Biserica Menonita Si Locul Ei Intre Bisericile Evanghelice Actuale

1. ASPECTE METODICE

1.1.Definirea, delimitarea \i încadrarea subiectului

Subiectul lucr]rii de fa[], Biserica Menonit] \i locul ei între bisericile evanghelice actuale, este un subiect de istorie bisericeasc] \i de istorie a doctrinelor cre\tine. De aceea se încadreaz] în teologia istoric], unde se coreleaz] cu treologia biblic]. Subiectul are leg]turi strânse \i cu teologia sistematic], mai ales cu polemica, dogmatica \i etica. În cadrul dogmaticii ( telogia sistematic] în sens restrâns ) subiectul nostru se refer] \i la doctrinele teologice, evanghelice privitoare la teologia fundamental], antropologie \i hamartologie, cristologie \i sotereologie, eclesiologie \i eschatologie.

Deoarece teologia evanghelic] se bazeaz] pe exezegeza biblic], subiectul se raportez] \i la teologia exegatic], mai ales cu privire la hermeneutic] \i la critica biblic]. În fine subiectul se implic] \i în teologia practic] mai ales în omiletic], evanghelism \i misiologie, teologie pastoral] \i liturgic], educa[ie \i consiliere cre\tin].

Tratarea subiectului presupuine implica[ii în sistemul disciplinelor umaniste: istoria culturii \i civiliza[iei, sociologie, politologie, \tiin[e juridice \i economice.

1.2. Importan[a subiectului \i motivarea op[iunii pentru acesta

1.2.1. Importan[a subiectului

Menoni[ii reprezint] curentul principal al mi\c]rii anabaptiste care a rezistat din secolal al XVI-lea, pân] ast]zi. De\i baptismul anglo-american este cel ce a transmis doctrina \i practica botezului în ap] la adul[i, cultelor evanghelice moderne, menoni[ii au avut rolul lor în istoria bisericeasc], atât prin influen[a lor asupra primei biserici baptiste engleze, cât \i prin faptul c] au p]strat pân] azi în mare m]sur] spiritul reformei radicale pe care mi\carea baptist] la atenuat cu energie.

Menoni[ii reprezint] o experien[] de predare \i consacrare total] a vie[ii în mâinile Domnului Isus Hristos, a\a cum l-au în[eles ei, iar aceast] experien[] spiritual] început] în alte condi[ii istorice se adaptaez] în mod viabil la condi[iile de azi \i influen[eaz] bisericiile actuale prin gândirea \i tr]irea cre\tin] proprie.

1.2.2. Motivarea op[iunii

Misiunile menonite î\i aduc o contribu[ie important] la sus[inerea bisericilor evanghelice din România. Acestea arat] un respect neobi\nuit fa[] de bisericiile evanghelice din [ara noastr], ale c]ror credin[e nu încearc] s] le remodeleze, dup] cum nu încearc] s] îndrume, s] conduc], sau s] domine pe al[ii. Menoni[ii ofer] un model pu[in cunoscut azi pentru rela[iile dintre biseric] \i stat \i pentru implicarea bisericii în institu[iile de slujire cre\tin].

Am considerat c] \i menoni[ii sunt influen[a[i de gândirea \i practica evanghelic] de azi \i c] studierea acestei interac[iuni prezint] interes atât teoretic cât \i practic. De aceea am optat pentru acest subiect cu speran[a c] studiul acesta poate contribui la cunoa\terea reciproc] a bisericilor evanghelice, între care includem cu specificul ei \i Biserica Menonit].

1.3. Obiectivele lucr]rii

Lucrare de fa[] î\i propune dou] obiective majore în leg]tur] cu care se urm]resc \i o serie de obiective subordonate. Primul obiectiv îl constituie studiul form]rii \i dezvolt]rii bisericiilor menonite. Pentru aceasta este necesar s] fie urm]rite ca obiective secundare: formarea mi\c]rii menonite, lupta de supravie[uire, trezirea spiritual] menonit], implicarea Bisericii Menonite în [ara noastr].

Al doilea obictiv major îl reprezint] studiul doctrinelor menonite în contextul gândirii evanghelice actuale, urm]rind ca obiective subordonate: studiul doctrinelor majore, studiul actelor de cult, studiul principiilor de via[] consacrat] \i studiul atitudinii menonite fa[] de stat \i societate.

1.4. Metoda de lucru

1.4.1. Utilizarea surselor de documentare

Un studiu de teologie evanghelic] comparat] porne\te evident de la sursele scripturale în original \i diferite traduceri precum \i de la dic[ionarele enciclopedice \i comentarile biblice disponibile.

Pentru compararea doctrinelor teologice s-au folosit lucr]ri de teologie sistematic] de diferi[i autori evanghelici: Wayne Gruden, Millard Erickson, Charles Ryrie, H.C. Thiessen, Louis Berchof \i al[ii, precum \i lucr]ri teologice de acela\i gen, scrise de autori menoni[i: Daniel Kauffman, Doctrines of the Bibles, George R. Brunck, Ready Bible Answers. Am folosit \i alte lucr]ri teologice \i doctrinare menonite s] explice la nivel popular credin[a \i practica menonit], unele dintre ele putând fi corelate cu diferite discipline ale teologiei practice legate de via[a bisericeasc].

În domeniul istoriei biserice\ti \i al istoriei gândirii cre\tine am folosit de asemenea lucr]ri de diferi[i autori cre\tini evanghelici \i menoni[i dintre care men[ionez pe John C. Wenger, Glimses of Menonite History and Doctrine. De asemenea am folosit surse de documentare seculare cu caracter istoric, sociologic, juridic, corelate de pild] cu raporturile dintre stat \i biseric] sau cu implicarea bisericii în via[a social].

1.4.2. Prelucrarea, corelarea \i interpretarea informa[iei

O metod] de lucru major] a fost compararea informa[iei provenit] din surse diferite pentru a o corecta \i completa, în vederea corel]ri sale într-o viziune unitar] conform cu obiectivele propuse. Interpretarea informa[ie s-a f]cut din perspectiv] teologic], iar dup] criterile \tiin[ei seculare am c]utat s] asigur autenticitatea \i obiectivitatea \tin[ific]. Nu am c]utat s] critic doctrinele \i practicile menonite, ci le-am prezentat spre compara[ie cu doctrinele \i practicele cultelor evanghelice române\ti punând accentul pe ceea ce au ele în comun, cu scopul de a eviden[ia locul bisericii menonite între bisericile actuale.

1.5. Terminologie

Act de cult – act ceremonial care simbolizaez] adev]ruri cre\tine importante \i c]ruia credin[a îi confer] o valoare \i o putere spiritual] real]. Concep[ia menonit] despre actele de cult este în foarte mare m]sur] similar] cu cea a altor culte evanghelice actuale.

Acoperirea capului – act ceremonial cuprins numai de menoni[i între actele de cult.

Asigurarea pe via[] – form] de contract financiar pe care menoni[ii o resping din motive relogioase, dând o mare importan[] acestui refuz.

Baptismul general – mi\care baptist] format] dintr-o biseric] congrega[ionalist] englez] sub influen[] menonit].

Botezul în/cu ap] – act de cult pe care menoni[ii \i bapti\tii generali îl practicau prin stropire, iar bapti\tii speciali prin cufundare.

Congrega[ie – biseric] local].

Cristian Aid Ministries – organiza[ie misionar] menonit] care activeaz] \i în România. +mp]rt]\irea închis] – modul în care practic] menoni[ii Cina Domnului.

Lep]dare de sine – principiul cre\tin c]ruia menoni[ii îi acord] o importan[] mult mai mare decât celelalte culte evnghelice.

Muensteri[i – adep[ii unei mi\c]ri mileniste care au creat comuna din Muenster (1534-1535), ale c]ror doctrine \i practici comunist-cre\tine au provocat o represiune crunt] c]zând victim] \i fratele lui Menno Simons.

Nepotrivirea cu lumea – principiu de via[] menonit care implic] anumite restric[ii în aspectul exterior al credincio\ilor ( haine, podoabe, piepten]tur]) întâlnit \i la al[i evanghelici rigori\ti.

Nonrezisten[a – principiul de via[] fundamental la menoni[i care presupune nu numai pacifismul ci \i refuzul oric]rei form] de folosire a violen[ei pentru men[inerea ordinii publice.

Obeni[i – adep[ii lui Obbe Philips care sau transformat mai târziu în mi\carea menonit].

Pastor – slujb] bisericaesc] interpretat] de menoni[i în sens noutestamental cuprinzând pe episcopi, diaconi \i slujitori care au grij] de turm].

Reforma radical] – mi\care fundamental] care urm]rea o via[] cre\tin] integral] opus] dizolv]rii comunit][ii cre\tine în comunitatea social] sau de stat \i scind]rii vie[ii personale în via[] bisericeasc] \i via[] secular]; modelul era în principiul biserica primar] \i înv][]tura noutestamental], îns] nu to[i reformatorii radicali au fost evanghelici ( ex. Unitarienii se întorc la iudeocre\tinism \i sunt precursori ai liberalismului teologic.)

Salutul cre\tin – act ceremonial cuprins numai de menoni[i între actele de cult.

Separarea bisericii fa[] de stat – principiul fundamental al mi\c]rii anabaptiste, preluat de bapti\ti \i pe care menoni[ii îl pun la baza organiz]rii comunit][iilor în care tr]iesc \i al lucr]rii lor în societate.

Slujitorii – un termen care a revolu[ionat în gândirea evanghelic] în[elegerea slujbelor biserice\ti, deoarece membri bisericii nu mai sunt împ]r[i[i în clerici \i laici (cum se practic] \i azi în unele culte evanghlice), ci to[i sunt socoti[i slujitori, ordina[i sau neordina[i.

Societ][i secrete – institu[ii a c]ror respingere reprezint] la menoni[i un principiu fundamental.

Sun Light Ministries – organiza[ie misionar] menonit] care activeaz] \i în România.

Triunic – termen teologic preferat de Menno Simons termenului de trinitate \i care ast]zi se impune tot mai mult în teologia evanghelic].

Ucenicizare – doctrina anabaptist] care a influen[at cel mai puternic mi\carea evanghelic] de ast]zi în sensul c] to[i creincio\ii trebuie s] tr]iasc] o via[] de discipoli ai lui Isus Hristos.

2.FORMAREA |I DEZVOLTAREA BISERICII MENONITE

2.1.Formarea mi\c]rii menonite

2.1.1.Importan[a reformei

Pentru a =n[elege mai bine istoria Bisericii Menonite, trebuie s] privim mai =ntqi la importan[a reformei protestante. Aceasta a fost o =ncercare de =ntoarcere la puritatea cre\tinismului Noului Testament \i dezvoltarea unei teologii =n acord cu aceasta. Reformatorii erau convin\i c] aceast] teologie nu va deveni niciodat] o realitate atqt timp cqt biserica va fi autoritatea suprem] =n locul Bibliei. Reforma a fost limitat], =n cea mai mare parte la Europa de Apus \i la popoarele teutonice. Nici Biserica de R]s]rit \i nici popoarele latine din Imperiul Roman nu au acceptat reforma. +n acele p]r[i =nc] st]pqneau idealurile medievale de unitate \i de uniformitate, dar =n nordul \i vestul Europei, popoarele teutonice au trecut la diversitatea protestantismului.

Principalii lideri ai acestei mi\c]ri au fost Martin Luther (1483-1546), Urlich Zwingli (1484-1531) \i John Calvin (1509-1564). La =nceput ei au fost pentru restaurarea cre\tinismului primar, dar nu dup] mult timp au abandonat ideea \i apoi au decis c] o unire cu statul este necesarr] bisericii. Aceast] decizie a fost un compromis fa[] de pozi[ia sus[inut] la =nceput. Acceptarea acestui compromis de c]tre Luther \i Zwingli, care includea eliminarea oric]ror disiden[e, a dus la apari[ia mi\c]rii anabaptiste evanghelice.

2.1.1.1.Martin Luther

Martin Luther s-a n]scut la Eisleben, =n Saxonia, provincie a Imperiului German, =n 1483. A primit educa[ie la \coala latin] din Eisenach \i la Universitatea din Erfurt. +n anul 1505, el a devenit c]lug]r augustinian =n acela\i ora\. A fost con\tient =n mod dureros de p]catele sale \i s-a luptat mult timp, =ncercqnd s] g]sesc] pace cu Dumnezeu. +n cele din urm], a ajuns la concluzia c] iertarea divin] \i shimbarea interioar] sunt rezultatul credin[ei =n Hristos.

+n anul 1512 Luther a devenit doctor =n teologie. +n acel an nu avea nici o inten[ie de a p]r]si Biserica Romano-Catolic], chiar \i dup] cinci ani de cqnd John Tetzel a fost =ns]rcinat s] vqnd] indulgen[e papale =n diferite p]r[i ale Germaniei, Luther =nc] se mai vedea loial catolicilor. Dar sufletul sensibil al lui Luther a fost \ocat de practicile lui Tetzel \i a considerat c] acesta pretinde prea mult pentru eficacitatea acestor indulgen[e. Astfel Luther a ac[ionat =n contradic[ie cu voin[a Papei \i cu =nv][]tura Bisericii romano-catolice.

2.1.Formarea mi\c]rii menonite

2.1.1.Importan[a reformei

2.1.1.1.Martin Luther

+n 31 oct. 1517, Luther a afi\at 95 de teze pe u\a bisericii din Wittenberg. +n aceste teze el a condamnat abuzurile de care se f]cea vinovat Tetzel, din punctul de vedre romano-catolic. +n timpul controverselor ce au urmat, Luther a fost din ce =n ce mai mult convins c] multe =nv][]turi \i practici ale Bisericii romano-catolice sunt nescripturale. +nc] =nainte de expunerea tezelor, el a avansat ideea doctrinei justific]rii prin credin[], care era o erezie din punctul de vedere al Bisericii romane. Electorul Saxoniei, Frederich cel +n[elept i-a acordat toat] protec[ia posibil].

+n 1520 Luther a mers chiar mai departe, publicqnd trei volume despre reform]. +n 15 iunie, Papa a ac[ionat, formulqnd un act de excomunicare, care era privit ca excludere de la mqntuire, pqn] se restaura p]rt]\ia cu Biserica. Dar Luther nu \i-a bazat mqntuirea pe doctrina sacramental] a catolicilor, el avqnd ca baz] doctrina paulin] a justific]rii prin credin[]. Luther a def]imat pe Pap], publicqnd documentul =ntr-un pamflet c]ruia i-a fost dat foc =n 10 dec. 1920. +n foc s-au pus \i decretele papale, legea canonului \i alte c]r[i catolice, asta ca replic] la ordinul papal prin care c]r[ile lui Luther erau arse.

+n 1521 Luther a fost chemat =n fa[a dietei, care s-a =ntrunit la Worms. A refuzat s] renun[e la propriile idei, lucru cerut de Biserica Catolic]. Electorul Frederich, =n secret, a aranjat s] fie dus la castelul Watburg, pentru siguran[a lui personal]. Acolo a tr]it 11 luni \i a tradus Noul Testament din greac] =n german]. +n martie 1522, s-a =ntors la Wittemberg \i a lucrat cu reformatorul Andrew Bedenstein. +n urm]torii ani a lucrat din greu pentru reformarea catolicilor. A f]cut pa\i drastici pentru un preot, renun[qnd la ascetismul catolic =n 13 iun. 1525, luqndu-\i nevast] pe Katerine von Bora, o fost] c]lug]ri[]. +n oct. 1525 a introdus la Wittenberg serviciul de =nchinare evanghelic. +n vara anului 1526, dieta din Spires i-a dat dreptul s] reorganizeze biserica. Serviciul evanghelic a fost introdus =n toat] Saxonia, devenind astfel stat luteran. Prin[ii au devenit conduc]tori de biserici, =n Imperiul German lutheranismul fiind religia adoptat] =n mare parte.

Luther a =ncercat s] =nlocuiasc] multe din abuzurile =nchin]rii catolice, dar a permis ve\mintele, altarele, candelele, crucifixele, picturile, orgile \i clopotele =n biseric]. +n 1526 \i =n anii urm]tori =ntreaga popula[ie a fost for[at] s] treac] de la catolicism la lutheranism, prin decizia principilor antiromani. Conduc]torii civili au fost responsabili pentru %convertirea^ popula[iei de la catolicism la protestantism.

Reforma lui Luther n-a avut succes =n producerea vie[ii de sfin[enie. Luther a decis s] nu aboleasc] botezul copiilor, chiar dac] nu erau con\tien[i de credin[]. Luther a subliniat justificarea prin credin[], botezul copiilor a r]mas =n vigoare \i a modificat u\or programul.

Luther a fost un lider puternic \i a avut personalitate talentat]. A fost reformator, teolog, predicator, scriitor, poet \i muzician. +n controverse a fost violent, a mers atqt de departe =ncqt a fost de acord cu statul pentru a executa anabapti\tii. Luther a f]cut o mare lucrare =n inaugurarea reformei, dar nu a mers mai departe pe drumul supunerii fa[] de Noul Testament. El n-a crezut =n toleran[a religioas], libera con\tiin[] \i separarea bisericii de stat.

2.1.1.2.Ulrich Zwingli

Reforma lui Luther a fost =n Germania, dar au fost informa[i repede despre ea \i elve[ienii vorbitori de limb] german]. Cel mai influent preot din reforma elve[ian] a fost un lider din Zurich, Ulrich Zwingli (1484-1531). Temperamental, Zwingli era diferit de Luther. Era un om rece \i practic, f]r] un profund sens al p]catului, =n schimb Luther era impulsiv, plin de pasiuni, plin de dragostea \i harul lui Dumnezeu. Zwingli a fost liderul reformei =n regiunea din Elve[ia =n care se vorbea limba german]. S-a n]scut la Wildhaus, lqng] St. Gall, =n Elve[ia \i a fost educat la \coala latin] din Basel \i Berna \i universit][ile din Viena \i Basel. La Universitatea din Basel \i-a luat \i masteratul. La numai 22 de ani, =n anul 1506, a devenit preot =n Glarus (Elve[ia). Pentru a =n[elege mai bine Noul Testament a =nceput s] studieze greaca =n anul 1513, iar =n 1516 s-a mutat cu slujba la Einsiedeln (Elve[ia), unde predicile sale au fost marcate de con[inut biblic. Fiind un om devotat Noului Testament =n greac], a copiat cu propria mqn] epistolele lui Pavel =n greac], astfel =ncqt s] le poat] studia \i memora.

+n anul 1518 a ap]rut =n Elve[ia un vqnz]tor de indulgen[e, numit Bernard Samson. Zwingli \i al[i predicatori au fost =mpotriva lui \i a fost =ndep]rtat, p]r]sind [ara la sfatul Papei. +n acela\i an, =n luna decembrie Zwingli a fost ales ca episcop principal la Great-Minister din Zurich, cel mai important ora\ din Elve[ia. S-a achitat foarte bine de slujb], ca predicator =ncqntqndu-\i audien[a. A renun[at la lec[iile programate \i a predicat o carte =ntreag] din Biblie. Acest lucru a fost o noutate pentru oameni, care au auzit por[iuni din Biblie, care erau noi, pentru ei.

Scrierile lui Luther au avut un mare impact asupra lui Zwingli, care a inceput s] le citeasc] =n 1519. +n acela\i an o alt] experien[] l-a ajutat pe Zwingli s] se ridice ca reformator. Ca rezultat al unei epidemii r]spqndite =n Zurich \i victim] c]reia i-a fost \i Zwingli, fiind aproape de moarte, a fost faptul c] acesta =ntors spre Dumnezeu, mai puternic ca oricqnd pqn] atunci. +n 1520 a predicat =mpotriva zeciuielii, postului m]n]stirilor, leg]turilor cu sfin[ii deceda[i \i credin[ei =n purgatoriu. C]lug]rii l-au acuzat ca fiind un continuator al lui Luther, dar el a negat, totu\i a ap]rat scrisorile lui Luther. +n anul 1520 consiliul ora\ului a ordonat ca predicile s] fie sus[inute pe Scriptur], pentru a opri agita[ia c]lug]rilor.

+n anul 1520 Zwingli nu mai putea s]-\i men[in] statutul de preot =n Biserica Romano-Catolic]. Astfel, prin dou] evenimente are loc ruptura sa de Biserica Roman], trecqnd la cauza protestant]. La sfqr\itul anului renun[] la pensia papal], iar =n octtombrie 1522 demisioneaz] din slujba de preot. Consiliul or]\enesc l-a angajat =n slujba de predicator al ora\ului, Zwingli avqnd acum toate circumstan[ele favorabile pentru a =ncepe reforma =n mod oficial =n Zurich. Astfel, =n 1522 Zwingli s-a ap]rat =n fa[a cet][enilor din Zurich, cu care s-a =ntqlnit la Lent. +n iulie 1522 a intrat =ntr-o uniune secret] cu o v]duv] Anna Reinhart. +n 1524 a f]cut public anun[ul de c]s]torie. +n august a publicat o carte %Archeteles^, care a denun[at tradi[ia \i a declarat Cuvqntul lui Dumnezeu ca unic =n autoritatea religiei.

Zwingli a avut trei dispute cu catolicismul. +n 29 ian. 1523 a avut loc prima disput] =n sala ora\ului Zurich, =n care au fost formulate 67 de articole distincte de cele catolice. Mesele, posturile, pelerinajele, indulgen[ele, purgatoriul, =nchinarea la sfin[i, spovedania, nec]s]toria preo[ilor, monasticismul, papalitatea, toate acestea au fost subiecte de discu[ie. Zwingli a luat =n discu[ie chiar \i botezul copiilor mici. A fost sus[inut de consiliul ora\ului, rezultatul fiind schimbarea sentimentului public. +n urma acestei dispute, m]n]stirile au fost abandonate, preo[i \i c]lug]ri[e s-au c]s]torit, dar slujbele \i botezul copiilor mici au r]mas la fel.

+n 26-28 octtombrie 1523 s-a ini[iat o nou] disput], dar catolicii n-au ap]rut. Aceast] dezbatere a avut ca scop rezolvarea problemei icoanelor \i a liturghiei, =n final de\i nu s-a luat nici o decizie de ac[iune, s-a recunoscut autoritatea Scripturii. Oamenii au fost entuziasma[i de predicile lui Zwingli, dar consiliul or]\enesc nu a ordonat o reform] rapid]. Icoanele au r]mas =n biserici pqn] mai tqrziu. Aceast] =ntqrziere s-a datorat atqt cererii unor tineri zelo\i ai lui Zwingli de a se trece peste directivele consiliului or]\enesc (din ace\tia s-au dezvoltat primii anabapti\ti), cqt \i opunerii lui Zwingli \i a consiliului or]\enesc, astfel =ncqt s] nu apar] o nelini\te public].7

Ca urmare a celei de-a treia dispute, din 20 ian. 1524, toate lucrurile de art], toate relicvele %sfinte^, altarele, candelele, crucifixele au fost =ndep]rtate din cl]dirille bisericilor din Zurich. Zidurile din interior au fost vopsite cu alb ca s] acopere picturile. Cl]dirile au devenit case de =ntruniri pentru proclamarea Cuvqntului lui Dumnezeu, nu sfinte temple. Acest lucru s-a =ntqmplat =n iunie 1524. Mesa catolic] a continuat s] fie spus] pqn] =n 1525. +n s]pt]mqna patimilor a fost abolit]. +n 13 apr. 1525, a avut loc =n Great-Minister din Zurich, primul serviciu de cin] a reforma[ilor elve[ieni, poporul fiind pus de-a lungul unei mese lungi pe care s-a pus pqine \i vin.

Luther \i Zwingli, de\i au avut =nv][]turi asem]n]toare, se deosebeau uneori =n gqndire. Principala controvers] dintre ei a fost =n leg]tur] cu Cina Domnului. Luther a ap]rat doctrina prezen[ei reale, adic] pqinea \i vinul fiind =n realitate trupul \i sqngele lui Hristos, iar Zwingli sus[inea c] acestea sunt simboluri.8 Zwingli a respins doctrina regener]rii prin botez pe care Luther o sus[inea.

Reforma elve[ian] s-a r]spqndit \i =n alte ora\e \i cantoane elve[iene \i =n sudul Germaniei. Centrele au fost Basel, Berna, Safhuser, St. Gall \i Alsatian Strasburg. Zwingli a mers mai departe decqt Luther =n ce prive\te reforma. Dac] Luther a reac[ionat la doctrinele care erau =n conflict cu Biblia, Zwingli a reac[ionat \i la cele care nu aveau suport biblic.9

Cantoanele catolice ale Elve[iei au format o armat] =mpotriva reformei zwingliene, dar r]zboiul a fost evitat =n ultimul moment prin pacea de la Cappel (1529). +n 1531 conflictul nu a mai putut fi evitat, =nsu\i Zwingli participqnd la lupta cu catolicii, a fost ucis pe cqmpul de b]t]lie la 11 oct. 1531. Corpul i-a fost t]iat =n buc][i \i ars de catolici. Cu patru ani =nainte de moartea sa, Zwingli a decis s]-i dea afar] pe fra[ii elve[ieni, chiar s]-i ucid] dac] era nevoie. Zwingli a decis s] foloseasc] for[a =n stabilirea reformei \i aceasta i-a adus sfqr\itul.

+n anumite state, reforma a dus la =nfiin[area unor biserici de stat protestante.Conduc]torii care au acceptat crezul lutheran sau zwinglian, au stabilit o biseric] de stat, fie lutheran], fie zwinglian]. O biseric] de stat lua fiin[] foarte u\or, deoarece principele sau conduc]torul unui stat era acela care hot]ra forma credeului pe care =l acceptau, poruncind apoi clericilor s]-l aplice =n liturghie. Preo[ii duceau ordinul la =ndeplinire, oamenii de rqnd neavqnd nimic de spus =n aceast] problem]. Surprinz]tor este faptul c] religia de stat se schimba dup] porunca autorit][ilor civile. Astfel oamenii nu au luat credin[a =n serios \i nu erau gata s] sufere persecu[ie pentru ea.

+n anii de =nceput ai reformei, Luther \i Zwingli au sus[inut nevoia disciplinei =n biseric] \i independen[a bisericii de stat. Dar aceste obiective nu au fost =ndeplinite, iar acest lucru a dus la formarea unei noi mi\c]ri care a fost gata s] duc] reforma pqn] la cap]t, anabapti\tii au fost cei care au ales aceast] cale.

2.1.2. Fondarea anabaptismului elve[ian

Mi\carea anabaptist] este parte integrant] =n reforma radical], \i a fost o mi\care de re=nnoire spiritual] \i eclesial]. Ea a cuprins aproape toate bisericile catolice \i protestante, =n timpul marilor treziri religioase din sec. al XVI-lea. George Williams spune c] %Reforma radical]^, desemneaz] toate grupurile religioase novatoare, care nu se =ncadreaz] nici =n bisericile catolice, nici =n cele protestante.10

Williams =mparte pe radicali =n trei grup]ri : anabapti\tii, spirituali\tii \i ra[ionali\tii evanghelici. Aceste grup]ri au avut fiecare un fundament. Anabapti\tii aveau ca fundament Biblia. Ei doreau s] reformeze biserica, readucqnd-o la puritatea ei apostolic]. Reforma radical] a fost o mi\care care a dat na\tere unei noi forme a credin[ei \i a vie[ii cre\tine. Mul[i dintre reformatorii radicali au acceptat exilul, tortura \i pedeapsa capital] \i nu s-au lep]dat de Domnul, deoarece ei au dus o via[] aparte ordinii stabilite.

2.1.2.1.Fondatorul anabaptismului

Fondatorul anabaptismului a fost un tqn]r patrician, Conrad Grebel. P]rin[ii lui au fost Jacob \i Dorotea Fries-Grebel. Familia Grebel s-a stabilit =n Zurich =n 1386 \i =ntotdeauna a ocupat un loc de frunte =n afacerile ora\ului. Jacob, tat]l lui Conrad, a fost unul dintre cei mai importan[i membri ai familiei Grebel, fiind un bogat produc]tor de fier \i cet][ean de frunte. A fost ales =n consiliul ora\ului Zurich =n 1494 \i a fost f]cut magistrat sau conduc]tor al ora\ului Grueningen =n 1499. Conrad s-a n]scut =n Zurich =n 1498, copil]ria petrecqnd-o =n castelul din Grueningen. |ase sau \apte ani a studiat la \coala latin] la Great-Minister din Zurich, unde gramatica, literatura \i imnurile bisericii =n latin] au fost materiile lui de studiu. Conrad a mai avut cinci fra[i: Barbara, Iofrosine, Andrew, Marta \i Dorotea.

+n oct. 1514 Conrad Grebel s-a =nscris la Universitatea din Basel =n Elve[ia pentru studii de iarn]. +n acele vremuri un grup de studen[i trebuiau s] stea =n case numite bursa, o astfel de cas] avqnd aproximativ 15 studen[i. Tinerii studiau sub supravegherea unui profesor care avea master. Profesorul lui Grebel, Henry Loriti, de obicei numit Glarean, deoarece provenea din Glarus, a fost cel mai bun din Basel. Glarean a predat latin], greac], ebraic] \i matematic]. +n toamna anului 1515, Grebel a refuzat s] se mai =ntoarc] la Basel datorit] faptului c] Glarean a plecat la studii =n Italia. Jacob Grebel a ob[inut de la =mp]ratul Maximilian o burs] de studiu pentru Conrad la Universitatea din Viena unde a studiat din septembrie 1515 pqn] =n iunie 1518. La Universitatea din Viena l-a avut ca profesor pe Joachim von Watt, cunoscut ca Vadian din St. Gall, Elve[ia, acesta avqnd doctorate =n filozofie \i medicin] =n anul 1516. +ntre Vadian \i Grebel s-a dezvoltat o c]lduroas] prietenie. Mai tqrziu Vadian s-a c]s]torit cu Marta, sora lui Grebel. Anii petrecu[i de Grebel la Viena sunt caracteriza[i ca fiind prosperi din punct de vedere intelectual. A p]r]sit Viena la 20 de ani cu talentul \i ambi[iile pe care le avea, dar era deficitar din punct de vedere spiritual .

A ajuns apoi la Paris (20 oct. 1518) unde s-a =ntqlnit cu primul lui profesor Glarean, \i a participat la cursuri la universitate. Datorit] ciumei, pentru \ase luni a p]r]sit Parisul, via[a lui continuqnd =ntr-o lips] de pietate, dar a =nceput s] =n[eleag] c] pacea nu o poate avea decqt de la Dumnezeu prin har. Cqnd s-a =ntors la Zurich =n 1520, era nefericit, iar principala sa pl]cere fiind ob[inut] la =ntqlnirile de la un cerc =n care =nv][a literatura greac] al]turi de Zwingli \i al[i doi =nv][a[i.

+n 1521 Grebel se =ndr]goste\te de Barbara, o tqn]r] care nu provenea dintr-o clas] social] =nalt], din acest motiv familia lui nu o simpatizau. Dup] o perioad] petrecut] =n Basel unde a lucrat la o editur] care publica c]r[i latine, Grebel s-a c]s]torit cu Barbara, cu toat] opozi[ia p]rin[ilor lui (6 feb. 1522). +n toamna anului 1522, Conrad Grebel a experimentat o trezire religioas], urmat] de o convertire profund] care a marcat =nceputul unei perioade deosebite =n via[a lui. Grebel a fost tat]l a trei copii: Teofilus, Iosua \i Rachel. Conrad a murit =n anul 1526, Barbara c]s]torindu-se cu Jacob Zigler =n 5 dec. 1527.11

2.1.2.2.Mi\care fra[ilor elve[ieni

Fondatorii mi\c]rii anabaptiste au f]cut parte din grupul de sus[in]tori ai reformei condus] de Zwingli. +nsu\i Conrad Grebel a fost cq\tigat pentru cauza Evangheliei de Zwingli =n anul 1522, convertirea lui fiind rezultatul predicii reformatorului. Grebel spunea c] a mers pe aceast] cale prin Zwingli. De altfel, Grebel a fost plin de bucurie s] se afle de partea reformatorului, iar Zwingli de asemenea a fost =ncqntat s] aib] de partea lui un tqn]r patrician, fiul unui om influent =n ora\. Un cronicar spunea c] tat]l lui Conrad, Jacob, l-a sus[inut pe Zwingli =ntr-un mod agresiv =n toate dezbaterile sale. Datorit] preg]tirii deosebite de care aveau parte Conrad Grebel \i Felix Manz, Zwingli dorea s]-i recomande pentru posturile de profesori de greac] \i ebraic] la \coala teologic] ce urma s] se =nfiin[eze la Zurich. Henrich Bullinger, colaboratorul \i succesorul lui Zwingli, a afirmat c] sunt preg]ti[i pentru a preda, dar au ajuns s] fie st]pqni[i de un spirit anabaptist =n a\a m]sur] =ncqt erau interesa[i numai de promovarea acestuia.12

+ncepqnd cu anul 1523 o atitudine de dezam]gire i-a cuprins pe Grebel \i pe cq[iva colegi de-ai lui, cu privire la Zwingli. Ei s-au desp]r[it de Zwingli cqnd, acesta s-a =ndep]rtat =ntr-o alt] direc[ie, contrar programului de reform] stabilit ini[ial. Ei au sim[it c] Zwingli merge prea =ncet =n reforma lui. Astfel Grebel \i Simon Stumpf, preot =n Hoengg, lqng] Zurich, au organizat o =ntqlnire cu Zwingli =n 28 oct.1523, discutqnd despre Cina Domnului \i liturghie. Zwingli a v]zut c] cei ce conduceau ora\ul nu erau gata pentru schimbare \i au ezitat s] ia o hot]rqre, la care grupul condus de Grebel \i Stumpf au replicat =n concordan[] cu scrierile lui Zwingli, =n care spune c] autorit][ile civile nu pot hot]r= peste Cuvqntul lui Dumnezeu \i autoritatea divin], ci numai peste lucrurile cu natur] social]. Stumpf a =ncetat s] mai spun] mesa =n Hoening \i =n 3 nov. a fost dat afar] din conciliu, iar =n 20 nov. a fost exilat din cantonul Zurich.13

Pentru un timp Zwingli a v]zut c] nu este bine s] boteze copiii mici, ci mai bine s]-i lase sq ajung] la anii =n[elegerii. El a =nt]rit asta printr-o tip]ritur] =n 1525. John Hotinger s-a plqns de Zwingli spunqnd c] : %azi predic] un lucru, mqine reneag].^14 Cqnd Zwingli a fost de acord cu stabilirea unei biserici de stat =n care popula[ia trebuia s] fie membr] =n totalitate, a realizat c] botezul copiilor mici este ceva esen[ial.

Un om ferm =n ce prive\te reformarea botezului, a fost William Reublin, care a predicat =mpotriva tradi[iilor catolice la biserica St. Alban din Basel. Sus[inea botezul copiilor la o vqrst] la care puteau =n[elege ce implic] credin[a. Reublin a fost arestat \i b]gat la =nchisoare cqteva luni.

+n 1524, Grebel,dezam]git de programul lui Zwingli, ce a fost modificat de considera[ii politice, a scris o lung] scrisoare \i un post script lui Thomas Munzer, cerqndu-i s] fac] tot ce poate pentru clarificarea Cuvqntului lui Dumnezeu \i s] se demonstreze practicile nescripturale.

+n 10 ian. 1525, Grebel \i cei ce erau de partea lui s-au =ntqlnit cu Zwingli. Consiliul ora\ului a decis ca to[i care sus[in c] botezul copiilor ar fi o eroare, s] se prezinte =n sala consiliului =n 17 ianuarie 1525, argumentqnd scriptural pozi[ia lor. Cei ce au luat cuvqntul au fost Grebel, Manz \i Reublin. +n 18 ianuarie consiliul a dat un decret prin care se cerea botezarea tuturor copiilor =n opt zile, altfel cei ce se opuneau urmau s] fie exila[i. La 21 ian. a fost dat un mandat de restrqngere a activit][ii lui Grebel \i Manz. Dar =n urm]torii ani, =n diferite locuri =n Elve[ia au mai avut loc =ntqlniri sub conducerea unor oameni numi[i cititori, ce se numeau \coli biblice. Liderii citeau \i expuneau Cuvqntul lui Dumnezeu. To[i cei ce participau la aceste =ntqlniri se numeau fra[i. Dar decizia consiliului de a suprima mi\carea disident] a convins pe fra[i c] este =n zadar s] se mai a\tepte la toleran[] din partea autorit][ilor civile, =n[elegqnd c] organizarea lor ca biseric] nu mai poate fi amqnat, fapt pe care l-au realizat imediat.15

Dup] un timp o mare nelini\te a venit peste ei \i au fost mi\ca[i =n inimile lor. Au =ngenuncheat cu to[ii =n fa[a lui Dumnezeu, implorqndu-l s] le dea harul s] fac] voia Lui divin]. Dup] rug]ciune, George Blaurock i-a cerut lui Conrad Grebel s]-l boteze cu adev]ratul botez cre\tin pe baza m]rturiei \i credin[ei lui. Dup] aceasta, ceilal[i i-au cerut lui George s]-i boteze. El le-a =ndeplinit dorin[a =n fric] de Dumnezeu.16

Acest] biseric] =nfiin[at] de Grebel \i Manz nu a contat prea mult pentru oameni =n general, ci doar pentru acele persoane care au avut un adqnc sentiment religios \i care \i-au dat seama de pozi[ia compromi[]toare a liderilor religio\i recunoscu[i =n acea vreme.

2.1.2.3.Al[i reprezentan[i ai fra[ilor elve[ieni \i suferin[ele lor

Formarea bisericii anabaptiste f]r] acordul autorit][ilor civile a avut ca urmare declan\area persecu[iilor =mpotriva anabapti\tilor. La mai pu[in de o lun] de la =nfiin[area acestei grup]ri, au avut loc primele arest]ri. S-au dat decrete care prevedeau exilarea celor ce se botezau, dar ei nu au cedat =n fa[a presiunilor autorit][ilor civile, ci au preferat s] sufere tortur], lan[uri \i =nchisoare pentru credin[a lor biblic].

Felix Manz (1480-1527) s-a n]scut =n Zurich, fiind fiul unui catolic. A fost un om bine educat \i a cunoscut latina, greaca \i ebraica. Asemenea lui Grebel, Manz a fost un urma\ entuziast al lui Zwingli =n anii reformei. Era chiar un lider care [inea studii biblice. Dar atunci cqnd Zwingli a decis =n favoarea unirii bisericii cu statul, el a devenit colaboratorul lui Grebel, opunqndu-se =nfiin[]rii unei noi biserici de stat. |i ideea lui Zwingli despre botez a fost un factor important =n luarea deciziei de a se desp]r[i de acesta. Manz a fost prezent la prima disput] cu Zwingli =n 17 ianuarie 1525 \i f]r] =ndoial] \i cqteva zile mai tqrziu cqnd Grebel a oficiat primul botez al adul[ilor.

Dup] cea de-a doua disput] cu Zwingli, =n 20 martie 1525, Manz al]turi de al[i 20 de fra[i elve[iani au fost =nchi\i =n turnul vr]jitoarelor din Zurich, de unde au evadat =n aprilie. Au fost din nou prin\i \i interoga[i cu privire la credin[a lor. +n mijlocul persecu[iilor, Manz a r]mas acela\i om devotat credin[ei lui, continuqnd s] lucreze =n Zurich, Oberland \i Gruningen. +n 7 oct. 1525, Manz a fost =ntemni[at la Wellemberg, dar a fost eliberat ca de fiecare dat] datorit] prietenilor pe care =i avea =n locuri suspuse.17

La o =ntqlnire a fra[ilor =n Gruningen, =n 3 decembrie 1526, Manz \i Blaurock au fost urm]ri[i, prin\i \i adu\i la Zurich pentru ultima dat] la =nchisoarea Wellemberg. Manz a fost condamnat la moarte, sentin[] =ndeplinit] =n 5 ianuarie 1527, cqnd a fost =necat =n rqul Limant. +nainte de execu[ie, Manz =l l]uda pe Domnul cu o voce puternic]. Trupul lui a fost =ngropat =n cimitirul St. Jacob din Zurich.

George Cajakov (1480-1529), numit Blaurock, s-a n]scut =n localitatea Bonaduz, din cantonul elve[ian Grisons. Preg]tirea academic] \i-a asigurat-o =n \colile din Chur. Dup] terminarea studiilor a devenit c]lug]r =n St. Lucius. A p]r]sit m]n]stirea spre sfqr\itul anului 1524, a plecat la Zurich, centrul mi\c]rii de reform] din Elve[ia, s] ia leg]tura cu Zwingli. A avut discu[ii cu Zwingli, dar nu a fost de acord =n =ntregime cu programul lui de reform]. A aderat apoi la grupul condus de Grebel \i Manz, =ncercqnd s] formeze o biseric] evanghelic]. Era un om cu convingeri adqnci, cu mult zel \i elocven[].18

+n prima duminic] din februarie 1525, Blaurock \i un grup din aderen[ii s]i au intrat =n biserica din Zollicon, cerqnd preotului s] nu predice Cuvqntul lui Dumnezeu, deoarece spunea c] el este cel trimis s] predice. Dup] aceasta, el =mpreun] cu al[i 22 de fra[i au fost =nchi\i =ntr-o m]n]stire augustinian] din Zurich, dar au fost elibera[i =n scurt timp. O alt] =ntqmplare asem]n]toare arat] zelul lui Blaurock. A intrat =n biserica din Hinwyl =n 8 octombrie 1525 unde erau aduna[i peste 200 de oameni \i a =nceput s] predice Cuvqntul Domnului. Preotul bisericii a ascultat atent pqn] la subiectul botezului. Atunci l-a =ntrerupt, ivindu-se un puternic conflict. A fost arestat de autorit][ile din Gruningen. +n ziua =n care Manz a fost martirizat, Blaurock nefiind cet][ean al Zurichului, n-a putut fi executat, dar a fost b]tut foarte sever. El a mai predicat Cuvqntul lui Dumnezeu =n : Vels, Tires, Breitenberg, Clausen.

+n august 1529 Blaurock \i ucenicul s]u John Langegger au fost aresta[i \i =nchi\i, un 24 de zile fiind tortura[i oribil. +n 6 septembrie 1529 au fost ar\i ca \i eretici. +n cariera de lider al fra[ilor elve[ieni =n patru ani \i jum]tate Blaurock a botezat peste o mie de converti[i, el murind =n final ca martir.19

Michael Sattler (1495-1527) s-a n]scut =n or]\elul Staufen din Bresgau, care stunci se afla =n Imperiul austriac. A studiat la Universitatea din Fraiburg, fiind descris atqt ca un om cu educa[ie =nalt], cunosc]tor al cqtorva limbi \i a Scripturii, cqt \i ca om iubitor de Dumnezeu. De tqn]r \i-a dedicat via[a serviciului Bisericii Romano-Catolice. A intrat la m]n]stirea St. Peter de lqng] Fraiburg, iar cu timpul a avut o pozi[ie de =ncredere \i responsabilitate. Dar Sattler nu a fost dispus s]-\i continue via[a =n m]n]stire. A studiat Cuvqntul lui Dumnezeu, a f]cut men[iuni speciale \i =n cele din urm] a p]r]sit ordinul, c]s]torindu-se. +n anul 1525 a ajuns la Zurich \i s-a asociat cu fra[ii elve[ieni.

A locuit =n Strasbourg (Alsacia), dar =n final s-a stabilit la Horb, =n sudul provinciei germane Wurttemberg, unde a avut un mare succes =n lucrare. Dup] o conferin[] pe care a prezidat-o, =n satul elve[ian Schleitheim, Sattler a fost arestat \i trimis =n =nchisoarea din Binzdorf, unde a stat 11 s]pt]mqni, =mpreun] cu cq[iva ucenici de-ai lui.20

+n mai 1527, Sattler a fost transferat la Rottemburg, unde a fost judecat pentru %erezia^ anabaptist]. Dup] ce au fost formulate nou] puncte de acuzare =mpotriva lui, pe care el le-a argumentat, s-a decis c] trebuie dat pe mqna executorului. La 21 mai 1527 a fost ars ca \i martor al lui Isus Hristos.

Pilgram Marpeck (1495-1556) a fost singurul dintre liderii fra[ilor elve[ieni care a murit de moarte natural]. El s-a n]scut =n Rattenberg =n valea Innului din Tirol. A studiat la \coala latin] din Rattenberg. +n 26 februarie 1520, =mpreun] cu so[ia lui au fost primi[i =ntr-o min] =n acela\i ora\. Dup] trei ani a ajuns =n consiliul inferior al ora\ului, iar =n 1525 a ajuns membru =n consiliul superior. +n aprilie 1525 a fost numit magistrat al minelor la Rattemberg.

La sfqr\itul anului 1527 a trecut de la catolicism la lutheranism, apoi la anabaptism, iar =n ianuarie 1528 \i-a pierdut pozi[ia de magistrat al minelor \i i s-a confiscat averea, sub acuzarea c] strqnge fonduri pentru trei orfelinate. Aceste evenimente l-au f]cut pe Marpeck s] ia decizia de a p]r]si [ara =mpreun] cu so[ia \i fiica lor. A participat =n acela\i an (1528) la =ntqlniri anabaptiste =n Strasbourg, =n Alsacia. +n acest ora\ a fost angajat ca inginer la construc[iile de poduri. +n scurt timp a succedat lui William Reublin ca lider al anabapti\tilor.21

+n Strasbourg, Pilgram Marpeck s-a implicat intens =n lucrarea anabapti\tilor. Pe lqng] nenum]rate botezuri pe care le-a oficiat a scos \i cqteva bro\uri cu privire la botezul credincio\ilor \i alte tractate. Datorit] faptului c] s-a opus botezului copiilor mici, a insistat asupra rebotez]rii, a stabilit o biseric] separatist], s-a opus jur]mqntului civil \i a respins ap]rarea prin for[] Marpeck a fost exilat din ora\ =n 1532. Se spune c] s-a =ntors =n valea Innului, =n Tirol. Pqn] la moartea lui =n 1556, Pilgram a mai trecut prin Moravia, Grisons, Ulm, Wurttemberg, stabilindu-se =n Augsburg, ora\ din Bavaria |vabia. El nu a fost un mare teolog, dar a furnizat o bun] vedere a doctrinei fra[ilor elve[ieni \i a fost un lider =n biserica fra[ilor peste 25 de ani.

2.1.2.4. Fra[ii elve[ieni =n alte regiuni

+n partea de est a Elve[iei, =n ora\ul St. Gall, a existat o perioad] de timp o congrega[ie care dep]\ea ca num]r alte congrega[ii. Fa[] de alte regiuni, =n St. Gall consiliul nu a luat o atitudine netolerant] fa[] de fra[ii elve[ieni, astfel congrega[ia a crescut rapid. +nsu\i Conred Grebel a venit =n St. Gall =n 25 martie 1525 unde a predicat \i botezat un mare num]r de credincio\i. El a stat aici pqn] =n 9 aprilie acela\i an. |i Eberli Bold din Lachen a predicat =n St. Gall \i prin =mprejurimi, botezqnd mul[i ascult]tori. Consiliul a cerut s] plece din ora\, lucru pe care l-a dus la =ndeplinire. A fost prins mai tqrziu de catolici =n cantonul Sch`yz \i ars pe rug =n 29 mai 1525, asfel fiind primul martir al fra[ilor elve[ieni.22 Bolt a murit cu 18 luni =nainte de Felix Manz care este considerat a fi primul martir al fra[ilor elve[ieni.23 Munca =nceput] de Grebel \i Bolt a fost continuat] de Wolfgang Uliman, care a =nceput s] fie persecutat =mpreun] cu ceilal[i fra[i =n iunie 1525. Uliman a fost exilat de mai multe ori, iar =n 1530 a fost decapitat. Cei mai mul[i credincio\i au p]r]sit regiunea.

+n aprilie 1527, =n cantonul Bern, au sosit opt fra[i elve[ieni din Basel, printre care Hans Seckler \i Hochrutine. Nu dup] mult timp au fost aresta[i. +n zece ani de la =nceputul lucr]rii anabaptiste de aici, acest canton a devenit un centru puternic al fra[ilor, dar ca =n celelalte regiuni, =mpotriva fra[ilor s-au luat m]suri severe de suprimare. Primii martiri au fost =neca[i =n rqul Aare =n iulie 1529. Al]turi de Hans Seckler au murit atunci Hans Treyer \i Heeini Seiler. Cu toate c] persecu[iile au continuat, anabapti\tii s-au =nmul[it =n cantonul Bern. Au =nceput s] fie urm]ri[i, iar cei ce-i prindeau erau recompensa[i. Cei ce au fost martiriza[i =n Bern sunt trecu[i =n Oglinda martirilor.24 +n 1651 mule =nchisori au fost umplute cu anabapti\ti. Mul[i au emigrat =n America. De-abia dup] revolu[ia francez] persecu[iile \i-au pierdut amploarea.

+n sudul Germaniei, anabapti\tii evanghelici au avut ca centru principal ora\ul Strasbourg din Alsacia. De asemenea \i ora\ul Augsburg din Bavaria a fost un centru important al anabapti\tilor. +n Augsburg, Hans Deneck a botezat mull[i converti[i, printre care \i Hans Hut, un lucr]tor eficient atqt =n sudul Germaniei cqt \i =n Austria. Unul dintre cei converti[i de Hut, Eitelhans Langenmantel, a scris o lucrare =n ap]rarea doctrinei anabaptiste. El a murit ca martir =n luna aprilie a anului 1528 la Weissenhorn.25

Hans Hut a f]cut gre\eala de a stabili data re=ntoarcerii lui Hristos. Pe baza unor texte din Daniel, a ajuns la concluzia c] prin invazia turcilor va veni pedeapsa asupra cre\tinilor, urmqnd ca imediat dup] acesta s] revin] Hristos. Hans Hut a mai lucrat la Viena, dar s-a =ntors =n Augsburg, unde a fost =nchis =n septembrie 1528. A murit =n =nchisoare, iar trupul i-a fost ars pe rug =n 7 decembrie 1527. Hans Deneck a plecat la Basel \i =n scurt timp a renun[at la =nv][]tura anabaptist] cu privire la botezul credincio\ilor.

+n 1526 anabapti\tii evanghelici au p]truns =n Austria cu lucrarea Evangheliei. Guvernul Austriei a publicat un edict =mpotriva fra[ilor =n noiembrie 1527. Leonard Schiemer a fost prins de autorit][ile din Rattemberg =n Tirol, unde a botezat multe persoane. A fost un =nv][at \i un distins evanghelist. +n ian. 1528, Leonard a fost decapitat, iar Hans Schlafer, un alt predicator, a murit prin ardere pe rug. +n Tirol persecu[iile au fost foarte severe, autorit][ile raportqnd la Viena c] 700 de persoane au murit martiriza[i, iar mul[i al[ii au emigrat =n Moravia.

2.1.2.5. Ami\ii

Credincio\ii adev]ra[i au suferit =n urma tr]irii credin[ei pe care o aveau =n suflet \i pe care nu le-o putea lua nimeni. Astfel ei au avut parte de multe necazuri din partea autorit][ilor civile. +n general necazurile au venit din afar], =ns] uneori \i =n mijlocul congrega[iei se iveau discu[ii controversate, care au dus la certuri \i desp]r[iri.

O schism] a avut loc =n Berna, atunci cqnd Jacob Amman a dorit s] introduc] =nc] un serviciu de cin] pe lqng] cel existent o dat] pe an. Amman, care avea opinii profunde cu privire la cin], a c]utat p]reri ale altor episcopi =n leg]tur] cu ab[inerea de la =mp]rt]\irea cu trupul lui Hristos. Astfel, el a discutat cu John Reist despre acest lucru \i despre ruperea rela[iilor sociale =ntre fra[i \i fa[] de o persoan] excomunicat]. Fra[ii elve[ieni nu au avut o interpretare clar] a versetului 11 din 1 Cor. 5 ( cu un astfel de om nu trebuie nici s] mqnca[i) \i niciodat] nu l-au aplicat =n particular cuiva. Dar fra[ii din Alsacia au adoptat confesiunea de credin[] de la Dordrecht din 1632, al c]rei articol (nr.17) =nv][a despre ab[inerea de la cin] care nu poate fi practicat] =ntr-o manier] foarte strict].26

Amman mergea din loc =n loc cerqnd preo[ilor s] ia atitudine cu privire la ab[inerea de la cin]. John Reist nu a fost de acord cu punctul de vedere al lui Amman, care la rqndul s]u l-a acuzat pe Reist c] este =ng]duitor cu cei ce se =mp]rt]\esc, nefiind vrednici. El a insistat \i asupra regulilor de =mbr]c]minte.

+n cele din urm] s-au f]cut eforturi pentru a se ajunge la reconciliere, dar Reist \i cei ce-l sus[ineau au refuzat ultima tem] pe care Amman o impunea pentru a se putea uni. +n final Amman \i cei ce il urmau au f]cut un efort pentru a se =ntoarce la fra[i, admi[qnd c] au gre\it, =ns] fra[ii nu au dorit s] accepte ab[inerea de la sacrament. Adep[ilor lui Amman li s-au dat numele de ami\i.

2.1.2.6. Huteri[ii

Huteri[ii \i-au primit acest nume de la Jacob Hutter, cel care a pus bazele func[ionale ale traiului =n comun. Aceast] fr][ietate a luat fiin[] =n Moravia. Printre primii anabapti\ti care au lucrat =n Moravia a fost Balthasar Hubmaier, care a organizat o congrega[ie la Nicolsburg, =n 1526. Dar =n 1528 au trebuit s] p]r]seasc] regiunea \i s-au stabilit =n localitatea Bogenitz, unde au =nceput s] d]ruiasc] fiecare din posesiunile materiale pentru administrare =n comun. +n cele din urm] au ajuns la Austerlitz, construindu-\i primele case ale comunit][ii.27

La Austerlitz a avut loc o divizare, o parte din comunitate mutqndu-se la Auspitz. Aici \i-a =nceput lucrarea Jacob Hutter, el slujind ca pastor principal. Hutter a stabilit =mpreun] cu colaboratorii s]i o disciplin] strict] =n ceea ce prive\te administrarea lucrurilor =n comun. Dar dac] o vreme comunit][ile au fost tolerate, =n 1535 acest lucru nu a mai fost posibil. Astfel fra[ii au fost expulza[i din c]minele lor. Au avut permisiunea s] revin], dar =n 1547 a =nceput o crunt] persecu[ie.

+ncepqnd cu anul 1522 persecu[iile au =ncetat =n Moravia, urmqnd o perioad] de prosperitate pentru fra[ii huteri[i. Erau ni\te oameni pio\i care tr]iau o adev]rat] via[] cre\tin]. Un preot catolic, Cristopher Andreas Fischer afirma lucruri frumoase despre huteri[i.28 Mari necazuri s-au ab]tut asupra fra[ilor huteri[i =n timpul r]zboiului turco-austriac =nceput =n 1523. Comunit][ile le-au fost distruse, unii au fost uci\i, iar al[ii au ajuns sclavi.

+n timpul r]zboiului de 30 de ani (1618-1648), s- au ab]tut suferin[e imense asupra fra[ilor huteri[i, iar mul[i au fost omorq[i. Guvernatorul Moraviei a f]cut demersuri pentru exilarea huteri[ilor din provincia lui, iar regele Ferdinand i-a dat acceptul. Mul[i huteri[ii au fugind =n Ungaria, \i o mare parte dintre ei s-au stabilit la Vin[ul de Jos, =n Transilvania.

2.1.2.7. Anabapti\tii eschatologici Hans Hut a avut un mesaj apocaliptic care nu s-a =mplinit, dar ideea lui a fost promovat] =n continuare de al[i lideri care au devenit radicalii mi\c]rii anabaptiste. Unul dintre ei a fost Melchior Hofmann (1495-1543), n]scut la Hol, =n Swabia. El a fost mai =ntqi lutheran, apoi zwinglian, iar apoi a aderat la mi\carea anabaptist]. Era cunosc]tor al Bibliei, elocvent \i =n stare s] se adreseze oamenilor. Cel ce l-a promovat s] predice a fost Luther, =n iunie 1525, dar mai tqrziu a regretat. +n anul 1526 a plecat =n Suedia unde a publicat un tractat pe Daniel 12, conform c]ruia sfqr\itul lumii ar fi trebuit s] aib] loc =n 1533.

+n 1529, =n Strasbourg a luat leg]tura cu ni\te oameni care se credeau profe[i, dintre care mai reprezentativi erau Ursula \i Leinhar Jost.29 Hofman a acceptat vizunile lor ca fiind infailibile \i a publicat o parte din ele. +n scurt timp el =nsu\i s-a declarat profet. Dup] ce unul din profe[i l-a proclamat pe Hofmann ca fiind Ilie, a acceptat, chiar dac] la =nceput a ezitat.

+n anul 1533 a acceptat s] fie =nchis =n temni[a din Strasbourg. El credea c] Dumnezeu a venit s] stabileasc] =mp]r][ia pe p]mqnt, iar du\manii lui vor fi distru\i. Hofmann punea anumite viziuni pe aceea\i pozi[ie cu Scriptura \i sus[inea c] p]catele de dup] convertire sunt hule =mpotriva Duhului Sfqnt, pentru care nu mai exist] iertare. A fost fanatic =n ce prive\te profe[ia, anabapti\tii considerqndu-l eretic. +n 1543, bolnav, a murit =n =nchisoare, a\teptqnd Noul Ierusalim s] coboare din cer.30

Ora\ul Munster din Nord-Vestul Germaniei a devenit cq[iva ani mai tqrziu ora\ul unei tragedii majore, datorit fanatismului religios. Unul din urma\ii lui Hofmann, John Matthys, un brutar din Haarlem, s-a declarat profet trimis de Duhul Sfqnt, dup] ce predecesorul s]u a fost =nchis. A numit 12 apostoli, printre ei num]rqndu-se \i John Bockelson din Leyden. St]pqni[i de ideea eminen[ei eschatologice propagate de Hofmann, ei au hot]rqt s] predice =n Muenster, Noul Ierusalim, unde au intrat =n for[]. +n dou] zile, Matthys a anun[at c] cei %neevlavio\i^, oponen[ii lui, vor fi executa[i. Ei trebuiau s] accepte botezul. Totu\i, a proclamat o zi a harului, permi[qnd tuturor celor ce doreau, p]r]sirea ora\ul. Dar episcopul ora\ului a pus st]pqnire pe ora\ prin for[a armat], Matthys a fost ucis =n lupt], =n 1534, =n duminica pa\telui.31 John Bockelson a preluat conducerea, sus[inqnd c] =n timpul unei transe =n mai 1534 i s-a spus s] fac] lucrul acesta. Un profet l-a uns rege \i s-a c]s]torit cu Diavara, fost] c]lug]ri[], \i so[ia lui Mattys, instaurqnd mai apoi poligamia. |i-a mai luat =nc] 15 neveste. Suportul biblic pe care-l oferea era din Vechiul Testament. Cei ce au obiectat au fost executa[i. Ora\ul a intrat =n criz] de hran], oamenii de rqnd mqncqnd tot ce g]seau, ajungqndu-se la carne uman]. +ns] regele John tr]ia =n =mbuibare, punqnd la punct un sistem de tip comunist, de st]pqnire al tuturor magazinelor de mqncare.

+n noaptea de 24/25 iunie 1535, ora\ul a fost tr]dat \i trupele catolice \i protestante l-au asediat, luptqnd =mpotriva anabaptismului. John din Leiden, =mpreun] cu al[i doi conduc]tori au fost tortura[i pqn] au murit =n 22 ianuarie 1536. Trupurile lor au fost plasate =n turnul Bisericii Saint Lambert =n sicrie de fier. Aceste sicrie se pot vedea \i ast]zi, amintind de tragedia din 1534-1535.

Hut \i Hofmann \i-au =ndemnat ucenicii s] nu i-a sabia =n mqn], s] nu fie violen[i, dar atitudinile lor la adresa Papei \i a predicatorilor protestan[i au creat o atmosfer] favorabil] apari[iei =mp]r][iei revolu[ionare de la Muenster.32 Muensterul s-a =ntors la catolicism, dar ei niciodat] nu au avut ceva =n comun cu fra[ii elve[ieni sau anabapti\tii olandezi, care puneau accent pe Noul Testament \i nu pe Vechiul, dup] cum procedau munsteri[ii.

De\i tragedia de la Muenster a fost pus] pe seama anabaptismului, nedreptatea acestei p]reri este evident] atunci cqnd ne amintim c] anabaptismul, ca mi\care biblic] s]n]toas] \i stqnga reformei protestante, este reprezentat] ast]zi de cqteva sute de mii de menoni[i. Episodul Muenster poate fi privit ca un gest fanatic religios din partea unor oameni neevlavio\i.

2.1.3. Anabapti\tii evanghelici =n Olanda. Apari[ia menoni[ilor Melchior Hofmann a propov]duit Evanghelia =n Olanda. +n 1530, =n luna mai el a botezat =n Emden 300 de persoane. Unul dintre cei boteza[i a fost Trijpmaker, care l-a botezat pe John Mattys. Doi apostoli ai lui Mattys, Bartholomeu Bookbinder \i Dirk Kuiper, la sfqr\itul anului 1533, au botezat cq[iva converti[i =n Friesian din Leeuwarden. Unul din converti[ii la melchiorism a fost un frizer \i chirurg numit Obbe Philiphs. O s]pt]mqn] mai tqrziu Peter Woodsawer, un alt apostol al lui Mattys, a botezat pe fratele lui Obbe, Dirck Philiphs.

Dar cqnd previziunile lui Hofmann cu privire la vremea sfqr\itului nu s-au adeverit, Obbe \i Dirck Philiphs \i al[i prieteni au renun[at la melchiorism. S-au =ntors la Cuvqntul lui Dumnezeu citind Scripturile, devenind astfel cercet]tori biblici s]n]to\i =n credin[] \i cura[i =n via[].33

Fra[ii Philiphs au inaugurat un program evanghelic, numindu-se obeni[i. Dup] doi ani \i Menno Simons a aderat la gruparea obenit], care =ntre timp =mbr][i\ase cauza anabaptist]. Nu exist] nici o leg]tur] =ntre fra[ii elve[ieni, care s-au format =n sud, \i obeni[i, al c]ror p]rinte spiritual a fost Obbe Philiphs. Doctrina lor era una simplist], respingqnd tradi[ia \i f]cqnd din Biblie forma de credin[] \i practic]. Nici Obbe Philiphs, nici Menno Simons nu erau familiari cu scrierile fra[ilor elve[ieni.

2.1.3.1.Menno Simons Menno Simons, s-a n]scut =ntr-o familie olandez] =n anul 1549, =n Witmarsum. A primit de tqn]r preg]tire clerical] catolic], =n m]n]stirea franciscan] de la Bolsward, aflat] lqng] Witmarsum. A =nv][at s] citeasc] =n latin] \i a =nv][at scrierile p]rin[ilor biserice\ti, dar n-a citit Biblia niciodat] personal. +n anul 1524 a fost numit preot \i a slujit \apte ani =n Pinjum, aproape de Witmarsum. +n 1531 a fost transferat =n ora\ul natal, unde a slujit aproximativ cinci ani. Munca lui ca \i preot consta =n celebrarea messei catolice, rugqndu-se pentru cei vii \i pentru cei mor[i, botezqnd copii \i asistqnd la spovedanie \i m]rturisirea p]catelor.

+n 1525, =n timpul primului an de preo[ie cqnd =mp]r[ea cina, =ntr-o duminic], a avut o =ndoial] =n ce prive\te transubstan[ierea. +\i punea =ntrebarea dac] elementele Cinei Domnului sunt =ntr-adev]r divine. +n sufletul lui a =nceput o lupt]. A =nceput s] studieze Noul Testament, decizie care a dus la hot]rqrea desprinderii de Biserica Catolic]. A avut de ales =ntre Cuvqntul lui Dumnezeu \i ascultarea de Biserica Catolic].

+n 1531 un incident a dus la a doua criz] sufleteasc] din via[a lui Menno. Sicke Freerks care a fost rebotezat ca adult =n 1530, iar apoi a fost executat =n 20 martie 1531. Menno a =nceput s] studieze, s] vad] care sunt bazele pentru botezul nou-n]scu[ilor. A examinat scrierille lui Luther, Zwingli \i Bullinger \i le-a g]sit nesatisf]c]toare. S-a confruntat cu Scripturile, ajungqnd la concluzia c] to[i s-au =n\elat =n ce prive\te botezul, dar a r]mas =n continuare =n preo[ia catolic], botezqnd copii \i oficiind messa. A devenit pastor apoi la Witmarsum, tr]ind o via[] duplicitar]. Credea un lucru, predica altul. Dar =n anul 1534 cqnd muensteri[ii au venit =n Olanda cu p]rerile lor fanatice, fratele lui Menno a fost prins =n tiparele lor \i datotit] acestui fapt a murit pe 7 aprilie 1535 =n lupta cu autorit][ile. Prin aprilie 1535, Menno s-a =ntors la Dumnezeu cu adev]rat, dar a r]mas =n Biserica Catolic] =nc] nou] luni predicqnd doctrinele evanghelice. +n ianuarie 1536 el a f]cut pasul pe care Dumnezeu dorea s]-l fac], fiind botezat de Obbe Philiphs.34

Dup] ce a p]r]sit biserica Romei, Menno Simons a devenit un evanghelist itinerant, =ns] o parte din obeni[i au sim[it c] Menno ar putea s]-\i asume responsabilitatea de prezbiter \i i-au cerut s] accepte conducerea fr][iei. A acceptat pqn] la urm], de\i la =nceput a ezitat. A fost ordinat de Obbe Philiphs =n 1537. La cq[iva ani dup] ordinare, profund dezam]git de rupturile din interiorul fr][iei, Obbe Philiphs a p]r]sit fr][ietatea, =n timp ce fratele s]u Dirck a devenit cel mai bun colaborator al lui Menno, fiind \i un mare teolog. Menno a preluat conducerea fr][iei, devenind un lider influent. Dup] ce a devenit obenit s-a c]storit cu Getrude, =ns] familia nu a ocupat primul loc =n via[a lui.

De-a lungul anilor 1541-1543 Menno a lucrat la Amsterdam \i =mprejurul lui. +n ace\ti ani el a fost vqnat ca un ertic periculos, astfel c] predica noaptea la =ntqlnirile secrete ale fra[ilor, botezqnd noi credincio[i, =ntemeind biserici \i ordinqnd p]stori =n Amsterdam, Koln \i Danzig. A publicat \apte c]r[i \i bro\uri =n perioada 1536-1543. +n 1550 a scris Confesiunile Dumnezeului trinitar, =mpotriva unui lucr]tor, Adam Pastor, care avea o p]rere eronat] =n ce-L prive\te pe Hristos.

Ultimii ani din via[a lui \i i-a petrecut scriind \i revizuind produc[iile precedente pe care le-a tradus =ntr-un dialect al regiunii =n care tr]ia. A fost vorbit de r]u \i dispre[uit pe oriunde mergea. So[ia \i doi din cei trei copii ai lui au murit =naintea lui. A fost fr]mqntat \i de disensiunile din cadrul bisericii. Via[a lui nu a fost u\oar], fiind lipsit de bunuri materiale. La =nceoutul lucr]rii sale, Menno \i-a dat seama c] un cre\tin adev]rat nu poate evita crucea : Dac] Hristos, capul, a suferit torturi, groaz] , mizerie \i suferin[], cum se poate ca slujitorii, copiii \i to[i cei ai Lui, s] accepte s] tr]iasc] =n pace \i libertate ?35

Menno a murit =n 31 ianuarie 1461, pe patul s]u, la 25 de ani dup] ce s-a desp]r[it de Biserica Catolic]. A fost cel mai mare reprezentant al bisericii care-i poart] numele.

2.1.3.2.Teologia lui Menno Simons

O via[] nou]

O caracteristic] a teologiei lui Menno este accentuarea procesului de interiorizare a mqntuirii. Adev]ratul cre\tin trebuie s] tr]iasc] credin[a personal. Menno ca anabaptist, nume ce le-a fost dat celor ce administrau botezul persoanelor adulte, insista asupra ideii c] tr]irea unei vie[i curate trebuie s] precead] botezul. Istoricul Max Gobler, =n 1848 a spus despre anabapti\ti c] pun accentul pe convertire, regenerare personal] a fiecqrui cre\tin prin Duhul Sfqnt.36 Convertirea implic] dou] momente: credin[a \i poc]in[a. Credin[a este r]spunsul pozitiv la harul lui Dumnezeu, dar f]r] poc]in[] ea este incomplet]. Poc]in[a implic] o schimbare a vie[ii.

+ntruparea Domnului

Prin =ntrupare Menno dorea s] explice atqt na\terea natural] a lui Isus, cqt \i originea Lui divin]. El a fost preocupat s] arate c] Hristos nu a fost afectat de p]catul originar, fiind astfel =n stare s] ofere o jertf] perfect] pe cruce pentru p]catele omenirii, \i subliniat unitatea persoanei Dumnezeu-om, nu diferen[e clare =ntre cele dou] naturi. Menno a afirmat cu toat] convingerea sa c] Dumnezeu Fiul a suferit atqt =n divinitatea Sa cqt \i =n umanitetea Sa.

Biserica

Pentru Menno, biserica a fost important]. Dou]zeci\icinci de ani a lucrat =n Olanda \i =n Nordul Germaniei, formqnd comunit][i de credincio\i bine organizate, dedicate misiunii lor =n lume. +n concep[ia lui Menno, biserica este comunitatea format] din oameni regenera[i, care de bun] voie adopt] o via[] de ucenicizare \i care se dedic] unii altora =n dragoste.

Anabapti\tii erau =mpotriva Bisericii Romano-Catolice, Lutherane \i Zwingliene, care formau o unitate organic] cu societatea, \i care se supuneau puterii de constrqngere a statului. Anabapti\tii nu negau faptul c] magistra[ii sunt numi[i =n func[ii de cqtre Dumnezeu pentru a men[ine ordinea, ei fiind gata s]-i asculte =n toate lucrurile care nu =nc]lcau cerin[ele credin[ei lor. Menoni[ii erau preocupa[i s] restaureze biserica primar], care conform parerii lor, se l]sase de credin[].

Botezul

Pentru Menno \i adep[ii lui botezul este foarte important. Chiar cuvqntul anabaptist, cuvqnt cu care au fost identifica[i de c]tre cei ce =i urau, arat] acest lucru. De dragul botezului, spunea Menno, Sunem maltrata[i, uci\i, persecuta[i de to[i oamenii.37

Cu privire la botez Menno afirma c] botezul vine =n urma credin[ei, nu credin[a =n urma botezului. Botezul =n ap] este un semn exterior care urmeaz] tr]irii interioare a credin[ei. Nu faptul c] e\ti scufundat =n ap] =[i aduce na\terea din nou \i nici formulele de botez rostite de preot. Na\terea din nou este puterea lui Dumnezeu cereasc] \i regeneratoare =n inimile noastre, care prin predicarea Cuvqntului, dac] o accept]m prin credin[], converte\te inimile noastre. Cei ce se se converteau schimba[i de la necredin[] la credin[], iar cei regenera[i erau aceia c]rora Dumnezeu le-a poruncit \i i-a =nv][at botezul cre\tin, ca o pecete a credin[ei.38

Botezul copiilor nou-n]scu[i a fot pentru Menno un lucru de ne=n[eles. Deoarece ei nu erau capabili de credin[] \i poc]in[], nu trebuiau boteza[i. Argumentul lui Menno =mpotriva botezului celor mici era Marea Trimitere, prin care Isus a poruncit ucenicilor s] dea =nv][]tur] \i s] boteze. Dar copiii care nu au ra[iune \i nu pot =n[elege =nv][]turile, nu trebuie boteza[, deoarece neavqnd capacitatea de a asculta ei nu pot s] cread], s] se nasc] din nou.39

Pentru Menno Simons botezul era \i o ini[iere public] a credinciosului =ntr-o via[] radical] de ucenicie. Botezul =nsemna un r]spuns la ascultarea fa[] de Evanghelie, o ini[iere a =ncep]torului care avea s] intre =ntr-un jur]mqnt, ce presupunea o ruptur] radical] de trecut, o identificare cu comunitatea.

Cina Domnului

Cina Domnulu era o reconstituire vie a ultimei cine date de Isus \i o anticipare eschatologic] a osp][ului mesianic. Menno a enun[at cqteva principii cu privire la Cin] pe care o nume\te sfqntul sacrament. Menno a respins literalismul sacramental, care considera elementele trec]toare, pqinea \i vinul ca fiind adev]ratul trup \i sqnge a lui Hristos. Cina este un semn de aducere aminte al sacrificiului mqntuitor al lui Hristos care s-a jertfit de bun] voie pe cruce pentru a ne trece =n +mp]r][ia Harului S]u.

Pentru Menno, cina reprezenta o mare dovad] a dragostei lui Hristos ar]tat] oamenilor. La cin] credincio\ii nu doar comemoreaz] moartea Lui ca \i eveniment trecut, ci =\i reamintesc de roadele dragostei manifestate fa[] de noi =n Hristos.

Cina reprezint] leg]tura unit][ii, a dragostei \i p]cii cre\tine. Cei ce iau parte la cin] trebuie s] lase la o parte toate disputele dintre ei, s] se ierte unii pe al[ii, s] se =ncurajeze unii pe al[ii \i to[i =mpreun] pentru Domnul lor.40Cina Domnului pentru Menno este =mp]rt]\irea cu trupul \i sqngele lui Hristos.

Mul[i dintre anabapti\ti oficiau \i sp]larea picioarelor odat] cu cina. Menno Simons spune pu[ine lucruri despre acest ritual, el =ndemnqnd biserica s] spele piciorele fra[ilor \i surorilor care au venit de la mare distan[]. +n schimb, Dirck Philiphs spunea c] ritualul sp]l]rii picioarelor este poruncit de Domnul Isus \i simbolizeaz] sp]larea interioar] f]cut] de Hristos.

Disciplina =n biseric]

Anabapti\tii insistau asupra faptului c] disciplina este o parte indispensabil] a adev]ratei biserici. Interdic[ia era modalitatea prin care membrii corup[i \i nedemni ai bisericii erau exclu\i din adunare. Cei care gre\eau =n doctrin] \i =n tr]ire \i persistau cu =nc]p][qnare =n gre\elile lor nu erau admi\i =n biserica lui Hristos.

Aplicarea interdic[iei pe l=ng] men[inerea purit][ii in biseric], avea ca scop recuperarea membrilor =nc]p][qna[i. Menno =i disciplina pe membrii comunit][ii din dorin[a de a se =ngrozi \i poc]i. Trebuiau s] caute unitatea \i pacea, fiind elibera[i de capcanele satanice =n care au c]zut.41

Printre p]catele pedepsite cu excomunicarea se num]rau be[ia, adulterul, jur]mqntul, c]s]toria cu un necredincios, r]spqndirea doctrinelor false, certurile cu so[ia \i folosirea abuziv] a banilor adun]rii.

2.1.3.3.Lideri menoni[i =n Olanda \i Germani de N. Dirk Philiphs s-a n]scut =n 1504 =n ora\ul olandez Liurden. Pe la sfqr\itul anului 1533 a fost botezat de Peter Wodsor. Dirk l-a ajutat pe fratele s]u, Obbe, s] conduc] mi\carea anabaptist], asem]nat] mi\c]rii lui Grebel din Elve[ia. Dirk a scris o carte, Echiridion, care =nc] este apreciat] de ami\i. A fost primul episcop al bisericii menonite din Danzing. A murit =n 1568.

Gillis din Aachem s-a n]scut =n anul 1500 \i a fost cq\tigat pentru cauza Evangheliei de Menno, care l-a \i ordinat =n 1542, pentru a sluji =n vecin]t][ile ora\ului Koln. Dar dup] 15 ani de slujire a fost pins \i arestat pentru credin[] la Antwerp. +n 10 iulie 1557 a fost decapitat.

Leonard Bouwens s-a n]scut la Somelsdik, =n Olanda =n 1515. De tqn]r a frecventat un anturaj de vorbitori politici. A devenit lucr]tor menonit =n 1546. +n 1551 a fost ordinat ca episcop de Menno Simons. A fost un lider bun, capabil, slujind congrega[iilor din Olanda. Bouwens a [inut o list] de converti[i boteza[i pe o perioad] de 30 de ani. +n anul 1565 =ntre el \i Dirk Philiphs a intervenit o contradic[ie, Bouwens fiind =nl]turat din slujb]. Dup] moartea lui Dirk, =n 1568, \i-a reiluat lucrarea, slujind credincios pqn] =n 1582.42

2.1.3.4. Anabapti\tii evanghelici =n Anglia. Bapti\tii generali

Biserica baptist] modern] =\i are originea =n mi\carea menonit]. Prima comunitate baptist] a fost organizat] de John Smith, =n Amsterdam =n 1509.43 Smith era un puritan ce =mpreun] cu gruparea lui, s-a desp]r[it de biserica de stat din Anglia, devenind independen[i. Au urmat persecu[ii care i-au obligat s] se refugieze =n Amsterdam unde au fost expu\i influen[ei menonite. Mai tqrziu o grupare din aceast] mi\care a emigrat din Anglia =n America.

Smith a =n[eles c] botezul copiilor mici nu are fundament biblic \i nu era de accord nici cu doctrina calvinist] despre predestinare, a\a cum o acceptau congrega[ionali\tii. Smith a luat decizia de se boteza singur, botezqnd \i al[i 41 de credincio\i. Dar mai tqrziu a ajuns la concluzia c] botezul pe care \i-l administrase nu este justificat. A f]cut o cerere pentru a fi primit =n biserica menonit]. Decizia de admitere a fost amqnat] pentru mai tqrziu, dar Smith a murit f]r] a fi admis =n gruparea menonit], restul grupului fiind admis. Ei au scris o m]rturisire de credin[], publicat] sub numele: O m]rturisire de credin[] a unui grup de englezi care tr]iesc =n Amsterdam.44 Dar mai tqrziu grupul s-a =ntors =n Anglia fiind cunoscu[i sub numele de bapti\ti generali. P]rerile sunt =mp]r[ite, dar anabapti\tii pot fi socoti[i str]mo\ii bapti\tilor de azi.

Un lucru interesant este faptul c] \i =n Romqnia, istoria anabapti\tilor se =nnoad] cu istoria bapti\tilor. Istoricul John T. Christian sus[ine c] =nv][]tura anabaptist] a venit =n Transilvania din Polonia 45, iar =n Polonia venind din Elve[ia.46 Mai tqrziu anabapti\tii din Boemia \i Moravia au p]truns =n Transilvania, Gabriel Bethelen f]cqndu-le o ofert] =n acest sens pentru a stimula industria. Ace\tia din urm] erau huteri[i \i s-au stabilt la Vin[ul de Jos.47 |i-au prelungit existen[a aici, pqn] la formarea de biserici baptiste. Anabapti\tii din Transilvania sunt o leg]tur] istoric] a vechilor anabapti\ti cu bapti\tii de ast]zi.

2.2. Lupta de supravie[uire (sec. XVII-XIX) Cu trecerea timpului \i sub presiunea persecu[iilor, nu au mai r]mas decqt trei grup]ri care au supravie[uit dup] jum]tatea sec. al XVI-lea sub forma unor comunit][i distincte: fra[ii elve[ieni =n Elve[ia \i Germania de Sud, menoni[ii =n Olanda \i Germania de Nord \i huteri[ii =n Moravia.48

Urma\ii anabapti\tilor au pierdut multe din carateristicile =nainta\ilor lor, iar c]utqnd puritatea au devenit legali\ti. Zelul evanghelistic \i l-au pierdut din dorin[a de a supravie[ui. Au fost cunoscu[i ca oameni cumsecade \i buni agricultori.49

Primul secol al menonismului olandez a fost caracterizat prin persecu[ii severe la adresa lor. +ntre 1531-1596 au murit ca martiri 2000 de oameni, trei sferturi fiind menoni[i. Dar =n ciuda severei persecu[ii din afar], =n cadrul fr][iei au ap]rut unele dispute. S-au dezvoltat trei ramuri: Waterland, care practica o disciplin] blqnd], frizienii, un tip moderat =n diciplin] \i flemi\ii, care erau foarte stric[i.

Prin anul 1600 s-a dat un decret de tolerare pentru menoni[ii olandezi, dar totu\i persecu[iile au continuat pqn] =n secolul al XVIII-lea din partea catolicilor \i calvini\tilor. +n cea de-a doua jum]tate a secolului, menoni[ii au avut parte de prosperitate financiar], spor numeric, dar \i un declin spiritual.

+n anul 1700, num]rul menoni[ilor olandezi se ridica la osut]\aizeci de mii de suflete, inclusiv copii, care erau neboteza[i. +n vederea redres]rii pe plan spiritual a fost =ntemeiat un seminar la Amsterdam =n anul 1735, pentru preg]tirea lucr]torilor menoni[i. Seminarul a fost foarte pu[in sus[inut de biseric] \i a fost direc[ionat =nspre o persepctiv] conservatoare pentru o perioad] de peste o sut] de ani. Declinul spiritual a continuat, iar =n anul 1809 menoni[ii olandezi erau doar =n jur de dou]zeci \i \apte de mii de suflete, =ns] diviziza[i =n mai multe grupuri. +n 1811 a fost =nfiin[at] o organiza[ie numit] Societatea menonit] general]. Multe aspecte ale tradi[iei doctrinare ale menoni[ilor s-au pierdut, =ns] botezul credincio\ilor s-a p]strat. Dup] 1850, seminarul din Amsterdam a devenit liberal =n teologie.

Se poate spune despre menoni[ii olandezi de azi c] sunt un grup social puternic, care aduc o contribu[ie larg] culturii olandeze, dar sunt liberali =n teologia lor. Num]rul lor, =n 1946, era de 70 de mii, inclusiv copii. Congrega[iile se afl] =n ora\e ca: Leiden, Harlem, Haga, Roterdam \i Amsterdam.50

2.2.1. R]spqndirea menoni[ilor olandezi 2.2.1.1. Partea de jos a Rinului Menoni[ii olandezi au ajuns =n regiunea de jos a Rinului =nc] din sec. XVI. S-au stabilit =n ora\e ca Aachem, Ingeingroich, Crefeld, Eifel, Alderkerk, Kempen, Gladbach \i Koln, toate aceste ora\e fiind situate aproape de Rin, =ntre Palatine \i Olanda.

+nc] din anul 1533, =n Aachem a fost o adunare a fra[ilor, =ns] \i aici conciliul ora\ului i-a supus pe anabapti\ti pedepsei capitale, urmqnd o serie de execu[ii =n rqndul menoni[ilor. +n anul 1614, 600 de menoni[i au fost alunga[i din Aachem, stabilindu-se =n Burtscheid, =n apropiere, unde pentru =nc] dou] secole a existat o congrega[ie. Aici a slujit, =ntre ani 1710-1746, John Hilgers. +n 1800 dou] familii de menoni[i mai tr]iau =n Burtscheid.

Ora\ul Koln, capitala provinciei Rin \i sediul arhiepiscopiei catholice, avea anabapti\ti =n prima jum]tate a sec. al XVI-lea. Chiar Mennon Simons a locuit =n arhiepiscopatul din Koln (1544-1546). |i aici conciliul ora\ului a dat un ordin ca anabapti\tii s] nu mai fie tolera[i. Dar =nainte ca s] fie dat un decret, un lider menonit pe nume Thomas din Imboch, a fost executat; el avea 25 de ani.51

Congrega[ia cea mai semnificativ] din partea de jos a Rinului a fost cea din ora\ul Crefeld. +n 1600 menoni[ii din Kempen \i Alderkerk \i-au p]r]sit casele \i s-au stabilit aici. +n cursul timpului, =n ciuda situa[iilor adverse, biserica a cunoscut prosperitate. Unul din lideri ei a fost Herman Opden Graeff, care a luat parte la enun[area m]rturisirii de credin[] de la Dordrecht =n 1632. Menoni[ii au jucat un rol important =n via[a industrial] a ora\ului Crefeld pentru cqteva secole. Familia Leyen a fondat industria textil] care a f]cut ora\ul prosper \i faimos.

+n 1683 a avut loc o emigrare =n Statele Unite. Locuitorii din Crefeld s-au stabilit =n Germantown, nu departe de Philadelphia. Crefeld este de un interes special =n mi\care menonit] american], chiar dac] cele 300 de familii au p]r]sit biserica menonit], unindu-se cu `uakerii.52

2.2.1.2. Frieslandul de Est

Ora\ul Emdem din Frieslandul de Est, situat chiar imediat dup] frontiera german] din partea de Vest, =n Olanda, a fost un centru menonit. Reformatorul acestui ora\ a fost John A’Lasco. Endem este cunoscut ca ora\ul =n care au avut loc mai multe conferin[e, atqt =n timpul lui Menno Simons \i Dirk Philiphs, cqt \i mai tqrziu. Aici persecu[ia a fost mai blqnd] comparativ cu celelalte regiuni. Ast]zi =n Frieslandul de Est sunt trei sute de menoni[i. Biserica din Endem are 200 de membri plus 100 de copii, congrega[iile din Leer \i Nordem, avqnd 20, respective 80 de membri.53

2.2.1.3. Zona Hamburgului

Menoni[ii au ajuns aici datorit] coloniz]rilor care au avut loc. Ei au schimbat p]mqnturile ml]\tinoase din partea de jos a rqului Elbe =n ferme productive, excelqnd =n industrie, =n special =n cea a m]tasii. Al[ii erau pescari, =n timp unii devenind buni comercian[i.

Friederichstadt, un ora\ mic pe rqul Eider a avut o congrega[ie menonit] =n 1633, care a crescut considerabil =n anul 1703 avqnd 178 de membrii care participau la serviciile din cadrul bisericii. +n ora\ erau \i luterani care erau favoriza[i. De exemplu c]s]toria =ntre un menonit \i un luteran nu era permis] decqt cu acord special din partea autorit][ilor \i cu condi[ia ca fii lor s] fie boteza[i luterani. Congrega[ia din Friedrichstadt a cunoscut un declin datorit] folosirii numai a limbii olandeze =n serviciile bisericii. +n 1919 congrega[ia s-a redus la 45 de membri boteza[i, iar =n 1938 erau doar 17 membri.54

Cea mai influent] \i cunoscut] congrega[ie din zona Hamburg a fost Hamburg-Altona. Originea acestei comunit][i este stabilit] =n anul 1601. |i aici limba olandez] a fost vorbit] pentru o perioad] de timp, =ns] =n 1805 a fost introdus] germana. Olandeza nu a fost eliminat] total pqn] =n 1839. O problem] care a dus la divizarea bisericii =ntre 1640-1648 a fost botezul. Unii erau pentru scufundare, al[ii pentru stropire. Jacob Denner (1659-1746) era de partea celor ce sus[ineau botezul prin scufundare, =mpotriva lui stqnd Gerhard Rosen (1612-1711). Printre cei ce au p]storit biserica din Hamburg-Altona se num]r] Bernard Carl Rosen, =ntre anii 1845-1885, Hendrich Van Der Smissen din 1885-1928, \i Otto Schowalter =ncepand din 1928.

De-a lungul primului secol al existen[ei biserica din Hamburg-Altona a avut lucr]tori nepl]ti[i \i nepreg]ti[i, =ns] =n secolul XVIII, lucr]torii au fost trimi\i =n Olanda pentru preg]tire \i li s-au dat un salar. +n 1764 s-a introdus de asemenea org] =n cadrul bisericii, care era un semn de schimbare fa[] de vechea organizare.

2.2.1.4.Danzig \i vecin]tatea

O puternic] congrega[ie menonit] =n Germania, a fost cea din ora\ul liber Danzig. +n 1938 comunitatea avea peste 1000 de membrii, iar al[i 4000 f]ceau parte din congrega[ii din vecin]tatea ora\ului. +n Danzig menoni[ii erau diviza[i =n frizieni \i flemi[i. Luteranii au =ncercat s] previn] stabilirea menoni[ilor =n ora\, dar totul a fost =n zadar. Odat] instala[i =n Danzig, menoni[ii au =nceput s] fie acuza[i din diverse motive. Un lucr]tor flemit, George Hansen, a fost examinat =n 20 ianuarie 1678 la re\edin[a episcopului \i =n prezen[a a cqtorva dominicani, franciscani, iezui[i \i carmeli[i, =n ce prive\te doctrina menonit], fiind pus s] m]rturiseasc] ce crede despre Trinitate, persoana lui Hristos, salvarea copiilor neboteza[i, cina, sp]larea picioarelor, starea intermediar]. +n 1690 Harsen a fost ordinat ca prezbiter iar =n 1703 a murit. Limba olandez] a fost p]strat] =n serviciile congrega[iei din Danzig pqn] tqrziu =n secolul XVIII.55

Flemi\ii \i frizienii s-au =nchinat pentru o perioad] =ndelugat] de timp =n case private. +n 1638 frizienii au construit propria lor casa de rug]ciune. Ea a fost distrus] de francezi =n 1806. Flemi[ii au construit \i ei o casa de rug]ciune =n 1648. +n 1805 au instalat o org] =n biseric] cu toat] opozi[ia minorit][ii. Dup] mai mult de dou] secole de separare, via[a bisericii din Danzig, a flemi[ilor si frizienilor s-a unit, =n 1808. S-au adunat =n casa de rugaciune a flemi\ilor, p=na cqnd a fost ars] =n 1813, de ru\i. +n 1818 congrega[ia din Danzig a =nceput o construc[ie pentru o nou] biserica, care a fost dedicat] pe 12 sept. 1819. +n fruntea bisericii a fost pus =n 1826 un lucr]tor pl]tit. +n 1884 a fost construit] \i o cas] parohial]. Biserica menoni[ilor din Danzig a fost distrus] dea lungul celui de-al doilea r]zboi mondial.56

+n 1920, popula[ia din Danzig era divizat] astfel: 220.000 de protestan[i, 120.000 de catolici, 6.000 de menoni[i 4.000 de evrei.57 +n ciuda num]rului mic de menoni[i, protestan[ii \i catolicii sus[ineau c] =ntreaga regiune Vistula a fost n]p]dit] de ace\tia. Cei mai prosperi \i numero\i menoni[i din Danzig \i vecin]tate care num]rau 15.000 de suflete au fost extermina[i =nainte de cel de-al doilea r]zboi mondial. +n cele patru regiuni amintite au mai r]mas 7.000 de menoni[i, mul[i au pierind =n urma vicisitudinile r]zboiului.

2.2.1.5.Polonia

+n Polonia s-au stabilit cqteva grup]ri de menoni[i olandezi. Din Prusia au venit: Montau Gruppe =n 1558, Shonsee =n 1600, iar =n 1939, avqnd =n jur de dou] sute de membrii \i Obernesau stabilit] =n 1530. S-a mai stabilit =nc] o grupare =n Polonia rus] =n anul 1750. Se numea Deutsch-Kazan. +n 1939 avea dou] sute de membri boteza[i. Aceasta ultim] congrega[ie a suferit numeric datorit] emigr]rii =n Rusia, America \i Paraguay.58

2.2.2. Menoni[ii =n Rusia

+nv][]tura menonit] din Olanda a ajuns =n Prusia. Un conte rus a ajuns la Danzig \i a fost impresionat de c]tre menoni[i. Un agent rus, John Vontrape, a v]zut condi[iile nefavorabile pe care menoni[ii din Danzig le aveau =n Prusia (mari taxe, p]mqnturi confiscate,etc.). Contele \i Vontrape au insistat pe lqng] guvernul rus s]-i invite pe menoni[ii prusaci, pentru ca s] se stabileasc] =n Rusia. +n 1786 =n luna august a fost trimis] invita[ia, dar Prusia nu a fost mul[imit] de perspectiva pierderii celor mai buni fermieri \i nu i-a l]sat s] emigreze. Dup] insisten[ele Poloniei \i Rusiei prusacii au dat voie menoni[ilor s] emigreze =n Rusia. Primul prusac dintre cei 900 stabili[i =n Rusia a ajuns =n iulie 1789.59

Prima colonie a fost localizat] de-a lungul Tibrului =n sudul Rusiei la Chorti[a. +n anii urm]tori =n Rusia au mai sosit \i al[i menoni[i. O alt] colonie a fost Molostcna, fondat] =n 1803 =n sudul Rusiei, la nord de Marea de Azof. Mul[i au sosit =n urm]torii cinsprezece ani \i =ntre 1819-1840. Aceast] emigrare a [inut pqn] la 1870, \i =n total num]rul menoni[ilor imigran[i a ajuns la 8.000 de suflete.

Au urmat ani grei pentru menoni[i, care erau vorbitori de limba german], iar satele aflqndu-se la dep]rtare de sute de mile. Dar cu toate acestea, coloniile au crescut repede. +n 25 de ani popula[ia s-a dublat. Ace\ti fermieri prusaci, oameni progresivi, au facut ferme de oi, au cultivat grqu, s-au =mbog][it, devenind cei mai prosperi. Cel mai important dintre menoni[ii rusi a fost Johan Cornies (1789-1848). A fost un mare fermier, cresc]tor de animale \i industria\. S-a ocupat foarte mult de educarea tinerilor. A devenit atqt de cunoscut =ncqt =n 1825 a fost vizitat de [arul Rusiei, Alexandru I. Putea primi multe onoruri, dar fiind un om smerit le-a refuzat pe toate. A acceptat o singur] medalie, pe una din p]r[i fiindu-i scris numele iar pe cealalt] era scris: pentru abilit][i. 60

A\adar, =n 1850, menoni[ii din Rusia erau inst]ri[i, dar pe plan spiritual dec]zuser] mult. Dar sub infulen[a bapti\tilor germani si pieti\tilor luterani a =nceput o mare trezire =n coloniile ruse\ti, rezultatul fiind =nfiin[area unei noi ramuri a menoni[ilor, fr][ietatea menonit], =n anul 1860. aproape o treime din menoni[i au intrat =n noua organiza[ie care a sprijinit puternic misionarismul.

+n 1870, guvernul Rusiei a eliminat =nlesnirea de a nu face armat] =n cazul menoni[ilor astfel aproximativ 18.000 de menoni[i ru\i au emigrat =n Manitoba, Canada (1873-1880). Un alt grup de menoni[i, urma\i ai lui Abraham Piters au emigrat =n Turkistan =n 1880 sub conducerea lui Klass Eppe, un om neechilibrat. Enoria\ii lui credeau c] Hristos are s] vin] iar anticristul are s] apar] =n vest, acesta fiind motivul refugiului =n est, =n Asia. +n 1930 menoni[ii din Turkistan erau =n jur de 700-800.

La =nceputul secolului XX menoni[ii ru\i s-au =ndreptat spre Siberia. La =nceputul anului 1925 s-a estimat un num]r de 30.000 mii menoni[i Siberieni. +n 1905 istoricul menonit rus Peter Friesen a fondat ramura cunoscut] sub numele de fra[ii menoni[i evanghelici.

+n timpul primului r]zboi mondial menoni[ii erau 100.000 mii de suflete. Coloniile erau bine organizate avqnd propriile \coli germane, spitale \i institu[ii caritabile. Revolu[ia bol\evic] a adus teroare \i moarte, obligqnd un num]r =nsemnat de menoni[i (cca.18.000) s] emigreze =n Canada. +ntre 1928-1930 al[i 3.000 mii de menoni[i au ajuns =n America de Sud =n Paraguai \i Brazilia.

Menoni[ii r]ma\i =n Rusia au fost =mpu\ca[i, exila[i, iar al[ii \i-au p]r]sit credin[a. Cei din Turkistan au dus-o mai bine decqt cei din Ucraina, =n timpul Uniunii Sovietice. +n timpul celui de-al doilea r]zboi mondial erau =n Rusia 35.000 de menoni[i. Dup] r]zboi 12.000 de suflete au p]r]sit Europa cu destina[ia Canada \i Paraguay. Cei din Canada nu au fost mul[umi[i de tratamentul guvernului pentru ei, 10.000 dintre ei stabilindu-se =n Mexic =n 1922.61

2.2.3. Menoni[ii =n America de Nord

Prima a\ezare menonit] =n America de Nord dup] cum am amintit, a fost =n ora\ul Germantown din Pennsylvania, =n 1683 aici s-au stabilit menoni[i din Crefeld, Germania, =n num]r de 35 de suflete. Aceste 13 familii din Crefeld erau =n 1683 mebrii ai comunit][ii `akerilor, dar menoni[i la origine. Primul lucr]tor menonit =n America de nord a fost William Rittenhouse (1644-1708), care a slujit =n Germantown \i a fost ales =n lucrare prin 1690. Din acest ora\ a ap]rut primul protest american =mpotriva sclaviei. Ramura principal] a bisericii menonite americane era format] din olandezi. De-a lungul istoriei sale congrega[ia a fost slab] numeric. Ea este afiliat] ast]zi Conferin[ei Bisericilor Menonite Americane.

+n America de Nord au mai fost patru valuri de emigrare menonit]. Emigrarea menoni[ilor din Elve[ia \i Palatinat sau estul Pennsilvanyei a =nceput =n 1709 \i a continuat pqn] la r]zboiul Indian =n 1754.62 +n timpul revolu[iei americane, se consider] c] =n America se aflau 3000-5000 de menoni[ (1775). +n acest val poate fi inclus un num]r de 700 de ami\i, care s-au a\ezat =n Berks County, Pennsylvania. Atqt ei cqt \i menoni[ii din Elve[ia \i Palatinat au venit =n America pentru a avea o libertate religioas] \i pentru a-\i =mbun]t][ii oportunut][ile lor economice.

Al doilea val de imigrare a =nceput curqnd dup] timpul lui Napoleon \i a continuat pqn] la izbucnirea r]zboiului civil din America (1815-1861). +n ace\ti ani aproape 300 de suflete, ami\i alsacieni dar \i cq[iva elve[ieni \i menoni[i germani din sud au venit =n America. S-au a\ezat =n vestul Pennsylvaniei, =n Ohio, Indiana, Ilinois \i Iowa. Au imigrat pentru a sc]pa de militarism \i de situa[iile dificile economice care au urmat =n Europa dup] r]zboiele lui Napoleon.63

Alte dou] valuri de imigrare menonit] =n America de Nord din Rusia, au fost men[ionate anterioar. +ntre 1873-1880 aproximativ 10.000 de menoni[i Ru\i s-au stabilit =n statele Dakotas, Minessota, Nebraska \i Kanssas. Alte 8.000 de suflete s-au stabilit =n Manitoba, =n vestul Canadei. Menoni[ii Americani i-au ajutat pe fra[ii lor ru\i fiind genero\i cu ei. Cqnd menoni[ii ru\i au c]utat s] se repatrieze dup] necazurile pricinuite de primul r]zboi mondial, doar trei []ri le-au deschis u\ile: =ntqi Canada, care a permis la peste 18.000 de menoni[i s] se a\eze =n vest; apoi Brazilia \i Paraguay, =n America de sud care au primit =mpreun] 6.000 menoni[i.

De vreme, =n secolul XVIII, dou] a\ez]ri puternice de menoni[i erau =n Pennsylvania. Skippack a fost fondat =n 1702 iar Pe`uea =n 1710. Aceste dou] a\ez]ri au fost nucleele bisericilor Franconia \i Lancaster. Franconia a crescut rapid dar nu =n m]sura =n care a f]cut-o Lancaster. +n timp Franconia avea =ntr-un timp 4600 de membri, Lancaster avea 13300 de membri. Menoni[ii din Lancaster s-au stabilit =n Virginia, =naite de 1750. Ontario a fost colonizat de menoni[ii din Lancaster dar \i Franconezi, =ncepqnd cu 1788. +n 1799 menoni[ii s-au stabilit =n Ohio, 1833 =n Illinois, =n 1839 =n Iowa \i =n Indiana prin 1843. 64 A\ez]rile menonite din Nebrasca \i alte cqteva state vestice au luat fiin[] =ncepqnd cu 1850.

Dup] mai multe conferin[e organizate de bisericile menonite din America, pe regiuni, =n ultima parte a secolului al XIX-lea mai mul[i, lideri menoni[i au gr]bit formarea unei conferin[e generale, unde lucr]torii s] se poat] =ntqlni \i s] discute lucruri care erau =n biserici \i pentru p]rt]\ie. Un promotor a fost John F. Funk din Elkhart, Indiana, fondator al publica[iei menonite \i editor al Herald of Truth. O =ntqlnire preliminar] a Conferin[ei Generale Menonite, a fost [inut] =n casa de =ntqlnire Pike din Elida, Ohio =n 1897, iar prima =ntqlnire a conferin[ei a fost [inut] =n urm]torul an cu Daniel Kauffman, care apoi timp de 33 ani a slujit ca moderator. Au avut loc =ntqlniri la interval de doi ani, =ncepqnd cu 1898. Rolul conferin[ei a fost asigurarea p]rt]\iei la un nivel =nalt, totodat] asigurqnd inspira[ie pentru cei care slujeau, ajut]nd la unitatea bisericii.

2.3. Trezirea spiritual] menonit] (sec.xx)

Anabapti\tii care au luat fiin[] =n sec. XVI, s-au concentrat asupra restaur]rii bisericii, aducqnd-o la credincio\ia din primele veacuri. Pentru ei biserica a devenit o familie, o fr][ie \i nici decum o institu[ie, Dumnezeu fiind singurul care o coordona. Punctul lor de vedere, =n opozi[ie cu statul le-a adus persecu[ie.

Secolele XVI-XIX, =n ceea ce prive\te mi\carea anabaptist], fie fra[i elve[ieni, huteri[i sau menoni[i, au fost secolele durerii sau lupta de supravie[uire. Au =ndurat pentru credin[a lor sincer], b]taie, lan[uri, =nchisoare \i exiluri. Dar =n ciuda tuturor circumstan[elor negative, biserica anabaptist] a supravia[uit, chiar mai mult a crescut la num]rul de membrii. A luat ca exemplu modelul apostolilor \i au dezvoltat un sistem de trai =n comun, acest lucru ajutqndu-i s] supravie[uiasc] =n fa[a persecu[iilor.

Cuprin\i =n mijlocul, vicisitudinilor secolelor XVII-XIX, menoni[ii au avut de suferit mult \i pe plan spiritual; dar secolul XX a =nsemnat pentru ei relansarea =n spiritualitate. Comunit][iile lor din America \i Olanda au crescut numeric dar \i din punct de vedere organizatoric. +n anii 1970-1980 la menoni[i se reg]sea vitalitatea spiritual] \i dorin[a de evanghelizare pe care o aveau =nainta\ii lor.

A existat \i =nc] mai exist] o form] de conservare a stilului de via[], dar implicarea lor organizat] =n via[a social] este evident]. Dezvoltarea =nv][]mqntului \i a altor activit][i de ajutor social sunt sus[inute de biserica menonit], =n deosebi prin organiza[iile misionare. Menoni[ii arat] o mare deschidere fa[] de bisericile evanghelice, acest lucru fiind evident chiar \i =n [ara noastr]. .

2.4. Lucrarea Menonit] =n Romqnia

Primi menoni[i au sosit =n Romqnia =nc] din perioada dictaturii comuniste. +n deceniul IX al secolului XX, un grup de menoni[i ajun\i =n Romqnia sau =ntors =n America unde au dezv]luit bisericiilor menonite situa[ia dificil] prin care trecea popula[ia romqn], s]r]cia care exista din cauza legiilor comuniste. Astfel bisericile menonite au alc]tuit un plan care prevedea ajutorarea oamenilor s]raci din Romqnia. S-a =nfin[at un program de sponsorizare, lunar al famililor, acesta constqnd =n distribuirea de =mbr]c]minte \i alimente. Cu toate c] mul[i menoni[i sau oferit s] sprijineasc] acest program, au fost probleme din partea autorit][ilor comuniste care au =ngradit acest ajutor.

O dat] cu pr]busirea regimului comunist, grani[ele sau deschis \i ajutorul fra[ilor menoni[i a fost din ce =n ce mai substan[ial. Au ap]rut organiza[ii menonite americane =n Romqnia, care sau implicat =n diverse activit][i.

Una din organiza[iile menonite americane este Christian Aid Ministries, organiza[ie misionar] non-profit, care d] posibilitatea bisericiilor s] ajute material \i spiritual oameni din =ntreaga lume. C.A.M. pune la dispozi[ie haine, alimente, medicamente, literatur] cre\tin] \i ajut] la reconstruirea zonelor din SUA lovite de calamit][i naturale. C.A.M. este condus] de un bord format din opt membri avqnd multe comitete care se ocup] de activit][i specifice. Organiza[ia este suportat] integral de persoane individuale interesate \i biserici din America \i Canada.

+n Romqnia, C.A.M. are sediul la Suceava \i cuprinde cqteva programe:

a) Orfelinatul cre\tin Natanael, construit =n 1993 \i destinat =ngrijirii a 55 de copii orfani sau din familii care nu le pot asigura =ntre[inerea. Copiii =nva[] =n scoala cre\tin] Natanael.

b) Ferma cu vaci de lapte. +n 1993 au fost aduse din SUA pe calea aerului 90 de vaci, rasa holstein. +n 1999 erau 150 de vaci =n trei ferme. Fermele au fost dotate cu utilaje agricole de toate tipurile, fiind posibil] arendarea a 225 ha de teren. 80@ din laptele ob[inut este distribuit gratuit =n orfelinate, azile de b]trqni \i biserici, restul fiind comercializat =n magazinul propriu.

c) S-au =nfin[at asocia[ii agricole la sate, prin care se distribuie echipament agricol unor familii sau grupuri de familii pentru a-i ajuta s] lucreze p]mqntul.

d) Ateliere de croitorie. Exist] patrusprezece centre de croitorie \i lunar se confec[ioneaz] articole de =mbr]caminte din patru tone de material, acestea fiind donate famililor s]race.

e) Distribuirea de ajutoare. Peste 2000 de familii din Romqnia \i 300 din Moldova primesc pachete alimentare, haine \i medicamente.

f) Recoltarea cerealelor \i distribuirea semin[elor. Se recolteaz] annual 1200 ha cereale. Grqul este m]cinat, iar f]ina distribuit] la 2000 de famili s]race. Se distribuie 15 tone de semin[e anual =n satele din Romqnia \i Moldova.

g) Construc[ii de biserici. Primesc ajutor bisericile aflate =n construc[ie \i fac parte din Alian[a Evanghelic].

h) +nv][]tura cre\tin]. Acest program se realizeaz] prin distribuirea de literatur] cre\tin], seminarii, publica[ii cre\tine.

i) Distribuirea de medicamente. Bisericile care au farmacii \i medicii cre\tini beneficiaz] de medicamente din depozitul din Cluj.65

O alt] organiza[ie misionar] care s-a implicat =n Romqnia dup] revolu[ia din 1989 este Sun Light Ministries. Cq[iva membrii ai organiza[iei au venit =n Romqnia =n anul 1992 \i au evaluat situa[ia pentru a vedea unde ar fi mai folositori. Au v]zut strig]tul de ajutor =n agricultur] \i au donat oamenilor de la sate tractoare \i pluguri pe care le-au folosit la munca cqmpului. Tehnologia american] a fost de mare folos s]tenilor care au beneficiat de ajutorul ei.

+n 1993 conducerea misiunii a hot]rqt c] este momentul s] trimit] =n Romqnia un expert american care s] supravegheze \i s] conduc] =ndeaproape lucrarea pentru a fi mai eficient]. Astfel, =n 1994, Elmer Bontrager =mpreun] cu familia s-au mutat la Alba-Iulia. Au cump]rat o proprietate \i dup] ce au ob[inut formele legale au format o companie. Din 1994 pqn] ast]zi lucrurile s-au schimbat considerabil, accentul fiind pus pe munc]. Programul este unul de agricultur] \i se produce hran] pentru oameni \i animale. Au fost aduse din Vest multe tehnici noi. Acest program se desf]\oar] =n cqteva sate din jurul ora\ului Alba-Iulia. Organiza[ia continu] =n m]sura posibilit][ilor s] =mbun]t][easc] agricultura.

S.L.M. are \i un program de sponsorizare al familiilor din Romqnia. Familii menonite americane doneaz] bani lunar organiza[iei, care-i livreaz] =n familiilor s]race \i numeroase, care nu pot cq\tiga un salariu, care au membri bolnavi \i care nu pot lucra. Sponsorizarea aceasta este pe termen de un an de zile, =n speran[a c] situa[ia se va =mbun]t][i, iar dac] nu va avea loc schimbarea a\teptat] ajutorul va continua. Familiile nevoia\e sunt indicate de c]tre p]storii bisericilor la care organiza[ia apeleaz].66

Menoni[ii din Romqnia [in seminarii de dou] ori pe an =n localit][i ca Suceava, Bucure\ti, Arad sau Cluj. La aceste seminarii p]storii prezint] =nv][]turi biblice. Se =ncurajeaz] studierea Bibliei, tr]irea unei vie[i cre\tine =n ascultare de Dumnezeu \i p]rt]\ia =n familie. La aceste seminarii sunt invita[i \i membrii altor culte, =n special bapti\ti \i penticostali. Buna colaborare cu bisericile evanghelice se observ] \i din faptul c] unele seminarii se [in =n bisericile evanghelice.

Menoni[ii din Romqnia viziteaz] bisericile baptiste \i penticostale \i de asemenea sunt invita[i deseori s] vorbeasc] din cuvqntul Scripturii. Scopul lor este de a ajuta cre\tinii \i nef]cqndu-se diferen[] =ntre cultele cre\tine evanghelice.66

3. DOCTRINELE MENONITE +N CONTEXTUL GQNDIRII EVANGHELICE ACTUALE

3.1. Doctrine majore

3.1.1. Divinitatea

Biserica Menonit] are aceea\i doctrina cu cea a reforma[ilor protestan[i. Reprezentantul de baz] al bisericii menonite, Menno Simons a scris in anul 1550 Confesiunile triunului, eternului, adev]ratului Dumnezeu, Fiu \i Duh Sfqnt, carte care scoate =n eviden[] teologia biblic] menonit].

Biserica menonit] crede =n Divinitatea \i personalitatea lui Dumnezeu Tat]l. Ea afirm] faptul c] Scriptura ne vorbe\te despre divinitatea \i adev]rata umanitate a lui Isus Hristos, despre na\terea Lui din fecioar], despre minunile pe care le-a f]cut, despre moartea Sa jertfitoare, \i apoi despre =nvierea Sa \i despre a doua Sa venire. Este adev]rat c] menoni[ii timpurii aveau o idee ciudat], \i anume c] Maria l-ar fi cunoscut pe Isus =nainte de na\terea Sa. Dar ideea aceasta a fost =ndep]rtat]. Articolul patru din confesiunea de credin[] a menoni[ilor olandezi prevede: indiferent de modul cum s-a format acest trup, \i cum, Cuvantul s-a =ntrupat \i a devenit El =nsu\i om. Noi cont]m pe declra[ia l]sat] de Evanghelie1

Menoni[ii cred =n personalitatea \i divinitateta Duhuli Sfqnt. El este Acela ce =i convinge pe oameni de p]cat \i =i conduce la credin[a salvatoare =n Hristos. Biserica menonit] crede =n Dumnezeu ca existqnd =n trei persoane: Tat]l Fiul \i Duhul Sfqnt. Menonitii nici o dat] nu s-au angajat =n specula[ii filosofice cu privire la trinitate, dorind s] r]mqn] pe linia dat] de Scriptur.2

3.1.2. Mqntuirea

Menoni[ii cred c] natura uman] este p]c]toas] \i omul este incapabil de a se mqntui singur. Ei sprijin] punctul de vedere conform c]ruia omul poate fi mqntuit prin credin[]. George R. Brunk, =n cartea sa Ready Biblle Answers, spune c] omul neconvertit care face fapte bune \i totodat] c]lcqnd legea lui Dumnezeu este vinovat de fapte fire\ti, care =i aduc condamnare. Sufletul neregenerat care face bine \i [ine o parte din legea lui Dumnezeu, crezqnd c] se poate mqntui singur, se bazeaz] pe fapte moarte, care nu sunt altceva decqt auto=ndrept][ire. Faptele bune sunt f]cute de o persoan] ce a primit o nou] natur]. De\i aceste fapte nu =i duc mqntuirea, =l mul[umesc pe Dumnezeu \i sunt indispensabile justific]rii \i mqntuirii. Lucrarea de r]scump]rare =n Hristos nu s-ar putea face f]r] voia noastr], dac] noi nu vrem s] cooper]m cu Dumnezeu. Cqnd apostolul Pavel, afirma c] suntem salva[i f]r] fapte, el se refer] la auto=ndrept][ire pentru ca nimeni s] nu cread] c] s-ar putea mqntui prin efort propiu. Cqnd Iacov spune c] nu putem fi mqntui[i f]r] fapte, vrea s] afirme s] =ndeplinim conditiile evangheliei pentru a c]p]ta harul lui Dumnezeu3.

Pentru a fi mqntuit trebuie s] aibe loc regenerarea, despre care Dirk Philips scria c] nu este exterioar] ci se petrece la nivelul min[ii si inimii omului. Na\terea din nou se datoreaz] harului divin. Menno scria: Din pricina lui Hristos suntem =n har pentru c] El st] =ntre Tat]l \i copiii s]i imperfec[i \i prin sqngele S]u suntem privi[i neprih]ni[i4. Astfel via[a cre\tinului trebuie s] fie tr]it] =n sfin[enie urmqnd pilda donului Isus.

3.1.3. Biblia

Menoni[ii cred =n absoluta autoritate a Bibliei. Ei accept] Biblia, atqt N.T. cqt \i V.T. ca fiind inspirate de Duhul Sfqnt. Reforma[ii \i Catolicii de asemenea credeau =n inspira[ia Scripturii =ns], anabapti\tii au fost privi[i de c]tre al[i cre\tini ca fiind fanatici datorit] atitudinii lor fa[] de Biblie. Anabapti\tii nu au folosit Biblia ca s] judece un anume sistem uman, ci mai mult ca s] =i aminteasc] omului de p]c]to\enia sa. +n acest sens ei au o atitudine practic] cu privire la Biblie, f]cqnd-o aplicabil] =n salvarea \i sfin[enia oamenilor f]rq ca s] de-a o prea mare importan[] problemelor speculative teologice. Este mult mai u\or s] teoretizezi despre ordinea decretelor, decqt s] cq\tigi suflete pentru Isus. Este mai u\or un discurs intelectual teologic despre doctrinele scripturii, decqt s] aplici Scriptura la =ntreaga via[] a omului. Accentul este pus pe =n[elegerea Cuvqntului pentru mqntuirea omului. Anabapti\tii sunt mai presus de orice, oameni ai Cuvqntului5

3.1.4. Biserica

Cuvintele biseric] \i congrega[ie sunt adesea sinonime. +n Sfqnta Scriptur] lui Dumnezeu cuvqntul biseric] este folosit cqt pentru a s] reprezinta atqt corpul de credincio\i =n general, o biseric] local] sau o congrega[ie \i membri trupului vizibil a lui Hristos f]r] a se referi la o localitate, organiza[ie sau num]r. Congrega[ia este biserica =n form] organizat], localizat] =n orice loc si este compus] din membrii \i cler, ambele categorii fiind slujitori.

3.1.4.1.Biserica local]

Orice congrega[ie, organizat] a\a cum trebuie, este format] dintr-un num]r de membrii converti[i \i boteza[, num]r suficient pentru a forma un trup care se =ntqlne\te regulat pentru prosl]virea lui Dumnezeu. +n cele mai multe biserici locale exist] \i \coli duminicale.

Pentru ca o persoan] s] fie admis] =ntr-o biseric] local] trebuie s] fie =ntradev]r iertat] de p]catele ei, s] dea dovad] de convertire adev]rat], botezqndu-se =n credin[a ei. Este important] rela[ia dintre biserica local] \i biserica =n general, prima trebuind s] =\i ia locul potrivit =n rela[ia cu trupul =n general al bisericii. Trebuie [inut cont c] biserica local] i\i datoreaz] existen[a bisericii =n general \i ca parte a unui =ntreg datoreaz] ceva \i celorlate p]r[i ale trupului, fiind dependent] atqt de cap cqt \i tote celelalte p]r[i ale trupului.

+n formarea de rela[ii =ntre bisericile locale \i biserica ca =ntreg, au fost organizate institu[ii \i conferin[e: 1) Conferin[e locale care cuprind un num]r de congrega[ii dintr-un district; 2) Conferin[e generale, compuse din mai multe conferin[e din districte, scopul fiind rezolvarea problemelor din conferin[ele districtuale \i ale bisericii locale. +n conferin[a local], congrega[iile dintr-un district vin =n contact direct una cu cealalt], iar =n conferin[a general] reprezentan[ii conferin[elor locale vin =n contact direct. Astfel fiecare membru a unei biserici locale este conectat cu toat] munca =ntregii biserici. Membrul individual se raporteaz] la congrega[ia lui, congrega[ia la conferin[a districtual], iar aceasta la conferin[a general]6

3.1.4.2.Slujba

Slujirea este cea mai important], vital], esen[ial], \i responsabil] chemare pentru om, ea fiind stabilit] de Domnul =nsu\i. Scopul slujirii este ca orice om s]-L cunoasc] pe Dumnezeu ajungqnd la mqntuire. Un slujitor trebuie s] fie uns cu Duhul Sfqnt, s] aibe o via[] curat], s] fie umil, r]bd]tor, statornic, altruist \i influent.

Biserica menonit] recunoa\te urm]toarele slujbe:

Episcopul este cea mai =nalt] slujb] din biseric], episcopul fiind echivalentul superitendentului. El este capul bisericii. Adam Clarke spune c] aceast] slujb] este de la Dumnezeu \i numai un p]stor adev]rat poate s] o =mplineasc]7

Slujitorul =n =nt]legere tehnic] a cuvqntului desemneaz] un slujitor sau sclav, dar poate fi folosit =n sens civic \i bisericesc. Orice membru din biseric] este slujitor, episcopii fiind =ncadra[i =n aceast] categorie, =ns] nu to[i slujitori sunt episcopi.

Slujba de diacon a ap]rut la =nceputul lucr]rii cre\tine cu scopul ca cei f]cu[i diaconi s] aibe grij] de cei s]raci (F.A. 6;1-6). Aceast] slujb] s-a men[inut =n biseric], munca diaconului fiind aceea de a se =ngriji de s]raci, de a se ocupa de fondurile comunit][ii \i de a ajuta pe ceilal[i slujitori.

Pastorul este cel care are grija de turm]. Aceast] slujb] este foarte important] \i este =mpar[it] =ntre episcopi, slujitori \i diaconi.

Slujba de evanghelist se atribuie celui ce duce cuvqntul =n afara bisericii. Este o slujb] Scriptural] (F.A. 21:8).

Cuvqntul misionar nu este =ntqlnit =n Biblie. Biserica timpurie avea astfel de oameni, dar slijba era limitat] la cei ordina[i. +n timp \i cei neordina[i au ajuns s] fie misionari. Misionarii trebuie supraveghea[i cu =ntelepciune \i recunoscu[i ca slujitori.

+nv][]torii erau cei ce interpretau Scriptura si instruiau poporul ( Isus, Barnaba, Pavel etc…). +n biseric] ast]zi exsist] cqteva lucr]ri care [in de =nv]t]tori: \cola duminical], munca de misiune, clasele speciale de studiu biblic \i \colile.

Pentru a sluji =n biseric] o persoan] trebuie s] aib] chemare din parte Domnului, chemare ce se face prin Biseric], care a ales primii diaconi \i l-a ordinat pe Pavel =n apostolie. Chemarea va fi recunoscut] mai departe prin convingerea divin], calit][iile deosebite pe care le posed] un individ, prin vocea bisericii \i tragere la sor[i.

Un slujitor trebuie s] se preg]teasc] =n vederea slujirii fiind un om al studiului al citirii Scripturii \i un om al rug]ciunii. Slujitorul trebuie s] predice ( cea mai important] activitate a slujitorului), s] administreze ceremoniile =n biseric] \i s] aibe grija de turma pe care trebuie s] o \i di\ciplineze8

3.1.4.2. +ndatoririle =n Biserica local]

1) +ndatoririle conduc]torului fa[] de membri

O munc] =ncununat] cu succes =ntr-o biseric] local] depinde foarte mult de cei din fruntea poporului. Conduc]torul bisericii trebuie s] fie slujitorul ei. D]c] membri v-or fi considera[i inferiori, conduc]torul =\i va pierde influen[a =n congrega[ie. El este slujitor \ef at]t =n cuvqnt cqt \i =n exemple. Slujitorul din fruntea bisericii trebuie s] aibe grij] ca enoria\i, s] aibe destul] hran] spiritual]. Doctrinele =mp]r][iei trebuie expuse clar \i complet pentru a putea fi =nv][ate de cei ce le ascult]. P]storul trebuie s] fie mai mult decqt un om care =ndeamn] la fapte bune \i tr]ire plin] de credin[]. Este datoria lui s] predea, s] explice \i s] ajute membrii, s] =n[eleag] \i s] pun] =n practic] doctrinele Cuvqntului.

P]storul are datoria de a demasca p]catul, de\i este o sarcin] nepl]cut]. Aceasta implic] =ndr]zneal], dar de asemenea tact \i un puternic sentiment de simpatie \i dragoste pentru persoana =n cauz]. Neqn[elegerea unei astfel de =ndatoriri aduce =nfrqngere, =n timp ce ducerea la =ndeplinire cu =ncredere va primi =n final o reconpens] bogat] care este o religie pur] \i o congrega[ie eliberat] de p]cat9

Patorul este responsabil pentru disciplina congrega[iei. Cei ce accept] o via[a de compromis cu p]catul trebuie exomunica[i, poc]in[a implicqnd instruc[ie, iar neascultarea corec[ie. Este dotoria p]storului s] procedeze dup] cum spune evanghelia.

Vizitarea membrilor bisericii este de asemenea datoria p]storului. Trebuie s] ajung] =n casele lor, s] se roage cu ei \i pentru ei s] =i =ncurajeze =n munca pentru biseric] \i evanghelie10

+ndatoririlele membrilor c]te comduc]tori

Munca unei biserici este un succes sau un e\ec depinzqnd de credincio\i care au datoria de a avea o atitudine bun] fa[] de conduc]torii lor. O datorie pe care membtii bisericii o au pentru p]storii lor este rug]ciunea. Succesul p]storului const] =n mare m]sur] =n rug]ciunile sfin[iilor credincio\i. Rug]ciunile congrega[iei au eliberat un predicator aposolic din =nchisoare si de la o moarte probalil] ( F.A. 12:5 ).

Ascultarea de p]storul bisericii este o al] daorie a menbrilor unei biserici. Nu este admisibil ca un menbru s] ia pozi[ie =mpotriva p]storului, ci trebuie s] i se supun] =n toate lucrurile din punct de vedere scripural. Trebuie acordat p]sorului stim] \i respect, cuvinte de =ncurajare, =ncuajarea fiind o cale de credincio\ie, vorbind la timpul potrivit \i =n felul potrivit. Nimic nu \chiop]tez] mai mult munca p]sorilor ca lipsa unei stime pentru ei \i pentru chemarea sfqnt] =n a sluji.

Membrii bisericii locale trebuie sa =mp]rt]\easc] poverile \i responsabilit][iile p]storului lor. P]storul care realizeaz] c] menbrii bisericii sunt dispu\i \i chiar =mp]rt]\esc greut][ile care vin asupra lui, =l =n[eleg =n timpul unei aparente =nfrqngeri \i se bucur] al]turi de el =n triumfuri, devine mai puternic =n t]ria crescqnd] a membrilor. Cqnd enoria\ii stau loiali al]turi de p]stor =n toate lucrurile, p]storul ia curaj \i se declar] triumf]tor.11

3.2. Acte de cult sau acte ceremoniale =n Biserica Menonit]

Petru Biserica Menonit] actele de cult sunt instituite spre edificarea ei. Ele aduc aminte de princuipiile cre\tine, care sunt vitale =n via[a \i serviciul bisericii cre\tine. Este foarte important pentru credincio\i s] \trie c] aceste ceremoni au fost insituite de autoritarea divin], au fost practicate de apostoli \i poruncite oamenilor din toate genera[iile erei cre\tine.

Ceremoniile cer\tine sau actele de cult au fost definite ca ritualuri religioase cu =nsemn]tate divin], ele fiind instituite pentru a se medita la lucrurile divine, cei ce le [in s] se =nchine astfel lui Dumnezeu. Actele de cult instituite sub evanghelia lui Hristos sunt distincte de cele vechitestamentale, avqnd o =nsemn]tate specific] pentru dispensa[ia noastr]. Aceste ceremonii ale N.T. se poate considera c] provin din ceremoniile vechitestamentale12

3.2.1. Botezul

Biserica Menonit] la fel ca alte biserici recunoa\te originea botezului =n sp]l]rile ceremoniale din legea Leviticului. A.D. Wenger spune: Expresia lui Pavel ”diaporois baptismois” este tradus] ca diferite sp]l]ri, aceasta ar]tqnd c] ceremoniile purificatoare ale legii mozaice erau botezuri13. Ele erau f]cute prin aplicarea de ulei, ap] sau sqnge. Turnarea uleiului pe capetele celor ale\i s] fie preo[i erau un ritual care semnifica consacrarea \i sfin[irea =n preg]tirea slujirii pentru Domnul =n slujba de preot. Aron \i fii lui au fost stropi[i cu sqnge \i ulei ( Exod 29:21 ) \i au existat \i alte momente de purificare prin turnare sau stropire, care nu sp]lau =ntreaga suprafa[a a corpului, dar =n mod ceremonial sp]lau =ntreaga fiin[]. Toate acestea sunt socotite de Biserica Menoni] botezuri. Totu\i botezul =n forma =n care este ast]zi, este men[ionat mai =ntqi =n leg]tur] cu misiunea lui Ioan Botez]torul. Acest punct de vedere ni-l =mp]rt]\e\te Daniel Kauffman14

3.2.1.1.Feluri de botez

Ca ceremonie religioas] =ndeplinit] de om, doctrina menonit] accept] un singur botez, botezul =n ap], dar pe lqng] acesta mai indic] alte trei botezuri.

Botezul =n ap] este aplicarea de ap] unei persoane ca sacrament sau ceremonie prin care ea este in[iat] =n biserica vizibil] a lui Hristos.

Botezul cu Duh, este men[ionat =n Matei 3:11 \i F.A. 1:5, versete din care se desprinde ideea c] omul boteaz] cu ap], iar Dumnezeu cu Duhul Sfqnt. Acest Botez este foarte important deoarece Duhul Sfqnt boteaz] =ntr-un singur trup \i este men[ionat =n activit][iile bisericii apostolice.

Botezul cu foc este men[ionat de Ioan Botez]torul de dou] ori ( Matei 3:11, Luca 3:16 ) \i de fiacare dat] este asociat cu botezul cu Duhul Sfqnt. Menoni[ii consider] c] ambele botezuri au fost =mplinite la rusalii, fiind esen[iale pentru o via[] si o slujire cre\tin] eficient].

Botezul suferin[ei nu este numit =n forma aceata =n scriptur] dar este extras din pasaje ca : Matei 20:22-23; 26:39-42, Luca 12:50, Romani 8:16-18. Menoni[ii consider] c] acest botez este un foc al puriic]rii care testeaz] calit][iile de cre\tin \i =nt]re\te =n credin[] =n mijlocul furtunilor vie[ii.15

Botezul spiritual este foarte important =n biserica menonit] pentru c] el mqntuie\te introducqndu-l pe credinciosul poc]it =n trupul lui Hristos. Deasemenea botezul cu Duhul Sfqnt purific] convertitul cre\tin =n fa[a lui Dumnezeu, conferindu-i putere pentru slujire exemplu fiindu-ne apostolii =naite \i dup] rusalii.

Botezul =n ap] este ritualul de ini[iere prin care oamenii sunt acepta[i =n biserica vizibil]. Acest botez este tipic botezului cu Duhul Sfqnt, deoarece ini[iaz] =n biserica vizibil], ambele botezuri fiind strqns legate atqt =n =nv][]tur] cqt \i =n practica bisericii apostolice.16

Pentru menoni[i botezul =n ap] semnific] \tergerea p]catelor ( F.A. 2:38 ) =n sensul c] este aplicat unei persoane a c]rei cur][ire a avut deja loc. Este r]spunsul unei con\tiin[e curate pentru Dumnezeu ( 1Pentru 3:21 ) \i totod] un act de supunere, Domnul Isus fiind un exemplu elocvent =n aceast] privin[].

3.2.1.2. Cerin[ele Evangheliei cu privire la botez

+n doctrina menoni[iilor sunt cqteva lucruri care ar tebui =mdeplinite pentru a se ajunge la ceremonia de botez.

Credin[a este un lucru indispensabil pentru botez. Sunt numeroase texte biblice care sublinez] importan[a credin[ei =n actul botezului ( F.A. 8:36-37; 16:30-31 ). +nsu\i Domnul Isus a pus credin[a =nainte de botez. Necesitatea credin[ei precede botezul pentru a-l face spiritual.

Poc]in[a ca \i credin[a rebuie s] precead] botezul. Atqt Ioan Botez]torul cqt \i Petru cereau oamenilor s] se poc]iasc] apoi le administrau botezul. Doar credincio\ii poc]i[i sunt potrivi[i pentru botez.

Convertirea este o alt] cerin[] =nainte de botez. Ca exemplu doctrina menonit] aduce pe Saul din Tars c]ruia botezul i-a fost administrat doar dup] ce a devenit un om al rug]ciunii. Corneliu a primit iluminare, instruc[iuni de la Petru, sa rugat apoi a fost botezat. Cazul Suta\ului roman \i al casei lui este folositor =n studierea rela[iei dintre convertire \i botezul =n ap]

3.2.1.3. Botezul copiilor

Biserica Menoni] constat] lipsa textelor biblice care s] indice botezul copiilor mici. Pasajele =n care se spune despre botezarea unei familii, ar putea pune ceva probleme punctului de vedere menonit.Dar pentru c] nu se men[ionez] prezen[a nici unui copil =n acele famili la botez, argumentul acesta nu poate sta =n picioare. Biserica menonit] nu accept] botezul copiilor mici datorit] incapacit][ii lor de a crede \i a se poc]i, ei fiind =n stare s] se boteze doar cqnd ajung la =n[]legerea evangheliei, aunci cqnd pot =ndeplini cerin[ele scripturale pentru primirea lui.17

3.2.1.4. Botezul =n numele Tat]lui, Fiului \i Duhului Sfqnt.

Menoni[ii =nf]ptuiesc aceast act de cult dup] porunca Domnului Isus din Matei 28:19. De\i apostolii botezau doar =n Numele lui Isus pasajul din Matei 28:19 nu este considerat o dificultate =n practicarea botezului pentru menoni[i, deoarece Isus este parte din trinitate, singurul fiu al Tat]lui \i cel ce a trimis Mqngqietorul. Conform bisericii menonite toate actele cre\tine sunt valabile doar dac] se acord] =ntrega recuno\tin[] Tat]lui, Fiului \i Duhului Sfqnt.

3.2.1.5. Moduri de botez

Cel mai adesea sunt practicate dou] moduri de botez: prin afuziune \i prin imersie. Exist] variante =n practicarea fiec]rui mod, primul fiind administrat fie prin stropire, fie prin turnare, iar cel]lalt printr-o simpl] imersiune =nainte sau =napoi, sau tripl] imersiune. Principalul argument pentru afuziune se bazeaz] pe ceremoniile vechitestamentale, =n timp ce imersia este argumentat] prin =n[elesul cuvqntului grecesc baptizo \i folosirea cuvqntului =ngropat ca o imagine a botezului.Modaliatea exact] de folosire a apei nu este niciunde expus] =n descrierea botezului apostolic.

Biserica menonit] crede c] fiecare biseric] ar trebui s] studieze cu credincio\ie subiectul \i s] hot]reasc] ce mod este mai aproape de cerin[a scripturii, apoi s] adopte acest mod ca singurul de administrare al botezului.

Biserica menonit] a ales modul de turnare ca \i botez biblic, deoarece cuvintele baptize \i turnare sunt folosite =n Scriptur] ca s] arate acela\i lucru. Ioel ( 2:28 ) \i Petru (F.A. 2:17) folosesc cuvqnul turnare, iar Ioan Botez]torul ( Matei 3:11 ) \i Hristos ( F.A. 1:5 ) cuvqnul baptize. Ambele idei sunt aduse =npreun] F.A. 11:15-16 ar]tqnd c] cele doua cuvinte sunt sinonime astfel exprimqnd acelea\i idei.

Apostolul Pavel referindu-se la experien[ele poporului Israel la Marea Ro\ie spune c] au fost boteza[i de Moise =n nor \i =n mare ( 1Corinteni 10:1-2 ). Psalmistul se refer] la aceeasi experien[] spunqnd c] norii au turnat ap] ( Psalmul 77:17-21 ). Cele dou] idei sunt cosiderate sinonime de menoni[i, poporul fiind botezat prin turnare. Faptul c] botezul cu Duhul Sfqnt se face ca o turnare este considerat un argument =n plus =n favoarea boezului =n ap] prin afuziune.

+n majoritatea cazurilor referitoare la botez =n practica apostolic], acesta s-a f]cut in case. De aici concluzia menoni[ilor c] turnarea ar fi modul cel mai plauzibil.. Ar fi putut exista baptistiere =n case, dar fiind la =nceputul practic]rii botezului exist] o mare =ndoial] =n ce prive\te dotarea caselor cu a\a ceva. Nici =n pasajul =n care se vorbeste de botez =n rqu ( F.A. 8 ) nu este indicat modul de aplicare al botezului.18

Biseica menonit] indic] botezul prin turnare deoarece poate fi u\or administrat =n cazuri speciale. De exemplu =n camera unui bonav, =n regiunile =nghe[ate din nord, =n de\erturi de nisipuri unde se poate g]si pu[in] ap].

3.2.1.6.Importan[a botezului

Botezul este important deoarece Hristos =l porunce\e ( Matei 28:19 ). De asemenea este practicat de biserica apostolic]. Un serviciu de botez ajut] \i la =nt]rirea cre\tinilor, =mb]rb]tqnd adunarea dar este \i modalitatea cea mai potrivit] de primire a converti[ilor =n biserica vizibil]. Botezul este important, este m]rturisirea credin[ei \i accept]rii lui Hristos.19

3.2.2. Cina

Pentru Biserica Menonit] Cina Domnului este o amintire a trupului Sfqnt \i a sqngelui v]rsat de Isus Hristos, instituit] de Mqntuitorul =n noaptea =n care a fost vqndut. +nv][]torul menonit Daniel Kauffman spune despre cin] c] este o ceremonie simpl], dar totu\i atqt de profund] \i important] =ncqt majoritatea c]rturarilor nu au fost capabili de a o =ntelege20. Pqinea este simbolul sacrificiului pe ca l-a f]cut Isus pentru p]catele noastre, paharul simbol al r]scump]r]rii prin sqngele lui Isus Hristos. Kauffman continu] descriind =nsemn]tatea comuniunii pentrtu biserica Sa. El este impresionat de potrivirea simbolurilor, de ideea acestei uniuni comune a sfin[iilor, gandindu-se la faptul c] atunci cqnd credincio\ii iau parte la cin] sunt privi[i ca un singur trup, nu =n mod individual, fiind una =n Hristos, una =n credin[], =ntr-o dedicare total] pentru cauza lui Hristos.

+n cursul vremi =n biserica cre\tin] au ap]rut cqteva teorii cu privire la cina Domnului. Transubtan[ierea este concep[ia catolic] care afirm] c] pqinea \i vinul se tranform] =n trupul \i sqngele Domnului, o dat] ce au fost consacrate de preot. Cosubsta[ierea este doctrina bisericii luterane conform c]reia pqinea \i vinul sunt doar simboluri, iar prin =mp]r[irea elementelor partaticipan[ii sunt parte din trupul lui Hristos21.

O alt] teorie cu privire la Cina Domnului, =mpotriva c]reia st] Biserica Menonit] este =mp]rt]\irea deschis] sau liber], care d] dreptul la oricine se simte =n stare s] se =mp]rt]\easc]. Aceast] teorie permite participare la Cina Domnului \i celor ce nu fac parte din domina[iune, punct de vedere ne=mp]rt]\it de biserica menonit]. Teoria cu care este de acord biserica menonit] este =mp]rt]\irea =nchis]. Conform acestui standard cei ce iau parte la Cina Domnului sunt cei c]rora le place credin[a cre\tin] 22, remarcqnd autoritatea \i grija bisericii care are responsabilitate asupra =mp]rt]\irii.

+mp]rt]\irea =nchis] conform Bisericii Menonite este scriptural] pentru c] sus[ine o comunitate unit] a enoria\ilor, face posibil ca biserica s] p]streze cerin[ele scripturii, anume c] cei ce sunt vrednici s] se =mp]rt]\easc] pot s] o fac] \i este =mpotriva ipocreziei membrilor care pretind c] sunt una =n credin[] \i tr]ire, de o importan[] deosebit] =n comunitate, atunci cqnd ei nu doresc s] aib] p]rt]\ie unii cu al[ii =n aceea\i organiza[ie bisericeasc].23

Daniel Kauffman =n Doctrines of the Bible, prezint] cqteva reguli ce guverneaz] =mp]rt]\irea cu trupul Domnului:

1)Cei ce se =mp]rt]\esc trebuie s] prezinte un trup unit =n Hristos ( 1Corinteni 10:15-17 )

2)Persoanele care aparent =mplinesc poruncile \i fac parte din biseric], dar =n secret contamina[i de p]cat, nu ar trebui s] ia parte la masa Domnului ( 1Corinteni 11:27-29 )

3)Examinarea personal] ar trebui s] precead] euharistia ( 1Corinteni 11:28, 2Corinteni 13:5)

4)Cei care sunt deschi\i p]catului ar trebui excomunica[i ( 1Corinteni 11:18-20 )24

3.2.3. Sp]larea picioarelor

Al treilea act de cult =n Biserica menonit] este sp]larea picioarelor. +n Noul Testament se face referire de dou] ori la acest] ceremonie. Prima se g]se\te =n Ioan 13:1-17, unde se vorbe\te despre tradi[ia ei, iar a doua =n Tim. 5:10, unde Pavel spune ce ar trebui s] caracterizeze o v]duv], una din caracteristici fiind sp]larea piciioarelor sfin[ilor.

3.2.3.1. Referin[e Vechi Testamentale

Vechiul Testament face referire la sp]larea picioarelor =n dou] feluri:

1) Ca datin] sau serviciu. Sp]larea picioarelor era un obicei men[ionat =n Gen. 18:4; 19:2; 24:32; 43:24; 2Sam. 11:8. Acest obicei nu era prea cunoscut =n timpul lui Isus. Se observ] din Lc. 7:44 unde Isus se afl] =n casa lui Simon \i nu prime\te ap] s]-\i spele picioarele. Era un obicei =n vremurile trecute ca gazda s] dea oaspe[ilor ap] s]-\i spele picioarele, a\a cum ast]zi se obi\nuie\te s] se spele mqinile \i fa[a. Acest obicei, spun menoni[ii, nu se mai folose\te datorit] faptului c] s-a schimbat modul de =nc]l[]minte.

2) Ca \i ceremonie. Este men[ionat =n Ex. 30:17-21; 40:30-32. Prima referin[] con[ine direc[iuni specifice date de Dumnezeu lui Aaron \i fiilor lui pentru ceremonia de purificare prin sp]larea mqinilor \i picioarelor, iar a doua vorbe\te despre respectarea poruncii.

Se observ] un puternic contrast =ntre aceste dou] feluri de sp]lare a picioarelor. Primul era un obicei voluntar, f]r] a fi instituit de vre-o porunc] divin] \i acest obicei a fost uitat odat] cu schimbarea tradi[iei \i obiceiurilor. Al doilea a fost instituit de autoritatea divin], o pedeaps] fiind atras] de nerespectarea acestei porunci \i va =nceta doar atunci cqnd va fi desfiin[at] legea ceremonial].

Din scrierile istorice se constat] c] sp]larea picioarelor a fost o ceremonie respectat]. Scrierile lui Hrisostom, Ciprian sau Augustin atest] lucrul acesta. +n zilele lor, sp]l]rii picioarelor i se acorda o mare importan[] ca \i altor acte de cult precum botezul sau Cina Domnului.

Dintr-un num]r de m]rturisiri de credin[] adoptate =n timpul reformei este evident c] p]rin[ii anabapti\ti practicau sp]larea picioarelor. Dirk Philips a fost unul din cei mai mari comentatori ai acestui subiect. O m]rturisire de credin[] adoptat] =n Amsterdam =n 1627 este urm]toarea: m]rturisim c] sp]larea picioarelor este o ordonan[] a lui Hristos, pe care El a =nf]ptuit-o ca exemplu pentru ucenicii s]i \i dup] exemplul S]u, poruncit adev]ra[ilor credincio\i… scopul pentru care Isus a instituit aceast] ceremonie este ca noi s] ne amintim =n adev]rata smerenie c] prin har suntem sp]la[i de p]cate prin sqngele lui Isus Hristos \i c] El ne =ndeamn] prin exemplul S]u la adev]rata umilin[] unul pentru cel]lalt.25

3.2.3.2. De ce nume\te Biserica Menonit] sp]larea picioarelor un act de cult

1) A fost instituit] de autoritetea divin]. Nu este nici o =ndoial] =n aceast] privin[] c] Isus a proclamat clar Domnia Lui =n timp ce le explica ucenicilor S]i ceea ce El f]cuse.

2) Se aseam]n] cu sp]larea ceremonial] din Vechiul Testament. Amqndou] au fost instituite de o porunc] divin]. +n leg]tur] cu sp]larea picioarelor =n Vechiul Testament era ata\at] \i o pedeaps] =n cazul nerespect]rii. +n Noul Testament este ata\at] o recompens] pentru respectarea acestei porunci.

3) Nu era un obicei vechi. Era ceva cu totul nou. Ei nu aveau un astfel de obicei =n care cineva de la mas] s] spele picoarele celorlal[i. Gazda treuia s] fac] acest lucru.

4) Nu era pentru cur][ire. Isus spune: voi sunte[i cura[i, dar nu to[i… pentru c] \tia pe cel ce avea s]-L vqnd] (Ioan 13:10-11), acest lucru l]murind acest punct. Ceremonial, ei se preg]tiser], =ntrucqt erau la mas] \i erau cura[i deja. Dac] ar fi fost pentru cur][ire sufleteasc], atunci ar fi fost f]cut] =nainte de a se a\eza la mas], dar pentru c] acest act nu era nici pentru cur][ire spiritual], nici ca o ceremonie, poate avea o frumoas] aplica[ie ca simbol al cur][irii de p]cat.

5) Era o ceremonie religioas]. Isus a fost mai degrab] un conduc]tor spiritual, religios al ucenicilor S]i, decqt un conduc]tor social. Din punct de vedere social a fost o treab] simpl], altcineva fiind gazda care ar fi trebuit s] fac] sp]larea.

6) Ucenicilor li s-a poruncit s] continue practicare sp]l]rii picioarelor. +nv][]tura din Ioan 13:14-15 este aceea c] sp]larea picioarelor sfin[ilor este o obliga[ie cre\tin] \i Isus a instituit-o spre sfqr\it, astfel ca ucenicii s] urmeze exemplul Lui. Unii au obiectat =mpotriva interpret]rii literare, sus[inqnd c] aceasta nu este o porunc]. Dar Isus zice s] face[i, rezultqnd o obliga[ie la fel ca atunci cqnd trebuie ascultat de oricare porunc].26

3.2.3.3. De ce ar trebui respectat] literar sp]larea picioarelor de to[i credincio\ii

1) Pentru c] este promis] binecuvqntarea =n cazul respect]rii ei. Binecuvqntarea ascult]rii \i supunerii este ceva ce =n activitatea cre\tinilor nimeni nu-\i permite s-o ignore sau s-o piard].

2) Este unul din lucrurile poruncite de Isus incluse =n Marea Trimitere. Un om cu un spirit =nalt de a misiona, nu poate uita c] Hristos a poruncit ucenicilor s] =nve[e pe oamenii din toate neamurile c] trebuie s]-\i spele picioarele unii altora.

3) Este o lec[ie de care orice om are nevoie. Dou] lucruri sunt puternic exemplificate =n aceast] ceremonie: smerenia \i egalitatea fr][easc]. Amqndou] sunt opusul egoismului, unul dintre cele mai mari p]cate ale omului.27

3.2.4. Acoperirea capului

+n biserica cre\tin] acoperirea capului la femeie a fost =ntotdeauna un subiect controversat. Principalul pasaj biblic care face referire la acoperirea capului este 1Cor. 11:1-16. Cercet]torii Sfintelor Scripturi au avut p]reri diferite cu privire la acoperirea capului. Unii sus[in c] =nvelitoarea la care se refer] apostolul Pavel este p]rul (v. 15). Al[ii sus[in c] trebuie s] existe un acoper]mqnt artificial, o =nvelitoare, un semn al rela[iei dintre un b]rbat \i o femeie =n Domnul.

Menoni[ii sunt de acord cu cele dou] feluri de =nvelitori, considerqndu-l pe primul un semn natural, iar pe al doilea un semn spiritual, fiind necesar unei femei credincioase.

1Cor. 11:1-16 identific] pe Dumnezeu ca fiind capul lui Hristos, Hristos cap al b]rbatului \i b]rbatul cap al femeii. Semnificqnd ascultarea de porunca lui Dumnezeu, b]rba[ii slujesc cu capul neacoperit, iar femeile semnific] supunerea lor prin purtarea =nvelitorii. B]rbatul \i femeia au pozi[ii egale, dar Dumnezeu a cerut femeii s] fie sub autoritatea b]rbatului.28 Femeile m]ritate sunt sub autoritatea b]rba[ilor lor, femeile nem]ritate sunt sub autoritatea ta[ilor sau liderilor bisericilor. Unele femei poart] un v]l doar =n timpul serviciului religios, dar femeile menonite poart] un acoper]mqnt =n tot timpul ca o m]rturie constant] asupra accept]rii planului autoritar al lui Dumnezeu. +nvelitoarea le aminte\te de privilegiul de a l]uda pe Dumnezeu oricqnd \i oriunde.

+n continuare voi prezenta cqteva motive pentru care o femeie menonit] poart] =nvelitoare, motive care ne sunt sugerate de Brenda M. Weawer. +n primul rqnd, acesta este un simbol vizibil al accept]rii ordinii \i autorit][ii lui Dumnezeu. +n al doilea rqnd, femeia care poart] =nvelitoarea urmeaz] pe Hristos \i pe b]rbatul ei. Un al treilea motiv este faptul c] =nvelitoarea d] un semn al st]pqnirii la care se refer] 1Cor. 11:10. Cu toate c] femeia a fost creat] un vas mai slab (1Pet. 3:7) \i sub autoritatea b]rbatului, acceptarea ei a st]pqnirii lui Dumnezeu d] un semn =ngerilor. Dumnezeu conduce =ngerii, trimi\i ai Lui \i chiar dac] ar fi =ngerii =ntunericului, observ] st]pqnirea lui Dumnezeu prin batic. +n final, o credincioas] menonit] poart] baticul din ra[iuni personale. +i aminte\te ei \i celor din jurul ei c] este un copil al lui Dumnezeu \i =i ajut] s] se protejeze de cel r]u.29

3.2.5. Salutul cre\tin

Doctrina Menonit] cu privire la salutul cre\tin prevede trei forme ale acestuia. Salutul de la persoan] la persoan] este cel mai frecvent =ntre cre\tini, dar \i cel mai des men[ionat =n scripturi. Salutul personal era foarte conum =n vremurile biblice. Pentru credincio\ii menoni[i salutul personal cu men[ionarea numelui este un mod de a sim[i mai aproape pe prietenii lor. Un astfel de salut spus din inim] poate avea un efect de destindere sau de cq\tigare a unui prieten. Pentru credinciosul menonit una din c]ile prin care poate ar]ta prietenia este salutul pe care =l roste\te atunci cqnd trece pe lqng] o persoan].

Un alt tip de salut este salutul cu mqna dreapt]. Ca referin[] biblic] =n doctrina menonit] g]sim Galateni 2:9, unde Iacov, Chifa \i Ioan au dat lui Pavel \i lui Barnaba mqna dreapt] de =nso[ire pentru propov]duire. Pentru menoni[i aceast] strqngere de mqn] este mai mult decqt un simbol social folosit cu sinceritate, este expresia prieteniei \i a unui gqnd bun. Modul prin care salut] un cre\tin scoate =n eviden[] caracterul individului putqndu-se forma astfel o p]rere despre el, c]ldura sau r]ceala cu care salut], sinceritatea sau nesinceritatea, puterea sau sl]biciunea caracterului lui.30

Un al treilea tip de salut pentru un credincios menonit este s]rutul sfqnt. La anabapti\tii timpurii nu a existat o discu[ie despre s]rutul sfqnt. Totu\i Menno Simons spunea: salutul ori s]rutul p]cii semnific] p]rt]\ie31. Biserica Menonit] consider] un astfel de salut expresia unui mare zel spiritual care este limitat la cei credincio\i. Ca referin[] biblic] trebuie privit la Romani 16:16, 1Corinteni 16:20, 2Corinteni 13:12, 1Tesaloniceni 5:26, 1 Petru 5:14, referin[e care poruncesc s]rutul sfqnt. Acest salut este un simbol al dragostei, sacru \i pre[ios cqnd este practicat =ntr-un spirit al dragostei. A\a cum strqngerea mqinii este o expresie a prieteniei, tot a\a s]rutul sfqnt este o expresie natural] a dragostei.

Doctrina menonit] cu privire la s]rutul sfqnt accept] \i sfin[enia doar uneia din persoane, drept exemplu slujindu-ne tat]l fiului risipitor care \i-a s]rutat fiul. S]rutul cre\tinului pentru fratele s]u nu trebuie s] fie unul de judecare ci unul care s] dovedeasc] puritate, sfin[enie, iubire de Dumnezeu \i de oameni. O alt] obiec[ie a menoni[ilor este practicarea acestui tip de salut doar =ntre clerici, un astfel de lucru nefiind considerat biblic.32

Pentru credincios salutul cre\tin cu o s]rutare sfqnt] sau de dragoste este un sfat cre\tin c]tre cre\tini, pentru a d]inui simbolul celui mai important principiu cre\tin. Un astfel de salut arat] dreptatea, sfin[enia \i iubirea =n care umbl] un om cu adev]rat a lui Dumnezeu.

3.2.6. Ungerea cu untdelemn

Ungerea cu untdelemn ocup] un loc aparte =n biserica menonit], ea fiind privit] de membrii acesteia ca practic] str]veche biblic]. +n favoarea ungerii =n vechime, doctrina menonit] prezint] texte ca 2Cron. 28:15; Estera 2:12; Ps. 92:10. +n Noul Testament sunt cqteva referin[e pe care menoni[ii le exemplific]: Matei 26:12; Marcu 6:13. Aceste pasaje arat] c] ungerea cu untdelemn a fost practicat] =nc] foarte devreme \i pentru scopuri variate.

Pentru ungerea =n scopul vindec]rii Biserica Menonit] se bazeaz] pe dou] texte din Noul Testament: Marcu 6:13 \i Iacov 5:14-15. Fiind cunoscute propriet][ile vindec]toare ale uleiului, care deseori era folosit pentru r]ni, unii oameni s-au hazardat =n afirma[ia c] uleiul este doar medicament pentru un om bolnav. Dar Biserica Menonit] nu accept] o astfel de idee, deoarece este nebiblic], Iacov 5:15 sco[qnd =n eviden[] c] rug]ciunea f]cut] cu credin[], nicidecum uleiul, va mqntui pe cel bolnav. Iacov avea =n vedere puterile curative ale uleiului, el v]zqnd =n aceasta un simbol apropiat a ceea ce Dumnezeu poate s] fac] pantru trup \i suflet. Biserica Menonit] consider] aceast] lucrare act de cult, aplicqnd-o doar credincio\ilor care sunt bolnavi.33

Scopul ungerii cu untdelemn este vindecarea trupeasc] a bolnavului care solicit] ungerea. Faptul c] nu se vindec] to[i cei c]rora li se aplic] ungerea, ridic] un num]r de motive: probabil nu este voia Domnului s] aib] loc vindecarea, poate lipse\te credin[a bolnavului sau a prezbiterului care oficiaz] ungerea, sau poate a fost f]cut] doar ca o mqngqiere pentru sufletul bolnavului.

Cqnd se vorbe\te despre ungerea cu untdelemn trebuie avut =n vedere urm]toarele lucruri:

1)Exist] momente cqnd nu este potrivit s] se fac] ungere. Atunci cqnd nu exist] credin[] nu este potrivit a se =nf]ptui ceremonia. Trebuie s] existe o credin[] activ] fie de partea bolnavului, fie de partea prezbiterului sau a amqndurora. Dac] una din p]r[i nu este conectat] la ceremonie, neavqnd credin[] deplin], poate fi o piedic] =mpotriva obiectivului ce trebuie atins. Exist] momente cqnd nu este voia Domnului s] se =nf]ptuiasc] vindecarea, atunci trebuie =n]l[at] o rug]ciune pentru =mplinirea planului lui Dumnezeu. Rug]ciunea trebuie s] aib] =n vedere promisiunea lui Dumnezeu.

Ungerea este =n ordine atunci cqnd este voia lui Dumnezeu ca bolnavul s] se vindece, bolnavul dup] medita[ie =n rug]ciune crede c] Dumnezeu vrea s]-l vindece \i prezbiterii sunt gata s] se uneasc] cu bolnavul =n rug]ciune cu credin[].34Ungerea nu trebuie s] se fac] ca o mqngqiere pentru suflet doar pentru a =ndeplini aceast] porunc].

2)Ungerea nu este pentru copii mici, deoarece ei nu pot chema prezbiterii bisericii. Baza biblic] =n cazul botezului copiilor nu exist], tot a\a \i =n ce prive\te ungerea lor.

3)Ungerea nu este pentru neconverti[i. Dac] bolnavul cere ca prezbiterul s] fie prezent pentru ungere trebuie s] i se vorbeasc] mai =ntqi despre lep]darea de sine \i acceptarea lui Isus ca Domn \i Mqntuitor personal, dup] care s] i se vorbeasc] de botez \i ungere.

4)Boala nu este neap]rat rezultatul p]catului, dar dac] este rezultatul direct al p]catului este necesar] o m]rturisire =naintea ungerii.

5)Trebuie recunoscu[i prezbiterii =n cazul ungerii, deoarece este o ceremonie religioas], la fel ca toate celelalte.

6)Ungerea nu este pentru salvarea sufletului, ci a trupului. Dac] omul =l cunoa\te pe Dumnezeu =ntr-o asemenea =mprejurare va trebui s]-\i d]ruiasc] via[a Lui \i p]catele =i vor fi iertate.35

Nu sunt men[ion]ri =n scrierile anabapti\tilor =n ce prive\te ungerea cu untdelemn. Dar menoni[ii de azi cqnd se =mboln]vesc trimit dup] prezbiterii bisericii \i cer s] li se fac] ungerea pentru vindecarea lor trupeasc].36

3.2.7. C]s]toria

Un alt act de cult instituit de Dumnezeu este c]s]toria. Ea este considerat] divin] \i de Biserica Menonit]. Ca \i ziua de odihn] a fost pus] de-o parte \i sfin[it] =n crea[ie, de atunci fiind p]strat] sacr] de oamenii lui Dumnezeu.

3.2.7.1. Instituirea c]s]toriei

1)Pentru ca omul s] nu fie singur (Gen. 2:18). Pentru acest lucru Dumnezeu a creat un ajutor potrivit pentru om. Se observ] din construc[ia constitu[ional] a fiec]rui b]rbat sau femeie c] sunt diferi[i (fizic, mental, temperamental) de aceea este nevoie de unul pentru a-l completa pe cel]lalt.

2)Pentru propagarea rasei umane (Gen. 1:28).

3) Pentru puritatea familiei umane (Evr. 13:4)

4) Pentru cre\terea copiilor. Intimitatea c]minului, cele mai severe calit][i ale so[ului \i tat]lui, combinate cu cele mai blqnde calit][i ale so[iei \i mamei \i cele mai puternice leg]turi de pe p]mqnt (dragostea parental]) sunt factori importan[i =n cre\terea copiilor. Nu este altceva ce poate =nlocui un c]min cre\tin normal, ca \i cre\terea copiilor =n frica de Domnul.

3.2.7.2. +n ce const] c]s]toria

1) +n a l]sa p]rin[ii \i a =ncepe o nou] familie (Gen. 2:24). Chiar dac] ei r]mqn sub acela\i acoperi\ cu p]rin[ii pentru un anume timp, trebuie s] fie con\tien[i de obliga[iile lor fa[] de ei ca fii \i fiice. Ei sunt de acum o nou] familie \i au noi responsabilit][i ca so[ \i so[ie.

2) +n a deveni una cu unul de sex opus. Cei doi, printr-un ceremonial adecvat, au fost declara[i so[ \i so[ie, unindu-\i inimile, min[ile, posesiunile \i au devenit una =n gqnduri, interese \i [eluri.

3) +n =mplinirea logodnei. Logodna este o sfqnt] obliga[ie, chiar dac] este doar o promisiune de c]s]torie \i nu c]s]toria =n sine. Chiar \i doi necre\tini dac] au =mplinit condi[iile esen[iale pentru c]s]torie sunt declara[i c]s]tori[i. Scriptura spune c] trebuie s] fie una =n carne, nu =n duh (versiunea englez], iar =n vers. romqneasc], una). Dac] ceremonia a fost realizat] de predicator sau magistrat, dac] p]r[ile sunt converti[i sau nu, cre\tini sau p]gqni, dac] au intrat =n angajamentul c]sniciei dup] legile []rii lor \i nu =mpotriva celei mai =nalte legi a lui Dumnezeu, atunci ei sunt c]s]tori[i. Dac] c]s]toria =ntre cre\tini nu ar putea fi recunoscut], atunci cuvintele doar =n Domnul ar fi inutile, deoarece aceast] form] ar fi singurul fel de c]s]torie.37

3.2.7.3. Legile c]s]toriei

Toate na[iunile \i provinciile au un anume fel de legi pentru c]s]torie. Cre\tinii trebuie s] se supun] acestor legi na[ionale \i provinciale, dar nu numai lor ci \i legilor divine stabilite =n Biblie. Doctrina menonit], bazat] pe Biblie, prevede cqteva lucruri =n ce prive\te c]s]toria.

1) Biblia =nva[] =mpotriva c]s]toriei cu rudele apropiate (Lev. 18:1-8; 1Cor. 5:1-6). Dac] astfel de c]s]torii au loc \i se multiplic], rezult] idio[ie \i demen[] =ntre odrasle. Pentru acest motiv Dumnezeu a =nv][at =mpotriva acestui fel de c]s]torie.

2) Biblia interzice c]s]toria =ntre credincio\i \i necredincio\i. Moise (Deut. 7:34), Iosua (23:11-13), Ezra (10:10-12) \i Neemia (13:23-25) m]rturisesc =mpotriva acestui fel de c]s]torie. +n Noul Testament g]sim acela\i sfat =n versete ca 1Cor. 7:39; 2Cor. 6:14. Rezultatele unei astfel de c]s]torii sunt dezastruoase.

3) +nv][]turile biblice ne pot l]muri \i =n ce prive\te c]s]toria dintre membrii diferitelor denomina[iuni. Dac] doi so[i sunt foarte dep]rta[i din punct de vedere religios \i nu pot avea p]rt]\ie =mpreun] =n aceea\i biseric], atunci nu vor putea oferi copiilor un cadru bun pe plan spiritual (probleme morale, religioase, =n special =n ce prive\te apartenen[a la o biseric]). Este necesar ca cei care-\i caut] parteneri de via[] s]-\i caute =ntre membrii credin[ei lor proprii.

4) Biblia interzice c]s]toriile cu persoane divor[ate, a c]ror parteneri mai tr]iesc. Baza[i pe textele Scripturii: Mat. 19:8-9; Mc. 10:11-12; Lc. 16:18; Rom. 7:2-3; 1Cor. 7:39, menoni[ii interzic c]s]toria unei persoane atqta vreme cqt fostul partener =nc] tr]ie\te. Biserica Menonit] consider] c] doi care s-au c]s]torit sunt una tot restul vie[ii \i nu se poate ca unul din ei s] se rec]s]toreasc], deoarece nu ar putea s] devin] una cu alt] persoan], iar dac] ar face asta, ambii ar fi considera[i curvari cqt timp ar continua s] aib] rela[ii =mpreun]. Menoni[ii =nva[] despre permanen[a c]s]toriei, permi[qnd o a doua leg]tur] marital] doar cqnd unul din cei doi so[i moare.

5) C]s]toriile pluraliste nu au nici un loc =n versetele din Noul Testament. Cqnd Cuvqntul face referire la so[, ajutorul potrivit pentru el este so[ia. Cqnd este folosit cuvqntul so[ii, corespondentul lui este so[i, niciodat] so[i apar[inqnd de o femeie sau so[ii apar[inqnd de un b]rbat, excep[ie f]cqnd femeia samariteanc] care este considerat] o femeie p]c]toas]. Apostolul Pavel =n 1Cor. 7:2 spune clar c] fiecare b]rbat trebuie s]-\i aib] so[ia lui \i fiecare femeie s] aib] so[ul ei.

Unii consider] c] au existat c]s]torii pluraliste =n timpul bisericii noutestamerntale referindu-se la pasajele din Scriptur] ca 1Tim. 3 \i Tit 1, unde Pavel spune c] diaconii s] fie so[ii unei singure so[ii. +n biserica din acel timp existau c]s]torii poligame, spun ei, dar nici un membru al unei astfel de c]s]torii nu trebuie s] fie ales diacon.38 Dac] ar fi fost a\a, Pavel s-ar fi contrazis. +n timpul Vechiului Testament poligamia a fost permis], dar Noul Testament nu are referin[] care s] =ncurajeze c]s]toriile poligame.

Sunt momente \i circumstan[e sub care e mai bine pentru unii s] nu se c]s]toreasc], dar Dumnezeu a l]sat reguli ample pentru o c]s]torie =mplinit]. S] privim la cqteva lucruri care preced c]s]toria. Mai =ntqi este bine ca doi tineri s] se asocieze =n vederea c]s]toriei. Astfel de asocieri normale =nt]resc caracterul. Tqn]rul cre\tin trebuie s]-\i asume o atitudine de om pur, cast, drept =n caracter, vrednic de ce e mai bun, promovqnd \i protejqnd castitatea altora. Asocierea cu unul de sex opus cu o moralitate dubioas], este de neimaginat pentru orice tqn]r cu o minte pur] \i curat].

Cqnd un tqn]r a ajuns la maturitate a ajuns la timpul cqnd =n mod serios poate considera faptul c]s]toriei. Rug]ciunea continu] pentru c]l]uzire divin] \i rela[ii confiden[iale cu p]rin[ii sunt dou] lucruri esen[iale pentru siguran[] \i pentru cele mai bune rezultate. Tqn]rul trebuie s]-\i cunoasc] inten[iile =nainte de a =ntreba persoana aleas] =n ce prive\te c]s]toria \i nu trebuie s] fie pripit =n propunerea lui.39

+ntqlnirile =nainte de logodn] nu trebuie s] fie prea lungi. Cqnd unul doe\te s] opreasc] rela[ia, trebuie s] fac] cunoscut celeilalte persoane =ntr-un mod care s] nu fie umilitor pentru ea. Trebuie polite[e \i folosirea judec][ii. Curtea dup] logodn], de asemenea nu trebuie s] fie lungit] prea mult =n mod nejustificat. C]s]toria fiind ceva serios \i pl]cut nu trebuie amqnat] f]r] justificare.

Urmeaz] ziua =n care curtoazia se sfqr\e\te prin c]s]torie, dar aceasta continu] \i =n via[a de c]snicie. Lucr]torii din Biseric] sunt cei ce =nf]ptuiesc c]s]toria care trebuie s] se desf]\oare =ntr-o unitate =n =nchinare din partea celor ce iau parte la ceremonie. Ceremoniile de nunt] din Casa Domnului sunt o \ans] excelent] pentru predicatorul din Biseric] s] imprime =n mintea enoria\ilor unele lucruri cu privire la curtoazie, c]min \i via[a de familie.40

Dumnezeu a instituit c]s]toria pentru procreerea, puritatea \i fericirea oamenilor. Istoria sacr] \i profan] arat] fericirea \i prosperitatea unei na[iuni ce a avut cultul familiei. Avraam, Iacov, David \i Solomon sunt exemple negative =n acest sens, pentru c] nu au p]strat =naltele standarde morale cu privire la familie, a\a cum a fost l]sat] de Dumnezeu.41

Aceste \apte acte de cult sunt sus[inute de Biserica Menonit]. Intersant de observat ca acoperirea capului \i salutul cre\tin sunt considerate acte de cult de c]tre menoni[i, bisericelle evanghelice actuale neridicqndu-le la rangul de ceremonii religioase. Pe lqng] aceste ceremonii ar fi de folos s] amintim c] Bisericile Menonite =ncurajeaz] principiul zeciuielii. A zecea parte din venitul lunar este dat la Casa Domnului. Tot baza[i pe Cuvqntul lui Dumnezeu menoni[ii fac d]rnicii, ajutqnd pe cei ce se afl] =n nevoie, lucru discutat =n primul capitol.

3.3. Principii de via[] consacrat]

3.3.1. Lep]darea de sine

Pentru Biserica Menonnit] \i pentru orice cre\tin adev]rat, Lc. 9:23 are un =n[eles profund, deoarece lep]darea de sine este necesar] pentru cel ce dore\te s] mearg] pe cale Mqntuitorului. Via[a ve\nic] este posibil] doar pentru acei ce se leap]d] de sine, permit omului s] fie crucificat, renun[] la p]cat \i tr]iesc \i sunt condu\i de Domnul Hristos.

Doctrina menonit] cuprinde cqteva exemple de oameni care s-au lep]dat de sine. Hristos a renun[at la lini\te, comfort, glorie, sacrificqndu-le pe altarul lep]d]rii de sine f]cqnd efortul de a promova interesele celor c]rora le-a servit \i pentru care \i-a dat totul. Privind la via[a Mqntuitorului constat]m c] El a realizat mqntuirea a milioane de oameni, dar a \i fost =n]l[at de Dumnezeu nespus de mult, dqndu-I numele care este mai presus de orice nume. Avraam, la chemarea lui Dumnezeu, a p]r]sit casa, rudele \i prietenii petrecqndu-\i via[a printre str]ini \i a murit =n anonimat. Dac] privim la rezultate observ]m c] Avraam este considerat tat]l credincio\ilor, iar =n s]mqn[a lui toate na[iunile sunt binecuvqntate.

Lista continu] cu Moise, care a sacrificat o promi[]toare carier] pe p]mqnt, eliberqnd poporul din robia Egiptului, schimbqnd gloria de pe p]mqnt cu o glorie mai mare ce avea s] vin], cu Petru, care la chemarea lui Hristos a l]sat totul \i L-a urmat \i Saul din Tars, care de\i ob[inuse un rol important =n fa[a oamenilor dup] uciderea lui |tefan, a renun[at la promi[]toarea carier] p]mqnteasc] pentru a servi lui Dumnezeu.

Din aceste exemple se poate =nv][a: (1) c] lep]darea de sine cere un sacrificiu a ceea ce pare a fi egoism; (2) c] acest sacrificiu trebuie s] fie f]cut din =ng]duin[a min[ii =nt]rit] de voin[]; (3) c] de\i este un sacrificiu este o investi[ie ce r]spl]te\te investitorul din ambunden[] =n forma unei vie[i =mbog][ite \i serviciu pentru Dumnezeu \i omului.

+n contrast cu cei ce s-au lep]dat de sine, =n Biblie g]sim cqteva persoane care au f]cut din egoism prima regul] =n via[]. Printre ace\tia pot fi men[iona[i oamenii dinainte de potop care au subordonat toate lucrurile dorin[elor lor trupe\ti, aducqnd judecata lui Dumnezeu asupra rasei umane; israeli[ii, a c]ror sl]biciune \i =nc]p][qnare =n timpul c]l]toriilor prin de\ert le-a adus pribegie neajungqnd =n [ara promis]; Bel\a[ar, a c]rui depravare a sfqr\it cu propria lui moarte \i restaurarea =mp]r][iei sale.42

3.3.1.1. De ce tebuie practicat] lep]darea de sine

1) Este esen[ial] pentru via[a evlavioas]. Prin lep]darea de sine se =ncepe via[a cre\tin]. Versete ca Mat. 10:38; Mc. 8:34-35; Lc. 3:23 indic] lucrul acesta. Trupul \i sufletul sunt =n du\m]nie, de aceea nu se pot urma amqndou] =n acela\i timp. Este inutil a gqndi la o via[] care s]-L ml[umeasc] pe Dumnezeu f]r] a [ine trupul supus.

2) Sl]biciunea duce =n mod inevitabil la coruperea sinelui \i a celorlal[i. Satan se apropie de fiin[ele umane prin pofta firii p]mqnte\ti, pofta ochilor \i l]ud]ro\ia vie[ii (1Ioan 2:16). Doar prin lep]darea de sine se pot st]pqni aceste pofte.

3) Este singura cale prin care via[a victorioas] devine posibil]. Dorin[ele trupului sunt date de Dumnezeu pentru o via[] normal], pur] \i sfqnt], dar cqnd este =ng]duit ca ele s] conduc] via[a duc la distrugerea omului. Secretul vie[ii victorioase este [inerea oric]rei dorin[e a trupului la locul cuvenit, dat de Dumnezeu.

4) Oamenii care practic] lep]darea de sine sunt satisf]cu[i, prosperi \i ferici[i. Lep]darea de sine este poarta spre fericire \i prosperitate, atqt material] cqt \i spiritual]. Sl]biciunea satisface pentru moment, dar a\teapt] la sfqr\it =nfrqngere \i dezam]gire.

5) Este necesar] pentru a =mplini m]re[e lucruri pentru Dumnezeu. Doar oameni care \i-au predat via[a lui Dumnezeu \i =\i [in trupul supus, a c]ror inimi \i min[i sunt date Domului, pot sus[ine cauza lui Hristos. Dac] mqntuirea oamenilor a fost posibil] prin sacrificiul lui Hristos, cauza salv]rii altora este avansat] \i p]strat] prin sacrificiile oamenilor a c]ror vie[i sunt dedicate Domnului.

6) Este o datorie cre\tin] \i va fi r]spl]tit]. Pl]cerile p]catului sunt teporare, =n timp ce pl]cerile care vin drept r]splat] de negare de sine dureaz] ve\nic. Sl]biciunea sfqr\e\te =n iad, iar lep]darea de sine marcheaz] calea ce sfqr\e\te =n gloria etern].43

Menno Simons descrie adev]ratul cre\tin ca fiind preg]tit s] se lepede de sine, s] ia crucea lui Hristos, s] lase mam], tat], fra[i, surori \i averi pentru onoarea \i gloria lui Dumnezeu. Lumea a\eaz] o cruce grea pe umerii cre\tinilor pentru c] nu =mp]rt]\e\te acela\i adev]r.44

3.3.1.2. Ce trebuie lep]dat

1) Lucruri complet p]c]toase. Cqnd omul este tentat s] p]c]tuiasc], trebuie s] spun] nu trupului. Datoria, dreptatea \i cele mai =nalte interese ale omului =i cer s] fac] asta (Gal. 5:24; 1Pet. 2:11).

2) Lucruri care sunt nesigure. +n via[a credinciosului apar lucruri de care el nu este sigur c] sunt bune sau rele. Ar fi bine s] se ab[in] s] fac] astfel de lucruri nesigure, fiind altfel osqndit dac] nu le face din =ncredin[are.

3) Lucruri care pot fi bune =n ele =nsele, dar devin gre\ite cqnd sunt tolerate =n detrimentul altora.

4) Lucruri care stau =n calea lucr]rii pentru Dumnezeu.

3.3.1.3. Principii fundamentale \i recompense ale lep]d]rii de sine

Principiile fundamentale ale lep]d]rii de sine sunt dragostea \i ascultarea. Cqnd dragostea lui Dumnezeu intr] =n inima omului, leag] acea persoan] cu o via[] de ascultare fa[] de Dumnezeu, dar \i cu o via[] de sacrificiu de sine =ncqt cauza lui Hristos s] =nfloreasc] \i lumea s] fie adus] sub influen[a \i principiile Evangheliei.

Lep]darea de sine =nseamn] =ndep]rtarea sinelui \i substituirea lui cu Dumnezeu. Renun[area la bucuriile vie[ii p]c]toase permit intrarea =n +mp]r][ia lui Dumnezeu. Lipsa de bog][ie aici pe p]mqnt este doar un schimb cu bog][iile eterne de sus. Recompensele lep]d]rii de sine vor fi evidente =n glorie, iar lep]darea de sine se va dovedi a fi numai un schimb al p]mqntului cu cerul.45

3.3.2. Nepotrivirea cu lumea

Acest principiu este recunoscut \i recomandat de c]tre to[i cercet]torii Bibliei. Biserica Menonit] =l sus[ine din prisma versetelor clare cu privire la acest subiect (Romani 12:1-2; Ioan 17:4; Luca 16:5; 2Corinteni 6:14; Iacov 4:4; 1Ioan 2:15 ). Din aceste versete se deduce: (1) c] oamenii lui Dumnezeu \i oamenii acestei lumi sunt dou] corpuri sau clase de oameni separate; (2) c] prietenia cu lumea este vr]\m]\ie cu Dumnezeu; (3) c] este gre\it \i p]c]tos pentru oameni lui Dumnezeu s] se conformeze cu practicile celor p]c]to\i din lume (4) c] oameni lui Dumnezeu au fost chema[i la sfin[enie, dreptate, puritate, credin[], angaja[i =n a cq\tiga lumea pentru Dumnezeu, decqt s] se potriveasc] cu tic]lo\ia ei pentru a lua parte la practici rele; (5) c] religiunea curat] cere o separare total] de lume din partea celor ce au experimentat-o.46

+n fruntea lumii este prin[ul puterii, dumnezeul acestei lumi. Lumea este dominat] de el aflqndu-se =n r]utate. Cei ce urmeaz] conducerea acestei lumi, se potrivesc cu ea \i se duc =n vqrtejul p]catului. De aceea se constat] o linie desp]r[itoare =ntre cre\tinesc \i lumesc, aceasta afl=ndu-se acolo unde este f]cut] decizia, =ntre a umbla dip] suflet \i a umbla dup] trup. Cqnd mqndria, pofta, vanitatea, egoismul ajung s] influen[eze decizii, se ajunge la separarea lumescului de cre\tinesc.

+n continuare s] privim la cqteva semne ale lumescului puse =n contrast cu caracteristici ale cre\tinului autentic: dac] neascultarea de Dumnezeu este un semn al lumescului, ascultarea este una din caracteristicile distinctive ale copiilor lui Dumnezeu; r]utatea prin formele ei, blasfemie, crim] minciun], furt, be[ie, mqndrie, imoralitate, este o dovad] a dumnezeului acestei lumi, dar sfin[enia este o adev]rat] nepotrivire cu lumea rea; mqndria este privit] =n Biblie ca ceva groaznic, diavolesc care distruge sufletul, smerenia este o gra[ie divin] ce =nfrumuse[eaz] inima \i via[a oric]rui adev]rat urma\ al lui Hristos; un alt semn al lumescului este necur][ia, care cuprinde orice gqnd necurat, vorb] necurat], rela[ii sociale necurate, acestea fiind fructe ale p]gqnismului. Necur][ia este contrastat] de puritate, care include unitatea gqndului, a vie[ii, a vorbirii, a fiec]rui virtu[i cre\tine; zgqrcenia este numit] de apostolul Pavel idolatrie ( Col. 3:5; Efes. 5:5 ), ea pare de obicei datorit] dragostei de bani. Dac] zgqrcenia este pentru sine, d]rnicia este pentru gloria lui Dumnezeu \i pentru binele oamenilor; Wester define\te ambi[ia ca fiind o dorin[] exagerat] pentru o promovare, superioaritate, putere sau dobqndirea unui lucru, aceasta fiind activat] datorit] pasiunii pentru faim], devenind un instrument de distrugere a multor oameni. Opusul unei astefel de ambi[ii este sacrificiul de sine care este roada dragostei. El scufund] propriul interes =n dorin[a de a =nainta cauza lui Hristos \i a Bisericii; =ntre oameni lumii acesteia foarte frecvent se =ntqlne\te lipsa de cump]tare care se accentueaz] prin dorin[a de a avea tot mai mult; dar Dumnezeu chem] credinciosul la cump]tare, la abstinen[a de orice r]u; hainele pe care oamenii le poart] sunt un indiciu a ceea ce se afl] =n inim]. Mqndrie, arogan[], impuritate social] fac parte din p]catele acestei lumi, toate sunt indicate de felul hainelor purtate de oameni. Hainele modeste caracterizeaz] o inim] curat]; lista continu] cu distrac[i lume\ti contrastate de bucuria =n Domnul, lipsa de respect, opusul c]reia este respectul care ia na\tere =n urma tov]r]\iei cu Dumnezeu \i cu sfin[ii; necinstea include falsific]ri bizare, ipocrizie, exager]ri toate vin de la diavolul. Cre\tinul este chemat la integritate, adev]rul trebuie =ntip]rit =n caracterul lui; o ultim] caracteristic] a lumescului este competi[ia material], pacea fiind un semn distinctiv al copiilor lui Dumnezeu47

+mbr]c]mintea este un subiect proeminent =n toate cercurile sociale, iar biserica menonit] pune un mare acent pe modul =n care trebuie s] fie =mbr]cat un copil a lui Dumnezeu. De aceea doctrina menonit] cuprinde cqteva puncte cu referire la acest subiect:

1)Biblia avertizeaz] categoric asupra conform]rii modei lume\ti de =mbr]c]minte. Lc. 16:15; Ioan17:14; Rom. 12:1-2; 2Cor. 6;14-18; Iacov 1:27; 1Petru 2:9; 1Ioan 2:15-17 sunt pasaje care cuprid =nv][]turi specifice legate de cum ar trebui sau nu ar trebui oameni s] fie =mbr]ca[i. Conformarea cu moda este o =nc]lcare a Cuvqntului lui Dumnezeu.

2)Biblia =nva[] distinc[ia =ntre sexe =n ceea ce prive\te =mbr]c]mintea ( Deut. 22;5 )

3)Hainele modeste sunt poruncite ( 1Tim. 2:9-10; 1Petru 3:3-4 ).48

3.3.3. Nonrezisten[a

Biserica Menonit] sus[ine pricipiul nonrezisten[ei, care este ob[inut din porunca dat] de Hristos oamenilor de a nu se =mpotrivi celor ce f]ceau r]u. Fundamentul scriptural al doctrinei se g]se\te in Vechiul Testament, decalogul cuprinzqnd porunca de a nu ucide. Profetul Isaia ( 9:6 ) =l veste\te pe Hristos ca prin[ al p]cii. De asemenea Noul Testament prin cuvintele Mqntuitorului din Matei 5:39, prezint] principiul nonrezisten[ei. Pasajele ca Matei 26:25; Luca 6:29; Ioan 14:27; 18:36 sunt folsite de biserica menonit] ca argumente =n favoarea nonrezisten[ei.

S-a r]apqndit ideea c] Hristos nu ar fi fost nonrezistent =n timpul cur][iirii templului de cei ce f]ceau comer[. Trebuie [inut cont c] atitudinea Domnului din templu era =n armonie cu atitudinea

general] fa[] de p]cat49.

Apostoli au =nv]tat despre nonrezisten[] ( Rom. 12:17-21; 1Petru 2:20-23 ), biserica apostolic] practicqnd acest principiu. Istoricii au convenit c] =n primul secol al credin[ei nu erau solda[i. Scriitorul p]gqn Celsius =i acuza pe cre\tini ca refuzau s] poarte armele chiar =n cazuri de urgen[]. Printre cre\rtinii timpurii care au sus[inut \i practicat aceast] doctrin] au fost Tertulian, Origen, Ciprian, Lactantius. +n primele dou] secole biserica a aderat la nonrezisten[], dar =n timp s-a constatat o dep]rtare de acest principiu.

Biserica Menonit] prin doctrina ei, explic] de ce =mp]ra[ii din timpurile vechitestamentale luptau =n r]zboaie. Prima dispensa[ie este o dispensa[ie a drept][i, iar a doua o dispensa[ie a harului. Prima arat] justi[ia fa[] de du\mani. Dumnezeu este sever, dar \i bun cqnd judec] p]c]to\i. Este important de observat c] victoria =n lupt] nu depindea de for[a fizic], ci de ascultarea de Dumnezeu. Dac] poporul Israel era credincios lui Dumnezeu, nu ar fi fost nevoie de lupt], Dumnezeu dqndu-le victoria. Ca exemplu este adus victoriile din Vechiul Testament cq\tigate far] pic]tur] de sqnge.

Nonrezisten[a a fost dorin[a lui Dumnezeu atqt in Vechiul Testament cqt \i =n Noul Tetament, dar =ntrucqt perioada Vechiului Testament a fost una a drept][ii, judecata era f]cut] uneori prin lupt].

3.3.3.1. Puterea p]cii

Comparqnd puterea p]cii cu cea a r]zboiului este evident] in[elepciunea lui Dumnezeu =n a pretinde \i a cere oamenilor s] promoveze pacea. De obicei oameni asociaz] ideea de putere cu for[a fizic], dar Dumnezeu =n pace, nu =n r]zboi g]se\te adev]rata putere:

Hristos a trimis ucenicii f]r] arme ( Matei 10:16 )

2)Dup] ce biserica cre\tin] a fost stabilit], ucenicii predicau evanghelia p]cii, \i cu toate c] mul[i mureau ca martiri biserica a avut o cre\tere extraordinar].

3)Na[iunele prosper] =n timp de pace, nici o na[iune nu a putut supravie[ui unei =ndelungate perioade de r]zboi, r]zboiul producqnd multe pagube care au dus la mari distrugeri. Biruiin[ele se cq\tig] tot prin pace.

4)Cel mai mare triumf al p]cii ca fi atunci cqnd Hristos va pune to[i du\manii la picioarele Sale (1Corinteni 15:24-25; Apoc. 22:5).

3.3.3.2. De ce sus[ine Biserica Menonit] nonrezisten[a \i o practic]

1)Este scriptural].

2)Este o manifestare exterioar] a pacii pe care Dumnezeu o instaureaz] =n suflet.

3)To[i cei ce vor lupta, =n lupt] vor pierii.

4)R]zboiul s-a dovedit a fi un e\ec =n sine.

5)Nonrezisten[a este planul lui Dumnezeu pentru vie[iile oamenilor.50

+nc] de la =nceputul mi\c]rii anabaptiste se observ] tendin[a menbrilor ei de a nu opune rezisten[], refuzqnd serviciul militar. Acestea le-a adus persecu[ie, guvernele unor []ri =ncercqnd s]-i for[eze s] fac] armat]. Au fugit dintr-o [ar] =n alta pqn] au fost scuti[i de acest serviciu.

Menoni[ii nu sunt de acord cu serviciul militar. +n 1930 o persoan] a fost ucis] =n urma refuzului de a fi =ncorporat]. Astfel pentru b]rba[ii menoni[i guvernele statelor au oferit un serviciul militar alternativ, prin care ei se angajeaz] la diferite munci pentru statul =n care locuiesc.

3.4. Biserica, Statul, Societatea

Pentru menoni[i biserica reprezint] corpul de credincio\i, care slujesc Domnului Hristos. Biserica pentru ei a devenit o familie, o fr][ietate, nici de cum o institu[ie. Dumnezeu este Cel ce o conduce, statul ne avqnd nici un drept de implicare =n ea. Pentru lucrul acesta primii anabaptisti au refuzat s] se identifice cu reformatorii ajungqndu-se la reforma radical].

Biserica Menonit] recunoa\te autoritatea statului, acceptqnd c] Dumnezeu este cel ce a rqnduit conduc]tori, dar se opune ferm implic]rii organelor statale =n biserica lui Hristos.

3.4.1. Societ][iile secrete

Societ][iile secrete pot fi divizate dup] cum urmeaz]: (1) linia vechilor ordine secrete (masonii) cu organizare secret]; (2) organiza[ii fr][e\ti, care sunt organiza[ii sociale mari cu o poli[] de asigurare atr]g]toare; (3) uniuniile muncitoriilor, organizate pentru protec[ia fa[] de organiza[iile de capital corespunz]toare. Ca scop \i caracter aceste organiza[ii sunt diferite, unele fiind discrete, iar altele fiind detestabile, avqnd ca inten[ie crimele \i revolu[iile. Unele societ][i cuprind oameni bine inten[iona[i, altele sunt formate din oameni opu\i claselor celor mai bune.

Biserica Menonit] nu accept] organiza[iile secrete deoarece au ritualuri, semne, parole, \i jur]mqnt obligatoriu. S] privim la cqteva lucruri pentru care menoni[ii interzic societ][iile secrete:

1)Pentru organizarea lor secret]. Exist] lucruri care sunt [inute =n mod confiden[ial, =n toate ipostazele vie[ii, de c]tre toate clasele de oameni, dar nu se accept] nici o biseric] bine inten[ionat] sau familie, sau afacere, sau organiza[ie social], care s] aib] nevoie de un sistem al =n[]legerilor, semnelor \i parolelor, deoarece pentru a fi admis =ntr-o organiza[ie secret] fiecarui membru trebuie s] i se jure c] secretul lui va r]mqne ve\nic confiden[ial.

2)Datorit] diferen[elor dintre oameni.

3)Pentru c] ofer] ad]post pentru criminali.

4)Datorit] caracteristicilor lor oribile. Ficare tr]s]tur] este nebiblic], chiar indecente \i profane, =n unele cazuri tr]d]toare guvenului.

5)Datorit] originii lor. Cel mai vechi club care exist] este masoneria, =nfin[at =n 1713, dup] tiparul cluburilor p]gqne. Multe din ritualurile magice ale ceremoiilor p]gqne se g]sesc =n cluburile moderne, ritualuri cum ar fii sentin[a cu moartea pentru tr]d]torii cluburiilor, sau idolatrie. Sunt cluburi =n care Biblia este folosit] ca décor, iar Hristos nu are recunoa\terea de fiu al lui Dumnezeu.

6)Datorit] asigur]rii false de mqntuire. Acesta cluburi secrete sunt religioase. Membri lor spun c] to[i oamenei sunt copii ai lui Dumnezeu indiferent dac] cred sau nu =n Hristos. Religiile p]gqne spun ei, sunt la fel de bune =n ochii lui Dumnezeu ca \i cre\tinismul pentru c] sunt =n mod simplu venera[ia Dumnezeului cre\tinismului, dar au nume diferite. Oamenii buni ai clubului nu au nuvoie de Hristos ca \i Mqntuitor. Membri unui astfel de grup consider] c] ar fi un sfqr\it minunat s] se formeze o unitate global] unind cre\tinii cu necre\tinii de orice fel51.

Biserica Menonit] este =mpotriva oric]rei societ][i secrete, neadmi[qnd vre unui menbru al unui club secret s] fie menbru =n biseric]. Aceste ordine sunt d]un]toare intereselor celor mai bune cu privire la familie \i biseric]. Nimeni nu poate apar[ine unei socit][i secrete f]r] un jur]mqnt care determin] la tr]ire =n neegalitate fr][easc] \i neascultare de Scriptur].

3.4.2. Asigurarea pe via[]

Biserica Menonit] nu este de acord cu asigur]rile pe via[]. Cuvqntul lui Dumnezeu =nva[] c] increderea trebuie pus] =n Dumnezeu. Conform =nv][]turii evanghelistului Matei un cre\tin trebuie s] caute =mp]r][ia lui Dumnezeu \i neprih]nirea Lui celelalte venind ca o consecin[] a acestora. Biserica Menonit] respinge asigur]rile pe via[] \i datorit] =nv][]turii biblice de a nu ne =ncrede =n oameni. Orice cre\tin trebuie s] poarte de grij] celor din familia lui, aceasta fiind o datorie care trebuie privit] cu responsabilitate. De asemenea Biserica lui Hristos are datoria de a ar]ta dragostea fa[] de cei afla[i =n nevoi.

Doctrina menonit] prevede c]teva puncte care ne arat] de ce resping menoni[ii asigur]rile pe via[]:

1)Nu sunt necesare, deoarece se cheltuiesc mul[i bani, ace\tia putqnd fi investi[i =n lucruri mai bune, iar din suma investit] companiei de asigurare, este =napoiat] doar =n mic] parte donatorului.

2)Deoarece se =mbog][esc unii oameni =n detrimentul altora.

3)De\i au scopul de a aduce lini\te oamenilor, asigur]rile pe via[] nu-l =mplinesc. Compania cq\tig] sume imense, oameni s]raci sau bolnavi nu primesc aprobarea de a fi asigura[i, iar celor care nu mai pot ca s]-\i pl]teasc] asigur]riile, le sunt anulate.

4)Nu sunt biblice. Dumnezeu este cel =n care trebuie pus] =ncrederea.

D.D. Miller a analizat aceast] problem] din punct de vedere social \i economic \i a ajuns la concluzia c] asigur]rile pe via[] nu sunt bune. Dac] ele sunt acceptate, omul ar m]sura via[a =n lunima banilor, ar fi mul[i p]gubi[i \i ar fi =ncurajat] necredin[a.52

3.4.3. Jur]mqntul

+n ce prive\te jur]mqntul menoni[ii se bazaez] pe textele scripturale: Matei 5:33-37 \i Iacov 5:12 \i =n[]leg din aceste versete c]: (1) exist] o =nv][]tur] precedent] referitoare la cest subiect, Hristos referindu-se la legea leviticului; (2) exist] diferite feluri de jur]minte, cqteva permise de lege, cqteva interzise; (3) c] Hristos =ntr-o singur] declara[ie face toate felurile de jur]minte ilegale.53

Conform Bisericii Menonite jur]mqntul a fost frecvent folosit de poporul lui Dumnezeu =n timpurile vechi testamentale, dar ast]zi declara[ia a luat locul jur]mqntului. +n =mp]r][ia primar] jur]mqntul si-a =ndeplinit scopul, deoarece era o =mp]r][ie a legii, cqnd poporul era guvernat prin fric] \i un astfel de sistem de legi severe \i penaliz]ri drastice puteau [ine =n frqu tendin[a de a ajunge un om care s] m]rturiseasc] strqmb. +n +mp]r][ia Harului \i a Adev]rului cqnd cre\tinii sunt constrqn\i de dragostea lui Dumnezeu s] asculte adev]rul, jur]mqntul nu mai este necesar.

4. CONCLUZII PRIVIND LOCUL BISERICII MENONITE +NTRE BISERICILE EVANGHELICE ACTUALE

4.1. Specificul Bisericii Menonite

Biserica Menonit] este reprezentantul cel mai important al gqndirii \i practicii direc[iei evanghelice din cadrul reformei radicale. Schwenkfelderii, spirituali\tii sau unitarienii ra[ionali\ti reprezint] direc[ii deviate de la gqndirea cre\tin] evanghelic]. Mileni\tii \i entuzia\tii, de\i sunt precursorii unei doctrine \i practici preluate de neoprotestan[i =n sec. al XIX-lea, nu au avut continuitatea menoni[ilor din sec. al XVI-lea pqn] azi. Doctrinele menonite pe care Menno Simons le-a schi[at =ntr-o form] uneori vag], s-au clarificat =n sens evanghelic astfel =ncqt =n prezent ele nu mai difer] de doctrinele evanghelice majore de ast]zi decqt prin anumite nuan[e cum ar fi non-violen[a, unele acte ceremoniale sau unele restric[ii privind aspectul exterior al cre\tinului.

Biserica Menonit] este =n mod categoric evanghelic], dar tot a\a de clar, mai conservatoare decqt toate confesiunile evanghelice importante. De aceea are un caracter mai =nchis decqt toate bisericile evanghelice, deoarece modul de via[] menonit pare s] fie =n[eles, acceptat \i practicat mai mult de cei n]scu[i \i crescu[i =n comunit][i de menoni[i.

Menoni[ii nu par s] aib] suficient] =ncredere c] ar putea integra =n comunit][ile lor mul[i converti[i proveni[i din afara acestor comunit][i. Astfel, =m mod surprinz]tor, misionarii menoni[i nu par preocupa[i de plantarea unor biserici menonite =n cqmpul lor de misiune, ci mai degrab] de sprijinirea bisericilor evanghelice existente, de alt] confesiune, atqt prin furnizarea de Biblii, c]r[i \i reviste cre\tine, cqt \i prin =nfiin[area de \coli, orfelinate, c]mine, ajutorarea material] a familiilor cu copii mul[i cu hran], =mbr]c]minte \i medicamente.

4.2. Interac[iunea \i influen[a reciproc] dintre menoni[i \i celelalte biserici evanghelice actuale

Pentru o biseric], ini[ial atqt de =nchis] \i de conservatoare, menoni[ii de azi au dat dovad] de o mare deschidere fa[] de cooperarea cu alte biserici evanghelice, ceea ce implic] recunoa\terea c] mqntuirea este posibil] \i =n cadrul altor confesiuni pe baza na\terii din nou, prin poc]in[] \i credin[]. Menoni[ii sunt deschi\i fa[] de cooperare. Concep[ia menonit] fa[] de misionarism este, paradoxal, foarte modern], =n sensul c] misiologia elaborat] de ultimele mari conferin[e misionare mondiale este mult mai larg] decqt evanghelismul propriu zis \i include, pe lqng] evanghelizare, toate activit][ile de genul practicat de misionarii menoni[i =n Romqnia

Concordan[a dintre unele pozi[ii majore ale menoni[ilor \i ceilal[i evanghelici nu reflect] numai deschiderea menonit] \i acceptarea unui mod de gqndire mai modern, ci se datore\te \i influen[ei exercitate de gqndirea evanghelic] menonit] asupra gqndirii evanghelice actuale =n general. Ca exemplu, =l avem pe John Coblentz, care este un autor popular =n Romqnia, el demonstrqnd prin scrierile lui c] no[iunea de evanghelizare a copiilor este o exagerare, trebuind =nlocuit] cu educarea cre\tin]. De asemenea, Biblia cu explica[ii a fost editat] de Daniel Brqnzei cu ajutorul organiza[iei misionare menonite Christian Aid Ministries.

Ca urma\i cei mai importan[i ai anabapti\tilor, singurii care s-au deschis fa[] de realit][ile actuale \i le influen[eaz] direct, menoni[ii se afl] la originea modului nou =n care evanghelicii de azi =n[eleg doctrina despre ucenici, ucenicie \i ucenicizare. Conceperea vie[ii cre\tine ca o ucemicie permanent] \i o ucenicizare a altora se bazeaz] pe ideea biblic] dup] care numele cel mai potrivit pentru cre\tini este acela de ucenic (discipol). Gqnditorul penticostal Juan Carlos Ortiz a scris o lucrare de mare succes, Discipolul. Una din cele trei grup]ri din care s-a format Biserica Penticostal] din Romqnia se nume\te Ucenicii Domnului Isus Hristos. +n sec. al XVI-lea, anabapti\tii erau acuza[i c] prin doctrina lor despre ucenicia permanent], =ncalc] doctrina lor de mqntuire prin credin[], ceea ce nu era adev]rat, ci reprezenta un refuz al protestan[ilor istorici de a tr]i o via[] cre\tin] integral], dup] modelul lui Isus Hristos. +n prezent, evanghelicii accept] via[a cre\tin] integral] pe baza acestei ucenicii.

Menoni[ii care s-au separat atqt de ferm de stat, na[iune \i societate, aplicqnd principiile non-rezisten[ei \i nepotrivirii cu lumea, au reu\it s] dea flexibilitate atitudinilor =n aceast] privin[] \i s] influen[eze =ntreaga gqndire evanghelic] modern], =n sensul c] biserica trebuie s] preia pe seama ei =nv][]mqntul cre\tin, asisten[a sanitar] \i social] cre\tin] \i alte func[ii de acest gen pe care le poate =ndeplini mai bine cel pu[in pentru membrii ei. Este evident c] func[iile statului nu sunt periclitate, deoarece func[iile esen[iale, cea de ap]rare \i men[inere a ordinii nu sunt revendicate de menoni[i, care refuz] s] se implice =n armat] \i poli[ie.

Chiar \i activit][ile economice pot fi preluate =n unele cazuri, cum o dovede\te ferma model din Bucovina, care alimenteaz] =n mod gratuit familii penticostale cu mul[i copii. D]rnicia menonit] care dep]\e\te simpla zeciuial] d] un exemplu celorlal[i evanghelici \i arat] cqt sunt de mari resursele de care dispune biserica pentru activitatea sa =n toate domeniile =n care cre\tinii pot fi eficien[i spre binele societ][ii, na[iunii \i chiar a statului.

4.3. Concluzii finale

1) Biserica Menonit] este singurul reprezentant \i continuator al refomei radicale existent =nc] =n perioada actual].

2) Biserica Menonit] este o biseric] evanghelic], a c]rei doctrin] coincide =n linii generale cu cele ale bisericilor evanghelice de azi.

3) Biserica Menonit] este cea mai conservatoare biseric] evanghelic] important] =n momentul de fa[], dar s-a deschis fa[] de cooperarea \i comunicarea cu toate confesiunile evanghelice.

4) Misionarismul menonit coincide cu cea mai modern] concep[ie despre misiologie =n sensul c] evanghelismul trebuie sus[inut prin asigurarea resurselor spirituale \i materiale =n []rile s]race, unde bisericile locale duc lips] de literatur] cre\tin] \i mijloace de trai.

5) Gqndirea cre\tin] menonit] continuatoarea direct] \i cea mai important] a gqndirii cre\tine anabaptiste, influen[eaz] gqndirea cre\tin] evanghelic] actual]:

reevaluare doctrinelor despre ucenicie, ucenicizare \i ucenici dup] modelul dat de Isus Hristos \i ucenicii S]i.

reevaluarea posibilit][ilor bisericii =n raport cu statul prin preluarea de c]tre biseric] a unor activit][i educa[ionale, sanitare, economice \i umanitare, pe care le poate efectua mai eficient decqt institu[iile seculare de stat sau non-guvernamentale.

Bibliografie:

ARMMITAGE, Thomas, A history of the baptistis, New-York, 1887.

ARNOLD, Eberhard, The Early Anabaptists, New-York, Plough Publishing House, 1986.

BECKER, Robert A., A Summary of Christian History, Neshville, Tennessee, Brodman Press, 1959.

BENDER, H. S., Menonite origins in Europe, Akron (Pennsylvania), MCC, 1942.

BENDER, H. S., The Menonite Conception of the Church and its relation to present Day needs, Goshen (Indiana), The Menonite ~uarterly Review, 1945.

BENDER, H. S. The Anabaptist Vision, Scottdale, Pennsylvania, Herald Press, 1944.

BERTHOLET, Alfred, Dic[ionarul religiilor, Ia\i, Editura Universit][ii “Alexandru Ioan – Cuza, 1995.

BRQNZEI, Daniel ( editor ), Biblia cu explica[ii, edi[ia a 3-a revizuit] \i ad]ugit], Berlin ( Ohio), T.G.S. International, 1994.

BRQNZEI, Daniel, Identitate cre\tin] =n istorie, Grand Rapids, ( Mi. U.S.A.), 1998.

BRUNK, George R., Ready Bible Answers, Harrisonburg ( Virginia), Sword and Trumpet box 575, 1987.

BULLINGER, Henrich Von dem Unverschampen, Zurich, 1531.

CAIRNS, Earle E., Cre\tinismul de-a lungul secolelor, Oradea, Editura Cartea Cre\tin], 1997.

CHRISTIAN, John T. A history of the baptists, Neshvile, 1992.

COBLENTZ, John, Via[a familiei cre\tine, Berlin, (Ohio-U.S.A.), T.G.S. International, sine ano.

COWAN, Henry, Landmarks of Church History, Edinburgh, London, Church of Scotland Comitetee Publications, 1937.

CUCIUC, Constantin; C. Dupu, Introducere =n sociologia religiilor, vol. I-II, Bucure\ti, Editura Gnosis, 1996.

DAVID, Petru, I., Ecumenismul factor de stabilitate =n lumea de ast]zi, Bucure\ti, Editura Gnosis, 1998.

DOUGLAS, J. D. (General ediition); Earle E. Cairns ( consulting editor ); James E. Ruakk ( copy editor ); New International Dictionary of the Christian Church; Grands Rapids, Michigan, Zodervang Publishing House of the Zondervan Corporation, 1974.,

DOWLEY, Tim The History of Christianity, Grand Rapids, Ermaus Publising Co, 1978.

DUMITRU-SNAGOV, Ion, Stat, Biseric], Bucure\ti, Editura Gnosis, 1996.

ELIADE, Mircea, Istoria credinn[elor \i ideilor religioase, vol. I-III, Bucure\ti, Editura |tiin[ific], 1982.

ERICKSON, Millard, Teologie Cre\tin], vol. I-III, Oradea,Editura Cartea Cre\tin], 1998.

EVERT, Bruno From Danzig to Danemark, North Newton ( Kansas), Menonite Life, 1946.

FERGUSON, S. B.; D. F. Wright ( editors );, New Dctionary of Teology, Leichester, Inter- Versity Press, Downers Grove,1991.

FISCHER, C. A., Fifth four weighti reasons why the anabaptists should not be tolerated in the land, Ingolstadt, 1607

FRIETMAN, Robert, Spiritual Canges in European Menonitism, Goshen, Indiana, The Menonite ~arterly Review, 1941.

GASCHO, Milton, The Amish division of 1693-1697 in Switzerland and Alsace, Goshen, Indiana, The Menonite ~uarterly Review, 1938.

GEORGE, Timoty, Teologia reformatorilor, Oradea, Editura Institutului Biblic %Emanuel^, 1998.

GOBLER, Max, Geschgucgte des Cristelcen Leben, Coblentz, 1848.

GOERTZ, Hans –Jurgen, Radicale Reformatoren, Munich, C.H. Beek, 1978.

GORTER, S.H.N.,Distruction and Reconstruction in Holland, North Worth, ( Kansas), 1946.

GRUDEM, Wayne, Sistematic Teology, Leichester, Inter – Versity Press, 1994.

HERSHBERGER, Guy F. The Recovery of the Anabaptist Vision, Scottdale, Pa 1957.
HERSHBERGER, Guy F. War, Peace and Nonrezistance, Scottdale, Pennsyalvania, 1944.

HILLERBAND, Hans S. The Reformation, New York, Harper, 1964.

HORSCH, John, Menonite History, Scottdale, Pa, Menonite Publising House, 1942.

JUNGEL, Eberhard, The Freedom of a Christian, Minneapolis, Publishing House, 1988.

KAUFFMAN, Daniel Doctrine of the Bible, Scottdale, Pennsylvania, Menonite Publishing House, 1952.

KLOTSCHE, E. M.,The Story of Christian Doctrine, ( with aditional chapters by J. Moeller and David P. Scaer ), Grand Rapids, Baker Books House, 1967.

KRAHN, Cornelius, Menonite enciclopedia.

KUHLER, W. J., Deutch menonite relief work in the seventeenth and eight-eenth centuries, The Menonite ~uarterly Review, 1943.

LEONARD, Emile, G., Histoire Generale du Protestantisme, vol. 1-3, Paris, ~uadrige / Puf, 1998.

McGRATH, ALIster, E., Christian Teology, Oxford UK, Blackwel, 1994.

MONTGOMERY, Boice, James, Fundamente ale credin[ei cre\tine, Oradea, Editura Institutului Biblic Emanuel, 2000.

NEGRU{, Paul, Biserica \i statul, Oradea, Editura Institutului Biblic Emanuel, 2000.

NICOLE, J.M., Precis D’History,de L’Eglise, Edition de L’ Institut Bibli`ue, Grand Rue 94 Nogent-Sur-Marne, 1972.

POPESCU, Ion, Mihail, Istoria \i sociologia religiilor. Cre\tinismul, Bucure\ti, edit. Funda[iei %Romqnia de mqine^, 1996.

POPOVICI, Alexa, Istoria anabapti\tilor din Romqnia, Chicago, Editura Bisericii Baptiste, 1976.

POPOVICI, Petru, Lumini peste veacuri, vol. I, Korntal, edit. Lumina lumii, 1992.

R}MUREANU, Ioan, Istoria bisericeascq universalq, Bucure\ti, editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1992.

R}MUREANU, Ioan; M. |esan; T. Boogae, Istoria bisericeasc] universal], vol. II, Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1993.

RANDELL, Keith, Luther \i Reforma =n Germania,1517-1555, Bucure\ti, Editura All, 1994.

RECORDON, Eduard, Biserica sau adunarea, Vol.3, Bucure\ti,GBV, 1993,

RYRIE, Charles, C., Teologie elementar], F]g]ra\, Agape, 1998.

SCHAFF, Philip, History of the Christian Church, Grand Rapids, Erdmans Publishing, 1910.

SCHORCH, Simon, Grij] de fra[i, Christian Aid Ministries, Berlin, ( Ohio), T.G.S., Intrnational, 1993.

SCOTT, Kenneth, Latourette, A History of Christianity, vol.2, San Francisco, A Division of Harper Collins Publishers, 1975.

SMITH, C. H., The Story of the Menonite, Berne, ( Indiana), Menonite Book Concern, 1941.

SMITH, John The Menonite in Europe, Scottdale, Pa., Menonite Publishing House, 1971.

STAMPS, Donald, C.,( ditor general ), Biblia de studiu pentru o via[] deplin], Bucure\ti, Life Publishers Romania, 2000.

TALO|, Vasile (ed.), Libertatea religioas], Oradea, edit. Cartea Cre\tin], 1995.

TALPO|, Vasile, The Importance of Evangelism in Ministrial, Training: A Critical Analisys of the Contribution of Selected Nineteenth Century Christian Educatores, Bucharest, The Baptist Teological Seminary, 1999.

THIELEMAN, J. van Braght, Martirs’ Miror, Scottdale, Pa., 1938.

THIESSEN, Henrich, Clarence, Prelegeri de teologie sistematic], Bckingam, ( Anglia ), S.M.R. the Romanian did Fund, 1993.

{ON, Iosif, Mqntuirea, Oradea, Editura Cartea Cre\tin], 1999.

{ON, Iosif, S] ne cunoa\tem crezul , Oradea, Editura Cartea Crestin], 1998.

VAMVU, Alecsie, Actele de cult =n biserica lui Dumnezeu, Bucure\ti, Editura Cultului Penticostal, 1981.

VAN der ZIJPP, Experiences of the deutch menonites during the last world war, North Newton, ( Kansas), Menonite Life, 1946.

WARNS, Johannes, Baptism, Studies in the Original Cristian Baptism, London, The Pater Noster Press, 1957.

WEAWER, Brenda M., Yes, I’ll tell you why I wear it, Middelbury, Calvary Publication, 1998.

WALKER, Williston, A History of the Christian Church, New-York, Charles Scribner’s Sons, 1970.

WENGER,John Christian, Glimpses of Menonite History and Doctrine, Scottdale, Pennsylvania, Herald Press, 1987.

WENGER, J. C., Introducere =n teologie, Berlin, ( Ohio), T.G.S. International, 1993.

WENGER,John C., The Complete Works of Menno Simons, Scottdale, Herald Press, 1956.

WENGER, John Christian, Faithfully, Geo. R., Harrionburg, ( Virginia), The Sword and Trumpet, 1978.

WILLIAMS, George H. & MERGAL, Angel, Spiritual and Anabaptist Writers, Philadelphia, Westminister Press, 1957.

WOLKAN, R. Geschicht-Buch der hutterscgen bruder, Viena, 2923.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Biserica Menonita Si Locul Ei Intre Bisericile Evanghelice Actuale (ID: 167096)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Biserica Menonita Si Locul Ei Intre Bisericile Evanghelice Actuale

Copyright Notice

Rolul Bisericii Romane In Promovarea Si Respectarea Drepturilor Omului

Sfanta Cruce In Teologia Si Cultul Bisericii Ortodoxe

Asezaminte Social Caritative de Astazi ale B.o.r. Initiative, Tendinte Si Perspective

Criza Valorilor In Contextul Eticii Postmoderne

Biserica DIN Transilvania In Perioada Dualismului Austro Ungar 1867 1918

Rolul Duhului Sfant In Formarea Adevarului de Credinta

Copyright Notice

Similar Posts