Blogul de Modă în Societatea de Consum

=== Blogul de moda in societatea de consum ===

Cuprins :

ARGUMENTb#%l!^+a?

În societatea contemporană, recent, și-a făcut apariția un fenomen care a reușit să se integreze în limitele totalităților de concepte abordate de către oameni. Acest fenomen poartă denumirea de blogging, iar noțiunea caracteristică este – blogul – privit drept o nouă tehnologie digitală ce dezvoltă alte direcții menite să contureze formarea unui new media, o activitate răspândită în epoca contemporană. Prin existența și puterea unui blog, un brand, o companie, poate obține ceea ce-și dorește, să cucerească noi teritorii pentru a se dezvolta.

„Un brand reprezintă tot ceea ce se transmite prin imaginea unei companii, începând de la cele mai mici lucruri și terminând cu cele mai importante. Este un întreg proces de creare și întreținere, fără oprire, care are nevoie mereu de îmbunătățiri și permanent trebuie să vină cu ceva nou. Beneficiarul acestui produs este consumatorul, care este singurul în măsură să decidă dacă exteriorul (imaginea din afară) corespunde interiorului (imaginea pe care o are “proprietarul” brandului despre produsul său). Brandingul este un întreg proces de creare, menținere și întreținere a unui brand. Este cea mai importantă formă de comunicare și relaționare cu posibilii clienți. Imaginea unui brand se construiește în timp, primind o valoare. La acest lucru, contribuie clienții, care ajută brandul să aibă profit, să crească. În fond, acesta este și scopul oricărui brand: de a scoate profit din ceea ce face, de a vinde, de a crește, de a-și menține poziția pe piață, cel puțin. Brandul este ceea ce își doreste un om să facă pentru a ieși din anonimat, pentru a se face remarcat într-un anumit mediu sau pentru o anumită cauză. Ambalajul este foarte important, dar conținutul este definitoriu și el este cel care dă nota finală produsului” .

În cadrul activității manageriale, o mare importanță, constă în analiza atentă a factorilor interni și externi care influențează în mod direct sau indirect țintirea rentabilității în cadrul unei companii. Supravegherea forțelor de piață, și ansamblul efectelor acestora asupra profilului financiar sunt gestionate atent de către participanții activi din punct de vedere economic și financiar.

În cadrul acestei lucrări se dorește realizarea unei prezentări a conceptului de blog în general și de blog de modă, în special și identitatea vizuală raportată la fenomenul blogosferei. De asemena se va sublinia importanța blogului și rolul acestuia în acțiunile care se desfășoară în scopul atingerii unor obiective propuse. De asemenea se face referire la tehnicile de comunicare online și la importanța pe care a obținut-o new-media în ultimul timp. Nu trebuie să uităm că totul a început de la comunicare, pentru că fără aceasta, nu am fi ajuns la o asemenea dezvoltare tehnologică.

Actualitatea temei se reduce la faptul că, în prezent, mass-media tradițională este determinată de activitatea de blogging. Răspândirea acestei activități a avut loc prin intermediul unui proces rapid, astfel influențând multiaspectual domeniul mass-media în general și al jurnalismului în special, ducând chiar la colaborări impresionante în diverse domenii ale cercetării jurnalistice.

Scopul lucrării reflectă principalele etape care au favorizat, într-un oarecare mod, apariția și extinderea domeniului virtual, cercetarea bazându-se pe următoarele determinative: apariția comunicării, analiza fenomenului de blogging în calitate de o nouă modalitate de comunicare și analiza bloggingului în contextul modei.

Cercetarea propriu-zisă s-a desfășurat în urma identificării unor direcții de analiză, ce au în vedere caracteristicile a două bloguri specifice de modă, scopurile și motivațiile acestora, conținutul și forma materialelor publicate pe paginile blogurilor și publicul pentru care acei bloggeri scriu.

Analiza lucrării a avut drept scop principal depistarea sau mai bine-zis definirea noțiunii de blog de modă și încadrarea acesteia într-o anumită clasă, pasiune, jurnalism, publicitate și de modul în care se reflectă în piața consumatorilor de produse.

Prezentul studiu redă modul în care blogurile sunt interpretate de către societate la nivel de înțelegere a conceptului. În încercarea de a ordona anumite curente încă necercetate se realizează o analiză amplă a două bloguri de modă, plecând de la premiza că un blog este o cărămidă în construcția imaginii publice a companiei. Aceasta reprezintă noutatea științifică a studiului realizat.

De aceea, principalul aport al lucrării constă în cunoașterea specificului blogurilor pentru a identifica dacă acestea conțin materiale scrise din stimulul unei pasiuni sau conțin materiale cu tentă jurnalistică, noutatea științifică constând în realizarea unei cercetări complexe pentru o temă de studiu puțin cunoscută, realizată printr-o cercetare de tip comparativ.

Această lucrare este structurată pe trei capitole bine definite. Se cunoaște și este unanim acceptată ideea că fără comunicare, nimic nu se poate realiza. Cultura, tradițiile și viața au la bază fenomenul comunicării. Din acest motiv, în primul capitol, întitulat Istoricul blogului de modă se va realiza o scurtă incursiune în lumea comunicării, descoperind de fapt geneza existenței umane. În urma comunicării publice, s-a ajuns la jurnalism, ca mod de informare a publicului. Blogul este un asemenea mijloc de comunicare, legat de new media. În acest prim capitol, se va prezenta conceptul de blog în context cultural și comunicațional. Datorită acestor aspecte legate de comunicare și new media, moda este promovată și cultivată în așa fel încât, să ajungă la rang de artă.

În al doilea capitol, Societatea de consum, se va prezenta clientul blogului și consumatorul de informații, cel care beneficiază de mesajul transmis și își alege anumite direcții, în cazul acestei lucrări, clientul este interesat de modă. Se va prezenta societatea de consum în general și societatea de consum în era informațională, în mod special. Aceste analize se vor plia pe societatea consumeristă din România, în context internațional.

Ultimul capitol, Paralelă între două bloguri de modă importante, va fi conceput cu o analiză comparativă a două bloguri de modă care sunt apreciate de public.

La finalul lucrării, se va realiza o evaluare finală a informațiilor prezentate, sub forma unor concluzii care pot deschide noi perspective de cercetare.

CΑPIΤОLUL 1

ISTORIA BLOGULUI DE MODĂ b#%l!^+a?

1.1. Comunicare

1.1.1. Definirea comunicării

Unul dintre primele și cele mai cunoscute modele ale comunicǎrii a fost oferit de cǎtre C. Shannon și W. Weaver încǎ din anul 1949 și a fost apoi preluat în multe dintre cercetǎrile ulterioare. Acest model a suferit o serie de adaptǎri – una dintre cele mai semnificative fiind aceea cǎ elementului de feed-back i s-a dat o mai mare importanțǎ (pe care autorii inițiali nu au consacrat-o).

Avantajul acestui model este dat de simplitatea procesului și funcționalitatea mai directǎ a elementelor actului de comunicare adaptat la nevoile exprese ale acesteia. Acest model este prezentat în figura 1.1

Figura 1.1 – Structura comunicării

Modul de comunicare funcționează în trei pași: dobândirea informației, transmiterea acesteia sub forma unui mesaj prin atașarea unui anumit înțeles, prin codare care apoi este decodificat de receptor.

Elementele componente ale comunicării sunt:

emițătorul.

mesajul și mediul de transmitere,

receptorul,

feedback-ul

Canalele de transmitere sunt:

– naturale (zgomot, limbă, limbajul corpului, vorbire) sau

– tehnice (scris/tipărire, prin mijloace audio/video, a tehnicii de calcul).

Pentru orice comunicare, trebuie să existe un emițător, un mesaj și un receptor. Dacă mesajul nu este codificat pe înțelesul receptorului, pot apărea alte înțelesuri, care pot fi depistate cu ajutorul comunicării nonverbale.

Emițătorul transmite informația codată către receptor prin intermediul limbajului (verbal sau nonverbal).

Receptorul decodifică acest mesaj, oferind un feed-back. Toate acestea se realizează prin intermediul unui canal de transmitere, într-un anumit context.

Mesajul are mai multe forme: verbal, nonverbal sau mixt. Mesajul verbal se realizează prin utilizarea de cuvinte scrise și/sau vorbite. Mesajele nonverbale reprezintă codificări sub formă de semne, elemente vizuale și/sau auditive, simboluri, limbaj al corpului, elemente de context. Mesajul mixt este o combinație de elemente verbale și nonverbale.

Odată cu apariția globalizării, perioada care mai poartă și denumirea de "mondializare" a dus la schimbări semnificative în domeniul comunicării, fiind un spațiu care prin orizonturile pe care le-a deschis, a devenit cel mai larg spațiu, care într-un fel, se poate spune că le circumscrie și pe celelalte spații. Astfel se obține o extensie la nivel planetar a întregii culturi de masă. Dezvoltarea și însușirea culturii comunicaționale este mai complexă decât orice alt tip.

Fără un public, comunicarea nu ar exista. Publicul este unul sau mai mulți receptori ai mesajului transmis de emițător.

Joe Marconi oferă a definiție, specializată, a publicului care, chiar dacă pare particularizată, aceasta este generală: „orice grup sau individ care este implicat în vreun fel în viața organizației” .

Prin termenul de public se face o trimitere către un grup uman al cărui membrii dețin și împărtășesc valori comune. Acest grup uman, într-o situație dată, are un interes comun propriu sau este supus rațiunii critice.

1.1.2. Istoricul comunicării

Istoria comunicării începe concomitent cu apariția omului. Toate ființele comunică între ele prin diverse metode precum sunetul, simțul, care au fost primele semne de comunicare al oamenilor. În urma evoluției, omul s-a detașat de celelalte ființe, datorită priceperii de care a dat dovadă, în timp ajungând să folosească diverse semnale pentru comunicare. Concomitent cu apariția focului, nevoile și necesitățile omului au dus la primele sunete care au fost primii pași spre vorbire.

Limbajul omului s-a îmbogățit de-a lungul istoriei, în urma evoluției existențiale a factorului uman, devenind tot mai complex. Spațiul și timpul au dus la apariția comunicării prin scris care apoi a culminat cu apariția tiparului și în prezent există mijloace de comunicare diverse, atât între indivizi cât și între diverse grupuri. Comunicarea a devenit un punct cheie în existența omului.

Cu trecerea timpului și evoluția tehnologiei, comunicarea cunoaște noi perspective

Aceasta este perioada de cultivare permanentă și continuă a abilităților de comunicare a oamenilor. În aceeași perioadă apare termenul și conceptul de mass-media. Evoluția comunicării de masă a fost marcată de evenimente importante datorită apariției mijloacelor de comunicare tot mai perfecționate și performante.

În anul 1827, francezul Niepce realizează prima fotografie, folosind o cameră obscură, care este un prim pas, timid, spre comunicarea prin imagine.

Samuel Morse, în anul 1837, brevetează telegraful, care deși nu era un element de comunicare în masă, a fost punctul de început pentru viitoarele dezvoltări ale utilizării electronice pentru mass-media.

Frații Lumiere aduc conceptul de cinematografie în anul 1895, proiectând primul film. Data de 28 decembrie 1895 a marcat o premieră importantă, în istoria cinematografiei. În data respectivă, la salonul indian Grand Cafe din Paris, de la Boulevard des Capucines, a avut loc prima proiecție publică de film. Spectatorii au putut urmării nouă filmulețe, grupate sub forma unui buletin de știri.

La distanță de un an de la apariția cinematografiei, Marconi, în 1896 brevetează conceptul de radio. Prima emisiune radiofonică are loc doar în anul 1920. Prima emisiune publică de televiziune se desfășoară în anul 1926, sub tutola lui J. Baird. Anul 1970 aduce în atenția publicului: televiziunea prin cablu, video, casetofoanele, videotextul.

În anii 1980-1990 apar cele mai moderne sisteme multimedia care permit prelucrarea simultană pentru texte, sunete și imagini digitale, iar cel mai important și recent mijloc de comunicare în masă, care este internetul, prin intermediul căruia se câștigă multe bătălii mediatice își face și el apariția.

Aceste realizări au determinat o creștere considerabilă în ritmul comportamentului de comunicare al oamenilor. În prezent elementele mass-media sunt inovații care au condus la principii în jurul cărora oamenii și-au organizat viețile, ceea ce demonstrează că ei depind de ele mai mult decât sunt dispuși să recunoască.

Ștefan Pruteanu, în propria lucrare, subliniază concluziile de mai sus:

"Cu toate acestea, indiferent unde ne va purta tehnologia, dialogul interior și comunicarea interpersonală, față în față, aproape simțind atingerea, căldura, freamătul și mirosul trupului celuilalt, nu vor înceta să rămână supreme și superbe manifestări ale umanității”.

În aceeași lucrare, Ștefan Pruteanu prezintă ideile lui Daniel Bougnox care-și imagina comunicarea realizată în interiorul unor spații care sunt aranjate în cercuri, unde primul cerc îl reprezintă comunicarea naturală, comunicarea animală și expresia comportamentală.

Comunicarea a fost puntea de trecere de la omul primitiv la omul care se află în continuă cercetare, studiu, dezvolate, precum este în prezent.

În prezent, mesajele sunt trasmise în ritm alert, nefiind limitate de distanțe, timp, înțelesuri. Transmiterea mesajelor ține de abilitatea oamenilor, care a fost dezvoltată de-a lungul istoriei.

Fiecare etapă parcursă a avut consecințe profunde și importante asupra vieții sociale, atât individuale cât și colective. Ca orice lucru care se întâmplă, comunicarea în masă a avut un început. În continuare vom prezenta o scurtă istorie a comunicării în masă.

Putem stabili cu certitudine mai multe perioade istorice: perioada semnelor și a semnalelor, perioada vorbirii, a limbajului, perioada scrisului, perioada tiparului, perioada mijloacelor moderne de comunicare în masă.

Aceste perioade au fost în strânsă legătură între ele, influențându-se evident și reciproc, ca în schema din figura 1.2.

Figura 1.2 – Etapele parcurse în istoria comunicării

Blogurile și celelalte componente ale internetului fac parte din new media, care începe să predomine piața informațională.

1.2. Blogul

1.2.1. Definirea blogurilor

Domeniul jurnalismului este destul de flexibil, însemnând că oamenii din această ramură furnizează informațiile în conformitate cu necesitățile și dorințele publicului. Iar atunci când o societate întreagă se documentează din internet, jurnaliștii îi oferă o varietate de surse la dispoziție, una din ele fiind blogurile.

Se poate spune că blogul este o altă dimensiune a presei, având propria ei putere. Blogosfera cuprinde o mulțime de bloggeri care prin munca lor determină existența și direcția vieții sociale, politice, economice.

Fiecare blog este pus în evidență și susținut de rețelele sociale, unde blogerul și prietenii virtuali ai acestuia, studiază și transmit informațiile primite, un avantaj de necontestat pentru new media.

În prezent există mai multe software-uri ce oferă posibilitatea de a crea un blog gratuit și de a alege un design pentru pagină în mod automat. Două dintre software-urile globale cunoscute încă din anul 2003 sunt„wordpress.com” și „blogspot.com”, acestea fiind cele mai sigure și longevive. Persoanele care doresc să-și creeze un blog cu o denumire unică, pot să o facă achitând o anumită sumă pentru a se folosi de un blog care are o adresă electronică alcătuită din numele bloggerului, spre exemplu „numeblogger.com”.

Scopul bloggerilor, deseori, variază de la postarea unor trăiri intime la promovarea subtilă a citatelor publicitare ce aparțin campaniilor politice, instituțiilor mediatice sau ale diverselor companii comerciale.

Totalitatea blogurilor și autorilor de bloguri formează așa-zisa blogosferă, constituind un element important în fenomenul „web 2.0” care presupune un mod performant de implementare și exploatare a posibilităților organizatoare ale webului.

Conform acestora, conținutul și informația din web poate fi oferită și de către persoane neoficiale care contribuie activ la răspândirea mesajelor utile întregului glob, nu doar de către mass-media sau instituțiile statale, iar „conștientizarea aparentă a unui flux nefiltrat de informații îi face pe cititori să creadă că iau parte din interior la evenimentul real. A menține comunicarea cât se poate de reală a devenit elementul cel mai atractiv al stilului de comunicare prin blog.” Din 2001 până în prezent, blogurile au născut o serie de controverse în domeniul jurnalismului tradițional. Controversele au pornit de la faptul că apariția blogurilor a zdruncinat monopolul instituțiilor media convenționale asupra informației, generând o nouă formă de jurnalism: „citizen journalism” (eng. jurnalism cetățenesc sau participativ).

Astfel blogurile au devenit în scurt timp o alternativă pentru consumatorii de informație, clasându-se în calitate de parte componentă a jurnalismului online cu putere de influență asupra mijloacelor de informare tradiționale.

1.2.2. Blogosfera

Procesul de comunicare, de-a lungul timpului, a evoluat constant, astfel încât au apărut noi modalități de socializare datorită internetului și trăsăturilor acestuia care au conturat societatea prezentului drept una informațională. În acest context, bloggingul reprezintă acea nouă formă de comunicare, la fel ca și poșta electronică, bibliotecile de fișiere, chatul sau forumul,însă care presupune un fenomen ce se înrădăcinează și se face cunoscut în calitate de o platformă de exprimare online dotată cu diverse opțiuni multimedia menite să faciliteze dreptul la exprimare în contextul democrației secolului al XXI-lea, dar și să cucerească utilizatorii de internet.

Conform co-fondatorului agenției digitale Left Right Minds, Shane Birley, dar și autorul cărții „Blogging for dummies”, „bloggingul reprezintă relația dintre oameni, în care aceștia își exprimă interesele, în mod creativ, generâng discuții despre preferințe și multe alte subiecte pe un altfel de teritoriu virtual, cu mult mai inovativ” . O altă definiție este dată de către Robin Houghton, cu o experiență de 16 ani în lumea online-ului și autoare a mai multor manuale de specialitate despre social media, care menționa faptul că „bloggingul oferă posibilitatea ca o persoană nu doar să-și expună opiniile, ci să câștige un statut în online, transformându-se într-o voce impunătoare.”

În acest mod orice persoană, ce posedă cunoștințe minime despre internet și despre cum să navigheze în acest sistem de operare în rețeaua care unește un număr considerabil de calculatoare, poate să publice periodic articole pe blog, de obicei, cu caracter personal, păstrând și sinceritatea povestirilor. De aceea, bloggerul american, web designerul și autorul de cărți despre blogging, precum „We media”, „MadiaBlog”, „Designing eeb sites that sell”, Shayne Bowman spune că „bloggingul înseamnă transparență și sinceritate”.

Bloggingul a devenit un fenomen cu impact social evident în contextul primei revoluții informaționale din anul 1990, perioada în care toată lumea a început să lanseze site-uri web doar pentru a avea unul, însă apariția blogurilor a stârnit „revoluția informațională” , care a permis oricărei persoane să devină un editor. De fapt conceptul de „blogging”provine de la termenul de „blog” extras din expresia „weblog”. Expresia a fost instituită pe data de 17 decembrie în anul 1997 de către John Barger pentru a explica fenomenul de logare pe internet.

John Barger este un blogger american cunoscut, mai ales, drept editorul „Robot Wisdom”, unul din primele webloguri influente. Acesta a utilizat, pentru prima dată, noțiunea de „weblog” cu scopul de a descrie un nou tip de website care, abia, prindea contur și care reprezenta navigarea obișnuită pe web. Ulterior, cuvântul „weblog” a generat în termenul de „blog” adoptat de colegul lui John Barger, Peter Merholz care, în anul 1999, a separat expresia inițială obținând „we blog”. Preluându-se doar noțiunea de „blog”, în prezent, aceasta are funcția sintactică atât de substantiv, cât și de verb, doar că pentru forma verbală se adoptă un alt termen, și anume cel de „blogging”.

Conceptul de „blogging” este considerat una din marile schimbări în societate, menționându-se faptul că este o apariție eficientă, care completează o nouă categorie ce aparține modalităților de comunicare dintre indivizi, unde este destul de comun să se conecteze la rețelele de socializare sau site-uri, să comenteze și să distribuie lucruri de care sunt interesați. Aceste acțiuni se reduc la activitatea de „blogging”, prin intermediul căreia doritorii își exprimă gândurile, sentimentele, intențiile, experiențele trăite, primind, totodată, informațiile altor persoane referitor la ceea ce scriu. Feedbackul articolelor publicate se regăsește în comentariile din josul paginii, unde cititorii apreciază și răspund materialelor de pe blog. Dinamica acestor schimburi de mesaje caracterizează noua modalitate de comunicare. Blogurile sunt actualizate prin intermediul procesului de adăugare a unor noi texte scrise asemănătoare unui jurnal alcătuit din destăinuirii, păreri sau critici proprii care formează, la rândul lor, materiale de opinie publicate într-o ordine cronologică inversă, astfel încât apar pe pagină articolele postate recent.

Inițial, numărul blogurilor era mic. Însă, în anul 2003, Technorati, recunoscut în calitate de motor de căutare a blogurilor până în anul 2014, în prezent identificat drept o platformă de publicitate editorială, a înregistrat un milion de bloguri. Astfel, în acea perioadă, oamenii își creau bloguri cu o rată de la cinci mii până la șase mii de bloguri pe zi. Acest număr s-a ridicat curând la o cifră cu mult mai mare, iar în anul 2004, blogosfera internațională adăpostea patru milioane de bloguri.

Bloggingul a devenit o schimbare colosală pentru societate, astfel încât chiar și persoanele publice, cum ar fi președinți, politicieni, vedete, dețin propriile bloguri. În prezent, lumea, asistă la o revoluție a social media, care este extrem de evidentă, mai ales prin intermediul rețelelor de socializare, cum ar fi Facebook, Twitter, MySpace, Skype sau de tip bloguri, care sunt utilizate extensiv pentru scopul comunicării. Unul dintre cele mai importante avantaje în utilizarea social media este schimbul de cunoștințe și informații între diferitele grupuri de oameni și/sau profesii.

În egală măsură, există posibilitatea partajării informațiilor prin intermediul spațiului online. Această partajare online de informații, de asemenea, promovează creșterea abilităților de comunicare între oameni mai ales în rândul tinerilor. Instrumentele online și tehnologia nu numai că permit comunicarea în nenumărate moduri, dar că tocmai prin noile căi de comunicare, au loc schimbări marcante în rezultatele și evoluțiile anumitor business-uri. Social media are potențial de a schimba fundamental caracterul social al consumatorului și comportamentul acestuia .

Social media oferă o varietate de căi prin care putem comunica cu oamenii. De fapt, social media este cunoscută ca fiind utilizată la scara mare în promovarea afacerilor. De-a lungul ultimilor 30 de ani natura comunicării a suferit o modificare substanțială și este încă în schimbare. E-mailul a avut un efect profund asupra modului în care oamenii păstrează legătura.

Termenul de social media se referă la utilizarea web-ului și a tehnologiilor mobile, în scopul creării unei comunicări interactive. Social media are foarte multe forme, reviste, forumuri, bloguri, bloguri sociale, microblogging, wiki, podcast-uri, fotografii sau imagini, video etc. Dat fiind faptul că asistăm la un proces de revoluționare a social media este mai mult decât evident faptul că social media ca: facebook, twitter, myspace, skype, wordpress, blogspot și altele, sunt utilizate extensiv pentru scopul comunicării. Această formă de comunicarea poate fi realizată cu o singură persoană sau cu un grup de persoane.

Astăzi, majoritatea oamenilor în special tinerii sunt dependenți de social, păstrarea contactului cu prietenii și colegii. De partea cealaltă, afacerile utilizează toate funcțiile social media pentru a se promova și a-și extinde afacerile. Social media este o modalitate de interacțiune și comunicare care a reușit să depășească granițele culturale, reușind să facă virală o informație în doar câteva secunde.

1.3. Blogul de modă

1.3.1. Moda

Prin modă se înțelege menținerea unui trend care este apreciat și valorificat de cunoscători și specialiști în vestimentație. Mai nou, termenul de modă este înlocuit cu un cuvânt englezesc, numit fashion.

“Moda vestimentară, ca element reprezentativ al unui curent cultural dominant, exprimă imaginea unui stil de viață, fiind o formă de manifestare socială și în aceleși timp o afacere profitabilă, investiție și suport pentru industria de confecții și alte industrii complementare. Moda vestimentară actuală este oîntreprindere globală, care deține cel mai puternic sistem de creație, bazat pe previzionarea tendințelor de pe piața de bunuri, pe soluții de utilizare a descoperirilor tehnice, pe marketing și strategii de imagine, urmată îndeaproape de alte industrii, ca cea de automobile sau electronice.”

Omul a început să poate haine din cele mai vechi timpuri, când a descoperit că o simplă frunză, nu poate face față vitregiilor naturii și a mediului ambiant. Ținuta vestimentară a cunoscut mai multe etape în evoluția ei, pe scara societății.

Dacă la început, hainele erau folosite doar pentru protecția personală, în scurt timp, acestea au influențat ți modificat comportamentul social al omului. Este cunoscută vorba veche: „Haina face pe om”. De multe ori, îmbrăcămintea, care este o componentă a comunicării nonverbale, a salvat sau a distrus anumite percepții, gânduri, influențate de ceea ce reprezintă de fapt, imaginea publică a omului.

Folclorul, tradițiile și obiceiurile au existat din vremuri îndepărtate și existau anumite etichete legate de ținută, putând spune că de atunci există o formă incipientă a modei. Fiecare popor se diferenția de celelalte prin mituri, religie, artă și ținută. În perioada medievală, muzica și dansul erau la rang de artă., care necesitau o anumită eleganță, oferită de stilul vestimentar.

Regii și curtea regală avea o anumită distincție și mod de reprezentare, prin diferite ținute vestimentare specifice fiecărei epoci.

Industria textilieră a apărut în secolul al XVIII-lea în Anglia, pătrunzând în următorul secol și în Statele Unite ale Americii. Din perioada respectivă au apărut primele fabrici americane care produceau haine de serie. Industria fashion a apărut în atelierele de croitorie, din micile fabrici deținute de evreii imigranți din Boston. Vestimentația era creată personalizat pentru fiecare femeie sau bărbat, chiar dacă erau produse de serie din fabrici. Atunci a apărut sistemul care există și în prezent, de mărimi vestimentare, cu numere, ce apoi au devenit mărimi de tip S, X, M, L sau combinații între ele. Vestimentația era realizată pe baza unor tipare care sunt prezente și în această perioadă, în croitorii.

Aceste ateliere ale industriei vestimentare au apărut ca o necesitate, pentru ca persoanele cu venituri mici să-și poate cumpără imitații mai ieftine ale hainelor purtate de nobilimea societății.

Secolul al XX-lea, prin Coco Chanel și Christian Dior, au pus bazele marilot case de modă, realizând vestimentație exclusivistă, iar împreună cu alți creatori de modă, au lansat tendințele de modă, specifice fiecărui sezon, cu modele și culori specifice.

Moda tinerilor a fost lansată în anii 1960-1970, iar în prezent continuă să se dezvolte tot mai mult.

Moda în prezent este o afacere profitabilă, ale cărei începuturi, de la Boston, nu indicau un asemenea avânt pentru această categorie de produse. În prezent, specialiștii consemnează o diferență între vestimentația de lux din industria modei și articolele vestimentare oferite publicului larg. Haute Couture este industria produselor de lux, diferită de industria hainelor de tip sport sau a celor obișnuite. Direcțiile în modă, chiar dacă sunt două: de lux și cea obișnuită, converg împreună, ducând spre ceea ce înseamnă frumusețea exterioară a omului.

Oamenii din diferite timpuri au folosit îmbrăcămintea ca formă de manifestare, de apartenența la un anumit grup sau clasă socială. Alison Lurie spune că “De mii de ani ființele umane au comunicat între ele în primul rând prin limbajul îmbrăcămintei. Cu mult înainte de a începe să vorbesc cu tine pe stradă, la o întâlnire, la o petrecere, tu îți afișezi sexul, vârsta și clasa socială prin ceea ce porți – și este foarte posibil să îmi oferi în acest fel și informații importante (sau să mă dezinformezi) cu privire la ocupația ta, originea, personalitatea, opiniile tale, gusturile, dorințele sexuale și starea ta de spirit.”

Alison Laurie remarcă faptul că vestimentația, fiind un limbaj, are un “vocabular” și o “gramatică” care diferă de la un popor la altul și un “accent” și “dialect” care diferă de la o persoană la alta. Vocabularul vestimentației constă nu numai în articole de îmbrăcăminte, dar și în coafuri, machiaj, accesorii, bijuterii. Astfel, se poate spune ca vocabularul vestimentației este tot atât de bogat ca vocabularul unei limbi, având în vedere numărul diferitelor coafuri, machiaje și feluri de bijuterii.

Impactul cel mai puternic al vestimentației asupra privirii îl reprezintă culoare. Aceasta poate întări sau poate anula mesajul transmis de o ținută, deoarece se comportă ca sunetul emis de voce: dacă este strident poate irita. A. Laurie spune ca “În vestimentație, culoarea este asemenea tonului vocii în vorbire în sensul ca aceasta poate altera mesajul transmis de celelalte aspecte ale ținutei: stilul, materialul și croiala.” Culoarea poate indica starea de spirit a celui ce o poartă sau din contră, o poate masca. Culoarea poate fi și un semn de apartenența la un grup, spre exemplu o organizație (dress code office), școală (culoarea uniformelor), club sportiv (culorile unei echipe de fotbal), etc. Laurie aseamănă această acțiune a omului de a-și schimba culoarea în funcție de context cu abilitatea cameleonului și definește omul ca fiind “pe lângă cameleon, singurul animal care își poate schimba pielea pentru a se integra în peisaj.”

În ceea ce privește statutul social, Alison Laurie spune ca din cele mai vechi timpuri oamenii înstăriți s-au diferențiat prin vestimentație de cei săraci, iar în această privință, până în jurul anului 1700, au existat legi care impuneau coduri vestimentare diferențiate. Deși legile scrise au dispărut, diferențele între îmbrăcăminte au rămas, fiecare poartă hainele pe care și le poate permite.

1.3.2. Bloguri de modă

Blogurile percepute doar în calitate de pasiune sunt acele pagini web în care autorul publică texte prin intermediul cărora își descrie propriile slăbiciuni față de o anumită sferă. Spre exemplu, în ultima perioadă, lumea online-ului este împânzită de mulțimea blogurilor de modă sau de călătorii, deoarece oamenii, dintotdeauna, și-au dorit să arate frumos și să petreacă bine, dar, mai ales, să arate lumii întregi felul în care își petrec viața.

Blogul este imaginea publică a producătorului său, a bloggerului în sine. Publicul cititor este atras uneori mai mult de o persoană, dacă este publică și vedetă în special, mai mult decât uneori de conținutul blogului.

Conceptul de imagine a apărut într-o perioadă mai recentă, motiv pentru care are o istorie mai restrânsă în timp. Conceptul de imagine își are rădăcinile în domeniul comercial, unde s-a folosit pentru a putea defini reprezentarea unui individ sau a unui grup de indivizi despre un anumit produs sau serviciu.

Imaginea este “reprezentarea care s-a format ca o sumă de credințe, atitudini, opinii, prejudecăți, experiențe sau presupuneri la grupe de oameni din cadrul opiniei publice asupra unei persoane fizice sau juridice, organizații, fenomene, obiecte.”

Datorită acestei imagini, publicul face alegerea care i se pare cea mai bună, după tipul imaginii cu care ”s-a vândut” individual. Imaginea atât cea care apare în mass-media cât și în rețelele de socializare sunt cele care ”manipulează” publicul.

Blogurile de modă au fost printre primele bloguri apărute, care an de an încep să crească atât ca număr cât și calitativ. Blogurile de modă sunt atât personale, specifice producătorilor și vânzătorilor de ținute vestimentare, cât și dedicate pasionaților de modă.

Moda preocupă atât pe femei cât și pe bărbați. Ținuta vestimentară este un punct important în orice afacere, întânire sau negociere. Prima impresie contează enorm, chiar dacă mulți nu-și dau seama de acest lucru. Ținuta vestimentară este de asemenea un principiu care este des utilizat în cadrul conceptului de comunicare nonverbală.

Pentru a putea observa creșterea fenomenului legat de ținutele vestimentare putem experimenta o căutare pe Google.

O analiză realizată cu sprijinul Google, având cuvintele cheie „bloguri moda” a avut ca rezultat, conform figurii 1.3, 384.000 de rezultate aferente blogurilor și siturilor specifice de modă, unde accesând paginile respective, de top, descoperim în proporție de 95%, situri și bloguri realizate de femei.

Figura 1.3 – Rezultate căutări „bloguri moda” – sursa Google

Repetând aceeași căutare dar, după cuvintele universale „fashion blog” (figura 1.4) rezultatele sunt copleșitoare. În lume s-au găsit 211 000 000 de rezultate cu aceste cuvinte în timp de doar 0,90 secunde. Conform acestor căutări pe Google se poate observa că moda este prioritară ca preocupare a bloggerilor. Majoritatea reclamelor publicitare din mass media fac referire la modă și cosmetice, deci ceea ce ține de frumusețe.

Figura 1.4 – Rezultate căutări „fashion blog” – sursa Google

Bloggurile dedicate femeilor sunt centrate atât pe femeie și pe frumusețea ei, cât și pe modul în care aceasta poate evolua pentru a fi evaluată mai bine de public. Bărbații sunt atrași și ei de modă, dar nu doar de complezență.

Ioana Avram ne propune o definiție pe înțelesul tuturor a sistemului modei: “Prin „sistemul industrial al modei” se înțelege sistemul total integrat, care include toate etapele, pașii care sunt parcurși de la concept, design, producția de confecții, textile, pielărie, fibre, producția high technology, ca și activitățile economice induse: managementul cererii și ofertei, problemele de mediu înconjurător și dezvoltare de produs.”

1.3.3. Comunicarea prin modă

Așa cum știm, toate studiile arată faptul că comunicarea nonverbală predomină în raport cu toate celelalte forme de comunicare, 5% din mesaj fiind transmis prin comunicare verbală, în timp ce 38% este transmis pe cale vocală și 55% prin limbajul trupului.

Comunicarea nonverbală, este fără intenție, ea dezvăluie emoțiile sau atitudinea, împotriva dorințelor noastre, de aceea trebuie să fim conștienți că mesajele nonverbale uneori pot contrazice ceea ce noi susținem. Astfel prezența personală și vestimentația sunt componente importante ale comunicării nonverbale, deoarece îmbrăcămintea și accesoriile vestimentare transmit apartenența unei persoane la genul biologic, la o clasă de vârstă (tânăr, matur, bătrân), la o categorie socio-economică (țăran-orășean, patron-muncitor) dar și la profesia pe care o are. “O dată ce porți anumite haine, cu siguranță transmiți cine ești, ceea ce simți și în special din care cerc faci parte”.

Conform Adinei Chelcea, determinarea culturală a hainelor poate fi urmărită prin semnificația culorilor, diferită de la o societate la alta: „Semnificația simbolică pe care o capătă câteodată unele culori la noi se deosebește din temelii de aceea pe care le-o dau populațiile primitive” . Tot acesta mai dă și câteva exemple pentru a susține cele afirmate; un prim exemplu ar fi acela că în Africa apuseană albul semnifică, culoarea diavolului și nu culoarea nevinovăției. Un al doilea exemplu este acela că pentru tribul Pangave, culoarea violet este culoarea morții, iar în tribul Athuabo din Africa răsăriteană, negru este culoarea bucuriei. Alegerea culorii vestimentației este făcută și în funcție de influențele climei. De exemplu în zonele mai calde este de preferat purtarea hainelor de culoare albă și în general mai largi, iar în zonele mai reci predomină culorile mai reci, închise și hainele strânse pe corp.

Hainele, sunt un simbol al identității personale și sociale. După spusele profesorului universitar din Amazonas (Brazilia), Gilson Monteiro: „haina reprezintă oglinda sinelui , marchează separarea dintre clasele sociale” . Hainele sunt folosite atât pentru a acoperi părțile goale ale trupului, pentru exprimarea sinelui, despre particularitățile trăsăturilor psiho-morale ale persoanelor, dar și despre grupurile sociale.

Dacă este să vorbim despre ce transmit hainele în societate putem vorbi aici, în special, despre renumitele uniforme care reprezintă un adevărat simbol al puterii sociale. Purtarea unei uniforme duce la aprecierea de sine, dar influențează și comportamentul și respectul pe care îl arată ceilalți față de cel care îmbracă o uniformă.

Jean C. Flügel în The Psycology of Clothes a lansat teoria: „satisfacerii prin îmbrăcăminte a nevoii contradictorii de a fi decent, de a atrage atenția și de a proteja corpul de intemperii”. Același autor mai spune și faptul că moda este asociată cu ideea că persoana care îmbracă hainele o face pentru a se face remarcat. În general cele care sunt interesate de modă și vestimentație într-un număr mai mare sunt femeile. De obicei rolul îmbrăcămintei este stabilit de condițiile de mediu iar forma îmbrăcămintei este stabilită de însușirile personalității și, în mod deosebit de însușirile mintale. Ea este foarte importantă în lumea în care trăim, în lumea emoțiilor, fiind influențată de relațiile sexuale, clase sociale, relații religioase, transcendente.

„În zilele noastre îmbrăcămintea nu mai este doar o formă de a ne acoperi trupul ci și o modalitate prin care oamenii își exprimă sentimentele sociale subiective.” afirmă Ernst Harms. Modul în care ne alegem hainele, ține în primul rând de faptul că dorim să ne acoperim trupul dar și faptul că dorim să atragem atenția și să stârnim interesul celor din jur. Tinerii sau tinerele se îmbracă în haine care să atragă atenția celorlalți din punct de vedere mai degrabă sexual decât să le acopere trupul în momentul în care merg în cluburi. De multe ori felul în care aceștia poartă hainele și gesturile pe care le fac în momentul în care sunt îmbrăcați în ele transmite multe mesaje. Unii elevi sau studenți prin modul indecent în care se prezintă aduc în prim plan violența limbajului nonverbal. De multe ori îmbrăcămintea adolescenților este o formă de comunicare nonverbală, datorită vestimentației ne putem da seama de apartenența la genul social, vârstă, clasă socială, ocupație, origine etnică și despre caracteristicile psiho-morale de personalitate. Ne punem uneori întrebări dacă „Haina îl face pe om?” sau „Omul face haina?”, și am ajuns la concluzia că dacă haina nu îl face pe om, ea cel puțin, îl redă ca o persoană cu o anumită poziție socială.

Autoarea cărții este de părere că: „Grecii și romanii determinau clasa socială din care făcea parte o persoană după culoare, după numărul veșmintelor cu care se îmbrăcau și după podoabele aplicate pe haine” . Însă și astăzi aceste lucruri contează și se pune accentul pe ele.

De asemenea, specialiștii au identificat în lumea afacerilor trei tipuri de vestimentație: „1) hainele specifice corporațiilor, purtate mai ales de avocați, directori și bancheri (design simplu, de culoare gri sau bleumarin pentru costumele bărbătești, din stofă flanelată, alb imaculat sau albastru deschis pentru cămăși, iar pentru femei, bluze, rochii din bumbac ori din pânzã de in); 2) haine menite să comunice, utilizate cu precădere de persoanele implicate în marketing, educație, industriile  în expansiune (costume și rochii practice, relaxante, semitradiționale, din împletituri și țesături cu ochiuri largi, cu imprimeuri odihnitoare sau în dungi); 3) haine inovatoare, întâlnite mai ales la artiști, la cei ce lucrează în domeniul publicității, la vânzătorii cu amănuntul sau la proprietarii de magazine de lux, largi, design excentric, culori țipătoare”.

Așadar, în comunicarea nonverbală, îmbrăcămintea este un important canal, cei care nu bagă în seamă acest aspect pot avea de suferit în relațiile interpersonale dar și în ceea ce privește uneori poziția socială. În ziua de astăzi este foarte important cum merge o persoană la un interviu pentru obținerea unui interviu, acesta putând fi la anumite locuri de muncă, un element definitoriu pentru obținerea lui sau nu. De asemenea și angajații bine îmbrăcați și corespunzător locului de muncă pot crește în ochii șefilor sau pot scădea. Dar și în viața personală, o persoană cu o ținută neglijentă, murdară sau nepotrivită ocaziei poate fi cu ușurință respinsă de cei apropiați, iar persoanelor de sex opus a căror atenție vrem să o atragem le poate scădea radical interesul schimbând chiar impresii sau păreri.

CΑPIΤОLUL 2

SOCIETATEA DE CONSUM b#%l!^+a?

2.1. Ce este societatea de consum?

Societatea de consum nu poate exista fără actorii ei principali, adică consumatorii. Orice produs devine viabil pentru societate doar dacă este de folos unui anumit tip de client. Orice produs, există în general cu un scop bine definit și cu un public țintă. Consumul și consumatorii se influențează unul pe cealalt și sunt pilonii dezvoltării unei societăți.

2.1.1. Societatea de consum

Conturarea unei societăți de consum este posibilă datorită discrepanței dintre omul sărac și cel bogat. Cel din urmă nu cunoaște o limită a nevoilor așa cum este ea simțită de categoria cea mai de jos. Odată cu creșterea nivelului de trai se identifică din ce în ce mai mult o vulnerabilitate aparte a consumatorului. Aici își face apariția și ideea de publicitate care devine din ce în ce mai nelipsită în creșterea sociteăților de consum.

Societatea de consum s-a dezvoltat ca urmare a transformărilor economice și sociale și a evoluției economiei prin lărgirea pieței mărfurilor, prin schimbările realizate în cadrul venitului populației, prin creșterea puterii de cumpărare a oamenilor. Cu ajutorul creșterii capacității de producție poate fi stimulat consumul în cadrul societăților moderne dezvoltate, cu scopul de a asigura desfacerea bunurilor realizate. O astfel de societate are nevoie de cerere constantă, în continuă creștere și de comportamente flexibile, care să genereze producție ușor de substituit. Valorile oamenilor în cadrul unei societăți de consmun sunt reprezentate de bunurile de consum, de venitul familial, de cerințe și de piața de consum.

Așa cum remarcă Kaj Illomen, consumul și libertatea de a alege pe care o presupune, implică nu doar tranzacții economice și producerea indivizilor în societate ca agenți sociali activi în diverse grupuri, ci și distribuția averii economice a unui stat și a agenților economici individuali, distribuție care, dacă se produce într-o manieră cât de cât echitabilă, asigură o stabilitate economică și pace socială care are dublul rol de a menține la putere elitele și de a consolida coeziunea socială sau, în cuvintele cunoscutului filosoful și sociolog marxist Henri Lefebvre la care face referire Kaj Illomen, „cimentul societății”.

De-a lungul timpului producția de mărfuri a suferit numeroase intervenții și schimbări atât în percepția individlui, cât și la nivel global. Desigur, în funcție de mediul politic sau socio-economic, statele au supervizat în mod diferit schimburile valorice și societatea de consum.

Odată cu dezvoltarea acesteia din urmă, au intervenit și efectele negative ale ei. Este vorba de „trăsăturile fundamentale ale producției de bunuri care alungă realitatea”. De asemenea, un alt efect negativ al extinderii exagerate pe alocuri a activității de consum este că „marfa a izbutit ocuparea totală a vieții sociale”.

Moda a devenit în timp subiect de analiză în rândul academicienilor, aceștia observând că acest domeniu, implică mai multe arii de studiu – de la psihologie socială, la antropologie, la sociologie, semiotică și mai ales comunicare. Conștientizarea extinderii sale în lumea științelor sociale și în artă a creat un nou val de interes pentru cercetători, apropiindu-se tot mai mult de consumator și înțelegând adevărata valoare a modei.

Moda este un element de cultură regională în cazul „capitalelor modei”, dar și un limbaj al individualismului. Ea are capacitatea de a satisface nevoia de diferențiere a ființei umane, dorința de schimbare și de contrast, care oferă modei de azi un plus de individualitate, un atribut ce o distinge de moda de ieri și de cea de mâine. Cu toate acestea, impactul puternic al consumului în masă a trendurilor din modă a transformat individul într-o expresie a masei și mai puțin a sinelui.

2.1.2. Consumatorii

Consumatorul poate fi analizat sub două ipostaze: ca individ și ca subiect social. Astfel, ca individ, consumatorul are o istorie personală, pulsiuni inconștiente, aspirații și dorințe profunde, nevoi de valorizare. Ca subiect social, este profund dependent de cultura în care s-a format și care îl definește, care îi acordă un statut, dar care îi impune în același timp un sistem de valori, cadru normativ de referință, bazat pe sacțiuni și recompense.

Astăzi, consumatorul nu poate stabili o ierarhie a urgențelor, nu conștientizează ce îi lipsește cu adevărat, iar numeroase solicitări creează în individ necesități care altădată erau ignorate. În aceste condiții, omul ajunge să considere achiziționarea de produse o necesitate. De-a lungul timpului, activitatea care cândva era doar un lux ajunge să fie considerată o nevoie. Din acest motiv pot fi identificate tehnicile de adaptate a producției la consum și întreaga viață socială și privată a indivizilor.

Există o trecere de la cumpărăturile necesare la cele mai puțin folositoare. Această schimbare nu numai că modifică ritmul și orientarea creșterii societății de consum, dar implică de asemenea o adaptare a activității de consumator care condiționează procesele de dezvoltare. „Uimit de atâtea produse și servicii noi, de posibilitățile moderne de confort pe care și le poate permite din ce în ce mai ușor, ezită și se alătură mișcării generale sugerate de multiplele incitări cărora publicitatea nu le este străină”.

Sistemul economiei de piață asigură astfel nu doar satisfacerea necesităților prin utilizarea de bunuri cu utilitate practică, ci oferă consumatorilor o paletă mai largă de beneficii, care include și exprimarea apartenenței la un grup social, dezvoltarea și transformarea personalității și a stimei de sine, dobândirea sentimentului de confort fizic și psihologic, de bunăstare și stabilitate financiară și chiar a fericirii, sau a iluziei ei. Toate acestea se oglindesc în ceea ce individul dă înapoi societății, nu doar prin bunurile produse și serviciile prestate sau plătite, ci și prin acțiunea sa ca agent social, implicat în activități ale diverselor grupuri sociale și ale societății civile.

2.2. Societatea de consum în perioada actuală

2.2.1. Consumul și publicitatea

Valoarea consumului în societățile moderne evoluate are o importanță care trebuie stimulată prin ridicarea capacității de producție. Piețele de desfacere și necesitățile de consum trebuie stimulate pentru a se asigura dezvoltarea societății de consum. Evoluția istorică a adus o „legare de domenii de consum tradiționale, determinate puternic de modele de consum stabile”, dar și continua fabricare de nevoi, ele fiind, potrivit lui Jean Baudrillard, mereu în excedent față de produsele la care individul are acces și pe care și le permite.

Societatea românească a devenit în ultimii ani și într-un interval extrem de scurt o societate de consum. Confom lui Jean Baudrillard, abundența și belșugul, „multiplicarea obiectelor, a serviciilor și a bunurilor materiale” au dinamizat societatea și au creat „Revoluția Bunăstării”, care „impune ca principiu egalitatea oamenilor, fără să poată (sau să vrea) să o realizez în fond”. Astfel, oamenii au iluzia unei societăți egalitare, dar societatea de consum de fapt se hrănește din continua poziționare a fiecăruia față de ceilalți membri ai societății și hrănirea nevoii de diferențiere.

Deși într-o societate industrializată „mari cantități de bunuri au fost standardizate, pentru a putea fi accesibile unui mare segment de populație”, oamenii continuă a se diferenția prin folosirea anumitor branduri în acord cu starea lor materială și socială, sau cu cea pe care și-o doresc. Așa cum remarcă Jean Baudrillard, publicitatea folosește această nevoie de diferențiere a oamenilor și încearcă „să ajungă la fiecare în funcție de ceilalți”. „Niciodată publicitatea nu se adresează unui singur om”, ci încearcă să-l valorizeze în funcție de grupurile sociale de care aparține sau la care dorește să acceadă.

Perioada în care s-a constatat o creștere și îndreptare corectă a societății de consum este a doua jumătate a secolului XX, când deși pentru anumite state sistemul este încă nesigur, unele țări în care libertatea și tendința spre modernizare sunt în plină ascensiune se îndreaptă din ce în ce mai mult spre „miracolulul” consumului.

Începând cu perioada fenomenelor socio-politice, în a doua jumătate a secolului XIX, se poate identifica „tema raționalității comportamentului economic al oamenilor, în calitatea lor de producător sau consumator.” Dezbaterea sociologilor despre această continuare sau revenire a procesului de schimb valoric, „își are originile în teoriile clasicilor economiei politice”. Deși dificil de conturat și fructificat, epoca dezvoltării rapide a sprijinit crearea unui cadru propice pentru răspândirea ideii de consum sau așa cum notează Baudrillard, a „risipei productive”.

Factorii premergători schimbărilor secolului XX reprezintă tehnicile de promovare, eticile hedoniste și comerțul. Toate aceste particularități sunt identificate în statele europene din secolul XVIII. Pentru a analiza asaltul „risipei, delapidării și a consumului dincolo de strictul necesar”, trebuie menționate tendințele istorice semnificative ce au contribuit la evoluția noilor modele de consum și a atitudinilor referitoare la utilizarea și exploatarea bunurilor cu mult timp înainte de apariția Revoluției industriale. Tehnicile de promovare și comerțul sunt exemple reale care susțin explicațiile antiproductiviste dinaintea secolului al XX-lea.

2.3. Societatea consumeristă în România

2.3.1. Consumul în România

În România, înainte de evenimentele din 1989, noțiunile menționate anterior: societate de consum, cultură de consum sau mitul abundenței sunt dificil de remarcat sau chiar inexistente. Dorința de a crea o societate egalitară și absența inițiativei private și a concurenței economice făceau ca pe piață să existe un număr limitat de produse care satisfăceau nevoi de bază. România producea un număr restrâns de produse electrocasnice, de pildă și dezvolta un singur brand de autoturism, Dacia.

Cu toate că „esența comunismului constă în viziunea lui Marx într-o puternică dezvoltare a societății”, în realitate, între teoria și viața concretă există o „discrepanță uriașă”. Din cauza lipsei varietății, a belșugului și abundenței, criterii indispensabile unei societăți de consum, România nu face parte dintre statele despre care discută Jean Baudrillard în opera sa.

Aparent, înainte de 1989 au fost identificate evenimente care să claseze România alături de restul statelor dezvoltate din Europa. În intervalul 1982-1989 a avut loc „o deteriorare tot mai gravă a nivelului de trai” din cauza presiunii datoriei externe. Astfel, au fost introduse rațiile, consumul a fost redus drastic, demonstrându-se din nou incompatibilitatea dintre teoria lui Marx și situația reală a României comuniste.

Într-adevăr, în ceea ce privește modernizarea statul român „a cunoscut un proces de urbanizare (…) în cursul căruia nivelul de civilizație a crescut”, însă a pierdut în zona de integrare economică și socială. Spre exemplu, nu exista acces la informație corectă și neprelucrată. Lichidarea analfabetismului sau dezvoltarea învățământului superior nu au fost suficiente pentru pentru a încadra România în perspectiva lui Marx. Din această cauză, și promovarea sau crearea unei societăți de consum cum a fost descrisă de sociologul Baudrilard, nu a avut posibilitatea să fie fructificată.

Mihaela Miron preciza în Comportamentul consumatorului că „pe măsură ce importanța claselor scade, tipologia consumului devine mai relevantă pentru etalarea diviziunilor într-o societate”. Cu alte cuvinte, consumul, în anumite condiții, poate oglindi statutul social al individului. Deși a fost eliminată din ce în ce mai mult clasa socială, în funcție de tipul de bunuri cumpărate, individul putea fi încadrat într-o categorie socială sau alta. Această asociere era prezentă în România de dinainte de Revoluție în contextul diferențierii dintre acele persoane care aveau acces la produse aduse din afară, necomercializate în țară și cele care erau limitate la consumul restrâns. În aceeași categorie se clasează și acele familii care beneficiau de o situație specială datorită cunoștințelor și apropiaților din diverse domenii.

În perioada dezvoltării statelor bunăstării, în societatea românească socialistă s-a încercat prin creșterea investițiilor statului pentru creșterea industriei și modernizarea țării,și au reușit să aducă un plus nivelului economic al țării în perioada 1950–1970. În prima parte a anilor '70, standardul de viață a atins punctul maxim. În schimb, statul socialist a menținut un nivel scăzut al standardului populației prin forța de control direct al salariilor pe care le furniza, având o „politică socială destul de generoasă, orientată spre echilibrarea standardului de viață, extrem de fragil în condițiile unor venituri directe scăzute”. Prin „punctul maxim” se înțelege eliminarea pe cât posibil a sărăciei, egalizarea veniturilor indivizilor și evitarea diferențierii între bogați și săraci. Paradoxal, deși populația nu ducea lipsă de bani, nu avea pe ce să-i cheltuiască.

În perioada socialistă, consumul era omogen la nivelul tuturor categoriilor sociale. Doar elita politică, administrativă și economică avea acces la bunuri importate ce nu erau disponibile publicului larg. Masa populației primea, în viziunea socialistă, resurse și servicii de bază, pe principiul marxist „De la fiecare dupa posibilități, fiecăruia după nevoi.” Competiția oamenilor pentru resurse era așadar înfrânată de sistemul comunist, oamenii trebuind să se mulțumească cu un nivel mediu, omogen, nediferențiat de trai.

În anii '50-'60, România ștergea ultimele rămășițe ale conceptelor capitaliste de marketing. Începuse construcția comunismului, iar unul dintre stâlpii economici ai acestui tip de societate ideală era conceptul de piață planificată, opus celui de piață liberă. Aproape orice formă de competiție sau diferențiere era anihilată – apăreau uniformele și blocurile construite identic, iar denumirile generice înlocuiau brandurile. „Ideologia comunistă a anihilat ideile de diferențiere, de unicitate, de competiție și de valoare”, fenomen ce avea să se păstreze până la sfârșitul regimului comunist.

Politica de creștere extensivă, de urbanizare rapidă, de încurajare a industriei au reprezentat un sprijin pentru caracterul stabil al clasei muncitoare tradiționale, care provenea în mare parte din mediul sătesc. Comportamentul acestei clase era orientat mai mult spre producție decât spre consum. Contactul dintre societatea urbană și cea rurală era frecvent, satul reprezentând sursa de hrană pentru majoritatea românilor. „Timpul liber era petrecut în fața televizorului, citind reviste sau romane. Îmbrăcămintea trebuia să fie la modă, iar produsele erau din categoria celor ieftine.” Unul dintre puținele puncte comune dintre România de dinainte de 1989 și cartea lui Jean Baudrillard sau ideile lui Throstein Veblen este noțiunea de „timp liber”, acea perioadă din zi sau de la sfârșitul săptămânii în care oamenii preferă să se detașze de sarcinile cotidiene și să întreprindă activități care îi binedispun.

La mijlocul anilor '70, „luna de miere” politica de consum a României se termină. În 1971, după ce a vizitat Coreea de Nord și China, Ceaușescu a inițiat mica revoluție culturală, care a implicat utilizarea sporită în naționalism a cultului personalității. Din punct de vedere economic, România continua să se distanțeze de sfera sovietică, încheind acorduri comerciale cu țările vestice, acorduri ce au ajutat-o să mențină datoria externă la un nivel scăzut. După decizia lui Ceaușescu din 1981 de a înapoia datoria externă, în România speranța la o viață mai bună s-a redus considerabil. După anii '70, bunurile de lux au început să dispară, proces continuat în '77, pentru ca în anul 1983 să nu mai poată fi găsite. La începutul anilor '80 a fost instituită raționalizarea cărnii, uleiului și zahărului, pentru ca la mijlocul acelorași ani cozile în fața magazinelor să devină o obișnuință pentru români pentru alimente ca brânza, laptele sau, în unele orașe și sate, pâinea.

Din cauza represiunii statului socialist și a izolării României în perioada studiată, oamenii nu mai aveau posibilitatea de a negocia privind condițiile de îmbunătățire a standardului de viață. Românii erau dependenți de piața neagră, de rețelele informale și de sistemul barter cu scopul de a face rost de lucruri de bază sau de lux. Magazinele închise sau cele de schimb valutar erau magazinele în care se găseau bunuri de ambele tipuri, reușind astfel să păstreze stilul de viață al membrilor Securității sau al demnitarilor. Obiectele de lux vândute în aceste magazine erau coniacul franțuzesc, whisky-ul american, blugii și țigările Kent. Aceste produse constituiau o formă de schimb în economie, fiind cele mai râvnite de populație.

Deși statutul social avea un rol important în ierarhia partidului, în acea perioadă erau importante și ocupațiile românilor. Persoanele care lucrau în restaurante, uzine de procesare a alimentelor, brutării, măcelării sau aprozare erau privilegiate deoarece aveau o siguranță privind alimentația, alimente pe care le foloseau în scop personal sau ce funcționau ca troc pentru alte bunuri. În plus, angajații diferitelor instituții ale statului aveau acces la cantine ce ofereau o varietate de feluri de mâncare la prețuri subvenționate. Și doctorii, stomatologii, profesorii sau persoanele care lucrau în domeniul serviciilor erau deseori remunerați cu mâncare.

Prăbușirea regimului comunist a condus la o creștere a speranțelor populației privind capacitatea de satisfacere a unor trebuințe, conștientizate, dar neîndeplinite în ultimii ani ai regimului comunist.

Începutul perioadei postcomuniste a reprezentat pentru majoritatea românilor o perioadă de belșug a ofertei de bunuri, cu preț accesibil, comparativ cu perioada precedentă. Sentimentul de exaltare trăit de români după Revoluție combinat cu măsurile sociale reparatorii, a fost rapid înlăturat cu ajutorul efectelor sociale ale tranziției economice, efecte resimțite de majoritatea românilor. Acestea au fost reprezentate de scăderea puterii de cumpărare, conștientizarea și schimbarea trebuințelor românilor conform celor capitaliste.

În societatea de azi, oamenii manifestă un deosebit simț practic și urmăresc dobândirea unui statut social mai bun. Preferă produsele ce au un aspect atrăgător, dar care asigură și confortul. Folosesc timpul liber în mod echilibrat, prin îndeplinirea activităților gospodărești, urmăresc programe TV, dar și muncesc pentru a avea un venit suplimentar. Sunt mai puțin sensibili la cumpărăturile instantanee, dar acceptă oferta de servicii prin care pot economisi timpul. Posedă automobil, smartphone, televizor, calculator personal, laptop, tabletă, unii având și casă de vacanță. Ei sunt consumatorii inovatori și cumpără sub influența publicității.

2.3.1. Consumul de modă în România

În majoritatea descrierilor convenționale privind capitalismul, consumul este rareori portretizat ca fiind un fenomen crucial, mai ales unul capabil să devină forța din spatele proceselor istorice. Apariția societății capitaliste moderne este în mod normal explicată printr-o serie de variabile, toate esențiale sferei producției (de la revoluția industrială la răspândirea mentalității burgheze). Revoluția industrială a dat startul unor fenomene diferite precum expansiunea unor industrii ca „agricultura, moda și serviciile”. Începând cu această perioadă putem identifica deja unele aspecte ale culturii de consum. Una dintre ele este urmatoarea: „Consumul reprezintă punctul de intersecție dintre economie și viața de zi cu zi” ceea ce înseamnă că indivizii au început să participe la creștere prin utilizarea schimbului. Această activitate creează o punte între sistem și indivizi, cetățeni, formându-se un ciclu economic.

Despre acest început vorbește și Thorstein Verben în Teoria clasei de lux. Deși scrisă la sfârșitul secolului XIX, cartea prezintă particularități ale actualei societăți de consum din România. Dintotdeauna oamenii au avut nevoie să identifice activități prin care să-și petreacă timpul liber și noi lucruri în care să investească banii obținuți din munca proprie. În primele secole ale erei industriale timpul liber a fost mult diminuat, reapărând însă o dată cu restrângerea orelor de muncă săptămânale și a creării a două zile libere în weekend, acestea, precum și producția și veniturile în creștere la nivel de societate asigurând condițiile necesare pentru dezvoltarea consumerismului.

După un program săptâmânal încărcat și obositor, omul are nevoie să evadeze din rutină și caută obiecte și activități care să îi creeze o stare de bine. Pentru Baudrillard, aceste obiecte sunt „obiecte-simulacru . . . semne caracteristice ale fericirii”, prin care omul modern conjură, asemenea primitivului cu gândire magică, fericirea. Tot Jean Baudrillard vorbește de „mitul Abundenței și al Bunăstării”, întrucât societatea de consum creează în permanență nevoi noi, micșorând, totodată, durata de viață a produselor. Obiectele de consum se uzează moral, astfel ca oamenii să își dorească să achiziționeze produse noi, conform cerințelor modei care uzează moral toate produsele de consum, de la vestimentație la gadget-uri electronice.

Așa cum remarcă Thorstein Veblen și Jean Baudrillard, în societatea de consum produsele nu mai sunt valorizate doar pentru funcționalitatea lor, ci devin semne ale prestigiului, ale dorinței de a proiecta un anumit statut social și apartenența la diverse grupuri sociale. Raporturile sociale devin mediate prin imaginea obiectelor-semne, iar societatea de consum devine un spectacol în care raporturile sociale devin mediate prin imagini.

În România, moda nu are o istorie atât de pregnantă și ancorată în cultura națională, așadar atenția acordată acestui subiect, din punct de vedere academic și științific a fost una superficială. Ceea ce s-a scris până în prezent despre modă, în special în revistele dedicate femeilor, nu reprezintau decât opinii ale unor editori despre „ce trebuie să purtăm sezonul acesta”. Astfel, criticii de modă vorbesc despre România, ca fiind o societate bazate pe talk-show unde publicul era “însetată de spectacol, de extraordinar, de povești scandaloase în care sunt implicate celebrități, s-a ignorat în mare parte importanța efectivă a acestui fenomen numit modă și pe care prea mulți îl pronunță cu o doză de sarcasm și ignoranță în voce.”

CΑPIΤОLUL 3

PARALELĂ ÎNTRE DOUĂ BLOGURI DE MODĂ IMPORTANTE b#%l!^+a?

Rolul imaginii personale a omului în cadrul comunicării publice este unul important. Dacă o persoană nu are o imagine pozitivă în viziunea opiniei publice, comunicarea cu publicul nu este una credibilă. O imagine pozitivă individuală se poate realiza în timp scurt, dar poate fi compromisă în cazul unei deficiențe în comunicare. Astfel imaginea poate fi compromisă. De asemenea, există persoane cu imagine foarte bună, care însă nu reușesc să capteze atenția publicului datorită deficiențelor în comunicarea publică, fie că este una online (blog, rețele de socializare) sau offline.

În prezent, fiecare persoană publică încearcă să profite de imaginea lui, pentru a obține mai multe avantaje. Vedetele încep să-și realizeze propriile bloguri sau colaborează cu diverse platforme și sit-uri online pentru a-și cuceri publicul dorit.

Imaginea publică are un rol important deoarece publicul se lasă de multe ori cucerit de emițătorul care are o asemenea imagine bună. Comunicatorul își folosește în primul rând imaginea publică, care este prima percepție a publicului, mesajul căzând pe locul doi în ordinea importanței.

În cadrul acestui capitol, se va realiza o paralelă între blogurile a două celebrități din lumea modei, a blogului de modă, fiind în top zece bloguri fashion: Dana Rogoz și Alina Ceușan.

Cele două bloguri au fost alese ca urmare a unei cercetări pe internet, cu motorul de căutare Google. Cele două bloggerițe se află printre primele zece opțiuni ale consumatorilor de modă, fiind unanim apreciate.

3.1. Blog Dana Rogoz

3.1.1. Prezentare Dana Rogoz

Dana Rogoz s-a născut în București, pe 26 septembrie în anul 1985. La vârsta de doar 3 ani, în anul 1988, a debutat în grupul muzical condus de Ioan Luchian Mihalea, Minisong. Primele ei apariții televizate au fost în anul 1989 când a început să participe și la turnee. Imediat după Revoluția din 1989, Dana Rogoz a cucerit publicul prin apariția ei în cadrul serialului de televiziune: Abracadabra.

Cariera ei de actriță continuă cu serialele „Fete cu lipici”, „La Bloc”, „Îngerașii”, „State de România” și cu filmul de lung metraj „Dulcea saună a morții”.

Pagina ei de Facebook are 296 000 de aprecieri iar pe Instagram, publicul care o urmărește este mult mai numeros fiind peste 2 096 000, din țară și de peste hotare.

Se poate spune despre ea, că s-a realizat pe plan familial și profesional. Dana Rogoz deține blogul de pe domeniu propriu http://www.danarogoz.com. Ea este cunoscută publicului larg atât ca actriță de teatru și televiziune, cât și ca designer și model. Dana Rogoz este o personalitate publică cu imagine bună.

3.1.2. Prezentarea blogului Danei Rogoz

Blogul Danei Rogoz (figura 3.1) este clar definită pe o nișă specifică, de fashion și deține șase pagini principale: Fashion, Beauty, Lifestyle, Travel, Parenting, Moon Shop, InstaShop. Postările nu sunt zilnice dar distanța între două articole nu este mai mare de două zile.

Figura 3.1 – Blogul Danei Rogoz

În pagina de început, se derulează mai multe imagini cu diferite ținute vestimentare în care fotomodel este chiar prezentatoarea și realizatoarea blogului. Ținutele sunt specifice fiecărui anotimp, sezon și stil vestimentar conform modei.

În pagina de „Fashion” se regăsesc informații despre evenimentele care s-au desfășurat prin lume și unde stilul vestimentar a fost un factor determinant.

Tot în cadrul acestei pagini, Dana își exprimă mulțumirea pentru publicul ei, și fericirea pentru câștigarea premiului Best Celebritty Blog în cadrul concursului Elle Blogging Awards (figura 3.2).

Figura 3.2 – Elles The Celebrity Blog

Pagina de „Beauty” este dedicată frumuseții feminine. Chiar prin articole care sunt prezentate în episoade, frumusețea femeilor este ridicată la rang de artă. Produsele cosmetice, ținutele vestimentare, coafura, adică acel „look” sunt bine reliefate atât prin cuvinte cât și cu imagini sugestive sau prin videoclipuri inspiraționale, care conduc spre încredere și motivație.

De asemenea în cadrul acestei pagini, pe lângă plasarea unor reclame pentru anumite produse și branduri, Dana realizează diverse concursuri cu premii, unde câștigătorii sunt aleși prin tragere la sorț (figura 3.3)

Publicitatea folosește des ideea de concurs, pentru că în acest fel fanii primesc o atenție suplimentară și sunt mai interesați de site sau blog. Este clară ideea că publicitatea vinde.

Figura 3.3 – Concursuri și reclame pe blog

În pagina „Lifestyle” se prezintă articole despre stilul de viață, așa precum indică și titlul paginii. În cuprinsul acestei pagini, se regăsesc articole ce sunt publicate concomitent pe alte pagini de pe același blog. Această pagină este de fapt o îmbinare a principalelor posturi de pe paginile colaterale.

Pagina de „Travel” este o combinație de călătorii și ținute vestimentare specifice zonelor vizitate, a stilului de îmbrăcăminte excentric (figura 3.4). În toate imaginile apare Dana, singură sau împreună cu alte persoane, cunoscute sau întâlnite întîmplător. Este o pagină despre cultura românească în context universal, alături de o prezentare succintă a ținutelor vestimentare specifice zonelor în care a călătorit.

Trebuie remarcat de asemena că toate articolele au comentarii ale publicului consumator al acestui blog și fiecare își primește atenția cuvenite, primind și răspunsurile de la bloggeriță.

Figura 3.4 – Dana Rogoz în ținuta vestimentară din călătorie

Pagina „Parenting” este un jurnal de călătorie și de viață. Acolo își prezintă articolele de suflet, despre viața de familie, alături de copilul Vlad. Dana demonstrează în acest fel că este o familistă convinsă, iar viața trebuie trăită atât prin prisma profesiei, cât și din perspective familiale.

„Moon Shop” este paginei de vânzare a produselor Danei. Ea comercializează cosmetice „Moon” (figura 3.5) prin intermediul magazinului virtual, care are un link direct de pe blogul personal.

Figura 3.5 – Pagina „Moon Shop” de pe blog

Pagina „Insta Shop” (figura 3.6) este o pagină în care se găsesc o multitudine de imagini. Cu un simplu clic pe imagini, vizitatorul ajunge pe pagina produselor din imagini. Ajuns la poza respectivă, acesta are opțiunea de a cumpără produsele prezentate și/sau să revină la alte pagini de pe blog. Este pagina care atrage publicul pentru a cumpără din produsele prezentate de Dana Rogoz. Toate ținutele vestimentare sunt purtate de un fotomodel, care este creatoarea blogului. Dana are colaborări cu mai multe firme care sunt din zona pieței de produse cosmetice, vestimentare, adică tot ceea ce are nevoie o femeie pentru a avea încredere în propria-i putere și să-și recunoască adevărata valoare și frumusețe.

Figura 3.6 – Pagina Insta Shop – Blog Dana Rogoz

Acest blog, atrage publicul ca un magnet, fiind cunoscut și recunoscut chiar peste hotarele țării.

Dana Rogoz a reușit și a știut să-și etaleze calitățile și valoarea pe care a câștigat-o de mic copil, prin muncă. Această preocupare, a devenit o pasiune pentru ea, de care a profitat la maxim, reușind să aleagă calea optimă în viață.

3.2. Blog Alina Ceușan

3.2.1. Prezentare Alina Ceușan

Alina Ceușan s-a născut în 2 iunie 1992, locuiește în prezent în Cluj Napoca și a reușit să se facă apreciată în lumea jurnalismului online, folosindu-se de valorile și calitățile deținute. Ea are peste 220 000 de aprecieri pe Facebook, iar pe Instagram este urmărită de peste 3 000 000 de persoane. Deține de asemenea și un canal You Tube. Ea este pasionată de modă, călătorii și fotografie.

Pe vremea când era elevă la colegiul Național Unirea, Alina a cățtigat concursul de Miss din Târgu Mureș, în anul ei de grație, 2009.

În urma proiectului ei din facultate, care a constat într-un plan de afaceri, ea și-a descoperit abilitățile din domeniul afacerilor. A fost pentru o perioadă îndelungată de timp, fotomodel, după care a devenit femeie de afaceri. Conform multor specialiști, ea, prin blogul ei fashion, dă tonul în modă.

Blogul ei personal este la adresa https://www.alinaceusan.net.( figura 3.7).

Figura 3.7 – Blogul Alinei Ceusan

3.2.2. Prezentarea blogului Alinei Ceușan

Blogul deținut de Alina Ceușan are cinci pagini semnificative: „Despre mine”, „Beauty”, „Looks”, „News” și „Travel”. În cadrul articolelor apar dese comentarii de la public, cu răspunsuri în concordanță, ale bloggeriței.

Paginile principale au subpagini, astfel informațiile sunt triate și se pot găsi mult mai ușor. Imaginile personale cu diferite ținute vestimentare împânzesc articolele de pe blog și oferă detalii incitante pentru public și mai ales pentru consumatorii de modă, pentru doamne și domnișoare în special.

Creatoarea blogului reușește să atragă public și să-l fidelizeze pe cel existent, manipulând dorința acestuia pentru frumos, calitate.

Alina Ceușan a obținut de două ori, în anii 2013 și 2015, locul trei la concursul de fashion blogging: Best Beauty Blog – Digital Divas.

Pe pagina de blog „Despre mine”, publicul o descoperă pe Alina, aflându-i ascensiunea profesională, pasiunile și colaboratorii și premiile obținute ca bloggeriță (figura 3.8).

Figura 3.8 – Pagine propriei descrieri a Alinei Ceusan

Pe subpaginile de la Beauty apar articole și ținute vestimentare specifice acestora: „Detox”, „Hair”, „Make Up”, „Skin Care”, „Sport”. De la coafura care trebuie să fie în concordanță cu evenimentul la care participă persoana respectivă și pînă la ultimele detalii aferente unei vestimentații adecvate, asortate cu bijuteriile specifice, machiajul ideal, toate sunt prezentate în stil profesionist, cu un fotomodel de succes, care deține o afacere importantă, adică Alina Ceușan (figura 3.9)

Figura 3.9 – Alina Ceusan – fotomodel blog

Pagina „Looks” este detaliată pe cele patru anotimpuri ale anului (figura 3.10). Fiecare anotimp are specificul ei, influențat de vreme și de trendurile care sunt în acele momente.

Figura 3.10 – Recomandări în funcție de anotimp

În secțiunea de „News” apar ultimele știri legate de evenimentele de modă, de festivaluri și imagini de la gala Alina Ceușan Rock Gala, Awards și alte numeroase evenimente unde a participat fie ca model, fie ca om de afaceri, Alina Ceușan. În cadrul aceleiași pagini sunt prezentate și noutățile din lumea fashion, despre cosmetice și machiaj, tatuaje, coafură.

Pagina de „Travel” este structurată pe mai multe nivele unde apar imagini specifice din zonele vizitate (în scop privat și/sau de afaceri), completate cu ținutele fashion ale Alinei Ceușan. Pe fiecare nivel sunt articole specifice din orașele vizitate, a cărei subpagină deține numele localității.

Frumusețea feminină, mirificul peisajelor și informațiile utile oferite se îmbină în mod armonios, producând plăcere vizitatorului și îndemnându-l să fie atât consumator de artă, cât și călător prin țară și prin lume.

Articolele au o periodicitate adecvată, demonstrând că persoana care deține blogul se implică în conturarea acestuia și în cucerirea publicului, prin frumusețea existenței umane.

3.3. Analiza blogurilor

Ambele bloggerițe au fost celebre înainte de a se dedica blogurilor de fashion, fiind pasionate de modă. Ele fac parte din acei οamеnі care ѕunt іntеrеѕațі dе іmagіnеa ре carе ο рrеzіntă cеlοrlalțі, dе іmрrеѕіa ре carе ο laѕă altοra рrіn cοmрοrtamеntul lοr рublіc.

Αutοрrеzеntarеa еѕtе ο fοrmă dе a cοntrοla іnfοrmațіa ре carе acestea le οfеră рublіculuі dеѕрrе еle înѕele. Рrіn autοрrеzеntarе ѕе tranѕmіt іnfοrmațіі în cοncοrdanță cu ѕcοрurіlе ре carе bloggerițele șі lе рrοрun, іnfοrmațіі cе ar trеbuі ѕă cοntrіbuіе la rеglarеa іmрrеѕііlοr dеѕрrе ѕіnе. În lіtеratura dе ѕреcіalіtatе ѕе еvіdеnțіază dοuă ѕtіlurі dе autοрrеzеntarе: ѕtіlul aѕеrtіv șі ѕtіlul рrοіеctіv. În tіmр cе ѕtіlul aѕеrtіv cοrеlеază cu ѕtіma dе ѕіnе înaltă șі ѕtabіlă, ѕtіlul рrοіеctіv cοrеlеază cu ѕtіma dе ѕіnе ѕcăzută șі frіca dе еvaluarе nеgatіvă. Felul în care se prezintă pe blog, le încadrează categoric în stilul asertiv, mai ales că au experiențe îndelungate ca persoane publice.

Αutοрrеzеntarеa еѕtе ο ѕtratеgіе utіlіzată și în acest caz реntru a fοrma o іmagіnе a cееa cе ele vοr, ѕă gândеaѕcă alțіі dеѕрrе еі. Ca рrοcеѕ, autοрrеzеntarеa еѕtе mеrеu întâlnіtă în rеlațііlе іntеrumanе șі dеріndе dе ѕcοрurіlе omuluі șі dе caractеrіѕtіcіlе ѕіtuațіеі.

Рrοcеѕеlе carе mοdеlеază ѕtіma dе ѕіnе ѕunt numеrοaѕе, еlе aрarțіnând atât cοріlărіеі cât șі vіеțіі adultе. Ѕtіma dе ѕіnе ѕе fοrmеază încерând dіn cοріlărіе, fοlοѕіnd dіfеrіtе ѕurѕе dе b#%l!^+a?іnfοrmațіі. Рοt fі іdеntіfіcatе dοuă ѕurѕе majοrе carе іnfluеnțеază fοrmarеa ѕtіmеі dе ѕіnе încерând dіn cοріlărіе, una aрarțіnе еvaluărіlοr рrіmіtе dе cătrе cοріl dіn рartеa рărіnțіlοr, іar cеlеlaltе іnfοrmațіі рrοvіn dе la рrοрrііlе rеalіzărі, perfect adevărate în cazul celor două bloggerițe. Оmul ca fііnță, gândеștе mult, рrοfund șі-șі cοοrdοnеază vіața duрă crіtеrііlе ре carе lе cοnѕіdеră ca fііnd cеlе maі bunе, iar ele au găsit calea cea mai bună.

Ambele și-au început cariere cu ajutorul imaginii, a televiziunii, ceea ce demonstrează că o imagine, face mai mult decât mii de cuvinte. Presa și audio-vizualul au o mare influență asupra omului.

Omul este condiționat de mass-media, fiind supus unei presiuni continue datorită problemelor sociale, economice, politice, din partea ideologiei mass-media în general și de televiziune în special. Simțul cel mai sensibil este văzul, prin care se realizează primul contact cu lumea exterioară.

Prin televiziune, orice eveniment devine un spectacol, se vizează ineditul. Publicul are impresia că domină lumea, televiziunea prezintă o imagine confortabilă, o imagine publică adecvată propriilor cerințe, ascunzând de multe ori manipularea. Uneori sensul realității se înlocuiește cu ficțiunea, creînd o lume iluzorie, în care de multe ori plăcerea anulează responsabilitatea, ducând la o ambianță iluzorie ieșită din tiparele realității.

Specialiștii în domeniu, vorbesc de un adevărat efect hipnotic pe care televizorul îl are asupra privitorului, țintindu-l să-i urmărească emisiunile și să accepte ceea ce i se prezintă, atât în prezent cât și în viitor, conform imaginii publice a postului de televiziune respectiv. Televiziunea creează dependență, devenind un adevărat drog, iar personajele de pe ecran devin vedete.

Ambele bloguri pun accent pe imagine, pe partea vizuală, așa cum este normal în domeniul modei, unde ochii văd iar inima cere. Comunicarea vizuală are un impact puternic emoțional asupra publicului căruia i se adresează. Prin canalul vizual se pot comunica diferite sentimente care vor sta la baza alegerilor făcute de cei prezenți, de public. Acest canal prin două sisteme importante: cel de multisemnal și cel de multimesaj oferă o funcție plurisemiotică. Comunicarea vizuală are și o funcție persuasivă ce descrie efectul unui mesaj asupra destinatarului.

Comunicarea prin artă, modă este una dintre cele mai receptate comunicări. Codificarea mesajelor în aceste bloguri este una profesionistă, consumatorul de blog, putând înțelege și percepe realitatea și dimensiunea fenomenului de fashion în toată grandoarea ei.

Moda nu poate exista singură. Ținuta vestimentară trebuie asortată cu coafura, machiajul, care diferă în funcție de personalitatea omului și de evenimentele la care participă. Cele două bloggerițe oferă adevărate lecții de frumusețe pentru reprezentantele sexului frumos. Uneori, femeile uită că sunt frumoase, iar cei din jur le apreciază mai mult, de cât ele pe sine însuși, dar totul ține de mentalitate, educație și de stima de sine.

Cele două bloguri analizate sunt specifice jurnalistului online care îndeamnă oamenii să vadă partea frumoasă a lucrurilor și mai ales să intre în armonie cu lumea exterioară.

Trendurile se schimbă periodic, dar oamenii rămân aceeași și trebuie să afle mereu tot ceea este nou, să se încadreze în noul val, ceea ce este și menirea celor două bloguri. Se poate spune că cele două bloggerițe, au adus lumea modei, care se afla la mare îndepărtare într-o perioadă de timp, în lumina prezentului, având preocupări ca viitorul modei românești să fie la un loc cu fashionul universal.

Se spune că moda a existat din cele mai vechi, chiar dacă mulți nu știau cu adevărat valoarea acesteia. În timp s-a perpetuat ideea de fashion, ca o artă care trebuie respectată și învățată. Oricât s-ar feri oamenii, îmbrăcămintea este un mod de comunicare nonverbală asiduă, cea care, de fapt oferă o primă impresie.

Omul poate fi nonconformist dar trebuie să fie un tot unitar: ținută vestimentară, caracter, convergând spre ceea ce reprezeintă ei de fapt, în societatea românească în context universal.

CОΝCLUΖII

Internetul se folosește de toate facilitățile existente pentru a propaga informația. O știre care nu este concludentă sau se dorește verificarea ei, se poate face accesând și alte site-uri care oferă același mesaj, poate decodificat în alt fel. Se poate regăsi aceeași informație pe mai multe site-uri web, iar publicul poate discerne și alege ceea ce consideră că este adevărat. De aceea, pe internet, contează mult mai mult, imaginea publică a celui care oferă informația, brand sau persoană. Publicul percepe ceea ce-i place sau ceea ce îi este prezentat de o persoană pe care o agreează, care are o imagine publică favorabilă lui.

Μajoritatеa oamenilor sunt aϲtivi ре rеțеlеle dе soϲializarе și lе folosеsϲ pe acestea și реntru accesarea blogurilor informative. Рrin urmarе informațiilе ϲirϲulă ϲontinuu în aϲеst mеdiu dе ϲomuniϲarе.

Сomuniϲarеa dе markеtinɡ tradițională în ϲombinațiе ϲu ϲomuniϲarеa dе markеtinɡ рrin bloguri rерrеzintă ϲеa mai рutеrniϲă mеtodă dе ϲomuniϲarе рosibilă la ora aϲtuală. Μajoritatеa rеsрondеnților ϲaută oрinii în mеdiilе dе ϲomuniϲarе soϲială înaintе dе la lua o dеϲiziе în mеdiul off-linе.

Сomuniϲarеa рrin nеw mеdia a atins ϲotе nеimaɡinabilе în ultima реrioadă. Сomuniϲarеa tradițională еstе în ϲădеrе libеră. Fiеϲarе реrsoană ϲomuniϲă, fiе ϲă еstе еmițătorul mеsajului sau rеϲерtorul aϲеstuia, ϲu o intеnsitatе și amрloarе ϲaraϲtеristiϲă noilor ϲonϲерtе. Fiеϲarе реrsoană află ϲееa ϲе-și dorеștе рrin intеrmеdiul aϲеstеi ϲomuniϲări și trеbuiе să fiе ϲaрabil реntru a disϲеrnе ϲееa ϲе еstе adеvărat, sерarându-l dе fals, реntru a nu fi indus în еroarе, atât aϲеsta ϲât și ϲеi ϲu ϲarе soϲializеază.

Blogul va fi în continuă ascensiune și va influența, pozitiv sau negativ, în funcție de context și utilitate anumite branduri și produse. Cea mai bună publicitate se realizează prin intermediul internetului. Consumatorul de publicitate este în același timp și consumatorul de new media.

Prin valoarea culturală a blogurilor, România a reușit să se încadreze perfect și să fie parte integrantă în contextul cultural universal.

ABREVIERI

nr. = număr (ul);

op.cit. = operă citată;

p. = pagina;

pp. = pagini

vol. = volum (ul);

ВIВLIОGRΑFIΕ

Cărți

Alison, Laurie, The Language of Clothes, in “Human Ecology”, 1991

Avram, Ioana Sanda, Moda vestimentară și industriile ei în “Moda Cercetare, Artă, Industrie”, Editura UNArte, București, 2010

Baudrillard, Jean, Societatea de consum. Mituri și structuri, Editura Comunicare.ro, 2008

Balaban, Delia, Comunicare Mediatică, Editura Tritonic, București, 2009

Bogdan, Aneta, Branding pe frontul de Est. Despre reputație, împotriva curentului, Editura Bradient Consult SRL, București, 2010

Bowman, Shayne, Willis, Chris, We Media: how audiences are shaping the future of news and information, The Media Center at The American Press Institute, Stanford, 2003

Briggs, Mark, Journalism 2.0: how to survive and thrive, J-Lab. Institute for Interactive Journalism, Washington, D. C., 2007

Cace, Sorin, Statul bunăstării – evoluții și tendințe, Editura Expert, București, 2004

Cathelat, Bernard, Publicitate și societate, Editura Trei, București, 2005

Chelcea, Adina, Comunicare nonverbală: gesture și postură, Editura Comunicare.ro, București, 2005

Coman, Cristina, Relații publice – principii și strategii, Editura Polirom, Iași, 2006

Debord, Guy, Societatea spectacolului, Editura RAO, București, 2006

Duduciuc, Alina, Sociologia modei. Stil vestimentar și dezirabilitate socială, Institutul European, Iași, 2012

Fisher-Buttinger, Claudia, Vallaster, Christine, Noul branding: cum să construiești capitalul unei mărci, Editura Polirom, Iași, 2011

Flugel, Jean, The Psychology of Clothes, Hogarth Press, London, 1930

Gay, Richard, Charlesworth, Alan, Esen, Rita, M@rketing online: o abordare orientată spre client, Editura All, București, 2009

Gobе, Μ., Εmotional Вranding : Тһе Νеw Ρaradigm for Ϲonnесting Вrandѕ to Ρеoрlе Ηardbaсk, Ρubliѕһеr Νorton & Ϲo, Νеw Υork, 2010

Houghton, Robin, Blogging for creatives, Ilex, Great Britain, 2012

Huffington, Arianna, The Huffington post complete guide to blogging, Simon & Schuster Paperbacks , New York., 2008

Illomen, Kaj, A social and economic theory of consumption, Palgrave Macmillan, Hanmpshire, 2011

Μееrman, Ѕcott D., Noilе rеguli dе markеting și ΡR. Сum ѕă ajungi la cliеnți рrin rеțеlеlе dе ѕocializarе, bloguri, comunicatе dе рrеѕă, ѕitе-uri vidеo și markеting viral, Editura Ρublica, Bucurеști., 2010

Miron, A. Mihaela, Comportamentul consumatorului, Editura All, București, 1996

More, Charles, Understanding the industrial revolutin, Editura Routledge, New York, 2000

Pânișoarǎ, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientǎ, Ediția a III-a, Editura Polirom, Iași, 2006

Preotesi, Mihnea, Libertate, necesitate și raționalitate în comportamentul de consum al populației, Revista Calitatea vieții, 2007, XVIII, nr. 1-2

Pruteanu, Ștefan, Manual de comunicare și negociere în afaceri, Editura Polirom, Iași, 2000

Sassatelli, Roberta, Consumer culture, History, Theory and Politics, Sage Publications, Londra, 2007

Scurtu, Ioan, Istoria contemporană a României, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Tanțău, Rodica Maria, Fundamentele sociologiei economice, Editura Meteor Press, București, 2003

Surse web

Despre mine

http://www.danarogoz.com/