggerului sunt reprezentatele sexului feminin care accesează pagina web atât de acasă, cât și de la serviciu, iar fiecare vizitator se reține pe blog timp de aproximativ trei minute și zece secunde, reușind astfel să citească cel puțin două pagini. În acest context, trebuie de menționat faptul că nivelul de accesibilitate este unul relativ bun, odată ce blogul se deschide în fereastră timp de aproximativ două secunde. [29]
Vitali Cipileaga și-a creat blogul în iarna anului 2014, iar aspectul acestuia nu s-a schimbat esențial de la lansare, dat fiind faptul că și existența în timp a acestuia este mică. Astfel conceptul de design s-a redus la maximă simplitate, unde pe un fondal alb se găsesc texte scrise cu caractere de culoare neagră însoțite, de fiecare dată, de o singură imagine reprezentativă, descărcată de pe internet, fără ca bloggerul să indice sursa. Prima pagină are și ea, la rândul său, o fotografie simbol pe care este inscripționată denumirea blogului „De vorbă cu tine”, după care este menționată și autodeterminarea blogului în care vizitatorul are posibilitatea să citească materiale despre „oameni, dragoste și relații”. [18]
Cei mai influenți bloggeri din blogosfera internațională recomandă ca după ce o persoană, din dorința de a întreține un blog, și-a ales domeniul și sfera în care se vor include materialele, trebuie să-și alcătuiască un titlu. Titlul are responsabilitatea de a captiva publicul, de aceea acesta trebuie să fie ușor de reținut și să aibă, neapărat, legătură cu subiectul care ulterior va fi tratat pe paginile blogului. „Am vrut cât pot de mult să fug de nume care dau greu la public și să mă apropii cât mai mult de ce simt și vor oamenii. Iar fiecare om are nevoie de cât mai multe discuții sincere. devorbacutine.eu înseamnă că stau de vorbă sincer cu fiecare.” spune Vitali Cipileaga. Fereastra în care apare pagina blogului, atunci când este accesată, conține un favicon în care este înfățișat un pahar, astfel este sugerat faptul că toate discuțiile sincere încep la un „pahar de vorbă”.
Timp de un an, blogul nu a fost supus unor schimbări structurale, cu toate că nivelul de accesibilitate pe pagină este redus, dat fiind faptul că nu există o arhivă, unde vizitatorii pot să acceseze și să revadă anumite materiale, însă pe partea dreaptă a paginii, în ordine verticală, sunt afișate top treisprezece titluri ale materialelor dintre cele mai vizualizate, unele titluri sunt însoțite și de o fotografie reprezentativă, respectiv, prezentă și la începutul postării. Materialele publicate pe blog sunt orientate spre latura emoțională a vizitatorului cu scopul de a stimula gândirea acestuia prin intermediul expunerii unor idei mai trăsnite sau, de cele mai multe ori, prin evitarea procesului logic.
Bruno Benedic, cu o experiență de peste 20 de ani în industria modei, în prezent, consultant în cadrul Fédération Française de la Couture și Fédération Française de la Métiers de la Fourrure, iar, în trecut, responsabil de liniile de accesorii pentru Balmain, Givenchy, Chanel, Balenciaga, Nina Ricci, sfătuiește ca înainte de a deschide un blog, autorul trebuie să stabilească foarte clar un target al vizitatorilor „vrei să le vorbești unor oameni foarte implicați în domeniu sau unora care își doresc doar o privire de ansamblu?”. În felul acesta, bloggerul poate să se diferențieze de restul și poate fi remarcat printre milioanele de bloguri deja existente. Important este ca un blogger să nu lase ștacheta jos cu timpul, căci majoritatea încep cu câteva subiecte interesante, deoarece simt că au ceva relevant de spus, dar își pierd pe parcurs interesul și entuziasmul, astfel încât materialele acestora devin plictisitoare, iar succesul bloggerilor internaționali de fashion, spre exemplu, care ocupă, actualmente, primul rând la toate prezentările de modă, este explicat în două cuvinte de către Bruno Benedic – „free speech” (eng. „libertatea de exprimare”). De aceea, devorbacutine.eu este blogul care prezintă interes pentru public, mai ales dat fiind faptul că în perioada ianuarie-aprilie 2015, au fost postate 90 de materiale, astfel în medie bloggerul publică 20 de materiale pe lună și șase materiale pe săptămână, adică vizitatorul are posibilitatea să citească o nouă postare în fiecare zi. În acest context, Vitali Cipileaga a cucerit blogosfera moldovenească datorită discursului liber, dar și bogat în figuri de stil, ajungând să fie supranumit „blogger de femei”, printr-o informație deloc manipulată, adică nu este implicată nicio formă comercială în spate sau, dacă este implicată, atunci doar foarte puțin.
De fapt, unele bloguri sunt create cu scopul de a se evidenția, deoarece, deseori, un blog se poate transforma dintr-o joacă într-o activitate permanentă, care devine un soi de muncă. Un amator își creează o astfel de platformă odată ce știe exact ce-și dorește să scrie pe aceasta. Însă, uneori, motivul esențial generează din recenta pasiune în calitate de consumator de bloguri din afară, devenind impresionat de performanțele altor bloggeri care ocupă constant locuri de frunte în topurile revistelor celebre.
Respectiv, un blogger își poate permite să spună când nu-i place ceva, pe când o revistă – nu, căci, în cazul ei, conținutul va fi calificat drept publicitate. Adică, indiferent de succesul pe care îl dobândește în timp un blogger și indiferent de publicitatea care îl susține financiar, esențial este ca acesta să-și păstreze un discurs liber și onest. Făcând o comparație cu activitatea din domeniul jurnalismului, se depistează diferența majoră dintre jurnaliști și bloggeri. Dacă bloggerii nu duc răspundere în privința informațiilor publicate pe pagina de blog, atunci pentru jurnaliști această răspundere reprezintă una din prioritățile pe care se bazează formularea materialelor de specialitate. Faptul că bloggerii și jurnaliștii sunt în permanență preocupați de trezirea și menținerea interesului publicului, iar mesajele transmise prin sistemul comunicării de masă, fie un blog, fie un ziar, sunt accesibile, puțin specializate, atrăgătoare și mereu inedite, reprezintă o trăsătură primordială care anihilează conflictul și așa-zisa dezbatere, unde blogul încă nu poate fi definit.
Identificarea clară a definiției activității de blogging este dificilă, deoarece depinde foarte mult de tipul informațiilor publicate pe blog, care determină implicit specificul acestuia. Iar specificul unui blog include o gamă variată de elemente și caracteristici relevante pentru poziționarea unui blogger în clasa unui statut pe care și-l dorește. De aceea, Ana Ciorici este invitată în calitate de specialist la toate evenimentele naționale ce țin de modă, iar Doinei Ciobanu i se fac oferte să devină imaginea diverselor branduri internaționale, pe când Vitali Cipileaga este rugat de organizațiile non-guvernamentale să susțină traininguri despre cum să ai un blog de succes și să ajungi să câștigi din el.
Per ansamblu, specificul blogurilor constă din poziționarea acestora pe o singură nișă, astfel având loc procesul de cizelare a stilului caracteristic propriei personalități a autorului, reflectând, totodată, totalitatea concepțiilor consumatorilor ca, ulterior, blogul în cauză să fie perceput la nivelul unui jurnal personal făcut public sau la nivelul unui jurnalism participativ și nicidecum la nivelul jurnalismului instituționalizat.
II.2. Blogurile vs. mass-media tradiționale. Opinii
În anul 2007, în România, a fost realizată o cercetare de către RoBloggers Survey între luna iulie și august, în cadrul căreia un eșantion alcătuit din 272 de respondenți bloggeri, un segment reprezentativ la nivelul bloggerilor activi din blogosfera românească în acea perioadă, au răspuns la chestionarul format din întrebări ce au urmărit să descopere care sunt caracteristicile unul blog reușit. Mai mult de jumatate dintre bloggeri – 51,47% – aveau vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, în timp ce o porțiune importantă era reprezentată de intervalul de vârste 26 și 35 de ani – 34,19%, respectiv blogosfera românească din anul 2007 era promovată de blogurile persoanelor tinere cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, totodată, cercetarea a arătat că numărul femeilor autoare de bloguri era de trei ori mai mic decât cel al bloggerilor bărbați. [24]
Cercetarea în cauză a generat anumite rezultate, precum faptul că un conținut original, informații interesante, utile și actuale reprezintă caracteristicile necesare pentru ca un blog să fie considerat reușit de către 74,04% dintre participanții la studiu. Pentru ca un blog să fie considerat de succes trebuia să fie original, adică să acopere un subiect care nu a fost exploatat încă de alți bloggeri sau de media tradiționale. Informațiile interesante, utile și actuale, alte trei condiții pentru ca un blog să fie considerat bun, se referă la capacitatea unui blogger de a extrage din multitudinea de știri apărute în fiecare zi doar pe acelea care îi interesează și îi ajută pe cititorii săi. Mai erau apreciate și designul plăcut, navigarea clară, stilul informai, umorul, actualizarea cel puțin săptămânală și menținerea unui dialog cu vizitatorii de către aproximativ 60% dintre respondenții chestionarului. Totodată, un blog bun trebuia să îl ajute pe vizitator să își extragă informații cât mai ușor cu putință, să nu fie supărător din punct de vedere cromatic, să fie lizibil. Navigarea clară se referea la modul cum sunt aranjate însemnările în cadrul blogului, pe categorii ordonate, pentru ca orice vizitator să poată ajunge direct la articolul pe care dorește să îl citească. Un alt aspect interesant era că, în comparație cu studiul realizat în 2006 de aceeași instituție de cercetare, procentajul celor care cred că blogurile sunt la fel sau mai credibile decât presa tradițională este de 80,63%, față de 77,21% în 2006. Rezultă că, pentru majoritatea celor care se informau atunci prin intermediul blogurilor, acestea au ajuns încă din 2006 să concureze ca surse credibile de informare cu media tradiționale. Anul 2007 nu a făcut nimic altceva decât să întărească această percepție de credibilitate în rândul bloggerilor. Cu aproximativ aceleași valori, s-au modificat și procentajele în rândul celor care consideră că blogurile sunt mai puțin credibile decât presa tradițională, de la 22.79% la 19.37%. Numărul scăzut al scepticilor, al celor care nu considerau blogul o sursă credibilă de informare, a continuat să scadă pe perioada anului 2007, iar trendul a fost menținut și în cadrul cercetării derulate în 2008, când doar 19% dintre repondenți considerau informațiile de pe bloguri ca fiind mai puțin credibile decât cele prezentate de media tradiționale.
În Republica Moldova, sondaje de acest gen nu au fost efectuate fie din cauză că nu au existat instrumentele necesare pentru efectuarea unei cercetări ample, fie din cauză că blogosfera moldovenească încă nu concurează cu mass-media tradiționale. Cu toate acestea, în contextul înrădăcinării fenomenului de blogging, am regăsit unu studiu, menționat anterior, care a fost realizat cu trei ani în urmă de către Institutul de Marketing și Sondaje din Republica Moldova. Scopul cercetării a fost să se obțină răspuns la întrebarea următoare – în ce instituții tindeți să credeți? Din cei 1112 de respondenți intervievați, 88 de procente au încredere în instituțiile mediatice, precum ziarul, radioul, televiziunea și, nu în ultimul rând, blogul. De menționat este faptul că sunt necesare efectuarea mai multor cercetări privind evoluția blogurilor din țară, ținând cont de numărul crescând al apariției a noi bloguri în blogosfera moldovenească. Numai în anul 2015, au apărut bloguri cu perspectivă de acapararea a unui public numeros, printre acestea sunt cristinamaxim.wordpress.com, bunescublog.wordpress.com sau orheianca.eu, iar, în luna aprilie al aceluiași an, unii din cunoscuții bloggeri și-au reînceput activitatea, precum Savatie Baștovoi blogul căruia a fost analizat anterior, revenind la viață și platforma de exprimare dumitrumunteanu.com. Revenind la cercetarea efectuată de către RoBloggers Survey, pe teritoriul României, respondenții, care se informează de pe bloguri și le socot surse prime de informare, și nu alternative, și-au justificat alegerea, spunând că blogurile sunt credibile, deoarece sunt exprimări libere, fără constrângeri, spre exemplu, cum ar fi politica editorială. Presa tinde sa fie influențată de anumite organizații, instituții sau personalități politice, pe când prin intermediul blogurilor oamenii își expun părerea și o argumentează, „chiar dacă nu au aceeași autoritate, oricum articolele de pe bloguri te fac să gândești asupra situațiilor descrise în alt mod decât o face presa” menționează unul din respondenți. O altă justificare este faptul că, spre deosebire de majoritatea site-urilor de știri, pe bloguri cititorii au posibilitatea să vadă și comentariile plasate sub materiale, iar atunci când aceeași informație este susținută de un public numeros, aproape fiecare individ tinde să creadă că ceea ce a citit este adevărat. Unul din respondenții sondajului a spus că, de fapt, „blogurile nu sunt neaparat o sursă de informație (asemenea unui site de știri), ci mai degrabă o sursă de reacții la o anumită informație (asemenea unui material de opinie)… din acest punct de vedere, materialul de opinie este la fel de credibil atât online, cât și offline, conteaza doar de cine este scris”. În Republica Moldova, pe patru iulie 2013, a apărut un videoblog cu denumirea „The Duck Show”. Autorul acestuia, Iliușa Plămădeală, confirmă acest fapt: „Atunci când am deschis videoblogul, nu-mi doream decât să mă exprim, să fiu auzit măcar de cineva și să pot ajuta măcar un om sau doi să gândească altfel decât ceilalți și să analizeze lucrurile din jur. A durat o perioadă până am ajuns o vocea în lumea online-ului. În prezent, dacă se întâmplă un eveniment important în țara noastră, lumea știe deja că va fi o reacție de la „The duck show” și caută această reacție.”
În contextul faptului că un număr considerabil de persoane consideră că odată ce blogurile folosesc informații preluate din presă și comentate ulterior, înseamnă că deja pot fi situate la același nivel pe care se află mass-media tradițională, este relevantă și părerea bloggerilor ale căror platforme de exprimare au fost analizate în respectiva lucrare, deoarece devine necesară înțelegerea nu doar a specificului blogurilor, ci, mai ales, a destinației acestora. De aceea, prin intermediul chestionării bloggerilor, precum Doina Ciobanu, Ana Ciorici, Savatie Baștovoi, Petru Bogatu, Diana Guja și Vitali Cipileaga, am aflat care sunt motivele în urma cărora au decis să-și creeze un blog. Trei din cei șase bloggeri și-au lansat un blog, deoarece și-au dorit să se afirme în societatea Republicii Moldova, ajungând să fie cunoscuți și peste graniță. Doina Ciobanu, autoarea blogului thegoldendiamonds.com, a spus „la 16 ani, nici nu am bănuit că voi deveni bloggeriță renumită, pur și simplu, am vrut să mă afirm cu ajutorul blogului, adolescentă fiind”, Ana Ciorici, scriind despre modă la fel ca și Doina, și-a creat blogul pentru a putea să-și împărtășească pasiunea pentru frumos cu lumea „avеаm în cаp о miе dе idеi lеgаte de hаine, coаfuri și mаchiaje pe care vоiam să le realizez, iar lа un mоmеnt dat аm zis că sunt obligată să-mi crееz un blоg pentru а fi mоtivаtă și pеntru a înfăptui măсаr câte сеva din idеi”. Un al treilea blogger, care a reușit să se afirme prin intermediul blogului, este Vitali Cipileaga, motto-ul căruia este să descrie „oameni, dragoste și relații”, menționând „am vrut să demonstreză că încă se mai iubește sincer, în secolul al XXI-lea. Apoi, că felul în care iubești și ești iubit depinde de fiecare în parte și că nu există nici o teoremă sau lege despre dragoste.” [Anexa nr. 7]
Alți doi bloggeri au mărturisit că și-au dorit să creeze comunități de oameni care pot să analizeze ceea ce se întâmplă în societate. Spre exemplu, Diana Guja a spus: „Atunсi сând mi-аm lаnsаt blоgul, în Rерubliса Mоldоva, nu еxistаu blоguri dе nișă. Аl mеu еstе рrimul саre а аvut vizibilitаtе. Lа înсерut sсriаm mаi mult dеsprе сорii. Асum соpilul meu а crеsсut, iаr tеmеlе s-аu sсhimbаt. Ре minе mă intеrеsеаză mаi mult fеmeile, pеntru сă știu сum gândеsc, dаr și pеntru că un coрil реtrece cеl mаi mult timр сu mаmа. Un mоtiv de а-mi lаnsа un blоg a fоst și dаtоrită еxреrienței blоggingului de ре vrеmea сând lоcuiаm în Frаnța, în саlitate de cititor, iаr fiind сă la nоi infоrmаția aprоаре сă lipsea, аm hоtărât să le vorbesc oamenilor despre ceva util.” Savatie Baștovoi este de părere că oamenii trebuie să studieze lucruri principiale, deoarece restul sunt bîrfe, zvonuri, fleacuri care contribuie doar la degradarea intelectuală, în niciun caz la informare. De aceea, „cu câțiva ani în urma, am lansat un blog, iar motivele au fost două – primul e un motiv de atitudine, am considerat că este o vreme care se tulbură tot mai mult și că a rămîne într-un dialog și comentariu limpede e o datorie și al doilea era un motiv tehnic, blogul nu cerea mari aptitudini IT pe care eu nu le am.” Din motiv tehnic și-a creat un blog și jurnalistul Petru Bogatu care, deși este un conservator ca viziuni politice, a fost foarte receptiv la noul fenomen de blogging. „Aceasta mai dovedește că, de fapt, conservatorii nu sunt contra noului, dar sunt contra schimbării vechiului, atunci când nu este necesar de schimbat. Este și vechea formulă a conservatorismului – dacă nu e necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic. În 2008, se contura, în Republica Moldova, era informațională care anunța o nouă etapă – cea a comunicării online, iar datorită blogurilor, datorită rețelelor de socializare care tot atunci apăreau, oamenii aveau posibilitatea nu doar să se informeze mai repede, dar și să comunice rapid, acesta fiind un motiv pentru a-mi deschide un blog.” spune Petru Bogatu.
În cazul în care bloggerii intervievați nu au avut inițiativa de a transforma blogurile în site-uri informative care să devină o sursă primă și credibilă de informre, întreținerea acestora bazându-se pe altfel de motivații și scopuri, atunci apare întrebarea următoare: ce îi face pe unii oameni să confunde bloggingul cu activitatea de jurnalism și, respectiv, să considere blogurile surse credibile de informare, pe când acestea sunt, de fapt, alternative. Astfel, în cadrul aceluiași chestionar, cei șase bloggeri au fost întrebați dacă bloggingul este o formă de a practica jurnalismul. Doi dintre bloggeri s-au pronunțat împotriva plasării unui semn de elegalitate între blogging și jurnalism, este vorba despre Petru Bogatu și despre Vitali Cipileaga. Alți trei bloggeri, Ana Ciorici, Diana Guja și Savatie Baștovoi consideră că sunt activități asemănătoare, iar un singur bloggeri, Doina Ciobanu, nu este sigură ce înseamnă blogging, însă părerea sa este următoarea: „Tоаte rеvistele în fоrmat рrint nu vоr mаi арărea în sсurt timр. Аșa s-а întîmрlаt cu rеvistа „Соmраny”, сu саre аm соlabоrat și саre еste dоаr în vеrsiune digitаlă. Trustul „Hеаrst”, сăruiа îi араrțin rеviste, prесum Еlle sau Hаrреrs Bazааr, а înсерut și еl să рună ассent ре оnline. Nu pot să declar că bloggingul înseamnă jurnalism, dar cert este faptul că online-ul cucerește.”
Cei trei bloggeri, care au admis faptul că bloggingul ar putea fi o modalitate de a practica jurnalismul, au argumentat în mod diferit. Ana Ciorici a menționat că „blоggingul а dеvеnit сеva imроrtant, în prеzent, реntru că еste lосul în саre fiеcare оm pоаte să sе еxprime. Într-un mоd оаrесаre, аm рutea sрune сă blоggingul este o formă de a practica jurnalismul, deoarece un blog poate influența decizia cititorului, dacă bloggerul оferă аrgumеnte întеmеiate.” Aceeași ideea a continuat-o și Savatie Baștovoi, precizând că „jurnalist ești atunci cînd scrii limpede, laconic și periodic despre lucruri care privesc și interesează cît mai multă lume, adică nu are nicio importanță dacă scrii pe blog sau pe hîrtie, din moment ce mesajul tău ajunge la mai multă lume”. Pe când Diana Guja a atras atenția, în mod special, la faptul că după ce a trăit o perioadă îndelungată în Franța, revenind în Republica Moldova era nevoită să apeleze la blogurile fracenze pentru a se informa, deoarece presa tradițională din țară era mai puțin bogată în materiale ample despre fiecare subiect. „Nu рuteam găsi infоrmаții dеspre аnumite аsресte аle mаtеrnității. Nе lipsеsc роrtalurile infоrmаtive sănătоаse, undе infоrmаția еstе vеridiсă. Dе асееа, blоggerii, dеseori, sunt сei саre fаc un jurnаlism аltfel decât cel cu care ne-am obișnuit. Е imроrtant cum dаi infоrmația, iаr în саlitate dе соnsumator îmi dоresc să citesс și să viziоnez mаteriale саre să-mi dеzvоlte sрiritul еduсаtiv și cel analitic.” spune Diana.
Petru Bogatu și Vitali Cipileaga și-au justificat dezacordul în privința admiterii faptului că bloggingul este o formă de a practica jurnalismul. „Bloggingul reprezintă un mod eficient de a sta de vorbă cu oamenii, este o cale de a transmite un mesaj sau mai multe mesaje, adică presupune o posibilitate de a motiva pe cineva sau de a te destăinui cuiva, dar nicidecum nu este o formă de a practica jurnalismul.” spune Vitali, totodată, Petru Bogatu confirmă că, de fapt, blogul într-adevăr există ca o sursă alternativă sau suplimentară de informare, însă nu face concurență mass-mediei tradiționale. „Dezvoltarea tehnologiilor informaționale atestă o realitate care a fost intuită – pur și simplu, s-a schimbat suportul. Internetul este un suport cu totul magnific, însă credibilitatea instituțiilor mass-media rămâne un principiu fundamental al presei, de aceea, în fond, presa a rămas aproape aceeași, dar au apărut și instituții noi. Omenirea, cititorul, consumatorul de informații se bazează pe aceiași rechini ai informației pe care i-a cunoscut cu mulți ani în urmă – BBC, New York Times sau CNN și mulți alții – numai că toți acești rechini acționează pe un alt suport. Adică jucătorii cei mai importanți au rămas și au cucerit teritoriul online.”
Rezultatul în urma chestionării se reduce la formarea unui raport de 3:2:1, respectiv, prevalează faptul că am putea admite că activitatea de blogging reprezintă o activitate de jurnalism. Cu toate că cercetarea este una subiectivă, raportându-ne la blogosfera moldovenească alcătuită din 2023 de bloguri înregistrate oficial de către site-ul blogosfera.md, care contribuie la dezvoltarea comunității de bloggeri din Republica Moldova. [29] Însă, în pofida celor spuse, trebuie să înțelegem ce factori influențează astfel încât blogurile devin surse credibile. Un fаctоr imроrtant îl соnstituie сарасitаtеа blоggеrilоr dе а furnizа infоrmаții dе рrimă mână, dеsеоri, fiind mаrtоrii unоr еvеnimеntе imроrtаntе. Contribuția blogurilor în contextul atentatelor teroriste din Statele Unite ale Americii, de la Madrid sau de la Londra, în contextual războaielor din Orientul Mijlociu sau catastrofelor naturale, precum uraganul Katrina, tsunami-ul din Asia care a avut loc în 2004 sau recentul cutremur care a lovit Nepalul la mijlocul lunii aprilie sunt dovezi ce confirmă afirmația menționată anterior. „Un exemplu din România ar putea fi cel din jurul scandalului în care a fost implicat actualul Ministru al Transporturilor, Ludovic Orban, din decembrie 2007. La acea vreme, Orban a fost acuzat că ar fi plecat de la locul unui accident de circulație soldat cu o presupusă victimă. Informațiile din mass media tradiționale erau incomplete, iar dovezile accidentului lipseau. Totuși, în aceeași zi cu producerea accidentului, pe un blog au fost publicate o serie de fotografii de la locul faptei, preluate, ulterior, de către mass-media tradiționale.” [10]
Un alt factor important ce conferă credibilitate blogurilor este dat de sinceritatea cu care autorii își recunosc interesele sau orientările politice. Deși pare bizar, în comparație cu mass-media tradiționale care clamează obiectivitatea, dar o încalcă, deseori, sinceritatea bloggerilor și percepția asupra orientărilor asumate le conferă o autoritate, atâta vreme cât argumentele prezentate sunt înțelese de către vizitatorii blogurilor. Bunăoară, în Republica Moldova,
Lilia Calancea blogdevineri.wordpress.com „ Vedetele femei de la PROTV, cu bărbați și copii, au îngropat toate șansele unei tinere de a avea într-o zi o familie și copii. La ea ACASĂ. Acolo unde s-a născut, crescut, lucrează (alergând să facă lecții pentru copii din trei sate). I-au călcat în picioare dreptul să se bucure și ea de familie, maternitate, așa cum se bucură vedetele de la PROTV cu copiii lor, prin reviste glamuroase, pozând cu burțile rotunjite, cu plozii și bărbații, cu roze, petale, raze solare”
„ Eu m-am bucurat mult de solidaritatea femeilor de pe rețelele de socializare care au reacționat ferm, au făcut petiții, blog pentru susținerea victimei etc. Mai cu seamă m-a surprins reacția bărbaților. Ei primii au organizat un protest în față sediului PROTV, au cerut site-ului porno să scoată video-ul (și au reușit, spre deosebire de PROTV), au scris articole, au reacționat numeroși pe facebook, azi organizează încă un protest în fața sediului PROTV, la ora 17:00. E plăcut să constați cum unii oameni, nefiind plătiți, încearcă să salveze gafele plătite ale unor ” profesioniști„”
Diana Guja: „Euro azi costă peste 20 de lei. Unde locuiesc miile de tinere învățătoare, care, însă, nu sunt atât de tinere, ca să se poată îmbulzi în continuare într-o cămăruță de cămin oferită, care vor o familie, un copil, o masă și un aragaz la care să fiarbă borș – asta nu-i interesant. E mai interesant să descoperi că ele se încumetă să facă sex. Sau sex oral. Într-adevăr cum de să-ți mai ardă a sex când trăiești în așa mizerie. Degrabă sexul va rămâne doar la îndemâna fetelor de la ProTv. Și a marelui șef de acolo.”
Dragoș Galbur: „Nu-i interesează pe ei că poate un impostor care se dă drept bărbat, a hotărât s-o șantajeze, să se răzbune și s-o distrugă moral, vizualizările contează. Că poate profesoara asta are elevi, părinți, poate familie, rude, etc. tot nu-i interesează. Chiar sunt curios, dacă profesoara asta s-ar sinucide în urma înregistrării postate de ProTV, responsabilii ar avea măcar un pic de mustrare de conștiință?! Nu știu, tare mă mai îndoiesc de acest fapt. Și nu e prima oară, și nu e ultima, și e deja un obicei jurnalistic de a posta țâțe, p*li și pi*de, pentru că poporul dobitoc trebuie îndobitocit până la urmă. Abia acum îmi dau seama că avea perfectă dreptate Ion Muruianu când îi cataloga pe jurnaliști drept câini turbați. În goana după vizualizări, acești câini, mai degrabă hiene aș zice eu, sunt gata să sfâșie oameni, destine, familii, cariere, orice! De profesionalism nici vorbă, dar măcar un pic de solidaritate feminină ar putea exista în acest caz?! De parcă angajatele de la ProTV n-au făcut sex oral. Pfff…”
Eugen Luchianiuc: „Eu fac sex Tu faci sex El/ea face sec Noi facem sex Voi faceți sex Ei fac trafic”
Vlada Ciobanu vladaciobanu.com „ PRO TV uită ce înseamnă interes public și demnitate umană. Mai mult ca atât, și-au permis să modifice textul întregii știri. Neașteptată a fost și reacția că de fapt este o știre educativă: fetelor, nu vă lăsați filmate! Eu nu mai pot comenta la acest subiect, totul este oarecum clar.”
Vitalie Cojocari cojocari.ro „ Eu cred că acest subiect trebuie să fie în manualele studenților de la Facultatea de Jurnalism. Este un caz clasic când prea mult chiar este mult prea mult. Moldovenii sunt puritani, sunt extrem de pudici. Și tu le dai la oră de vârf imagini – este adevărat blurate – cu sex oral? Oau.”
A fost inițiat și un blog de încurajare inelulluisolomon.wordpress.com pentru profesoara de la Ungheni, motto-ul căruia este „Și asta va trece”. Mesajele pe blog s-au publicat aproape o săptămână, iar pe zi erau postate câte 30 de mesaje din partea oamenilor care își doreau să o susțină pe femeie în viața căreia a intrat televiziunea. „Acest site este creat pentru profesoara din Ungheni, care a suferit de pe urma unui reportaj ProTV, realizat cu încălcarea tuturor normelor deontologice existente. Titlul vorbește de la sine. Noi vrem să-i amintim că totul este trecător, inclusiv durerea ei, chiar dacă acum nu poate să creadă asta. De câteva zile sute de oameni au postat mesaje revoltate de comportamentul jurnaliștilor de la ProTV pe rețelele de socializare. Aceste rețele ne servesc nouă, celor care vrem să schimbăm felul în care arată jurnalismul în Moldova. Dar dincolo de asta, noi suntem un grup de inițiativă care ține minte că femeia care a suferit are nevoie de susținere, de ajutor pentru a-și reface viața. Ea are nevoie de comunicare într-un mediu înțelegător și neostil. Dacă vrea să scrie aici, să ne lase un mesaj, de asemenea o poate face. Mai ales că scrisul este terapeutic. Și sunt mulți oameni care vor să o ajute și să o susțină. Să o consilieze psihologic și juridic, sau pur și simplu să-i spună că sunt alături de ea. O pot face aici, pe acest site, lăsând un comentariu la această postare. Dacă aveți ceva de oferit, nu uitați să indicați un email sau un număr de telefon, sau măcar un nume care poate fi găsit pe Facebook. Îi vom lăsa adresa de blog, așa încât ea să poată citi și răspunde ofertelor care i se fac. Evident, toate comentariile se moderează.”
Pe site-ul change.org au boicotat instituția media Pro TV Chișinău pentru sfidarea codului deontologic, organizând o petiție care a adunat 2570 de semnături, după care au și apărut scuzele publice din partea televiziunii.
Un factor de risc în ceea ce privește păstrarea credibilității este că, pe măsură ce anumiți bloggeri devin populari, încep să dezvolte relații de simpatie cu elitele, asemeni relațiilor existente în cazul jurnaliștilor tradiționali. Alte elemente de credibilitate pot fi: autenticitatea discursului care, deși preia anumite elemente din discursul jurnalistic clasic (modul în care este construit titlul și firul narativ al relatărilor), este mai personal și cu o încărcătură emoțională mai puternică; popularitatea unor bloguri și recomandările prietenilor; și, nu în ultimul rând, încurajarea participării audienței la realizarea conținutului.
SVETLANA MATVIEVICI, ORHEIANCA.EU: „Primul blog pe care am început să-l citesc, a fost al Natei Albot, mai era Pavel Ciorici, apăruse Soacra Mică (primul blog incognito), Stela Popa, Dumitru Ciorici, Tudor Darie, Vasile Gălușcă, mult mai târziu am descoperit-o pe Diana Guja cu AloBebe, pe Eugen Luchianiuc și Dragoș Galbur, Posmotrel, Vlada Ciobanu și mulți alții. Astfel, am început să întrețin un blog, în primul rând, pentru că îmi pasă ce se întâmplă în jurul meu, îmi pasă de societatea în care trăiesc, de produsele pe care le consum, de oameni, de viitor, de schimbări, de vise. Vreau să promovez oamenii pozitivi și locurile frumoase, atât din Orhei, cât și din țară, gândirea pozitvă și implicarea, odihna activă și autodepășirea.”
Avantajele sau motivele lansării unui blog. Simpla scriere intr-un blog ofera senzatia ca exista un drept la opinie. Drept pe care oricine il are, insa nu toti si-l exercita; cred ca asta e principalul motiv pentru care tin blogul. Este un mijloc de a publica informatii utile altora. Te obliga ( in sens pozitiv ) sa notezi lucuri pe care altfel le-ai pierde, uita. Faptul ca un blog este public nu face altceva decat sa te faca mai responsabil, mai atent la ceea ce scrii. Promovarea brandului si a produselor/serviciilor. Exprimarea intr-un mod rapid si eficient a unor idei. Mediu de invatare personal si in comunitate cu altii. Ajuta la cizelarea exprimarii in scris ( si nu numai) , te ajuta sa iti dezvolti capacitatea de comunicare a ideilor, te ajuta sa eviti inhibitiile in prezentarea propriilor idei in fata unui public. Comunicare interactiva autentica, arhiva de idei, terapie.
Referitor la ceea ce spune Yossi Vardi:
Nu putem decat sa remarcam ca o mare parte a presei, multe posturi radio si TV au avut prezentari despre bloguri:
Ziare: „Timpul” – Un blogger agramat nativ, Blogger condamnat la moarte…, Blogosfera calcă strâmb pe urmele presei?, Regimul îi interzice unui blogger să plece din țară, Despre bloggeri și bloguri, fără ură și părtinire, Bloggeritul în RM, Chișinău – "cuib de țărani"? Uite cum arată PRIMĂRIA lui Chirtoacă văzută de un blogger.
Andrei Fornea, blogger: „M-am prins recent într-o discuție interesantă cu un blogger foarte bun. Eu, la fel ca și el, am devenit mai puțin activ în ultima perioadă de timp, asta după ce în 2011 am sărit mult peste orice așteptări. Explicația retragerii mele este faptul că blogosfera începe să calce strâmb pe urmele presei care umblă mai mereu în goană după șocanturi. Bloggerii încep a fi priviți ca niște cățeluși care se hrănesc din resturile mediatice, asta pe când rostul unui blogger este de a provoca atitudine la cititori. Apreciez, îi citesc cu plăcere și chiar le mulțumesc bloggerilor care își păstrează verticalitatea și știu că rolul lor este de a schimba lucrurile. Blogosfera trebuie să fie o alternativă clară față de mass-media, nicidecum să fie o copie sau să se alinieze în aceeași linie. Cred eu.”
ziarul Național ACUZAȚII și INSULTE de la Baghirov: „Rusia NU îi ia în serios pe acești ȚIGANI de la piață (blogger), Cea mai PUTERNICĂ forță a Rusiei: „Erau ținuți într-un bloc cu 10 etaje și controlau tot ce se știe despre Kremlin”, Bloggerul Veaceslav Balacci, ÎNDREPTĂȚIT de CSJ
Jurnal de Chișinău Un blogger chinez caută, cu ajutorul internetului, copiii răpiți
Bloggerul rus Eduard Baghirov, condamnat la cinci ani de închisoare
Ziarul de Gardă Bloggerii cer capul lui Focșa, Bloguri pentru școlile din regiunea transnistreană, Melodiile de pe blogul lui Ghimpu,
Televiziuni. Pro TV – Eduard Baghirov, condamnat la 5 ani de inchisoare! Acesta a fost gasit vinovat pentru ca a participat, in cadrul unui grup criminal, la violentele din aprilie
The Guardian, detalii despre "armata de trolli" a lui Vladimir Putin. Cine sunt "postacii" presedintelui rus
Anunt de ultima ora! Google interzice pornografia!
Tudor Chirila are cel mai citit blog din Romania. Ce sume se pot castiga de pe urma unui astfel de site
Un blogger englez sustine ca a descoperit locul in care a fost asasinat jurnalistul american James Foley
Reviste
Conferințe. Centrul pentru Jurnalism Independent – Instruire in blogging pentru elevi din stanga Nistrului, Profesori si elevi instruiti cum sa scrie pentru bloguri
Jurnal TV – are rubrica blogojoy unde sunt recomandate de fiecare dată câte cinci bloguri care merită să fie citite, oferindu-i aproximativ cinci minute de spațiu pentru difuzare. Ea deja derulează de aproape doi ani, iar inițial era prezentată de Alex Gurdila, pe când acum este difuzată ca o știre secvență cu voice over. Alex Gurdila a avut și el un blog însă cu un an în urmă la închis, domain-ul acestuia era „alexgurdila.com”.
Publika TV – TOP 10 cei mai "înrăiți" politicieni bloggeri din Moldova
Una din cele mai populare platforme de blogging se închide
Blogging-ul anonim devine ilegal în Rusia
Bloggerul Eduard Baghirov, condamnat la PUȘCĂRIE
SE POATE DE FĂCUT O STATISTICĂ CU ȘTIRILE PE CARE LE GĂSEȘTI PE TOATE INSTITUȚIILE MASS-MEDIA
Bloggingul a început să fie o sferă ce oferă oportunitatea de a desfășura strategii de promovare, atunci când mai multe persoane publice și-au exprimat o părere comună vis-a-vis de acest subiect. Lutz Keller, editorialist al publicațiilor „Suisse Textile Revue”, „Journal du Textile Paris” și „Fashion Daily Paris”, susține că, momentan, blogurile de fashion sunt mult prea personale și astfel nu reprezintă o sursă relevantă de informare, neajungând să facă o analiză autentică trendurilor. Soluția ar fi să „nu scrii pentru tine, ci pentru cititorii tăi. Cu cât sunt mai personale și mai egocentrice materialele, cu atât este mai plictisitor blogul. Doar personalitatea dublată de abilități jurnalistice aduce informații și puncte de vedere utile”. Viitorul nu sună rău pentru bloggerii talentați, deoarece aceștia pot fi angajați, ulterior, în redacțiile unor ziare sau ale unor reviste. „Cred că bloggingul și jurnalismul de fashion se vor contopi. Editorii vor căuta să prindă cei mai valoroși bloggeri, iar cei independenți se vor extinde la nivel de revistă online pentru a valorifica financiar eforturile depuse”.
Diana Guja cu un an în urmă a fost autorul rubricii Jurnalul săptămânal la Radio Unda Liberă, în care la fel în formă de blog își povestea micile însemnări din fiecare zi.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Concluzii. Noile tendințe în materie de comunicare online presupun interesul unor oameni de a obține un feedback care să ducă la determinarea unui anumit tip de public. Astfel, internetul fiind un spațiu de realizare eficientă a procesului de comunicare, are loc interacționarea indivizilor în numele unor noi idei originale. Cititorii blogurilor reprezintă un auditoriu cu mult mai activ decât cel al mass-mediei, în special, al publicațiilor periodice. Acest auditoriu urmărește și este, întotdeauna, la curent cu ultimele informații și inovații. De aceea, experiența respectivă demonstrează că noile metode de comunicare nu au luat în întregime locul celor vechi, dar au determinat ca acestea să își asume noi roluri în urma provocărilor survenite. În Statele Unite ale Americii, istoria jurnalismului online este una mai deosebită și se reduce la faptul că, actul de jurnalism era comis de omul care povestea ce a aflat nou. Astfel, fiecare are realitatea sa din perspectiva căreia abordează blogul, ceea ce determină prezența diferitor opinii în privința acestei probleme.
Bloggingul poate fi, uneori, jurnalism, pentru că respectivul domeniu are zeci de forme și de interpretări. Adică un blogger alege să comită un act de jurnalism și alt blogger alege să-și exprime doar opinia sau critica vis-a-vis de un subiect anumit. Însă cititorii trebuie să știe să delimiteze o platformă obiectivă și una subiectivă, deoarece jurnalismul este sfera, ce înfățișează publicului fapte și întâmplări veridice, pe când blogul nu are vreo regulă care trebuie respectată.
Ținând cont de faptul că un blogger de succes se concentrează pe calitatea postărilor sale și recunoscând că blogul este, în esență, o sursă de schimb, mai ales, pentru cei care își caută stilul personal, apare întrebare „de ce ar trebui să utilizăm termenul de blog?” în cazul în care vom ordona bloggerilor să-și cizeleze materialele în conformitate cu regulile respectate obligatoriu de către jurnaliști, doar din considerentul că oamenii nu reușesc să facă o distincție clară între un material de opinie și unul jurnalistic. Respectiv, blogurile sunt un element foarte straniu pentru societatea prezentului din perspectiva propriei analize. În vremurile antice, dacă vorbeai de unul singur pe stradă erai considerat nebun și plăteai pentru aceasta. Acum îți deschizi un blog, știind că vei vorbi tuturor și, de fapt, nimănui concret.
Odată ce nu putem plasa un semn ferm de egalitate între blog și jurnalism, concluzia este că prevalează pasiunea în calitate de categoria perfectă în care putem plasa noțiunea de blog. Viitorul este unul confuz, de aceea nu se știe dacă nu vor exista mijloace mult mai elaborate de a socializa, blogosfera fiind dată uitării. Dar până atunci, blogurile sunt în continuă evoluție și pot progresa instantaneu de la un simplă ocupație sau pasiune la nivelul de meserie bine plătită cum este jurnalismul.
Recomandări. Anul 2014 este caracterizat de către societatea informațională, unde oamenii sunt „asaltați” zilnic de un număr enorm de informații, unele dintre acestea fiind însoțite de conotații pozitive, altele – de negative, ceea ce-i face să nu mai poată deosebi zvonul de un mesaj veridic și, respectiv, un suport în care se publică știri obiective de unul în care se publică editoriale sau doar opinii personale.
Cercetând o perioadă îndelungată blogurile din Republica Moldova (ana.ciorici.com, theflavourstyle.com, alexgurdila.com, tatianacotiga.com, stelapopa.unimedia.md, blog.galbur.md, sofiapalade.com), s-a ajuns la concluzia că manifestarea fenomenului de blogging, pentru a putea fi definită cu exactitate dacă reprezintă o activitate a jurnalistului sau una de amator, trebuie plasat în limitele unor reguli:
un autor de blog trebuie să menționeze stilul și tipul materialelor pe care le publică, pentru ca lumea să nu fie indusă în eroare;
un autor de blog trebuie să creeze pe pagina în cauză categorii separate pentru materialele jurnalistice și pentru materialele de opinie;
un autor de blog trebuie să precizeze clar dacă un material este unul de promovare a unor evenimente sau companii comerciale, pentru a evita manipularea opinii publice.
Respectivele reguli au rolul de a crea o anumită organizare și un anumit control al fenomenul de răspândire a blogurilor. Cu toate acestea, blogurile vor rămâne suporturi de liberă exprimare, astfel menținând atmosfera de concurență cu mass-media tradițională care este „speriată” de explozia tehnicilor moderne. De aceea, recomandabil pentru presa scrisă sunt următoarele direcții de dezvoltare:
amplasarea mai multor secții pentru mesajele publicitare, ce le va permite ziarelor să mențină prețul de vânzare în limite rezonabile, păstrându-și astfel cititorii;
elaborarea unui site online care va completa varianta tipărită cu scopul de a intra în noua lume electronică și de a capta un public tânăr;
pentru lecturarea informațiilor din variantele electronice ale cotidienilor, publicul trebuie să achite o sumă simbolică;
informația furnizată trebuie să fie veridică, astfel încât publicul să capete încredere și să citească un ziar anumit o perioadă îndelungată, deoarece oamenii, rareori, doresc să iasă din zona de confort.
Recomandările enumerate, în mare parte, au fost menționate și în contextul altor probleme, însă ideea de bază este că trebuie să se găsească un contigent uman responsabil de cercetarea amplă și de implementarea unor metode eficiente care să aibă, în finalul procesului, rezultate determinante în privința clasificării blogului într-o sferă anumită – fie pasiune, fie jurnalism.
BIBLIOGRAFIE
Studii științifice:
1. Bernard Miege. Societatea cucerită de comunicare. Iași: Polirom, 2000
2. Birley Shane, Gardner Susannah. Blogging for dummies. New Jersey: Wiley, 2012
3. Bowman Shayne, Willis Chris. We Media: how audiences are shaping the future of news and information. Stanford: The Media Center at The American Press Institute, 2003
4. Briggs Mark. Journalism 2.0: how to survive and thrive. Washington, D. C.: J-Lab. Institute for Interactive Journalism, 2007
5. Callahan Christopher. A journalist’s guide to the Internet. Boston: Allyn and Bacon, 1999
6. Domingo David. Inventing online journalism. Barcelona: Tarragona, 2006
7. Houghton Robin. Blogging for creatives. Great Britain: Ilex, 2012
8. Huffington Arianna. The Huffington post complete guide to blogging. New York: Simon & Schuster Paperbacks, 2008
9. Israel Shel. Naked conversations: how blogs are changing the way businesses talk with costumers. New Jersey: Wiley, 2006
10. Toader Florența, Salcudeanu Tudor, Paul Aparaschivei. Bloguri, Facebook și politică. București: Tritonic, 2009
11. Tom Koch. Journalism for the 21st Century: online information, electronic databases, and the News. London: Greenwood Press, 1991
12. Yves Agnes. Introducerea în jurnalism. Iași: Polirom, 2011
Adrese de bloguri:
13. http://thegoldendiamonds.com/
14. http://ana.ciorici.com/
15. http://www.rucodelie.ro/
16. http://bogatu.voceabasarabiei.net/
17. http://alobebe.md/
18. http://devorbacutine.eu/
Adrese electronice:
19. www.imas.md [citat la 26 martie 2015]
20. http://ro.wikipedia.org/wiki/Blog
21. https://archive.org/
22. http://www.ijc.md/bulmm/2012%20decembrie/9%20MM_decembrie_2012_RO-9.pdf [citat la 28 martie 2015]
23. https://www.academia.edu/3855499/Comunicarea_politica_in_mediul_virtual [citat la 4 aprilie 2015]
24. http://www.editurauranus.ro/marketing-online/54/pdf/3.pdf [citat la 5 aprilie 2015]
25. http://www.ucdctm.ro/en/wp-content/uploads/2012/01/note-de-curs-metode-si-tehnici-promotionale.pdf
26. http://www.anrceti.md/ [citat la 14 aprilie 2015]
27. http://www.timpul.md/articol/valorile-si-principiile-bloggerului-igordodon-19205.html [citat la 14 aprilie 2015]
28. https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%91%D0%BB%D0%BE%D0%B3 [citat la 15 aprilie 2015]
29. http://blogosfera.md/ [citat la 17 aprilie 2015]
ANEXE
Anexa nr. 7
BIBLIOGRAFIE
Studii științifice:
1. Bernard Miege. Societatea cucerită de comunicare. Iași: Polirom, 2000
2. Birley Shane, Gardner Susannah. Blogging for dummies. New Jersey: Wiley, 2012
3. Bowman Shayne, Willis Chris. We Media: how audiences are shaping the future of news and information. Stanford: The Media Center at The American Press Institute, 2003
4. Briggs Mark. Journalism 2.0: how to survive and thrive. Washington, D. C.: J-Lab. Institute for Interactive Journalism, 2007
5. Callahan Christopher. A journalist’s guide to the Internet. Boston: Allyn and Bacon, 1999
6. Domingo David. Inventing online journalism. Barcelona: Tarragona, 2006
7. Houghton Robin. Blogging for creatives. Great Britain: Ilex, 2012
8. Huffington Arianna. The Huffington post complete guide to blogging. New York: Simon & Schuster Paperbacks, 2008
9. Israel Shel. Naked conversations: how blogs are changing the way businesses talk with costumers. New Jersey: Wiley, 2006
10. Toader Florența, Salcudeanu Tudor, Paul Aparaschivei. Bloguri, Facebook și politică. București: Tritonic, 2009
11. Tom Koch. Journalism for the 21st Century: online information, electronic databases, and the News. London: Greenwood Press, 1991
12. Yves Agnes. Introducerea în jurnalism. Iași: Polirom, 2011
Adrese de bloguri:
13. http://thegoldendiamonds.com/
14. http://ana.ciorici.com/
15. http://www.rucodelie.ro/
16. http://bogatu.voceabasarabiei.net/
17. http://alobebe.md/
18. http://devorbacutine.eu/
Adrese electronice:
19. www.imas.md [citat la 26 martie 2015]
20. http://ro.wikipedia.org/wiki/Blog
21. https://archive.org/
22. http://www.ijc.md/bulmm/2012%20decembrie/9%20MM_decembrie_2012_RO-9.pdf [citat la 28 martie 2015]
23. https://www.academia.edu/3855499/Comunicarea_politica_in_mediul_virtual [citat la 4 aprilie 2015]
24. http://www.editurauranus.ro/marketing-online/54/pdf/3.pdf [citat la 5 aprilie 2015]
25. http://www.ucdctm.ro/en/wp-content/uploads/2012/01/note-de-curs-metode-si-tehnici-promotionale.pdf
26. http://www.anrceti.md/ [citat la 14 aprilie 2015]
27. http://www.timpul.md/articol/valorile-si-principiile-bloggerului-igordodon-19205.html [citat la 14 aprilie 2015]
28. https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%91%D0%BB%D0%BE%D0%B3 [citat la 15 aprilie 2015]
29. http://blogosfera.md/ [citat la 17 aprilie 2015]
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Blogul, Intre Pasiune Si Jurnalism (ID: 126587)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.