Biomateriale compatibile utilizate în practica ORL review de literatură [631615]

Biomateriale compatibile utilizate în practica ORL – review de literatură

V.Budu1), Tatiana Decuseară1), Raluca Băican1), Diana Cojocaru1), I.Bulescu2), Mădălina Georgescu1), M.
Tușaliu1), B. Mocanu3)
1) Institutul de Fono -Audiologie și Chirurgie Funcțion ală “Prof. Dr. D. Hociotă" București
2) Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București, Facultatea de Medicină, Departamentul de Științe
Morfologice, Disciplina Anatomie
3) Spitalul Monza, București

Biomaterialele sunt reprezentate de orice subtan ță utilizat ă pentru augmentarea și
înlocuirea țesuturilor, fie naturale, fie sintetice. Acestea sunt folosite pentru a înlocui o parte a
corpului care și-a pierdut func țiile din cauza unei patologi i, ca sprijin în procesul vindec ării,
pentru a am eliora func ții și a corecta anomalii.
Calitatea unui material utilizat la construc ția unui implant t rebuie s ă respecte dou ă
criterii : criteriul biochimic și criteriul biomecanic. Conform criteriului biochimic, aplicabilitate a
unui material este determinat ă de biocompatibilitatea sa, iar din punct de ve dere biomecanic
de rezisten ța la oboseal ă. [1]
Un material de implant va fi întotdeauna plasat la nivelul unei pl ăgi, în consecin ță
reac țiile locale vor fi continue . Un corp str ăin va fi înconjurat de o capsu lă fibroas ă, aceasta fiind
un indicator al activit ății celulare. Trebuie luat în considerare c ă orice biomaterial va fi resorbit
până la un anumit punct în func ție de activitatea ionic ă de la suprafa ța sa; cu c ât suprafa ța de
contact este mai mare cu at ât răspunsul celular asupra biomaterialului va fi mai important.
Coroziunea biomaterialelor poate duce la eliminarea în organism a unor substan țe toxice, cum
ar fi nichelul, cobaltul , cromul, determin ând reac ții alergice importante. De aceea trebuie
analizat materialul în functie de locul și perioada de timp unde va fi plasat. [2]. În chirurgia
reconstructive ă sunt folosite trei clase de biomateriale: metale, polimeri și ceramic ă. Acestea au
avantaje și dezavantaje cu privire la biocompatibilitate, capacitatea de integrare și
aplicabilitatea în tehnica chirurgical ă.

A. Chirurgia rinologică

În chirurgia rinologic ă sunt cunoscute mai multe categorii de biomateriale: cartilajele
autogene, homogrefele, aloplasticele. Aloplasticele sunt: siliconul, polietilena cu de nsitate mare
(Medpor ), tereftalat polietilena ( Mersilene) și politetrafluoroetilena (Goretex).
Func ționalitatea normal ă a unui sinus se produce în momentul în care
exist ă un ostium patent, un orificiu care este în permanen ță deschis și permite drenajul
colecțiilor endosinusale. De multe ori în postoperator este nevoie de utilizarea unui balon

pentru a men ține orificiul sinusal deschis, sau de un stent (folosit frecvent pentru recesul
sinusului frontal) (Fig. nr. 1) . Stent ul poate fi realizat din silastic, dacron, aur. [3]
Tot în chirurgi a rinosinusal ă, în perioada posto peratorie sunt utilizate atelele nazale interne ce
pot fi alc ătuite din silicon, fluoroplastic, ce asigura suport septal și unele permit respira ție
nazal ă post -operatorie cu ajutorul tubur ilor nazale integrate . În perfora țiile septale se pot
utiliza butoanele septale, acestea fiind realizate din silicon, titan. (Fig. nr. 2)
Dacriocistita cronică apare atunci când este înfundat un canal lacrimal, iar lacrimile nu
se mai scurg normal, lăsâ nd în urmă un ochi înlăcrimat, iritat. Canalele lacrimale înfundate sunt
cauzate de o obstrucție parțială sau completă în sistemul de drenare a lacrimilor. Chirurgia
folosită în mod obișnuit pentru tratarea căilor lacrimale blocate este dacriocistorinostom ia.
Această procedură reconstruiește traiectul de drenaj al lacrimilor spre căile nazale. În primul
rând este necesară o anestezie generală sau locală. Chirurgul accesează sistemul de drenaj al
lacrimilor și apoi creează o nouă conexi une între sacul lacrim al și nas cu ajutorul unui stent. (Fig.
nr. 3)
De asemenea în imperfora ția coanal ă congenitală , adic ă regiunea posterioar ă a
pasajului nazal (coana ) este blocat ă de obicei prin formare de os anormal sau țesut moale
membranos, se pot utiliza proteze special e realizate tot din silicon. [4]
În ozen ă (patologie ce implic ă atrofia mucoas ei nazale cu formarea de cruste ) se utilizeaz ă mai
multe tehnici de refacere a mu coasei prin infiltrare submucosa ă de acril, para fină.

B. Chirurgia otologică

În cazul otitei ser oase aeratoarele transtimpanale sunt destinate drenajului urechii medii
pe termen scurt/mediu/lung. Exist ă o gam ă largă de modele în form ă de tub drept sau în „T’’,
prev ăzute cu fir de reten ție sau cu aripioar ă de prindere. Materialul din care sunt confec ționate
poate fi: teflon, silicon sau titan, cele mai folosite fiind cele din silicon. (Fig. nr. 4)
Pentru chirurgia otosclerozei – exist ă multe modele de pistoane ce pot fi folosite în
func ție de anatomia local ă a fiecarui pacient. Aceste pistoane pot fi d in teflon, polietilen ă,
hidroxiapatit ă sau titan. Fiecare material prezint ă avantaje și dezavantaje dar în timp s -a
dovedit c ă titanul reprezint ă cel mai bun material în chirurgia sc ăriței deoarece este
biocompatibil, flexibil și usor de adaptat, are o gre utate mic ă și cre ează un contact bun cu
oscioarele urechii medii. [5]
Pansamentele otologice din silastic sunt recomandate pentru învelirea temporar ă a
conductului auditiv extern care prin lipsa aderen ței la țesut reduc trauma din momentul
îndepart ării lor.
Pentru chirurgia reconstructiv ă a urechii medii se folose ște cimentul io nomeric
SerenoCem. Acesta se poate folosi pentru refacerea continuit ății lan țului osicular, refacerea
peretelui posterior al conductului auditiv extern, sta pedectomia de revizie sau stabilizarea

electrodului implantului cohlear la nivelul cohleostomei av ând ca avantaj o biocompatibilitate
optim ă atât la metal c ât și la țesutul osos. [6]
Biovitroceramica PAW1 este un material sintetic bioactiv care con ține microcristale de
fluorohidro xiapatita și βwollastonit într-o matrice de sticla și este folosita datorită proprietății
de osteoinduc ție, fiind bine tolerat ă, fără a determina fenomene necrotice și fără reac ții de
corp str ăin în țesuturile adiacente. [7]
Diversele tipuri de implant pe ntru chirurgia hipoacuziei au un electrod din titan și o
parte implantabil ă în os fabricat ă din titan într-un inveli ș din silicon. (Fig. nr. 5)

C. Chirurgia laringiană

În patologia laringian ă exist ă mai multe tipuri de stenoze: post traumatic ă, tumoral ă,
iatrogen ă. În traumatismele laringo -traheale se practic ă stentarea laringian ă cu stent laringeal –
tub de silicon, iar pentru preventia aderen țelor la nivelul comisurii anterioare se plaseaz ă
silastic. Pe l ângă tehnicile de permeabilizare sunt necesare tehn ici de men ținere a paten ței
luminale și anume de stentare. Printre primele stenturi imaginate a fost cel tip Montgomery (T-
tube) în 1965. (Fig. nr. 6) Pe lânga cele de silicon, au ap ărut stenturi metalice sau hibride dar
care prezint ă dezavantaje multiple (interferen ța cu clearance -ul mucociliar, intoleran ța în
plasarea subglotic ă, formarea de granuloame, flexibilitatea redus ă pentru traiecte tortuoase).
Acest stent Montgomery are proprietatea de a se dilata la c ăldura corpului uman. [8]. De
asemenea în str icturile esofagiene și hipofaringiene se poate aplica tubul faringian. [9]
În paraliziile de corzi vocale tehnica de medializare este una din primele tehnici de
tratament. C ând corzile vocale nu mai sunt apropiate, nu se mai realizeaz ă fona ția și atunci
spațiul dintre ele (glota) rămâne deschis. Pentru a avea contact fonator acestea trebuie s ă vină
în contact și atunci trebuie medializat ă coarda vocala paralizat ă. Aceasta se poate realiza cu un
implant din gore -tex, s ilastic, titan care este introdus în zona corzilor vocale pentru a le
susține.[ 10]
Exist ă materiale pentru injectarea în corzile vocale recomandate în tratarea insuficien ței glotice.
Injec ția intracordal ă de diferite materiale (teflon), a fost utilizat ă pentru prima dat ă de către
Brunings, în 1911. El a utilizat parafina, îns ă aceasta ducea la fenomenul granulomului de
paraf ină, motiv pentru care a fost abandonat ă. Arnold a fost primul care a utilizat teflonul în
combina ție cu glicerin ă, în tratamentul acestui tip de paralizie. Printre material ele temporare se
num ără: gelatin ă bovin ă, produsele pe baz ă de colagen, acidul hialuronic, carboxime tilceluloza;
materi alele permanente pot fi: gr ăsimea, dacronul, hidroxiapatita de calciu,
polidimetilsiloxan ul. (Fig. nr. 7)
Se mai pot practica injecții in tramusculare (tiroaritenoidian sau cricoaritenoidian
posterior), bilateral, cu toxina botulinică (tip A), ghidate electromiografic. Injecțiile au efect de
denervare chimică cu paralizia flască a mușchiului, se pot repeta după 3 -6 luni si necesită
tratament foniatric in vederea prelungirii acestui interval. [11]

În concluzie, trebuie îndeplinite multiple criterii înainte de a efectua un implant la
nivelul organismului uman (atât cel al biomaterialului c ât și o preg ătorie preoperatorie, o
tehnic ă operatorie b ine stabilit ă și o urm ărire postoperatorie). Diferite clase de material e pot fi
utilizate ca biomateriale. Materialele de tip polimer sunt cel mai bine tolerate în sfera
otorinolaringologiei. În functie de cerintele tehnice exist ă condi ția ca orice tip de chirurgie
efectuat ă să fie func țional ă, păstrând func ția organului respectiv pe o period ă cât mai mare.
Creșterea cuno ștințelor în domeniul biomaterialelor duce la dezvoltarea mai multor material e
inovatoare și în acela și timp pune accent pe importan ța col abor ării între domeniul ingineriei și
medicinii.

Bibliografie:
[1] Rickert D, Lendlein A, Peters I, Moses A. M, Franke R Biocompatibility testing of novel multifunctional polymeric
biomaterials for tissue engineering applications in head and neck surgery: an overview, Eur Arch Otorhinolaryngol. 2006
Mar;263(3):215 -22
[2] Grote J. J Biomaterials,Chapter 27
[3] Orlandi RR, Knight J Prolonged stenting of the frontal sinus, Laryngoscope. 2009 Jan;119(1):190 -2
[4] Wang X, Bian Y, Yan W, Daniel P, Tu Y, Wu W Endoscopic End onasal Dacryocystorhinostomy with Ostial Stent Intubation
Following Nasolacrimal Duct Stent Incarceration, Curr Eye Res. 2015 Dec;40(12):1185 -94

[5] Cannoni M, Thomassin JM, Meyen A, Scavennec C, Zanaret M, Pech A Choanal imperforation. Topography of the
malformation and value of the transpalatine approach J Fr Otorhinolaryngol Audiophonol Chir Maxillofac. 1983 May;32(5):289 –
93
[6] El -Anwar MW, Hamed AA, Mohamed AE, Nofal AA, Mohamed MA, Abdel -Aziz HR Surfactant protein a expression in
chronic rhinosinusi tis and atrophic rhinitis, Int Arch Otorhinolaryngol. 2015 Apr;19(2):130 -4
[7] Sakamoto T1, Kikuta S, Kikkawa YS, Tsutsumiuchi K, Kanaya K, Fujimaki Y, Ueha R, Saito Y, Yamasoba TORL J
Differences in Postoperative Hearing Outcomes and Vertigo in Patients with Otosclerosis Treated with Laser -Assisted
Stapedotomy versus Stapedectomy, Otorhinolaryngol Relat Spec. 2015;77(5):287 -93
[8] Marchica CL1, Saliba I1 The Relationship between Stapes Prosthesis Length and Rate of Stapedectomy Success, Clin Med
Insights Ear Nose Throat. 2015 Jun 24;8:23 -31
[9] Attanasio G1, Gaudio E, Mammola CL, Cagnoni L, De Seta D, Minni A, Covelli E, Filipo RActa Autograft ossiculoplasty in
cholesteatoma surgery: a histological study, Otolaryngol. 2014 Oct;134(10):1029 -33
[10] Noire z L1, Musani AI, Laroumagne S, Astoul P, Dutau HJ Montgomery T -tube Migration: A Rare and Life -threatening
Complication, Bronchology Interv Pulmonol. 2015 Oct;22(4):e14 -5
[11] Battaglia G1, Antonello A, Realdon S, Cavallin F, Giacomini F, Feasibility, eff icacy and safety of stent insertion as a
palliative treatment for malignant strictures in the cervical segment of the esophagus and the hypopharynx,Surg Endosc. 2015
Apr 1
[

Fig. nr. 1
Fig. nr. 2 Fig. nr. 3
Fig. nr. 4
Fig. nr. 5
Fig. nr. 6 Fig. nr. 7