Bioterorismul In Societatea Moderna
CUPRINS
INTRODUCERE CAPITOLUL I
TERORISMUL, AMENINȚARE MAJORĂ LA ADRESA SECURITĂȚII GLOBALE
Unele considerații privind mediul internațional de securitate
Definirea conceptului de terorism
Cauzalitatea terorismului
Dinamica evoluției terorismului la nivel mondial
CAPITOLUL II
BIOTERORISMUL ȘI AGENȚII BIOLOGICI – ARME DE DISTRUGERE ÎN MASĂ
Dimensiuni neconvenționale – terorismul chimic, biologic, radiologie și nuclear
Particularitățile fenomenului bioterorist
Tipologia agenților biologici utilizați în cadrul amenințărilor bioteroriste
Caracterizarea generală a agenților biologici
Principalii agenți biologici ce pot fi utilizați în cadrul atentatelor bioteroriste
Antraxul (Bacillus anthracis)
Botulismul (Clostridium botulinum)
Variola
Pesta (ciuma)
Tularemia
Modalitățile de producere și diseminare a agenților biologici CAPITOLUL III
COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ A STATELOR ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA BIOTERORISMULUI
Necesitatea cooperării internaționale
Analiza reglementărilor juridice internaționale în domeniul bioterorismului
Analiza cadrului actual al politicii unor state în domeniul bioterorismului
3.3.1. Politica S.U.A. în domeniul bioterorismului
Politica în domeniul bioterorismului în Canada
Analiză SWOT privind Programul de vaccinare împotriva variolei în Israel
3.4. Organisme internaționale cu rol determinant în prevenirea și combaterea bioterorismului
Organizația Internațională a Poliției Criminale Interpol
Organizația Mondială a Sănătății
Grupul Australia
Inițiativa pentru securitatea sanitară globală (GHSI) CAPITOLUL IV
PREVENIREA ȘI COMBATEREA BIOTERORISMULUI LA NIVEL EUROPEAN
Analiza politicilor și strategiilor europene de prevenire și combatere a bioterorismului
Cadrul general al politicii europene de luptă împotriva terorismului
Strategia U.E. împotriva proliferării armelor de distrugere în masă
Cartea Verde privind pregătirea pentru amenințările biologice
Planul de acțiune al U.E. în domeniul C.B.R.N.
Analiza sistemului francez de prevenire și reacție în fața amenințărilor bioteroriste
Organisme europene implicate în prevenirea și combaterea bioterorismului
Oficiul European de Poliție (Europol)
Centrul European de prevenire și control al bolilor
CAPITOLUL V
MANAGEMENTUL SISTEMULUI NAȚIONAL ÎN DOMENIUL BIOTERORISMULUI
5.1. Politici și strategii de prevenire și combatere a bioterorismului 5.1.1. Analiza reglementărilor juridice interne aplicabile în domeniul bioterorismului
Evoluția reglementărilor juridice interne
Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului
5.1.1.3. Strategia de Securitate Națională a României
Examen teoretic al infracțiunilor circumscrise fenomenului bioterorist
Cooperarea României cu alte state europene în domeniul bioterorismului
5.2. Analiză asupra sistemului instituțional intern în domeniul prevenirii și combaterii bioterorismului
Serviciul Român de Informații
Ministerul Administrației și Internelor
Poliția Română
Jandarmeria Română
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență
Ministerul Public
Ministerul Apărării Naționale
Ministerul Sănătății
Departamentul pentru Controlul Exporturilor – A.N.C.EX.
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Centrul Zonal de Înalte Studii pentru Prevenirea Bioterorismului CAPITOLUL VI
MANAGEMENTUL OPERAȚIONAL PRIVIND PREVENIREA ȘI COMBATEREA BIOTERORISMULUI
Managementul culegerii, evaluării și valorificării informațiilor. Rolul „intelligence" în activitatea de prevenire și combatere a bioterorismului
Managementul operațional în cazul producerii atentatului bioterorist
Managementul general al intervenției autorităților competente în cazul atentatului bioterorist
Managementul efectuării cercetării la fața locului
Managementul anchetei judiciare
CAPITOLUL VII CONCLUZII ȘI PROPUNERI BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Actualitatea și necesitatea tezei de doctorat
Bioterorismul constituie o amenințare gravă fără precedent pentru siguranța statelor lumii care ar putea pune în pericol sănătatea publică și să distrugă economiile statelor. Progresul rapid al biologiei și dezvoltarea biotehnologiei și a competențelor tehnice conexe ar putea agrava și mai mult acest risc major.
Bioterorismul reprezintă una dintre cele mai noi forme de manifestare a terorismului. Aceste atentate au drept obiectiv contaminarea unui segment larg de populație prin viruși, bacterii sau toxine. În pofida numărului redus de victime ale unor astfel de atentate până în prezent, impactul acestei amenințări asupra opiniei publice este esențial.
Pentru numeroși responsabili din cadrul serviciilor însărcinate cu aplicarea legii, fizionomia recentă a terorismului relevă un foarte mare interes pentru utilizarea armelor de distrugere în masă, precum armele biologice. Este relativ ușor să procuri agenți biologici, armele biologice fiind un mijloc eficient pentru producerea unui sentiment generalizat de teamă în rândul populației. Numeroase evenimente istorice s-au caracterizat prin utilizarea sau amenințarea cu utilizarea substanțelor toxice și a agenților patogeni, dispunând de elemente care demonstrează clar că anumiți indivizi și organizații teroriste au desfășurat recent cercetări referitoare la agenți biologici sau la toxine, sau au fost tentați să procure aceste substanțe.
Bioterorismul, care reprezenta deja o amenințare latentă pentru populație, și-a manifestat întreaga capacitate distructivă în urma dramaticelor evenimente care s-au derulat pe teritoriul american la data de 11 septembrie 2001 și au scos la iveală posibilitatea utilizării antraxului ca armă bacteriologică.
Avertismentele, care în urmă cu câțiva ani păreau exagerate, au devenit, după atacul terorist din 11 septembrie 2001 din SUA, puncte prioritare în cadrul programelor de sănătate publică. Antraxul sau variola nu sunt doar posibile arme ale viitorului, ele constituie amenințări reale în societatea modernă.
Teroristul care dispune de arme chimice sau radiologice poate ucide sute sau chiar mii de oameni. În schimb, cu un arsenal biologic la îndemână, el poate ucide sute de mii de persoane.
Scenariul unei diseminări intenționate de agenți biologici care să poată genera o catastrofă, constituie un subiect deosebit de actual în mediile guvernamentale. În funcție de sursa pericolului, majoritatea statelor adoptă abordări diferite în materia strategiilor de apărare împotriva riscurilor biologice: pe de o parte serviciile de ordine publică și siguranță națională vizează bioterorismul, în timp ce sectorul sănătății se concentrează asupra maladiilor infecțioase naturale.
Obiectivul cel mai important al bioterorismului îl constituie înfricoșarea unor mase largi de oameni sau a unor grupuri bine determinate. Problematica bioterorismului reprezintă atât o amenințare prezentă, cât mai ales viitoare.
Deși niciun eveniment major din sfera bioterorismului nu s-a produs până în prezent în U.E., unii experți europeni afirmă că organizațiile teroriste încearcă să dezvolte astfel de atacuri.
Folosirea agenților biologici constituie în egală măsură o problemă de sănătate publică și de terorism. Având un potențial devastator, ea începe local, cu simptome obișnuite; în cazul în care nu este contagioasă, boala îi afectează doar pe cei expuși la momentul atentatului bioterorist.
Riscul constituit de amenințarea bioteroristă este unul real, însă dificil de evaluat prin prisma consecințelor pe care le-ar putea produce sau a momentului utilizării unor agenți bioteroriști.
Natura amenințării bioteroriste impune dezvoltarea unor contramăsuri de apărare și de ripostă a statelor la nivel mondial, deoarece bioterorismul reprezintă o problemă comună a statelor, ce necesită adoptarea de soluții comune.
Lucrarea de față se situează printre primele cercetări de acest gen în țara noastră. Studiile și lucrările publicate până în prezent în acest domeniu, puține la număr, au abordat numai segmente secvențiale ale fenomenului, din perspectiva doar a științelor medicale sau a celor juridice. Prezenta cercetare s-a realizat în mod integrat, prin reunirea tuturor componentelor necesare unui sistem eficient de prevenire și combatere a bioterorismului – sistemul serviciilor de informații, sistemul organelor de aplicare a legii, sistemul sanitar, de protecție civilă sau cel de prevenire și combatere a bioterorismului alimentar.
Prin conținutul său și din prisma neabordării de către literatura de specialitate dintr-o asemenea perspectivă, teza de doctorat se prezintă, în special, ca o deschidere de drum pentru evoluția și dezvoltarea perfecționării managementului activităților privind prevenirea și combaterea bioterorismului.
Teza de doctorat se adresează tuturor specialiștilor care își desfășoară activitatea în cadrul structurilor de informații, de ordine și siguranță publică, de apărare națională, de protecție civilă, de justiție, precum și celor din domeniul medical. Cercetarea științifică este utilă în egală măsură și mediului academic, precum și publicului larg, în vederea conștientizării pericolului pe care îl reprezintă armele de distrugere în masă, și mai ales amenințarea bioteroristă pentru societatea modernă.
Aprecieri asupra literaturii științifice în domeniul abordat
În doctrină, investigarea tot mai profundă a fenomenului bioterorismului se datorează, în primul rând, manifestărilor sale contemporane și riscurilor pe care le implică asupra ordinii publice și siguranței naționale. Luându-se în considerare aceste aspecte, tematica cercetărilor în cazul prezentei teze de doctorat se prezintă foarte actuală și de un deosebit interes.
Documentarea, în cadrul procesului de elaborare a tezei de doctorat, s-a dovedit a fi o operațiune deosebit de complexă. Documentarea specifică pentru cercetarea domeniului ales a constat în:
S Studierea actelor normative europene și naționale;
S Studierea materialelor bibliografice existente în România;
S Efectuarea de traduceri ale materialelor editate în limba engleză, franceză, germană și italiană;
S Accesarea de site-uri de specialitate pe Internet;
S Exploatarea datelor de la autoritățile implicate în prevenirea și combaterea bioterorismului (Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Sănătății, Serviciul Român de Informații, Ministerul Public etc.).
Elemente de noutate și contribuții personale
Elementele de noutate și contribuțiile personale aduse în cuprinsul prezentei cercetări sunt următoarele:
Tratarea din punct de vedere sistemic a problematicii bioterorismului, pornind de la definirea fenomenului, analiza reglementărilor juridice internaționale, europene și naționale, și ajungând la conturarea și proiectarea unor concluzii și propuneri pertinente cu privire la eficientizarea activității autorităților statului în domeniul bioterorismului.
Prezentarea particularităților principalilor agenți biologici utilizați în cadrul atentatelor bioteroriste, precum și a modalităților de producere și diseminare a acestora.
Analiza cadrului actual al politicii unor state în domeniul bioterorismului, prin redarea aspectelor legislative, instituționale și procedurale.
Tratarea teoretică și practică a rolului instituțiilor polițienești și din domeniul medical, cu competențe pe linia prevenirii și combaterii bioterorismului.
Prezentarea managementului sistemului național în domeniul bioterorismului.
Fundamentarea unui management operațional în domeniul bioterorismului, prin analiza cronologică a momentelor operative și a reacției autorităților în fața amenințării bioteroriste – începând cu faza culegerii de informații de către structurile informative (care îndeplinesc un rol esențial în direcția prevenirii fenomenului) și continuând cu descrierea principalelor activități operaționale, de intervenție, de cercetare la fața locului, precum și managementul anchetei judiciare.
Promovarea unui sistem național de intervenție și reacție în situații limită sau de urgență, bazat pe un model integrat, care să asigure eficientizarea capacității de apărare a statului împotriva amenințării bioterorismului.
Inițierea unor propuneri în vederea dezvoltării parteneriatului public-privat în domeniul luptei împotriva bioterorismului.
CONȚINUTUL TEZEI
Structura tezei este alcătuită din șapte capitole, ultimul capitol fiind destinat concluziilor și propunerilor identificate în urma cercetării realizate.
În Capitolul I am abordat aspectele generale privitoare la terorism, această formă de criminalitate constituind o amenințare reală și majoră la adresa securității globale. În context au fost analizate caracteristicile mediului internațional de securitate, cauzalitatea și dinamica evoluției terorismului la nivel mondial.
Analiza acțiunilor teroriste întreprinse la nivel internațional ne permite să anticipăm următoarele evoluții ale fenomenului:
Diversificarea modurilor de operare și selectarea după senzațional a țintelor vizate de teroriști.
Acțiunile teroriste vor produce crize majore la nivel global, având consecințe asupra tuturor statelor în plan economic, financiar, politic, militar și cultural.
Deraparea continuă a formelor terorismului clasic către megaterorism, prin utilizarea celor mai periculoase mijloace.
Creșterea frecvenței incidentelor teroriste de mare anvergură.
Toate aceste evoluții menționate vor impune reconsiderarea poziției statelor și configurarea unei strategii globale, integrate, de luptă împotriva terorismului.
Capitolul II, intitulat „Bioterorismul și agenți biologici – arme de distrugere în masă", tratează dimensiunea neconvențională și particularitățile fenomenului bioterorist, precum și tipologia agenților biologici utilizați în cadrul amenințărilor bioteroriste.
Bioterorismul reprezintă o gravă amenințare fără precedent pentru siguranța tuturor statelor, care ar putea pune în pericol sănătatea publică și dezorganiza economiile. Progresele rapide ale biologiei și dezvoltarea biotehnologiei și a competențelor tehnice conexe ar putea agrava acest risc.
Cel de-al treilea capitol analizează cadrul juridic și instituțional internațional specific luptei împotriva bioterorismului.
Riscurile bioterorismului sunt la nivel planetar. Nu există frontiere în calea variolei sau ciumei. Amenințarea este globală și, prin urmare, și riposta trebuie să fie globală. O.N.U. apreciază ca fiind fundamentală cooperarea între organizațiile internaționale, regionale și subregionale. Comunitatea internațională trebuie să împiedice deținerea sau utilizarea de arme de distrugere în masă (A.D.M.) de către grupuri sau entități nonstatale.
Adoptarea și punerea în aplicare de măsuri eficiente de cooperare internațională constituie elemente la fel de importante precum coordonarea națională.
Globalizarea lumii înseamnă că un incident biologic este probabil să aibă consecințe internaționale. De aceea, avem nevoie să înțelegem cine ce face la nivel internațional, cum ne putem ajuta reciproc, cum să facem schimb de informații despre provocările existente și să identificăm cele mai bune modalități de a preveni, pregăti și răspunde la un incident biologic.
De-a lungul timpului, la nivel internațional au fost adoptate numeroase texte juridice împotriva terorismului, dintre care unele au făcut referire expresă la domeniul terorismului biologic.
Într-o secțiune distinctă este analizat cadrul actual al politicii unor state în domeniul bioterorismului, respectiv în S.U.A., Canada și Israel.
Un rol determinant în prevenirea și combaterea bioterorismului îl au organizațiile internaționale cu atribuții în domeniu, respectiv O.I.P.C.-Interpol, Organizația Mondială a Sănătății, Grupul Australia și Inițiativa pentru securitatea sanitară globală (G.H.S.I.).
Capitolul IV abordează segmentul prevenirii și combaterii bioterorismului la nivel european. În cuprinsul acestui capitol sunt analizate principalele politici și strategii europene în acest domeniu, respectiv Strategia U.E. împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, Cartea Verde privind pregătirea pentru amenințările biologice și Planul de acțiune al U.E. în domeniul C.B.R.N.
În cadrul sesiunii plenare a Parlamentului European din 14 decembrie 2010, acesta a dezbătut și adoptat o Rezoluție cu privire la consolidarea securității chimice, biologice, radiologice și nucleare în Uniunea Europeană – un Plan de acțiune al Uniunii Europene în domeniul C.B.R.N. Rezoluția are ca obiectiv revizuirea și consolidarea rapidă a Planului de acțiune al U.E. în domeniul C.B.R.N., având în vedere faptul că accidentele sau atacurile C.B.R.N. reprezintă amenințări serioase la adresa securității locuitorilor U.E. și pot perturba infrastructurile vitale și funcționarea normală a societăților în unul sau mai multe state membre, indiferent de frontiere.
Un interes deosebit prezintă secțiunea privitoare la analiza sistemului francez de prevenire și reacție în fața amenințărilor bioteroriste. La data de 8 octombrie 2009, Guvernul francez a adoptat Circulara interministerială nr. 007/SGDN/PSE/PPS, referitoare la dispozitivul interministerial de intervenție în fața unei amenințări sau executări de acte de terorism nuclear, radiologic, biologic sau chimic. Documentul cuprinde 5 părți, respectiv principii generale, dispozitivul de intervenție preventivă, dispozitivul de intervenție post-atentat, capacitatea de sprijin și condițiile de eficacitate a dispozitivului de intervenție. Potrivit Circularei interministeriale, reacția față de o amenințare teroristă C.B.R.N. cuprinde 2 faze – faza de prevenire a efectelor și faza de luptă împotriva efectelor. Acestor etape le corespund 2 dispozitive operaționale de intervenție, respectiv un dispozitiv de intervenție preventivă și un dispozitiv de intervenție post-atentat, acesta având drept sarcini oferirea de asistență populației civile, salvgardarea bunurilor și a mediului, precum și derularea anchetei judiciare. Dispozitivul de intervenție preventivă este pus in aplicare înainte ca atacul să producă efecte catastrofale asupra persoanelor, bunurilor sau mediului înconjurător. Dispozitivul de intervenție post-atentat are drept obiective limitarea consecințelor agresiunii teroriste, protejarea persoanelor (victimelor), asigurarea securității publice și menținerea ordinii, efectuarea activităților de anchetă penală, precum și protejarea bunurilor și a mediului înconjurător.
Capitolul V analizează managementul sistemului național în domeniul bioterorismului, în principal segmentul juridic și cel instituțional.
In sensul în care, la nivel național, a avut loc implementarea prevederilor Convenției privind interzicerea producției, perfecționării, stocării, dar și distrugerii armelor bacteriologice (biologice) și toxice, România are o experiență valoroasă, fiind dată ca exemplu în numeroase reuniuni internaționale, experiență concretizată prin Legea nr. 56/1997 privind aplicarea prevederilor Convenției mai sus menționate.
Proliferarea armelor de distrugere în masă ocupă o poziție distinctă în cuprinsul Strategiei de Securitate Națională. Existența și proliferarea armelor nucleare, chimice, biologice și radiologice constituie o amenințare deosebit de gravă sub raportul potențialului de distrugere, în condițiile în care:
accesul la astfel de mijloace devine tot mai ușor, iar tentația dobândirii lor sporește amenințător;
unele state posesoare dezvoltă noi tipuri de mijloace de luptă, în timp ce se amplifică preocupările pentru perfecționarea mijloacelor de transport la țintă;
evoluțiile doctrinare acreditează tot mai frecvent ideea posibilității folosirii unor astfel de mijloace în cadrul operațiilor militare;
eficiența controlului unor guverne asupra mijloacelor de luptă necovenționale existente, componentelor în curs de realizare și tehnologiilor de fabricație scade alarmant.
Concomitent, scad garanțiile de comportament responsabil al autorităților ce intră în posesia lor, îndeosebi în cazul regimurilor animate de ideologii politice sau religioase extremiste. Riscul de prăbușire sau de evoluție anarhică a unor state posesoare de asftel de arme, autoritatea redusă exercitată de unele guverne asupra structurilor militare, precum și existența unor regiuni aflate în afara controlului statal favorizează dezvoltarea pieței „negre" pentru astfel de mijloace.
În prezent, la nivel național, nu există un act normativ, care să reglementeze în mod special problematica bioterorismului. Cu toate acestea, Bioterorismul, reprezentând o formă a terorismului, își găsește, astfel, reglementarea în cuprinsul Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.
Prevenirea bioterorismului și combaterea proliferării armelor biologice sunt probleme de top pentru guvernele naționale. Guvernul României a identificat problema terorismului neconvențional ca una din prioritățile sale, începând cu anii 1990. Tocmai de aceea, România a adoptat gradual, alături de alte state ale lumii și, în speță, ale UE, un ansamblu de măsuri legislative și de alt ordin, destinate construcției, consolidării și eficientizării continue a dispozitivului național, în contextul consolidării cooperării internaționale, în scopul prevenirii și combaterii bioterorismului.
Într-o secțiune distinctă, sunt analizate aspectele privitoare la activitatea instituțiilor statului, cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii bioterorismului – Serviciul Român de Informații, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Public, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Sănătății, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor etc.
Capitolul VI abordează aspectele referitoare la managementul operațional în domeniul bioterorismului.
Capitolul debutează cu managementul culegerii, evaluării și valorificării informațiilor, insistând asupra rolului „intelligence" în activitatea de prevenire și combatere a bioterorismului. Operațiunile serviciilor de informații au devenit din ce în ce mai dependente de date și informații a căror colectare este dificilă și primejdioasă. Culegerea, analiza și valorificarea informațiilor despre grupările teroriste sunt esențiale în activitatea de prevenire a actelor de terorism.
Un rol important în cazul atentatului bioterorist îl ocupă managementul general al intervenției autorităților competente. Cunoașterea caracteristicilor agenților biologici permite anchetatorilor să recunoască dispozitivele de răspândire și să anticipeze, să prevină și să atenueze cel mai bine efectele atacului.
Este extrem de important pentru serviciile însărcinate cu aplicarea legii să înțeleagă diferența dintre atentatele vizibile și atentatele disimulate, în scopul elaborării tuturor protocoalelor de intervenție în materie de bioterorism.
Pentru a garanta securitatea membrilor echipei de intervenție într-un mediu potențial contaminat, este necesară alegerea și utilizarea corectă a echipamentului de protecție individuală (EPI), respectarea măsurilor stricte de control al contaminării și asigurarea prezenței personalului medical la locul faptei.
Investigarea atentatelor bioteroriste trebuie să se desfășoare în mod organizat și coordonat, evidențiindu-se astfel regula organizării și planificării tuturor activităților atât de către serviciile de informații, cât și de către cele judiciare abilitate, printr-un management corespunzător și o conlucrare permanentă.
Ancheta judiciară trebuie să aibă drept scop efectuarea cercetării strict specializate și a descoperirii la timp a grupărilor, organizațiilor, bazelor de antrenament ale teroriștilor, ale laboratoarelor și mijloacelor de producere (procurare) a agenților biologici. Acest lucru nu se poate realiza decât de către structuri foarte bine pregătite în acest sens, compuse, pe lângă ofițeri de poliție judiciară și ofițeri de informații, din chimiști, biologi, geneticieni etc. cu experiență îndelungată și performanțe profesionale.
În cazul infracțiunilor de terorism este esențială operativitatea efectuării cercetării la fața locului și corelarea acesteia cu alte activități, prin repartizarea corespunzătoare a sarcinilor și prin schimbul permanent de informații cu ajutorul persoanelor care conduc operațiunea.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Cu toate că în U.E. nu a mai avut loc niciun atac terorist de mare amploare de la evenimentele din Madrid și Londra, amenințarea reprezentată de terorism rămâne semnificativă și evoluează în mod constant. Amenințarea vine nu numai din partea terorismului islamist, ci și din partea teroriștilor separatiști și anarhiști. Modalitățile de atac utilizate de teroriști s-au schimbat, după cum au arătat atacurile de la Mumbay din 2008 și atentatul asupra unei curse aeriene pe ruta Amsterdam-Detroit din ziua de Crăciun a anului 2009. În prezent, amenințările vin atât din partea unor teroriști organizați, cât și a unor așa- numiți „lupi singuratici", care, posibil, și-au dezvoltat convingerile radicale pe baza propagandei extremiste și au găsit pe internet materiale de formare și modalități de realizare a unei încărcături explozive. Aceste evoluții arată că eforturile comunității internaționale de a combate această amenințare trebuie, la rândul lor, să evolueze.
Amenințarea bioteroristă constituie o provocare majoră pentru U.E. și statele membre. Europol și Eurojust pot – și ar trebui – să își asume un rol în combaterea acestei amenințări, dar cooperarea între statele membre și serviciile naționale ale acestora este crucială. Acest tip de cooperare s-a îmbunătățit enorm în ultimii ani, ca urmare a
w • • ~ w w • 3
amenințării comune împărtășite .
Deși explozivele sunt armele folosite cu precădere de către teroriști, este, de asemenea, esențial să împiedicăm accesul teroriștilor la armele biologice. Unele dintre aceste arme au capacitatea de a infecta mii de oameni, de a contamina solul, clădirile și mijloacele de transport, de a distruge agricultura și de a infecta populațiile de animale, afectând toate componentele lanțului alimentar.
Vulnerabilitățile la amenințările și pericolele N.B.C. au fost, sunt și rămân în continuare foarte mari. Nimeni nu-și poate permite să nu le ia în considerare sau să le bagatelizeze. Dezvoltarea fără precedent a industriei nucleare și chimice, apariția și dezvoltarea armamentului binar, a armei genetice și a altor mijloace care pot fi oricând transformate cu ușurință în arme letale sau non letale (dar arme), precum și posibilitatea folosirii acestora de către rețelele, organizațiile și grupurile teroriste sporesc și mai mult acest tip de amenințări. Ele nu sunt limitate sau regionale, ci globale. Încă de la descoperirea și întrebuințarea substanțelor toxice de luptă și a armei nucleare, aceste mijloace au devenit o amenințare generală, globalizând războiul. De aceea, apărarea N.B.C. rămâne, cel puțin pentru viitorul apropiat, o
4
prioritate .
Deși diseminarea armelor biologice necesită cunoștințe științifice, inclusiv achiziționarea de agenți pentru diseminarea efectivă, potențialul pentru utilizarea tehnologiei cu dublă utilizare în sens distructiv se află în creștere, ca rezultat al unor dezvoltări rapide în științele biologice. Față de armele biologice este dificil să te aperi. În plus, consecința utilizării poate fi dificil de anticipat și variabilă, în funcție de agentul utilizat, respectiv dacă țintele sunt oamenii, animalele sau plantele.
Antraxul, toxina botulinică, bacteriile, virusurile și alte microorganisme purtătoare de agenți patogeni pot fi transportate cu ușurință, în „recipiente cât un capac de stilou" și dispersate prin orice mijloace. Dar cel mai eficient „mijloc" de transport la țintă și de dispersie a agenților biologici și chiar chimici va fi ființa sinucigașă a teroristului. De aceea, nu este exclus ca, în viitor, să asistăm la atacuri biologice efectuate de teroriști sinucigași infectați cu virusuri purtătoare de maladii cu răspândire rapidă și acțiune letală.
Atacul bioterorist ar putea iniția o epidemie, care ar ucide sau îmbolnăvi un număr ridicat de persoane. Reacția sistemelor sanitare ale statelor și capacitatea de diagnosticare în laborator sunt limitate, datorită lipsei experienței în domeniu, fiind puțini medici, care au văzut sau tratat cazuri de antrax, ciumă sau variolă.
Protecția eficientă a populațiilor impune depășirea intereselor naționale și recunoașterea unei lupte eficiente împotriva consecințelor bioterorismului în Europa.
La această dată se apreciază că se vor intensifica și se vor produce noi atacuri bioteroriste, deoarece se consideră că pot să existe specialiști în grupările teroriste (chimiști, geneticieni, biologi), care pot pune la punct, în scurt timp, agenți biologici, dar și chimici, și pot elabora scenarii ingenioase de fabricare, transport și dispersie a acestora.
Riscul utilizării terorismului biologic este în creștere, având în vedere sporirea violenței interetnice și religioase și a încălcării drepturilor omului. Tratatele internaționale care se referă la aceste tipuri de armament nu prevăd măsuri suficiente de control. De aceea, în lupta împotriva terorismului se impune o implicare nu numai a statelor, dar și a organizațiilor neguvernamentale.
Riscurile biologice dau o nouă dimensiune eventualelor atacuri teroriste, accidente, catastrofe naturale și/sau pandemii din cauza aspectului lor transnațional și provocării unui mare număr de victime. O reacție adecvată la un astfel de pericol nu include doar programe de intervenție ex post, ci trebuie prevăzută mult mai devreme, în cadrul etapelor de manipulare a acestor materiale, depozitare adecvată, acces limitat și control etc. În același timp, intervențiile posterioare unui incident necesită o vastă cooperare între diferitele autorități de pe teritoriul unui stat membru (protecție civilă, militară, poliție etc.), precum și între autoritățile naționale din diferitele state membre și organisme U.E. Prin urmare, este necesară o abordare coordonată pentru toate tipurile de catastrofe.
Periculozitatea fenomenului bioterorist, dezvoltarea unor forme și tehnici tot mai distructive pentru societate, ca mijloc de influențare a comunităților naționale și internaționale și de slăbire a stabilității mondiale, au determinat acțiuni conjugate pentru contracararea lui și realizarea unui front comun, a unei coaliții de amplitudine globală.
Stabilitatea internațională nu poate fi în prezent concepută decât în baza cooperării pe multiple planuri la nivelul comunității internaționale, și, mai ales, prin intermediul dialogului într-un cadru instituționalizat, prin creșterea implicării marilor organizații internaționale în definirea stării de securitate a lumii.
Pe întreg teritoriul U.E., trebuie să ne unim împotriva terorismului. Trebuie să lucrăm solidar. Terorismul reprezintă o amenințare pentru noi toți – pentru securitatea, modul de viață și idealurile noastre. Avem nevoie de un răspuns comun la o provocare comună. Amenințările teroriste ar trebui abordate în principal la nivel național – chiar dacă știm că amenințarea prezentă este, în principal, la nivel internațional. Activitatea la nivelul U.E. completează aceste eforturi și este construită în jurul prevenirii, protecției, urmăririi penale și răspunsului în cazul în care are loc un atentat.
Apreciem faptul că este în primul rând responsabilitatea statelor membre de a proteja populația împotriva incidentelor biologice și că inițiativele de la nivelul U.E. ar trebui elaborate în conformitate cu principiul subsidiarității și cu cel al proporționalității și ar trebui să fie călăuzite de principiul solidarității. Orice măsuri noi, luate de U.E. în acest domeniu, ar trebui să se bazeze pe evaluarea riscului și a amenințărilor, precum și pe o evaluare cost-beneficii, asigurând, în același timp, o abordare coerentă și consistentă a cooperării în domeniu.
Prevenirea contaminării biologice a fost și este o provocare pentru toate structurile, militare sau civile, tehnologiile încercând să rezolve această problemă de contracarare a agenților „high- tech", cum se mai numește „moartea nevăzută". A preveni o epidemie sau pandemie este mai ușor decât să încerci să îi limitezi/elimini efectele, datorită caracteristicilor extreme ale agenților biologici/toxinelor.
Este necesar să se dezvolte în continuare coooperarea și coordonarea între diferitele organisme cu rol de prevenire și combatere a incidentelor biologice. Cu toate că aceste organisme acționează pentru binele public, având drept prioritate absolută salvarea, în orice situații, a vieții umane, este inevitabil ca acestea să abordeze un incident în primul rând din perspectiva propriilor responsabilități. Toate acțiunile întreprinse de aceste organisme sunt susceptibile a se desfășura într-un mediu care va fi extrem de perturbat din cauza unui incident traumatic produs cu foarte puțin timp înainte, eventual cu un mare număr de victime. Situațiile de acest gen trebuie să fie bine gestionate, de aceea este necesar să se organizeze cu regularitate exerciții de natură să asigure o reacție foarte bine coordonată și eficientă, conform așteptărilor îndreptățite ale populației.
În scopul prevenirii și combaterii eficiente a riscurilor de atentate bioteroriste, este necesară îmbunătățirea cooperării și a schimbului de bune practici între statele membre ale U.E., precum și cu statele are au dezvoltat o expertiză în materie de evaluare a riscurilor biologice, de prevenire, depistare, comunicare și reacție, cum ar fi S.U.A., Australia și India. De asemenea, se impune încurajarea politicilor comune în domeniul refacerii terenurilor afectate de contaminarea biologică, pentru restabilirea cât mai curând posibil a utilizării normale a solului și a terenurilor, reducând, astfel, riscurile pentru sănătatea oamenilor și mediul înconjurător.
Stăpânirea riscului terorist necesită, între altele, acțiuni specifice de prevenție. Pentru a putea efectua o analiză a amenințării la nivel european, este necesară elaborarea unei metodologii bazată pe parametri
n
comuni, în colaborare cu Europol . Va trebui să se pună în aplicare programul comunitar de protecție a infrastructurilor critice. În afara sectoarelor transportului și energiei, acest program va trebui să includă alte infrastructuri vitale pentru populație și pentru activitățile economice (informatică). Materialele biologice, care pot fi utilizate pentru desfășurarea de atacuri teroriste de mare anvergură, trebuie să fie repertoriate și supuse unor măsuri de securitate și de trasabilitate. Aceasta necesită mai ales o cooperare cu sectorul privat și instaurarea unui sistem de alertă cu privire la tranzacțiile suspecte.
Pandemiile, incidentele fizice și biologice majore și bioterorismul reprezintă posibile amenințări importante la adresa sănătății. Schimbările climatice cauzează noi mutații de boli transmisibile. De aceea, protejarea populației U.E. de amenințarea terorismului și a altor acte criminale reprezintă o prioritate absolută la nivel european. După cum rezultă din evenimentele care se produc peste tot în lume, teroriștii sunt interesați în permanență să achiziționeze materiale biologice, în timp ce U.E. este angajată să ia măsurile prin care să asigure că astfel de amenințări neconvenționale nu se concretizează.
Societatea rămâne foarte vulnerabilă la atentatele bioteroriste care, în următorii ani, s-ar putea extinde și diversifica, efectele acestora fiind catastrofale.
Probabil că, în următorii ani, efortul principal al terorismului internațional se va dirija pe folosirea unor specialiști pentru adaptarea agenților biologici și a mijloacelor de transport la țintă la tipul de acțiuni vizate de strategiile teroriste. În acest sens, vor fi vizate marile aglomerări urbane, mijloacele de transport în comun și, posibil, unitățile militare, școlile, instituțiile de stat și chiar unele din instituțiile internaționale.
Având în vedere aspectele menționate anterior, considerăm necesară adoptarea și punerea în aplicare la nivel european a următoarelor măsuri:
S punerea în aplicare a noului sistem de securitate comun privind C.B.R.N. nu ar trebui să diminueze competența statelor membre în acest domeniu politic;
S U.E. ar trebui să-și consolideze abordarea comună în materie de prevenire, detectare și reacție C.B.R.N. prin crearea unor mecanisme specifice (normative, legislative sau nelegislative), care să introducă obligativitatea cooperării și furnizării de mijloace de asistență în cazul unui dezastru C.B.R.N. în urma
o
unui accident sau a unui atac terorist ;
S este esențială extinderea sferei de intervenție normativă și regulamentară a Comisiei Europene, căreia, în versiunea actuală
a Planului de acțiune al U.E. în domeniul C.B.R.N., i se acordă un rol relativ ambiguu în ceea ce privește numeroase dintre obiectivele și acțiunile prevăzute;
S elaborarea unor standarde U.E. în materie de calitate și securitate, precum și a unui sistem și a unei rețele europene de laboratoare pentru certificarea echipamentelor și tehnologiilor de securitate C.B.R.N.;
S instituirea de urgență a unui mecanism european de reacție în caz de criză, bazat pe serviciile Comisiei Europene, menit să coordoneze mijloacele civile și militare pentru a permite U.E. să dispună de o capacitate de reacție rapidă pentru a face față dezastrelor C.B.R.N.;
S listele U.E. referitoare la agenții biologici ar trebui să includă eventuale măsuri în materie de prevenire și reacție pentru fiecare agent biologic în parte, în funcție de nivelul de periculozitate, de potențialul de utilizare răuvoitoare și de vulnerabilitate a acestuia;
S Planul de acțiune al U.E. în domeniul C.B.R.N. trebuie să impună norme mai stricte, bazate pe riscuri, în ceea ce privește criteriile de evaluare a securității infrastructurilor C.B.R.N., care prezintă risc ridicat și subliniază rolul și responsabilitatea autorităților naționale de a controla în mod periodic aceste infrastructuri, având în vedere faptul că elaborarea criteriilor, astfel cum este prevăzută în actualul plan de acțiune modificat și adoptat de Consiliul UE, nu este suficientă în sine și instituie norme surprinzător de puțin stricte, fapt completat și de nivelul scăzut de responsabilitate, atribuit organizațiilor care se ocupă de materiale C.B.R.N., autorităților relevante din statele membre și organismelor U.E.;
S autoritățile din statele membre și Comisia Europeană ar trebui să supravegheze activitățile organizațiilor, care se ocupă cu materiale C.B.R.N. cu grad ridicat de risc, și ar trebui să se asigure că acestea respectă normele bazate pe riscuri în materie de securitate și siguranță publică, ceea ce presupune efectuarea periodică de inspecții adecvate în amplasamentele cu grad ridicat de risc ale acestora;
S instituirea de măsuri de combatere a finanțării proliferării armamentului C.B.R.N., pornind de la mecanismele instituite în materie de combatere a finanțării terorismului;
S este primordial să se țină evidența detaliată a tuturor tranzacțiilor, care implică materiale biologice cu grad ridicat de risc în U.E., și, în loc ca întreprinderile să fie „îndemnate" să semnaleze tranzacțiile efectuate, Comisia Europeană și statele membre ar trebui să elaboreze un cadru juridic adecvat de reglementare și monitorizare a tranzacțiilor, consolidând astfel nivelul de securitate și asigurând semnalarea corespunzătoare și promptă a tuturor tranzacțiilor suspecte, precum și pierderea sau sustragerea de materiale C.B.R.N.; aceste dispoziții ar trebui să pună bazele unei depline transparențe în toate sectoarele care folosesc materiale biologice, întreprinderile devenind astfel răspunzătoare pentru asemenea tranzacții;
S organizarea de exerciții comune între statele membre ale U.E. și între statele membre și țările terțe, în vederea prevenirii situațiilor periculoase legate de securitatea materialelor biologice;
S crearea unor echipe specializate de reacție la nivel U.E./regional, care să includă personal medical, personal de aplicare a legii și personal militar. În cazul creării unor astfel de echipe ar trebui programate periodic cursuri de formare specială și exerciții operaționale;
S asigurarea unei finanțări suficiente pentru dezvoltarea unui echipament de detectare și de identificare a agenților biologici, care sa poata fi îmbunătățit în eventualitatea unui atac sau a unui incident; echipamentul actual de detectare are limite de capacitate și de viteză, ce au drept consecință pierderea de timp prețios în cazul unei urgențe; de asemenea, personalul de urgență trebuie să fie echipat în mod corespunzător și să beneficieze în prealabil de protecție medicală, pentru a-și desfășura activitatea în condiții de siguranță personală maximă în zonele de dezastru în care pot fi prezenți agenți patogeni dăunători; echipamentul îmbunătățit, de identificare și de diagnosticare a agenților, este, de asemenea, necesar în spitale și în alte facilități de primire a victimelor unui incident;
S revizuirea structurilor organizaționale și naționale ale U.E., implicate în culegerea informațiilor și desemnarea persoanelor adecvate, acolo unde acestea lipsesc, care să dispună de experiență și expertiză în identificarea și evaluarea amenințărilor și riscurilor biologice.
Analiza situației actuale permite afirmarea faptului că posibilitatea pentru teroriști de a utiliza agenți biologici constituie o amenințare reală. Este dificil, chiar imposibil de prezis la ce dată va avea loc un atentat bioterorist, iar amenințarea poate fi rezumată într-o singură frază: „Esențialul nu este de a ști dacă acesta se va produce, ci când anume". Din această cauză, serviciile de informații și cele de securitate internă îndeplinesc un rol major în identificarea potențialelor amenințări, prin atributul pe care îl au, respectiv culegerea de informații.
La nivel național, una din problemele majore rezidă în pregătirea și formarea personalului cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii bioterorismului, în primul rând personalul sanitar, cel din poliție, serviciile de informații și protecție civilă. Informațiile referitoare la armele C.B.R.N. sunt considerate drept sensibile sau clasificate, iar procedurile de detectare și de reacție (combatere) sunt păstrate în aria confidențialității.
Protecția și apărarea împotriva bioterorismului necesită intervenția promptă a instituțiilor și structurilor specializate, care trebuie să se constituie într-o interfață între lumea științifică și societatea umană civila, ce trebuie pregătită și apărată prin mijloace specializate împotriva acestui tip de terorism, care rămâne amenințarea mondială numărul unu, luând in considerație gradul extrem de ridicat de periculozitate.
De aceea, suntem de părere că este necesară realizarea unui sistem național de reacție în situații limită sau de urgență, care să vizeze și lichidarea efectelor atacurilor biologice (atacurilor C.B.R.N., în general) efectuate de teroriști. Măsurile din cadrul acestui sistem ar putea include, printre altele, și următoarele aspecte: localizarea zonelor atacate biologic și izolarea lor, prevenirea extinderii contaminării asupra altor zone, intervenția promptă a structurilor specializate pentru tratarea populației și decontaminarea zonei, precum și alte măsuri strict specializate.
Reacția în fața bioterorismului trebuie să fie bine coordonată și integrată, întrucât mobilizează resurse umane și materiale diversificate și implică multiple instituții și autorități – ministerul sănătății, serviciile de informații, de ordine și siguranță publică, vamale, protecția civilă etc.
În prezent, nici măcar în marile porți de intrare în țară (gen aeroporturi), nu sunt echipe pregătite să intervină, dacă bolnavul este suspect de Ebola (de exemplu) sau manifestă simptomele febrei hemoragice sau afecțiuni ce se transmit pe cale aeriană și care ar putea afecta orașe întregi. Pentru limitarea riscului unei epidemii, sunt necesare costume de protecție speciale, laboratoare mobile cu capacitate de decontaminare, unități de carantinare, personal antrenat etc.
În opinia noastră, sistemul național de intervenție și reacție în fața unui atentat bioterorist pe care îl propunem, trebuie să se întemeieze pe un model integrat, alcătuit din următoarele componente:
Polițiștii de ordine publică. Primii polițiști sesizați sunt membrii dispozitivelor de asigurare a ordinii și siguranței publice, însărcinați cu misiuni generale, care vor trebui să fie capabili să ia măsuri, care să garanteze protecția lor personală, să informeze persoanele competente din diferite organisme asupra situației existente, să observe eventualele simptome, să asigure un perimetru de siguranță în jurul locului producerii atentatului și să desfășoare toate celelalte activități la care vor fi solicitați din partea echipelor specializate.
Pentru realizarea acestor activități, suntem de părere că este necesară instruirea și formarea polițiștilor de ordine publică, cei care se află în stradă, în „prima linie" de luptă împotriva criminalității. Instruirea trebuie să aibă drept obiective însușirea de cunoștințe referitoare la recunoașterea indicatorilor de potențial bioterorist, manipularea scrisorilor sau pachetelor suspecte necunoscute etc.
Structurile specializate de poliție. Aceste echipe sunt formate din polițiștii care vor lua cele mai importante măsuri în cazul producerii atentatului. Ele trebuie să fie dotate cu echipamente individuale de protecție biologică, să fi urmat un program de formare profesională și să beneficieze de sprijin operațional. Polițiștii din cadrul acestor structuri trebuie să fie capabili să dezactiveze dispozitivele de diseminare improvizate, să limiteze efectele atentatului și să procedeze la o examinare a locului comiterii infracțiunii si mai ales să preleveze eșantioanele și mijloacele de probă din zonele contaminate.
Succesul măsurilor de intervenție puse în aplicare depinde de realizarea unei formări profesionale privind identificarea atentatelor și a riscurilor potențiale, utilizarea echipamentelor de protecție individuală, aparatele și metodele care să permită limitarea consecințelor unui atentat, conceptul de operațiuni interservicii și sistemele de sprijin.
Structurile de poliție trebuie, de asemenea, să aibă în vedere și posibilitatea de a asigura cazarea polițiștilor din structurile specializate (echipele de intervenție la atentat) pe întreaga durată a anchetei. Polițiștii însărcinați cu rezolvarea cazului riscă, in aceeași măsură să fie expuși agentului biologic și deci să fie infectați. În acest sens, este recomandabil ca polițiștii să nu intre în contact cu familiile lor în această perioadă, fiind necesară asigurarea unei noi locuințe, care să prevină contaminarea.
Specialiștii în biologie. Aceste persoane trebuie să fie în măsură să furnizeze în timp real sprijin și sfaturi cu privire la caracteristicile și la producerea de agenți biologici, la securitatea locurilor, intervenția echipelor medicale și de decontaminare.
Echipele medicale. Acestea trebuie să se afle la locul contaminării biologice pentru a lua măsurile de îngrijire a echipei de intervenție a poliției. Orice persoană care intră sau iese din zonă trebuie să facă obiectul unei supravegheri medicale. În special, este important ca personalul medical să fie în măsură să administreze personalului echipei de intervenție un tratament preventiv împotriva expunerii accidentale la un agent biologic. În funcție de agentul biologic suspect, utilizat în cadrul atentatului, personalul medical va trebui să administreze de asemenea antibiotice sau vaccinuri și să asigure supravegherea medicală pentru o perioadă determinată.
Organele de anchetă – sunt formate din procurori și polițiști care lucrează împreună cu serviciile sanitare și cu alte servicii în cadrul unui dispozitiv prestabilit, de cooperare în materie de anchetă, schimb de informații și suport operațional.
f) Personalul specializat în comunicare publică și relații cu mass-media: cuprinde ofițerii de presă și purtătorii de cuvânt, care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor de poliție și de sănătate publică, precum și în alte organisme abilitate. Utilizarea sau amenințarea cu utilizarea de agenți biologici de către teroriști este de natură să producă efecte psihologice foarte importante în rândul populației civile, ceea ce poate crea mari dificultăți pentru serviciile însărcinate cu aplicarea legii. Planurile de intervenție trebuie să prevadă o strategie de comunicare în relația cu mass-media. Structurile însărcinate cu aplicarea legii și autoritățile sanitare, medicale și politice trebuie să comunice rapid mass-mediei declarații coordonate pentru a se garanta difuzarea informațiilor precise și a calma starea de confuzie și de frică din mijlocul populației. Echipa comună, însărcinată cu relațiile cu mass- media, trebuie să participe, in prealabil, la activități de formare profesională și la operațiuni de simulare.
Pentru evaluarea modului de funcționare a sistemului propus, suntem de părere că este necesară organizarea la nivel național a unor exerciții de simulare a unor atentate bioteroriste. Acestea vor avea drept scop testarea capacității de apărare a statului față de un atac biologic, pregătirea populației în situație de criză, gestionarea situației de criză etc.
În contextul atacurilor biologice cu Antrax, produse în SUA în anul 2001, modul de reacție al autorităților prezintă o conotație aparte. De aceea, suntem de părere că este necesară adoptarea unei proceduri la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, cu caracter public, neclasificat, și care să se refere la modalitatea de intervenție în cazul descoperirii de plicuri, colete sau pachete suspecte de a conține agenți biologici. Acestea pot reprezenta un real pericol pentru populație, mai ales atunci când sunt descoperite în locuri publice (gări, aeroporturi, magazine, mijloace de transport în comun etc.).
Din momentul primirii sesizării sau alertei cu privire la existența unui plic, colet sau pachet, suspect că ar conține agenți biologici, este necesară stabilirea unui dialog cu reclamantul. Dialogul are drept scop o primă evaluare a sesizării, informarea reclamantului cu privire la conduita pe care trebuie să o adopte și stabilirea necesității deplasării la fața locului a echipei specializate de intervenție C.B.R.N.. Intervenția primară trebuie să fie asigurată de serviciile de poliție și serviciile medicale. Personalul care asigură intervenția trebuie să pună în aplicare dispozițiile referitoare la protecția individuală și colectivă, adaptate riscului biologic, înainte de desfășurarea oricărei operațiuni de manipulare a substanțelor suspecte.
După ridicarea și transportul substanțelor suspecte la laboratoarele specializate, se va efectua examenul de specialitate asupra acestora, pentru a stabili prezența sau lipsa agentului biologic. Întreaga activitate de intervenție a autorităților trebuie să aibă la bază protecția echipelor de intervenție, a persoanelor expuse la agenții biologici, precum și limitarea extinderii efectelor agenților biologici.
Formarea profesională în acest domeniu constituie un element fundamental al eficacității punerii în aplicare a unui plan de luptă împotriva bioterorismului. Personalul bine format și antrenat trebuie să poată estima riscurile și pericolele, să cunoască mijloacele aflate la dispoziție și procedurile ce necesită a fi puse în aplicare, precum și să gestioneze atent situația de criză.
Ofițerii de poliție, ofițerii de informații, procurorii, precum și personalul medical specializat trebuie să aibă pregătirea profesională necesară și să fie instruiți adecvat, pe o solidă bază etică, în ceea ce privește identificarea unor posibili indicatori de bioterorism, tipologia agenților biologici contagioși, luarea măsurilor de precauție pentru a reduce expunerea la agenții biologici, riscurile și beneficiile tratamentelor medicale și ale vaccinării, procedura de intervenție și de reacție a autorităților etc. În acest sens, propunem punerea în practică a următoarelor măsuri: ❖ Specializarea prin cursuri de formare profesională a ofițerilor din cadrul Poliției Române, Jandarmeriei Române și Serviciului Român de Informații.
Specializarea procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T. Având în vedere faptul că efectuarea urmăririi penale la nivel național în cazul tuturor infracțiunilor de terorism, aparține procurorului, se impune organizarea, cu maximă necesitate, a unor cursuri de formare profesională în domeniul bioterorismului, destinate procurorilor. Modul de lucru al structurilor specializate de poliție în cazurile care implică folosirea agenților biologici, presupun o instruire corespunzătoare, utilizarea echipamentelor de protecție biologică individuală, respectarea unor proceduri de lucru în acest domeniu etc. Din moment ce prezența procurorului la efectuarea unor activități procedurale specifice (cercetare la fața locului, percheziție domiciliară etc.) este obligatorie, este necesară, totodata, și existența unei pregătiri profesionale a acestuia în domeniul biologic.
Introducerea unor teme de pregătire de specialitate în domeniul bioterorismului, în cadrul cursurilor universitare de licență și masterat, organizate la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza", Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul", în cadrul universităților de medicină și la Institutul Național al Magistraturii.
organizarea unor manifestări cu caracter științific (seminarii, sesiuni de comunicări științifice etc.), care să reunească reprezentanți ai sistemului organelor judiciare, sanitare, de informații, protecție civilă, precum și reprezentanți din societatea civilă, O.N.G.-uri etc.
13
Așa cum s-a evidențiat în doctrină , opinie la care ne raliem și noi, un aspect negativ al activității structurilor de aplicare a legii se referă la cererea constantă formulată de unii factori de conducere din cadrul acestor structuri, de a avea cazuri identificate și investigate. Suntem de părere că nicio autoritate de punere în aplicare a legii nu trebuie să-și dorească să se ajungă la momentul investigării sau cercetării unor atacuri bioteroriste, având în vedere consecințele dramatice și imprevizibile ale acestora. De aceea, prevenirea acestor incidente infracționale trebuie să guverneze întreaga activitate a structurilor de aplicare a legii.
Bioterorismul ridică numeroase probleme comunității serviciilor însărcinate cu aplicarea legii. Teroriștii au capacitatea de a-și alege executanții, care pot fi manipulați și trimiși pe teren în scopul amenințării unei persoane sau a mii de persoane. Această formă de teroare poate avea efecte care implică mai multe jurisdicții sau țări și presupune o coordonare internațională în materia comunicațiilor și a anchetelor. În rândul populației, numeroase persoane pot estima că ele însele sau familiile lor au fost expuse pericolului și necesită îngrijirea sănătății și luarea unor medicamente, ceea ce va obliga poliția să ocupe poziții în fața spitalelor, a clinicilor, farmaciilor, dispensarelor etc. Totodată, poliția va veghea la aplicarea în siguranță a dispozitivului carantinei.
Este utilă pentru poliție pregătirea și antrenarea intensivă, în scopul de a putea reacționa în fața actelor de terorism, a atentatelor cu bombă, luărilor de ostatici și asasinatelor. Mai mult, actele de bioterorism pot fi vădite, iar poliția poate atunci să răspundă la acestea conform metodelor clasice, însă adevăratele probleme apar atunci când persoanele sau grupurile utilizează agenți biologici disimulați. În măsura în care agenții biologici nu sunt în general detectabili prin intermediul simțurilor și dacă durata de timp dintre expunerea agenților și apariția simptomelor se poate întinde pe parcursul a mai multor zile sau săptămâni, această formă de criminalitate este preferată de teroriști, pentru că au la dispoziție timpul necesar în vederea părăsirii locului comiterii infracțiunii.
Stabilirea producerii unui atentat bioterorist depinde de colaborarea dintre poliție și autoritățile medicale și de sănătate publică. În acest sens, considerăm că este necesară dezvoltarea unor strategii eficiente de detectare a agenților biologici.
Atentatele disimulate sunt detectate în principal de autoritățile medicale și de sănătate publică. Serviciile poliției nu pot rezolva în mod individual cazurile suspecte de bioterorism. De aceea, considerăm că se impune inițierea și punerea în practică, între serviciile însărcinate cu aplicarea legii și partenerii lor la nivel național, a unor protocoale de cooperare care să prevadă domeniul și obiectul cooperării,
atribuțiile specifice ale instituțiilor implicate, precum și principalele activități destinate a preveni și combate un atentat biologic.
În acest sens, propunem încheierea unui protocol de cooperare între serviciile însărcinate cu punerea în aplicare a legii și
serviciile sanitare, acesta urmând să prevadă următoarele aspecte:
punerea în aplicare a unui sistem de alertă rapid, care să informeze serviciile însărcinate cu aplicarea legii la orice apariție a unei probleme de sănătate suspectă;
sistemul de comunicare a informațiilor trebuie să țină cont de aspectele referitoare la viața privată a pacienților și la confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal;
colectarea și gestionarea mijloacelor de probă în comun, prin constituirea unor echipe mixte, polițist-personal medical, care să obțină date și informații esențiale, cu privire la circumstanțele expunerii unei persoane la agenți biologici. Aceste echipe comune ar putea avea rolul eficientizării investigației, oferind o abordare amplă și integrată a cazului;
alegerea echipamentelor de protecție individuală compatibile;
procedura de vaccinare în masă a populației expuse la agenți biologici, asigurarea sprijinului de către poliție în furnizarea serviciilor medicale de către autoritățile sanitare (transportarea bolnavilor la spitale, gestionarea traficului rutier etc.);
cooperarea cu alte organisme naționale și internaționale competente în materie de sănătate și de aplicare a legii.
Pe termen lung, din punct de vedere al serviciilor de sănătate publică, singurul mod de apărare împotriva bioterorismului îl constituie un sistem integrat de supraveghere constantă, diagnosticare precisă pentru a identifica amenințările cât mai curând posibil și inovarea continuă, aptă să ofere la un nivel ridicat vaccinuri de calitate și medicamente care pot fi utile împotriva oricăror atacuri care apar. Constituirea de stocuri de vaccine și medicamente, precum și achiziționarea de mijloace de detectare și decontaminare fixe și mobile reprezintă necesități maxime, ce presupun costuri ridicate din partea statelor, fiind astfel utilă alocarea de resurse bugetare în acest sens.
În prezent, nu există nicio tehnologie de detecție-protecție în domeniul biologic. Instrumentele disponibile sunt în general de dimensiuni mari, lente și costisitoare. Cu cât instrumentul de detecție este mai fiabil, cu atât îi este necesar un timp mai mare de identificare a amenințării. Scopul detectării biologice constă în declanșarea alertei, astfel încât să prevină expunerea publicului și creșterea numărului de victime.
Așa cum am menționat pe parcursul lucrării, prevenirea și modul de abordare proactiv în domeniul bioterorismului, reprezintă cea mai eficientă soluție. Acest lucru presupune însă implicarea activă a serviciilor de informații în prevenirea acestei amenințări
globale, a bioterorismului. Prima și una dintre cele mai importante transformări în mentalitatea serviciilor de informații, după 11 septembrie 2001, a fost necesitatea găsirii mecanismelor care să ducă la o cooperare reală între serviciile de informații ale aceleiași țări, ca și dintre serviciile de informații ale unor state diferite. Colaborarea dintre serviciile de intelligence aparținând unor state diferite a dus la o ierarhizare evidentă a acestora în funcție de valoarea și de seriozitatea abordării.
Informațiile privitoare la organizarea și efectuarea unor activități ilicite de terorism, în general, și la bioterorism, în particular, pot fi obținute de către mai multe agenții și autorități specializate, însă un rol esențial în acest sens revine serviciilor naționale de informații.
Serviciile naționale de informații trebuie să fie capabile să coopereze cu serviciile similare din alte țări, dacă vor să-și îndeplinească misiunile; această cooperare se poate dovedi, însă, anevoioasă din cauza suspiciunilor reciproce și a practicilor diferite de la o țară la alta. În unele țări, activitatea serviciilor de informații este stânjenită de lipsa de încredere în eficiența acestora și în modul lor de respectare a principiilor democratice. Problema ia amploare atunci când publicul nu este suficient de informat cu privire la activitățile serviciilor de informații și interpreteaza intr-o manieră eronata metodele de lucru ale acestora.
Suntem de părere că este necesară eficientizarea activității structurilor de informații în ceea ce privește colectarea și utilizarea informației, coordonarea și cooperarea la nivel național între serviciile de informații, precum și conlucrarea in privinta optimului schimb de informatii și cu alți actori din sectorul de securitate internațional.
Contracararea multora dintre noile amenințări, printre care se situează și terorismul C.B.R.N., implică extinderea colectării de informații provenite de la sursele umane, prin intermediul investigatorilor sub acoperire, care au cunoștințele culturale, lingvistice și de specialitate, necesare pentru a se infiltra în grupările teroriste și criminale.
În contextul actual de securitate, serviciile de informații trebuie să coopereze mai strâns între ele, ca și cu alte servicii naționale de securitate. În afară de aceasta, pot fi luate măsuri pentru ca toate serviciile de informații să aibă acces la aceleași baze de date și documente și să se stabilească contacte frecvente între agențiile care lucrează pe probleme similare.
În același timp, deoarece s-a dovedit tot mai necesar ca serviciile de informații să aibă în atenție probleme transnaționale cu impact la nivel național (cum ar fi terorismul internațional sau crima organizată), cooperarea cu alte forțe de securitate națională trebuie reconsiderată și dezvoltată. În majoritatea democrațiilor, serviciile de informații au atribuții limitate în chestiuni de ordin intern precum percheziții, sechestre și interceptarea comunicațiilor. Din acest motiv, serviciile de informații trebuie să coopereze cu alte forțe de securitate de la toate nivelurile – poliția, forțele armate, jandarmeria, poliția de frontieră și autoritățile vamale, devenind împreună „parteneri cu drepturi depline" în lupta împotriva inamicului major – bioterorismul.
Coordonarea la nivel național poate fi susținută de o serie de
măsuri:
S mecanisme de coordonare politică și în situații de urgență, de exemplu comisii sau grupuri de lucru cu caracter permanent sau ad-hoc;
S schimbul de lucrători, care să asigure legătura și să direcționeze comunicarea și cooperarea;
S unități speciale de coordonare între agenții, cu caracter permanent, care să se ocupe de prevenirea și combaterea bioterorismului;
S operaționalizarea de centre de comandă pentru situațiile de urgență.
În general, cu excepția cazurilor în care, datorită caracterului confidențial al activității, este imposibil sau riscant să se procedeze astfel, serviciile de informații ar trebui să devină la fel ca celelalte instituții ale statului în privința atitudinii față de transparență și responsabilitate, precum și mai flexibilă în relațiile cu publicul. Parlamentului îi revine un rol deosebit de important în această privință, actele normative pe care le adoptă trebuind să definească în mod clar și deschis rolul și responsabilitățile serviciilor de informații și să stipuleze explicit că sunt răspunzătoare în fața conducerii țării și a Parlamentului ales și că își desfășoară activitatea prin respectarea cadrului legislativ al statului.
Dezvoltarea profesiei de ofițer de „intelligence" este indisolubil conectată schimbărilor actuale, care necesită integrarea instrumentelor informatice în activitatea curentă, comunicarea rapidă prin platforme de lucru colaborative, consolidarea cooperării între ofițerii analiști și cei operativi, aplicarea unor noi standarde de performanță profesională.
Redefinirea rolului serviciilor de informații din toate țările democratice, într-un context internațional marcat de recrudescența fără precedent a amenințărilor asimetrice, a impus o reevaluare a misiunilor acestora, în vederea sporirii capacității lor de acțiune. Astfel, serviciile de informații contribuie, prin măsuri specifice, în cadrul legal, la cunoașterea și prevenirea amenințărilor la adresa democrației și statului de drept, gestionarea eficientă a resurselor informaționale, furnizarea de elemente necesare deciziei și acțiunii strategice. Fiind cele care sesizează primele existența unor pericole și riscuri reale la adresa statului, serviciile de informații sunt prima linie de apărare a unui stat. De eficiența lor depinde capacitatea restului instituțiilor statului de a asigura
.. 14
securitatea națiunii.
Informațiile și analizele oferite de serviciile de informații constituie doar o primă etapă a ciclului deciziei politice și sunt utile în măsura în care sunt bine integrate în acest sistem. Pentru a fi utile, informațiile trebuie să fie oferite la timpul potrivit, să privească probleme curente și să fie de încredere. În domeniul securității naționale, fundamentarea și elaborarea deciziilor politice trebuie să „țină pasul" cu noile tipuri de amenințări. Caracterul preponderent al agresiunilor informaționale determină reconsiderarea capacității de identificare a amenințărilor reale. În aceste condiții, capacitatea mare de procesare a informațiilor este cea care oferă națiunii posibilitatea de a evita situațiile limită, cu impact maxim asupra securității naționale.
Printre noile probleme, care necesită implicarea serviciilor de informații, se numără și protejarea frontierelor și a altor puncte vamale de pătrundere în țară a persoanelor și a mărfurilor împotriva armelor biologice și amenințărilor asociate. În trecut, la nivel global, serviciile de informații au înregistrat și eșecuri operaționale, concretizate în faptul că nu au reușit să prevadă atacurile teroriste și nu au avut nici cunoștințele, nici capacitatea necesare pentru a le preveni.
Datorită faptului că multe dintre activitățile specifice trebuie desfășurate în deplin secret, serviciile de informații sunt adesea în imposibilitatea de a-și face publice succesele și de a supune dezbaterii publice anumite detalii ale muncii lor.
Societatea civilă trebuie mobilizată și informată cu privire la amenințarea bioteroristă, prin inițierea și desfășurarea unor campanii mediatice în acest sens.
În prezent, transparența constituie o condiție indispensabilă pentru prezervarea încrederii cetățenilor în instituțiile statului.
Mijloacele media clasice, televiziunea, internetul reprezintă vectori majori în derularea campaniilor de prevenire a atentatelor bioteroriste. Informarea eficientă a populației cu privire la aceste atentate poate reduce semnificativ efectul de panică, precum și impactul psihologic.
De aceea, suntem de părere că este necesară inițierea și dezvoltarea unei campanii eficiente de informare a publicului, care să pregătească populația, cu privire la amenințarea bioterorismului, precum și adoptarea unor măsuri ce se impun, în urma derulării unui eveniment bioterorist.
De asemenea, se impune cu stringență punerea bazelor unui parteneriat public-privat în domeniu, întrucât societatea civilă deține puține informații cu privire la potențialul armelor de distrugere în masă și la măsurile prin care s-ar putea reduce vulnerabilitatea acestora, precum și cu privire la bioamenințările reprezentate de unii agenți biologici.
Tot astfel, ar putea fi utile și inițierea unor parteneriate între poliție și societățile private de securitate (pază și protecție), prin care acestea din urmă, prin personalul de securitate, să notifice imediat autorităților competente activitățile suspecte ce ar putea indica prezența unor agenți biologici. Pentru aceasta, bineînțeles, este necesară și organizarea unor sesiuni de instruire și formare profesională a personalului de securitate, cu privire la problematica bioterorismului.
În ceea ce privește incriminarea faptelor penale circumscrise fenomenului bioterorist, propunem sancționarea mult mai severă a faptelor prevăzute în art. 37 și 38 din Legea nr. 535/2004. Unii autori au opinat, în concluziile studiilor realizate, faptul că, prin dispozițiile sale, art. 38 se îndepărtează mult de faptele care ar trebui să fie incriminate în Legea nr. 535/2004, propunând scoaterea acestuia din acest cadru legislativ, motivând acest lucru prin următoarele aspecte: „ Chiar dacă o asemenea faptă este de natură a speria populația și de a mobiliza autoritățile cu atribuții în prevenirea atentatelor, nu sunt întrunite elementele specifice actelor teroriste. Mai mult, aceste fapte nu au un potențial periculos, deoarece ele, dacă ni se permite, nu sunt decât simple glume proaste împinse prea departe. Deși între momentul anunțării unui atac terorist și până la cel în care organele abilitate constată că amenințarea nu este aptă să producă vreun rezultat, se produce o stare de panică, aceasta nu este similară cu cea urmărită în cazul atentatelor teroriste. In cazul art. 38 avem de-a face cu comportamente imature, care nu înțeleg pe deplin consecința gestului lor, iar în cazul amenințării teroriste punerea în executare a faptei cu care s-a amenințat este posibilă".
Nu împărtășim opinia autoarei studiului citat anterior și criticăm această poziție, din următoarele considerente:
În ultimii ani, în țara noastră, au fost suficiente cazuri de amenințări sau alarmări ale autorităților cu privire la amplasarea unor bombe la bordul unor aeronave. În astfel de situații, sunt demarate proceduri specifice pentru siguranța persoanelor aflate într-o eventuală stare de pericol, precum și pentru identificarea celui/celor care generează teroare. În urma evaluărilor de specialitate și a intervenției forțelor specializate din cadrul S.R.I., Poliției Române etc., de cele mai multe ori s-a dovedit că alarmele sunt false. Însă, orice astfel de „glumă" atrage automat, așa cum este obligatoriu și normal, verificarea informației și a sesizării primite. Totodata, pe cale de consecință, are loc instituirea unei stări de alertă în cadrul autorităților specializate și se inregistrează consumuri de resurse umane și logistice, ca urmare a etapelor care trebuie parcurse conform protocolului intr-o astfel de situație. Ce s-ar întâmpla, în schimb, dacă o persoană ar suna la centrul infotrafic al unuia dintre aeroporturile nationale, comunicând faptul că la bordul unei aeronave se află o altă persoană, complice, ce deține asupra sa o fiolă conținând spori de antrax sau un alt agent biologic?
Având în vedere actualul mediu internațional de securitate, țara noastră trebuie să acorde o importanță majoră amenințării bioteroriste. Noul concept de protecție civilă prevede modul de reacție în fața acestei amenințări. România dispune de o cantitate suficientă de vaccin pentru a proteja populația în caz de catastrofă, însă este necesară dezvoltarea sistemelor de supraveghere epidemiologică, capabile să diagnosticheze rapid cazurile suspecte de bioterorism, precum și alocarea unor resurse financiare pentru luarea măsurilor de protecție, care să permită garantarea siguranței cetățenilor, precum și informarea publică asupra acestor aspecte.
Concluziile finale ale prezentei cercetări se referă la următoarele aspecte:
nicio țară nu este pregătită îndeajuns încât să facă față bioterorismului. Vulnerabilitatea oricărui stat față de bioterorism este de necontestat, indiferent de resursele (financiare, umane etc.) alocate în acest domeniu de către state. Prevenirea terorismului, țintă majoră a tuturor statelor, este o activitate dificilă, întrucât grupările teroriste au depășit pragul atacurilor tradiționale/convenționale, patrunzând in sfera utilizării mijloacelor neconvenționale de luptă, respectiv armele de distrugere în masă.
un incident sau atac, care implică agenți biologici patogeni – unul dintre exemple fiind antraxul -, va contamina zona afectată timp de zeci de ani, cauzând daune majore vieții și sănătății plantelor, animalelor și, implicit, oamenilor, precum și costuri economice suplimentare pe termen lung.
un incident care implică materiale biologice și care afectează starea solului și/sau furnizarea de apă potabilă poate produce efecte devastatoare și profunde asupra sănătății și bunăstării tuturor oamenilor din zona afectată.
un atentat biologic ar putea avea efecte pe termen lung asupra creșterii culturilor destinate alimentării și, prin urmare, poate afecta negativ siguranța și securitatea alimentară a U.E.
BIBLIOGRAFIE
Legislație
Decizia Consiliului 2009/371/JAI privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol), publicată în „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene" nr. L 121 din 15 mai 2009.
Regulamentul (C.E.) nr.851/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 de creare a unui Centru european de prevenire și control al bolilor, publicat în „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene" nr. L 142 din 30.4.2004.
Documentul 5842/2/2010 al Consiliului, Strategia de securitate internă a Uniunii Europene: către un model european de securitate.
Programul de la Stockholm – o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora, Bruxelles, 3 martie 2010.
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu C0M(2010) 386 final „Politica U.E. de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări", Bruxelles, 20.07.2010.
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu COM(2007) 649 final „Intensificarea luptei împotriva terorismului", Bruxelles, 6.11.2007.
Acțiunea Comună 2008/307/PESC a Consiliului U.E. în sprijinul activităților Organizației Mondiale a Sănătății, în domeniul biosiguranței și al biosecurității în cadrul Strategiei Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, publicată în „Jurnalul oficial al Uniunii Europene" nr. L 106 din 16.04.2008.
Concluziile Consiliului privind consolidarea securității chimice, biologice, radiologice și nucleare (C.B.R.N.) în Uniunea Europeană – un Plan de acțiune al U.E. în domeniul C.B.R.N., Bruxelles, 12 noiembrie 2009.
Proiectul de concluzii ale Consiliului privind pregătirea și răspunsul în cazul unui atac C.B.R.N., Bruxelles, 25 octombrie 2010.
Regulamentul Sanitar Internațional (R.S.I.) 2005, adoptat de Organizația Mondială a Sănătății la 23 mai 2005.
Rezoluția Consiliului de Securitate al O.N.U. nr. 1540 din 28 aprilie 2004, privind neproliferarea armelor de distrugere în masă.
Strategia U.E. împotriva proliferării armelor de distrugere în masă.
Rezoluția Consiliului de Securitate al O.N.U. nr. 1373 (2001) din 28 septembrie 2001.
Protocolul relativ la prohibirea întrebuințării în război a gazelor asfixiante, toxice sau altele similare și a mijloacelor bacteriologice, încheiat la Geneva în anul 1925.
Strategia de Securitate Națională a României.
Legea nr. 550/2004, privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 1175 din 13 decembrie 2004.
Legea nr. 535/2004, privind prevenirea și combaterea terorismului, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 1161 din 8 decembrie 2004.
Legea nr. 508/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 1089 din 23 noiembrie 2004.
Legea nr. 481/2004, privind protecția civilă, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 1094 din 24 noiembrie 2004 și republicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 554 din 22 iulie 2008.
Legea nr. 92/2004 pentru aprobarea participării României la Grupul Australia pentru controlul exporturilor în vederea neproliferării armelor chimice și biologice, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 407 din 6 mai 2004.
Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 305 din 9 mai 2002.
Legea nr. 14/1992, privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 33 din 3 martie 1992.
Legea nr. 51/1991, privind siguranța națională a României, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 163 din 8 iulie 1991.
Hotărârea Guvernului nr. 758/2009 pentru punerea în aplicare a Regulamentului sanitar internațional 2005, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 599 din 31 august 2009.
Hotărârea Guvernului nr. 589/2007, privind stabilirea metodologiei de raportare și de colectare a datelor pentru supravegherea bolilor transmisibile, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 413 din 20 iunie 2007.
Hotărârea Guvernului nr. 501/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelor de protecție individuală a cetățenilor, publicată în „Monitorul oficial al României", partea I, nr. 482 din 8 iunie 2005.
Decretul Consiliului de Stat nr. 253/1979 pentru ratificarea Convenției, cu privire la interzicerea producției, stocării, perfecționării și distrugerii armelor bacteriologice (biologice) și toxice, deschisă spre semnare la Londra, Moscova și Washington
la 10 aprilie 1972, publicat în „Buletinul Oficial" nr. 57 din 7 iulie 1979.
Tratate, cursuri, monografii
Albu, Petru, Crima organizată în perioada de tranziție-o amenințare majoră la adresa securității naționale, Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, București,
Andreescu, Anghel; Radu, Nicolae, Organizațiile teroriste. Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană, Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2008.
Baciu, Adrian Mircea, Bioterorism, armele biologice și structurile de aplicare a legii, Editura ProUniversitaria, București, 2009.
Borelli, J.V., Bioterrorism: Prevention, Preparedness And Protection, Nova Science Pub Inc, 2006.
Boroi, Alexandru; Nistoreanu, Gheorghe, Drept penal. Partea specială. Ediția a III-a revizuită, Editura ALL Beck, București, 2005.
Boroi, Alexandru; Rusu, Ion, Cooperarea judiciară internațională în materie penală, Editura C.H.Beck, București,
Bricaire, Francois; Bossi, Philippe, Bioterrorisme, Editions scientifiques et medicales Elsevier SAS, Paris, 2003.
Carus, W. Seth, Bioterrorism and Biocrimes: The Illicit Use of Biological Agents since 1900, Fredonia Books, Amsterdam, 2002.
Cavallo, J.D.; Kowalski, J.J.; Renaudeau, C.; Treguier, J.Y., Les risques NRBC savoirpour agir, Xavier Montauban SA, 2004.
Cărpinean, Ion-Cristian, Cercetarea la fața locului în cazul actelor de terorism (teză de doctorat), Universitatea București, Facultatea de Drept, 2009.
Cernescu, Costin; Ruță, Simona, Progrese în controlul și prevenirea virozelor cu potențial bioterorist, Editura Universitară „Carol Davila", București, 2004.
Ciuchiță, Lucian; Toma, Daniel; Tihan, Eusebiu, Scurtă analiză asupra terorismului contemporan: orientări: strategii de combatere, Editura Opinfo, București, 2006.
Clauzon, Lorene, Guerre biologique et bioterrorisme ou comment la nature devient une arme (these presentee et soutenue publiquement), Universite „Henri Poincare", Nancy, 2009.
Combs, C. Cindy, Terrorism in the Twenty-First Century, Upper Saddle River, New Jersey: Prentice Hall, 1997.
Cruceru, Marin; Mureșan, Carmen, Bioterorismul și pandemiile: riscuri majore de securitate în secolul XXI, Editura Top Form, București, 2010.
Dascălu, Ioan (coordonator); Ștefan, Cristian-Eduard; Marica, Mariana-Daniela; Marica, Septimiu-Mihai, Bioterorismul în societatea modernă, Editura Sitech, Craiova, 2009.
Delcea, Cristian; Bădulescu, Aurelian, Terorismul. Studii și cercetări asupra fenomenului terorist, Editura Risoprint, Cluj- Napoca, 2008.
Dumitriu, Alexandru; Nedelcu, Corvin; Petre, Valentin, Sistemul de securitate al Uniunii Europene, Editura Moroșan, București, 2009.
Eyquem, A.; Alouf, J.; Montagnier, L., Traite de microbiologie clinique, Piccin Nouva Libraria S.p.a., Padoue, Italie, 2005.
Frunzeti, Teodor, Globalizarea securității, Editura Militară, București, 2006.
Ghinea, Nicolae, Investigarea fraudelor (curs universitar), Editura Sitech, Craiova, 2008.
Howard, Lawrence, Terrorism: Roots, Impact, Responses, New York, Praeger Publishers, 1992.
Kendall, J. Ronald; Presley, M. Steven; Austin, P. Galen; Smith, N. Philip, Advances in biological and chemical terrorism countermeasures, CRC Press, 2008.
Ky, Tran; Guilbert, Jean-Michel; Steenkiste, Gilles, Bioterrorisme-une realite au-dela du mythe, Les Editions Ellebore, Paris, 2005.
Mircea, Virginia, Noua dimensiune a terorismului internațional, Editura Cadran Politic, București, 2010.
Mocanu, Raluca-Ioana, Terorismul. Aspecte juridice din dreptul penal intern și internațional (teză de doctorat), Universitatea din București, 2010.
Olteanu, Gabriel-Ion; Iacob, Adrian; Gorunescu, Mirela; Voicu, Adriana-Camelia; Pop, Ștefan; Dragomirescu, Bianca; Ruiu, Marin; Ștefan, Cristian-Eduard, Cercetarea activităților structurilor infracționale, Editura Sitech, Craiova, 2008.
Păun, Ludovic, Bioterorismul și armele biologice, Editura Amaltea, București, 2003.
Petrescu, Stan, Amenințări primare: terorism: state la răscruce: conflicte locale și regionale: sărăcie și migrație ilegală, Editura Militară, București, 2008.
Reuland, Melissa; Davies, J. Heather, Protectingyour community from terrorism: strategies for local law enforcement, Vol.3: Preparing for and Responding to Bioterrorism, Police Executive Research Forum, September 2004.
Smith, G. Davidson, Combating terrorism, London, New York, Routledge, 1990.
Stanciu, Vicențiu-Virgilius, Terorismul și crima organizată transfrontalieră, Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2008.
Ștefan, Cristian-Eduard; Pintilie, Ligia-Teodora, Cooperarea internațională judiciară și polițienească, Editura Sitech, Craiova, 2007.
Thompson, M. Christopher, The bioterrorism threat by non-state actors: hype or horror? California, 2006.
Walsh, Jim, Nuclear Terrorism: Risks, Consequences, and Response in Countering Terrorism: Dimension of Preparedness, New York, Academy of Political Science, 2007.
Wenger, Andreas; Wollenmann, Reto, Bioterrorism: confronting a complex threat, Lynne Rienner Publishers, Inc., 2007.
Studii, articole, note
Avery, George, Bioterrorism, Fear, and Public Health Reform: Matching a Policy Solution to the Wrong Window, Public Administration Review, May/June 2004.
Balaban-Grăjdean, Sofiea; Ivan, Lucian, Contribuția Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU nr.1540/2004 în cadrul procesului de neproliferare a armelor de distrugere în masă, în Revista consilierilor juridici din armată nr. 1/2006.
Baum, Matthew, Biological Nightmare Awaits: Clock Is Ticking for U.S. To Tackle New Threat, Defense News (6-12 December), 1993.
Chiru, Irena, Analiza informațiilor de securitate națională. O perspectivă psihologică, în Revista „Intelligence" nr. 14/2008.
Ciureanu, Sorina-Livia; Ioan, Beatrice; Ciureanu, Ioana-Ștefania, Bioterorismul. O problemă a societății contemporane, Revista Română de Bioetică, vol.5, nr. 4/2007.
Countering Bioterrorism: How can Europe and the United States work together? A report of the fourth meeting of the New Defence Agenda's Bioterrorism Reporting Group co-organised with the Chemical and Biological Arms Control Institute (CBACI), Theâtre de la Residence, Brussels 25 April 2005.
Criminal Intelligence. Concepts and Issues Paper, IACP National Law Enforcement Policy Center, Washington, 2003.
Delpech, Therese, Le terrorisme international et l'Europe, dans Cahiers de Chaillot no. 56/2002, Institut d'Etudes de Securite de l'Union Europeenne, 2002.
Gogu, G. Iulian Claudiu, Virușii letali ai bioterorismului (2), în Revista „Pentru Patrie" nr. 3/2010.
Gottron, Frank; Shea, A. Dana, Federal Efforts to Address the Threat of Bioterrorism: Selected Issues and Options for Congress, Congressional Research Service, 2011.
Guide de preparation et de reponse a un attentat bioterroriste, OIPC-Interpol, 2007.
Handbook on Criminal Justice Responses to Terrorism. Criminal Justice Handbook Series, UNODC, New York, 2009.
Huerta, Michael; Balicer, D. Ran; Leventhal, Alex, SWOT Analysis: Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats of the Israeli Smallpox Revaccination Program, IMAJ, vol.5, 2003.
Hurdubaie, Ioan, Moartea neagră-exercițiu internațional Interpol privind bioterorismul, în Revista de criminologie, criminalistică și de penologie nr. 4/2007.
La France face au terrorisme. Livre blanc du Gouvernement sur la securite interieure face au terrorisme, 2007.
Lepick, Olivier, La menace biologique: mythe et realites, Biologie et Sante vol.2, nr. 1/2002.
Lupulescu, Nicolae, Rolul factorului militar în prevenirea și combaterea terorismului internațional-amenințare asimetrică contemporană, în Revista de criminologie, criminalistică și de penologie nr. 4/2006.
Lutter contre la proliferation des armes chimiques et biologiques. Renforcer la securite dans le monde. Le Groupe d'Australie (www.australiagroup.net).
Maior, George Cristian, Intelligence eficient de la control la cooperare, în Revista „Intelligence" nr. 15/2009.
Mateaș, Florin, Sistemele complexe în managementul integrat al Poliției de Frontieră, în Revista de investigare a criminalității nr. 2/2008.
Mauroni, Al, Progress of "Biodefense for the 21st Century" – A Five-Year Evaluation, 2009.
Mengel, R.W., Terrorism and New Technologies of Destruction: An Overview of the Potential Risk, Appendix 2 in: Disorders and Terrorism, 1976.
Mullen, Robert K., Mass Destruction and Terrorism, Journal of International Affairs 32:1 (Spring-Summer 1978).
Nicolau, Liliana; Stănușel, Marius, Agenția Internațională pentru Energie Atomică și armele de distrugere în masă, în Revista „Intelligence" nr. 17/2010.
Office of the Press Secretary, The White House, Remarks by the President in State of the Union Address, January 27, 2010.
Păun, Ludovic, Perspective în bolile infecțioase, în Revista Română de Boli Infecțioase, nr. 1/2008.
Police Information and Intelligence Systems. Criminal Justice Assessment Toolkit, UNODC, New York, 2006.
Popescu, Ruxandra, Combaterea traficului cu materiale strategice și NBC, în Revista „Pentru Patrie" nr. 5/2008.
Raportul pentru anul 2010 "Analiza evoluției bolilor transmisibile aflate în supraveghere", Institutul Național de Sănătate Publică, Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, 2011.
Rapport sur les plans et les priorites 2005-2006, Agence de sante publique du Canada.
Rodier, Guenael; Greenspan, L. Allison; Hughes, M. James; Heymann, L. David, Securitatea sănătății publice globale, în Revista Română de Boli Infecțioase, nr. 1/2008.
Root-Bernstein, Robert S., Infectious Terrorism, Atlantic Monthly (May), 1991.
Simon, Jeffrey D., Terrorists and the Potential Use of Biological Weapons: A Discussion of Possibilities. Santa Monica, CA: RAND Corporation, R/3771-AFMIC, December 1989.
Spirea, Ruslan, Terorismul chimic, biologic, radiologic și nuclear (CBRN), flagel al mileniului III, în Buletinul Pompierilor nr. 2(18)/2008, Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2008.
Stoian, Mircea, Bioterorismul, o amenințare globală, în Revista „Pentru Patrie" nr. 3/2007.
Strategies de reponse face a une menace d'agression par les agents de la peste, du charbon ou de la tularemie, Ministere de la Sante et des Solidarites, 2007.
Timofte, Alexandru-Radu, Rețelele mondiale ale terorii, în „Profil" (publicație a Serviciului Român de Informații) nr. 8/2005.
Resurse Internet
http://www.assemblee-nationale.fr/12/rap-info/i1097.asp.
http://www.cdep.ro/proiecte/2004/400/80/6/em486.pdf
http://www.csis-scrs.gc.ca/pblctns/thr/cbtrrrsm02-fra.asp.
http://ec.europa.eu/news/justice/090624_ro.htm
http://www.interpol.int/Public/BioTerrorism/Cooperation.asp.
http://www.interpol.int/Public/ICPO/PressReleases/PR2011/New s20110309a.asp
http://www.nato.int/docu/review/2007/issue2/romanian/art4.html
http://www.sri.ro/upload/MStanisoara.pdf.
http://www.sri.ro/categorii/18/viziunea-strategica- 20112015.html.
http://www.igsu.ro/buletin_pompieri/buletin_pompieri_1- 2010.pdf.
www.ancex.ro/upload/ISTORIA_ARMELOR_BIOLOGICE.pdf.
www.ancex.ro/upload/BUL.inf_2008_final.pdf.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antrax.
http://www.oerafrica.org/FTPFolder/health/cases_in_microbiolo gy/content/francisella.html
http://standardadvisor.ro/securitate-sanitara.html.
http://www.who.int/csr/outbreaknetwork/goarnfrench.pdf.
3 COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU COM(2007) 649 final Intensificarea luptei împotriva terorismului, Bruxelles, 6.11.2007.
4 http://cssas. unap. ro/ro/pdf_publicatii/cs03-04.pdf
7 Utilizarea resurselor Europol, și în special OCTA, prin realizarea unei evaluări comune a riscului prezentat de bioterorism la nivel european, va determina planificarea acțiunilor statelor și alocarea resurselor necesare în acest sens. In baza evaluării riscurilor, este necesară identificarea cerințelor prioritare și a capacităților necesare punerii în aplicare a unui sistem integrat de bio-apărare care să încorporeze elemente de descurajare, prevenire, pregătire, și de gestionare a consecințelor/de atenuare. Abordarea amenințării trebuie să se realizeze în sistem integrat, pentru asigurarea securității sănătății publice, pregătirea populației pentru apariția bolilor provocate de agenții biologici, îmbunătățirea capacității de detectare, de supraveghere, de izolare și de răspuns.
8 Prevenirea atacurilor bioteroriste constituie zona cea mai eficientă. Pe plan internațional, este necesară limitarea accesului la agenții patogeni, îmbunătățirea capacității de detecție și de identificare a teroriștilor, consolidarea eforturilor de neproliferare, înăsprirea controalelor la frontieră pentru a preveni introducerea de agenți patogeni în țară. In zona de supraveghere și detectare, avem nevoie de îmbunătățirea capacităților de avertizare timpurie și detecție, precum și de îmbunătățirea vitezei de testare în laborator.
13 Baciu, Adrian Mircea, Bioterorism, armele biologice și structurile de aplicare a legii, Editura ProUniversitaria, București, 2009, p. 190.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Bioterorismul In Societatea Moderna (ID: 110815)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.