Blocajele creativității [600241]

UNIVERSITATEA VALAHIA TÂRGOVIȘTE

2015

Referat la Psihologia E ducației
Tema :
Creativitatea și stimularea factorilor creativi
 Blocajele creativității
 Tehnici de stimulare a creativității în mediul școlar

Profesor coordonator : Student: [anonimizat],
Specializarea CIG
Anul I

UNIVERSITATEA VALAHIA T ÂRGOVIȘTE

2

Cuprins

Niveluri de creativitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 3
Etapele procesului de creație ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
Dezvoltarea creativității ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
Blocajele creativității ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 5
Cultivarea creativității în învățământ ………………………….. ………………………….. ……………. 6
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 8

UNIVERSITATEA VALAHIA T ÂRGOVIȘTE

3

Niveluri de creativitate

Termenul de creativitate este utilizat în relație cu trei aspecte. Creativitatea se evidențiază
mai întâi în raport cu actul, procesul de creație, fenomen de extremă complexitate prin
care se elaborează fie o operă de artă, fie o inovație tehnică, un mecanism, un aparat,
fie o nouă teoremă matematică ș.a. Rezulta tul procesului creator se explică prin
creativitatea unei persoane , printr -o capacitate complexă a omului, o structură crcteristică
a psihicului ce face posibilă opera creatoare.
Această originalitate se manifestă în diferite grade de noutate. Un școlar care izbutește
să soluționeze prin propriul efort, o problemă grea de matematică, dovedește oarecare
creativitate. Dar ea nu se poate compara cu cea manifestată de un savant creator al unei
teorii noi, recunoscute ca atare pe plan mondial. De aceea, A.L.Ta ylor propune să se
distingă cinci niveluri de creativitate :
a. Creativitate expresivă , atunci când are loc o liberă și spontană exprimare a
persoanei, fără preocupări de utilitate sau valoare, ca în cazul desenelor realizate
de copiii mici.
b. Creativitate prod uctivă , când persoana și -a însușit priceperi și deprinderi care
permit să producă lucruri utile, dar în care specificul ei să fie slab exprimat.
c. Creativitatea inventivă face posibile invențiile, îmbunătățirile aduse produselor,
aparatelor, suficient de imp ortante pentru a fi brevetate și difuzate în producție.
d. Creativitatea inovatoare duce la modificări ale principiilor ce stau la baza unui
domeniu, la noi modalități de exprimare specifice talentelor. E caracteristică unei
minorități.
e. Creativitate emergentă se manifestă la omul de geniu care revoluționează un
domeniu științific, ori la creația artistică, deschinzând căi noi de abordare așa cum
a realizat A. Einstein sau L. van Bethveen în muzică.
În raport cu aceste trepte de creativitate, orice om e capabil cel puțin de creativitate
productivă. Totdeauna când avem de soluționat o problemă gândirea implică un minimum
de efort imaginativ, în sensul găsirii unei soluții anterior necunoscute.
Din punct de vedere psihopedagogic, ne intere sează creativitatea ca s tructură psihică pe
care școala e chemată să o dezvolte, să o formeze.

UNIVERSITATEA VALAHIA T ÂRGOVIȘTE

4

Etapele procesului de creație

Munca de creație parcurge mai multe etape :
a. Perioada de preparare , când se adună informații, se fac observații, se
delimitează problema, se schițează o ipoteză.
b. Incubația este răstimpul eforturilor, încercărilor sterile. Nu se găsește soluția.
Concretizarea proiectului inițial nu e satisfăcătoare.
c. Iluminarea este momentul fericit când apare soluția sau, în artă, când opera e
văzută integral.
d. Verificarea este necesară după concepția inițială, pentru a elimina eventuale
erori sau lacune.

Dezvoltarea creativității

Multă vreme creativitatea a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorități restrânse,
ceea ce este adevărat dacă ne gândim la nivelul creativității inovatoare și la cel al
creativității emergente. Distingându -se mai multe trepte calitative în creație și observând
cum și eforturile de gândire obișnuită implică ceva nou, cel puțin pentru persoana aflată
în impas, astăzi nu se mai face o separare netă între omul obișnuit și cel creator.
Ce se poate face pentru stimularea creativității?
Mai întâi trebuie să fim conștienți și să combatem anumite piedici în calea manifestării
imaginației. Asemenea obstacole exterioare sau inerente individului sunt denumite de
obicei blocaje.

UNIVERSITATEA VALAHIA T ÂRGOVIȘTE

5

Blocajele creativității

 Blocaje sociale
Conformismul reprezintă dorința oamenilor ca toți cetățenii să se poarte și să gândească
în mod obișnuit, la fel ca ei. Cei cu idei sau comp ortări neobișnuite sunt priviți cu
suspiciune și chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare pentru asemenea
persoane. Apoi, există în general o neîncredere în fantezie și o prețuire exagerată a
rațiunii logice, a judecății critice.
 Blocajele metodologice sunt acelea ce rezultă din procedeele de gândire.
Așa e cazul rigidității algoritmilor anteriori . Se numește algoritm o succesiune determinată
de operații permițând rezolvarea unei anumite categorii de probleme. Suntem obișnuiți
să aplicăm într -o situație un anume algoritm și deși nu pare a se potrivi, stăruim în a -l
aplica, în loc să încercăm altcev a.
De asemenea, se observă cazuri de “fixitate funcțională ”: folosim obiectele și uneltele
potrivit funcției lor obișnuite și nu ne vine în minte să le utilizăm altfel.
Tot în această categorie de blocaje găsim și critica prematură, evidențiată de Al. Osb orn,
unul din promotorii cultivării creativității. Atunci când ne gândim la soluționarea unei
probleme complexe, spune el, sunt momente când ne vin în minte tot felul de idei. Dacă
îndată ce apare o sugestie, ne apucăm să discutăm critic valoarea ei, acest act blochează
venirea altor idei în conștiință. Când imaginația trece printr -un moment de efervescență,
să lăsăm ideile să curgă -doar să le notăm. Numai după ce acest izvor de inspirație seacă,
să trecem la examenul analitic al fiecăreia. Osborn a intitul at acest procedeu
„brainstorming ”.
 Blocaje emotive
Factorii afectivi au o influență importantă: teama de a nu greși, de a nu se face de râs,
poate împiedica pe cineva să exprime și să dezvolte un punct de vedere neobișnuit. De
asemenea, graba de a accepta prima idee este o altă eroare, fiindcă rareori soluția apare
chiar de la început. Unii se descurajează rapid, dat fiind că munca de creație, de inovație
este dificilă și solicită eforturi de lungă durată. Și tendința exagerată de a -i întrece pe alții
implică evitarea ideilor prea deosebite și dăunează procesului de creație.

UNIVERSITATEA VALAHIA T ÂRGOVIȘTE

6

Cultivarea creativității în învățământ

Câtă vreme creația era socotită un privilegiu dobândit ereditar de o minoritate, școala
nu s-a ocupat în mod special de acest aspect, deși, e drept, s -au creat ici și colo clase
speciale pentru supradotați. De când se arată că automatele dirijate prin calculatoare
înfăptuiesc toate muncile stereotipe, prin urmare omului îi revin mai mult sarcini de
montaj, depanare si înoire, cultivarea gândiri i inovatoare a devenit o sarcină importantă
a școlilor contemporane. Au existat însă și poziții scepetice. S -a susținut că învățământul
actual, încorsetat de principii rigide, promovând mai mult gândirea critică, disciplina,
conformismul, n -ar putea promov a libertatea deplină a spiritului, fantezia lipsită de orice
constrângere, atât de importantă pentru spiritul creator.
Un prim accent ar trebui pus atunci când formulăm obiectivele instructiv -educative.
Cultivarea imaginației să nu apară pe undeva, la urmă , printre scopurile secundare. Ea
trebuie să figureze alături de educarea gândirii. E nevoie să combatem însuși
conformismul cultural, care se manifestă la profesorii ce privesc exercițiile de fantezie ca
un simplu joc, fără consecințe serioase asupra dezv oltării intelectuale.
Obiectivele se reflectă în conținutul învățământului, în planurile și programele de
învățământ. În continuare, pedagogia trebuie să susțină necesitatea culturii generale, cel
puțin în gimnaziu și liceu, iar programele să prevadă și lecții speciale în vederea cultivării
ingeniozității.
Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relația sa cu elevii. Nu este deloc
indicată poziția sa autoritară, oarecum despotică. Ea creează blocaje afective. Copiii nu
îndrăznesc să pună într ebări, se tem de eșec, de ironii. E nevoie de un climat democratic,
destins, prietenos. Autoritatea unui profesor nu se bazează pe constrângere, pe frică, ci
pe competența sa profesională, pe obiectivitatea și ținuta sa ireproșabilă. El trebuie să fie
apropiat de elevi, îngăduitor și să încurajeze imaginația, sugestiile mai deosebite. Școlarii
să își poată manifesta în voie curiozitatea, spontaneitatea. Să fie ceva firesc ca o idee
originală să atragă un punct în plus la notare, chiar dacă prin ea nu s -a putut soluționa
chestiunea în discuție. Desigur, profesorul trebuie să depisteze școlarii cu potențialități
creative superioare, cărora e firesc să li se asigure posibilități speciale de dezvoltare a
capacităților lor. Există și teste speciale în vederea dia gnosticului creativității, dar cei
deosebiți, oricum pot fi observați prin felul de a rezolva probleme neobișnuite sau prin
întrebările neașteptate pe care le pun. Însă profesorul are îndatorirea de a cultiva
disponibilitățile imaginative ale întregii clas e folosind metode adecvate acestui obiectiv
didactic major.

UNIVERSITATEA VALAHIA T ÂRGOVIȘTE

7
În vederea dezvoltării creativității există mijloace nespecifice, fără o relație cu anume
obiect de învățământ și metode specifice în raport cu o anume materie, în funcție de
conținutul ei. În leg ătură cu prima categorie de procedee au efectuat experimente Adriana
Onofrei și Maria Gârboveanu1, care disting 3 categorii de probe2: de tip “imaginativ –
inventiv” când se cere copiilor să elaboreze o compunere având în centru un obiect
extrem de simplu: o frunză, un nasture sau o bicicletă. A doua categorie de exerciții sunt
cele de tip “problematic”. Elevii sunt solicitați să formuleze cât mai multe întrebări în
legătură cu obiecte cunoscute: “piatră ”, “foc”, “stele”. În fine, există și probe de tip
“com binat”, în care trebuie să realizeze mici compuneri pe marginea unor tablouri
înfățișând diverse scene sau să formuleze morala ce se poate degaja dintr -o asemenea
imagine.
Activitatea în afara clasei și extrașcolară oferă numeroase prilejuri pentru cultiva rea
imaginației, creativității. În cercurile de elevi se desfășoară o activitate liberă. Aici se pot
exersa diferite metode de stimulare a imaginației, cum ar fi brainstorming -ul. Dirigintele
poate organiza întâlniri cu oameni de știință sau de artă care p ot vorbi despre mun ca lor,
despre dificultăți și satisafacții. Vizitarea expozițiilor, muzeelor, excursiile lărgesc
orizontul, câmpul fanteziei copiilor și sunt surse de inepuizabile întrebări.
Preocuparea de formarea independenței în gândire și exprimare implică și o legătură cu
familia, mai ales în cazul acelor părinți care își dădăcesc prea mult copilul, îl ajută la
efectuarea temelor, ba chiar rezolvă ei problemele. E nevoie să -i convingem că tutelarea
excesivă împiedică dezvoltarea intelectului, manif estarea independentă a gândirii și
fanteziei lui, factori esențiali în dobândirea viitoare a unei autentice competențe
profesionale.
În concluzie, se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în școală, dar se vede
necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire și stilul de lucru în clasă,
cristalizate în secole de învățământ tradițional, prea puțin preocupat de aceas tă latură a
pesonalității elevului, care capătă în zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată.

1 În lucrarea coordonată de Gr. Nicola
2 Pp 75 -76

UNIVERSITATEA VALAHIA T ÂRGOVIȘTE

8
Bibliografie

Cosmovici, A., Iacob, L. . 2008. Psihologie școlară. Iași : Editura Polirom.