Bisericile de Lemn de pe Valea Agrigului

Bisericile de lemn de pe Valea Agrijului

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ” din Borza, comuna Creaca

Biserica de pe Valea Agrijului este situată într-o microzonă bogată în arhitectură sacră de lemn. Satul este atestat documentar în anul 1570.

Drumul spre bisericuță, pe treptele de piatră tocite de miile de pași care și-au căutat liniștea și pacea în acest loc binecuvântat, este destul de greu, în special pentru cei mai în vârstă, fiind o adevărată Golgotă. Cu fiecare pas făcut ești, parcă, furat de istorie, mormintele și crucile de piatră acoperite cu mușchi verde te duc cu gândul la alte vreumuri, când dealul era acoperit de ceri falnici din care, se spune, că s-a construit biserica . Ajuns aici, nu știi ce să admiri mai întâi: „spiritul de migdală al meșterilor populari” , care se dovedeau neînfricați atunci când au înălțat spre cer asemenea unei săgeți coiful de șindrilă, modul în care au îmbinat anumite legi arhitecturale, schimbul de lumini și umbre, contopirea armonioasă cu împrejurimile sau puterea și grația întregului.

Din inscripția săpată și colorată, aflată pe portalul principal, aflăm că biserica datează din anul 1758: „ Iată, din mila lui Dumnezeu această sfântă biserică au început a zidi în anul 1758 în biruința crăiesii Marii Terezia, fiind meșter Breaz Ianoș de la Gilău. Pis(ah) popa Ioan” .

Din punct de vedere planimetric construcția se înscrie în tipologia celor cu absidă pătrată. Lemnul de gorun a fost folosit pentru toate componentele construcției, inclusiv pentru bolți și pentru șindrila învelitorii. Tălpile cioplite din bardă pe patru laturi, din trunchi întreg de stejar, sunt așezate pe temelie din „stană de piatră ”, pentru a fi ferite de umezeală, și susțin bârnele fasonate, plasate orizontal, care formează pereții construcției propriu-zise. Pereții sunt scunzi și îi conferă suplețe edificiului. La acest lucru concură și acoperișul de șiță ce coboară până aproape de pământ peste nava bisericii, sporindu-i farmecul și prin turnul clopotniță care este scund, cu foișor, ale cărui arcade sunt prinse în cuie de lemn și care se pleacă smerit sub povara anilor.

Cu privire la stâlpi, acesția parcă se prind într-o horă sacră, ce înconjoară biserica, iar sculptura țărănească care împodobește decorația exterioară a bisericilor de lemn reflectă simbolica cerului, convertită și transfigurată de gândirea creștină. Frânghia, investită cu multe și profunde semnificații, „delimitează zona firească a lumii de cea suprafirească a sacrului ” ce încadrează intrarea bisericii asemenea săbiei de foc a Arhanghelului, pentru a păzi locașul sfânt de nevrednici.

Cu o suprafață de 54 m², și o înălțime de 15 m la turn, biserica prezintă câteva caracteristici ale unei tradiții constructive mai vechi: pronaosul fără ferestre, deschideri mici la naos și absidă, o singură ușă diaconească pentru altar. Arhitectura bisericii din Borza a fost restaurată, prin refacerea unor părți degradate, urmărind formele originare. Compoziția volumetrică bine închegată este subliniată de o decorație unitară, care a avut cândva și culoare.

În ceea ce privește pictura , aceasta a fost realizată de Ioan Pop, zugravul din Românași, dovada fiind o inscripție făcută pe spatele unei lăzi pictate ce a servit, probabil, ca proscomidiar.

Dintre picturi, ceea ce atrage atenția este scena „Cinei cele de Taină” , în care zugravul reușește să surprindă în imaginea lui Hristos, deopotrivă Cel Care oferă și Cel Ce se oferă, imagini ale celor 12 apostoli, în timpan scena căderii în păcat, sus, pe boltă, „ Sfânta Treime”, Ilie cu carul de foc și imaginea simbolică a pelicanului care-și hrănește copiii flămânzi cu carnea și sângele său, aceasta fiind o trimitere cât se poate de explicită la jertfa hristică, izvor de viață al bisericii noastre creștine.

Biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Bozna, comuna Creaca

Despre parohia din Bozna prima știre apare în anul 1733, când în sat erau doi preoți: Ioan senior și Ioan junior. Din cele mai vechi timpuri, locuitorii Boznei au fost ortodocși, dovadă fiind biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Biserica este așezată în partea de apus a satului pe o culme de deal, unde se află și cimitirul satului. Elementele constructive ca și decorul bolții naosului permit încadrarea sa cronologică între sfârșitul XVII și începutul celui următor. Se spune că biserica a fost construită pe locul altei bisericuțe de lemn ridicată de către familia Stanciu în anul 1657 în urma unei izbânzi asupra unor tâlhari care au încercat să-i jefuiască.

Un moment de răscruce în istoria satului este anul 1897, când o mare parte a credincioșilor ortodocși trec la greco-catolicism, datorită presiunilor făcute de preotul greco-catolic Matei Moldovan din Agrij. După actul trecerii, se inițiază un proces pentru folosința cimitirului, între cei rămași ortodocși și cei trecuți la greco-catolicism. Tot în anul 1897, averea bisericii din Bozna este trecută în cartea funciară pe numele greco-catolicilor. Procesul dintre ortodocși și uniți durează ani de zile. În anul 1934, la 22 mai, procesul este încă o dată declanșat, deorece se spune că motivația ortodocșilor „sunt bunurile noastre străbune, că sesiunea noastră parohială în întregime, casele și supraedificatele aflătoare din cimitir și grădină răpite de greco-catolici”. Cu acest prilej, protopopul ortodox al Românașului reafirmă într-o scrisoare trimisă episcopului la Cluj: „credincioșii noștri sunt cuprinși de adânci mâhniri din cauză că procesul lor contra uniților pare mușamalizat…din partea uniților luați în zeflemea și bagatelizați…uniții de aici ne iau peste picior și ne izbesc în față că am devenit biserică dominantă, biserica dominată sub călcâiul lor…”.

Astfel, după despărțirea de Biserica Ortodoxă, uniții au primit o biserică de lemn din parohia Cuteuș, în 1900. Biserica parohială actuală a fost construită pe locul bisericii vechi de lemn greco-catolice în anul 1931, sub păstorirea preotului Ioan Pușcaș.

Referitor la forma bisericii, este în formă de navă, având două intrări, una în partea de miazăzi pentru bărbați, iar alta în partea de apus pentru femei, având următoarele dimensiuni: -altarul: L=3,5 m; l=5 m; Î=4 m.

-naosul:L=10 m; l=9 m; Î=4 m.

-pronaosul: L=10 m; l=6 m; Î=4 m.

Odată cu anul 1951, parohia Bozna este afiliată la parohia Păușa, sub păstorirea preotului Ioan Barbu(1951-1963). În anii 1984-1985 la biserica nouă parohială a fost realizată pictura de către pictorul Virgil Nimigeanu. Sfințirea bisericii s-a făcut de către Vasile Coman în august 1986.

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Brebi, comuna Creaca

Satul apare în lista patrimoniului de monumente istorice nu numai pentru prețioasele sale vestigii romane, dar și cu locașul său de cult dăltuit din lemn. Așadar, din punct de vedere spiritual, localitatea este marcată de existența acestei biserici de lemn, monument istoric, construită în anul 1759.

Ca un omagiu adus realizatorilor, prefață descrierea monumentului cu textul inscripției săpate în cosoroaba prispei: „1759 în acea vreme au făcut această biserică. Meșteri au fost Breurz și Borzan Ion <?> în zilele lui popa Dănilă”.

Biserica a fost așezată pe „Dealul Bisericii”, astăzi se află acolo doar o cruce, mai jos de locul de unde a fost strămutată.

În prezent, biserica veche își duce veacurile tot pe un deal, mai mic, la poalele căruia curge un afluent al văii Brebiului, numit Lazuri.

În biserica de lemn se slujește, în data de 21 mai, de sărbătoarea hramului, în Joia Înălțării și în fiecare zi din Postul Adormirii Maicii Domnului.

Locașul de cult a fost restaurat în anii 1975-1976 de către Direcția Patrimoniu din acel timp dar și cu ajutorul credincioșilor. Cu toate aceste reparații, azi se necesită refacerea acoperișului de șindrilă.

Pereții bisericii însumează cinci bârne, printre care se numără și talpa. Consolele, îmbinate la colțuri în sistemul coadă de rândunică, sunt cioplite mărunt. În ceea ce privește construcția, aceasta se înscrie în tradiția Văii Agrijului, pe de-o parte, datorită formei de plan dreptunghiular, cu absida decroșată pătrată, iar pe de altă parte,grație acoperirii interiorului: pronaos cu tavan drept, naosul și altarul cu câte o boltă semicilindrică,cea din altar sfârșindu-se într-un timpan la est, continuat cu peretele respectiv.

Despre iconostasul bisericii, bogat sculptat cu viță de vie, cu struguri și alte fructe, spun localnicii că a fost adus de la o mănăstire ce a dăinuit cândva în hotarul satului. Chiar și astăzi, atunci când se aduce vorba de biserica veche și de iconostas, localnicii povestesc cu mândrie cum înaintașii lor au ieșit cu furci și topoare, auzind că niște oameni au venit la mănăstirea distrusă să ducă iconostasul, însă brebanii i-au alungat și au adus iconostasul în biserica din sat.

Pictura iconostasului este repartizată pe cele trei frize tradiționale, reprezentând prooroci în medalioane, apostoli, icoanele praznicare, cuprinzând la mijloc Năframa Veronichii, pictura atestă în creația artistică a iconostasului influența moldovenească. Datarea acestei prețioase piese de cult, 1780, o aflăm pe icoanele împărătești, și ele cu rame sculptate pe aceleași motive decorative.

Pictura de pe pereții locașului, distrusă în mare parte, a fost executată în secolul al XIX-lea, după importanta intervenție de mărire a spațiului.

În altar, se păstrează cel mai bine. Pe lângă icoanele specifice altarului, aici găsim și icoanele reprezentând Săptămâna Patimilor, începând cu Cina cea de Taină și terminându-se cu prinderea lui Iisus în Ghetsimani.

Pe de-o parte, pe peretele de răsărit, se află icoana cu Mântuitorul în vedenia din Apocalipsă, aflându-se pe norii cerului, înconjurat de șapte făclii aprinse, iar la baza icoane, șapte simboluri apocaliptice. Iar, pe de altă parte, pe peretele de apus, găsim o icoană cu o mare inscripție în limba slavonă, reprezentându-l pe Apostolul Pavel fugind din Damasc într-o coșniță, peste zidurile cetății.

Pictura din naos, este reprezentată de minunile Mântuitorului, iar sus, pe peretele de apus, este pictată căderea lui Adam și a Evei.

În pronaos, pe lângă sfintele cuvioase, de-o parte și de alta, se află icoanele ce le înfățișează pe cele zece fecioare din pilda rostită de Mântuitorul, cele cinci fecioare înțelepte, cu candelele aprinse, în frumoase porturi populare, sunt așezate pe peretele de miazănoapte, iar pe peretele de miazăzi, fecioarele nebune, despletite și cu candelele stinse, bătând la ușă. Tot aici, lângă ușa de la miazăzi, mai găsim o pictură, care îl surprinde pe un dascăl învățând un copil, arătându-ne, în acest fel, rolul important al Bisericii în educația tinerilor.

De asemenea, pe fațada bisericii se văd urme de var și culori,semn că biserica a avut și pictură exterioară, dar care s-a distrus în întregime.

În prezent, Biserica de lemn din Brebi este căutată de numeroși pelerini, fiecare dintre aceștia fiind impresionat de zestrea sfântă descoperită pe aceste meleaguri.

Biserica de lemn „ Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Brusturi, comuna Creaca

Satul Brusturi este o veche așezare românească care se întinde pe partea de răsărit a Văii Agrijului, pe o distanță de 2 km și se învecinează cu satele Jac, Creaca, Lupoaia, Bălan, Gălpâia și Romita. Potrivit tradiției orale, aflăm că satul a fost așezat pe locul numit „Fundul Teilor” , oamenii venind din părțile Bălanului, județul Sălaj, trecând dealul, pentru a fi mai izolați de nobilimea maghiară.

În deal, a fost construită și o bisericuță, iar clopotele erau puse în nuc. Acum, din păcate, nu se mai știe aproape nimic de această așezare. Cu timpul, oamenii s-au mutat pe vatra satului de acum. De asemenea, tot tradiția orală ne spune că primii oameni care au venit aici și-au așezat casele între buruieni, numite brusturi, de unde vine și denumirea satului- Brusturi.

Odată cu mutarea sătenilor pe această așezare, a fost ridicată și o biserică, pentru că oamenii și-au dorit un locaș de rugăciune. A rămas o dovadă vie o biserică de lemn, care poate fi văzută și astăzi, atestată documentar în anul 1701, care are hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

În fața bisericii este o prispă sprijinită pe stâlpi de lemn, care au fost lucrați artistic. Pe partea de sus a ușii bisericii se află inscripția cu anul construcției. Toate încheieturile sunt prinse în cuie de lemn. Temelia bisericii este așezată pe o fundație de piatră, iar în anul 1977 a fost turnată o centură de beton în jurul ei. Cu privire la acoperiș, acesta a fost schimbat de mai multe ori, în anul 1976 biserica fiind acoperită cu șindrilă de brad.

Asemănător altor biserici din Sălaj, dimensiunile relativ mici ale interiorului nu au împiedicat realizarea unui decor mural pictat, cu priceperea și darul unor zugravi ce devin cunoscuți pe arii întinse. Cu siguranță, pictura de la Brusturi se încadrează în repertoriul dezvoltat de Ioan Pop din Românași, care a realizat la începutul secolului al XIX-lea și icoanele împărătești. Dintr-un foarte dens ansamblu iconografic, multe scene au pierdut fizic din substanța originară, culoarea fiind deteriorată, iar pictura de cea mai bună calitate stilistică fiind spălată în continuare de ploi.

Astfel, se păstrează din pictură, în pronaos, Pilda fecioarelor din Evanghelia lui Matei, ca și chipuri de mucenițe. Din pictura bolții naosului se conservă Cina cea de Taină, Spălarea picioarelor, Prinderea lui Iisus și Ducerea Crucii. Pe pereții naosului sunt reprezentați sfinți și mucenici. În altar au rămas pe pereți figurile luminoase ale Sfinților Părinți ai Bisericii de Răsărit. Pictura iconostasului e cu Răstignirea și suita apostolilor, câte doi sub aceeși arcadă.

Biserica a păstrat obiecte de cult de valoare istorică, care azi sunt în depozite protejate, cum ar fi icoanele: Sfântul Nicolae, plătită la 1801 de Ciuban Matei, Sf. Arhanghel Mihail, Iisus Hristos, Maria cu Pruncul, datată din 1800, carte veche, tetrapod din lemn de fac vechi, cruce de lemn.

Biserica de lemn „Sfinții Mihail și Gavriil” din Chichișa, comuna Românași

Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Chichișa nu păstrează, din păcate, întreaga inscripție de ridicare a locașului, deoarece aceasta a fost micșorată, datorită neglijenței, într-o reparație a bisericii. Astăzi, se mai poate citi: „Această biserică o au făcut Donca Dumitru…”, acesta fiind ctitorul, sau, poate, meșterul bisericii. Având planul dreptunghiular, cu absida decroșată, pătrată, biserica are pereții formați din câte cinci bârne. Inițial pereții au măsurat9,10/3,90 m, însă în secolul al XVIII-lea aceștia au fost lungiți spre vest prin înglobarea pronaosului în naos și adăugirea unui alt pronaos. Se crede că anul trecut în lucrările bibliografice-1739- nu este anul ridicării bisericii, ci anul în care s-a realizat această intervenție la biserică, proporțiile inițiale ale bisericii putând-o data în secolul al XVII-lea. Reparațiile făcute ulterior au adus locașului schimbări nefaste, în sensul că refacerea bolții semicilindrice a dus la dispariția picturii originale și apoi la repictarea bisericii fără niciun proiect.

Cu privire la ușile împărătești, putem afirma că acestea sunt pictate de către Pop(a) Toader faur, dovada fiind o inscripție: „de mâna lui Pop(a) Toader Faur, 1805”, acesta fiind, se pare, și autorul altor trei icoane: „Maria cu Pruncul” , „Sf. Nicolae” și „Arhanghelul Mihail”.

De asemenea, în biserică se mai păstrează icoane din secolul al XVIII-lea realizate de zugravul Ioan Pop din Românași, care a pictat și interiorul lăcașului.

Biserica de lemn „Sfinții Mihail și Gavriil” din Ciumărna, comuna Românași

Satul Ciumărna este situat în județul Sălaj, pe șoseaua națională ce duce de la Cluj-Napoca la Zalău, la o distanță de 14 km de municipiul Zalău și 70 de km de municipiul Cluj-Napoca, într-un peisaj mirific, la poalele Munților Meseș. Satul este format în mare parte de agricultori, religia acestora fiind ortodoxă.

Și în această localitate există o biserică de lemn, care este un monument istoric și arhitectural. Se spune că biserica a fost construită în jurul anilor 1700-1710, dovezi concludente neexistând, deoarece în toamna sângeroasă a acestor plaiuri (septembrie 1940), arhiva parohiei a fost incendiată. Însă, ceea ce s-a mai păstrat scoate la lumină faptul că acest locaș spiritual a fost realizat de meșteri locali, din lemn masiv de stejar, folosindu-se în totalitate numai lemn, chiar și cuiele necesare la îmbinări și acoperiș fiind din lemn.

O legendă spune că locul ales pentru a se ridica această biserică se datorează unei verosimile întâmplări, astfel că, lemnele care erau necesare construirii bisericii trebuiau aduse din partea opusă a satului, întrucât prima căruță care trăgea lemnele s-a răsturnat, a doua căruță s-a răsturnat tot în acelașu loc, rupându-i-se osia, lucru care i-a determinat pe credincioși să ridice biserica pe respectivul loc.

Biserica din Ciumărna are o suprafață de 41 m² și este realizată în stil autohton. În biserică, între tinda femeilor și biserica bărbaților se mai păstrează o ușă monoxilă de lemn pe care reputatul istoric de artă Vasile Drăguț a considerat-o „cea mai frumoasă ușă țărănească din întreaga țară”.

Acest locaș de cult a fost zugrăvit de către zugravul Pop Ignatie, țăran localnic, cu extracție de vopea din plante vegetale. Pictura este, din păcate, ștearsă, pe alocuri lipsește și este afumată. De-a lungul timpului, nu a fost făcută nicio intervenție la pictură, ea găsindu-se în stadiul ei original.

Iconografia este reprezentată de Iisus Hristos-Lumina lumii (trei icoane), Fecioara Maria cu Pruncul (două), Sf. Nicolae (două) și o icoană care reprezintă scena Nașterii Domnului.

Două cruci din lemn, mici, și una sub formă de cerc, precum și o ușă de stejar, sculptată în stil maramureșean dintr-o singură bucată de lemn, având încrustate în ea cercuri sculptate suprapuse dau farmec acestui locaș.

Biserica de lemn „Sfântul Ierarh Nicolae” din Creaca, comuna Creaca

Potrivit tradiției locale, satul Creaca, aflat la 10 km de comuna Românași, pe Valea Agrijului, este una dintre cele mai vechi așezări sălăjene, atestată documentar în secolul al XV-lea.

De asemenea, și biserica este foarte veche, dar și foarte frumoasă. Perfecțiunea constructivă, marea artă a compunerii volumelor, viziunea arhitectonică a întregului, știința plasării decorului la bisericile de lemn foarte vechi presupun o îndelungată cunoaștere și practică a artei construcțiilor din lemn, atât de bogată în tradiția poporului nostru.

Biserica de lemn din Creaca este construită din bârne cioplite, așezate în cununi orizontale, îmbinate la colțuri în cheutori de tip T. Baza construcției este o talpă din lemn de stejar așezată pe un strat de piatră de râu.

Planul bisericii din Creaca, este comun tuturor bisericilor de lemn din Transilvania, fiind caracterizat prin dispunerea în lungime a celor trei încăperi: pronaos, naos și altar. În același timp, în planul bisericii mai apare, pe latura de sud, prispa, cu stâlpi, trafișe și cosoroabe.

Biserica nu are abside laterale, absida altarului fiind vizibil marcată de retragerea pereților laterali față de linia naosului. Planul absidei este sub formă pătrată.

Înscrierea ansamblului într-un patrulater alungit este o expresie a tehnicii locale, legată de folosirea lemnului ca material de construcție.

Cu privire la învelișul interior al pronaosului, acesta este un plafon orizontal din scânduri, iar cele ale naosului și altarului sunt bolți semicirculare sprijinite pe arcuri-nervuri de mici console interioare.

Totuși, elementul principal al elevației este turunul. Acesta, cu o realizare tehnică deosebită, este plasat la vestul construcției, făcând corp comun cu biserica și fiind sprijinit pe grinzile masive ale pronaosului. La baza fleșei piramidale se află un foișor. Foișorul turnului nu are stâlpi, ci numai un sistem de piese curbe, asamblate, lăsând golurile necesare transmiterii sunetelor de clopote.

În biserica din Creaca, pictura parietală interioară se conservă parțial, dar atâta cât a mai rămas, înregistrează o suită fabuloasă de portrete, detalii din scenele repartizate în cele trei încăperi. Pictura este opera zugravului Ioan Pop din Românași, care și-a desfășurat activitatea în această microzonă. Mai bine păstrate sunt, însă, personajele din frizele de mucenici zugrăviți în naos și cele din Pilda Fecioarelor, împreună cu mucenițele, în pronaos. Fecioarele cuminți etalează frumoase costume cu șaluri cu flori imprimate și volane la mâneci, cum erau cămășile țărănești. Prin contrast „fetele nebune”, prin gesturi ale mâinilor și unduiri de trup, cu părul despletit, alcătuiesc o frescă vie a naturii umane.

Lemnul fiind un material mai puțin rezistent în timp, fiind expus în permanență la degradări de natură organică, biserica din Creaca a rezistat fiind reparată și renovată de câte ori a fost nevoie. Ultima dată, biserica a fost renovată de către meșteri în regie conduși de Rusu Vasile. Astfel, fondurile investite pentru repararea bisericii au provenit de le Ministerul Culturii, Departamentul Cultelor.

În tradiția orală se spune că biserica credincioșilor din Creaca a fost strămutată de trei ori, în locul actual poposind de prin anul 1600. Nu se cunoaște numele preotului care a păstorit atunci, iar ctitorii și meșterii bisericii au fost enoriașii din acea vreme.

Există posibilitatea ca niciuna din bârnele originale să nu mai existe în prezent, în trupul bisericii, fiind treptat înlocuite cu prilejul numeroaselor reparații. Ultima restaurare a bisericii fiind în anul 1996.

În biserica de lemn se oficiază slujbe de ziua hramului, dar și cu alte ocazii și este vizitată de turiștii care doresc să vadă cele 6 biserici de lemn din Creaca, comuna cu cele mai multe biserici de lemn.

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Jac, comuna Creaca

Parohia Ortodoxă Română din Jac este așezată lângă șoseaua principală județeană ce leagă orașul Jibou de Cluj-Napoca. Numele satului nu se știe de unde vine. Înainte de 1944, locuitorii satului au trăit în condiții precare, locuințe simple, majoritatea din chirpici, acoperite cu paie. Majoritatea locuitorilor au fost mineri, răspândiți la toate minele din țară, iar azi sunt pensionari.

Satul este așezat pe o vale care este străjuită de o parte și de alta de 2 dealuri înalte, pe mijloc curgând un pârâu care izvorăște de la poalele Munților Meseș. În partea de miazăzi a satului se găsesc ruinele fostei capitale de nord a Daciei Traiane „Porolissum”. Cercetările făcute au scos la lumină diferite obiecte vechi, cum ar fi statuete de aramă, bronz, monede, vase de lut. Se văd și astăzi amplasamentele zidurilor din piatră și cărămidă. Se vorbește de o colină numită „ Vârful Bisericii”, unde se spune că a fost o biserică, iar în alt loc s-a găsit un cimitir. Cetatea a fost amplasată pe o colină înaltă, deasupra satului de azi Jac și în apropiere de satul Brebi, pentru a putea avea un mai mare orizont de urmărie a dușmanilor.

Biserica de lemn este destul de greu de găsit, deoarece nu se află în apropierea celei de zid, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, ci mult mai departe, pe o uliță în pantă.

Putem spune că biserica de lemn din Jac este una dintre cele mai frumoase. Zidurile din bârne late cioplite ale bisericii se înalță pe o fundație de piatră. Biserica a fost renovată în anul 2010, de către arhitectul Niels Auner, cel care recent a lansat cartea „100 de biserici de lemn restaurate. 1972-2012 și ca o dovadă a renovării este o tablă bătută în cuie pe peretele vestic al bisericii.

Hramul acestei biserici este „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” , fiind ridicată în anul 1756, ctitorul nefiind cunoscut.

Picturile din interiorul bisericii, care au mai rămas, sunt șterse, datorită vechimii și neîntreținerii corespunzătoare, însă, cu toate acestea, se mai poate observa pe ușă o icoană a Mântuitorului.

Planul bisericii este dreptunghiular, iar bârnele sunt îmbinate în sistem „coadă de rândunică”. Cu privire la altar, acesta este prevăzut cu un geam decapat în formă de cruce.

Din păcate, nu există prea multe documente legate de acest locaș de cult.

Biserica de lemn „ Sfântul Ierarh Nicolae ” din Păușa, comuna Românași