Biologia Si Ecologia Principalilor Daunatori la Mar Si Par

=== l ===

[NUME_REDACTAT] I.

1.1.Importanța culturii de măr

1.2.Situația culturii mărului in România

1.3.Cerintele mărului față de factorii de vegetație

1.3.1.Cerințele mărului față de lumină

1.3.2.Cerințele mărului față de căldură

1.3.3. Cerințele mărului față de apă

1.3.4. Cerințele mărului față de factorii edafici și expoziția terenului

1.4.Importanța culturii de păr

1.5.Origine și arie de răspândire

1.6. Cerințele părului față de factorii de vegetație

1.6.1 Cerințele părului față de lumină

1.6.2. Cerințele părului față de căldură

1.6.3 Cerințele părului față de apă

1.6.4.Cerințele părului față de factorii edafici și expoziția terenului

Capitolul II Descriere generală a S.C Fructera S.A

2.1. Aspecte generale S.C. Fructera S.A

2.1.1. Obiectul de activitate

2.1.2. Structura organizatorică și de conducere

2.1.3. Forța de muncă și inzestrarea tehnică

2.2.Piața produselor la S.C Fructera S.A .

2.2.1.Treptele sistemului de valorificare

2.3. Evoluția ofertei la S.C.Fructera S.A

2.3.1. Oferta de produse

2.3.2 Evoluția cheltuielilor și costul unitar al fructelor

2.3.3 Evoluția prețurilor fructelor la S.C Fructera S.A

2.4 Condiții climatice a zonei

2.4.1 Regimul temperaturilor

2.4.2.Regimul precipitațiilor

2.4.3. Regimul vânturilor

2.5.Aspectul pedologic

2.6. Aspectul geomorfologic

2.7.Vegetația și fauna

2.8.Aspectul hidrologic

Capitolul III Complexul speciilor dăunătoare la măr și păr

3.1. Evidența speciilor dăunătoare

3.1.1. Controlul dăunătorilor iarna

3.1.2 . Controlul prin curse luminoase

3.1.3 Controlul prin metoda ramelor cleioase

3.1.4. Control prin capcane alimentare

3.2. Lista speciilor dăunătoare la culturile de măr și păr

3.3. Principalii dăunători din culturile de măr și păr

3.3.1 Păduchele țestos din San José – Quadraspidiotus perniciosus,

ordinul Homoptera, familia Diaspididae

3.3.2. Viermele merelor – Cydia (Laspeyresia) pomonella L.,

ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

3.3.3 Acarianul roșu al pomilor – Panonychus ulmi Koch,

ordinul Acari, familia Tetranychidae

3.3.4. Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus Gyll.,

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

3.3.5. Păduchele verde al mărului – Aphis pomi [NUME_REDACTAT].,

ordinul Homoptera, familia Aphididae

3.3.6. Minierul marmorat sau molia minieră a frunzelor de măr – Phyllonorycter blancardella ordinul Lepidoptera, familia Gracilariidae

3.3.7. Cărăbușul de mai – Melolontha melolontha L.,

ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae

3.3.8. Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea Drury.,

ordinul Lepidoptera, familia Arctiidae

3.3.9. Puricele melifer al părului – Psylla pyricola Forst.,

ordinul Homoptera, familia Psyllidae

3.3.10. Viermele perelor –Cydia pyrivora Danil.,

ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

3.3.11 Viespea perelor-Hoplocampa brevis Klug

ordinul Hymenoptera, familia [NUME_REDACTAT] IV Măsuri agrofitotehnice la culturile de măr și păr

4.1 Măsuri agrofitotehnice la cultura de măr

4.1.1 Conducerea pomilor tineri

4.1.2. Întreținerea solului

4.1.3. Fertilizarea plantațiilor de măr

4.1.4 Irigarea plantațiilor de măr

4.1.5 Normarea încărcăturii de rod

4.1.6. Particularitățile maturării și recoltării merelor

4.1.7. Particularități tehnologice

4.2 Specificul înființării și întreținerii plantațiilor de păr

4.2.1. Conducerea pomilor tineri

4.2.2 . Întreținerea solului

4.2.3 Fertilizarea plantațiilor de păr

4.2.4. Irigarea plantațiilor de păr

4.2.5 Normarea încărcăturii de rod

4.2.6 Particularitățile maturării și recoltării perelor

4.2.7. Particularități tehnologice

CAPITOLUL I

Introducere

1.1 .Importanța culturii mărului

Mărul (Malus domestica Borkh., genul Malus, subfamilia Pomoideae,fam. Rosaceae) este principala specie pomicolă cultivată în zona climatului temperat, iar în lume ocupă locul al II lea ca producție totală de fructe (după citrice și banane).

Fructele sunt deosebit de apreciate datorită proprietăților alimentare organoleptice și terapeutice, conținând importante cantități de zaharuri, acizi organici, substanțe pectice și substanțe tanante. Conținutul în substanțe hrănitoare precum și echilibrul zahăr/aciditate specific, face ca mărul să constituie o îmbinare fericită de proprietăți alimentare și organoleptice. Armonia gustului, parfumul subtil și textura plăcută a merelor sunt apreciate unanim și le situează în categoria alimentelor solicitate pe toate meridianele și paralelele globului.

Principalele componente chimice ale mărului

Tabelul 1

*după G.Grădinariu, M.Istrate,M.[NUME_REDACTAT] de valoarea alimentară și gustativă, merele au proprietăți terapeutice,ceea ce explică prezența lor în regimurile alimentare dietetice recomandate multor categorii de bolnavi.

Existența unui număr mare de soiuri, cu maturitate eșalonată a fructelor, în diferite epoci, contribuie la sporirea importanței merelor care asigură consumul de fructe proaspete, o mare parte a anului și în special în perioada de iarnă când posibilitățile de aprovizionare a organismului uman cu vitamine sunt mai reduse. Alături de acesta se adaugă și o serie de alte însușiri ale fructelor: Suportă transportul cu mai multă ușurință comparativ cu alte fructe, se pot păstra în stare proaspătă timp îndelungat și constituie o materie primă cu pondere mare în industria alimentară.

La importanța culturii mărului, contribuie de asemenea, particularitățile agrobiologice ale pomilor. Specie rustică, foarte bine adaptată climatului temperat, ale cărui variații le suportă mai bine decât toate celelalte specii pomicole, mărul poate fi cultivat în condiții pedoclimatice foarte diferite ale acestui climat, dând cele mai mari producții. Această specie se pretează la cele mai variate sisteme de cultură, de la pomi uriași până la pomi cu vigoare redusă,intensive,superintensive și chiar culturi artistice, palisate.

Mărul este specia pomicolă care aduce importante venituri la unitatea de suprafață datorită fructelor de calitate ce se caută pe plan local și internațional , fiind obiectul unui comerț deosebit de intens.

1.2 Situația culturii mărului în [NUME_REDACTAT] noastră are condiții de climă și sol foarte favorabile pentru cultura mărului, astfel încât au fost extinse permanent suprafețele pomicole.

Datorită acestor condiții prielnice și dragostei poporului român pentru cultura plantelor pomicole, s-au format de-a lungul veacurilor, numeroase bazine și centre pomicole în perimetrul cărora s-au dezvoltat construcții pentru depozitarea fructelor pe perioada de iarnă și de industrializare a producției pomicole.

Pe teritoriul României s-au delimitat 13 mari zone pomicole din care 5 în zona subcarpatică a pădurilor de fag și stejar sau a piemonturilor și dealurilor, 3 pe podișuri și platforme, 4 în zona de șes și una în lunca inundabilă a Dunării.

Evoluția patrimoniului și a producției de fructe în România

(Anuarele statistice ale României 1950-2004)

Tabelul 2

Privind retrospectiv, constatăm că pomicultura românească a trecut prin multe transformări structurale, determinate pe de oparte de orientările politicii agrare, iar pe de altă parte de rezultatele aplicării cercetării științifice.

Actuala structură a speciilor apare mult mai îmbunătățită față de structura din trecut, când prunul domina suveran pomicultura țării noastre.Astăzi, ca urmare a acțiunilor întreprinse în ultimele două decenii, a crescut mult suprafața ocupată de măr, specia cu cea mai mare pondere în cultură, o atenție din ce în ce mai mare acordânde-se extinderii piersicului, cireșului, vișinului și arbuștilor fructiferi, specii mai puțin cultivate în trecut

Structura speciilor pomicole în 1995

(După anuarul statistic al României 1995)

Tabelul 3

În țara noastră, mărul se cultivă pretutindeni, de la nivelul mării până în zonele premontane. Dar cei mai mulți meri se întâlnesc în județele Argeș (55 mii tone); Suceava (45 mii tone); Mureș (40 mii tone); Dâmbovița (39 mii tone); Maramureș (39 mii tone); Iași (32 mii tone); Cluj (29 mii tone); [NUME_REDACTAT] (25 mii tone); Bihor (25 mii tone) în timp ce unele județe sunt deficitare: Ialomița (sub 1000 t); Călărași, Giurgiu, Brăila, Covasna, Teleorman, Tulcea, București, cu producții de 3000 tone fiecare (1999).

În privința producției de mere țara noastră se află pe locul 11 în lume cu o pondere în jur de 495.000 tone mere (F.A.O. – Fruit inteligence, 2000).

Referitor la producția de material săditor la specia măr, la noi în țară, în ultimii ani, dar și în prezent s-au produs în pepiniere și plantat în livezi, mai mult următoarele soiuri: Jonathan, [NUME_REDACTAT], Goldspur, Starkrimson și Idared, atât în unitățile de stat cât și în sectorul particular.

[NUME_REDACTAT] sunt admise la înmulțire conform [NUME_REDACTAT] de soiuri, publicată de Institutul de Stat pentru testarea și încercarea Soiurilor (ISTIS) în 1999, 36 de soiuri: 7 soiuri de mere de vară, 11 de toamnă și de iarnă asigurând consumul de fructe proaspete timp de 9-12 luni și se remarcă prin următoarele caracteristici tehnologice superioare:

– intrare timpurie a pomilor pe rod (precocitate);

– obținerea de producții mari și calitativ constante an de an;

fructe atractiv colorate și uniforme ca mărime, rezistente la transport și păstrare, calități gustative corespunzătoare cerințelor interne și externe

În plantațiile existente, se întâlnesc și alte soiuri scoase din sortimentul actual datorită calității inferioare a fructelor și productivității scăzute a pomilor.

În ceea ce privește dezvoltarea pomiculturii în Romănia se urmărește înființarea de noi plantații, prin defrișarea plantațiilor în declin, iar noile plantații să se proiecteze și înființeze în sistem intensiv și superintensiv și totodată trebuie acordată o atenție deosebită promovării unei politici normale de independență alimentară exprimată prin exercitarea unor măsuri hotărâtoare pentru asigurarea nevoilor populației din resurse interne și a unor disponibilități crescute la export.

Deci, specialiștilor le revine sarcina de a căuta și găsi soluții optimr pentru utilizarea economică a fiecărei suprafețe din patrimoniul funciar agricol, să introducă raționalizări și inovații în procesele tehnologice, urmărind continuu sporirea eficienței lor, conștienți de faptul că, în agricultură nu există rețete universale, ci numai soluții judicios concepute de specialiști competenți, corespunzătoare condițiilor ecologice și socio-economice locale.

1.3 Cerințele mărului față de factorii de vegetație

1.3.1 Cerințele mărului față de lumină

Mărul face parte din grupa speciilor pomicole cu cerințe moderate, care sunt satisfăcute pe teritoriul întregii țări. O iluminare bună a aparatului foliar și fructelor asigură o corelație mai atrăgătoare și un conținut mai bogat în hidrați de carbon, deci o valoare comercială ridicată. Acest lucru trebuie avut în vedere la stabilirea distanțelor de plantare și la formarea coroanelor, astfel încât, toate orgenale să fie bine expuse la soare. Lumina are un rol esențial în formarea pigmenților în ultimele patru săpătmâni înainte de recoltare. Din această cauză tăierea in verde favorizează colorarea fructelor în regiuni cu toamne însorite.

1.3.2 Cerințele mărului față de căldură

Mărul are cerințe moderate față de căldură, cultura dând rezultate bune în zone cu temperatura medie anuală de 7,5 – 11 grade C.

În perioada de vegetație, optimul coloric este de 12 – 19 gtade C, dar majoritatea soiurilor de toamnă și de iarnă reușesc și la 15 – 16 grade C.

Mărul pornește în vegetație primăvara târziu, când se realizează 8 grade C în aer, iar pentru înflorire necesită peste 11 grade C.

[NUME_REDACTAT], Red delicious, Starking delicious sunt foarte pretențioase la temperatura din timpul înfloririi, având nevoie de 18 – 22 grade C cel puțin 3 – 7 zile consecutiv, pentru a asigura 10% fructe legate.

Pentru maturarea fructelor sima globală de temperatură este de 1350 grade C la soiurile de vară, 2750 grade C la cele de toamnă, iar la soiurile de iarnă 2950 grade C (Gh. Mihăiescu).

Temperaturile excesive din timpul verii grăbesc maturarea fructelor și provoacă arsuri superficiale la soiul Jonathan,vitrozitate în centrul fructelor de Parmen auriu sau brunificare internă.

Mărul este o specie rezistentă la ger. Bioelementele epigee suportă în timpul iernii temperaturi de (-33 grade C) – (-36 grade C), iar cele hipogee (-7 grade)- (-12 grade) în sol. Florile în faza de boboc rezistă la (-2,5 grade C) – (-3,5 grade C), în plină înflorire la (-1,6 grade C) – (–2,2 grade C), iar fructele abia legate la -1,1 grade C. [NUME_REDACTAT] delicious și Jonathan pot suporta în faza de boboc –5 grade C.

1.3.3.Cerințele mărului față de apă

Mărul are cerințe mari față de apă, necesitând anual 650 –700 mm precipitații pentru soiurile de iarnă și toamnă și minim 550-600 mm pentru cele de vară. Umiditatea atmosferică favorabilă este de 70 – 80 % în perioada de repaus, 55-70 % în perioada înfloririi și 65-70% în restul perioadei de vegetație. Umiditatea atmosferică favorabilă este de 70-80% în perioada de repaus, 55-70 % în perioada înfloririi și 65 –70 % în restul perioadei de vegetație. Umiditatea optimă a solului este de 75 % din capacitatea de câmp pentru apă. Seceta prelungită este greu suportată de măr, în special când este altoit pe portaltoi vegetativ cu înrădăcinare superficială (M9,M26,M27,M106), fructele rămân mai mici sau cad prematur, sunt fade și slab suculente.

Stagnarea apei în sol mai mult de 10-12 zile în timpul perioadei de repaus și 4-5 zile în timpul vegetației, provoacă asfixia radiculară și uscarea pomilor mai ales în cazul altoirii pe M2,M104, M109,M111.

1.3.4. Cerințele mărului față de factorii edafici și expoziția terenului

Mărul are față de sol o plasticitate mare datorită gamei foarte largi de portaltoi. Cele mai bune rezultate se obțin pe soluri fertile, adânci, bine aerate și drenate. Mai pretențioși la sol, sunt pomii altoiți pe M9,M106,M4. Nu sunt corespuzătoare pentru cultura mărului solurile reci, compacte, slab aerate, cu exces de umiditate, cu cel mult 15% calciu activ. Necesită ca reacția solului să fie slab acidă sau neutră (ph = 6,2 – 7,2) iar pânza de apă freatică să fie situată la 1,2 – 1,5 m în cazul portaltoilor de vigoare mică și de 2 – 2,5 m la portaltoii viguroși.

Referitor la expoziția terenului, această specie, în regiunile răcoroase și umede din zona dealurilor înalte din apropierea munților preferă expozițiile sudice, sud – estice și sud – vestice unde găsește mai multă căldură în sudul țării datorită temperaturilor mai mari sunt acceptate și expozițiile vestice, nord-vestice și nord – estice.

1.4 Importanță culturii de păr

Părul produce mult și constant, intră devreme pe rod, asigurând un consum de fructe proaspete 8-10 luni. Perele conțin: apă (79-87%), zaharuri (8-15 %), acizi organici (0,12-0,59%), substanțe tanoide(0,06-0,27%), substanțe pectice (0,14-0,71 %), proteine brute (0,24-0,65 %), provitamina A, vitamine A, B1,B2 , PP, P6, C, acid pantotenic, săruri minerale, celuloză s. a. ( I.F. Radu, 1985 ).

Perele constituie, de asemenea, o materie primă excelentă pentru deshidratare sau prelucrare ( suc, compot, marmeladă, cidru ).

Prin introducerea în sortiment a unor soiuri valoroase: de vară (Trivale, Aromată de Bistrița, Argessis, Daciana, Carpica, Getica); de toamnă (Haydeea, Doina, Monica ); de iarnă (Euras, Păstrăvioare); alături de soiurile de păr consacrate (Favorita lui Clapp, Williams, [NUME_REDACTAT], Cure’, Contesa de Paris, [NUME_REDACTAT], Olivier de Serres) se asigură un consum de fructe proaspete pe o perioadă de 8-10 luni (N.Braniște, P. Parnia, 1986).

1.5.Origine și arie de răspândire

Cercetările paleontologice atestă că părul există în stare sălbatică din timpuri foarte îndepărtate în Asia centrală, iar apoi aria părului s-a lărgit înspre Iran și Caucaz, unde se cultiva cu cca. 4000 de ani înainte de Hristos. Odată cu migrația popoarelor, aria de cultură a acestei specii s-a extins în [NUME_REDACTAT] și în [NUME_REDACTAT], unde Teofrast, Cato, Varo, Columella și Pliniu cel Bătrân amintesc în scrierile lor de soiuri obținute prin selecție naturală. [NUME_REDACTAT] mediteranean părul a pătruns în Franța, Belgia, Anglia și Germania, unde s-au creat valoroase soiuri de păr, existente și în prezent în sortiment.

[NUME_REDACTAT] de Nord și Canada, părul a fost introdus în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, iar în Austria, America de sud și Africa a fost cultivat pentru început spre sfârșitul secolului al XX-lea.

1.6.Cerințele părului față de factorii de mediu

1.6.1 Cerințele față de lumină.

Părul este o specie mai pretențioasă față de lumină decât marul, necesitând terenuri bine însorite, cu expoziție sudică, sud-estică sau sud-vestică. Când pomii sunt tineri și au coroanele îndesite de lăstari viguroși, există pericolul ca lemnul să nu se matureze din lipsă de lumină și să degere mai ușor în timpul iernii. La pomii maturi nevoia maximă de lumină apare în faza înfloritului în timpul diferențierii mugurilor de rod și în prioada de maturare a fructelor. In lipsa luminii fructele rămân slab colorate având calitate inferioară.

1.6.2 Cerințele față de căldură.

Părul, spre deosebire de măr, are nevoie în timpul perioadei de vegetație de temperaturi mai ridicate, iar în perioada de repaus manifestă mai multă sensibilitate la ger și la înghețurile târzii. Crește și fructifică bine în zonele în care temperatura media anuală este de 9,5-11°C, dar unele soiuri de păr (Aromată de Bistrița, Williams, Favorita lui Clapp, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Cure ) se pot cultiva și la 8-8,5°C ([NUME_REDACTAT], Fălticeni, Bilcești-Argeș ).

Față de ger, părul este ceva mai sensibil decât mărul, cultura acestei specii devenind nesigură în zonele în care temperaturile coboară sub -26..

-28°C . Florile părului rezistă la îngheț până la -3,3°C în faza de boboc ,

-2,2°C când sunt deschise complet, iar fructele tinere până la -1,5°C. In condițiile unor primăveri răcoroase cu temperaturi de 1-2°C florile leagă slab și sunt distruse în procent mare de Pseudomonas syringae.

In general, părul are nevoie de 800-1500 ore cu temperaturi sub 7°C,pentru ieșirea mugurilor din starea de repaus și desăvârșirea micro-sporogenezei fiind o specie cu cerințe mai mari față de “nevoia de frig “. Pentru climatul subtropical a fost creat soiul [NUME_REDACTAT] (Pirus piraster x Pirus serotina) cu cerințe minime la frig și cu o rezistență foarte mare la tempe-raturile ridicate din timpul perioadei de vegetație (45C).

1.6.3 Cerințele față de apă.

Părul altoit pe franc crește și fructifică normal în zonele colinare cu 600-800 mm precipitații anuale, altoit pe gutui rezistă excesului temporar de umiditate, iar pe portaltoi Pyrus amygdaliformis, Pyrus eleagrifolia și Pyrus betulifolia suportă seceta excesivă. Părul este mai tolerant la secetă comparativ cu mărul, dar, cultivat pe soluri uscate, în regim neirigat, produce fructe mici, asimetrice, astringente, lipsite de suculență și mai puțin coloarte.

1.6.4 Cerințele față de sol.

Părul crește bine pe solurile cu textură luto-nisipoasă până la luto-argiloasă și destul de slab pe solurile bălane uscate. Pe solurile fertile, adânci, suficient de umede și cu o reacție neutră, plantate cu păr se obțin producții mari de fructe. Producții mici de calitate inferioară se obțin în cazul folosirii solurilor argiloase grele și reci precum și pe cele ușoare și nisipoase cu deficit mare de apă.

Părul se comportă destul de bine pe solurile grele și cu un conținut mai ridicat în argilă când se asociază cu portaltoiul franc (Harbuzești,Alămâi, Pepenii ) și pe solurile mai ușoare și fertile cu un conținut redus de calcar (până la 8 %), când portaltoiul folosit este gutuiul. Trebuie evitată plantarea părului pe solurile calcaroase superficiale, pe soluri puternic alcaline unde se înregistrează carențe în aprovozionarea solului cu Fe, pe solurile cu un conținut mai mare de 12 % în sodiu schimbabil ca și pe cele acide, în care conținutul în Al depășește 8 ppm (N. Vasilescu, 1986).

Apa freatică trebuie să se găsească sub 1,2 m adâncime în cazul părului altoit pe gutui și sub 2-2,5 m când pomii sunt altoiți pe păr franc.

CAPITOLUL II

2.1.Aspecte generale S.C [NUME_REDACTAT] comercială S.C.”Fructera” S.A. Bîrlad este situată în podișul central Moldovenesc, ocupând partea nordică a colinelelor Tutovei în zona orașului Bîrlad, județul Vaslui.

S.C.”Fructera” S.A. Bîrlad a rezultat din divizarea societăți S.C.“Pomicola” S.A. Bîrlad conform Legii 31/90 modificată prin care S.C. “Pomicola” S.A. Bîrlad s-a divizat în 3 societăți toate cu profil horticol (cod CAEN 117) având ca obiect de activitate producerea și valorificarea fructelor, după cum urmează :

S.C. “Pomicola” S.A. Bîrlad având o suprafață agricolă de 274 ha cu următoarea structură:-plantații pomicole 244ha ;- teren arabil 30 ha.

S.C.”Fructera” S.A. Bîrlad cu o suprafață de 252 ha cu următoarea structură:

-plantații pomicole 198 ha ;- teren arabil 42 ha; – teren neproductiv și construcții 10 ha.

S.C. “Horticola” S.A. Puiești cu o suprafață totală de 677 ha cu următoarea structură: – plantații pomicole 610 ha; – teren arabil 44 ha; – teren neproductiv 20 ha.

Capitalul social rezultat a fost următorul:

S.C.” Pomicola” S.A Bîrlad -575 mil. lei

S.C.”Fructera” S.A. Bîrlad – 382 mil. lei

S.C. “Horticola” S.A. Puiești – 672 mil. [NUME_REDACTAT] către beneficiari și furnizori ca și creanțele au fost repartizate proporțional în funcție de capitalul social alocat fiecărei unități rezultate după divizare.

Prin O.G. 198/99 S.C.”Fructera” S.A. Bîrlad cu capital integral de stat (F.P.S.) a intrat în proces de privatizare, iar prin contractul de cumpărare/vânzare nr.79/12.12.2000 societatea a fost cumpărată de catre asociația salariaților- P.A.S.—Fructera, în acest fel făcându-se transferul capitalului de stat noului proprietar.

Prețul de achiziționare a pachetului de acțiuni a fost de 2500 lei/ acțiune, valoare ce reprezintă 10% din prețul de piață al acțiunii, acest lucru fiind posibil și datorită faptului că odată cu cumpărarea pachetului de acțiuni s-a preluat activul și pasivul societății (o datorie către bănci si furnizori de cca. 3 mld. lei).

Prin reevaluarea activelor capitalul social al societății S.C.”Fructera” S.A. Bîrlad a crescut de la 382 milioane lei la 8480 milioane lei acest lucru realizându-se prin aport în natură.

2.1.1Obiectul de activitate.

Obiectul de activitate principal al societății este producerea și valorificarea producției de fructe, iar în secundar se realizează pe suprafețe mai mici cultivarea altor plante: grâu, cartof, floarea-soarelui, porumb;culturi amplasate atât pe terenul arabil din incinta societății cât și pe teren arendat (121 ha teren arabil concesionat pe 49 ani de la [NUME_REDACTAT] Statului – A.D.S. și 131 ha suprafețe de teren arabil arendate pe raza comunelor limitrofe pe o durată de 5 ani).

Tabelul.4

Structura de producție a S.C.”Fructera” S.A. [NUME_REDACTAT].1

Inițial societatea și-a început activitatea pe raza a două ferme: Crâng I și Crâng II ce însumau suprafața societății la divizare, iar în prezent societatea cuprinde 9 ferme cu același obiect principal de activitate, respectiv exploatarea plantațiilor pomi-viticole și valorificarea produselor horticole după cum urmează:

Ferma pomicolă Crâng I cu o suprafață totală de 156 ha, din care plantatii pomicole 122 ha.

Ferma pomicolă Crâng II, cu o suprafață totală de 98 ha, din care plantații pomicole 77 ha.

Ferma pomicolă Tomești, cu o suprafață totală de 139 ha, din care 128 ha sunt ocupate cu plantații pomicole.

Ferma pomicolă Seaca I, cu o suprafață totală de 155 ha, toate ocupate de plantații pomicole.

Ferma pomicolă Seaca II, cu o suprafață totală de 150 ha ocupată cu plantații pomicole.

Ferma viticolă Seaca I, cu o suprafață de 110 ha,din care 100 ha ocupate cu plantație viticolă.

Ferma viticolă Seaca II, ce se întinde pe o suprafață de 91 ha, din care 90 ha plantație viticolă.

Ferma viticolă Seaca III, cu o suprafață totală de 108 ha, din care 100 ha plantații viticole.

Ferma viticolă Seaca IV, cu o suprafață totală de 116 ha, ocupată cu viță de vie.

2.1.2 Structura organizatorică și de conducere

În cadrul unității există o structură organizatorică a conducerii care se bazează pe principiul de conducere care asigură ordine, care stabilește clar responsabilitățile, fiecare salariat răspunzând pentru activitatea sa în fața șefului ierarhic.

Datorită specificului societății în ceea ce privește numărul de salariați dimensiunea nivelurilor ierarhice nu este o problemă în acest caz transmiterea informațiilor și deciziilor făcându-se rapid.

Fig.1

SCHEMA CONDUCERII UNITĂȚII S.C. FRUCTERA S.A.

Așa cum rezultă din organigrama prezentată, elementele componente ale unei structuri organizatoriale de management cuprind: postul, funcțiile, numărul de subordonați direcți ai managerului, nivelurile ierarhice, relațiile organizatorice, activitățile și atribuțiile.

S.C.”Fructera” S.A. Bîrlad este condusă de un Consiliu de Administrație alcătuit dintr-un președinte care îndeplinește și funcția de director general al societății și doi membri.

[NUME_REDACTAT] de Administrație au obligația de a răspunde față de societate pentru prejudiciile rezultate din infracțiuni și abateri de la dispozitiile legale, între atribuțiile lor regăsindu-se angajarea personalului operativ, organizarea procesului de producție, stabilirea atribuțiilor de servici pentru fiecare dintre salariați, precum și stabilirea tacticilor de marketing și a strategiei unității în ceea ce privește producția, valorificarea producției si dezvoltarea societății.

Deasemeni la nivelul societății sunt constituite și o comisie de cenzori alcătuită din doi membri care sunt și acționari ai societății precum și trei compartimente: A.D.T. – [NUME_REDACTAT] Transport, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

Fiecare din cele 9 ferme din componența societății este condusă de către un șef de fermă, ar evidența contabilă primară este asigurată de un economist arondat la câteva ferme învecinate.

2.1.3 Forța de muncă și înzestrarea tehnică

La data de 1.03.2002 structura personalului la S.C. “Fructera”S.A. Bîrlad se prezenta astfel:

9 șefi de fermă din care :

6 cu studii superioare de specialitate

3 cu studii medii de horticultură;

2 economiști care asigură evidența primară la ferme, iar restul de personal până la 73 se prezintă după cum urmează :

1 director general

1 contabil șef

1 șef personal

1 șef compartiment A.D.T.

6 mecanizatori

18 paznici

34 muncitori agricoli

Analiza pe grupe de vârstă evidențiază faptul că ponderea cea mai mare o au persoanele cuprinse între 26 și 35 ani, iar ca nivel de pregătire nivelul minim este cel al studiilor generale respectiv școala gener

Tabelul 5

STRUCTURA FORȚEI DE MUNCĂ LA S.C.” FRUCTERA “S.A.PE GRUPE DE VÂRSTĂ ȘI SEX

În ceea ce privește înzestrarea tehnică, societatea lucrează cu :

4 tractoare viticole (VR – 445) în plantațiile de vii, dotate cu utilajele aferente.

4 tractoare U – 650 pentru terenul arabil, transportul producției și lucrări în pomicultură, acolo unde distanțele permit.

2 tractoare U – 445 DT în plantațiile pomicole.

Lucrările de protecție fitosanitară se execută numai cu mijloace avio întrucât societatea de-a lungul timpului a ajuns la concluzia că acestea execută lucrările de combatere a bolilor și dăunătorilor la timp, de calitate superioară și la costuri minime (cca. 100.000 lei/ha).

2.2 Piața produselor la S.C.FRUCTERA S.A. BÎRLAD

Piața fructelor din România se aseamănă cu orice altă piață, în care producția apare sub formă de ofertă, iar nevoile de consum, sub forma cererii de produse.

Sistemul pieței agrare în general, cuprinde trei subsisteme:

intrările reprezentate de producția autohtonă, importurile, rezervele naționale și ajutoarele externe,piața propriu-zisă, reprezentată de confruntarea ofertei cu cererea de consum,ieșirile, reprezentate de consumul populației autohtone, rezerve naționale și obligații internaționale.

Pentru a funcționa, însă normal, piața trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume:

pârghiile economice ale pieței (prețuri, salarii, dobânzi) să reflecte fidel schimburile economice reale,consumatorul să beneficieze de o libertate deplină,efectele asupra agenților economici (pozitive sau negative) să fie practic neglijabile,statul să dețină un rol minim în economie, inclusive pe piață, deci să nu fie producător și concurent,libertatea deplină de decizie a agenților economici în ceea ce privește producția, consumul, economisirea, acestea urmărind propriile lor interese.

Piața are în aceste condiții un caracter deosebit de complex, fiind structurată în mai multe trepte.

Fig.2

2.2.1Treptele sistemului de valorificare

Legendă:

1- producător ;2- plantații asociate ;3- asociații de producători și comercianți;4-export;5- mari comercianți;6- comercianți “en detail”;7- magazine specializate;8- case comenzi ;9- piețe zilnice;10- piețe săptămânale;11- consum colectiv;12- desfacere case comenzi;13- fabrici de industrializare, prelucrare;14- fabrici sau linii pentru sucuri naturale, concentrate, distilerii.

În aceste condiții, societatea FRUCTERA S.A. BÎRLAD acordă o atenție deosebită nu numai procesului de producție cât și valorificării superioare a acesteia dat fiind faptul că numai o bună valorificare poate asigura cel puțin un profit minim.

De aceea o preocupare permanentă a societății Fructera S.A. a fost aceea de a descoperi noi piețe de desfacere a producției proprii cât și menținerii unor relații de colaborare bune cu vechile piețe respectiv foștii parteneri ai S.C. Pomicola S.A. Bîrlad.

Dat fiind faptul că valorificarea pe piața internă este greoaie (una din cauze este și dispariția întreprinderilor mari prelucratoare de legume și fructe) societatea s-a orientat spre piețele externe unde valorifică peste 90% din producție.

Dacă până în anul agricol 2000 principala piață de valorificare a producției era reprezentată de țările din vestul Europei: Austria, Germania, Olanda, începând cu anul 2003

s-a manifestat o cerere foarte mare și din partea țărilor estice din spațiul C.S.I., cerere îndreptată îndeosebi pentru cireșe, vișine și prune în stare proaspătă.

Deasemenea începând cu anul 2003 S.C.FRUCTERA S.A. Birlad încheie contracte și livrează direct firmelor străine interesate ceea ce face ca prețul de valorificare să crească cu cel puțin 35% datorită înlăturării intermediarilor.

Tabel 6

Piața fructelor la S.C.FRUCTERA S.A. BÎRLAD pe categorii de fructe

Din punctul de vedere al principalelor piețe de desfacere, a cantităților de fructe livrate in anul 2003 și al prețurilor obținute situația se prezintă astfel

Tabelul.7

Tabelul 8

OFERTA TOTALĂ DE FRUCTE PE SPECII IN ANUL 2003 și 2004

Tabelul 9

SITUAȚIA PE SOIURI ÎN CADRUL SPECIILOR LA S.C. FRUCTERA S.A. BÎRLAD

2.3 Evoluția ofertei la S.C. Fructera S.A. [NUME_REDACTAT] decembrie 1989 suprafețele ocupate cu plantații pomi-viticole au fost într-o continuă scădere ceea ce a făcut ca în anul 2000 ele să fie la un nivel de 200 mii ha față de cca 350 mii ha în 1989 (plantațiile de pomi) și de 250 mii ha (plantațiile de vie).În aceste condiții a apărut O.G.101/06.2001 prin care [NUME_REDACTAT] încearcă să stopeze degradarea și dispariția plantațiilor de viță de vie nobilă și a celor pomicole.Prin acest ordin se prevede ca suprafețele compacte de peste 5 ha ocupate cu pomi și vie să fie administrate de către asociații agricole chiar dacă terenul se află în proprietatea mai multor persoane,ele fiind obligate să lase terenul în folosința asociațiilor printr-un contract de arendare a cărui durată este cel puțin egală cu durata de exploatare a plantațiilor,iar acolo unde nu se găsește înțelegere persoanele vor fi puse în posesie pe alte amplasamente.

În concluzie scopul,de altfel lăudabil al Guvernului,este de a menține și exploata corespunzător plantațiile de vii si pomi a căror investiție a fost făcută anterior și în plus de a limita extinderea în plantații a hibrizilor direct producători la vița de vie ,suprafața maximă cultivată de o persoană fiind limitată la 0.5ha.

2.3.1 Oferta pe produs

Oferta globală a unui produs se constituie din totalul producției obținute pe acel produs și pe care producătorii sunt dispuși să-l scoată pe piață.

S.C. Fructera S.A. Bîrlad are cea mai mare ofertă la produsul mere (unde suprafața ocupată este de 250 ha) programându-și o producție de 3000T.Preocuparea principală pentru acest produs este găsirea și atragerea de beneficiari pentru consum în stare proaspătă întrucât pentru industrializare cerințele sunt nelimitate. În acest sens pentru anul 2002 societatea are încheiat contract de livrare a merelor pentru consum în stare proaspătă cu firma Theiss&[NUME_REDACTAT] din Germania pentru o cantitate de 2000T .Rezolvarea acestei probleme ar duce și la renatabilizarea culturii mărului la nivel de societate întrucât în ultimii 2 ani (perioada ce corespunde cu înființarea societății) profitul la măr a fost minim sau 0.

Pe locul al doilea în oferta de fructe a societății se situează produsul păr cu o producție estimată la circa 2000T, iar principala preocupare pentru acest produs este creșterea calitativă a acestuia astfel încât ponderea livrărilor de pere în stare proaspătă pentru consum să crească până la 80%. Această creștere calitativă este posibilă numai prin aplicarea unei tehnologii adecvate și care să cuprindă și fertilizarea plantațiilor, deziderat care din cauza greutăților financiare ale societății nu a fost atins.

Pentru piața perelor cerințele sunt nelimitate ceea ce va impune și o atenție maximă din partea societății. Creșterea calității perelor ar duce la o creștere a prețului de livrare cu cel puțin 30%, bani care însemnă în totalitate sporirea profitului societății întrucât și în prezent chiar cu un procent de 50% prune pentru industrializare, cultura părului se înregistrează cu profit.

În ceea ce privește oferta de cireșe produsul constituie cel mai rentabil sortiment care aduce cel mai mult profit prin livrare la export întrucât prețurile de valorificare sunt de 3 până la 5 ori mai mari decât prin valorificare pe piața internă, ajungându-se ca în anii cu o producție calitativă și cantitativă bună prețul de valorificare să fie de până la 450$ per tona de produs. În acest sens societatea Fructera S.A. Bîrlad acordă o atenție deosebită plantațiilor de cireș, atenție concretizată în menținerea în stare de funcționare a plantațiilor cât și prelungirea duratei de exploatare a acestora prin aplicarea unor tehnologii complete executate în timp optim.

Pentru specia vișin cerințele rămân cele mai mari pentru piața austriacă, piața care solicită vișine în orice cantitate atât pentru industrie cât și pentru consum în stare proaspătă. Dintre toate soiurile de vișin cel mai solicitat este soiul Oblacinskaia, dar oferta de 11T/an la acest soi nu se ridică din păcate la nivelul cererii. S.C. Fructera S.A. Bîrlad este preocupată îndeosebi de modernizarea plantațiilor de vișin printr-o tehnologie adecvată, dar mai ales prin completarea golurilor, lucru ce se poate face în special prin folosirea drajonilor de Oblacinskaia din plantațiile proprii , în așa fel încât toate acestea să conducă la o creștere substanțială a producției care în prezent este de 4-4.5T/ha.

Tabelul 10

OFERTA TOTALĂ DE FRUCTE PENTRU ANUL 2003 ȘI MODALITĂȚILE DE VALORIFICARE

2.3.2 Evoluția cheltuielior și costului unitar la fructe

Pe tot parcursul desfășurării activității S.C. Fructera S.A. Bîrlad acordă o atenție deosebită scăderii costurilor per unitate de produs în vederea obținerii unui profit cât mai mare scăderea costului per produs este prezentată sub două aspecte și anume:

creșterea susținută a producțiilor medii la hectar prin aplicarea unei tehnologii adecvate.

descoperirea de piețe noi și atragerea de noi clienți astfel incât să poată fi valorificată producția la un preț cât mai mare odată cu eliminarea intermediarilor.

Evoluția costului unitar la fructe a ținut pasul cu modificările de la an la an a producțiilor medii pe unitate de suprafață. De exemplu pentru plantațiile de cireș creșterea producției în ultimii 3 ani a dus la reducerea costului unitar de producție invers proporțional cu valoarea creșterii.

Deasemenea și la celelalte specii (măr,păr,vișin) creșterile sunt semnificative de la un la altul.

În ce privește cel de al doilea aspect – legat de valorificarea producției – s-a reușit ca întreaga producție să fie contractată numai la parteneri externi îndepărtându-se total intermediarii.

Din analiza elementelor de cost se observă că ponderea este deținută de cheltuielile materiale sau în cadrul cheltuielilor materiale, costul insecto-fungicidelor reprezintă cca. 80% din total, restul fiind asigurat de costul motorinei.

Tabelul 11

ANALIZA CHELTUIELILOR PE PRODUS SE PREZINTĂ ASTFEL

O atenție deosebită s-a acordat reducerii cheltuielilor indirecte care s-a realizat prin optimizarea structurii de personal astfel: conducerea fermelor este asigurată de către o persoană în mare parte cu studii superioare, iar un responsabil economic deservește două ferme situate în același trup, putând fi astfel prezent în ambele ferme. Conducerea societății este asigurată de către un director general care este și președinte al consiliului de administrație și îndeplinește și atributele directorului tehnic, un contabil șef și un inspector de personal cu atribuții și în planificarea și organizarea producției.

Valorificarea producției la nivel de societate se face de către un șef al compartimentului A.D.T. care în timpul valorificării producției are în subordine și responsabilii economici de la ferme care colaborează pentru lotizarea și condiționarea mărfii pentru export.

Tabelul 12

Evoluția cheltuielilor de producție la S.C. FRUCTERA S.A. BÎRLAD ÎN PERIOADA 2003 -2004

Tabelul 13

EVOLUȚIA COSTULUI LA FRUCTE ÎN PERIOADA 2003-2004

Graf. 2

2.3.3 Evoluția prețurilor la fructe la S.C. Fructera S.A. [NUME_REDACTAT] reprezintă în primul rând instrumentul prin care firma îsi recuperează cheltuielile efectuate și obține unele beneficii încorporate în produse. Deasemenea prețul se constituie în principala variabilă pentru determinarea volumului vânzărilor, respectiv a mărimii veniturilor unității.

Totuși în condițiile specifice pieței fructelor din România, condiții determinate de starea actuală a pomiculturii, prețul nu poate influența întotdeauna natura calitativă a pieței, rolul formator al cererii de consum fiind în cazul unor sortimente de fructe foarte scăzut sau chiar nul.

Problemele cu care se confruntă S.C. Fructera S.A. Bîrlad în ceea ce privește strategiile de preț se referă îndeosebi la condițiile interne și mai puțin la presiunea factorilor externi societății, respectiv cea a factorilor pieței.

Astfel pe unele segmente de piață, cum ar fi piața merelor, societatea Fructera S.A. Bîrlad întâmpină dificultăți în a valorifica eficient oferta proprie, datorită în primul rând dificultăților întâmpinate în exploatarea plantațiilor de meri datorită dimensiunilor, a vârstei plantațiilor cât și a cerințelor tehnologice ridicate, la care se adaugă dificultățile în condiționarea și păstrarea fructelor în lipsa unor spații de depozitare adecvate, precum și calitatea slabă a producției care face ca de cele mai multe ori destinația merelor să fie exclusiv pentru industrializare cu implicații importante asupra posibilității de acoperire a cheltuielilor de producție.

Strategia de preț adoptată în acest caz de S.C. Fructera S.A. Bîrlad apare ca un compromis între dorințe și posibilități, răspunsul societății la cerințele pieței fiind condiționat de posibilitățile sale materiale și manageriale.

Astfel rentabilizarea culturii mărului rămâne un deziderat important pentru societate în condițiile în care prețul de desfacere în anul 2003 pentru mere a fost de 1500 lei/kg cu 250 de lei/kg sub costul de producție, iar destinația a fost exclusiv pentru industrializare sub formă de sucuri. Pentru anul 2004 s-a reușit găsirea unui beneficiar și pentru mere destinate consumului în stare proaspătă la un preț de 2800 lei/kg.

Cu totul altfel stau lucrurile la sortimentul cireșe unde cererea este constant foarte mare, ceea ce permite societății să promoveze o strategie de preț care influiențează în mod decisiv rentabilitatea la S.C. Fructera S.A. Bîrlad.

Mărimea prețului în acest caz depinde și de raporturile de pe piață dintre cerere și ofertă, dar în ultimii ani s-a observat că sporirea profitului pe seama acestui sortiment se poate face în condițiile în care oferta totală de cireșe este cu mult sub cererea partenerilor externi, disponibilitățile pentru piața internă fiind nule.

Datorită orientării catre export a principalelor sortimente de fructe ușor vandabile procesul inflaționist a ocolit într-o anumită măsură societatea, reușindu-se ca în decursul ultimilor trei ani prețul de livrare la cireșe să fie cuprins între 320 și 350 $/ tonă.

În ceea ce privește prețul practicat de S.C. Fructera S.A. Bîrlad pentru sortimentul vișine pentru consum în stare proaspătă acesta se încadrează într-o strategie a prețului înalt datorită cererii mari și desfacerii la export. Astfel prețurile stabilite pentru tona de vișine livrată la export au variat în ultimii ani între 200-210$.

Perele sunt al treilea sortiment ca importanță în ceea ce privește rentabilitatea la S.C. Fructera S.A. Bîrlad, oferta totală disponibilă anual având ca destinație în principal exportul, prețul de valorificare în acest caz fiind de 100-127 $/tonă.

În concluzie, pornind de la costuri, S.C. Fructera S.A. Bîrlad promovează o politică diferențiată de prețuri pentru sortimentele de fructe pe care le produce, după cum urmează:

preț limită, corespunzător costurilor directe pentru mere

preț tehnic, care asigură recuperarea cheltuielilor directe și a celor fixe, cum este cazul prețului pentru pere

preț țintă, care aduce profit unității și care se aplică pentru cireșe și vișine.

Graf. 3

Analizând datele prezentate în tabelul de mai jos remarcăm o creștere continuă a prețurilor la toate sortimentele de fructe astfel încât influiența procesului inflaționist este anihilată, reușindu-se chiar mai mult o creștere a prețului și pentru mere, care pentru prima dată de la înființarea societății pot fi valorificate la un preț mai mare decât prețul de cost.

Evoluția preturilor la fructe la S.C .Fructera S.A:[NUME_REDACTAT] 14

2.4 Condițiile climatice la nivelul S.C Fructera S.A Bîrlad

2.4.1 Regimul temperaturilor

Având în vedere datele [NUME_REDACTAT] Bârlad, teritoriul acestei exploatații agricole se află într-un climat temperat continental, cu veri călduroase și sărace în precipitații și ierni geroase cu precipitații puține, ca urmare a influenței continentale ce se manifestă în N-E extrem al Europei.

Temperatura medie pe anotimpuri se prezintă astfel:

iarna: – 1,70C

primăvara: + 11,10C

vara: + 220C

toamna: + 10,30C

Temperatura maximă absolută a atins valoarea de 40,70C, iar minima absolută – 31,50C.

Amplitudinea termică medie anuală ajunge până la 25,30C, iar cea maximă până la 70,20C.

Temperatura medie cea mai scăzută este cea a lunii decembrie, cu valoarea de -5,70C în anul agricol 2002-2003

Durata intervalului de îngheț este destul de mare (193 zile), data medie a primului îngheț este 16 octombrie.

Temperaturile mai ridicate din ultimii ani nu au avut o influență directă asupra producției principalelor culturi ci ele s-au manifestat doar prin cantitatea mai mare de precipitații evaporată o dată cu efectuarea lucrărilor de bază și a celor de îngrijire.

Din punct de vedere termic, perioada analizată s-a caracterizat prin următoarele aspecte:

În anul agricol 2002-2003, suma gradelor temperaturilor medii lunare a fost de 111,70C, normala fiind de 102,10C, deci abaterea față de normală a fost de 15,70C.

Cea mai mare abatere negativă față de normală a fost în luna februarie cu ( – 2,80C), iar abaterea pozitivă cea mai mare față de normală a fost înregistrată în luna septembrie cu 5,50C.

În anul agricol 2003-2004, temperatura medie a fost de 1310C, abaterea față de normală fiind de + 18,90C. Cea mai mare abatere negativă față de normală a fost în luna aprilie cu (6,30C), iar abaterea pozitivă cea mai mare față de normală a fost înregistrată în luna septembrie cu (+7,50C).

În anul agricol 2004-2005, temperatura medie anuală a fost cea mai mare, (134,40C), ducând la o diminuare a producției la culturile luate în studiu.

2.4.2 Regimul precipitațiilor

Precipitațiile, în strânsă corelație cu temperatura, influențează în mod direct creșterea și dezvoltarea plantelor.

Cantitatea medie anuală de precipitații înregistrată la [NUME_REDACTAT] Bârlad, pe o perioadă de 4 ani, este cuprinsă între 411.5- 682 mm.

Cele mai frecvente precipitații sunt în lunile mai – august – septembrie. Repartizarea ploilor este foarte diferită, de regulă, după perioade mai mari de secetă, urmează una sau mai multe ploi torențiale, ce produc scurgeri de suprafață și eroziuni puternice.

Precipitațiile sub formă de zăpadă se înregistrează în anotimpul cu temperaturi scazute (sub 00C), începând cu decada a III-a a lunii octombrie și până în prima decadă a lunii aprilie. Zilele cu precipitații sub formă de zăpadă, se înregistrează cu o frecvență mai mare în luna ianuarie. Grosimea stratului de zăpadă atinge valori de 50-65 cm; numărul anual de zile cu strat de zăpadă variind între 40- 60zile.

Zăpada este în general viscolită și depozitată la adăposturi în cantități mari.

Umiditatea relativă a aerului este în medie de 68% anual, iar umiditatea relativă medie la ora 1400 în luna iulie este de 45-55% .

Din analiza graficului se observă că cele mai mari cantități de precipitații căzute față de medie s-au înregistrat în anul agricol 2002-2003, luna iulie cu 28,5 mm mai mult față de medie, iar cele mai mici în anul agricol 2003-2004, în luna mai cu 48,1 mm mai puțin față de medie.

Media multianuală a precipitațiilor este de 451,7mm.

Ca regim mediu lunar, cele mai mari cantitați de precipitații cad în luna iunie (63,0 mm), dar precipitații abundente cad și în lunile mai, iulie și august.

Cele mai puține precipitații cad în luna martie (22,5 mm) precum și lunile ianuarie și februarie.

Referitor la perioada luată în studiu s-a constatat că:

– În anul agricol 2002-2003 precipitațiile anuale au fost de 682,1 mm, normala fiind de 451,7 mm, deci acest an s-a caracterizat printr-o abatere de 230,4mm.

În acest an putem afirma că din punct de vedere al precipitațiilor condițiile nu au fost foarte favorabile pentru principalele culturi.

– Anul agricol 2003-2004 precipitațiile au fost de 411,5 mm.

– Anul agricol 2004-2005 a fost un an ploios în lunile martie aprilie si in special in mai si iunie . Acest fapt a adus la diminuarea producțiilor la principalele culturi, cu toate că abaterea anuală față de precipitațiile normale nu a fost mare.

2.4.3 Regimul vânturilor

Iarna, cel mai frecvent vânt în regiune este vântul de nord (crivățul), care suflă cu o frecvență de (30,9%) și cu o viteză medie de 3,1 m/s (tab.4).

Urmează vântul de nord-est, cu o frecvență de (8,5%) și cu o viteză medie de 3,2 m/s, însoțit de scăderi accentuate de temperatură.

Vara, cele mai frecvente vânturi sunt cele din sud cu o viteză medie de 2,4 m/s; acestea aduc, de cele mai multe ori ploi torențiale însoțite de descărcări electrice.

În concluzie, se poate spune că din punct de vedere climatic, zona studiată se caracterizează prin:

– primăveri scurte și în general secetoase, cu vânturi frecvente care accentuează evapotranspirația apei din sol, grăbind uscarea lui;

– ploi abundente la sfârșitul primăverii și mai ales la începutul verii;

– ierni reci, cu zăpadă nu prea multă, care este spulberată.

Aceste vânturi dominante aduc vara secete pronunțate, iar iarna viscole puternice, însoțite de scăderea pronunțată a temperaturii.

In ceea ce priveste dinamica atmosferei din cuprinsul judetului Vaslui, acesta se caracterizeaza printr-o mare frecventa a vanturilor de NV si V, urmate de cele de SE si S.

Chiar in dreptul orasului Birlad, valea larga si adanca a acestui rau,orientata de la NE spre SV, modifica putin directiile obisnuite ale vanturilor la E de Carpati.

Sub aceasta altitudine(300m), clima are un vadit caracter temperat-continental:temperaturi medii si extreme mai mari, universuri termice foarte accentuate, în deosebi pe văile Prutului, Bîrladului, Racovei și Tutovei, unde se produc și cele mai numeroase brume păgubitoare. Tot pe aceste văi și vînturile au viteze mai mari.

2.5 Aspectul pedologic

Din punct de vedere litologic, în toate formațiunile au o mare răspândire argilele și nisipurile. Numai la partea superioară a depozitelor sarmaționului, se află un orizont de gresie calcaroasă, pe alocuri cu o grosime de 10-12 m. Un orizont mai subțire de calcar fosilifer se află și în cuprinsul sarmațianului superior.

În depozite, există un strat de cenușă vulcanică andezitică ușor consolidată, ca și un orizont de blocuri de gresie nisipoasă.

Depozitele cuaternare sunt alcătuite din luturi loessoide, aluviuni argilo-nisipoase, prundișuri de terase și lunci.

Condițiile variate de relief, climă, vegetație, la care se adaugă local, excesul de umiditate și acțiunea omului, au determinat apariția unei game variate de soluri zonale și interzonale.

Zona cuprinde un număr de 17 unități de sol, clasificate în 5 grupe ameliorative: grupa solurilor de tip cernoziom cu profil normal, având structura orizonturilor A, A/C, C/D și grupa solurilor slab spre moderat erodate, cu structura orizonturilor A, B, C, D ocupă cea mai mare parte a suprafeței zonei. Celelalte grupe ocupă suprafețe mici și izolate.

Grupa cernoziomurilor cuprinde: cernoziomuri tipice și cernoziomuri carbonatice, caracteristica formării acestor tipuri de sol constituind-o influiența directă a factorilor climatici a celor două unitați geomorfologice: versanți și lunci.

Astfel, pe versanții cu roca mamă argila, în condiții de temperatură scăzută, ierni cu zăpadă puțină, spulberată de vânt și temperaturi ridicate, cu precipitații moderate în timpul verii, precum și o vegetație tipică de silvostepă, au dus la formarea acestor tipuri de sol.

Cernoziomurile tipice ocupă sectoarele cu climat și vegetație propriu-zisă.

Din cauza reliefului frământat, a pantelor pronunțate și datorită aplicării în trecut a unei agrotehnici necorespunzătoare, stratul de sol fertil a fost transportat la piciorul pantelor, în momentul de față orizontul A prezentând grosimi foarte variabile sau uneori lipsind, ajugând la profilul de tip B și C.

Solurile aluviale au răspândire largă pe șesurile și luncile tuturor arterelor hidrgrafice. Ele s-au format pe aluviunile luto-argiloase, cu drenaj slab.

2.6 Aspectul geomorfologic

Din punct de vedere geomorfologic unitatea este situată în zona colinară a [NUME_REDACTAT], caracterizată printr-o pătură groasă de depozite cuaternare de loessuri, care ating uneori grosimea de până la 20-40 m. Colinele se caracterizează prin versanți parțial afectați de alunecări și au coamele în general rotunde.

Înălțimea maximă a colinelor se apropie de 300 m, iar diferența între văi și coline este de circa 150 m.

Colinele și văile sunt orientate pe direcția nord-est, sud-vest cu un puternic caracter de paralelism.

Roca generatoare de sol o constituie materialul loessoid depus la începutul cuaternarului.În consecință, dinamica procesului geomorfologic este foarte activă, apărând versanți liniari puternic erodați, (acolo unde roca dominantă este nisipul compact) sau versanți cu alunecări de teren unde printre nisipuri apar intercalații de argilă.

De aceea, în aceleași condiții de relief se întâlnesc depozite de luturi grele roșcate, argile gălbui sau nisipuri cu petriș și prundiș.

2.7Aspectul hidrologic

Rețeaua hidrografică din zonă este densă și păstrează același paralelism consecvent cu înclinarea generală a podișului. Ea este alcătuită dintr-o serie de ape curgătoare, din care cea mai importantă este râul Bârlad.

2.7.1 Apele de suprafață

Apele de suprafață provin din ploi și zăpezi și datorită pantei mici a terenului, curg cu o viteză redusă, iar stratul de sol de la suprafață este afectat, într-o foarte mică măsură, de eroziune.

Din datele existente, rezultă că regimul anual al acestor ape este foarte neuniform. Variațiile de debit și nivelul sunt foarte mari, iar contrastele apar și mai evident când se iau în vedere debitele minime și maxime. Astfel, în timp ce vara și iarna majoritatea râurilor scad foarte mult, primăvara, datorită ploilor torențiale, debitele depășesc adesea 66 m3/s la râurile Tutovei, în timp ce debitul râului Bârlad depășește sute de m3/s în timpul ploilor torențiale. Ca urmare a faptului că albiile sunt puțin adânci, nu pot fi evacuate în timp scurt fapt ce determină o frecvență mare a inundațiilor în zonele limitrofe.

Ca debit specific (1/s/km2), scurgerea medie anuală are valori cuprinse între 1-2 l/s/km2. De la un an la altul, debitele medii variază foarte mult, în raport cu variația cantitativă a elementelor climatice.

Debitele medii lunare maxime se produc frecvent în luna martie. Debitul mediu din luna martie este de 2-3 ori mai mare decât debitul mediu multianual și reprezintă 22-27% din volumul scurgerii anuale. Anotimpul cu cea mai mică scurgere este toamna (7-10%).

Scurgerea maximă a râurilor este mai ales de proveniență pluvială (76%) sau mixtă (ploi și zăpezi 24%).

Scurgerea minimă a arterelor hidrografice se produce atât în timpul iernii, datorită înghețului și micșorării aportului de apă de suprafață, cât și în perioada de vară-toamnă, când cantitatea mică de precipitații nu compensează pierderile mari ale evapotranspirației.

Turbiditatea depășește în numeroase cazuri media anuală, de 100 g/m3. Scurgerea medie specifică a aluviunilor prezintă valori care variază în jur de 0,5 t/ha/an.

2.7.2 Apele subterane

Pânza de apă freatică variază in funcție de relief, după cum urmează:

– pe cumpenele de apă, adâncimea pânzei freatice variază de la 5-20m;

– pe văi, apa freatică este la adâncimea minimă de 0,07 m și maximă de 1,5 m.

Sub aspectul compoziției chimice, în general apa de pe cumpene are un conținut mai mic de săruri (sulfați), fiind potabilă, față de pe văi, iar conținutul de săruri este mult mai mare pe văi, neputând fi folosită decât pentru adăpatul animalelor.

Legătura apelor de suprafață cu cele subterane și rolul acestora din urmă se practică, îndeosebi în alimentarea centrelor populației, a industriei și a unităților agrozootehnice, și fac necesară cunoașterea atât a straturilor acvifere de adâncime, cât și a celor freatice.

.

2.8 Vegetația și fauna

Din punct de vedere geobotanic, podișul Bîrladului se găsește situată în zona vegetației de silvostepă. Caracteristic pentru această regiune sunt asociațiile de vegetație ierboasă cu mici masive și pâlcuri de pădure.

Vegetația lemnoasă este reprezentată de pădurea Sechelariu, ce ocupă cea mai înaltă zonă a interfluviului [NUME_REDACTAT].

Compoziția vegetației lemnoase este următoarea: Carpinus betulus, Tillia parviflora, Tillia tomentosa, Acer campestris, Fraxinus excelsior, Ulmus campestris, Prunus spinosa.

Vegetația ierboasă spontană din pășunile situate pe versanți cuprind următoarele specii: Poa pratensis, Bromus tectorum, Bromus inermis, Agropyron repens, Festuca sulcata, Trifolium arvense, Medicago lupulina.

În jurul izvoarelor de coastă, se dezvoltă o vegetație tipică excesului de umiditate: Phragmites comunis, Carex rigoria. Dintre buruienile răspândite pe pajiști menționăm: Euphorbia cyparissias, Carduus achanthoides, Xanthium spinosum, Eringium campestre, Daucus carota.

Pe terenurile cultivate se întâlnesc adesea: Cirsium arvense, Sinapis arvensis, Capsella bursa-pastoris, Agropyron repens.

De aici rezultă că cea mai mare parte a plantelor cultivate sunt infestate cu diferite specii de buruieni. Aceasta constituie un important factor diminuator al producției agricole.

Condiții bune de climă și sol găsesc în această zonă plante cultivate ca: grâu, porumb, mazăre, fasole, in pentru ulei, ierburi perene (Bromus inermis, Dactylis glomerata vie, Medicago sativa), precum și vița de vie.

Capitolul III

3. Complexul speciilor de dăunători la măr și la păr

3.1 Evidența speciilor dăunătoare

Prin evidența se urmăreste stabilirea complexului de specii de dăunători și boli ce intră în componența unei agrobiocenoze prin estimare se determină densitatea numerică a fiecărei specii în agrosistem .

Evidența dăunătorilor se realizează prin sondaj sau control ,în scopuri practice odată cu evidența dăunătorilor se determină și densitatea numerică ,în vederea stabilirii prognozei apariției în masă și a limitelor critice de dăunare .Evidența se realizează prin diverse metode :

-de baza:control vizual iarna și prin capcane luminoase .

-complementare:capcane alimentare,capcane pentru muște ,ecrane cleioase inele cleioase.

-metode experimentale:aspiratoare electrice aparate pentru brosaj

3.1.1 Controlul dăunătorilor iarna

Constă în recoltarea de probe de ramuri din livezi ,după o anumită schemă,în funcție de mărimea livezii.este bine ca probele de ramuri să se ia după o anumită ordine :în zig-zag ,în diagonală,pentru ca șansele ridicării de probe infestate cu dăunători să fie cât mai mari .După recoltare se analizează sub lupa bilocular ,pentru stabilirea speciilor dăunătoare.

3.1.2 Control prin curse luminoase

Cursa este compusă dintr-o lampă cu vapori de mercur și un colector de insecte .Insectele care au zbor noaptea sau în crepuscul sunt atrase de sursa de lumină si cad în colector unde sunt omorâte datorită emanației de gaz teratracloretan.Controlul prin curse luminoase se realizează în perioada de vegetație în vadra stabilirii curbei de zbor și a intensității zborului .Acestea ne dau informații numai asupra prezenței sau lipsei unei specii dăunătoare dintr-o localitate,fără să furnizeze date mai pecise cu privire la intensitatea numerică

3.1.3 Control prin metoda ramelor cleioase

Constă din rame de lemn de 2dmp pe care se fixează benzi de hârtie unse cu clei .Benzile se fixează în coroanele pomilor fructiferi infestați ,pe care se lipesc în special himenopterle părăsite

3.1.4 Controlul prin capcane alimentare

Se face pentru stabilirea efectivului populației tortricidelor și altor grupe sistematice de dăunători sau pentru stabilirea curbei de zbor a acestora în vederea avertizării tratamentelor de combatere .Metoda constă în punerea în vase de lut ,de sticlă sau metal a unei substanțe lichide atractante și care apoi se atârnă în coroana pomilor.Lichidul atractant poate fi , fie un suc de fructe diluat , fie un produs fermentabil:2 părți drojdie devin +3 părți de apa

3.2 Lista speciilor dăunătoare la culturile de măr și păr

3.3 Principalii dăunători din culturile de măr și păr

3.3.1.Păduchele țestos din San José – Quadraspidiotus perniciosus,

ordinul Homoptera, familia [NUME_REDACTAT] originar din China, de unde s-a răspândit prin comerțul de material săditor și fructe, în Japonia, America de Nord, Africa de Sud și Europa. [NUME_REDACTAT] a fost semnalat în anul 1933, în județele Bihor, Arad și Timiș, de unde s-a răspândit în toate bazinele pomicole ale țării. Este considerat ca unul din cei mai importanți dăunători ai pomilor și a altor specii de plante, fiind menținut pe lista dăunătorilor de carantină.

Descriere.

Prezintă dimorfism sexual.Femela are corpul acoperit cu un scut oval circular, brun-cenușiu, cu exuvia larvară conică, centrală sau puțin excentrică, având 1,6 – 2,2 mm în diametru. Corpul femelei este cordiform, de 0,8 – 1,2 mm lungime, de culoare galben-portocalie. Femela este lipsită de ochi, antene, picioare și aripi având numai rostrul bine dezvoltat. Pigidiul este prevăzut cu două perechi de palete. Pe o parte și alta a paletelor laterale există câte 3 perechi de piepteni lați, scurți și dințați la vârf . Este o specie larvipară și este lipsită de glande circumgenitale. Pe partea dorsală a pigidiului există trei grupe de glande tubulare, lungi și subțiri, care secretă mătasea necesară confecționării scutului.

Masculul are scutul de aceiași culoare, oval-alungit, de 1,2-1,5 mm lungime. Corpul masculului este alungit, de culoare galben-portocaliu, de 0,8-0,9 mm lungime.

Masculul are antene păroase formate din 10 articole, picioare bine dezvoltate și o pereche de aripi membranoase (Figura 66). Aparatul bucal este rudimentar deoarece masculul nu se hrănește.

Larva primară (vârsta I) este ovală, galben – portocalie, de 0,20 – 0,26 mm lungime; are ochi, antene, picioare și două sete lungi.

Larva secundară (vârsta a II-a) este apodă și asemănătoare cu femela.

Biologie.

Iernează în stadiul de larvă de vârsta I sub scut, pe tulpinile și ramurile pomilor. Are 2 – 3 generații pe an, frecvent două generații, care evoluează astfel: GI = mai – iunie și GII = iulie – august.

La începutul lunii aprilie, după o perioadă de hrănire, larvele năpârlesc și trec în vârsta a II-a, diferențiindu-se în masculi și femele. La sfârșitul lunii aprilie sau începutul lunii mai, apar adulții, care se împerechează, iar femela depune larve, eșalonat, pe o perioadă de 6-7 săptămâni. Larvele neonate se răspândesc pe tulpini, ramuri, frunze, unde își introduc rostrul în țesuturi și se hrănesc cu sucul celular. În acest timp se formează scutul protector din fire de mătase și ceară, care este mai puțin dens astfel încât poate fi străbătut mai ușor de diferite substanțe chimice, după care se îngroașă, se întărește și devine mai rezistent. Larvele se hrănesc, năpârlesc și are loc diferențierea în masculi și femele. După împerechere, la sfârșitul lunii iulie, începutul lunii august, femela depune larvele generației a II-a, a cărei apariție se prelungește până în lunile septembrie, octombrie. Acestea hibernează până în primăvara anului următor.

Păduchele țestos din San José are numeroase specii de paraziți și prădători. Ca specii parazite mai importante sunt: Prospaltella perniciosi, Prospaltella fasciata, etc. (ordinul Hymenoptera), iar ca specii prădătoare: Chilocorus bipustulatus și Chilocorus renipustulatus (ordinul Coleoptera).

Plante atacate și mod de dăunare.

Este un dăunător polifag, ce atacă peste 200 specii de arbori, arbuști, pomi și plante ierboase, dar preferă speciile lemnoase. Dintre speciile pomicole atacă mărul, părul, piersicul, cireșul, etc. Dintre arbori, arbuști ornamentali și forestieri atacă teiul, plopul, ulmul, salcâmul, salcia etc. Preferă păducelul, lemnul câinesc și gutuiul japonez. Nu s-a semnalat atac pe conifere.

Adulții se găsesc atât pe părțile lemnoase, precum și pe frunzele și fructele pomilor atacați, înțepând și sugând sucul celular din țesuturi. Odată cu înțepătura este introdusă și saliva, care conține un complex enzimatic, din care cauză țesuturile se necrozează și se înroșesc în jurul locurilor de fixare, formându-se pete roșii, caracteristice.

Pomii atacați vegetează slab, frunzele sunt etiolate, fructele sunt mici și deformate. La un atac puternic, pomii tineri se pot usca în 2 – 3 ani, iar pomii în vârstă se usucă în 7 – 10 ani.

Combatere.

La înființarea livezilor se va folosi numai material săditor neinfestat, procurat din pepiniere autorizate.

Efectuarea de tratamente chimice în timpul repausului vegetativ și al perioadei de vegetație.

În timpul repausului vegetativ se va folosi unul din produsele: [NUME_REDACTAT] – 2%, [NUME_REDACTAT] – 1,5%, [NUME_REDACTAT] – 1,5%, [NUME_REDACTAT] – 3%, Aplaudus super – 1,5%, Carbetox 37 CE – 1%, Polisulfură de bariu 6%, Zeamă sulfocalcică 20%.

În perioada de vegetație tratamentele se fac la avertizare cu unul din produsele: Actellic 50 CE – 0,2%, Carbetox 37 CE – 0,4%, Ekalux S – 0,1%, Imidan 50 CE – 0,1%, Murfotox 68 CE – 0,1%, Sinoratox 35 CE – 0,1%, Sumithion 50 CE – 0,1%, Zolone 35 CE – 0,2%, Ultracid 40 PU – 0,1%, Fyfanon 50SC – 0,6%, Lannate 25WP – 0,2%, Admiral 0,05%, Pallas 0,3%, etc.

3.3.2 Viermele merelor – Cydia (Laspeyresia) pomonella L.,

ordinul Lepidoptera, familia [NUME_REDACTAT] de origine euro-siberiană, răspândit pe toate continentele. La noi în țară se întâlnește în toate zonele pomicole.

Descriere.

Fluturele are anvergura aripilor anterioare de 15 – 22 mm, largi, subrectangulare, cenușii-deschis, cu numeroase linii transversale fine, sinuoase, mai închise. Spre marginea externă a aripilor se găsește o pată brună, înconjurată de două linii galbene, cu luciu de bronz. Aripile posterioare sunt brune – arămii, cu reflexe aurii și sunt franjurate (Figura 67).

Oul este subcircular, puțin bombat, alb opalescent de 0,8 – 1,0 mm în diametru. În cursul incubației trece prin faza de “cerc roșu”, apoi de “cap negru”, iar înainte de ecloziune are culoarea brun-închis.

Larva are 18 – 20 mm lungime, este de culoare roz-deschis; capul și placa toracică brune.

Pupa are 9 – 10 mm lungime și este de culoare galben-brună sau brun-închis.

Biologie.

Iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată într-un cocon alb mătăsos, sub scoarța pomilor. În mod obișnuit are două generații pe an.

În primăvară larvele se transformă în pupă. Primii adulți apar în luna mai și zborul lor este nocturn și crepuscular. Are loc împerecherea și depunerea pontei izolat sau în grupe de 2-3 ouă, pe ramuri, frunze sau fructe. Larvele neonate migrează către fructe rozând cuticula frunzelor și chiar a fructelor; rănile produse se cicatrizează, dar constituie porți pentru microorganisme (atac primar). Ajunsă la fruct, larva pătrunde în acesta prin depresiunea calicială sau cea pedunculară, roade galerii către loja semințelor hrănindu-se cu acestea (atac secundar). În urma atacului fructele nu se mai dezvoltă și cad. La completa dezvoltare, larva părăsește fructul și migrează sub scoarța pomilor sau în sol, unde țese un cocon mătăsos în care se transformă în pupă. Fluturii generației I-a apar la sfârșitul lunii iunie, dând naștere generației a II-a. Femela depune ouăle direct pe fructe. Larvele mature părăsesc fructele și migrează către locurile de iernare.

Plante atacate și mod de dăunare.

Atacă în special mărul și părul precum și alte specii pomicole.

Atacul se prezintă sub două forme:

atac primar, când fructele sunt roase superficial;

atac secundar, când fructele prezintă galerii cu excremente și rosături brunificate în jurul orificiului de perforare, atac cunoscut sub numele de “ mere viermănoase”.

Fructele atacate își pierd valoarea comercială și nu se pot păstra, deoarece putrezesc. Pagubele pot ajunge până la 70 – 80%.

Combatere.

Răzuirea trunchiului și a ramurilor mai groase de scoarța exfoliată, mușchi, licheni și arderea, împreună cu larvele hibernante.

Strângerea fructelor viermănoase și folosirea lor în diferite scopuri.

Aplicarea de brâie capcană pe trunchiul pomilor pentru capturarea larvelor în perioada migrării.

Aplicarea de tratamente chimice la avertizare. Se execută 1 – 2 tratamente pentru fiecare generație.

Cel mai simplu criteriu pentru aplicarea tratamentelor este dinamica zborului adulților, stabilită cu ajutorul cuștilor de avertizare, capcanele luminoase și capcanelor cu feromoni sexuali sintetici de tip Atrapom.

Se poate folosi unul din următoarele produse: Carbetox 37 CE -–0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,2%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48 CE – 0,1%, Onevos 80 PS – 0,15%, [NUME_REDACTAT] 20CE- 0,2%, Perfection 40CE – 0,1%, Lebaycid 50EC – 0,15%, Larvin 375 – 0,1%, Diazinon 60 CE – 0,15%, Basudin 60 CE – 0,15%, Zolone 35 CE – 0,2%, Actellic 50 CE – 0,1%, Carbaril 50 PU – 0,15%, Murtofox 68EC – 0,1%, Decis 2,5 CE – 0,05%, Ambush 25 CE – 0,05%, Karate 2,5 CE – 0,01%, Fastac 10 CE – 0,015%, Cidial 50L – 0,08%, Laser 240SC – 0,06%, Runner 2F – 0,04%, Novadim 40EC – 0,075%, etc.

Se recomandă folosirea de preparate biologice pe bază de Bacillus thuringiensis (Thurintox) și Bacillus cereus (Thuringin) în concentrație de 0,1%, Dipel – 0,1%, Bactospeine – 0,3% precum și a viespilor oofage Trichogramma embryophagum prin lansări de 20.000 – 60.000 viespi la hectar.

3.3.3. Acarianul roșu al pomilor – Panonychus ulmi Koch,

ordinul Acari, familia [NUME_REDACTAT] originar din Europa și este răspândit pe tot globul. În țara noastră se întâlnește în toate zonele pomicole.

Descriere.

Femela are corpul de 0,32 – 0,54 mm lungime, oval, bombat dorsal, de culoare brun roșietic. Dorsal se găsesc 26 perișori inserați pe 7 rânduri de tuberculi albicioși, dispuși perpendicular (Figura 68).

Masculul are 0,24 – 0,30 mm lungime, corpul este alungit și îngustat posterior, de culoare variabilă, de la galben-portocaliu la galben-verzui.

Oul de iarnă are 0,13 – 0,17 mm lungime, de culoare roșietică, striat dorsal și pedicelat.

Oul de vară are 0,11 – 0,14 mm lungime, de culoare gălbui la început, apoi devine brun-roșcat.

Larva are corpul de 0,12 – 0,21 mm lungime. La ecloziune este galben-portocalie, apoi devine galben-brunie.

Protonimfa și deutonimfa au corpul brun.

Biologie.

Iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, obișnuit în crăpăturile scoarței sau pe solzii mugurilor și are 5 – 6 generații pe an. Durata unei generații variază între 20 – 36 zile.

Apariția larvelor are loc în prima jumătate a lunii aprilie și se eșalonează pe o perioadă de 15 – 20 zile. Larvele colonizează mugurii, frunzele și florile, înțepând și sugând seva. Adulții apar în luna mai, se împerechează și depun ponta pe diferite specii de pomi. Dezvoltarea embrionară durează 10-20 zile, într-un an evoluează 5-6 generații. Prezența ouălor de iarnă se observă din lunile iulie, august.

Plante atacate și mod de dăunare.

Este un dăunător polifag ce atacă mărul, părul, gutuiul, prunul, piersicul, cireșul, migdalul, nucul, coacăzul, agrișul, vița de vie, trandafirul, etc. Daunele cele mai mari se înregistrează în plantațiile de măr, prun, piersic, când densitatea acarienilor pe o frunză poate fi de 140 – 160. În urma înțepăturilor și sugerii sucului celular se produc în frunze rupturi și dislocări ale epidermei și a țesutului lacunar. Simptomele atacului variază după sezon. La început apar pe frunze pete albe-brunii, care cu timpul confluează iar coloritul se schimbă de la alb-argintiu până la alb-roșietic. În urma atacului, frunzele se usucă și cad.

Combatere.

Se aplică tratamente de iarnă și în timpul perioadei de vegetație. Pentru tratamentul de iarnă se folosește produsul Polibar 6%.

Tratamentele din timpul perioadei de vegetație se aplică la avertizare, astfel:

primul tratament se aplică la 3 – 5 zile după apariția larvelor din pontele hibernante;

tratamentul al doilea se execută la căderea petalelor;

tratamentul al treilea și următoarele se execută în funcție de gradul de infestare, când densitatea este de 3 – 5 acarieni/frunză.

Se utilizează unul din următoarele acaricide: Kelthane 18,5 EC – 0,2%, Mitac 20 EC – 0,2%, Omite 57 E – 0,2%, Torque 50 WP – 0,05%, Neoron 500 EC – 0,1%, Nissorum 10 WP – 0,05%, Danirun 11 EC – 0,06%, Apollo 50 SC – 0,04%, Cascade 5 EC – 0,05%, [NUME_REDACTAT] 20EC – 0,03%, Sanmite 20 WP – 0,05%, etc.

3.3.4. Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus Gyll.,

ordinul Coleoptera, familia [NUME_REDACTAT] răspândită în [NUME_REDACTAT] și Orientală. La noi în țară se întâlnește des în Moldova, Banat, Timișoara și [NUME_REDACTAT].

Descriere.

Adultul are corpul oviform, de culoare neagră, acoperit cu solzi de culoare brun-cenușie sau cafenii roșcați. Antenele sunt roșcate cu măciucă neagră. Picioarele sunt brun-roșcate lipsite de spini. Elitrele sunt ovale mai late decât pronotul și prevăzute cu striuri longitudinale. Interstriurile laterale sunt prevăzute cu solzi deși albicioși (Figura 69). Aripile posterioare lipsesc, iar lungimea corpului este de 5 – 6,5 mm.

Oul este oval alungit, albicios, puțin lucios, de cca 1 mm lungime.

Larva are corpul de culoare alb-gălbuie, capul galben-brun, acoperit cu peri rari și scurți. Lungimea corpului este de 10 – 12 mm.

Biologie.

Gărgărița mugurilor iernează în stadiul de adult sau de larvă în sol și are o generație pe an sau o generație la doi ani.

La sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie adulții părăsesc locurile de iernare și se urcă în pomi, unde se hrănesc cu muguri, cu frunzele apărute sau cu flori. După o săptămână de hrănire are loc împerecherea și depunerea pontei.

Femela depune eșalonat 20 – 30 de ouă, pe frunze, pe scoarța exfoliată sau pe ramuri, de obicei lipindu-le cu o frunză. Incubația durează 16 – 18 zile, iar larvele apar eșalonat și migrează în sol unde se hrănesc cu rădăcinile subțiri ale diferitelor plante ierboase. Transformarea în pupe are loc în luna august. Larvele apărute mai târziu se împupează în al doilea an, iar stadiul de pupă durează în mod normal 20 – 30 de zile. Adulții apar în luna septembrie și rămân în aceleași locuri până în anul următor.

Plante atacate și mod de dăunare. Adulții rod mugurii vegetativi și floriferi la diferite specii de pomi fructiferi (măr, păr, prun, cais, etc.) și arbuști fructiferi. La atacuri puternice recolta poate fi compromisă.

Combatere. Se recomandă aplicarea de inele cu clei primăvara devreme, pentru capturarea adulților, scuturarea repetată a pomilor, prăfuirea solului în jurul trunchiurilor, tratamente cu produse organofosforice la depunerea ouălor.

3.3.5. Păduchele verde al mărului – Aphis pomi [NUME_REDACTAT].,

ordinul Homoptera, familia [NUME_REDACTAT] răspândit în regiunile mediteraniene ale Europei, precum și în S.U.A. În țara noastră este prezent în toate regiunile pomicole.

Descriere.

Prezintă două forme și anume:

Femela apteră are corpul piriform de 1,5 – 2,0 mm lungime, de culoare verde sau verde gălbui, cu capul galben sau negru. Antenele sunt mai scurte decât corpul, articolul al III-lea mai lung decât al IV-lea. Corniculele sunt negre, iar coada este brună și aproximativ ½ din lungimea corniculelor.

Picioarele sunt verzi, în afară de vârful femurelor, tibiilor și tarselor, care sunt negre (Figura 71).

Femela aripată are corpul de 2,0 – 2,5 mm lungime, de culoare verde; capul, mezotoracele, metatoracele, corniculele, segmentul anal, tarsele, baza tibiilor, a femurelor și articolele antenale I, II, V și VI negre sau fumurii. Articolele III și IV antenale sunt galbene, iar ochii roșii.

Biologie.

Iernează în stadiul de ou de rezistență depus pe ramurile subțiri, obișnuit la baza mugurilor. Este un afid cu dezvoltare holociclică, monoecică, prezentând 8 – 12 generații pe an.

În primăvară, în fenofaza de dezmugurire a pomilor, din ouăle de rezistență apar larvele din care vor lua naștere femelele fondatoare (fundatrix), care ajunse la completa dezvoltare dau naștere pe cale partenogenetică vivipară, la fundatrigenele nearipate și aripate. Acestea continuă să se înmulțească tot partenogenetic vivipar.

În ultima decadă a lunii septembrie în coloniile de virginogene apar sexuparele, care dau naștere la forma sexuată : masculi și femele. După împerechere, femelele depun ouăle de iarnă (de rezistență).

Plante atacate și mod de dăunare. Atacă frecvent mărul, precum și alte rosacee.

Insectele înțeapă și sug sucul celular din țesuturi. Frunzele se răsucesc, începând de la vârf spre pețiol și de la margini spre nervura principală, rezultând pseudocecidii. Datorită atacului frunzele se îngălbenesc și se usucă.

Organele atacate sunt acoperite cu dejecțiile păduchilor, care formează așa numita “rouă de miere”, pe care se dezvoltă filamentele ciupercii Capnodium salicinum.

Combatere. Efectuarea tratamentelor de iarnă utilizând produsele: Polibar 6% sau Carbetox 37 CE – 1%.

Primăvara, la apariția primelor colonii de păduchi se vor executa tratamente cu unul din produsele: Carbetox 37 CE – 0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48 CE – 0,1, Sumithion 50 CE – 0,1%, Chess 25WP – 0,1%, Fernos 50 PU – 0,05%, Ambush 25 CE – 0,025%, Ripcord 40 CE – 0,03%, Karate 2,5 CE – 0,01%, Mavrik 2F – 0,05%, etc.

3.3.6. Minierul marmorat sau molia minieră a frunzelor de măr – Phyllonorycter blancardella

ordinul Lepidoptera, familia [NUME_REDACTAT] prezentă în toată Europa, precum și în Asia, Japonia, S.U.A., Canada.

În țara noastră a fost citată prima dată de [NUME_REDACTAT] în anul 1963, în județul Iași. Este prezentă în toate livezile de măr, uneori determinând defolierea totală a pomilor. A fost observată și pe păr, gutui, dar fără importanță deosebită.

Descriere.

Adultul este un microlepidopter, cu anvergura aripilor de 6 – 9 mm. Aripile anterioare sunt galben-bronz, cu pete argintii, mărginite cu negru. Aripile posterioare sunt cenușii, cu franjuri lungi (Figura 73).

Oul este alb gălbui, eliptic, turtit, de 0,3 mm lungime.

Larva neonată este apodă, turtită dorso-ventral, de culoare alb-gălbuie, capul proeminent, prognat, în formă de spatulă, ușor transparent, având în vârf mandibule mici, robuste, de culoare roșcată.

Larvele de vârsta a IV-a și a V-a se deosebesc radical prin prezența picioarelor toracice și abdominale, precum și prin forma cilindrică a corpului, care are o lungime de 3,5 – 5,0 mm.

Pupa este galben-brună de 3,5 – 4,0 mm lungime.

Biologie.

Iernează în stadiul de pupă, în interiorul galeriilor din frunzele căzute și are 3 generații pe an. Adulții pot fi găsiți în livadă din aprilie, până la sfârșitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.

Adulții apar primăvara când temperatura aerului este de 10-13ºC și au un zbor diurn. Are loc împerecherea și depunerea ouălor izolat, pe partea inferioară a frunzelor.

Larvele apărute pătrund în frunze și se hrănesc cu mezofilul, rămân doar epidermele ca o pieliță. Larva matură se transformă în pupă în interiorul frunzelor. Noii adulți dau naștere generației următoare și ciclul se repetă.

Plante atacate și mod de dăunare.

Larvele atacă frunzele de măr. În primele zile de la apariție (4 –5 zile), larva roade o galerie de 20 mm, descriind un oval neregulat.

În continuare larva sapă galerii sinuoase în interiorul acestui oval, până când din confluența galeriilor ia naștere o galerie mare în formă de pată neregulată ovală delimitată de nervurile mai mari ale frunzei. Odată cu creșterea larvei, galeria se mărește, epiderma superioară apare ușor bombată, cu mezofilul ros punctiform sub formă de mozaic. Larva consumă tot mezofilul, rămânând intactă epiderma inferioară, ca o pieliță.

În funcție de intensitatea atacului, pe o frunză pot fi întâlnite 1 – 50 galerii.

Combatere.

În toamnă se execută arături adânci pentru îngroparea frunzelor în care se găsesc pupele hibernante, reducându-se rezerva biologică pentru anul următor.

Tratamentele chimice se execută la avertizare în funcție de curba de zbor a adulților ce se stabilește cu ajutorul capcanelor cu feromon sexual sintetic de tip Atrablanc.

Tratamentele trebuie îndreptate în primul rând pentru prima generație, ce se execută când s-a înregistrat maximum de zbor al adulților. Primul tratament pentru GI se repetă la 10 – 12 zile. În continuare se urmărește evoluția atacului pe frunze și se aplică tratamente numai când media numărului de galerii la 100 frunze este de 30.

Rezultate deosebite în combaterea moliei miniere a frunzelor de măr s-au obținut prin folosirea următoarelor insecticide: Decis 2,5 CE – 0,05%, Ambush 25 CE – 0,05%, Fastac 10 CE – 0,015%, Sumi alpha 2,5 CE – 0,03%, Danirun 11 EC – 0,06%, Dimilin 25 WP – 0,07%, Sumithion 50 CE – 0,01%,etc.

În general, tratamentele aplicate pentru combaterea viermelui merelor țin sub control și molia minieră a frunzelor.

3.3.7. Cărăbușul de mai – Melolontha melolontha L.,

ordinul Coleoptera, familia [NUME_REDACTAT] răspândit aproape în toate țările din Europa. În țara noastră se întâlnește frecvent mai ales în regiunile de antistepă, a pădurilor de stejar și fag.

Descriere.

Adultul are 20 – 25 mm lungime; capul, pronotul și scutelul sunt negre, obișnuit cu reflexe verzui; elitrele, antenele, piesele bucale și picioarele sunt castanii. Antenele sunt alcătuite din 10 articole, din care ultimele 7 articule la mascul și ultimele 6 articule la femelă sunt lamelate. Elitrele sunt castanii – roșcate, cu patru coaste longitudinale, uneori cu o pubescență albă. Abdomenul este negru, prevăzut pe părțile laterale cu șase pete albe, triunghiulare; pigidiul este conic (Figura 74).

Oul este alb-gălbui, suboval, de 1,5 – 2,0 mm lungime.

Larva, popular se numește vierme alb, are corpul de culoare alb-gălbuie; capul și picioarele galbene. Larva este de tip oligopod-melolontoid, cu corpul puternic cutat și prevăzut cu peri și stigme de culoare brună. Larva matură are 40 – 50 mm lungime.

Pupa este de culoare galben-palid și prezintă în vârful abdomenului doi peri scurți, spiniformi.

Biologie.

Iernează ca larvă și adult în sol și are o generație la trei sau patru ani, după regiuni.

Adulții apar în luna mai iar zborul începe pe înserat și încetează la căderea nopții. Se disting patru faze de zbor la cărăbuși:

faza de apariție, când insectele ies din sol și se îndreaptă spre arbori;

faza zborului primei hrăniri și a copulației;

faza dispersiei locale;

zborul de pontă.

Ouăle sunt depuse în sol la adâncimi cuprinse între 10-12 cm, în grupe de 20-40 ouă.

Larvele apar în lunile iulie și august și se hrănesc cu rădăcinile subțiri, iar în anul al doilea cu rădăcinile mai groase. Evoluția larvelor durează 2-3 ani în funcție de regiune.

Spre toamnă, larvele coboară în sol la adâncimi de 40-80 cm, unde iernează. Larva ajunsă la completa dezvoltare în cel de al treilea an, la sfârșitul lunii iulie, coboară la o adâncime mai mare în sol și se transformă în pupă. Acest stadiu durează 4-8 săptămâni, după care noii adulți rămân în aceleași locuri până în primăvara următoare.

Plante atacate și mod de dăunare.

Este un dăunător polifag. Adulții atacă frunzele la diferite specii de arbori și pomi, preferând stejarul, ulmul, fagul, mesteacănul, carpenul, prunul, cireșul și nucul; mai puțin atacați sunt merii, perii, vița de vie. Atacă diferite specii de arbuști: trandafirul, păducelul, lemnul câinesc, etc., precum și unele specii de plante ierboase. Frunzele sunt complet distruse, rămânând numai nervurile principale.

Larvele atacă rădăcinile plantelor ierboase: cereale, plante tehnice, plante legumicole sau lemnoase, producând pagube mari în pepinierele pomicole și viticole. Rădăcinile subțiri pot fi distruse complet iar la cele lignificate, larvele rod țesutul cortical.

La tuberculi, rizomi și bulbi, în galeriile roase de larve se localizează diferite specii de acarieni, nematozi, bacterii, etc., care produc putrezirea organelor respective.

Combatere.

Adunarea și distrugerea adulților. La invazii mari se pot aplica tratamente chimice împotriva adulților, cu unul din produsele: Carbetox 37 CE – 3,5 l/ha, Sinoratox 35 CE – 2,5 l/ha, Dursban 48 CE – 2 l/ha, etc.

Combaterea larvelor se face prin:

efectuarea arăturilor de vară și toamnă;

discuirea repetată a terenului prin care sunt distruse larvele;

în terenurile infestate să se cultive hrișca, plantă ce nu este atacată de viermii albi;

tratarea solului cu produse granulate și anume: Sinoratox 10 G 20 – 25 kg/ha, Sinoratox 5 G 35 – 40 kg/ha;

la infestări puternice și în terenuri cu umiditate mai mare pot fi folosite și preparate biologice ca Muscardin A 45M și Doom.

3.3.8. Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea Drury.,

ordinul Lepidoptera, familia [NUME_REDACTAT] originară din America de Nord. [NUME_REDACTAT] a fost semnalată pentru prima dată în Ungaria, de unde s-a răspândit și în alte țări din sud-estul Europei. La noi a fost observată în județul Bihor în anul 1949, de unde s-a răspândit în toate regiunile țării.

Descriere.

Fluturii au anvergura aripilor anterioare de 28 – 38 mm, masculii fiind mai mici.Corpul este de culoare albă, abdomenul verzui la femelă și gălbui la mascul, acoperit cu perișori albi. Antenele sunt brun-castanii, filiforme la femelă și pectinate la mascul. Picioarele sunt galben-brunii, cu tarsele mai închise.

Aripile sunt albe, cele anterioare prevăzute cu puncte negre, dispuse neregulat, mai frecvent la masculi (Figura 75).

Oul este galben-verzui, cu suprafața fin granulată.

Larva matură are 22 – 30 mm lungime, dorsal de culoare brun-închis, iar ventral verde-bruniu, acoperit cu numeroși peri brun-închiși sau negri, urticanți. Capul, scutul toracic și picioarele sunt negre.

Pupa are 8 – 10 mm lungime, de culoare galben-verzuie, apoi devine brună-închis.

Biologie.

Iernează în stadiul de pupă în locuri foarte diferite: sub scoarța exfoliată a pomilor, prin scorburi, pe garduri și pereții clădirilor, în stratul superficial al solului. În mod obișnuit are două generații pe an, iar în unii ani poate să apară și a treia generație parțială.

Fluturii apar eșalonat, începând din decada a doua a lunii aprilie și până în luna iunie, având un zbor nocturn. După împerechere, femela depune ouăle în grupe, pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii pomicole. Larvele se hrănesc cu epiderma și parenchimul frunzelor, formând cuiburi din frunze înfășurate în fire de mătase. Din a patra vârstă, larvele se dispersează pe ramuri și își confecționează cuiburi din frunze și fire de mătase.

La sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie, larvele complet dezvoltate se retrag în diferite locuri, unde în coconi mătăsoși se transformă în pupe. După 7 – 14 zile apar fluturii, eșalonat, care dau naștere la a doua generație de larve, care se dezvoltă până în luna septembrie, octombrie, când se transformă în pupă, stadiu în care iernează.

Plante atacate și mod de dăunare.

Este un dăunător polifag ce atacă peste 200 specii de plante lemnoase și ierboase ca: dudul, arțarul, mărul, părul, prunul, cireșul, vișinul, gutuiul, nucul, vița de vie, coacăzul, zmeurul, căpșunul, floarea soarelui, porumbul, etc.

În primele vârste larvele rod epiderma și parenchimul frunzelor, iar în ultimele vârste rod limbul foliar, din care rămân resturi de nervuri.

La invazii puternice pomii și arborii sunt defoliați.

Combatere.

Strângerea și distrugerea prin ardere a cuiburilor cu larve, când aceste cuiburi sunt mici. Se aplică 1 – 2 tratamente chimice pentru fiecare generație cu unul din următoarele produse: Carbetox 37 CE – 0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,15%, Dipterex 80 PS – 0,2%, Actellic 50 CE – 0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48 CE – 0,1%, Onefon 80 PS – 0,2%, Ecalux 25 CE – 0,1%, Zolone 35 CE – 0,2%, Decis 2,5 CE – 0,04%, Ambusch 25 CE – 0,05%, Karate 2,5 CE – 0,02%, Ripcord 40 CE – 0,05%, etc.

Tratamentele se vor aplica când majoritatea larvelor se găsesc în vârsta a III-a și se repetă după 8 – 10 zile, în cazul densității mari de larve. Se pot folosi și preparate biologice și anume: Thuringin – 0,3%, Dipel – 0,1%, Bactospeine – 0,15%.

Nu se vor trata duzii în perioada recoltării frunzelor pentru hrana viermilor de mătase.

3.3.9. Puricele melifer al părului – Psylla pyricola Forst.,

ordinul Homoptera, familia [NUME_REDACTAT] răspândit în Europa și America. În țara noastră este mai frecvent în Oltenia, Muntenia și Moldova.

Descriere.

Prezintă două forme după anotimp.

Forma de vară are 2,0-2,8 mm, de culoare portocalie-brună, cu pete mai închise.

Forma de iarnă are 3,0-4,0 mm, este de culoare mai închisă, cu pete negre.

Aripile la ambele forme sunt bine dezvoltate, translucide, cu câte o pată brună-închisă la mijloc și cu nervurile galbene (Fig. 4).

Biologie.

Iernează în stadiul de adult pe scoarța tulpinilor și ramurilor.

Prezintă 2-3 generații pe an.

Plante atacate și mod de dăunare.

Adulții și larvele colonizează mugurii, lăstarii, frunzele și fructele de păr, înțepând și sugând sucul celular. În urma atacului lăstarii se curbează, florile și frunzele se răsucesc, se usucă și cad, iar fructele rămân mici. Pe organele atacate se găsește „roua de miere”, pe care se dezvoltă diferite ciuperci.

Fig. 4. Puricele melifer al părului -Psylla pyricola Forst.

a – adult; b – larvă;(după Manolache și Boguleanu);

c – mod de dăunare (original).

Măsuri de combatere.

În timpul primăverii, după căderea petalelor se aplică un tratament pentru distrugerea larvelor din prima generație. Se poate folosi unul din următoarele produse:

• Mitac 20EC – 0,3%; • Dimilin 25WP – 0,03%;

• Cascade 5CE – 0,05%; • Sonet 10EC – 0,25%;

• Rimon 10EC – 0,75 l/ha; • Mospilan 20SP – 0,125%;

Când eclozarea ouălor se eșalonează prea mult, se poate avertiza și al doilea tratament, pentru larvele tinere din generația a II-a. Acest tratament se justifică dacă 10-20% din lăstari sunt infestați. Perioada aplicării acestui tratament nu trebuie să depășească prima jumătate a lunii iunie, când entomofauna utilă devine activă împotriva dăunătorului.

3.3.10. Viermele perelor –Cydia pyrivora Danil.,

ordinul Lepidoptera, familia [NUME_REDACTAT] răspândit în multe țări din Europa: Spania, Italia, Elveția, Austria, Polonia etc., precum și în Siria. La noi se întâlnește în Moldova și Muntenia.

Descriere.

Fluturii au anvergura aripilor de 18-22 mm. Aripile anterioare sunt de culoare brună și prezintă transversal dungi cenușii sau brune, cu reflexe aurii; aripile posterioare sunt brune sau brune-cenușii (Fig. 22).

Larva la completa dezvoltare are 15-20 mm lungime, este de culoare cenușie albicioasă sau cenușie violacee pe partea dorsală și roz deschis pe partea ventrală.

Biologie.

Iernează în stadiul de larvă și are o generație pe an. În primăvară, larvele se transformă în pupe iar fluturii apar în iulie și au un zbor crepuscular. După copulație, femele depune ouăle pe fructe. După perioada de incubație apar larvele care pătrund în fructe. Dezvoltarea larvară durează 20-25 de zile. La completa dezvoltare larva părăsește fructul, și se retrage în sol unde își construiește un cocon mătăsos, în care intră în diapauză hiemală.

S-a stabilit că pragul inferior de dezvoltare este de 11ºC, iar optimul termic de 28ºC.

Fig.22. Viermelor perelor – Cydia pyrivora Danil.

– adult; b. – larvă (după Vasiliev); c. – fruct atacat

(după Săvescu)

Dintre factorii biotici care contribuie la reducerea populației acestui dăunător sunt: Pimpla turioniella L., Gambrus spp., Mesochorus spp. (ordinul Hymenoptera), Craspedathrix veniseta Stein. (ordinul Diptera).

Plante atacate și mod de dăunare.

Este un dăunător monofag, ce atacă diferite varietăți și soiuri de păr. Larvele rod galerii în pulpa fructelor și consumă semințele O larvă poate ataca mai multe fructe.

Mod de prevenire și combatere.

Adunarea fructelor atacate, operație ce se execută zilnic.

Efectuarea arăturii și săparea solului sub proiecția coroanei pomilor, prin care se reduce rezerva biologică a dăunătorului.

Efectuarea de tratamente chimice la avertizare, cu produse organofosforice, piretroide și biologice, specificate la viermele merelor – Cydia pomonella L.

3.3.11 Viespea perelor-Hoplocampa brevis Klug

ordinul Hymenoptera, familia [NUME_REDACTAT] răspândită în mai multe țări din Europa. [NUME_REDACTAT] se întâlnește în plantațiile de păr din Transilvania.

Descriere.

Adultul are 4-5 mm lungime, având corpul de culoare galbenă Corpul este brun-gălbui sau cu nuanțe roșcate; antenele sunt filiforme. Aripile sunt hialine, cu nervuri brune. Abdomenul este negru (Fig. 25).

Larva matură are 9-10 mm lungime, de culoare alb-gălbuie.

Biologie.

Iernează în stadiu de larvă complet dezvoltată în sol, într-un cocon mătăsos impregnat cu particule de pământ și are o generație pe an.

De remarcat este faptul că acest dăunător are aceeași biologie ca și viespea cu ferăstrău a merelor – Hoplocampa testudinea Klug.

Fig. 25 – Hoplocampa brevis Klug.

a. – adult; b. – fructe atacate (după Vasiliev)

Plante atacate și mod de dăunare.

Este un dăunător monofag, ce atacă fructele de păr. Larvele rod un orificiu de pătrundere în fructele abia formate. Ele formează galerii până la semințe, pe care le consumă. O larvă poate distruge 4-5 fructe. Datorită atacului fructele cad.

Măsuri de prevenire și combatere. Sunt asemănătoare cu cele prezentate de la viespea Hoplocampa testudinea K

Capitolul IV Măsuri agrofitotehnice la culturile de măr și păr

4.1.Măsuri agrofitotehnice în cultura mărului

4.1.1.Conducerea pomilor tineri

În livezile intensive de măr formele de coroană aplatizate sunt cele mai indicate (palmeta etajată, palmeta neetajată) și intr-o mică măsură fusul tufă aplatizat, tripla încrucisare Delbard, drapel Morchand. Sub formă de palmetă cu brațe oblice se conduc bine soiurile Jonathan, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și alte soiuri de vigoare mijlocie și mare. Soiurile de vigoare slabă, de tip spur ca Wagener și Starkrimson, altoite pe portaltoi de vigoare redusă (M9,M26), se comportă bine când sunt conduse sub formă de palmetă cu brate oblice dispuse neregulat.

În toată perioada de formare a coroanelor trebuie să predomine operațiile de modificare și dirijare a pozițiilor ramurilor de schelet și semischelet, tăierile reducându-se la minimum.Indifernt de forma de coroană operațiile în verde trebuie să predomine față de cele efectuate în perioada de repaus.

Tăierile de fructificare

Mărul necesită tăieri de fructificare an de an.Tăierile efectuate o dată la 2-3 ani nu asigură producții mari și sustinute și nu sunt eficiente în prevenirea și combaterea alternanței de rodire. Aceste tăieri se aplică diferențiat, în funcție de vârsta pomilor, soi, incărcătura cu muguri de rod și alți factori.

Îm condiții favorabile de agrotehnică, pomii care se află la începutul perioadei de rodire, prezintă creteri vegetative viguroase, iar proporția de muguri mixti ce se diferențiază an de an este în crestere. În plus la acesti pomi, ramurile de semischelet sunt tinere în formare.

La soiurile cu crestere viguraosă și cu intrare târzie pe rod ([NUME_REDACTAT]) pentru a grăbi începerea fructificării, tăierile vor fi cât mai sumare, limitându-se la rărirea ramurilor de prisos; se va evita scurtarea ramurilor care intensifică cresterea vegetativă, în detrimentul rodirii la aceste soiuri arcuirea unor ramurianuale, în vederea grăbirii fructificării lor, este necesară. Dimpotrivă,la soiurule foarte precoce, cu vigoare slabă sau mijlocie (Wagener premiat, Golden delicious) arcuirea ramurilor anuale nu este necesară, ea încărcând inutil costul producției. La aceste soiuri pomii au tendința să se supraîncarce cu fructe încă de la a doua sau a treia fructificare. Sub greutatea rodului, ramurile principale de schelet încă neconsolidate, se arcuiesc, formând prematur “arcade de rodire”,care le diminuează și mai mult cresterea.

Pentru a preveni apariția acestui fenomen nedorit, este necesar să se suprime inflorescențele ce apar pe prelungirile anuale ale șarpantelor să să se normeze riguros producția de fructe. Mai mult pentru a stimula cresterile vegetative , se recurge în măsură mai mare la răritul ramurilor și chiar la scurtarea lor.

Cu alte cuvinte, la soiurile de tip spur, cultivate în sistem inensiv, inmtervențiile urmăresc stimularea cresterilor vegetative (care în mod natural sunt foarte slabe) și temperarea proceselor de fructificare, care încep prea de timpuriu si se desfășoară cu mare intensitate.

La pomii care se află în perioada de plină producție, creșterile vegetative slăbesc considerabil, tinzând să se uniformizeze, iar diferențierea mugurilor este deseori exagerată.

Ramurile de semischelet se alugesc, devin atârnânteși se epuizează. Ramurile roditoare îmbătrânesc, iar vetrele de rod se complică. Întrucât noile ramuri de rod se formeaza pe porțiunile tinere ale scheletului care au poziție periferică,rodul se indepărteaza către părțile exterioare ale coroanei

Pentru a putea fructifica anual și in mod sustinut pomii in plină productie trebuie să formeze lăstari lungi de 30-40 cm astfel ca la fiecare fruct sa revină in medie 30-50 frunze ,mugurii mixti sa reprezinte pănă 30 -35 %din totalul mugurilor formați pe ramurile de semischelet să fie tinere 2-4 ani cu potențial biologic ridicat iar intre ramurile de rod florifere și neflorifere (pintenu și smicele) să existe în raport de 1:2-3.

Ramurile de rod ale mărului purtătoare de fructe (bursele) au nevoie de o perioadă de “refacere biologică”.Numai la unele soiuri (Jonathan, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]) și ăntr-o proporție foarte redusă, ele sunt apte să formeze muguri mixti în anul când poartă fructe. Obișnuit, la cele mai multe soiuri (Parmen auriu, Banana de iarnă, Wagener premiat) există o alternanță de rodire de la ramura la ramură în cadrul fiecărui pom.De obicei,pe bursele care porată fructe se formează pinteni sau smicele, încât ele nu vor fructifica anul următor, ci peste un an. Așadar, pomul este apt să rodească în fiecare an și în mid susținut, dar nu pe aceleași ramuri derod, ci în mod alternativ.

Principala verigă în tăierile de fructificare o reprezintă ramurile de semischelet. Ele trebuie să fie scurte și tinere,.Când nu depășește vârsta de 4 ani, se scurtează deasupra a 1-3 ramuri de rod situate spre baza lor. Porțiunile descendente ale ramurilor de semischelet, care de regulă se atrofiază natural, vor fi suprimate. Pomii cu ramurile de semischelet întinerite dau fructe mari și de bună calitate formând totodată și lăstari mai viguroși.

În mod curent la tăierile de fructificare se procedează astfel:

În primul rând se apreciază “din ochi” lungimea cresterilor anuale ale pomilor, numărul mugurilor diferențiați (mixti) , gradul de alungire ți vârsta semischeletului, desimea ramurilor în coroană, prezența sau absența alternanței de rodire.

Când cresterile anuale sunt slabe (sub 25-30 cm) iar pomii nu prea au mulți muguri mixti, se efectuează o rărire și o scurtare mai energică a elementelor de schelet și semischelet, concomitent cu diminuarea încărcăturii cu muguri mixti. Dimpotrivă, când creșterile anuale indică un exces de vigoare (lungimea peste 50-60 cm), este necesar să se lase pomului I încărcătură mai mare cu muguri mixti.

Când încăcătura cu muguri mixti este cu mult sub cea optimă, se va căuta să se mențină pe cât posibil toate ramurile purtătoare de rod în anul respectiv; dimpotrivă, la o supraînărcare cu muguri mixti se elimină până la 60-70 % din acestia.

Ramurile de semischelet și cele de rod se tratează diferit și în funcție de poziția lor în coroană. Este cunoscut că seva se dirijează de preferință spre părțile laterale ale pomului, unde favorizaeză cresterea de ramuri viguroase (fenomenul polarității), în detrimentul ramurilor situate spre baza coroanei. Pentru a preveni într-o anumită măsură acest fenomen nedorit, în partea inferioară a coroanei se rețin ramuri de semischelet mai viguroase și cu poziție oblică, pentru a favoriza circulația sevei, se elimină, când sunt supranumerare, ramurile de semischelet atârnânde, debile, îmbătrânite, iar cele rămase se normează cât mai judicios. Dimpotrivă, în partea superioară a coroanei se retin ramuri de semischelet cu poziție mai apropiată de orizontală, de vigoare mijlocie sau relativ slabă, cărora li se lasă și o încărcătură mai mare cu muguri mixti, pentru ca florile și apoi fructele ce vor rezulta din acestia să consume excesul de vigoare.

Fiecare ramură de rod a mărului necesită un tratament diferențiat. Astfel, pintenii și țepușele nu se scurtează, ci se răresc dacă sunt așezate prea des, lăsând între ele spațiu de 8-10 cm.

Smicelele nu se scurtează, chiar când depășesc lungimea de 25-30 cm mai des la începutul perioadei de rodire; ele se garnisesc în mod natural cu pinteni și țepuse; după ce se realizaeză această garnisire, se poate reduce ramura (acum devenită de semischelet) deasupra a 3 –4 pinteni sau țepușe situate spre baza ei.

Nuielușele nu se scurtează, ci doar se răresc lăsând între ele spații de 15-18 cm, în anii când pomii poartă o încărcătură cu muguri bine dezvoltați de la baza lor, renunțându-se deci la rodul pe care-l poartă în anul respectiv.

Mlădițele prezintă mai multe situații: când, în afară de mugurele mixt terminal mai au încă 1-2 muguri mixti laterali, ele nu se scurtează, se răresc doar când sunt prea dese, la distanța indicată la mielușe. Dacă însă mlădițele poartă mai ulți muguri mixti laterali, se lasă numai 2-3 din acestia și deasupra lor se scurtează ramura. Trebuie reținut că la mlădițe scurtarea se poate face deasupra unui mugure vegetativ, cât și a unui mugure mixt, întrucât acesta din urmă, dând naștere unei burse, asigură continuitatea ramurii.

Ramificațiile fructifere (vetrele de rod) pot fi tăiate și simplificate după necesități cu condiția ca pe fiecare din ele să se mențină cel puțin o ramura de rod floriferă (țepușă, mielușă, mlădiță) sau nefloriferă (pinten smicea). O ramificație fructiferă (vatră) tânără sau întinerită la timp, trebuie să fie aptă să-și hrănească bine fructele pe care le poartă și să formeze cel puțin un lăstar lung de 15-25 cm.

Ramurile anuale vegetative, situate de regulă la periferia coroanei, în cazul când sunt prea dese, concurente, așezate deasupra și dedesubtul brațelor, se suprimă în întregime; cele necesare pomului rămân o parte nescurtate (acestea se garnisesc în mod natural cu țepușe, mielușe și pinteni), iar o altă parte se scurtează cu 1/3 – ½ din lungime, cu scopul de a emite lăstari viguroși, care să oprescă suprafața foliară a pomului.

Ramurile lacome, care apar frecvent pe unii pomi constituie fie consecința unui exces de vigoare sau a unei încărcături de fructe cu mult sub posibilitățile plantei, fie urmare a unei greșeli de tăiere. Aceste ramuri se tratează diferit, în funcție de situația pomului. Când sunt necesare pentru completarea unor goluri în coroană, ramurile lacome se scurtează deasupra unui mugur sau ramură orientată spre exteriorul coroanei; când sunt de prisos se elimină în întregime.

Pomii care se află în peridicitate de rodire, necesită tăieri de fructificare diferențiate de la un an la altul până la lichidarea acestui fenomen.

În anul fără sau cu producție slabă este necesară o întinerire radicală a semischeletului, pentru a favoriza formarea de lăstari viguroși, care să difernțieze muguri mixti în cantitate mai mică.

În anul cu rodire maximă, să se elimine prin tăieri surplusul de ramuri florifere, pentru a preveni inhibarea inducției florale, datorită unui înflorit și legat abundent.În plus să se conserve ma maximum, lemnul de semischelet tânăr, cu potențial biologic ridicat, apt să formeze lăstari mai viguroși care să asigurr suprafața foliară necesară pentru creșterea fructelor concomitent cu fiferențierea mugurilor.

În practică, mulți portaltoi procedează invers, agravând alternanța. Ei lasă mult semischelet în anul fără rod, de teamă să nu ajungă la o creștere excesivă a lăstarilor. În acest caz rezultă lăstari numeroși, în general de vigoare slabă, care diferențiază o cantitate excesivă de muguri, ajungându-se din nou la supraîncărcarea pomului în anul următor.

4.1.2. Întreținerea solului

Sistemul de întreținere a solului infliențează ritmul hidric din sol, porozitatea stratului superior al solului, dezvoltarea microorganismelor din sol etc și prin aceasta are un efect direct asupra dezvolării pomilor, producției și calității acesteia (Grădinariu, 1994).

Cel mai indicat și eficient sistem de întreținere a solului în plantațiile intensive și superintensive din zonele cu precipitații abundente, este înierbarea intervalelor dintre rânduri combinată cu lucrarea pe rândul de pomi în . În cazul înierbării intervalelor se aplică 4-6 cosiri, iar iarba rezultată se lasă ca mulci.

Se mai folosește ogorul negru întrerupt pe terenurile fără pericol de eroziune, sistem în care mobilizarea solului se face prin lucrări superficiale până în luna august, după care se lasă să se înierbeze intervalele.

În livezile clasice situate pe pante nemecanizabile solul se lucrează în copcă cu cazmaua la 20-25 cm adâncime toamna, iar în perioada de vegetație se aplică 2-3 prașile.

Pentru majoritatea tonelor de cultură a mărului din țara noastră se recomandă folosirea benzilor înierbate în alternanță cu ogorul negru, chiar dacă cele mai moderne tehnologii din țări cu pomicultură avansată recomandă covorul înierbat pe întreaga suprafață pentru obținerea fructelor de calitate superioară.

Ogorul lucrat, pe lângă avantajele cunoscute, prezintă multe dezavantaje atât tehnologice, cât și boi-pedologice și fizico-mecanice.

Această metodă se recomandă în zonele aride, neirigate.

4.1.3.Fertilizarea plantațiilor de măr

Fertilizarea în plantațiile de măr presupune și o analiză a factorilor care condiționează absorbția elementelor minerale de către rădăcini.

În prezent există o serie de elemente care permit conceperea mai rațională a tehnicii de fertilizare, luând în considerare variabile pe care tehnicile de cultură și irigație le introduc în actualele sisteme culturale .

Noua concepție de fertilizare a mărului presupune controlarea, mai ales în perioadele specifice, a absorbției, translocației, disponibilităților de energie și competiției dintre organele pomului. În acest sens fertilizarea trebuie să se coreleze cu sistemul de întreținere a solului, irigarea.

În plantațiile tinere de măr (2-3 ani) dozele de îngrășăminte ce se aplică trebuie să fie moderate sau chiar pot lipsi, dacă fertilizarea de bază s-a efectuat corect și solul este bine aprovizionat cu elemente nutritive.Dacă acești parametri nu sunt îndepliniți, atunci se va fertiliza anual cu circa 80 kg N, 60 Kg P2O5 și 40 kg K2O s.a /ha. Odată la 2-3 ani se va administra 20-30 t/ha gunoi de grajd. Se recomandă ca aplicarea acestor îngrășăminte să se realizeze numai pe rândurile de pomi, în benzi a căror lățime crește progresiv cu vârsta pomilor.

În plantațiile pe rod se vor administra 30-40 t/ha gunoi de grajd odată la 3-4 ani, iar anual 100-150 kg N, 60-100 kg P2O5 și 60-80 kg K2O la hectar, funcție de fertilitatea solului, încărcătura de rod, vârsta pomilor.

Gunoiul de grajd, fosforul, potasiul și 1/3 din azot se vor aplica toamna și se încorporează odată cu arătura.

A doua treime de azot se aplică primăvara devreme, pe solul dezghețat și umed, iar ultima după legarea fructelor. În anii care se administrează gunoi de grajd, dozele de îngrășăminte minerale se reduc la jumătate.

În funcție de momentul în care azotul este făcut disponibil se modifică în mod considerabil comportamentul vegetativ și productiv al mărului. Azotul stimulează producția totală de substanță uscată mai ales dacă este disponibil în perioada iunie – iulie, când substanța uscată produsă este orientată cu precădere spre structurile permanente ale pomilor (tulpină, ramuri de schelet și rădăcini). Dezvoltarea vegetativă superioară, astfel indusă, determină un mai mare consum hidric, de care depinde rata mai mare a absorbției calciului si potasiului, îndeosebi în intervalul iulie-august.

Diferențierea mugurilor de rod este infuențată net de disponibilitățile de azot în perioada iunie – septembrie a anului precedent.

Forma de azot utilizată influiențează în mod considerabil reacța plantelor la fertilizare, chiar și în condițiile aplicării unor doze egale. În general foema nitrică stimulează activitatea vegetativă mai mult decât forma amoniacală. Totodată,forma amoniacală favorizează acumularea azotului și fosforului în frunzele de măr în timp ce forma nitrică conduce la acumularea unor cantități sporite de calciu.

În general, elementele nutritive sunt furnizate pomilor prin intemediul solului, prin diferite moduri: ptin aplicare generalizată sau localizată, la suprafașă sau încorporate. Alegerea între un mod sau altul poate depinde de modelele de întreținere a solului, metada de irigare.

Aplicarea îngrășămintelor se mai poate realiza la nivelul părților aeriene (fertilizarea foliară) precum și prin irigația fertilizantă.

În toate cazurile, cantitățile de îngrășăminte ce se vor aplica vor fi calulate în urma cartării agrochimice a solului;analizelor de fructe și frunze. În urma acestor analize, precum și a altora efectuate mai mulți ani consecutivi s-a ajuns la concluzia că pentru o plantație superintensivă de măr (2500 pomi/ha), amplasată pe un sol cernoziom cambic în zona de NE a României se recomandă următoarea conduită de fertilizare:

N200 P180 K300 Ca 250 Mg 80 kg s.a/ha, completată cu o normă de irigare de 1500 m/ha (G. Grădinariu, 1994) .

4.1.4.Irigarea plantațiilor de măr

Cât privește aportul hidric, ținând cont de condițiile actuale și previzibile, s-a ajuns la concluzia că irigarea mărului presupune aplicarea de udări frecvente cu norme mici de apă, pentru asigurarea unei cantități optime în anumite zone ale sistemului radicular, care sunt în măsură să sustină metabolismul pomilor la un nivel ridicat. Ca urmare este indicat să se utilizeze metode de irigare localizată, la suprafață sau subteran în funcție de tipul de sol și mai ales în condițiile climitoce.

În livezile tinere de măr situate în zonele de stepă și silvostepă, pentru pomi și portaltoi vegetativi cu înrădăcinare superficială se folosesc 200-250 m cubi / ha apă la o udare, pentru umectarea solului până la adâncimea de 35 – 40 cm. Pentru pomii cu înrădăcinare mai profundă se utilizează cantități mai mari de apă la o udare (300-350 m cubi/ha), pentru a se umecta solul pe o adâncime de 50-60 cm. Numărul de udări variază de la 2-3 până la 4-5 funcție de perioadele de secetă.

În livezile pe rod se aplică 4-5 udări cu cantități de apă cuprinse între 400-700 m cubi/ha.

Momentele de aplicare a udărilor sunt: înainte de dezmugurit (dacă iarna a fost secetoasă); la 15-20 zile după legarea fructelor; după căderea fiziologică din iunie, în timpul cresterii intense a lăstarilor la 20-25 zile înainte de recoltatul fructelor și după recoltare pentru aprovizionarea solului.

În condițiile ecologice de NE a României, pentru optimizarea umidității din sol la cultura intensivă a mărului este necesară o normă de irigare de 900 m cumi apă/ha pentru metoda de irigare localizată (prin picurare( și de 1500 m cubi/ha pentru udarea prin aspersiune deasupra coroanei. Pentru celelalte metode (prin scurgere la suprafață) este necesară o normă de irigare de 200 m

cubi /ha administrate în minim 4 reprize mai ales în perioadele critice pentru pomi (G.Grădinariu, 1994) .

4.1.5.Normarea încărcăturii de rod

La soiurile de măr care nu au tendința de a se supraîncărca cu rod, fie datorită proporției reduse de muguri de flori fecundate (Renet de Canada, Frumos de Boskoop), fie căderii fiziologice intense (Jonathan) se poate obține o bună normare a producției numai prin tăieri de fructificare nu au eficiența dorită, fiind necesară completarea lor cu răritul chimic al florilor, eventual cu rărirea fructelor pe cale chimică pe cale chimică sau manuală.

Rărirea chimică a florilor se realizează prin stropiri cu DNOC (Sandolin) sau Naftilacetamida. DNOC se aplică la înflorirea maximă (80 % flori deschise) sau la căderea petalelor, în concentrație de 200-500 mg/l, pentru soiurile autosterile si cu 50 – 100 % mai concentrate pentru soiurile parțial autofertile. Naftilacetamida se aplică la căderea petalelor sau în următoarele 5 zile, în concentrație de 50-100 mg/l.

Pentru rărirea chimică a fructelor se aplică cu Sevin sau acidul Alfanaftilacetic (ANA).Sevinul (Carbonil) se utilizează în doze de 1000-2500 mg/l, când fructele au 12-14 mm în diametru. [NUME_REDACTAT] se aplică în concentrație de 10-20 mg/l, după 14-15 zile de la căderea petalelor.

Rărirea normală trebuie încheiată în max 40 zile de la înflorirea primelor flori. Distanța între fructele rămase se recomandă să fie de 10-15 cm în cazul soiurilor cu fructe mici și 15-20 cm la soiurile cu fructe mari, păstrându-se în fiecare inflorescență fructul cel mai mare.

4.1.6.Particularitățile maturării și recoltării merelor

Spre deosebire de fructele altor specii, merele ai insusirea sa-și continue maturarea și să-și desăvârșească însușirile gustative în timpul păstrării.

Soiurile de mere de vară și de toamnă se recoltează în pârgă, cu 7-10 zile inainte de maturarea de consum, când au ajuns la mărimea și colorația specifică. Recoltarea se face în momentul optim, pentru a preveni căderea și deprecierea fructelor. Fiind mai perisabile, acestea se expediază la beneficiar, imediat după recoltare, când rezistența lor la manipulare si transport este mai mare.

Pentru soiurile de iarnă, recoltarea merelor are loc la un grad de maturare care asigură o capacitate de păstrare cât mai bună și care se stabilește prin urmărirea unui grup de indicatori cum ar fi:

mărimea specifică a soiului;

culoarea de fond a pielitei variază de la verde intens spre o culoare verde-gălbui;

amidonul este prezent în sectiunea transversală a fructelor în zona cuprinsă între partea exterioară a casei seminale și partea exterioară a fasciculelor libero-lemnoase mediene;

fermitatea fructelor; intensitatea respiratorie;

Recoltarea se face manual, productivitatea la cules fiind infuențată de talia pomilor, densitatea și mărimea fructelor.

Fluxul temnologic al valorificării merelor cuprinde ca verigi principale: recoltarea, ambalarea, manipularea, transportul, condiționarea, păstrarea și comercializarea.

4.1.7.Particularități tehnologice

Specificul producerii materialului săditor

În câmpul I al pepinierei portaltoii franc (PF. Harbuzești, PF. Alămâi, PF. Păstrăvioare)cresc lent dar uniform, asigurând un procent de altoire de 81-92 % (P. Parnia și colab. 1984).

Puieții de păr franc se altoiesc în iulie, deoarece circulația sevei înce-tează devreme. În câmpurile de formare dau rezultate mai bune portaltoii generativi proveniți din puieți produși la ghivece, deoarece altoirea pe lemn nou dă rezultate mai bune, iar pomii formează un sistem radicular ramificat (P. Parnia și Colab. 1992).

Portaltoiul vegetativ pentru păr este gutuiul, care pe soluri fertile suficient de umede ramifică abundent, depășind în multe cazuri grosimea de altoire.

În câmpul II unele soiuri de păr: Păstrăvioare, Olivier de Serres, [NUME_REDACTAT], Napoca, Williams au tendința să formeze lăstari anticipați, iar Ducesa de Angouleme și Cure să crească neuniform și geniculat.

Producerea pomilor altoiți cu intermediar este caracteristică pentru păr datorită unor soiuri ce nu au afinitate cu gutuiul. Pentru soiurile de păr incompatibile cu gutuiul, se folosesc ca intermediar soiurile: Cure, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Alămâi și Sântiliești.

4.2.Specificul înființării și întreținerii plantațiilor de păr

Stabilirea tipului de livadă are o importanță deosebită în condițiile înființării noilor plantații comerciale. Pentru realizarea unei densități optime la hectarul de livadă, distanțele între pomi se vor alege ținând cont de ferti-litatea și umiditatea solului, vigoarea soiului și forma de conducere a pomilor.

Unele soiuri de păr precoce și foarte productive ca: Williams, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Triumf, Bella di Giugno, Napoca, în asociație cu portaltoi de vigoare slabă, pot fi plantate în densități mari și conduse ca fus subțire, cordon vertical și ypsilon. Alte soiuri cum sunt: Conference, Buttira precoce Morettini, [NUME_REDACTAT], Favorita lui Clapp, dau rezultate bune în plantații cu densitate medie și dirijate sub formă de palmetă etajată cu brațe oblice.

Aceste asociații : soiuri/portaltoi/forme de coroană se regăsesc în plantații semiintensive și superintensive.

Plantațiile semiintensive se înființează în zonele colinare pe versanți uniformi și bine însoriți, cu soluri subțiri și mai puțin fertile.

Se folosesc soiuri de păr de vigoare mijlocie și mare altoite pe franc și plantate în densități de 555-625 pomi/ha (4 x4; 5 x 4 m), care asigură un volum de coroană de 5000-8000 m3/ha.

Plantațiile intensive se amplasează la baza pantelor și pe terenuri terasate cu posibilități de irigare. Se utilizează soiuri și portaltoi de vigoare mijlocie, rezistente la ger, secetă, boli, asfixie și cloroză. Pomii se plantează la distanțe de 3,5-4/2-3 m. asigurând densități de 833-1250 pomi / ha.

Plantațiile superintensive se înființează pe terenuri plane și cu panta mică, ameliorate și irigate unde lucrările solului se execută mecanizat. Se folosesc soiuri foarte precoce, de tip spur altoite pe portaltoi de vigoare redusă (gutui), plantate la 3,5-4,0/0,9-1,5m (1754-3174 pomi/ha) asigurând un volum de coroană ce nu depășește 4000 m3/ha.

4.2.1.Conducerea pomilor tineri

Pentru situația când pomii se conduc sub formă de palmetă, folosind soiurile : [NUME_REDACTAT], Conference, Cure, Favo-rita lui Clapp, Buttira precoce Morettini și Doyenne du Comice, se recomandă ca înclinarea șarpantelor să se amâne până la sfârșitul anului II, iar axul se ciupește la înălțimea de proiectare a etajului următor. Această particularitate este impusă de tendința acestor soiuri de a forma un ax puternic și ramificații slabe.

În cazul când pomii se conduc ca Spindelbuch (fus subțire), pentru reglarea vigorii între ax și șarpante, axul se substituie cu o ramură mai slabă, iar șarpantele mai viguroase se înclină mai puternic.

La soiurile [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], care ramifică slab, cordonul vertical se formează într- un timp relativ scurt, atunci când lăstarii viguroși se ciupesc în primele faze de creștere la 10-15cm. lungime.

La majoritatea soiurilor de păr se utilizează din ce în ce mai mult conducerea pomilor sub formă de fus subțire, care se formează prin creșterea liberă a pomilor fără intervenții până în anii 3-4 de vegetație. Apoi se intervine pentru corectarea coroanei pomilor prin transferarea axului și a șarpantelor pe ramuri laterale de vigoare mai slabă, rărirea ramurilor de schelet rău plasate și care îndesesc coroana.

Temperarea creșterii la unele soiuri ([NUME_REDACTAT], Doyenne du Comice) se realizează prin stropiri cu paclobutrazol (S 3307) în concentrația de 2000 ppm.

Tăierile de fructificare. La păr, acestea se aplică diferențiat în funcție de soi, vârstă, vigoare și capacitate de rodire a pomilor. La pomii tineri și la soiurile tip spur, intensitatea tăierilor este mai redusă, iar la soiurile standard la care creșterile anuale sunt sub 15-20cm, tăierile sunt mai puternice. Pentru menținerea unui echilibru între creștere și rodire se fac tăieri de rărire și reducție a semischeletului precum și tăieri de rărire și scurtare a ramurilor roditoare lungi (smicele, nuielușe, mlădițe).

Rărirea semischeletului se execută în principal la soiurile Cure, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] etc, când pomii sunt tineri și ramifică abundent în timp ce reducția semischeletului se face când pomii intră în perioada de maximă rodire. Frecvența reducției semischeletului este mai mare la soiurile de tip standard (Trivale, Păstrăvioare, Josephine de Mallines) și mai mică la cele de tip spur ([NUME_REDACTAT], Conference, Contesa de Paris etc.)

.

4.2.2.Întreținerea solului

Intreținerea solului în plantațiile de păr este asemănătoare cu sistemele folosite la măr.

Când părul este altoit pe franc, mobilizarea solului se face mai adânc până la 15-18cm, iar când portaltoiul este gutuiul numai până la 10-12cm.

În plantațiile de păr amplasate în zonele cu exces de umiditate și pe terenuri cu pantă de peste de 3-6%, în a doua jumătate a verii, se impune ogorul întrerupt, astfel solul se mențiene inerbat pănă la căderea frunzelor când se execută arătura adâncă de toamnă.

Intreținerea solului pe rândul de pomi se realizează prin 1-2 prașile manuale, completate de administrarea de erbicide.

Dintre acestea, rezultate satisfăcătoare au dat Gesatop WP50 (8-12 kg/ha), Argezin WP75 (6-10 kg/ha), Saminol (20 kg/ha), calculate la suprafața efectiv lucrată (după St. Coman).

Erbicidele se aplică preemergent primăvara în sol bine lucrat, nivelat, diluate în 800 l apă.

4.2.3.Fertilizarea plantațiilor de păr

Aplicarea îngrășămintelor se face diferențiat după vârsta pomilor, fertilitatea solului și încărcătura de rod.

Cercetările arată că, la păr, consumul de elemente minerale la o producție de 20 t/ha (calculat la 1000 pomi) este de 33 kg N, 12 kg.P, 48 kg K și 35 kg Ca, în timp ce pentru producerea a 40t fructe , consumul anual de elemente este de 114 kgN, 90 P, 137 kg K, 80 [NUME_REDACTAT] și 15 kg Mg (N. Braniște, P. Parnia, 1986).

In livezile tinere se recomandă a se aplica doze mai moderate, ca de exemplu: 20 t/ha gunoi de grajd, 130 kg/ha N, 75 kg/ha P și 80 kg/ha K, iar în livezile pe rod 120-180 kg/ha N, 80-120 kg/ha P și 100-120 kg/ha K s.a.

4.2.4.Irigarea plantațiilor de păr

Irigarea plantațiilor de păr este necesară în zonele cu precipitații sub 500mm și chiar 600mm anual, în cazul când acestea sunt neuniform re-partizate și nu satisfac cerințele speciei.

Irigarea plantațiilor de păr începe primăvara (aprilie) și se continuă până la sfârșitul lunii septembrie. Se irigă prioritar înainte de dezmugurire, la 2 -3 săptămâni de la înflorire, după căderea fiziologică a fructelor și cu două săptămâni înainte de recoltare.

În plantațiile pe rod extensive se udă pe brazde, cu norme de udare de 400-700 m3 apă/ha (5-6 udări), iar în plantațiile intensive și superintensive prin microaspersiune. Instalația pentru microudare este dotată cu capete de udare (microjeturi T.I.)prevăzute fiecare cu 6-10 jeturi cu diametre de 2,5-3 mm.

4.2.5. Normarea încărcăturii de rod.

La soiurile de păr, care manifestă tendință de diferențiere exagerată a mugurilor de rod, se realizeză prin rărire cât și prin scurtarea mlădițelor și nuielușelor. Rărirea acestor ramuri fructifere se practică atunci când sunt prea dese și se supraîncarcă pomi cu rod, iar scurtarea când producția este asigurată integral de către țepușe.

Unele soiuri de păr conduse ca fus subțire (Trivale, Favorita lui Clap, [NUME_REDACTAT]) dezvoltă un schelet lung, garnisit spre vârf cu ramuri fructifere, care, sub greutatea rodului, se arcuiesc. Reducția se execută la nivelul unei ramuri anuale plasată pe direcția inițială a prelungirii arcuite.

La pomii bătrâni, pentru a da un impuls vegetativ mai puternic forma-țiunilor regenerate, se fac reducții în lemn de 4-5 ani și de simplificare a formațiunilor de rod mult ramificate.

In plantațiile moderne se aplică curent tăierea mecanizată (de contur), asociată cu tăierea manuală amănunțită în interiorul coroanei. Cele mai bune rezultate s-au obținut până în prezent la gardurile fructifere și la soiul “[NUME_REDACTAT]” (P. Montevechi, 1980).

Prin tăierea mecanizată se simulează reînoirea și amplificarea volumului productiv al coroanei (E. Baldini și colab. 1984).

În plantațiile comerciale normarea încărcăturii de rod și calitatea frructelor pot fi influențate favorabil prin stropiri cu substanțe bioactive la 2-3 săptămîni de la înflorirea deplină.

P. Montali și colab. (1984) au stabilit că sub influența regularexului (conc. 1000 ppm) la soiul “Conference” s-a intensificat căderea fiziologică a fructelor. La soiul “Cure” corectarea încărcăturii de rod a pomilor s-a făcut cu sarea sodică a acidului naftalenacetic (Na NAA 8%) în concentrații de 1000 ppm ([NUME_REDACTAT] și colab.1984).

4.2.6.Particularitațile maturării și recoltării perelor

Stabilirea momentului optim de recoltare a perelor constituie un element determinant pentru calitatea fructelor și capacitatea lor de păstrare. Soiurile de vară și cele de toamnă se recoltează “mai în pârgă”, adică cu 8 -12 zile înainte de maturitatea deplină.

În momentul recoltării culoarea de fond a pieliței virează de la verde, căpătând o nuanță verde-gălbuie, amidonul din zona camerei seminale începe să se hidrolizeze, iar fermitatea pulpei scade.

La pere, maturarea decurge mai intens decât la mere, iar dacă se întârzie recoltarea, fructele devin sensibile la manipulări și transport.

La temperatura obișnuită perele de vară pot fi păstrate 10-15 zile, iar cele de toamnă 30-40 zile.În depozite frigorifice la temperatura de -1°C până la +1°C durata de păstrare este de 7 – 10 zile la soiurile de vară și de 155 -200 zile la soiurile de iarnă.

.

4.2.7. Particularitați tehnologice

Sistemul radicular.

Părul altoit pe sălbatic și franc dezvoltă un sistem radicular puternic, marea masă a rădăcinilor se află între 20-100 cm adâncime pe solurile argilo-lutoase și 50-150 cm pe solurile puternic podzolite ( A. {uta, 1956 ). Unele rădăcini pot pătrunde până la 4-5 m adâncime. La părul altoit pe gutui, sitemul radicular este relativ restrâns cu multe rădăcini orizontale situate la adâncimea de 20-40 cm și, de aceea, pomii necesită mijloace de susținere (spalier, tutori) pe toată durata vieții, pentru a nu fi aplecați de vânt.

Tulpina.

Trunchiul părului prezintă în primii ani o scoarță netedă de culoare galbenă până la brun închis, caracteristică soiului, iar cu înaintarea în vârstă formează un ritidom solzos care se exfoliază.

Coroana formată în mod natural poate fi îngust-piramidală și deasă (la soiurile: Dr. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]) piramidală ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Ducesa de Angouleme), larg piramidală, cu tendință de răsfirare (Contesa de Paris) și pletozitate ([NUME_REDACTAT]); invers piramidală (Păstrăvioare, Doyenne du Comice) sferică și sferic-turtită.

Soiurile de păr altoite pe portaltoi franc realizează coroane mari de peste 10 m înălțime și 8 m în diametru, iar pe gutui coroane mici restrânse care, adesea, nu depășesc 1,5 m în înălțime.

Ramurile de schelet sunt lungi și cresc sub un unghi mic de rami-ficare. Pomii formează în mod natural etaje. La unele soiuri : Williams, [NUME_REDACTAT] altoite pe gutui, ramurile de schelet sunt distribuite neuniform de-a lungul axului, fără a forma etaje.

După specificul de ramificare deosebim două categorii de soiuri:

soiuri cu ramificare slabă și coroană rară: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

soiuri cu ramificare bună și coroană bine garnisită: Williams, Cure.

Lăstarii manifestă la majoritatea soiurilor o creștere ondulată și geni-culată, cu scoarța de culori foarte variate, de la brun-gălbui (Williams) la verde-cenușiu ([NUME_REDACTAT]). Lăstarii pot fi: lungi, subțiri și ascuțiți (la soiurile: [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]); lungi, groși și noduroși (Favorita lui Clapp); scurți, groși și cu internodii mici ([NUME_REDACTAT]).

La condițiile de pepinieră și în primii ani de livadă, multe soiuri emit numeroși lăstari anticipați care pot fi folosiți în construcția coroanei. Ca exemplu, prezentăm soiurile: Williams, Napoca (lăstari anticipați lungi), [NUME_REDACTAT] (lăstari anticipați scurți); [NUME_REDACTAT], Contesa de Paris (emit lăstari anticipați numai la baza ramurilor) (P. Parnia și colab. 1992).

Mugurii vegetativi ai părului sunt mici, cu vârful depărtat de ramură.

Mugurii de rod sunt situați în poziție teminală (spre vârf), pe lăstari lungi și în vârful lăstarilor scurți.

Tipul de fructificare este diferit în funcție de soi. Unele soiuri rodesc mai mult pe formațiuni fructifere mai lungi ca nuielușele, mlădițele: Cure, Williams; altele rodesc pe formațiuni scurte: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Olivier de Serres, Păstrăvioare, [NUME_REDACTAT].

Portaltoii de vigoare redusă amplifică fructificarea pe ramuri scurte la soiurile: Napoca, Bella di Giugno, Republica (N. Braniște, 1978).

Vigoarea pomilor. Este atribuită în principal soiului, dar și influenței fiziologice a portaltoiului. După vigoare soiurile de păr pot fi grupate în:

a) cu vigoare supramijlocie și mare: Cure, [NUME_REDACTAT], Păstrăvio-are, [NUME_REDACTAT], Contesa de Paris, [NUME_REDACTAT].

b) cu vigoare mijlocie: [NUME_REDACTAT], Williams, Ducesa de Angouleme, Olivier de Serres, [NUME_REDACTAT].

c) cu vigoare mică: Dr. [NUME_REDACTAT], Josephina de Malines.

Vârsta rodirii. Unele soiuri de păr (Williams, Buttira precoce Morettini, [NUME_REDACTAT]) altoite pe gutui produc primele fructe în anii 2-3 de la plantare și dau producții economice începând cu anul 4. La unele soiuri (Cure, [NUME_REDACTAT], Favorita lui Clapp), intrarea în producție întârzie cu 1-2 ani fată de precedentele.

Înfloritul, polenizarea și fecundarea. Soiurile de păr înfloresc primă-vara, după 61-67 zile consecutive cu temperaturi pozitive și necesită în total de 334-404°C (N. Braniște, 1978). În cadrul acestor limite desfășurarea înfloritului este în funcție de soi și portaltoi.

După epoca înfloritului se deosebesc: soiuri cu înflorire timpurie: Contesa de Paris, Bella di Giugno și Beurre d’Anjou; soiuri cu înflorire mijlocie: Aromate de Bistrița, [NUME_REDACTAT], Cure, Republica; soiuri cu înflorire medie-târzie: Williams, [NUME_REDACTAT], Timpurii de Dâmbovița și soiuri cu înflorire foarte târzie: Napoca și Janne d’Arc.

Majoritatea soiurilor de păr sunt diploide, produc polen bun, sunt compatibile biologic între ele, excepție făcând unele combinații (Bella di Giugno x Republica; Williams x Bella di Giugno, [NUME_REDACTAT] x Williams; [NUME_REDACTAT] x Cure), care se vor evita la asociere în plantații (N. Braniște, 1978).

Dintre soiurile foarte bune polenizatoare fac parte o serie de soiuri valoroase binecunoscute cum sunt: Williams, [NUME_REDACTAT], Napoca, [NUME_REDACTAT], Conference, [NUME_REDACTAT], Republica.

Soiuri rele polenizatoare, dar numai pentru anumite combinații de polenizare sunt, în primul rând, cele triploide (T) Bella di Giugnio, Cure, Janne d’Arc, mutațiile pentru soiurile din care au provenit și invers (Williams roșu cu Williams, Favorita lui Clapp cu Stakrimson ).

Polenizatorii principalelor soiuri de păr cultivate în țara noastră sunt prezentați în tabelul.12.2.

Unele soiuri de păr au tendința să fructifice partenocarpic (soiurile: Conference, Cure, [NUME_REDACTAT]), iar altele să manifeste un pronunțat caracter de remontanță ([NUME_REDACTAT], Williams).

Potențialul productiv. Unele soiuri de păr (Williams, Cure, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]) rodesc abundent an de an. La alte soiuri de păr ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]) alternanța de rodire este mai accentuată. La nivel de soi, mărimea recoltei este influențată de distanța de plantare, forma de coroană, vârsta pomilor și tehnologia de cultură.

În condiții neprielnice de climă și sol, la unele soiuri de păr (Olivier de Serres, [NUME_REDACTAT], Josephina de Malines, [NUME_REDACTAT]), crește conținulul de sclereide,iar gustul fructelor rămâne astringent.

Durata de viață a pomilor. Este de 30-35 ani în cazul altoirii pe gutui și de 40-60 de ani pe păr franc. Unele exemplare de păr altoite pe păr franc depășesc vârsta de 100 ani. În general, părul este mai longeviv decât mărul.

Capitolul V

Eficența economică a combaterii integrate a bolilor si dăunătorilor la cultura de măr și de păr

Stabilirea unei metodologii de determinare a eficienței economice a protecției plantelor împotriva bolilor și dăunătorilor, constituie o problemă complexă și nu se poate aborda unilateral. În raport cu boala sau dăunătorul, agresivitatea acestora, planta de cultură, agroecosistemul, mijloacele de combatere, etc., metodologia de apreciere a eficienței economice a protecției plantelor, variază foarte mult. Nu s-a elaborat și nici nu se poate elabora o metodologie unică.

În stabilirea eficienței economice a protecției plantelor, intervin și o serie de elemente cu caracter biologic sau tehnic, care nu permit transpunerea indicatorilor eficienței economice a oricărui domeniu.

Ca orice fenomen tehnico-economic și acțiunile de protecție a plantelor, cu toată complexitatea lor, se pot aprecia prin prisma eficienței economice. Se cunoaște că eficiența economică reprezintă raportul dintre efect și efort. Principiul care se urmărește este obținerea unui efect cât mai mare cu un efort cât mai mic. Trebuie menționat că în protecția plantelor eficiența economică se calculează mai greu, întrucât intervin mai mulți factori care, la rândul lor, sunt condiționați de mediu, de interrelațiile biotice complexe, factori care nu pot fi integrați în formule.

Efectul este expresia sporului de producție reprezentat atât de produsul principal cât și de produsele secundare obținute, ca urmare a combaterii bolilor și dăunătorilor.

Efortul reprezintă cheltuielile ocazionate de acțiunile întreprinse pentru prevenirea apariției bolilor, inclusiv aplicarea tratamentelor. Cheltuielile directe sunt reprezentate valoric prin costul substanțelor, transportul, administrarea și toate celelalte cheltuieli ocazionate de obținerea sporului de recoltă.

Raportul dintre efect și efort poate fi exprimat în mărimi fizice (kg) sau în mărimi valorice (lei), acesta nu reprezintă procesul economic care are loc și care este mult mai complex, ci reprezintă doar baza de calcul.

Prin compararea acestor valori, rezultă o serie de indicatori prin intermediul cărora putem aprecia eficiența economică a combaterii bolilor și dăunătorilor, din care amintim:

sporul de venit net la ha se calculează conform relației:

valoare spor recoltă – cheltuieli suplimentare

ha

cost de producție al sporului de recoltă poate fi calculat cu relația:

cheltuieli suplimentare

spor recoltă

rata efortului se calculează:

valoarea sporului de recoltă

1 leu cheltuieli suplimentare

rata rentabilității tratamentului se calculează:

venit net sau beneficiu suplimentar

cheltuieli suplimentare

Determinarea efectului economic în protecția plantelor, prezintă numeroase particularități ale studiului efectului economic al combaterii bolilor și dăunătorilor, care trebuiesc cunoscute și luate în calcul.

Dintre particularitățile care nu pot fi neglijate amintim:

de multe ori efectul tratamentelor asupra bolilor și dăunătorilor au repercursiuni și asupra altor agenți patogeni decât cei vizați inițial a fi combătuți, precum și a biofaunei solului, în unele cazuri ducând la distrugerea echilibrului biocenotic;

în general se poate observa un efect remanent asupra unor agenți patogeni sau dăunători, ceea ce face ca o anumită acțiune de combatere, singulară sau combinată, să stimuleze sau să frâneze dezvoltarea în anii următori a atacului;

efectul economic al tratamentelor are influențe pozitive sau negative, în funcție de tehnologia și aparatura de combatere utilizată;

în ceea ce privește sporul de recoltă ce s-a realizat ca urmare a combaterii bolilor și dăunătorilor, problema este mult mai complexă.

Ea depinde de o serie de factori ca cei biocenotici specifici fiecărui sistem, evoluția fenofazică a plantei, caracteristicele climei, etc., în general a manifestării agroecosistemului. De multe ori prin combaterea bolilor și dăunătorilor se produce un spor de recoltă dar se înlătură dar se înlătură pierderile posibile față de vigoarea plantei. Același lucru se poate spune și despre aspectele calitative care apar ca urmare a combaterii bolilor și dăunătorilor. Volumul producției nu crește, în schimb, eficiența economică se mărește, ca urmare a calității produselor.

Din prezentarea succintă a principalilor indicatori și a unora dintre particularitățile eficienței economice a protecției plantelor, se desprinde ideea că nu este suficientă o singură metodă pentru stabilirea eficienței economice a combaterii bolilor și dăunătorilor.

În general, calculatorul electronic joacă un rol important în calcularea eficienței economice. Aceasta în principal din 2 motive:

procesul de prognoză și avertizare trebuie să prelucreze un volum mare de date într-un timp scurt, pentru ca recomandările care se dau să fie aplicate la timp și deci eficient;

stabilirea efectului economic a protecției plantelor, apelează de multe ori la metode matematice sofisticate, care practic nu se pot rezolva decât electronic în timp util.

Astfel, pentru stabilirea eficienței economice a noilor tehnologii de protecție fitosanitară și de fertilizare în contextul ecologizării livezilor de măr și păr din cadru S.C Fructera S.A Bîrlad, s-a folosit pentru prelucrarea datelor programul la calculatorul electronic Junior 80 folosind analiza variantei (program ANVAR 4), urmărind următorii indicatori:

produsul și concentrația utilizată

cheltuieli totale

total cheltuieli combatere boli și dăunători

producția medie kg/ha

cost de producție (lei/kg)

venituri totale (mii lei/ha)

profit (mii lei/ha)

diferența față de martor (lei/ha)

Observațiile au fost efectuate în colecția pomologică cu soiuri de măr și păr din cadrul S.C Fructera S.A ocupă o suprafață de ha și prezintă trei sectoare de producție: viticol, pomicol și legumicol.

Printr-o anumită strategie adoptată, de amplasare a culturii, de alegere a portaltoilor și sortimentului adecvat; fertilizarea, lucrările solului, tăierile de formare și fructificare, etc., se urmărește asigurarea unui anumit potențial de producție a unei plantații de măr.

Acest potențial de producție poate fi diminuat în procent de 20-30% sau uneori compromis total din cauza atacului de boli și dăunători, prin urmare se impune protecția pomilor, pentru a pune în valoare potențialul de producție rezultat din celelalte măsuri.

Numărul mare de boli și dăunători care atacă mărul și părul fac ca organizarea combaterii acestora să ocupe un volum important din preocupările pomicultorului. Protecția la nivelul cerințelor actuale nu înseamnă numai salvarea recoltei, ci prin combatere este necesar să se realizeze mărirea procentului de fructe de calitate, perfect sănătoase.

Observațiile, analiza și interpretarea rezultatelor s-a făcut raportându-ne la cele două variante:

varianta I- colecția bătrână unde nu s-au aplicat tratamente chimice cu insecticide și

varianta a II- colecția tânără unde s-au aplicat tratamente chimice și cu insecticide

Pornind de la aceste premize s-au aplicat în cele două colecții următoarele tratamente fitosanitare:

Tratamentele aplicate împotriva agenților patogeni și a dăunătorilor din plantațiile de măr din cadrul fermei S.C Fructera S.A în anii 2003-2004

Tratamentele aplicate împotriva agenților patogeni și a dăunătorilor (tratamentul de iarnă) din plantațiile de măr din cadrul fermei Fructera în anii 2003-2004

Conform cerințelor actuale ale pieții privind calitatea fructelor, în cadrul S.C Fructera S.A, fructele au fost clasificate în următoarele categorii:

Cultura măr per total

fructe extra și calitatea I-a, ceea ce reprezintă 350 tone;

fructe calitatea a II-a, 36% reprezentând 300tone

fructe pentru industrializare, 36% din producție, reprezentând 210 tone.

Prețul mediu de vânzare a fost în funcție de cele trei clase de calitate a fructelor:

Calitatea extra și I-a s-au valorificat cu un preț mediu de 8.000 lei/kg

Calitatea a II-a cu un preț mediu de 5.000 lei/kg

Calitatea a III-a (fructe pentru industrializare) s-au valorificat cu un preț mediu de 1.950 lei/kg

În urma valorificării producției obținute, veniturile totale au fost de 4,709,500,000 lei-total pe cultura măr din care :

2.800.000,000lei din valorificarea fructelor extra și calitatea I;

1,500,000,000lei din valorificarea fructelor de calitatea aII-a;

409,500,000lei din fructele pentru industrializare.

Cheltuielile totale au fost de 1,600mil lei , aproximativ 41% din acestea fiind reprezentate de cheltuielile cu tratamentele fitosanitare 656mil. La acestea se adaugă și prețul de achiziție a produselor insecticide de 10.648.046 lei . În urma calculului a rezultat că costul de producție a fost de 1.301 lei/kg fructe.

În urma stabilirii producției obținute, a prețului de vânzare, a calculării cheltuielilor totale, a veniturilor totale, s-a obținut Venitul net de 31.512.000 lei/ha în livada tânără de măr clasic.

în unde s-a aplicat o tehnologie redusă (tratamente fitosanitare pentru agenți patogeni) s-a obținut o producție de 20 tone fructe/ha.

Fructele au fost clasificate în următoarele categorii:

fructe extra și calitatea I-a, circa 40% din producția/ha, ceea ce reprezintă 8.000 kg;

fructe calitatea a II-a, 32% reprezentând 6.400 kg;

fructe pentru industrializare, 28% din producție, reprezentând 5.600 kg.

Prețul mediu de vânzare a fost în funcție de cele trei clase de calitate a fructelor:

Calitatea extra și I-a s-au valorificat cu un preț mediu de 8.000 lei/kg

Calitatea a II-a cu un preț mediu de 5.000 lei/kg

Calitatea a III-a (fructe pentru industrializare) s-au valorificat cu un preț mediu de 1.400 lei/kg

În urma valorificării producției obținute, veniturile totale au fost de 103.840.000 lei/ha din care :

64.000.000 lei/ha din valorificarea fructelor extra și calitatea I;

32.000.000 lei/ha din valorificarea fructelor de calitatea aII-a;

7.840.000 lei/ha din fructele pentru industrializare.

Cheltuielile totale au fost de 62.351.954 lei/ha , din care cheltuielile cu tratamentele fitosanitare – 19.281.954 lei. În urma calculului a rezultat că costul de producție a fost de 964 lei/kg fructe.

În urma stabilirii producției obținute, a prețului de vânzare, a calculării cheltuielilor totale, a veniturilor totale, s-a obținut

Venitul net de 41.488.046 lei/ha în livada bătrână de măr clasic.

În urma analizelor efectuate cu privire la avantajele sau dezavantajele utilizării combaterii biologice a principalilor dăunători din plantațiile de măr și păr cu ajutorul speciei Trichogramma, după primul an de experimentare în condițiile fermei V. Adamachi, din cadrul [NUME_REDACTAT] Iași, se desprind următoarele concluzii:

– analiza factorilor de calitate la producția de fructe obținute pe cele două variante de lucru, demonstrează o creștere a acestora, la varianta netratată chimic; astfel fructele extra și calitatea I-a reprezintă 40%, cele de calitatea a II-a reprezintă 32%, iar cele pentru industrializare 28%, comparativ cu varianta tratată chimic unde s-au obținut fructe extra și calitatea I-a 28%, calitatea a II-a reprezintă 36%, iar cele pentru industrializare 66%;

– costul de producție pe kg de fructe obținute este în avantajul variantei netratate chimic fiind de 964 lei/kg față de varianta tratată chimic la care s-a înregistrat un cost de 1.301 lei/kg.

– cheltuielile totale/ha au fost mai mari la varianta tratată chimic, fiind de 73.000.000 lei, față de varianta netratată chimic la care cheltuielile totale au fost de 62.351.954 lei.

– neutilizarea produselor insecticide și utilizarea viespii Trichogramma pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella) la varianta netratată, asigură o protecție a ecosistemului și în același timp un conținut rezidual în produse pesticide a fructelor mult mai redus, ceea ce satisface cerința pieței pe plan național și internațional, de produse nontoxice pentru om și mediul înconjurător.

Date tehnico-economice pentru calculul principalilor indicatori ai eficentei economice ai producției de măr (2002 -2005)

Date tehnico-economice pentru calculul principalilor indicatori ai eficentei economice ai producției de păr (2002 -2005)

[NUME_REDACTAT] I.

1.1.Importanța culturii de măr

1.2.Situația culturii mărului in România

1.3.Cerintele mărului față de factorii de vegetație

1.3.1.Cerințele mărului față de lumină

1.3.2.Cerințele mărului față de căldură

1.3.3. Cerințele mărului față de apă

1.3.4. Cerințele mărului față de factorii edafici și expoziția terenului

1.4.Importanța culturii de păr

1.5.Origine și arie de răspândire

1.6. Cerințele părului față de factorii de vegetație

1.6.1 Cerințele părului față de lumină

1.6.2. Cerințele părului față de căldură

1.6.3 Cerințele părului față de apă

1.6.4.Cerințele părului față de factorii edafici și expoziția terenului

Capitolul II Descriere generală a S.C Fructera S.A

2.1. Aspecte generale S.C. Fructera S.A

2.1.1. Obiectul de activitate

2.1.2. Structura organizatorică și de conducere

2.1.3. Forța de muncă și inzestrarea tehnică

2.2.Piața produselor la S.C Fructera S.A .

2.2.1.Treptele sistemului de valorificare

2.3. Evoluția ofertei la S.C.Fructera S.A

2.3.1. Oferta de produse

2.3.2 Evoluția cheltuielilor și costul unitar al fructelor

2.3.3 Evoluția prețurilor fructelor la S.C Fructera S.A

2.4 Condiții climatice a zonei

2.4.1 Regimul temperaturilor

2.4.2.Regimul precipitațiilor

2.4.3. Regimul vânturilor

2.5.Aspectul pedologic

2.6. Aspectul geomorfologic

2.7.Vegetația și fauna

2.8.Aspectul hidrologic

Capitolul III Complexul speciilor dăunătoare la măr și păr

3.1. Evidența speciilor dăunătoare

3.1.1. Controlul dăunătorilor iarna

3.1.2 . Controlul prin curse luminoase

3.1.3 Controlul prin metoda ramelor cleioase

3.1.4. Control prin capcane alimentare

3.2. Lista speciilor dăunătoare la culturile de măr și păr

3.3. Principalii dăunători din culturile de măr și păr

3.3.1 Păduchele țestos din San José – Quadraspidiotus perniciosus,

ordinul Homoptera, familia Diaspididae

3.3.2. Viermele merelor – Cydia (Laspeyresia) pomonella L.,

ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

3.3.3 Acarianul roșu al pomilor – Panonychus ulmi Koch,

ordinul Acari, familia Tetranychidae

3.3.4. Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus Gyll.,

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

3.3.5. Păduchele verde al mărului – Aphis pomi [NUME_REDACTAT].,

ordinul Homoptera, familia Aphididae

3.3.6. Minierul marmorat sau molia minieră a frunzelor de măr – Phyllonorycter blancardella ordinul Lepidoptera, familia Gracilariidae

3.3.7. Cărăbușul de mai – Melolontha melolontha L.,

ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae

3.3.8. Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea Drury.,

ordinul Lepidoptera, familia Arctiidae

3.3.9. Puricele melifer al părului – Psylla pyricola Forst.,

ordinul Homoptera, familia Psyllidae

3.3.10. Viermele perelor –Cydia pyrivora Danil.,

ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

3.3.11 Viespea perelor-Hoplocampa brevis Klug

ordinul Hymenoptera, familia [NUME_REDACTAT] IV Măsuri agrofitotehnice la culturile de măr și păr

4.1 Măsuri agrofitotehnice la cultura de măr

4.1.1 Conducerea pomilor tineri

4.1.2. Întreținerea solului

4.1.3. Fertilizarea plantațiilor de măr

4.1.4 Irigarea plantațiilor de măr

4.1.5 Normarea încărcăturii de rod

4.1.6. Particularitățile maturării și recoltării merelor

4.1.7. Particularități tehnologice

4.2 Specificul înființării și întreținerii plantațiilor de păr

4.2.1. Conducerea pomilor tineri

4.2.2 . Întreținerea solului

4.2.3 Fertilizarea plantațiilor de păr

4.2.4. Irigarea plantațiilor de păr

4.2.5 Normarea încărcăturii de rod

4.2.6 Particularitățile maturării și recoltării perelor

4.2.7. Particularități tehnologice

Capitolul V

Eficența economică a combaterii integrate a bolilor si dăunătorilor la cultura de măr și de păr

94 pag