BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI [620921]

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

1

CUPRINS :
Introducere ……………………………………………………………………………… …….5
Capitolul I : Istoricul cercet ărilor cecidolo gice………………………………………… ………6
Capitolul II: Metoda de lucru ……………………………………………………………… ….9
Capitolul III: Cadru l natural…… ………………………………………………………………12
III.1 Poziția geografică ……………………………………………………….. …..12
III.2 Elemente geologice ș i geomorfo logice …………………………………… .15
III.3 Solurile ……………………………………………………………… …… .17
III.4 Clima ……………………………………………………………………… ..19
III.5 Caracterizarea generală a florei și faunei din Grădina b otanică Iaș i……… .20
Capitolul IV: Consideraț ii asupra pro cesului de cecidogeneză …………………………… …27
IV.1 Structura galei………………………………………………………….. …………………………28
IV.2 Compoziția chimică a galei……………………………………….. …….. ………………….32
IV.3 Procesele cecidogenezei……………………………………………………………………. …33
IV.4 Diferite sisteme de compartimentare la gale……………………………………….. ….39
Capit olul V.Specii galigene semnalate în Grădina b otanică Iaș i………………………… ….42
V.1- Speciile galigene care atac ă speciile genului Picea …………………… ………44
V.2- Speciile galigene care atacă speciile genului Rosa…………………………….. 46
V.3- Speciile galigene care atacă speciile genului Tilia……………………………… 47
V.4- Specii galigene semnalate la genul Populus …..…………………………… …..48
V.5- Speciile galigene semnalate la genul Ulmus ………………………….. …….. .49
V.6- Specii galigene semnalate la speciil e genului Quercu s……………………… ..50.
Capitolul VI : Date b ioecologice privind speciile galigene și duș manii lor naturali d in
Grădina botanică Iaș i…………………………………………………………. 62
VI.1- Structura biocenozei galicole a stejarului …………………… ………………………… .62
VI.1.1 -Numă rul de specii care alc ătuiesc biocenoza galicolă a stejarului și poziț ia
fiecărei specii î n cadrul biocenozei…………………………………………………. ……..63
VI.1.2- Piramida trofică a biocenoze i galicole de pe stejar …………………………. …..67
VI.1.3 -Competiția dintre speciile ce alcă tuiesc b iocenoza galicolă a stejarului în
Grădina botanică Iaș i…………………………………………………. ……………….. ……7 1

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

2

VI.2- Dinamica speciilor galigene în cadrul biocenozelor Gră dinii botanice Iași..71
Capitolul V II: Măsuri de prevenire ș i combat ere a insectelor galig ene…………………………… ..92
VII.1- Măsuri de igien ă sau de prevenire ……………………………………………………… ..94
VII.2- Măsuri de combatere ……………………………………………………………………….. ..95
Concluzii ………………………………………………………………………………. ………98
Bibliografie …………………………………………………………………………… …….. ..99

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

3

Introducere
În țara noastră și în lumea întreagă, î n ultimii ani a luat o ma re amploare cercetarea
ecologică , studiindu -se cu precă dere dinamica internă a populațiilor și biocenozelor, precum
și interacț iunea lor cu mediul ambia nt.
În contextul acestor probleme a fost elaborată și prezenta lucrare, ce vizează
cunoaș terea faunei galigene la câteva specii de arbori și arbuști din Gră dina botanică Iași,
relațiile ce se stab ilesc între aceste specii galig ene ș i alte specii , care constituie verigi din
complicate lanț uri și rețele trofice.
De asemenea, s -a urmă rit o dinamică anuală a atacului speciilor galig ene, în funcț ie
de uni i factori meteorologic i, cât și relaț iile acestora cu paraziț ii lor.
Cunoaș terea unor aspecte din biologia insectelor producă toare de gale dintr -un
ecosistem antropogen , precum este Grădina b otanică din Iași, pe baza observațiilor științifice
intreprinse , urmărește să descifrez e o latură sau o alta a fenomen ului cecidologic, care nu este
încă pe deplin elucidat .
O gală este o proliferare de cel ule și țesuturi ale plantei gazdă, ce apare ca urmare a
acțiunii agresiv e a organismului galigen; formațiunea an ormală rezultată (“galla ” în latină
înseamnă ” excres cență , sau “ cecis ” în greacă înseamnă ”umflat în afară ”) este utilă doar
organismulu i galigen, plantei provocâ ndu-i doar daune, uneori destul de mari.
În acest sens, rezultatele obținute în urma cercetă rii materialului colectat pot avea o
utilitate pr actică , ajutâ nd personalul Grădinii botanice în operarea unor acțiuni eficiente de
combatere biologică a insectelor galig ene, astfel încât intervențiile , sau anumite tratamente să
nu ducă la perturbarea echili brului natural existent.
Însă, o astfel de lucra re, este importantă mai mult pentru acest aspect al inițierii în
activitatea de cercetare științifică , pornind de la documentarea bibliografică, î nsușirea unor
metode și procedee de lucru, observații în tere n, adunarea datelor , și mergând până la
interpretarea acestora , cu formularea unor concluzii.
Pentru îndrumarea și sp rijinul acordat î n elaborarea aces tei lucră ri, adresez cu respect
și consideraț ie mulț umirile mele coordonatorului științific al lucră rii, prof. dr. Gheorghe
Mustață , cât ș i celor car e au contribuit cu idei și sugestii la concretizarea acesteia.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

4

Capitolul I : Istoricul cercetă rilor cecidologice
Prin prezența ș i formele lor particula re, galele (aceste excrescenț e și tumori unice î n
felul lor) au atras atenț ia oamenilor de știință chiar din cele ma i vechi timpuri.
Prima mențiune științ ifică asupra zoocecidiilor este a lui Marcello Malpighi , în
lucrarea Anatomia planta rum din 1679 , și apoi î n Opera omnia (1686), ce cuprinde primele
descr ieri științifice ale galelor ș i plantelor pe care se formează acestea, în fragmentul
intitulat De gallis .
Denumirea știintifică a noțiunii de “ gală” este dată abia în 1953 de că tre Kuster,
care admite drept gală , orice formațiune anormală produsă de un parazit vege tal sau animal ,
la oricare plan tă. Cercetă rile galicole î ncep cu lucră rile lui Reaumur (1737) despre insecte le
producă toare de gale.
Cauzele ș i modul de formar e al galelor au fost precizate și prezentate în secolul XIX
de către Kiffer , în urma unor minuțioase observaț ii efectuate .
Dintre oamenii de știință care și -au adus contribuția la cunoaș terea z oocecidiilor
amintim pe : Linnee (1758), Geoffroy (1762), Fabricius (1793), Forster (1869 ), Mayr (1872),
Weld , Howard ș.a.
Cercetă rile din ultimi i ani au dus la o revizuire a sistematicii acest ei subfamilii, a
nomenclaturii și răspâ ndirii speciilor galigene.

Cercetările cecidologice în România
În Româ nia, Ioan Borcea citează pentru prima dată prezența galelor , în lucrarea sa
Materiaux pour l'etude de la faune des Aphides de Roumanie (1908) , care nu are însă un
carac ter cecidologic. El va publica în 1912 î n Annales scientifiques de l'University Jassy ,
lucrarea Zoocecidies de Roumanie , apărută în urma consultă rii biblio grafiei ceci dologice
existente și a examină rii vastului material galicol pe care l -a colectat cu pasiune din diverse
zone ale ță rii.
În 1914 apar încă două lucrări ale lui Borcea despre zoocecidii, iar în 1915 mai apare
și ultima sa lucrare Nouvelle liste des zooceci dies de Roumanie .
În aceeași perioadă, un alt cercetă tor româ n, botanistul Marcel Br ândză, publică
două lucră ri despre gale, alcătuiește primele colecții din ț ară și întocmește o cecidotecă,
intitulată <<Cecidothe ca Dacica >> au zoocecidies de Roumani e, apărută între anii

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

5
1920 -1921 , în 8 serii a câte 50 de pagini ; aceasta cuprinde gale produse de afide, diptere ș i
cinipi de. În Transilvania apare tot acum lucrarea lui Henrich (1909 -1916) despre galele d in
jurul Sibiului.
Cercetă rile privind organis mele g aligene au fost continuate de că tre Al. Borza și
M.Ghiuță , între anii 1938 -1946 fiind descrise 700 s pecii cecidogene de la noi din țară
(existau 3000 specii descrise î n Germania , 4000 specii în Franț a).
Istoricul ce cidologie i românești a fost peri odizat astfel :
 etapa botanică
 etapa zoologo -botanică
 În etapa botanic ă, începând de la I.Borcea până la 1956, s -a examinat și descris
numai gala, adică acea proliferare de ț esuturi vegetale, tumorale, fă ră a fi descrise ș i
organismele galigene .
 Etapa zoologo -botanic ă a cecidologi ei începe în țara noastră odată cu publicarea
vol. IX, fascicula 2, din Fauna R.P.R. <<Cynipinae> > în 1957, de că tre
M.A. Ionescu ; această lucrare citează 108 specii aparținâ nd la 26 genuri, fiind prima
lucrare în care sunt descrise zoocecidiile cunoscute până atunci la noi.
Prin colaborarea dintre M.A.Ionescu și N.Roman se va asigura o cercetare corectă și
completă a galelor, atâ t din punct de vedere botanic, cât ș i zoologic.
În 1973 apare lucrarea lui M.A.Ionescu , Biologia gale lor – monografie cecidologică,
în care gă sim nomenclatura, taxonomia curentă , cât și răspâ ndirea geografică a speciilor
galigene existente. L ucrarea aceasta are o importanță deosebită , întrucâ t sunt descoperite și
descr ise genuri ș i specii noi p entru știință pe plan mondial; sunt 1088 specii aparținâ nd la 26
genuri (cinipide, galigene ș i comensale).
Studiul zoocecidilor continuă prin con tribuția unor oameni de științ ă din diferite
centre universitare sau institute de cercetare din țară . În 1956 apare lucrarea Stud iul
chalcidoidelor parazitoide î n cinipedele galicole de pe Rosa canina din R.P.R ., în care se
prezintă 11 specii și varietăți de chalcidoide parazite î n gale de Rhodites rosa e L. și
Rhodites sp.
Pe tema combaterii biologic e și integrate a d ăunătorilor plantelor au continuat
studiile; remarcăm lucrările cercetă torilor : Suciu I. ( 1961 ), Căruntu Violeta, Tudor
Constanța, Tănă sescu C. (1980 ), Șchiopu I., Diaconu A., And riescu I. , Mustață Ghe.,
Nicoară M., Toma C. , Teodorescu Ge.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

6

Cu referire la speciile g aligene din Grădina botanică Iași apare un studiu cu tema
Cercetări privind cunoaș terea faunei g aligene din Grădina b otanică Iași, în 1983 , realizat
de Rodica Ion și Ghe. Musta ță, și o lucare intitulată Galligen sp ecies grow ing in the
Botanical Garden of Jassy, their host plants and the parasitoid complex controlling their
populations , în 1998 – 1999 , autori fiind Ghe. Mustață ș i Ge. Teoderescu.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

7

Capitolul II: Metoda de lucru
Pentru cunoaș terea faunei galicole din Grădina b otanică Iași s-a studiat materialul
documentar necesar însușirii cu noștintelor privind:
 biologia speciilor galigene
 interelațiile dintre insecta galigenă și comensali, paraziți, pră dători
 influența mediului asupra populaț iei galigen e
 stabilirea metodei de lucru.
Bibliografia consultată pentru iden tificarea insectelor galigene și a relatiițor dintre
acestea î n cadrul biocenozei cuprinde lucră rile:
 Zoocecidii din Româ nia – Ioan Borcea
 Biologia gal elor – monografie cecidologic ă – M. A. Ionesc u
 Fauna RSR, vol IX, fascicula 2, Cynipinae – de M. A. Neacs u
 Aspecte cecidologice din pă durile din împrejurimile Iaș ului – Ghe. Mustață .

Pentru depistarea insect elor galigene din perimetrul Grădinii b otanice s -a efectuat
mai întâ i o vi zită de ansamblu ș i s-au identificat plantele care posedă gale; dintre acestea am
ales arbori ș i arbuș ti din genurile: Picea, Populus , Rosa, Quercus, Tilia și Ulmus.

În urma acestor observaț ii de ansamblu , am tr ecut la stabilirea metodei de lucru:
I. Stabilirea sta țiilor de obse rvație, în funcț ie de:
– specia lemnoasă
– vârsta arborelui
– densitatea arborilor ș i arbuș tilor
– altitudine
– expoziț ie
Cunoscându -se faptul că cele mai multe gale se gă sesc pe arborii cu expunere
sud-estică și în spe cial pe cei mai tiner i, dispuș i la marginea parcelelor, s -au fixat mai multe
puncte de lucru , care au fost notate pe harta Grădinii b otanice.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

8

Stația nr.1, Sectorul 2 Stația nr.2, Sectorul 11

Stația nr.3, Sectorul 2 Stația nr.4, Sectorul 4

Stația nr.5, Sectorul 2
Planșa nr 1 . Stații de observație

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

9
II. Întocmirea tabe lelor necesare prezentă rii lucră rii
Observaț iile asupra ga lelor s -au fă cut î n per ioada martie 2008 – mai 2009 . Pe
parcursul acestor luni s -au fă cut un num ăr variabil de înregistră ri.
III. Colectar ea unui bogat material galigen î n vederea:
– obser vațiilor bioecologice din natură ;
– preparării și prelucrării lui sub diverse forme (fotografii);
Pentru colec tarea materialului galicol am folosit : foarfeci, pungi din polietilenă , lupe.
Galele de pe arbuști au fost inventariate î n total, pe fieca re arbust, iar galele de pe
arbori au fost apreciate numeric, luâ nd câ te 5 probe pentru fiecare arbore. Galele colectate
după fiecar e deplasare au fost sortate după specia lemnoasă atacată și după specia ce a
determinat formarea galei.
Determinarea mate rialului s -a făcut pe b aza bibliografiei studiate și a indicaț iilor
primite din partea conducă torului științific al lucră rii, profeso r doctor Ghe. Mustață .
Aprecierea calitativă ș i cantitativă a galelor s -a făcut în funcț ie de plasarea lor pe frunze , pe
mugurii terminali sau axilari, pe ramuri.
Materialul galicol a fost pus apoi în eprubete și borcane eti chetate cu data și locul
colectă rii și au fost păstrate la temperatura camerei, pentru a urmă ri eclozarea insectelor
galigene ș i a succesorilor galicoli.

IV. Influența mediului asupra populaț iei galigene.
Pentru a ilustra dinamic a atacului insectelor galigene în funcț ie de cond ițiile de mediu
existente , s-au înregistrat pe peri oada desfășurării observațiilor : temperatura, umiditatea,
direcția vâ ntului, luminoz itatea, structura solului și factorii antropici – modificările produse
de intervenția omului î n amenajarea diverselor sectoare botanice.
În vederea stabilirii frecvenței și intensității atacului produs de fauna galigenă la
speciile studiate a u fost întocmite tabele ș i grafice , pe baza probelor ad unate ; acestea au fost
incluse î n prezenta lucrare.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

10
Capitolul III: Cadru l natural

III.1 Poziție geografică

Pe actualul amplasament , Grădina botanică a Universităț ii din Ia și datează
din 1964, ocupând o suprafață de 80 ha. Ea se află în nord -vestul orașului Iași, pe terasa
superioră a Copoului, în vecin ătatea s tadionului ,,Emil Alexandrescu ,,și a Parcului Expoziției;
zona respectivă este cuprinsă î ntre 47˚10’40” – 47˚11’37” lat. nordică și 27˚32’11˝ – 27˚33’40˝
long. e stică.

Fig.1 Harta județului Iași

Fiind parte componentă a orașului Iași, Grădina botanică se află î n sud -estul
Câmpiei Moldovei , și teritoriul său are caracteristici le fizice ale unei câmpii deluroas e cu
vegetație de silvo stepă.
Suprafaț a Grădinii botanice acoperă o parte din șesul pârâului Podgoria Copou și a
versanț ilor săi , și o pa rte din terasele V -VI ale Bahlu iului.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

11

Fig. 2 Poziționarea Grădinii botanice pe harta oraș ului Iași

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

12

Din pun ct de vedere orografic, hidrologic și pedoclimatic, terenul oferă condiții
foarte favorabile pentru creșterea și dezvoltarea unei game foarte variate de pla nte spontane
și cultivate.
În vederea satisfacerii celor patru laturi fundame ntale pentru car e a fost creată
(didactică, științi fică, recreativ -culturală și igienico -sanitară ), Grădina botanică a fost
organizată pe sectoare. Ea cuprinde 9 sectoare și anume:

1. complexul de sere care adăpostește 3000 de unităț i sistematice de plante exotice
2. sectorul taxonomic , prezintă clasificarea filogenetică a regnului vegetal, cu
numeroase stâncări i, turbării și un bazin acvatic
3. sectorul biologic , prin tematica sa î nfățișează unele aspecte ale organiză rii
plantelor, ale procesului evolutiv, le găturile dintr e plante și mediu
4. sectorul ornamental , este amplasat la intrarea î n Grădină
5. sectorul dendrologic , cuprinde aproximativ 400 de spec ii de plante lemnoase
indigene ș i exotice
6. sectorul Flora globului , cuprinde plante din cele mai îndepărtate zone ale lumii ,
grupate pe continente
7. sectorul F lora ș i vegeta ția României , prezint ă flora și vegetația țării pe provincii
geografice și în funcție de relief , zonalitate și etajarea pe ver ticală a vegetației
8. sectorul Plante utilitare , adăpostește reprezantanți ai resu rselor vegetale spontane
și cultivate , folosite de om î n diferite scopuri
9. sectorul pentru experi ență și producție , unde cadrele dida ctice universitare ,
studenții , cât ș i personalul Grădinii botanice efectuează o parte din activitatea de
cercetare știin țifică și de producție .

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

13

Fig. 3 Secții le Grădinii botanice Iași

III. 2 Elemente geomorfologice și geologice

 Elem ente geomo rfologic e
Grădina botanică , ca și județul Iași , face parte din subunitatea de relief Câmpia
Moldovei.
Relieful Câmpiei Moldovei este de natură sculpturală . Prutul, Jijia, Bahlu iul și
afluenții lor au erodat î n decursul timpurilor podișul inițial , creând văile largi și
asemă nătoare celor care numeroase le terase fluviale ce îi însoțesc. Formele de relief din
Grădina botanică sunt caracter izează depresiunea Jijia -Bahlui; se găsesc aici reliefuri de
acumulare fluvio -denundaționale: șesul pâ râului Podgoria Copou, glaci esurile col ovio-
proluviale și terasele V și VI ale Bahluiului.
Șesul pâr âului Podgoria Copou este de vârstă holocenă; s -a format în două
etape, una de eroziune putern ică, care a dus la adâncirea albiei și una de acumulare care a
dus la apariția aluviunilor de luncă . Șesul are o altitudine de 60-70 de metri, și o înclinare a
pantei de 1-3 grade.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

14
Pânza freatică este bogată și se află la suprafață; î n perioadele umede, întregul
șes se îmbibă cu apă, iar după ploile torențiale se inundă.
Glacies urile coluvio -proluviale ocupă o suprafață redusă; e le se află la contactul
dintre ver sanți și șesul văii Podgoria Copou având o înclinație de 1-3 grade. Aceste glaci esuri
sunt terenuri umede , cu ape subterane la adâncimea de 0,5-2 metri. Mare parte din su prafața
Grădinii botanice se află pe terasa a V-a a Bahluiului , cu altitudinea relativă de 120 metri și
pe terasa a VI-a a Bahluiului cu altitudine relativă de 100-105 metri.
Terasele au înclinație de la nord – nord-est la sud – sud-vest, sub un unghi
cuprins între 1-30 grade. Terasa a V-a (Stadion ), este alcătuită la suprafață din luturi loessoide
și nisipuri cu lentile de prundiș la bază. Ca vârstă aceas tă terasă este considerată din
Pleistocenul mediu. Terasa a VI-a,numită Institutul Agronomic , are în alcătuire prundișuri și
marne dure, care provin din remanierea depozitelor sarmatice.
Reliefurile sculpturale fluvio -denudaționale se găsesc pe versanții văii pârâ ului
Podgo ria Copou ; acest fel de relief este rezultatul eroziunii și a proceselor deluvia le.
Versantul vestic al interflu viului Copou este acoperit de un complex de depozite
deluviale de pantă , formate prin degradarea treptată a interfluviului și a suprafețelor de
origine. Versantul estic al pârâ ului este mai uscat , iar alunecă rile de teren sunt în cea mai
mare parte în faza de stingere; m icrorelieful acestui versant este rezultatul proceselor de
eroziune areolară. Versanții deluvi ali au pantele de peste 5 grade; la contactul cu platoul
terasei apar pante cu înclinații de 10-15 grade sau 20-45 grade.
Structura geologică , care favorizează apariția stratului de apă subterană, panta
terenului, precipitațiile abundente , determină fenomene de alunecare care caracterizează
versanții aceste i văi.
Relieful antropic este re zultatul acțiunii omului asupra teritoriului. În Grădina
botanică acest relief este reprezentat prin escavări, terasări, nivelări, săpări de șanțuri pentru
drenarea apei stagnante și alte acțiuni executate de om; a ceste acțiuni, uneori au favorizat
fenomen ele de alunecare, alteori le -au stăvilit.
Relieful este unul din factorii care influ ențează în mod indirect activitatea
viețuitoar elor.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

15
 Elemente geologice
Grădina b otanică, ca și întregul oraș Iași, aparține , din punct de vedere geologic ,
unităț ii structurale a Platformei Moldovenești, caracterizată printr -o mobilitate tectonică
medie și printr -o structură și constituție litologică relativ simplă.
Fundamentul este constituit din roci cri staline cutate, care la Iași au o grosime de
280 m; aceste depozite sunt formate din nisipuri, argile, gresii, marne, iar în zona dealurilor
din orizonturi de calcare. Cuaternarul apare sub forma depozitelor aluviale . Înclinarea
stratelor geologice fiind de 0,7-0,8 grade, relieful se caracterizea ză morfologic prin întinse
suprafețe structurale cu numeroase „cueste”. Alcătuirea petrografică din roci cu durități
diferite a imprimat o morfologie selectivă în trepte.
Fundamentul reliefului actual al Grădinii botanice , format din marne și argile, cu
slabe intercalații de nisipuri fine ce pot absorbi mari cantități de apă , contribuie la formarea
stratului de apă freatică care se află la baza depozitelor cuaternare ; aceste depozite
cuartenare, caracteristice atât sectorului de terasă , cât și sectorului d e șes, sunt formate din
depozite aluviale, diluviale și proluviale cu grosimi între 1-2 m și 10-20 m. Aceste aluviuni
au fost depuse de râul Bahlui și afluentul său, Podgoria Copou.
La baza acestor aluviuni se află prundișuri și nisipuri de 1-5 m grosime , iar spre
suprafață se găsesc sedimente loessoide fine. Rocile de loess sunt foarte moi , cu porozitate
mare și suficien t de permeabile; ele se pot tasa pute rnic, se pot desface în cornișe cu
rezistență mare la compresiune.
Înclinarea stra telor și exis tența unui strat impermeabil la bază, c u un strat poros la
suprafață favorizează apariția alunecărilor de teren, a sufoziunilor și a surpărilor. Aceste
fenomene sunt frecvent întâlnite pe teritoriul Grădinii botanice.

III. 3. Solurile
Solul, ca mediu de viață, este caracterizat printr -un complex de factori abiotici care
determină , în ansamblu , condițiile de existență ale edafobion ților, dintre care importante sunt :
structura solului, conținutul în apă și oxigen, gradul de salinitate, pH -ul, sărurile biog ene.
Dintre toți acești factori , cel mai important pentru viață este cantitatea de săruri
biogene , reprezentate prin macroelementele și microel ementele necesare organismelor;
absorbite de către plante sub formă de ioni, substanțele minera le din sol consti tuie o
compone ntă a materiei prime, din care producătorii ela borează substanța organică, ce va

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

16
trece apoi, prin transfer , în toate organisme le biocenotice consumatoare; după moarte ajunge
la descompunători, care desfac substanțele în elementele lor compo nente, redându -le solului.
Solurile se formează sub influ ența directă a climei și vegetației , în strânsă legătură cu
relieful și roca parentală pe care se află.
Viața organisme lor terestre este de neconceput fără sol; el poate fi sursă de
aprovizionare cu substanțe minerale și apă, poate fi mediu de viață pentru edafobion ți și
substratul pe care viețuitoarele îș i desfășoară întreaga activitate.
Solurile Grădinii botanice sunt variate, în funcție de forma de relief și de roca
parentală pe care s -a forma t.
Întâlnim aici soluri zonale , formate sub influ ența condițiilor naturale de climă și
vegetație și soluri intrazonale , datorate fenomenelor geomorfologice actuale (eroziuni,
alunecări de teren, surpări) care afectează versanții.
 Solurile zonale se gă sesc pe platoul intrerfluviulu i Copou și sunt reprezentate de
cernoziomurile mediu levigate , formate pe depozite loessoide din Pleistocen , sub o vegetație
de silvostepă; cernoziomurile mediu levigate au prezent orizontul B , datorită proceselor de
levigare la care este supus orizontul A. Ele sunt soluri fertile ,bogate în humus, cu structură
glomerular ă, care favorizează activitatea organismelor edafobionte și a faunei epigee.
 Solurile intrazonale se găsesc pe versanții și șesul pârâului Podgoria Copou; pe
versanții văii se întâlnesc sectoare în care apare roca mamă la zi, soluri în stadii incipiente de
formare, cât și soluri erodate. Putem enume ra astfel : cernoziomurile subți ri de pantă,
sărăturile de coastă, regosolurile de pe unele cornișe.
Datorită înclinării pantei, soluril e de pe versanți nu au s tabilitate, echilibrul lor fiind
mereu deranjat de procesele de versant.
Pe îngusta vale majoră a pâ râului Podgoria Copou , se întâlnesc soluri aluvionale și
lăcoviști , formate pe depozitele aluvio nare ( 10 m), așezate pe un fundament impermeabil de
argilă și marne sarmațiene. Solurile de aici sunt bogate în substanțe nutritive ,dar insuficient
aerisite.
În lipsa unei pante de scurgere ,în primăverile mai umede sau în perioadele cu avers e
puternice , nivelul apelor freatice c rește și solul se îmbibă cu apă; î n timpul verii , când seceta
se accentuează , apa freatică s cade, iar în sol apar crăpături m ari.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

17

III. 4. Clima
Clima Gradinii Botanice se încadrează în climatul general al municipiul ui Iaș i.
Datorită poziției geografice a judetului Iaș i,clima are un cara cter continental ,
integr ându-se în ținutul climatic al Podișului deluros al Moldovei ,fiind influențat ă, în mare
măsură, de prezenț a maselor anticiclonilor atlantic ș i continental.
 Regimul ter mic
Temperatura medie anuală a aer ului este de 9,6 grade Celsius și media minimă î n luna
ianuarie este de -3,7 grade Celsius, iar media maximă î n luna iulie este de 21,3 grade
Celsius. Temperatura maximă absolută a fost înregistr ată la 27 iulie 1909, de 40 grade
Celsius, iar temperatura minimă absolută la 20 ianuarie 1963,de -30,6 grade Celsius.
Amplitudinea maximă absolută este de 70,6 grade Celsius.
Dacă ne referim la valorile temperaturilor d in perioada cercetă rii 2008 -2009, se
observă că valorile medii sunt mai ridicate ,ceea ce a fa vorizat dezoltarea unei faune galic ole.
1. Umiditatea at mosferică
Umiditate relativă a aerului variaz ă între 82 și 60%. Valorea medie a umidității
relative a aerului din perioada de vegetaț ie este în jur de 70%.
2. Precipitaț iile
Precipitațiile au în zona orașului Iași o valoare medie anuală moderată , între
518 – 527,6 mm . Ca regim mediu anual, cele mai nume roase precipitații cad î n luna iunie
(75,5 mm), iar cele mai puține î n luna ma rtie (29,9 mm) . Spre sfârș itul prim ăverii ș i vara cad
cele mai multe precipitaț ii, circa 48,5% din cantitatea totală anuală .
Toamna se produce un a l doilea maximum de ploi , din cauza cir culaț iei generale a
atmosferei în partea de no rd-est a Europei , care deplasează mase de aer umed din Oceanul
Atlan tic.
În ceea ce pri vește precipitaț iile sub formă de ză padă , se poate arată că durata medie
a inter valului posibil cu ninsoare este de 118 zile , iar de acoperire posibilă cu zăpadă e de
97 zile. Bruma este un fenomen met eorologic care se produce la Iași î ntre 11 sept – 22 mai.
Supra fața de teren cel mai intens afectată de brumă este albia majoră a Bahluiului ș i a micilor
afluenț i. Ceaț a se produce destul de frec vent, în medie 30 de zile pe an. În albia majoră a
Bahluiului și afluenț ilor să i, ceața este mai frec ventă, mai densă , în medie c u 3-4 ore mai
îndelungată.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

18
3. Regimul eolian.
Dinamica atmosferică se caracterizează prin predominarea maselor de aer ce se
deplasează din nord ș i nord -est. Vânturile domi nante sunt cele de nord -est; v iteza medie a
vânturilor este de 4,2m/s. Ele au cea mai m are frecvență în lunile mai, iunie ș i iulie.
Condiț iile abiotice existente în Gră dina botanică Iași, asigură dezoltarea î n mod
optim a unor specii forestiere caract eristice acestor zone deluroase ș i anume: fag, gorun,
stejar, carpen, ulm, tei.

III. 5. Caracterizarea generală a florei ș i fau nei din Grădina botanică Iaș i
A. Vegetația
Pe teritoriul Gră dinii botanice Iași, care se află în cuprinsul Câ mpiei Moldo vei, este
instalată o vegetaț ie de sil vostepă .
Din punct de vedere geobotanic, silvo stepa se caracteri zează prin peisaje cu vegetație
de stepă , printre care se dez voltă insular masi ve de pădure. Î n stepă întâlnim atât asociații
primare ș i secundare de graminee xerofile, cât și diverse specii mai puț in xerofile , precum:
leguminoase, compozee, labiatele, crucife re și umbelifere .
Pâlcurile de pă dure sunt alcătuite din quercine e, reprezentate prin : Quercus ro bur,
Q. c erris, pe lângă care apar: Ulmus foliacea, Tilia to mentosa, Fraxinus excelsior ,
Carpinus betulus .
Dintre arbuș ti se î ntâlnesc: Corn us mas, C. s anguinea, Eonym us verucosa,
Vibur num lantana, Staphilea pinnata , Rhamnus cathartica.
Actualul aplasa ment al Grădinii botanice s -a făcut pe locul unor t erenuri culti vate,
printre care se aflau ș i frag mente de vegetaț ie spontană . O parte din aceste terenuri au fost
scoase din circuitul agricol datorită degradă rilor prin alunecări de teren și ie șirea la suprafaț ă
a izvoarelor de coastă .
În condi țiile necesităț ii amenajării terenulu i și în strânsă legătură cu fac torii de mediu ,
pe teritoriul Grădinii b otanice s -a menținut, s -a extins și s -a înfiripat treptat o vegetaț ie
spontan ă.
Pe întinsul Grădinii b otanice se disting patru tipuri de asociaț ii vegetale:
o vegetație palustră
o vegetaț ie de pajiște
o vegetație ruderală

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

19
o vegetație lemnoasă
 Vegetaț ia palustr ă se întâlnește pe terenur i joase, pe firul văilor Bădără u și
Podgoriilor, populâ nd ș i marginea lacurilor artificiale , create pentru dezvoltarea unei
vegetaț ii acvatice.
În jurul unor izvoare de pe coastă s -au indentificat asociaț ii de Phragmitetum
australis si Typhetum angustifolia – latifolia e.
Pe terenurile de la ma rgine spre centru s -a instalat și dezvoltat în urma colmată rii
râurilor asociaț ia Glyce rietum maximae , iar în locurile apoase, pe marginea șanțurilor cu
apă lin curgătoare ș i a oc hiurilor de ap ă de pe valea Bădără ului există asocia ția Glycerietum
plicatae. Asociaț ia Caricetum acutiformis ripariae s-a instalat ș i extins la margi nea lacului.
 Vegetația pajiș tilor este bine reprezentată ; se întâ lnește pe firul v ăii, pe versanț i,
acolo unde sunt sectoare umede sau fără exces de apă , pe solurile cu salinizare slabă sau
sărăturoase. Pot fi observate urmă toarele tipuri de asoc iații: Agrostetum stoloniferae,
Poetum trivialis, Alopecuretum pratensis, Alopecuretum ventricosi,
Agorsti caricetum distantis, Agropyretum repentis, Festucetum limosae și asociaț ia
Limonio -Artemisietum salinae (asociație halofilă ).
 Vegetaț ia ruderal ă ocupă terenuri bogate î n nitrați; identificăm asociaț iile:
Hordeetum murini, Atriplicetum tatari cae, Conio -Charophylletum bulbo sae,
Tanaceto -Arthemissietum vulgaris, Urticetum dioicae, Ranunculetum repensis și asociaț ia
Sclerochloo -Polygonetum avicularis , instalată în locuri bătătorite, pe că ile de acces, av ând
speciile: Rumex, Polygonum, Sinapis arvensis, Lepid ium ruderale ș.a.
 Vegetatia lemnoas ă este reprezentată prin:
1. Asociaț ia Salicetum albae fragilis , care se întâlnește la ieș irea din
Grădina b otanică , spre cartierul Bogdan. Arborii sunt î nalți de 10 m și au diametru l de
10-20 cm. Caracteristice pentru această asociație sunt urmă toarele specii : Salix alba,
S. trianda, S. fragilis, Sambucum ni gra, Cornus sanguinea.
Stratul ierbos în această asociaț ie este bine dezvoltat, fiind reprezentat prin speciile:
Solanum dulcamara, Rumex obtusifolius, Humulus lupulus, Urtica dioica, Poa silvicola,
Carex vulpina, Artemisia vulgaris, Tusilago farfara.
2. Asociaț ia Pruno spinoas ae-Crataegetum , se găseste p e ambii versanț i
ai văii Bădără ului. Rolul dominant î n această asociație î l au speciile: Prunus spinoasa și
Crataegus monogyna , alături de care , mai frecvente sunt speciile Evonymus europaeus și

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

20
Sambucu s nigra.
Dintre plant ele ierboase, în aceasta asociaț ie se î ntâlnesc Solanum nigrum,
Chely donium majus, Poa pratensis, Dactylis glomerata, Agropyron repens, Asparagus
officinalis.
Pe teritoriul Grădinii b otanice au fost inventariate peste 388 speci i spontane.
În afara vegetaț iei spontane , pe terasele Gră dinii b otanice se află o abunden tă
vegetaț ie amenajată , care form ează elementul de bază al grădinii.
În lucrarea de faț ă sunt aminti te numai speciile dend rologice dintre gimnosperme le
și angiosperme le ce pot fi atacate de fauna galicolă .

I. Filumul Gymnosperme . Clasa Coniferae.
4. Ordinul Conifer ales, Familia Abietaceae :
1. Picea abies L.
2. Picea asperata Mastf.
3. Picea engelmannii Parry et Engelm.
4. Picea omorika Purk.
5. Picea orientalis L.
6. Picea pungens Engelm.
7. Picea rubens S
II. Filum Angiosperme . Clasa Dicotyledone ae.
5. Ordinu l Rosales , Familia Rosaceae
1. Rosa acicularis L.
2. Rosa alba L.
3. Rosa arvensis Huds .
4. Rosa blanc a Ait.
5. Rosa canina L.
6. Rosa centifolia L.
7. Rosa corymbifera Borkl.
8. Rosa damascene Mill.
9. Rosa fedtschenkoana Regel.
10. Rosa filipes Rehd. et Wils
11. Rosa foetida J.Herrm.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

21
12. Rosa gallica L.
13. Rosa glauca Pourr.
14. Rosa amie nsis Rolfe
15. Rosa pendulina L.
16. Rosa pimpinellifolia L.
17. Rosa rugosa Thumb.
18. Rosa sempe rvirens L.
19. Rosa seweginzowii Koehne.
6. Ordinul Malvales . Familia Tiliaceae
1. Tilia americana L.
2. Tilia amorensis Rupr.
3. Tilia codata Mill.
4. Tilia dasytyla Stev.
5. Tiliaeuropaea L.
6. Tilia mondshurica Rupr. Et Maxim
7. Tilia platyphyllos Scop.
8. Tilia tomentosa Mnch.
7. Ordinul Urticales . Familia Ulmaceae
1. Ulmus American L.
2. Ulmus glabra Huds.
3. Ulmus laevis Pall.
4. Ulmus minor Mill.
5. Ulmus procera Salisb.
6. Ulmus pumila L.
8. Ordinul Fagales . Familia Faga ceae
1. Quercus alba L.
2. Q. bicolor Will
3. Q. castaneifolia C.A. Mey
4. Q. cerris L.
5. Q. coccinea Muenchh.
6. Q. x. corcyn ensis A. Comus
7. Q. x. dacica Barb.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

22
8. Q. dalechampii Ten.
9. Q. frainetto Ten.
10. Q. granulifera
11. Q. hartiwissona
12. Q. macrantera Fischet Mey
13. Q. macrocarpa Michx
14. Q. pa lustris Muenchh.
15. Q. pedunculiflora C. Kock
16. Q. petraea Matt.
17. Q. polycarpa Schur
18. Q. prinus L.
19. Q. pubescens Willd.
20. Q. pyrenaica Willd.
21. Q. robur L.
22. Q. x. rosacea Bechst
23. Q. rubra L.
24. Q. variabilis Bl.
25. Q. volutina Lam.
26. Q. x. venusta Tataru
27. Q. virgiliana Ten.
9. Ordinul Salicales , Familia Salicaceae
1. Populus a lba L.
2. Populus canadensis Mneh.
3. Populus nigra L.
4. Populus tremula L.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

23
B. Fauna
În Grădina b otanică fauna nevertebratelor este deosebit de bogată și variată .
Multitudinea speciilor de plante atrag o serie de animale f itofage, oli gofage sau polifage,
care la rândul lor sunt urmărite de complexul de duș mani naturali.
În sol se g ăsesc diferite specii ale genului Lumbricus și genului Allobophora ,
dintre oligochete.
Dintre moluște foarte frecvent î ntâlnim pe sub frunze și pietre, prin iarbă, pe scânduri
și lemne umede gasteropodele pulmonate fără cochilie din familia Limacidae și Arionidae ;
în lacul de baraj nou format s -au răspâ ndit imediat Lymnaea stagnalis L. și Planorbis
corneus L., de pe fundul vă ii.
Dintr e artropode , crustaceele sunt reprezentate prin izopo dul Armadilidium vulgare,
ce trăiește î n detritusul vegetal ; păianjenii și acarienii sunt foarte numeroși, de exemplu
păianjenii din familia Salticidae și larvele de Ixodes ricin us.
Pe sub frunze sau în lemnul putred se gă sesc diferite specii de miriapode, dintre care
amint im pe Lithobius fortificatus și pe Geophilus longicornis.
Insectele sunt extrem de răspândite în toate mediile de viață: colembole î n lemnul
putred, libelule p e firu l apei, efemeride diverse printre ierbur i – Mantis religiosa (călugăriț a),
Tettigonia viridissima (lăcusta) , Gryllus campestris (greierele) , Gryllotalpa gryllotalpa
întâlnită în dreptul ră sadnițelor, thysanopterele invadează plantele de tot felul, homopte rele
sunt de asemenea amplu reprezentate , iar pfhi lidele atacă aproape orice specie de plantă .
Mai amintim: heteroptere, c oleopt ere, s ilphide ș i staphylinid e, ichneumonide , braconide,
chalcidide și mai a les l epidopterele diverse .
Fauna vertebrate lor din Grădina b otanică e la fel de variată, consti tuind verig a
superioară a lanțurilor trofice.
Dintre pești menționăm crapul sălbatic (Cyprin us carpio L.) ș i caracuda (Carassius
carassius L.), ce a fost introdusă în lacul format pe va lea pârâului ce traversează gră dina.
În primăvara anului 2008 speci a valorifica foarte bine vegetația bălț ii.
Amfibienii sunt reprezentați prin buhaiul de baltă cu burta roș ie ( Bombina bombina
L.), broasca de lac ( Rana ridibu nda și Rana esculenta ), brotă celul ( Hyla arborea L.) pe
frunzele tufișurilor și prin fâneața umedă și broasca râioasă verde ( Bufo viridis L.) ;

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

24
Dintre anure , Bufo este întâlnită pe zidurile c lădirilor sere lor și grajdur ilor seara , la
lumina becurilor ; ea repre zintă un aliat de preț al omului î n lupta pentru combaterea
insectelor dăună toare.
Dintre urodele observăm două specii de Triturus ce cohabitează în băltoacele
expuse la soare, ș i anume T. cristatus L. (triton cu creastă) ș i T. vulgaris L. (trito nul
comun).
Broasca țestoasă (Emys orbicularis ), dintre reptile , poate fi observată pe malul apei,
la soare, sau p e trunchiul sălciilor din lac, apoi mai sunt șerpi i de casă (Natrix n atrix ),
gușterul (Lacerta viridis), prin iarbă sau pe stâncile ș i pietrele instalate prin gradină, dar și
șopârla de câ mp (Lacerta agilis L.).
Foarte atent studiate au fost și păsările din Gră dina b otanică , reprezenta te fiind prin
87 specii aici . Din tre acestea doar 47 specii cuibăresc în perimetrul gră dinii, fie pe sol (20%
din sol), în coroana arborilor (10%), în tufișuri (38%) sau în scorburi (32%).
Din punct de vedere fenologic , 23,5% dintre păsă ri sunt sedentare, 38% sunt oaspeți
de vară, 14% oaspeți de iarnă și 24,4% sunt doar în trecere.
Menți onăm câteva specii: rațe sălbatice mari ( Anas platyrlynchos) și mici (A. crecca) ,
corcodelul mic (Podiceps ruficollis) , stârcul cenu șiu (Ardea cinerea ) în zona lacului;
potârnichi (Perdix perdix ) prin arbori , privighetoarea (Luscinia luscin ia), cinteze (Fringilla
coeleos) , silvii (Sylvia communis) ; presura galbenă (Emberiza c itrnella) și cârsteiul (Crex
crex) cuibăresc p e sol, prin fâneț e, iar odinioară exista și pitpalacul (Coturnix coturnix).
În perioada hră nirii puilor toate speciile de păsări își hră nesc pu ii cu insecte, aspect
important în combaterea insectelor dăunătoare.
În Grădina b otanică mamiferele sunt puț ine, mai bine reprezentate fiind roză toare le:
iepuri (Lepus eurapabus) , orbetele (Spalax bucodon) , șoarecele de casă (Mus musculus) și
bizamul (Ondatra zibetica) ce a venit odată cu formarea lacului și a ros trunchiurile sălciilor
din lac, determinâ nd uscarea lor. Dintre insectivore: cârtița (Tapla europaea) și chiț canul
(Sorex araneus) ; prin scorburile arborilor bătrâ ni sunt liliecii (Nyctahus notiluca ),care
constituie, ală turi de s trigiforme, schimbul de noapte în natură .

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

25

Capitolul IV: Consideraț ii asupra procesului de cecidogeneză

Prin cecidogeneză se înțelege fenomenul de formare a unei cecidii (gale), ca urmare
a acțiunii orga nismului galigen.
După Kieffer (1891) , gala se formează datorită secrețiilor larvei, secreții ce determină
proliferarea de țesuturi vegetale, modifică ri ce iau formă de gală .
Kuster , în 1953, considera gala o formațiune vegetală, care reprezintă un parazit ism
de tip special. Ea se formează sub influenta unui parazit animal sau vegetal, reprezentând
locul de hrană și adăpost al larvelor, în cazul paraziților animali.
Gala reprezintă o poliferare de celule, de țesuturi ale plantei, fenomen care la prima
veder e ar putea fi interpretată ca o reacție de apărare a plantei față de acțiunea organismului
galigen. Pentru ca gala să fie interpretată astfel, ar trebui să se creeze o situație defavorabilă
individului atacator și utilă plantei atacate; dar niciodată gala care se formează nu aduce
prejudicii organismului galigen, ci dimpotrivă, îi creează un mediu favorabil pentru
parcurgerea întregului său ciclu biologic.
Astfel, gala nu este o reacție de apărare a plantei, ci o reacție determinată de
activitatea vitală a atacatorului, din momentul declanșării dezvoltării embrionare a acestuia.
Gala apare utilă numai organismului galigen, plantei provocându -i doar daune, uneori
apreciabile.
Atât apariția, cât și dezvoltarea galei sunt dirijate exclusiv de către atacator, prin
reacțiile enzimatice produse de activitatea lui.
Sub actiunea enzimatică a speciei galigene se produc o serie de modificări în
metabolismul și diviziunea celulelor, ceea ce determină formarea unor țesuturi speciale.
Aceste țesuturi sunt organizate în mod diferit de la o specie la alta. Prin structura și
constituția lor, țesuturile formate asigură atât hrănirea, cât și protecția larvelor invadatoare.
Dacă galele ar fi fost determinate de reacția de apărare a plantei gazdă, atunci ar fi
trebuit ca e le să fie mai mult sau mai puțin asemănătoare, indiferent de specia galigenă .
Galele diferă însă, atât ca formă, cât și ca structură, de la o specie galigenă la alta;
deci, mecanismul enzimatic caracteristic fiecărei specii este cel ce determină modificări ale
țesuturilor.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

26
Analizându -se diferite tipuri de gale, se constată diferite modalități de formare a lor
pe diferite organe ale plantelor, în funcție de specia galigenă și de specia de plantă atacată.
Nu în toate cazurile se produc deformări puternice , ușor vizibile ale unor organe ale
plantei, desi ele au in interior sau la suprafata lor gale.
Specile galigene depun întodeauna ouăle lor pe aceleasi specii de plante, apartinâ nd
la un singur gen. Sunt însă multe cinipide galigene care își depun ou ăle pe mai multe specii
de plante ale aceluiasi gen, astfel că pe un exemplar de Quercus se pot întalni gale produse
numeroase genuri ale acestor cinipide.

Fig. 4 Alcatuirea unei gale
În general, o gală se formeaz ă dacă oul insecte i a fost depus într-un organ al plantei
care urmează să-și înceap ă dezvoltarea (mugure) , sau î ntr-un organ în cre ștere (frunză tânără,
ram t ânăr, floare, fruct) .
Galele se dezvolt ă foarte repede, cresc p ână la forma lor matur ă în 10-15 zile , uneori
chiar mai repede, dar larva din gal ă crește mai î ncet, uneori în câteva luni și chiar mai mult
de un an.
IV.1 Structura galei
Deși tipurile d e gale sunt numeroase, structura ori morfologica este acea și la toate.O
gala este alc ătuită din:
– strat extern -parenchimul, cu o structur ă specific ă tipului de gal ă
– stratul intern -poate fi:
o spongios
o suculent
o lignificat
Stratul extern este acoperit de epiderm ă.
La galele care ierneaz ă pe pământul p ăduri stratul extern se imbib ă cu ap ă, pentru c a
adulți să poată străbate peretele gros al galei; în condi ții de usc ăciune, insectele nu pot iesi din

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

27
gala și mor.De aceea în cre șterile de gale în laborator, pentru a putea ob ține insectele din ele,
se are în vedere ca galele s ă nu rămână uscate.
o stratul -gala intern ă este format ă din:
o stratul alimentar
o pătura protectoare

Fig. 5 Secțiune printr -o gală
– Stratul alimentar – sau țesutul nutritiv dispus în centrul galei î n contact direct cu
larva. Este alcătuit din celule cu peretele foarte s ubțire și moale;aceste celule conțin o mare
cantitate de amidon, substanțe groase care servesc drept hrană larvei.
o Pătura protectoare – învele ște camera intern ă. Este partea cea ma i rezistent ă la
apă ș i este formată din perete cu celule lignficat e. Prin structura și forma galei se asigura
apărarea larvelor și pupelor de inamicii lor din afara: paraziți și răpitori. Aceștia însă găsesc
întotdeauna mijloace prin care să poată ataca larvele din gale, pe care le distrug adesea în
masă .

Fig. 6 As pectul extern si intern al unei gale

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

28
Galele mari, groase, sunt distruse de p ăsări, care procedeaz ă la fixarea ( înțepenirea)
galei între crengile copacilor sau cr ăpăturile scoarț ei, dup ă care cioc ănesc și sparg gala ,
hrănindu -se cu larva din ea.
Insecte le parazite atac ă aproape toate tipur ile de gale mari sau mici, tari sau îmbrăcate
într-o pătură de fire dese , cum sunt cele de tip Diplolepis rosae.

mascul femelă
Maetyiola destructor
Fig.7
Insecte
galigene

În gen eral, insecta galigena determin ă formarea unui anumit tip de gal ă, caracterizat
fiind prin particularit ățile de form ă, mărime, culoare, pozi ție, etc. , acea sta con stituind un
ajutor în recunoa șterea și determinarea materialului galicol colectat.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

29

Fig. 8 Schema ciclului evolutiv al cecidozoarului Neotrioza tavaresi
O = ou ; N1 = nimfa 1 ; N2 = nimfa 2 ; N3 = nimfa 3 ; N4 = nimfa 4 ; N5 = nimfa 5

Alături de cinipidele galigene , prin cre șterea în laborator s -au obținut din gale și
insecte comensale , ce se hr ănesc cu con ținutul peretelui galei, f ără să afecteze dezvoltarea
specie galigene. Aceste specii comensale nu pot produce gale, dar nici nu deformeaz ă gala,
de aceea au fost numite specii inguiline.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

30

Fig. 9 Insecte comen sale ș i parazitoizi ai galelor

Uneori , speciile comensale produc u șoare modific ări ale galelor, sau ocup ă camera
lavara a gazdei, provoc ându-i moartea.
Un exemplu î n acest sens este relatat de Gheorghe Musta ță în“Aspecte privind
cunoa șterea unor cinipide galigene și a duș manilor lor naturali”: în culturile realizate î n
laborator , din galele de Andricus o strea s-au ob ținut numai indivizi de Synergus albipes
sau de Synerg us nervosus . Se constată astfel o trecere de la comensalism la parazitism .
De multe ori, în creș teri de gale î n laborator, nu se obț ine nici galigenul , nici
comensalul , ci unele himenoptere ca: icheumonide, braconide, proctotrupide, sfergid e,
care parazitează specia galigenă , producâ nd în acelaș i timp ș i deformarea galei.

IV.2 Compoziția chimică a galelor
Analiza chimică a galelor a aratat că ele conț in o mare cantitate de acid tanic (50%),
apa (10%, sau mai mult la galele suculente) acid galic, gume, amidon (2%), substanț e
albuminoide, sulfat și clorură de potasiu , oxalat și fosfat de calciu, ș .a.
Conținutul în ta nin este foarte ridicat , ajungâ nd la unele specii (Andricus
gallaetinctoriae ) chiar până la 80%. Canitatea de ta nin depi nde de felul galei, vârsta ei,
speci a de plantă atacată , vârsta plantei, influenț a factor ilor ecologici, prezenț a com ensalilor
etc.
Pentru a obț ine o cantiate câ t mai mare de tan in, galele trebuie să fie recoltate cu
puțin timp înainte de pără sirea lor de că tre adulti, moment după care galel e se închi d la
culoare și sunt consummate de succesori i galicoli.
În ceea ce p riveș te explicarea procesului de cecidogeneză , de la teoria lui Kieffer
(1891) și până la teria lui Sinnott (1960) , s-a admis că gala este produs ă de planta gazdă ,

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

31
ca urmare a acțiunii declanș ate de subs tanțele chimice produse de larvă chiar în momentul
începerii dezvoltarii sale. S-au evidenț iat astfel o serie de substanț e care sunt agenț i
cecidogeni; aceste substanț e sunt cuprinse în secre țiile insectei cecidogene.
Mai mulți autori pri ntre care ș i Nysterakis (1946 -1948) au gă sit la diferite insecte
cecidogene acidul indol -beta-acetic.
Dar, ținându -se seama de specificitatea organogenezei galare, pentru a o putea
explica, s -au luat în considerație ș i enzimele produse de larvele galigene .
Rezultate interesante î n acest sens, s-au obț inut prin procese de hibridare.
Analizându -se din punct de vedre bi ochimic proteinele produse de hi brid, s-a observat că
acest ea diferă de proteinele pe care fiecare organism parental le produce separat .
Cercetările moderne urmă resc surprinderea mecanismelor enzimatice , prin care
speciile ga ligene determină apariția, evoluția ș i diversitatea galelor.
IV.3 Procesele cecidogenezei
Încă din 1937, Maresquelle distingea tr ei grupe de procese elementare în
cecidogeneză :
o procese de inhibi ție
o procese hipertro fice
o procese ada ptative
Procese de inhibiț ie se manifestă în timpul creș terii, diferenț ierii citohistologice sau
proliferă rii normale.
Hipertrofia , în sens larg, prezintă in egală masură aspectele:
– creșterea prin hipertrofie celulară , determinâ nd un adevarat gigantism celular
– creșterea hiperplazica,creștere iniț iată printr-o acțiune ex cito-mitotică , având ca
efect o proliferare excesivă a celulelor din țesut.
Procesele adaptative
Tehnica introdusă de Maresquelle ș i Schnell (1936) , constând în oprirea acț iunii
parazitului la date diferite și efectuarea de observaț ii eșalonate, a permis identificarea ordinii
de intervenț ie a acestor procese cecidogene.
Analiza histologică a proceselor cecidogene
Inhibiț ia cecidogenă
Inhibiția se manifestă în timpul creșterii și diferentierii ț esuturilor și organelor plantei
gazdă . Cecidozoarul poate afecta polaritatea creșterii ș i mai ales procesele de alungire a
axelor nervurilor. El poa te inhiba d ezvoltarea anumitor țesuturi supuse direct acț iunii sale.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

32
a) Oprirea în creș tere a internodurilor are loc fie prin inhibarea mitozelor,fie pri n
împied icarea creșterii î n lungime a celulelor.In primu l caz,se poate exemplfica gala în
formă de “ananas” produsă de Adelges abietes pe Picea abies . Inhibiția se exercită
aici încă din prima fază cecidogenă , de că tre adult. Acest proces nu afectează numai
celulele axului ci ș i bazele primordiilor foliare, creșterea pețiolului fiind complet
inhibată . În cel de -al do ilea caz , luând ca exemplu gala produsă de cecidomiidul
Taxomia taxi pe Taxus bacata , (PL.1,b ),
b) celulele axiale, subiacente vârfului pierd polaritatea, adoptand o creștere
perpendiculară celei normale și generând astfel un ț esut format din celule aplatiza te.
c) Acțiunea inhibitoare se manifestă , de asemenea, asupra nervurilor. Astfel, încreț irea
frunzelor ataca te de cecidozoare este atribuită acestui fenomen. Adesea, prima
reacț ie a la minei este formarea unei cavităț i, fenom en datorat inhibării creșterii în
suprafață a feței atacate; c a urmare, asistăm la o creștere diferită a celor două feț e
foliare. Rezultatul poate fi o î nrulare marginal a laminei , sau o dilatare a ei.
d) Reducerea creșterii foliare este un fenomen frecvent la ”măturile de vră jitoare”.
Acea sta inhibiție se manifestă pe ramuri cu creștere ortotropă , rezultate din numeroși
muguri axilari care se pot dezvolta datorită anulă rii acțiunii inhibitoare a mugure lui
terminal, oprit din creștere. Frunzele rămân mici ș i nu se îngroașă, î n ciuda
hipertrofiei axului care le poartă .
e) Dezv oltarea cecidiilor se realizează adesea printr -o creș tere ”de î nlocuire”, în dauna
unor țesuturi inhibate apriori, în creșterea lor normală; a stfel, aceste țesuturi fac loc
unor ț esuturi noi, a căror diferenț iere va fi cu totul diferită . Pl nr.1a,b.
f) la nivelul epidermelor, inhibiț ia se manifestă prin reducerea sinuozităților pereților
celulari și a formăr ii cuticulei, schimbarea polarităț ii alungirii celulelor epidermice ,
sau oprirea diferențierii iniț ialelor sto matice. Pl.1, e, f. Un c aracter deosebit de
surprinză tor la majoritatea fitocediilor ș i zoocecidiilor este aspectul juvenil al
mezofilului î n stadiile tinere, când păstrează o structură omogenă . Se remarcă în
toate aceste cazuri, că peste această omogen izare se supr apune un fenomen accentuat
de hipertrofie celulară ,Pl.1,c,d.
g) Inhibarea diferenț ierii colenchimurilor și sclerenchimurilor este un fenomen frecvent
mai ales la him enopterocecidii , în fazele tinere; mai târziu , însă, apar ț esuturi de
susținere c e stau la baza diferenț ierii unei veritabile capsule scerenchimatice. În

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

33
apropierea cavității larvare se observa o inhibiț ie a cambiului libero -lemnos , sau o
inhibiție a lignifică rii vasculare.
Prezenț a unei gale poate inhiba dezvoltarea unor org ane vegetative sau florale.
Dacă cecidogeneza are l oc pe frunze situate la distanță de axul terminal, acesta din urmă
continuă să fie activ și să producă frunze; dar daca gala se formeaza aproape de apex, acesta
este oprit î n dezvo ltare, sau este in clus in interiorul cecidiei.
Organele cele mai sensibile la acțiunea inhibitoare a paraziț ilor galicoli sunt organele
reproducatoare ale plantelor. Dintre cele mai frecvente cazuri , Moillard semnalează așa –
numita “castrare parazitară ”, când florile se dez voltă mai mult sau mai puțin, în timp ce
organel e lor reproduc ătoare sunt modificate , precum și în cazul în care parazitul împiedică
apariția orică rei flori . Dacă apex ul floral, sau cel ce urmează a produce o inflorescență este
ocupat de parazit , asis tăm la o schimbare a funcțiunii meris temului reproducă tor, și nu la o
inhibiț ie fiziologică .
Un aspect deosebit de int eresant, denumit de Maresquelle și Mayer ca “reve rsiune” ,
desemnează o evoluț ie a unui meris tem, destinat în mod natural a deveni rep roducă tor, către
o organo geneză vegetativă .
Acest fenomen car e poate avea loc print r-o schimbare a fotoperiodicităț ii, sau prin
tratament chimic, este realizat sub acțiunea parazit ului.
Intrucat avansarea catre stadiul floral depinde de conditiile de at ac, avem posibilitatea
de a inventaria toate stadiile de trecere intre virescenta totala si diferentierea totala normala.
Moillard (1900) a aratat ca celulele reproducatoare sunt deosebit de sensibile la
actiunea parazitului. In cazul sacilor polinici el remarca doua directii posibile : graunciorii de
polen nu ajung la maturitate ,sau se transforma in parenchim ca si in cazul galei Albugo
candida de pe Sinapis arvensis L.
La majoritatea galelor florale , ovulele tind,de asemenea, sa devina sterile, in general
sacul embrion ar avorteaza, in locul lui putand aparea peri de origine nucel ara.
Hipert rofia celulara si cresterile ada ptative
In sens larg, reprezinta o crestere excesiva a tesuturilor organelor si are ca urmare
gigantismul celular in gale . Uneori, el poate fi atribuit fie anomaliilor mitotice neurmate de
compartimentare celulara, fie fuziunii unor celule,cu resorbirea peretilor comuni.
Galele formate printr -o simpla hipertrofie sunt foarte rare. Cecitogeneza la
majoritatea galelor cu parazit primord ial extern are loc loc indeosebi prin hiperplazie,

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

34
fenomenele hipertrofice intervenind in maniera mai mult sau mai putin definitive,in
diferentierea tesuturilor lor hiperplaziate in prealabil.
Hipertrofia celulara se poate manifesta printr -o crestere local izata a celulei sau printr –
o crestere generalizata a acesteia.
Hipertrofia prin crestere localizata a celulei
In cele mai simple cazuri , hipertrofia celulara nu afecteaza celula in intregime,ci se
manifesta printr -o crestere excesiva intr -un punct al celulei bine localizate; are ca rezultat
formarea unei evaginari au a unei unflaturi locale a peretelui la nivelul parazitului.
Pe Phanerogame au fost descrise speciile ordinului Chytridiales , care isi manifesta
actiunea lor hipertrofianta, formand proeminente pe diferite organe, ca de exemplu Olpidium
agrostidis , ce cauzeaza excrescentele ovoide de extremitate perilor absorbanti de la Agrostis.
Hipertrofia generalizata a celule i
In cazul unui atac pe celu le epidermice ale fanerogamelor , parazitul determina
hipertrofia epidermice isolate sub forma de peri gigantic nutritivi (erinoze). Parazitul
penetreaza sub o forma de zoospore intr -o celula epidermica, se dezvolta si creste in raport cu
celula hipertrofiata, ce poate proemina deasupra epiderme i sub forma de par gigant.
Hipertrofia tisulara
Actiunea hipertrofiata se intinde si in jurul parazitului , la o distanta mai mica sau mai
mare , dupa caz. In general, hipertrofia diminueaza treptat, pe masura deplasarii de parazit,
fenomen observa t fecvent la galele provocate de Synchytrium pe fanerogame.
Hipertrofia de diferenț iere
Intervine mai frecvent in cazul zoocecidiilor, către finalul cecidogenezei, ca ultima
fază a diferentierii. Ea afecteaza atunci ansamblul de tesuturi hiperplaz iate in prealabil , si
joaca un rol important in cresterea generala a peretilor cecid iei; ea continua sa contribui e la
cresterea diferentiata, cum e cazul inr ularilor foliare sau inrularilor laminelor in forma de
teaca. In cazul galelor de Cecidomyidae , hipertrofia de diferentiere contribuie la cresterea
marginilor sau a bureletelor cecidiene , si permite extinderea cavitatii larvare.
Directia de crestere celulara hipertrofic ă este variata. Cresterile hipertrofice dirijate ,
analizate de grupe zoologice diferite, cu efecte morfogenetice diferite (inrulare, crestere in
punga, etc.) arata importanta primordial a ce revine directiei de crestere, pe parcursul
cecidogenezei.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

35
In cazul cecidiei N. quercusbaccarum , Hess a subliniat o crestere concomitenta a
nucleelor celulare. Dupa acest autor, gradientue gigantismului nuclear ar corespunde celui de
endopolipolidie, putand merge pana la 512 n.
Dupa absscizia galei , in cursul supravietui rii hibernale, aceste celule trofice sunt
consummate treptat de catre larva. Acest fenomen va permite o suprainaltare a cavitatii
larvare, in functie de nevoia de spatiu a parazitului.
Primul care a descries hipertrofia galelor in sezonul hibernal a fost Weidel , in cazul
galelor de N. nu mismalis si N. quercusbaccarum , dupa ce galele au fost detasate de substratul
lor foliar si au realizat cresterea in organismul gazda. Este o crestere hipertrofica tardiva si a
fost atribuita parenchimului intern si tesutul ui nutritiv.
Schnetzler a reusit, in aceeasi perioada, la N. quercusbaccarum L. sa obtina aceasta
crestere hip ertrofica pe cale experimentala , prin injectare cu auxina.
Gigantismul celular prin anomalii mitotice
Anomaliile pot fi la origi ne anumitor gigantisme celulare cecidiene .
Acest process a fost decis de Nemec . În cazul micocecidiilor , se observa la formarea de
celule plurinucleate cu nuclei poliplo izi giganti, gigantismul lor putand fi explicat prin
fuziunea pl acilor metafazice a nucleilor frati sau prin intalnirea placilor anafazice ale
nucleilor izolati.
In cazul zoocecidiilor, hipertrofia celulara prin endopolip loidie este rara.
Gigantismul ce lular si formarea de celule pluricelulate cu nuclei poliplo izi apare frecvent la
celulele nutritive de la anumite acarocecidii.
Westphal a observat gigantismul celular produs prin anomalii mitotice la
Phytoptus padi, pe Prunus padus L. sau Prunu s spinosa L.
Stadiul plurinucleat este rezultat al mitozelor succesive cu citochineza alter ata ce
duce la form area peretilor incompleti; acesti a se pot suda ca pereti celulari initiali.
In stadiile avansate, placile pectocelulozice izolate prezin ta 3 deformari.
In favoarea faptul ui ca gigantismul plurinuclear determina anomalii mitotice si citochinetice
este neresorbtia peretilor celulari preexistenti.
Gigantismul prin fuziune celulara
Poate fi un efect al fuziunii citoplasmelor prin resorbtia peretilor cel ulari mitotici.Se
formeaza celule pluricelu late sau veritabile sincitii.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

36
Este fenomenul de creare de tesuturi noi prin proliferarea celulelor anormale active; se
efectueaza mai des pe seama celulelor deviate de la activitatea lor normala.
Aceasta proliferare anomala de celule se efectueaza in timpul mitozei , insotita de peretele
despartitor a carui orientare poate imita toate directiile spatiilor.
IV.4 Diferite sisteme de compartimentare
Compartimentarea este consecinta orientarii fusu lui mitotic, la ecuatorul caruia se
fixeaza fragmoplastul. Directia de compartimentare se stabileste dupa u nghiul format intre
peretele nou si suprafata libera , cea mai aporpiata de or gan.
Din contra, peretii despartitori sunt perpendicula ri cand direc tia este anticlinal a.
Peretii oblici sunt intermediari intre primele doua. Interventia unui sau alt sistem se poate
efectua intr -o maniera mai mult sau mai putin intensa, in puncte variate ale organelor, si in
momente diferite ale cecidogenezei.
Cresterea morfogenetica a numeroas elor gale hiperplazice nu este, în cea mai mare
parte, consecinta ritmului de interventie , in timp si spatiu , a unui sistem in cursul dezvoltarii.
S-a observat ca fenomenele de inhibitie, interpretate adesea drept fenomene negative,
joaca u n rol important in cecidogeneza , alaturi de fenomene pozitive , hipertofice sau
hiperplazice, care conduc la edificarea cecidiei.
Cresterea cecido gena da nastere frecvent uno r forme extrem de diferentiate , pe organe
diferite ale plantelor; ea trebuie, deci sa combine toate directiile de proliferare si crestere
celulara, pentru a ajunge la modelul specific.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

37

a).

b).
c).

d).
e).

f).
Planșa nr. 1. Cecidogeneza – aspecte histologi ce.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

38

Cercetările recent efectuate asupra procesului de formare a galelor sub aspect
genetic și biochimic, au condus la următoarele concluzii:
 Procesul tumorigen de formare a galei este, ca și în cazul tumorigenezei de la
animale și om, o problemă legată de dereglarea ciclului celular. Tumorile sunt
rezultatul realizării unor succesiuni de cicluri celulare , în care mecanismele de control
ale creșterii și proliferării celulelor au fost pertu rbate. Studiile la nivel genetic
(mol ecular), au dovedit intervenția în desfășurarea cecidogenezei, a unor gene
implicate în controlul ciclului celular și al proliferării celulare.
 A fost pusă în evidenta exprimarea specifică în țesutul galar, a unei gene pentru o
proteinkinază , Ca2+- calmodulin dependentă, al cărei produs genic realizează
fosforilări ale unor proteine , printre care se numără și factori de transcriere genică.
Prin această acțiune a unor astfel de proteinkinaze, ele sunt eficiente la inters ecția
unor căi metabolice diferite, intervenția lor conducând, în cazul procesului cecidogen,
la declanșarea simultană a mecanismelor de proliferare celulară și a celor defensive
ale gazdei. Este posibil ca gena identificată în gală să fie supusă unui proc es de
amplificare genică..
 Genele pentru proteinele v -Fos și ciclina D3 sunt, la rândul lor, specific exprimate în
țesutul galar. Este posibil ca variantele genice identificate în aceste cercetări să
reprezinte gene noi, necunoscute până în prezent. C ele d ouă gene sunt subiectul
amplificării genice în celulele galei.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

39

Capitolul V: Specii galigene semnalate în Gr ădina botanică Iași

Fauna galicol ă semnalată în Grădina Botanică Iași este reprezentată prin 44 specii
repartizate astfel:
 3 specii galigene atacă speciile genului Picea
 2 specii galigene atacă speciile genului Rosa
 3 specii galigene atacă speciile genului Tilia
 5 specii galigene atacă speciile genului Ulmus
 2 specii galigene atacă speciile genului Populus
 29 specii galigene at acă speciile genului Quercus
Galele întâlnite sunt produse de nevertebrate cuprinse în clasele Arachnida și Insecta.
 Clasa Arachnida , ordinul Acari, subordinul Trombidiforme, superfamilia Eriophyoidea,
familia Eriophidae, subfamilia Eriophyinae, Eriophes tiliae.
 Clasa Insecta , ordinul Homoptera, familia Aldegidae cu genurile: Pineus, Sachiphantes,
Adelges și familia Pemphigidae cu genurile : Schizoneura, Tertraneura, Pem phigus;
ordinul Hymenoptera, supra familia Cynipoidea, familia Cyni pidae, subfamil ia Cynipinae
cu genurile: Andricus, Biorhiza, Cynips, Diplolepis, Neuroterus, Trigonaspis ; ordinul
Diptera, famila Cecidomyidae cu genurile Macrodiplosis și Oligotrophus .

 Fauna galicolă în Grădina botanică Iași:
1. Picea excelsa: – Pneus pin i
– Sacchiphantes abietis
– Sacchiphantes viridis
2. Rosa sp.: – Diplolepis rosae
– Diplolepis rosarum
3. Tilia sp : – Oligotrophus hartigi
– Oligotrophus reaumurianus
4. Populus sp.: – Pemphigus protospirae
– Pemphigus spirothecae

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

40
5. Ulmus sp.: – Schizoneura lonuginosa
– Schizoneura ulmi
– Tetraneura rubra
– Tetraneura ulmi
6. Quercus sp.: – Andricus ambiguus
– Andricus foecundatrix
– Andricus amblycerus
– Andricus coruptrix
– Andricus curvator
– Andricus giraudianus
– Andricus grossularie
– Andricus inflator
– Andricus marginalis
– Andricus mitratus
– Andricus nudus
– Andricus ostrea
-Andricus quadrilineatus
– Andricus quercusradicis
– Andricus seminationes
– Andricus testaceipes
-Biorhiza pallida
– Cynips agama
– Cynips longiventris
– Cynips quercus
– Cynips quercusfolii
– Macrodiplosis dryobia
– Neuroterus fumipennis
– Neuroterus laeviusculus
– Neuroterus numismalis
– Neuroterus petioliventris
– Neuroterus quercusbaccarum
– Neuroterus synaspis

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

41

I. Speciile galigene care ataca speciile genului Picea
Arborii ce apartin genului Picea nu sunt plantati pe suprafata mare in Gradina botanica,
ci sub forma de palcuri in diferite sectoare. Cei care au expozitie sudica sunt ataca ti de unele
specii galicole.Dintre acestea am semnalat urmatoarele specii:
 Pineus pini –pl.2,a
Ord.Homoptera, Familia Adelgidae
Aceasta insecta traieste exclusiv pe conifere unde formeaza gale. Corpul este
acoperit cu o secretie ceroasa. Aripile, in repaus, stau asezate pe corp, ca acoperisul unei
case. Dezvoltarea acestei insecte dureaza doi ani. Este o specie heterogenetica cu reproducere
alternanta, partenogenetica si gamogenetica.
Dezvoltarea este homometabola. Evolutia se face cu schimbarea gazdei: gazda
definitiva este Picea excelsa , iar gazda intermediara o constituie speciile genului Pinus .
Generatia Sexual es depune ouale fecundate numai pe molid, gazda principala. Galele
constau din cresterea incovoiata a unui lujer , ale carui ace , in locul incovoiat nu concresc
pentru a forma gale, ci numai il ingroapa si il il lignifica. Generatia care se dezvolta în gale,
Cellaris , capata aripi dupa a 4 -a naparlire . Indivizii aripati , Migrans alata , migreaza pe pin,
unde depun oual e pe acele lui. Evolutia pe aceasta gazda intermediara se face cu ciclu dublu,
urmand o serie de generatii partenogenetice paralele cu generatiil e heterogenetice ale ciclului
de dezvoltare, ale fo rmelor care se intorc pe molid. Seria generatiilor partenoge netice
Exulans , stau impreuna , formand colonii si nu produc gale prin intepaturile pe care le fac.
Pe langa generatia partenogenetica Exula ns nearipata , Virgines ramane pe gazda
intermediara , si in al doilea an ia nastere o generatie de paduch i aripati mai mici , Sexupara
remigrans , care se intorc pe molid. Din putinele oua depuse de femela pe ace, apar indivizi
mici Sexuales , masculi svelti si femele greoaie. Dupa imperechere , femelele depun cate un
ou fecundat. Din acestea iau nastere, chiar in vara, femele de gala -Fundatrix , care ierneaza
pe mugurii de molid . Primavara , femelele depun ouăle in lujerii tineri , provocand gale. Prin
formarea galelor pe molizii tineri este prejudiciata cresterea normala. Inmultirile in masa ale
acestor paduchi se fac pe molizii care vegeteaza greu, in conditii necorespunzatoare statiunii ,
in afara arealulu i, transplantarii de arbori cu talie mare la distante mari, neefectuarea la timp
a lucrarilor de intretinere a arboretelor.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

42
In Gradina botanica , prezenta acestor gale este mult mai redusa comparativ cu galele
produse de genul Sacchiphantes . S-a semnalat un atac slab al acestei specii , pe platoul
gradinii.
 Sacchiphantes viridis
Paduchele , in ciclul sau de dezvoltare , are nevoie de doua gazde: gazda
principa la -molidu l si gazda intermediara – laricele . Prin inteparea acelor d e molid, generatia
Fundatrix provoacă gale de marimea unei alone sau a unei n uci, sunt formate din solzi
mari si se dezvolta lateral , sau in jurul unui lujer .
Au culoarea verde deschis sau inchis, cu marginile cafeniu – roscate. Uneori se g asesc
mai multe gale pe acelasi lujer, sau mai multi lujeri cu gale, concrescute .
In Gradina botanica, pe mai multi molizi , s-au semnalat pana la 4 gale pe un lujer.
Gala este matura prin lunile iulie-august. In timp ce galele se dezvol ta, apar din oua larve
aptere .
Acestea se fixeaza in lungul solzilor galei , si prin sugere , provoaca o dezvoltare a
galelor. Solzul galei se dezvolta in jurul larvei , pe care o acop era, formand in felul acesta
camarute in care paduchii Cellare s se dezvolta mai multi.
Dupa coacerea galei, solzii se desfac in forma de pene si lasa libere nimfele, care se
gasesc la a 3 -a naparlire.
Dupa a 4-a naparlire, care are loc prin iulie sau august, acestea devin aripate si
migreaza – Migrans alata (150 indivizi) pe larice. Paduchii ataca in spe cial arborii tineri.
In Gradina b otanica , am semnalat atacul produs de Sacchiphantes viridis la pâlcul de
molizi , situati pe platoul de l a intrare. Atacul produs de acest paduche determi na slabirea
arborelui .
 Sacchiphantes abietis
Prov oacă gale asemănătoare cu cele produse de Sacchiphantes viridis , dar excrescentele
solzilor sunt mai mari. Vatamarile produse de aceste gale duc la slabirea molidului , in cazul
cand exista si alti factori vatamatori (defolieri).
In Gra dina botanica ponderea acestor gale este mica in comparatie cu galele produse
de Sacchiphantes viridis.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

43

II. Speciile galigene care ataca speciile genului Rosa.
Speciile genului Rosa sunt raspa ndite peste tot in gradina. La acest arbust am
semnalat prezenta galelor produse de:
 Diplolepis rosae (Cynips rosae ; Rhodites ros ae) –pl.2,c
Ord.Hymenoptera Fam. Figitidae.
Aceasta viespe mica este raspandita pe tot cuprinsul tarii. Produce gale pe diferite specii
ale genului Rosa .
Gala este formata dintr -o reuniune de gale mici, sferice , numeroase, strans lipite unele
de altele, fiecare cu camera sa larvara, toate impreuna formand o masa mai mult sau mai
putin rotunjita, de marimi var iabile , de dimensiunea unui bob de mazare , pana la marimea
unei nuci, sau a unui mar .
Gala in totalitate , este imbracata cu un invelis des de prelungiri fine, filamentoase si
incalcite, de culoare verzuie, galbuie sau roscata . Peretii numeroas elor gale din interior sunt
tari, si nu prea grosi.
Galele se pot forma pe ramuri, in locul unui mugure, pe frunze si pe fructe. Galele de
pe frunze sunt formate dintr -o singura camera , sau 2 -3 camere larvar e.
Gala este complet dezvolta ta vara , in iulie – august, cand insectele ies din gala. Dupa
iesirea insectelor din gale, galele raman pe arbust pana in anul urmator , mai – iunie.
Insecta are culoarea generala a corpului neagra, tegumentul fiind mult mai gros,
incretit si nu prea lucios. Picioarele , ca si abdomenul , au insa culoare rosie -galbena; la
masculi, abdomenul est e de culoare neagra. Pe unele tufe s -au semnalat intre 5 – 8 gale pe
un ram.
 Diplolep is rosarum (Rhodites rosarum )-
Gala are forma sferica, cu diametru de 4 – 6 mm, fixată pe fata inferioara a frunzelor,
mai rar pe cea superioara, uneori pe pețiolul frunzei.
Pe suprafata sa, prezinta mai multe prelungiri scurte , de forma unor tepi grosi, putin
inconvoiati si ascutiti, dispusi stelat.
Gala tanara es te verzuie, apoi devine mai mult sau mai putin rosie , sau roz, colorata
uniform sau pata . În interiorul galei se afla o singura camera larvara, cu perete subtire.
Insecta are corpul de culoare neagra, cu mezonotul putin punctat. Aripile au nerv urile

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

44
negre. Picioarele sunt negre , abdomenul rosu-galben, la partea posterioara fiind brun -negru.
S-a semnalat prezența acestei specii mai mult pe malul drept al pârâului Bădărău.

III. Speciile galigene care ataca speciile genului Tilia .
Speciile genului Tilia din Gradina botanica Iași sunt frecventate de un numar mare
de insect fitofage (Melolonth a sp., Tortrix viridana, Selenia lunaria s.a.). Alaturi de aceste
specii, care produc daune mari , se intalnesc si insectele galigene :
 Eriophyes tiliae pl. 2,b
Clasa Arachnida, ord. Acari , superfam. Eriophyoidea, subfa m. Eriophyin ae.
Pe fata superioara a frunze lor de tei (Tilia platyphyllos, T. parvifolia, T.arge ntea var.
typicus ) se formeaza gale, care apar ca niste digitatiuni conice, drepte sau sucite la varf.
Aceste gale, de culoare verde, batand in rosu, catre toamna sunt galbene sau brune. Ele se
deschid la fata inferioara a frunzei printr -o mica proeminenta.
Frunzele teilor plantati pe langa aleile ce strabat Gradina botanica sunt cel mai
frecvent atacati de aceasta specie galigena .
Aceasta specie produce cele mai mari daune frun zelor de tei , intensitatea atacului
variind de la an la an, de la un arbore la altu l, de la ram la ram, fiind cuprinsa intre 33, 8% si
58,9%.
 Oligotro phus hartigi (Hormomya hartigi)
Ord. Diptera , fam Cecidomyidae.
Insecta produc e pustule in forma de pete decolorate, în care traiesc pentru putin timp
niste larve mici, ce se metamorfozeaza în sol. Dupa iesirea larvelor, petele se usuca , in timp
ce restul frunzei ramane verde.
 Oligo trophus r umur ianus
Aceasta specie galigena a fost semnalata in numar redus pe speciile de tei: Tilia
platyphylos, Tilia parvifolia, Tilia arge ntea, Tilia cordata.
Gala,de marimea unui bob de grau , este dura, proeminâ nd pe ambele fete ale
frunzei: pe fata superioara a frunzei apa re ca un glonte cu varful acuminat ; pe fata inferioara
a frunzei apare ca un con turtit si putin paros.
Gala , verde la inceput, se compune dintr -un tesut brun la part ea inferioara si catre
exterior ; partea centrala si varful galei este comp us dintr -un tesut alb, la baza caruia se afla o

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

45
mica camera larvara.Tesutul alb care constituie camera larvara e moale, iar cel de la limita cu
tesutul brun este dur, lemnos, acesta va forma un guler in jurul galei ce se afla pe partea
superioara a frunzei . Gala inconjurata de acest guler este neteda, de culoare galbena -bruna si
catre toamna se detaseaza si cade pe pamant ramanand pe frunza gulerul in forma de pipa si
partea inferioara a galei. Larva se metamorfozeaza in interiorul galei interne pe pamant s i
insecta iese in primavara viitoare.

IV. Speciile galigene semnalate la genul Populus
Plopul piramidal (Populus pyramidalis) și plopul negru (Populus nigra) sunt plantați
în diferite sectoare ale Grădinii botanice.
La plopii ce străjuiesc aleile din sectorul biologic și la cei ce formează pâlcuri în
sectorul Flora și vegetația României și a acelora din sectorul den drologic s -au semnalat
numeroase gale pe pețiolul fruzelor, produse de insectele:
1. Pemphigus protospirae
Ord. Homoptera, fam. Pemphigidae
Galele produse de aceste insecte provin din deformar ea pețiolului de plop negru sau
de plop piramidal, având formă de cornet răsucit în spirală, fiind cilindrice sau ovoide. Partea
din pețiol unde insecta își depune ouăle fecundate se hipertrofiază puternic și se lățește sub
formă de bandă, care apoi se răsucește formând o spirală strânsă.În interior se adăpo stesc și
se hrănesc păduchii lânoși nearipați. Galele sunt la exterior de culoare verde, galbenă sau
roșiatică.
2. Pemphigus spirothecae -pl. 2,d; pl. 4 a,h
Insecta produce gale pe pețiolul frunzelor de plop având aceeași formă ș i
formându -se la fel cu primul. Galele produse apar m ai târziu și sunt mature toamna.

Speciile galigene semnalate la genul Ulmu s
În Grădina botanică Iași sunt plantați pe malul drept al pârâului Bădărău câteva
exemplare de ulm, cu expoziție estic ă. Datorită numeroșilor dăunători, acești arbori sunt
scunzi și au creșteri anormale ale lujerilor.
Dintre dăunătorii cei mai frecvenți amintim: insectele galigene, reprezentate prin:
10. Schizoneura lanuginosa , ord. Homoptera, fam. Pemphigidae

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

46
Este o insectă mică, de culoare neagră, corpul acoperit cu puf alb, păros, de unde d
enumirea de păduche lânos. Produce la vârful lujerilor sau la locul de inserție a pețiolului o
gală în formă de pungă. La început, galele sunt mici și de culoare verde, verde-roșiatică; spre
toamnă ele devin cafenii, brunii și se usucă după ce sunt părăsite de generația Fundatrix.
Gala părăsită de forma Migrans rămâne peste iarnă. Această insectă este considerată ca una
dintre cele mai vătămătoare.
11. Schizoneura ulmi (Eriosoma sp.)-pl 4,e
Frunzele de ulm atinse de acest păduche lânos au o parte din limbul lor hipertrofiat,
boțit și îndoit spre fața inferioară, în lungul nervurii principale. Rezultă o gală umflată, albă,
verzuie sau galbuie cu încrețituri la exterior. În interior se găsește colonia de afide nearipate,
de culoare verde închis lucitor; corpul este acoperit cu un puf lînos. Pe ulm se dezvoltă
promăvara, având 2 -3 generații.
12. Tetraneura palida
Acest afid formează deasupra nervurii mediane a frunzelo r de Ulmus campestris o gală
pubescentă, sferică, turtită. Gala este fixată larg pe nervură, are peretele dur și relativ gros,
acoperită de peri albi, mici, foarte deși. Are culoare verde sau galbenă spre roșietic. Orificiul
de pe fața inferioară a galei s e deschide la maturitate. În interior se găsește o colonie de afide
fără cornicule, cu antene scurte. Galele produse de acest afid duc la uscarea frunzelor.
13. Tetraneura rubra
Gala se formează la fața superioară a frunzelor de ulm. Are formă veziculară , subțiată
către bază sub formă de pedicul; orificiul îngust e situat pe fața inferioară a frunzei. Culoarea
galelor este roșietică închis, peretele galei este relativ subțire și pubescent. Colonia de afide
din interior migrează la începutul verii pe rădăc inile de graminee; revine toamna pe ulm să
depună ouăle de iarnă.
14. Tetraneura ulmi -pl. 4,f
Are 2 forme: – nearipată ,aproape sferică, de culoare verde, cu înveliș lânos
-aripată , alungită, neagră cu dungi verzi

În luna mai păduchele produce gale de mărimea unui bob de fasole, pedunculate,
netede, în formă de ou sau de măciucă, perpendiculare pe fața superioară a frunzelor de ulm.
Ele sunt verzi, dar devin cafenii cu baza cenușie. În iunie -iulie galele se deschid lateral și
insectele zboară pe gazde secundare.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

47
Din cercetările făcute pe populația de ulm din Grădina botanică din Iași s -au constatat
mari daune provocate de această specie,exemplarele tinere de ulm fiind compromise.

Speciile ga ligene semnalate la speciile genului Quercus
În Grădina botanică există 27 specii de Quercus; s-au găsit gale numai pe 5 specii:
Q.robur, Q.cerris, Q.petrea, Q.pedunculiflora, Q.pubescens.
Galele sunt produse de 29 specii insecte galigene d in ordinele Hymenoptera și Diptera.
 Ordinul Hymenoptera , suprafam. Cynipoidea, fam. Cynipidae, subfam.
Cynipinae cu genurile: Andricus, Biorhiza, Cynips, Neuroterus, Trigonaspis.
Genul Andricus
15. Andricus ambiguus (Cynips sp.)
Galele se formeaz ă din mugure pe ramuri tinere, care se opresc din creștere. Gala are
formă globuloasă, este alcătuită din 2 -5 compartimente, iar în interior o singură cameră
larvară. Suprafața galei este netedă, fără perișori, iar culoare brună ca a ramurei uscate.
Prezin tă o cută circulară spre vârful galei. Insecta este mare deși gala e mică; are culoare
roșie -brună însă deasupra negru. Nu se cunoaște masculul.
În Grădina botanică, ramurile cu astfel de gale erau complet uscate.
16. Andricus amblycerus
Gala se formează din mugurii de pe ramurile tinere; ei se opresc din creștere. De
regulă are o formă stelată cu 36 colțuri, mai rar cu 2 prelungiri. Este alcătuită dintr -o parte
bazală scurtă pentru fixare pe ram, de la care pornesc prelungir i ce formează gala propriu -zis.
La baza galei se află camera larvară unde se dezvoltă o singură larvă.
Insecte este mică, neagră, tegumentul are aspect foliaceu, punctat, puțin păros. Nu se
cunoaște masculul.
17. Andricus coruptrix
Are 2 generații: agamă și s exuată.
Generația agamă: galele rezultă din țesutul ramurii, în apropierea mugurilor .Se dezvoltă
pe ramuri tinere bazale; există mai multe gale pe o ramură . Insecta are culoarea corpului
galbenă -roșie; corpul prezintă peri deși. Generația sexuată: galele se formează în muguri de
forma unui butoiaș; au culoare galbenă -galben -brun. Acest tip de gale împiedică dezvotarea
normală a arborelui .

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

48
18. Andricus curvator
Produce gale în mugure. Gala are formă ovală cu un gurgui evident, este netedă și tare, de
culoare roșcată; va deveni brună și în septembrie cade pe pământ odată cu frunzele. Insectele
apar din gale în primăvara anului următor. Specia este frecventă pe stejarii tineri atacând
nervura principală și marginea frunzei care se înconvoaie.
19. Andricu s foecundatrix
Are o generație agamă și una sexuată. Generația agamă se dezvoltă în mugurii laterali,
pe ramuri din anul precedent. Solzii mugurelui se măresc mult, gala semănând cu un fruct de
hamei. Insecta neagră, apare în luna aprilie a anului u rmător.
Generația sexuată sedezvoltă pe amenți care rămân pe arbore până la zborul insectelor.
Gala are culoare verde, este oval ascuțită, cu peri albi. Galele produsede această specie sepot
observa în toate anotimpurile.
 Andricus giraudianus
Are o generație agamă și una sexuată.Generația agamă – gala se dezvoltă în mugure,are un
peduncul lung continuat cu corpul fusiform al galei ce prezintă un sfârc conic cu papilă
glabră.Insecta apare în primăva ra următoare,este roșie,ruginie.
20. Andricus grosul ariae
Galele pot fi izolate sau îngrămădite pe amenții masculi. Gala are formă rotundă, ovală,
mai mult sau mai puțin piriformă, de culoare verde spre roșu. Gala are consistență moale,
spre vârf fii nd goală.
21. Andricus infla tor-pl. 3,e,f.
Are o generație agamă și una sexuată. Gala se formează pe mugurii ramurilor tinere.
Are formă sferică, culoare verde, după care se usucă. Peretele galei este lemnos. Generația
sexuată formează gale ca niște umflături puternice la vârful ramurei.
În Grădina botanică Iași se găsește rar.
22. Andricus marginalis
Gala se formează pe frunză, fixată spre capătul nervurii principale. Gala are formă ovală,
sferică sau piriformă; culoare roșie sau verde închis.
23. Andricus mitratus
Gala se formează pe un mugure; are culoare roșcată sau brună, este lucioasă și mai mult
sau mai puțin lipicioasă. La această specie galigenă nu se cunoaște masculul.
24. Andricus nudus

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

49
Gala apare în mijlocul unei frunze, are un înveliă extern corn os la început și apoi uscat.
Gala prezintă 5 coaste longitudinale roșii cu vârf în formă de popic trunchiat. Apare târziu.

25. Andricus ostrea
Are o generație agamă și una sexuată. În Grădina botanică Iași a fost semnalată atât la
arbori tineri cât ș i bătrâni; pe o frunză se pot găsi mai multe gale. La început are un înveliș cu
membrană subțire care apoi se desface la mijloc ca 2 valve și gala cade pe s ol în septembrie –
octombrie.
26. Andricus quadrilineatus
Galele se dezvoltă pe amenți și au formă ovală, culoare verzuie la început, apoi se usucă
și devin brune -roșii. Gala are pe suprafața sa coaste longitudinale proeminente.
Galele sunt complet dezvoltate în luna mai –iunie. Amenții cu acest ti p de gale rămân pe
arbore până în luna iunie.
27. Andricus quercusradicis
Are o generație agamă si una sexuată. În generația agamă galele se formează pe
rădăcinile mari, puternice, aproape de suprafața pământului. Forma galei este globuloasă,
sferoidă; este o gală mare, cu multe camere în interior.
Insectele apar din gală în primăvara următoare; ele au culoare roșie –brună, corpul este
păros , cu dungi longitudinale. La generația sexuată galele se formează pe pețiolul frunzei,
sau pe dos ul frunzei, la nervura principală .
28. Andricus seminationes
Gala se formează pe ament sau pe frunză. Pe ament, gala se prinde cu scurtă codiță de
axul amentului care începe sa se îngroașe odată cu folosirea galei. Forma galei este
fusiformă, cu lungime de 6 -12 mm; în lungul ei are cute regulate de la bază și până la vârf.
Galele sunt solitare; pe un ament se găsește o singură gală.
La început culoarea galei este verde, apoi devine brună. Gala care se formează pe
frunză are aceeași înfățișare ca și aceea de pe ament. Gala se formează în luna mai sau iunie
și este complet dezvoltată în luna iunie , când cade pe pământ.
Insectele apar din aceste gale în luna aprilie a anului următor; ele au culoare galben –
roșcata sau chiar brun în chis. La această specie nu se cunoaște masculul.
29. Andricus testaceipes

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

50
Generația agamă – galele se dezvoltă atât deasupra pământului cât și în pamânt, pe
părțile crengilor de 2 -5 ani, aflate aproape de sol. Gala are o formă piriformă, la început es te
roșie și moale, iar mai târziu brună și tare. Insectele au corpul de culoare brună cu toracel e
păros, punctat dorsal, abdomenul brun -casta niu.
Generația sexuată – galele acestei specii se pot forma pe ramuri de la 1 an, la noduri sau
internodu ri. Aceste gale se întâlnesc mai des în pețiolul frunzei, pe n ervura principală sau
secundară; de regulă , se află mai multe gale înșirate, una după alt a, formând o umflătura
alungită , care cuprinde în interior mai multe camere larvare. Gala es te complet d ezvoltată în
august; insecte le apare în septembrie și au culoare neagră, iar abdomenul galben -roșcat.
 Genul Biorhiz a
30. Biorhiza pallida -pl 4,d.
Generația agamă. Galele se formează pe rădăcinile stejarilor. Ele se prezintă izola, dar
cele mai alese se gasesc mai multe la un loc. Gala este complet dezvoltată abia în toamna
celui de al doilea an. Insectele ies din gale din iarnă până în primăvară. Neavând aripi se
târăsc până la ramurile tulpinii în mugurii cărora depun ouă din care va apărea generația
sexuată.
Generația sexuată. Gala se formează mai ales în vârful ramurilor, în mugurii termin ali
si rar în mugurii laterali. Gala este rotundă, netedă, sau cu ridicături, moale și suculentă,
buretoasă, de culoare deschisă. În interiorul galei se găsesc canale larvare lunguiețe cu pereții
tari, în fiecare dintre ele găsindu -se o larvă albă. Galele din care au ieșit insectele rămân
multă vreme pe ramuri. Sunt complet dezvoltate în iunie, iar insectele apar în același an -iulie.
Insecta ar e culoare deschisă galbenă, sau brun roșcată. Corpul este neted și lucios.
Aripile sunt bine dezvoltate la mascul, iar la femelă, uneori, lipsesc .
Atacul se manifestă mai frecvent pe ramurile tinere, iar la arborii adulți apare în vârful
coroanei . Pe unii arbori s -su întâlnit gale formate de Biorhiza pallida atât pe mugurii
axiali ,cât și pe mugurii terminali. În acest caz arborii au de suferit.
 Genul Cynips
31. Cynips agama (Diplolepis agama)
Generația agamă – gala se dezvoltă totdeauna pe part ea inferioară a frunzei, pe
neamurile secundare. Are forma ovală, înalțime 3 -4 mm. Este așezată cu lungimea sa
perpendicular pe nervura frunzei și paralel cu suprafața frunzei. Se fixeaza de nervură printr –
un peduncul foarte scurt. Gala este, la început, a lbă-gălbuie, iar mai târziu galben brună,

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

51
neted ă sau cu mici ridicături pe suprafața sa. Peretele galei este subțire dar tare. În interiorul
galei se găsește o singură cameră larvară. Gala este complet dezvoltată toamna și cade odată
odată cu frunza. Insecta are culoare a roșie brună și corpul păros.

32. Cynips longiventris
Generația agamă – formează gale pe partea inferioară, a frunzei fiind fixate într -un
singur punct pe nervura principală sau pe alte nervuri. Complet dezvoltată gala are formă
sferică, cu diametrul de 8 -10 mm.
Insectele au corpul negru, picioarele galbene, este complet dezvoltata in septembrie si
atunci cade singura sau impreuna cu frunza. Insecta isi continua dezvoltarea in gala pana la
adult cand paraseste gala – luna decembrie. Insecta isi depune ouale in mugurii dorminzi de
pe trunchiurile stejarului, incepand al doilea ciclu al generatiei sexuate. Insectele aparute din
galele generatiei agame au culoarea brun -neagr a. In G radina botanica s -au semnalat multe
gale de acest fel in vara a nului 2008; p e o frunza am intalnit pana la 6 gale. Generația
sexuată – gala se formeaza in mugurii dorminzi sau adventivi de la baza frunzelor, sau chiar
pe ramuri. De obicei se afla mai multe gale ingramadite la un loc. O gala are forma ovala
alungita ; la inceput gala are culoarea rosie sau violeta si este acoperita cu numerosi peri.
Peretele galei este subtire, iar in interiorul galei se gaseste o camera larvara mare, fara gala
interna. Gala apare in luna mai si insecta iese din gala la inceputul luni i iulie.
Este comună în Gradina botanică , pe plantatiile de quercinee tinere, de aceea atacul
produs de aceasta insecta trebuie luat in considerare, deoarece galele produse impiedica
dezvoltarea normala a ram urilor si a frunzelor.
 Genul Neuroteus
33. Neuro teus fumipennis
Generatia agama – gala se formeaz a pe fata interioara a frunzei și este fixată î ntr-un
singur punct. Marginile galei sunt indoite in sus si nu se lipesc de frunza; in mijloc gala
este putin ridicata.
Forma ga lei este lenticula ra, culoarea bruna, rosietica ; suprafata galei cu perisori
scurti, ruginii, asezati in stelute. Gala este complet dezvoltata in noiembrie si cade odata cu
frunzele. Insectele apar in aprilie -mai, primavara urmatoare. Insecta are corpul n egru,
picioarele galben -rosca te.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

52
Generatia sexuata – gala se formeaza pe partea inferioara a frunzei, dar traverseaza
frunza si pe partea superioara, unde apare cu o portiune din corpul sau. Forma galei este
sferica cu diametrul de 4 -6mm. Gala este sucul enta, albicioasa -verzuie. In interior gala
contine o singura camera larvara si este complet dezvoltata in luna iunie, iar insecta apare in
acelasi an, in iunie sau iulie.Insecta are corpul negru cu tegumentul coriaceu, fin incretit,
aripile b runificate, p icioarele galbene.
In Gradina b otanica frecventa atacului produs de aceasta insecta variaza de la un
arbore la altul, de la o frunza la alta. Se p ot intalni pe frunze de la 1 la 8 gale .
34. Neuroteus lae viusculus -pl. 4, c
Generatia agama – gala se formeaza pe fata inferioara a frunzelor, dar uneori se poate
intalni si pe partea superioară. Forma galei este lenticulara, gala fiind fixate pe frunza intr -un
singur punct ;corpul galei este subtire, discoidal, cu marginile putin ridicate, in mijlocul fete i
super ioare are o ridicatura ca un gurgui. Culoarea galei este galbuie albicioasa pana la rosie.
Gala apare in mijlocul verii, dar este complet dezvoltata in septembrie si cade pe pamant.
Insectele apar din gala in primavara urmatoare martie -aprilie au culoarea neagra iar
picioarele brune.
Generatia sexuata – gala se p oate forma pe frunza, pe petiol, in mugurii terminali si
axilari, pe amenti. Aspectul galei este diferit, dupa pozitia pe care o ocupa gala pe planta.
Gala care se formeaza pe frunza este oval alu ngita, de culoare verde deschis – alb-galbuie.
Gala care se formeaza in mugure are o forma ovala cu suprafata granulate. Aceasta gala se
poate gasi si pe axa amentului. Galele de frunză sunt complet dezvoltate in mai, iar insectele
apar in mai -iunie. Insectele sunt negre, cu picioarele galben deschis . Procentul de raspandire
a acestei specii in Gradin a botanica Iasi este redus.
35. Neuroteus minutulus
La aceasta specie se cunoaste numai femela, dar se c onsidera ca ar fi posibil sa se
descopere si masculul. Este mica, se găsește pe fata superioara a frunzei, fiind sferica,
albicioasa. Galele sunt complet dezvoltate la sfarsitul lunii septembrie -octombrie si cad odata
cu frunzele. Insectele apar in anul urmator , primavara. I nsecta are corpul negru, lucios.
36. Neuroterus numismalis -pl. 3,a
Generatia agama – formeaza gale pe fa ta inferioara a frunzelor , in forma de disc
circular . In interiorul galei se afla o camera larvara. Gala este complet dezvoltata vara tarziu ,

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

53
si cade prin octombrie. Insectele apar din acest e gale in primavara urmatoare martie -aprilie ;
au corpul negru, abdomenul oval sau rotunjit.
Generatia sexuata – galele apar m ai multe pe aceeasi frunza. Sunt complet dezvoltate
in luna mai si insectele apar in luna iunie. Insec ta are corpul de culoare neagra și picioarele
galbene.
Această insectă este cea mai numeroasă în Grădina botanică . Frecventa ridicata a
acestui atac impiedica desfasurarea normala a functiilor frunzei, uneori ducand la uscarea
partiala sau totala a frunz elor.
37. Neuroterus petioliv entris
Generatia agama – se dezvolta pe amenti. Gala este globuloasa, verde. Galele sunt
complet dezvoltate in luna mai si iunie , cand cad pe sol.
Insctele apar din gale in luna iulie -august, in acelasi an s au in anul urmator; ele corpul
negru , lucios, p icioarele galbe ne.
Generatia sexuata – gala se formeaza in mugure. Culoarea galei este alba -verzuie ,
pana la roscata. Gala apare timpuriu ,primavara si este mat ura la sfarsitul lunii aprilie ;
în luna mai -iunie apar si insectele , care au corpul negru cu picioarele galbene.
38. Neuroterus quercusbaccarum –pl. 4, d
Generatia agama – formeaza gale p e fata inferioara a frunzei, gasindu -se pana la
zeci, chiar sute. Are forma unui bob de linte, cu fata superioara convexa, iar cea
inferioara plana, fiind fixa te intr -un singur punct. Culoarea galei este galben –
rosie tica.Gala este complet dezvoltata in luna octombrie si cade odata cu frunzele.
Insectele apar in luna martie. Insecta are corpul negru, lucios, cu picioarele galbene.
Generatia sexuata – produce gale pe fruze si amenti. Galele apar in luna mai si sunt
complet dezvoltate in iunie, cand apare si insecta. Insectele au culoarea neagra cu
picioarele galbene pana la brun.
 Genul Trigonaspis
39. Trigonaspis syna spis
Generația asexuată – formeaza gale pe frunze, primavara sau la inceputul verii. Gala
se afla fixata pe nervurile mai groase si are forma sferica. Culoarea galei este verde deschis,
la inceput, iar mai tarziu, dupa ce cade, devine rosie. Din aceasta gala insecta apare in luna
iulie, in prim ul an sau in anul urmator. Insecta are corpul de culoare rosie bruna, si este
lipsita de ari pi.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

54
Generatia sexuata – gala se formeaza pe trunchiurile stejarilor sau pe crengile groa se
din apropierea solului ; este rotunda , de marimea unui bob de mazare, de culoare alba sau
rosie -neteda, cu peretele gros, carnos.
Galele sunt complet dezvoltate in lunile mai si iunie, cand apar si insectele. Insectele
au corpul negru lucios, picioarele sunt rosii -verzui.
40. Macrodiplosis dryobia (Diplopsis dryobia )-pl.4,b.
Insecta are o singura generatie – generatia sexuata. Formeaza gale pana toamna.
De multe ori sunt mai multe gale pe o frunza. Gala se formeaza prin indoirea lobilor
marginali ai frunzelor de stejar. Lobii î ndoiti sunt verzi, cu pete galbene, sau rosietice,
sau complet colorati in galben, ori rosi etic.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

55
a)
b)

c)
d)

f)
e)

Planșa nr.2. Specii galigene întalnite pe arborii și arbuștii din Gradina Botanică
a) Pineus pini; b)Eriophes tiliae; c) Diplole pis roseae; d)Pemphigus bursarius
e) și f) Amphibolips sp

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

56
a)
b)

c)
d)

e)
f)

Planșa nr .3 . Specii galigene întalnite pe arborii și ar buștii din Gradina Botanică
a) Neuroterus numismalis; b) Andricus quercusfoliatus ; c) și d) A. gallaetinctorium ;
e) Andricus sp .; f) Andricus sp.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

57
a)

b)
c)
d)

e)

f)
g)

Planșa 4. Specii galigene întâlnite pe arbori și arbuști din Grădina Botanică
a) Pemphigus spirothecae b) Macrodiplosis dryobia cN euroterus laeviusculus
d) Neuroterus quercusbacarum e)Schizoneura ulmi f ) Tetraneura ulmi

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

58
g) Biorhiza pallida h) Pemphigus spiroth ecae
Capitolul VI : Date b ioecologice privind speciile galig ene si dus manii lor
naturali din Gradina Botanică Iasi

VI.1. Structura biocenozei galicole
Biocenoza ca un sistem organizat, constituit în timp, posedă o anumită structură ,de
care sunt legate anumite funcții. De această organizare depinde integralitatea ei.
Din punct de vedere al structuri i, biocenoza este heterogenă, ea cuprinzând
organisme extrem de variate ca evoluție, ca hrănire, ca reproducer e, ca mod de via ță în
general. Această heterogenitate reprezintă suportul existenței sale, pentru că permite
închegarea unor relații complexe intre viețuitoare, încât fiecare din ele să depindă mai mult
sau mai puțin de toți factorii care acți onează în biocenoză, și ast fel sistemul să capete viața si
să existe.
Între speciile unei biocenoze se stabilesc relații de interdependență . Cu cât va fi mai
strânsă această interdependență, cu atât va fi mai puternică integritatea biocenozei.
Genului Quercus se datorea ză însușirilor morfofiziologice asemănă toare la aceste specii.
(ex.: Andricus curvator produce gale pe Q. petraea, Q. pubescens, Q. robur.; Andricus
fecundarix are drept gazdă pe Q. pretraea ,Q. pubescens ,Q. robur ,Q. frainetto ).
Sunt și situații când pe aceeași specie de plantă gazdă depun o uă mai multe specii
de cynipide , din același gen sau din gen uri diferite. (ex.: pe Quecus robur se pot întâlni gale
produse de aproximativ 40 de specii de insecte galigene , dintre care noi am sem nalat numai
29 specii. Stejarul este gazdă pentru toate cele 6 genuri de cynipi de menționate anterior,
dovadă fiind galele diferite pe care le poartă pe muguri, frunze și ramuri. Speciile de cynipide
ce atacă stejarul au o strictă specializare în privinț a organelor atacate .

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

59

Nr.
Crt Specia galigenă În
rădăcină În
tulpini În
ramuri Pe
ram
uri Pe ramuri
aproape
de sol Pe
frun
ze Pe
flori Pe cupa
ghindei În
fruct
1 Andricus ambiguus |luna
9,10 X
2 Andricus amblicerus | 9,10 X
3 Andr icus corruptrix | 6,7,8 X
4 Andricus curvator | 7,8,9 X
5 Andricus foecundatrix | 5,8 X
6 Andricus giraudianus | 8,9 X
7 Andricus grassulariae | 5,6 X
8 Andricus inflator | 8,9,10 X
9 Andricus marginali s | 5,6 X X
10 Andricus mitratus | 8,9,10 X
11 Andricus nudus | 5,6 X
12 Andricus ostrea | 8,9,10 X
13 Andricus quadrilineatus | 5,6 X
14 Andricus quercusradicis |5 -11 X
15 Andricus seminationis | 10,11 X
16 Andricus testaceipes | 6,7,8 X
17 Biorhiza pallida| X
18 Cynips agama | 8 -11 X
19 Cynips longiventris | 8,9,10 X
20 Cynips quercus | 10,11
21 Cynips quercusfolii | 7 -10 X
22 Diplolepsis rosae X
23 Diplolepsis rosarum X
24 Eriophyes tiliae X
25 Macrodiplosis dryobia X X X
26 Neuroterus fumipennis | 7 -10 X
27 Neuroterus laeviusculus |7 -9 X

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

60
TABEL 1 . Specializarea pentru anumite organe ale plantei gazd ă preferinta speciilor galigen e

O privire de ansamblu a acestui tabel ne înfățișează următoarele:
o sînt unele specii care atacă mai m ulte organe ale plantei. (ex. Neuroterus
quercusbaccarum formează gale pe frunze, iar Andricus curvator pe ramuri și
frunze .
o la unele specii de cynipide , cele două generații partenogeneti ce și bisexuate
preferă organe diferi te ale plantei. Ex: Biorhiza pallida, generația agamă atacă
rădăcinile stejarului, iar forma sexuată produce gale în mugurii ramurilor.
o numărul de tipuri de gale este mai ma re decât numărul speciilor de cynipide
datorită fapt ului că speciile cu generații partenogenetice și bisexuate formează, de
regulă, două și chiar trei tipuri de gale.
Deși tipurile de gale sunt numeroase, structura lor morfologică este aproximativ
aceeași . căutarea gazdei preferate se întâlnesc adesea, la o singură specie gazdă, două sau mai
multe specii de insecte galigene. Fiecare din aceste specii va căuta să ocupe un anumit loc, un 28 Neuroterus minutulus | 8 -10 X
29 Neuro terus numismalis |5 -10 X
30 Neuroterus petioliventris | 5,6 X
31 Neuroterus quercusbaccarum X X
32 Oligatrophus hartigi X
33 Oligotrophus reaumurianus X
34 Pemphigus protospirae X
35 Pemphigus spiratheca e
36 Pincus pini X
37 Sacchiphantes abietris X
38 Sacchiphants viridis X
39 Schizoneura lonuginosa X
40 Schizoneura ulmi X
41 Tetraneura pallid X
42 Tetraneura rubra X
43 Tetraneura u lmi X
44 Trigonospis synapsis | 6,7,8 X

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

61
anumit o rgan al plantei gazdă, apărând astfel o concurenț ă pentru câști garea gazdei. Va
domina, desigur, specia cu cea mai mare prolificitate.
În cadrul biocenozelor studiate, situația este diferită de la un loc la a ltul, de la o
perioadă la alta; în funcție de condițiile mediului abiotic, într -un loc poate domina o specie,
în alt loc alta, situația aceasta putând fi mereu schimbătoare în momentul când intă în joc și
insectele parazite și hiperparazite, interelațiile ce se stabilesc între insect ele parazite și cele
fitofage, pot deveni foarte complexe generând o adevărată biocenoză parazitară termen
introdus de Pavlovski. De aceea trebuie studiate toate relațiile ce se st abilesc între
produ cători, consumatori de ordinul 1, de ordinul 2 și chiar de ordinul3 .
În cele cinci stații de colectare a materialului galigen producătorii sunt organisme
autotrofe reprezentate prin arbori si arbuști. Produătorii pot sintetiza material organi că
necesară existenței consumatorilor și descompunatorilor.
Materia organică nou formată în organismele producatorilor înmagazinează în
legăt urile chimice o parte din energia exterioară sub formă de energie potențială asigurând
astfel circulația materiei și energiei în lumea vie.
Insectele galigene nu produc vătămări la toate speciile de arbori, ci și -au manifestat
preferința față de anumite specii ca: stejarul, plopul, ulmul, teiul, măceșul și bradul.
Deoarece dintre toate speciile de arbori stejarul este gazdă a unui număr de 29 specii
de cynipide galige ne, considerăm că o cunoaștere a structurii biocenozei galicole a stejarulu i
nu este lipsită de interes.

VI.1.1.Număru l de specii care alcătuiesc biocenoza galicolă a stejarului și poziția
fiecărei specii în cadrul biocenozei
În perioada iulie 2008 până în iunie 2009, în Grădina botanică Iași au fost semnalat e
44 de specii de inscte galigene, dintre aceste 29 specii au fost găsite pe diferite organe ale
stejarului.
În cadrul biocenozei luate în studiu, cele 29 specii de insecte galigene reprezintă
consumatori primari, care prin prezența lor atrag în plantațiile de stejar numeroși prădători
și paraziți.
Galele produse de aceste insecte apar încă de la sfârșitul lunii mai și își continuă
apariția noi forme de gale, până la căderea frunzelor, unele rămânând și peste iarnă, de ex.:
Andr icus foecundatrix.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

62
Consumatorii primari sunt animale fitofage care utilizează ca hrană substanța organică
din corpul plantei. Ei transformă substanța organică primară în substanță proprie
organismului lor , și utilizează în mod superior energia degajată, constituind astfel industria
cheie a biocenozei . Substanța organică primară nu este utilizată d irect de toți consumatorii,
și din acest motiv ei formează patru grupe:
 consumatori primari
 consumatori secundari
 consumatori terțiari
 saprofagel e și descompunătorii.
Consumatorii secundari sunt animale zoofage care trăiesc pe seama consumatorilor
primari.
În afară de speciile de calcidoide, larvele cynipidelor galigene pot fi distruse și de
numoroase ichneumonidae și orga nisme prădătoare (nematozi, acarieni, insecte, păsări).
Relațiile parazit -gazdă la insectele galigene prezintă aspecte foarte v ariate atât în ceea
ce privește frecvența și abundența parazitului în raport cu diferitele specii p e care le
parazite ază cât si influența asupra cynipidului atacat, care se traduce prin distrugerea larvei
acestuia.
Paraziții primari sunt parazitați la rândul lor de paraziți secundari , de ex: Asaphes
vulgaris în gale de Biorhiza pallida , pe Torymus cingulatus și T. auratus . Prezența acestor
consumatori terțiari (Asaphes vulgaris, Tetrastichus sp .) are un rol deosebit în menținerea
echilibrului biologic al biocenozei.
Creșterea numărului de paraziți primari determină distrugerea numărului insectelor
galigene respectiv diminuare atac ului pe cale naturală. De cele mai multe ori, numărul
paraziților primari nu reușește să crească prea mult, din cauza limitării acestora de către un
alt grup de paraziți, paraziți secundari sau consumatori de ordinul III (Asap hes).
Saprofagele se hrănesc cu subtanță organică moartă rezultată din transformarea
cadavrelor animale și vegetale. Grupa este bine reprezentată în epigaion u nde se întâlnesc
lumbricidae, izopode, diplopode, colembole. Saprofagele ocupă un l oc important în
economia naturii, ele valorificând resursele energetice și materialele existente în substanța
organică moartă.
Descompunătorii sau reducătorii sunt organisme care își procură energia nece sară
vieții prin descompunerea substan țelor organice nevii. Grupa cuprinde – bacterii și ciuperci.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

63
Descompunătorii eliberează substanța minerală și o redau circulației materiei și crează
posibilitatea perpetuării în timp a proceselor vii.
Structura trof ică a ecosistemului se exp rimă grafic, cantitativ prin piramidele
trofice , care cuprind fie numărul indivizilor, fie biomasa sau energia din fiecare nivel trofic.

VI.1.2.Piramida trofica a biocenozei galicole de pe stejar.
În orice biocenoză, între cele patru cat egorii de organisme (producători, consumatori,
saprofage, descompunători) relațiile trofice au o singură direcție: producător – consumatori –
descompunători. fig.10
În cadrul acestor legături trofice, fiecare populație devine o verigă în t ransferul și
transformarea substanțelor și energiei în biocenoză și ecosistem.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

64

Quercus robur

P
P R O D U C A T O R Biorhiza pallida
C O N SU M A T O R I Eurytoma
brunniventris
C O N S U M A T O R II Asaphes
vulgaris
CONSUMATOR III D
E
S
n p o C
u m
a
i r o t
Piramida trofica a biocenozei galicole la Quercus robur Fig.10 Piramida trofică a biocenozei galicole la Quercus robur

În biocenoza luată în studiu , producătorii sunt populațiile de Quercus sp. ; pe
seama lor trăiesc fitofagele (insectele galigene); acestea servesc drept hrană zoofagilor
(insecte parazite) și lanțul trofic se încheie când intervin consumatorii terțiari . Numărul de
verig i într -un lanț trofic varia ză, dar n u depășește 4 sau 5.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

65
Spre exemplu: Quercus petraea – Cynips longiventris – Euritoma bruniventis –
Asaphes vulgaris ; sau: Quercus pedunculiflora – Cynips quercusfolii – Torymus cingulatus –
Tetrastichus sp. În aceste lanțuri trofice, î ntâlnite în biocenoza din Grădina botanică Iași,
Quercus sp . lansează substanțele organice în circuitul biologic.
Cynips longiventris sau C. quercusfolii – consumatori de gradul I, joacă rolul de
industrie cheie, trans formând substanța organică primar ă în substanță accesibilă zoofagilor.
Torymus cingulatus sau Euritoma brunniventris sunt consumatori de gradul 2, iar
Asaphes vulgaris și Tetrastichus sp. sunt consumatori terțiari.
În natură ac este lanțuri trofice nu sunt izolate un ele de altele și nici paralele. Specii
care sunt verigi î ntr-un lanț trofic, pot deveni verigi și în alt lanț trofic, în felul ace sta
lanțurile încrucișându -se, și în biocenoză se creează o rețea trofică ce cuprinde toate
viețuitoarele.
Luând în considerare biocenoza parazitară a stejarului, constatăm că î ntre indivizii
constituie producătorii, consumatorii și decompunătorii se stabilesc relații trofice complexe,
care gener ează o adevărată rețea trofic ă. Nodurile rețelei le constituie consumatorii de
ordinul II – paraziții insectelor galigene.
Relațiile cantitative care se stabilesc între indivizii din diferite unități funcționale ale
acestei bi ocenoze pot fi exprimate prin piramida Elton . Această p iramidă ne arată că
numărul de indivizi, biomasa și energia descresc de la nivelul producătorilor spre nivelul
consumatorilor terțiari, ca urmare a sensului unic de circulație al substanței și energiei, de la
nivelul inferior spre cel superior.
În cadrul biocenozei parazitare a faunei galigene se constată că începând de la nivelul
consumatorilor fitofagi, cantitatea de substanță organică este limitată, ceea ce determină
descreșterea numărului de in divizi din nivelele superioare. Paraziții nu pot să valorifice
întreaga cantitate de substanț ă și energie oferită de gazdă, fapt ce duce la reducerea masei
corporale și energiei disponibile a indivizilor din etajele superioare.
În acest caz, vârful piramidei parazitare va fi ocupa t de un număr redus de indivizi
ce au masa corporală scăzută, de exemplu: Asaphes vulgaris .

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

66
VI.1.3.Competiția dintre speciile ce alcătuiesc biocenoza galicolă a stejarului din
Grădina botanică Iași.
Între toate speciile care alcătuiesc biocenoza galicolă a stejarului se duce o competiție
deosebită pentru câștigarea unui loc în cadrul biocenozei. Competiția este specifică și
producătorilor, în cazul nostru speciilor de stejar, între care se duce o luptă permanen tă intra –
și interspecifică, în v ederea valorificării superioare a biotopului respectiv.
Scopul acestei lupte este supraviețuirea indivizilor ce alcătuiesc populația gazdă a
insectelor galigene. La rândul lor, specii le galigene intră în competiție cu alte specii de
viețuito are, care constituie consumatori de ordinul I (Limantria dispar , Tortrix viridana ,
Haltica quercetorum ; ciuperci Monochoetia desmazierii ; mamifere fitofage: căprior ș.a.)
În această competiție fiecare specie caută să-și asigure o cantita te de hran ă cât mai
mare, un loc cât mai bun în cadrul populațiilor plantei gazdă. Competiția este prezentă și la
nivelul speciilor de cynipide, care luptă pentru ocuparea unui anumit loc în cadrul populati ei
gazdă, fapt ce determină existența unei an umite fluctuații.
Între paraziți se desfașoară , de asemenea , o competiție destul de strânsă pentru
câștiga rea unui număr cât mai mare de indi vizi. Competiția va fi cu atât mai mare cu cât în
lupta pentru câștigarea gazdei va intra un num ăr mai mar e de specii; astfel, în rândul
parazitilor se poate urmări atât lupta intraspecifică , cât și lupta interspecifică , ce determină
menținerea unui echilibru în cadrul biocenozei.

VI .2.Dinamica speciilor galigene în cadrul bioceno zelor Grădinii botanice Iași
Pentru a putea surprinde dinamica speciilor galigene in cadrul biocenozelor arboricole
din Gradin a botanica s -au luat in studiu cele 5 statii in care predomina speciile genului
Quercus, Ulmus, Populus, Tilia si Picea .
În urm a cercetări lor efectuate în aceste statii s-a putut constata existența unei variații
în ceea ce privește raportul dintre specii, frecvența speciilor, intensitatea atacului și gradul de
atac, care diferă în funcție de planta gazdă, poziția plantei gazdă în arboret, expoziția
arborilor, peri oada de timp în care s -a făcut colectarea m aterialului, poziția ramurilor pe
același arbore, vârsta arborilor, numărul de probe recoltate, condițiile abiotice etc .

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

67
Din numărul total de 33.059 de gale recoltate în per ioada 2008 – 2009 la sp eciile de
foioase și conifere, rezultă că:
 11.689 (35,3%) gale sunt prezente pe speciile de Quercus
 5852 (17,7%) gale se găsesc pe speciile de Tilia
 1598 (4,82%) gale se găsesc pe speciile genului Populus
 8798 (26,6%) gale se găsesc pe speciile genului Ulmus
 288 (0,86%) gale se găsesc pe speciile genului Rosa
 4832 (14,63%) gale se găsesc pe exemplarele de Picea excelsa
Urmărind situația atacului, la speciile genului Quercus am putut constata numărul
cel mai mare d e specii de in secte galigene; astfel, din 44 specii insecte galigene semnalat e în
cercetările noas tre pe arborii și arbuștii din Grădina botanică, 29 specii atacă speciile
genului Quercus.
Atacul se face pe toate organele plantei; numărul cel mai mare de specii este orientat
către atacul pe frunze -16 specii. Pagubele cele mai mari sunt produse de speciile ce ataca
mugurii , între care Biorhiza pallida, Andricus foecundatrix și A. inflator au importanță
economică deosebită.
Așa cum reiese din tabelul u rmător, la da ta de 5.07.2008, s -a constatat pe unul din
stejarii lua ți în observație, un număr mare de gale formate pe muguri; din cele 339 gale
colectate, 239 aparțin speciei Biorhiza pallida , ceea ce reprezinta 86%. Urmează Andricus
foecundatrix cu 34 gale, (10%) și A.inflator cu 14 gale, (4%).
Numărul de gale de pe un ram variază între 7 – 67, media fiind pe un ram de 33,9
gale. Atacul va prezenta variații de la un r am la altul, precum și de la un an la altul.
Raportul dintre speciile de Cynipide pr ezentate pe m ugurii de Quercus r obur din
anul 2008 .
1. Andricus ostrea 9,76%
2. Andricus inflator 8,32%
3. Andricus faecundatrix 24,32%
4. Andricus curvator 24,64 %
5. Cynips longiventris 3,36%
6. Biorhiza pallida 29,6%

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

68

1.Andricus ostrea
2.Andricus inflator
3.Andricus faecundatrix
4.Andricus curvator
5.Cynips longiventris
6.Biorhiza pallida

Fig. 11. Ciclograma reprezentand raportul dintre speciile de Cynipide pr ezentate pe
mugurii de Quercus r obur din anul 2008 .

 5.07.2008
Nr.
ram Total
gale Andricus

foecundatrix Andricus

inflator Biorhiza

pallida
Nr.gale % Nr.gale %
Nr.gale %
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10 40
22
32
67
36
7
44
26
32
35 5
2
–
8
1
3
2
4
6
3 12
9
–
12
2
42
4
16
19
8 –
1
3
–
4
–
1
2
1
2 –
4
9
–
11
–
2
7
3
6 35
19
29
59
31
4
41
20
25
30 87
86
90
86
86
57
93
77
78
85

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

69
10 339 34 10 14 4 239 86

 3.05.2009 .
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10 6
1
14
9
4
23
6
1
4
6 1
–
–
–
–
–
–
1
–
– 16
–
–
–
–
–
–
100
–
– –
1
–
–
–
–
–
–
–
– –
100
–
–
–
–
6
–
–
– 5
–
14
9
4
233
6
–
4
6 83
–
100
100
100
100
100
–
100
100
10 72 2 2 1 1 71
95

Tabel. 2, 3 Competiția dintre speciile ce atacă mugurii de Quercus sp .

Fig.12. Competiția dintre speciile de cynipide care atacă mugurii de Quercus sp.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

70

Astfel, urmărind evoluția atacului și dinamica speciilor, putem constata că :
 Biorhiza pallida domină în intensitate, e a prezentând oscilații în limit e largi de la un
ram la altul, valorile generale fiind între 57 – 93%.
 Oscilații interesante putem urmări la specia Andricus foecundatrix, numărul maxim
fiind realizat pe ramul 6, când a tinge un procentaj de 42%.
 Andricus inflator prezintă o import anță mai mare; subliniem prezența acestei specii
pe 70% din ramurile cercetate.
Pe baza datelor înregistrate la 3.05.2009 s-au constatat modi ficări mari în raport cu
anul precedent, și anume:
 atacul , deși nu tot atât de intens , a fost domina t de Biorhiza pallida
 numărul de gale semnalat pe un ram variază între 4 – 23 gale
 procentajul realizat de Biorhiza pallida este de 95%, în timp ce pentru Andricus
inflator este de 1% , iar pentru A. foecundatrix este de 2%.
Urmărind dinamica speci ei Biorhiza pallida pe ramurile unui stejar, s-au constatat oscilații
cuprinse în limite largi de la un r am la altul, oscilații ce pot fi obs ervate și atunci când
urmărim atacul de la un stejar la altul .
Astfel, pe baza datelor din 14.10.2 008, constatăm oscilații cuprinse în limite destul
de mari de la un ram la altul, atât pe stejarul nr. 1 și 2, cât și pe ceilalți stejari. Pe ramurile
stejarului nr. 2 au fost găsite 14 gale, iar pe stejarul nr. 1 s-au găsit 49 gale.
În același mod au fost surprinse oscilații în materialul colect at la 12.05.2009,
oscilații firești, determinate de poziția fiecărui stejar în biotopul respectiv, de desfășurarea
ramurilor în spațiu, de expoziția la lumi nă, de curenții de aer.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

71

 14.10.2008
Nr.
Total
Stejar
gale Ram1
Nr.gale
% Ram2
Nr.gale
% Ram3
Nr.gale
% Ram4
Nr.gale
% Ram5
Nr.gale
%
1
2
3
4
5 49
14
24
28
17 4
–
3
14
– 8
–
12
50
– 21
–
8
2
15 43
–
33
7
38 16
9
–
5
2 33
64
–
18
12 –
1
–
3
– –
7
–
10
– 8
4
13
4
– 16
28
54
14
–
Total 132 21 16 46 35 32 24 4 3 29 22

 12.05.2009
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1
2
3
4
5 15
7
9
2
12 4
–
1
2
5 26
–
11
100
42 –
–
3
–
1 –
–
33
–
83 7
–
2
–
1 46
–
22
–
83 2
2
1
–
4 13
28
11
–
33 2
5
2
–
1 13
71
22
–
83
Total 45 12 26 4 9 10 22 9 20 10 22

Tab. 4,5 Dinamica atacului speciei Biorhiza pallida pe ramurile unui stejar

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

72

Fig. 13. Intensitatea atacului speciei de Biorhiza pallida peramurile unui stejar

Fig. 14. Intensitatea atacului speciei Biorhiza pallida de la un stejar la altul

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

73

Urmărind situaț ia atacului pe frunze putem constata o strânsă competiție, determinată de
numărul mare de specii specializate pentru atacul acestui organ. In cercetările efectuate s-a
urmărit atât dinamica spec iilor, frecvența, cât și intensitatea atacului.
Dacă Andricus curvator determină, alături de gala caracteristică mugurilor, și
deformarea frunzelor, Neuroterus numismalis, Andricus ostrea și alte specii nu provoacă
deformări ale frunzelor.
Pe frunzele deformate de Andricus curvator se găsesc mai puține gale pr oduse de alte
specii galigene. Numărul de g ale găsite pe o frunză variază în limite foarte mari, de la 1 -150,
în situația atacului produs de Neuroterus numismalis și între 1 -12 gale în c azul atacului
produs de Cynips quercusfolii .
Au fost găsite mai multe feluri de gale pe aceeași frunză, așa cum reiese din tabelul
de mai jos. Numărul de gale pe frunze variază în limite largi între 1 -26 gale.
Oscilații în limite largi au fost întâlnite și în probele de la 18.07.200 8; competiția se dă
între 11 specii galigene care atacă frunzele, abundența cea mai mare prezentând -o
Neuroterus numismalis care realizează un procentaj de 34%, după care urmează N.
quercusbaccarum cu un procent aj de 19,7%, N. fumipenis cu 18% , Andricus ostrea cu
un procentaj de 4,1%, Cynips quercusfolii , C.agama și celelalte specii .

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

74

Tab.6 Situația atacului sp. de cynipide pe frunzele de Quercus sp. la data de 18.07 2008

Nr
probei Nr.
Frun
ze Total
gale A.curvator

gale % A.ostrea

gale % Cynips
Agama
Gale % Cynips
longiventris
gale % C. quercus

Gale % C. quercus folii

Gale % N. fumipennis

Gale %
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10 10
10
10
10
10
10
10
10
10
10 64
45
66
42
47
55
55
27
29
31 –
–
2
–
1
–
3
1
3
– –
–
3,0
–
2,1
–
5,4
3,7
10,
3
– 7
–
3
3
–
5
–
–
–
1 10,
9
–
4,5
7,1
–
9
–
–
–
3,2 2
4
1
2
–
–
–
1
–
1 3,1
8,8
1,5
4,7
–
–
–
3,7
–
3,2 2
5
2
–
1
–
3
1
–
– 3,1
11,1
3
–
2,1
–
5,4
3,7
–
– –
–
–
–
–
–
–
–
–
– –
–
–
–
–
–
–
–
–
– –
–
–
1
–
2
1
–
6
9 –
–
–
2,3
–
3,6
1,8
–
20,6
29 9
10
16
11
12
9
19
3
5
2 15,6
20
24,2
26,1
25,5
16,2
34,5
11,1
17,2
6,4
Total Ga
le 461 10 2,1 19 4,1 11 2,3 14 3 – – 19 4,1 83 18

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

75

Fig.15. Intensitatea atacului s peciilor de cynipide pe frunzele de Quercus la data de
18.07.2008

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

76

Tab. 7. Situația atacului speciilor de cynipide pe frunzele de Quercus sp. la data de 20.05 2009

Nr.

probe
i Nr.

frun
ze Total

gale A.curvator

gale % A.margina
lis

gale % A.quercusrad
icis

Gale
% A.testaiceipes

Gale % C.agama

Gale % C.quercusfolii

Gale % Macrodiplosisd
ryobia

Gale
%
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10 10
10
10
10
10
10
10
10
10
10 68
78
102
113
73
64
57
76
39
40 9
6
11
8
15
9
9
9
3
14 13
7
10
7
20
14
15
11
7
35 2
1
–
–
–
–
–
–
–
– 2,9
1,2
–
–
–
–
–
–
–
– –
2
–
11
–
3
–
3
2 –
2,5
–
0,8
1,3
–
5,2
–
7,6
5 4
8
2
11
2
9
–
8
4
5 5,8
10,2
1,9
9,7
2,7
14
–
10,5
10,2
12,5 9
9
1
17
6
4
7
10
–
– 13,2
11,5
0,9
15
8,2
6,2
12,2
13,1
–
– 10
2
16
8
5
12
5
24
10
1 14,7
2,5
16,6
7
6,8
18,7
8,7
31,5
25,6
2,5 –
–
–
4
7
6
9
2
8
11 –
–
–
35
9,5
9,3
15,7
2,6
20,5
27
Total
gale 710 93 13 3 0,4 12 1,6 53 7,4 63 8,8 93 13 47 6,6

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

77

Fig. 16. Situatia atacului speciilor de cyn ipide pe frunzele de Quercus sp. la data de
20.05.2009

Ca și la muguri, și la f runze se constată o competiție deosebită. Aici competiția
îmbracă alte aspecte : în timp ce mugurele nu poate fi ocupat decât de o singură specie, pe
frunze putem găsi gale produse de mai multe specii, dar și pe frunze găsim specii dominante.
Pe frunzele atacate de Cynips quercusfolii se instalează mai greu speciile de
Neuroterus și Andricus.
Deoarece în biocenoza studiată, specia Neuroterus numismalis are o fr ecvență mare fața
de restul speciilor, a fost urmărită intensitatea atacului numai pentru această specie. Cele
100 de frunze atacate de Neuroterus numismalis luate în calcul au fost repartizate în 15
clase , în funcție de numărul de gale existente pe fiecare frunză ; frecventa atacului pe aceste
frunze este de minimum o gală și maximum 150 gale , iar frecvența medie 32 de gale pe
fiecare frunză.
Din grafic rezultă că intensitatea este maxima la clasa I, II și III, unde atinge 14 până
la 39 frunze, pentru ca apoi să scadă la 6 frunze la clasa V. În continuare, curba intensității
descrește treptat până la o singură frunză la clasa IX, X și XV.
Creșterea intens ității atacului la clasa I, II și III se explică prin faptul că în acest e clase
sunt grupate un număr mai mare de frunze și cu o frecvență a atacului de 1 -30 gale.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

78
În cazul în care curba ar avea valori mai mari la ultimele clase, unde frecvenț a atacului
este de 150 gale, funcțiile frunzelor ar fi mai reduse, punând î n pericol existența
producătorilor.
Rezultă ca la nivelul frunzelor, mugurilor și ramurilor stejarului se dă o competiție
strânsă între diferite specii de cynipide în vederea ocupării poziției celei mai avantajoase. Ca
urmare a acestui fapt speciile sun t într -o dinamica continuă de la un an la altul sau de la un
loc la altul .
Dinamica speciilor galigene este caracteristică și celorlalte specii lemnoase întâlnite
în biocenozele din Grădina botanică.
Nr.frunzei Nr.gale Nr.frunzei Nr.galei Nr.frunzei Nr.galei Nr.frunzei Nr.galei
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21 25
150
3
42
8
1
29
4
106
2
54
43
99
9
10
114
12
29
14
67
69 31
32
33
35
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51 23
1
5
4
55
73
124
111
4
5
21
139
7
80
50
44
3
2
27
79
15 61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81 11
25
9
30
3
12
6
1
7
19
2
17
21
2
6
28
3
5
13
19
50 91
92
93
94
95
96
97
98
99
100

Total 15
2
80
2
18
34
50
9
30
1

3291

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

79
Tab. 8. Intensitatea atacului speciei Neuroterus numiamalis pe frunzele de Quercus.sp.

Fig. 17. Intensitatea atacului speciei Neuroterus numismalis pe frunzele de Quercus.sp.
la data de 21.04.2009

22
23
24
25
26
27
28
29
30
164
1
124
37
2
11
5
134
14 52
53
54
55
56
57
58
59
60 3
5
42
10
7
53
24
39
102 82
83
84
85
86
87
88
89
90 60
7
90
51
10
37
16
3
8

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

80

Clasa Gale Frunze Clasa Gale Frunze
I
II
III
IV
V
VI
VII
VIII
IX 1-10
11-20
21-30
31-40
41-50
51-60
61-70
71-80
81-90 39
14
14
4
6
5
4
2
1 X
XI
XII
XIII
XIV
XV 91-100
101-110
111-120
121-130
131-140
141-150 1
3
2
2
2
1
Tab. 9. Repartizarea frunzelor pe clase

minim =1 gală
media=32 gale

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

81
maxim=150 gal e Fig. 18 Repartizarea frunzelor pe clase

Fig.19. Ciclograma speciilor de Cynipide mai frecvente pe spec ia de Quercus , 2008

1.Andricus testaceipes 2,69% 14.Andricus ambiguous 0,24%
2.Andricus quercusradicis 2,57% 15.Trigonaspie synaspis 1,27%
3.Andricus ostrea 1,52 % 16.Neuroterus qu ercusbaccarum 3,63%
4.Andricus ostrea 0,49% 17.Neuroterus minutulus 1,22%
5.Andricus mitratus 0,26% 18.Neuroterus numismalis 49,6%
6.Andricus marginalis 0,46% 19.Neuroterus minutulus 1,26%
7.Andricus in flator 1,23% 20.Neuroterus laeviusculus 2,15%
8.Andricus giraudianus 1,3 % 21.Neuroterus fumipennis 3,13%
9.Andricus faecundantrix 1,80% 22.Macrodiplasis drybia 3,93%
10.Andricus curvator 5,79% 23.Cynips quercusfolii 4,59%
11.Andricus curvator 0,49% 24.Cynips longiventis 1,54%
12.andricus coruptrix 1,26% 25.Cynips longiventris 0,64%
13.Andricus amblicerus 0,31% 26.Cynips agama 1,67%
27.Biorhiza pallida 2.27%

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

82

Fig. 20. Ciclograma speciilor de cynipide mai frecvente
pe specia de Quercus, din anul 2009
1.Andricus testaceipes 2,86
2. Andricus quercusradicis 6,18
3. Andricus ostrea 2,81
4, Andricus ostrea 3,18
5. Andricus inflator 2,39
6. Andricus faecundatrix 6,09
7. Andricus curvator 1,89
8. Andricus curvator 7,1
9.Trigonaspis synapsis 0,96
10.Neuroterus quercusbaccarum 19,35
11. Neuroterus numismalis 11,16
12. Neuroterus minutulus 3,64
13. Neuroterus laeviusculus 4,7
14. Neuroterus fumipennis 8,49
15.Cynips quercusfolii 3,23
16.Cynips quercus 1,52
17.Cynips longiventris 0,96
18.Cynips longiventris 3,83
19.Cynips agama 3,69
20.Biorhiza pallida 8,53

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

83

Fig. 21.Ciclograma globală a speciilor galigene semnalate în Grădina botanică Iași în
anul 2008

Fig.22 Ciclograma globală a speciilor galigene semnalate în Grădina botani că Iași în
anul 2009

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

84

1.Tilia sp. -Eriophyes tiliae 27,57%
-Oligotrophus hartigi 7,92%
-Oligotrophus reaumurianus 5,64%
2.Picea e xcelsa Pineus p ini 0,09%
-Sacchiphantes abietis 0,75%
-Sacchiphantes viridis 19,84%
3.Ulmus sp. -Schizoneura lanuginosa 0,26%
-Schizoneura ulmi 0,48%
-Tetraneura pallida 1,35%
-Tetraneura rubra 1,07%
-Tetraneura ulmi 24,30%
4.Populus sp. -Pemphigus pr otospirae 0,84%
-Pemphigus spirothecae 8,90%

Urmărind atacul produs de Oligotrophus hartigi, O. reamurianus și Eriophes tiliae
pe frunzele speciilor de tei, s-a constatat frecvența, intensitatea și gradul de dăunare al acestei
specii.
Merită atenție și cunoașterea competiției dintre speciile galigene frecvente pe ulm:
Schizoneura lanuginosa, S. ulmi, Tetraneura pallida, T. rubra, T.ulmi . Interesant este faptul
că aceste specii de insecte galigene a u preferință în alegerea gazdei: Tetraneura ulmi preferă
Ulmus montana, U. procera, U. campestre, iar Schizoneura lanuginosa am semnalat -o
frecvent numai pe Ulmus foliacea și foarte rar pe Ulmus campestre, alături de celel alte specii
amintite mai sus. În această situație putem c onstata atât o competiție intraspecifică cât și una
interspecifică.
În cercetările efectuate s -au întâlnit gale și pe frunzele de plop, produse de
Pemphigus protospirae și P. spirothecae . În cazul acestor specii se poate vorbi de o
competiți e strânsă chiar pentru ocuparea unei anumite părți a frunzei, pețiolul .
Răspândirea mai mare o are specia c u cea mai mare proficitate. Din observațiile
efectuate s -a constatat că specia Pemphigus spirothecae a câștigat competi ția, reușind să
atace pețiolul la majoritatea frunzelor.
Molizii plantați pe platoul Grădinii botanice sunt pute rnic atacați de 3 specii de
insecte galigene : Pineus pini, S. viridis . Situația atacului a fost diferită de la un an la altul,
Sacchiphantes abietis producând un atac mai puternic.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

85
În urma tu turor observațiilor efectuate, se poate afirma că biocenoza galigenă
semnalată în Grădina botanică Iași cuprinde un număr variat de specii, și că dintre acestea,
unele reușesc să producă atacuri int ense ( Neuroterus numismalis, Tetraneura ulmi,
Sacchiphantes viridis).
Densitatea numerică a populațiilor acesto r biocenoze analizate suferă în continuare
schimbări, sub in fluența factorilor habitatului și a celor interspecifici și trofici.
Factoriibiot opului și cei tehnici sunt factori de fluctuație numerică a populațiilor,
iar factorii interspecifici și trofici sunt factori de reglare și prin aceasta, de organizare a
stării staționale a biocenozei.
Dar, în timp influența factorilor climatici ,edafici, și tehnici, duc la diminuarea
densității numerice pe o perioadă scurtă de timp , factorii interspecifici, fiind factori de
reglare, asigură diminuarea densității numerice pe o perioadă mai lungă de timp .

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

86

Capitolul VII : Măsuri de prev enire și combatere a insectelor galig ene

Un imens rezervor de viață, cea mai complexă formă de conviețuire a speciilor
regnului vegetal și animal, pădurea este la rândul ei un organism de sine stătător al naturii,
care a luat naștere și a ev oluat în milioane de ani. Se știe cît de dificilă este performanța de a
reconstitui, de a crea o pădure. Echilibrul ei ecologic, armonizarea speciilor verzi și a faunei
atât de diverse,humusul specific al pădurii încă sunt secrete ale naturii, ce a evoluat lent de -a
lungul erelor.
Odată cu creșterea și diversificarea cerințelor soci etății față de pădure se pune
problema cum pot fi satisfăcute concomitent cele două dezi derate: pe de o parte nevoia de
a conserva pădurile, iar pe de altă parte , nevoia de a recolta cantități sporite de lemn și alte
produse vegetele și animale, precum și cea de a deschide turismului și recreerii, din ce în ce
mai multe păduri și spații împădurite.
În acest scop , pe terasa superioară a dealului Cop ou – Iași a fost î nființată în anul 1964
Grădina b otanică. În vederea satisfacerii locurilor recreativ culturale și igienico -sanitare a
populației orașului Iași, în perimetrul Grădinii s -a amenajat și un sector dendrologic cu peste
400 de specii lemnoase ,indigene și exotice. În acest ecosistem creat de om ,echilibrul
biologic este tulburat permanent de existența fitofagi lor, dintre care cei mai numeroși sunt
din clasa insectelor. Deși relativ mici și uneori greu de observat, insectele au capacitate mare
de distrugere. Prin felul lor de viață , ele produc vătămări arborilor forestieri , cu consecințe
negative asupra productivității acestora.
În lumea insectelor fitofage un loc nu de mică importanță îl ocupă și insectele
galigene ( producătoare de gale ). La prima vedere ,aceste insecte sunt lipsite de importanță
pentru personalul silvic, deoarece pagubele economice sunt mult mai mici față de daunele
produse de marea masă a defoliatorilor sau a gândacilor de scoarță.
În parcelele cercetate din Grădina botanică am întâln it arbori tineri compromiși din
cauza vătămărilor puternice produse de galele de pe frunze și muguri. De exemplu: Ulmus
montana, U. procera, U. foliaceae în anul 2009 au avut de suferit ca urmare a atacului în
masă a l insectelor galigene: Tetraneura ulmi, Schizoneura lanuginosa ; Picea excelsa , în anii

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

87
2008 -2009 , a fost puternic atacată de afide producătoare de gale , ca: Sacchiphantes viridis
și S. abietis .
Aceasta nu înseamnă că întreaga populație a arborilor amintiți mai sus a fost distrusă
de aceste insecte g aligene, ci doar câteva exemplare ,așezate pe marginea căilor de acces sau
în luminișuri. Uscarea timpurie a lăstarilor sau a frunzelor ca urmare a atacului frecvent,
duce la încetinirea dezvoltării plantei sau în c el mai rău caz la uscarea arborelui. Rezultă că
insectele gali gene afectează desfășurarea norm ală a vieții arborelui,ceea ce duce indirect la
scăderea valorii ornamentale a acestor arbori și des igur la scăderea masei lemnoase.
Se poate constata că prezența atacului insectelor galigene în sectorul dendrologic este
mai frecvent la arborii plantați pe marginea căilor de acces,în luminișuri sau a celor răzlețiți
în diferite sectoare ale Grădinii botanice. Ca urmare a acestui fapt, este necesară luarea unor
măsu ri de limitare a atacului produs de insectele galigene .
În economia forestieră există diverse arme de distrugere a insectelor fitofage , în
scopul limitării înmulțirii acestora. Pe plan local, împotriva insectelor galigene se iau puține
măsuri de distrugere : colectarea manuală a galelor din culturile tinere de Picea excelsa și
arderea lor înainte de eclozarea adulților. Combaterea chimică făcută împotriva defoliatorilor
afectează în mică măsură biologia insectelor galicole, deoarece perioada lor de zbor est e de
scurtă durată, iar stadiul larvar sau nimfal es te bine apărat de pereții galei; având în vedere
aceste particularități ale insectelor galigene cât și caracteristicile ecosistemelor create în
Grădina botanică , se impune luarea unor măsuri de prevenire și combatere a insectelor
producătoare de gale.
Înmulțirea în masă a dăun ătorilor galigeni are loc din cauza migrărilor de la un
arboret la altul, din cauza culturilor efectuate cu speci i din afara arealului și din cauza
introducerii speciilor exoti ce de arbori. Activitatea de creare și îngrijire a plantațiilor în
Grădina botanică necesită transportarea unor materiale dintr -un loc în altul. Se transportă
semințe, fructe, butași, puieți, sau chiar arbori, mater iale care pot ascunde dăunători în
diferi te stadii de dezvoltare. Pentru împiedicarea răspândirii a cestor dăunători se aplică
măsuri de igienă și de carantină internă sau externă , după cum materialul provine din diferite
regiuni ale țării sau din exteriorul țării.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

88

VII. 1. Măsuri de igienă sau de pre venire
Aceste măsuri au scopul să asigure arborelui condiții bune de vegetație , și deci rezistență
față de boli și dăunători. Aceste măsuri sunt mai importante,mai economice,mai ușor de
aplicat, fără aspecte nocive față de unele elemente al e biocenozei, decât cele de combatere.
Măsurile de prevenire constau în:
a) măsuri de minim sanitar care în cadrul Grădinii botanice se aplică în pepeniere, la
lucrările de împădurire, în culturi speciale.Aceste măsuri constau în menținerea sănătății
arborilor, crează plantațiilor condițiile cele mai proprii pentru îndeplinirea funcțiilor
economice,sociale și sanitare.
b) controlul fito-sanitar este acțiunea prin care se descoperă și se semnalează
prezența dăunătorilor și a altor factori vătămători ș i a vătămărilor cauzate de acestea.
Controlul fito -sanitar se realizează permanent pentru stabilirea existenței dăunătorilor fie
după prezența acestora, fie după atacurile cauzate pentru a stabili suprafețele pe care se
extind dăunătorii.
c) diagnoza este operațiunea prin care se stabilește sau se determină specia
dăunătorului. Aceasta se face după materialul entomologic găsit sau după atacul provocat. În
cazul insectelor galigene care sunt de talie mică,diagnoza se face după aspectul galelor și
după insec ta adultă obținută prin culturile realizate în laborator. Stabilirea diagnozei poate
indica procedeul de combatere.
d) măsurile de carantină se aplică pentru împiedicarea răspândirii dău nătorului dintr –
un loc în altul prin transportarea materialelor vegeta le care conțin dăunători în diferite stadii.
Materialele presupuse a fi infestate se păstrează în carantină până la stabilirea stării fito –
sanitare. Materialele care conțin dăunători sunt sterilizate, refuzate sau distruse după caz.
Carantina este de două feluri: carantină internă previne răspândirea dăunătorului în interiorul
țării; carantină externă se aplică la frontieră prin controlul fito -sanitar al materialului care
introduce în țară sau care iese din țară.
La plantarea arborilor și arbușt ilor în Grădina botanică se ține seama atât de carantina
externă, cât și de cea internă.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

89
e) ocrotirea organismelor folositoare. În plantațiile de arbori se găsesc și organisme,
plante sau animale, care prin felul lor de viață distrug numeroase insecte vătă mătoare. Aceste
organisme sunt: microorganismele patogene (virusuri, bacterii, ciuperci), paraziți, entomofagi
și prădători. Aceste organisme trebuie să fie ocrotite în vederea protecției vegetației forestiere
împotriva dăunătorilor. Cunoașterea și ocrotir ea paraziților cynipidelor galigene are o mare
importanță deoarece ei opresc pe cale naturală înmulțirea exagerată a acestora.
f) supravegherea dăunătorilor – cercetarea stațională este operația prin care se
urmărește dezvoltarea,evoluția și dinamica acest ora. Prin această operație se culeg și apoi se
prelucrează datele caracteristice înmulțirii în masă ale dăunătorului.
g) măsurile agrofitotehnice urmăresc modificarea condițiilor mediului înconjurător
încât acestea să devină favorabile pentru planta culti vată și nefavorabilă pentru dezvoltarea
dăunătorului. Totodată, prin aceste metode se caută să se formeze forme noi de plante care să
fie rezistente și la atacul dăunătorilor.
În Grădina botanică, pe hibrizii de Quercus x corcyrensis, Q. x dac ica, Q. x rosaceae,
Q. x venusta nu am întâlnit în nici o gală. Măsurile agrofitotehnice de cea mai mare
însemnătate aplicate în Grădina botanică sunt: lucrările solului din pepeniere, aplicarea
îngrășămintelor alegerea terenului pentru semănatul și planta tul arborilor și măsuri de
îmbunătățiri funciare ca drenarea ș i irigațiile care măresc rezistența arborilor la atacul
dăunătorilor.
VII. 2. Măsuri de combatere
Măsurile directe de combatere se aplică atunci când măsurile de prevenire n -au putut
împiedica înmulțirea în masă a unui dăunător. Ele au drept scop distrugerea dăunătorului
respectiv. Măsurile de combatere se a plică prin mai multe procedee pe baza datelor obținute
din observațiile anterioare asupra prezenței dezvoltării și înmulțirii dăunăto rului. Procedeele
prin care se realizează combaterea se aleg ținându -se seama de biologia dăunătorului, de
natura arborelui, de organele atacate și atacate și situația orografică în care se află plantația.
Principalele metode de combatere sunt:
a) Metode mecanice , care constau în captarea sau distrugerea directă a diferitelor
insecte dăunătoare, pe cale manuală sau prin folosirea unor dispozitive speciale.
Insectele galigene pot fi distruse prin această metodă, culegând galele înainte de
eclozare.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

90
b) Metode fizice. În această grupă se cuprind diferite procedee fizice folosite în
combaterea insectelor dăunătoare ca: apă caldă 55 grade C °, folosirea focului,cursele
luminoase etc.
În Grădina botanică, în vara anului 2008 s -au cules și ars toat e galele produse de
Sacchiphantes viridis de pe Picea. De asemenea s -a ars și vegetația ierboasă din jurul
plantației de ulmi pentru distrugerea gazdelor intermediare a insectei Tetraneura ulmi.
c) Metoda chimică . Această metodă folosește substanțe chimice, produse
fitofarmaceutice mortalitate sau de reducere a populațiilor dăunătoare. Din acest motiv este
necesară cunoașterea în profunzime a compoziției complexelor biocenotice, a dinamicii
populației speciilor care intră în c ompetiție, în vederea st abilirii prezenței celor mai
importante forme de prădători și paraziți. Dacă avem în vedere că metoda de combatere
biologică acționează numai asupra unei specii a unui grup restrâns de dăunători și că această
metodă se aplică de fapt într -un singur sistem care cuprinde un complex de organisme
dăunătoare, reiese necesitatea combaterii simultane și pe cale chimică.
Pentru obținerea unor rezultate bune în aplicarea metodei de combatere integrată este
necesar intervenția precisă a tratamentelor cu pesticide se lective pentru dăunătorii care sunt
vizați în combatere fără a perturba echilibrul biocenotic existent. De aceea este necesar să se
înlocuiască toate pesticidele cu remanență mare prin produse degradabile care să nu prezinte
pericolul de acumulare sub form ă de reziduuri în mediul ambiant. Aplicarea tratamentelor cu
substanțe selective diferențiate în timp și spațiu au dat rezultate promițătoare atât în ceea ce
privește ocrotirea faunei entomofage și acarofage din plantații cât și a unor specii de
entomofa gi înmulțiți tehnologic și lansați în ecosistem.
Se poate aprecia că obiectivele majore ale combaterii integrate a dăunătorilor vor
putea fi atinse numai dacă toate eforturile se vor concentra în armonizarea tratamentelor
chimice și biologice bazate pe cr earea de tehnologii adecvate cu o cunoaștere ecologică
aprofundată a agroecosistemelor ăn vederea obținerii unei eficiențe ridicate în protecția
plantelor.
În această perspectivă, cercetarea insectelor galigene din ecosistemele Grădinii
Botanice Iași treb uie să cuprindă cunoașterea tuturor factorilor de mediu abiotic și biotic;
trebuie să se efectueze un studiu morfobiologic complet al dăunătorului care va cuprinde și
întregul complex de paraziți și dăunători.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

91
De multe ori, insectele parazite sunt mai sen sibile la insecticide și pier în masă
înaintea dăunătorului, ori se cunoaște că la insectele galigene numai paraziții determină
limitarea indivizilor populației de dăunători. Stadiul de adult al insectelor parazite sau
hiperparazite este cel mai sensibil l a insecticide. Se cunoaște, de asemenea că adulții
braconidelor, ichneumonidelor și altor insecte parazite sunt insecte libere care trăiesc pe
florile diferitelor plante spontane, ca umbelifere, crucifere, arbuști etc.
Având î n vedere aceste particularită ți, personalul Grădinii Botanice poate găsi unele
modalități de combatere precum:
– conservarea vegetației spontane, ierburi sau arbuști care sunt formațiuni biologice naturale,
adăposturi și sursă de hrană pentru adulții paraziților;
– crearea arboretelor de amestec ce posedă o rezistență mai mare în calea dăunătorilor, față de
arboretele pure;
– utilizarea pe cât posibil, pentru plantație a materialului săditor local, sau din alte zone de
vegetație asemănătoare, acesta fiind mai rezistent față de acești d ăunători;
– completarea golurilor ivite în plantație în vederea limitării apariției galelor în exemplarele
arboricole izolate;
– colectarea manuală a galelor din culturile tinere și arderea lor înainte de eclozarea adulților;
Galele se pot folosi în scopu ri medicinale, în industria tăbăcăriei, a vopselelor, ceea
ce a făcut ca și aceasta să servească economiei forestiere. Totuși pierderile provocate de gale
sunt mult mai mari decât avantajele aduse de folosirea lor.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

92

CONCLUZII
Din cecetările efecuate în perioada 2008 – 2009 asupra faunei galigene din Grădina
botanică Iași, desprindem următoarele :
 fauna galigenă din Grădina b otanică cuprinde un munăr de 44 specii galigene ce
produc daune speciilor genurilor : Picea, Rosa, Tilia, Ulmus, Populus, Quercus;
 semnalăm prezența speciei Andricus nudus , specie care nu a fost citată în țară nici de
Borcea I. nici de M. Ionescu ;
 pe baza materialului colecta t și a cercetărilor efectuate s -a constatat că stej arul
cuprinde un număr de 29 specii de cinipide galigene, dintre care mai frecvente în
această zonă sunt speciile Neuroterus numismalis 49,6%, Andricus curvator 5,79%,
Cynips quercusfolii 4,59%, Biorhiza pa llida 8,53%, ce reușesc în unele situații să
produ că atacuri intense;
 insectele galigene afectează cel mai adesea exemplarele tinere de Quercus și Ulmus
izolate sau expuse la lu mină ;
 fauna galigenă a ulmului cuprinde 5 specii galigene, dintre care frecvența cea mai
mare o are Tetraneura pallida și T. ulmi; prezența acestori dăunători pe frunzele
ulmului duc la perturbări în vegetația normală a plantei, prin uscarea parțială sau
totală a unor frunze;
 fauna galigenă a teiului cuprinde 3 specii de artropode galigene, dintre care frecvența
cea ma i mare o are acarianul Eriophes tilliae ; acești dăunători galigeni produc gale
atât pe frunzele exemplarelor tinere cât și pe exemplarele de frunze în vârstă;
 fauna galigenă semnalată la molid cuprinde 3 specii dintre care frecvența cea mai
mare o are Sacchiphantes viridis , producând daune mari exemplarelor de molizi ce
sunt plantați în Grădina b otanică;
 studierea biocenozei galicole , scoate în evidență complexitatea interrelațiilor ce se
stabilesc între populația gazdă și insectele le galig ene, insectele parazite și insectele
hiperparazite, competiția și dinamica speciilor în lupta pentru ocuparea unei poziții
avantajoase în cadrul biocenozei;

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

93

BIBL IOGRAFIE
1. BORC EA, I., 1912 – Zoocecidii din Romania , Acad. Rom.,"Publ. Fond. V. Adamache ", T. 5, 31
2. BORZA , Al., GHIUȚĂ , M., 1938 – Contribuții la studiul si raspandirea cecidiilor din Romania ,
"Bul. Grad. Bot. Univ. Cluj"17, 1-4
3. BRÂNDZĂ ,M., 1914 – Contributii la studiul zoocecidiilor din Romania , Acad. Rom., Mem.
Sect. St., 36, 8
4. CH IFU ,Th., 1995 – Cercetari privind cunoasterea biodiversitatii din gorunetele Podisului Central
Moldove nesc, Ministerul Cercetarii si tehnologiei, Institutul de Cercetari Biologice Iasi
5. CONSTATINEANU ,M., SUCIU, I., 1954 – Contributii la studiul chalcidoidelor paraz ite in
cinip ide galicole de pe Rosa c anina din R.P.R. , filiala Iasi, "Stud. si cercet. st., boil. si st. agricole",
anul VII , fasc. 2
6. ENE , M., 1971 – Entomol ogie forestiera , Edit. Ceres, Bucuresti
7. GHIUȚĂ, M., 1945 – Contributii la studiul si raspandirea zoocecidiilor in Romania, VI ,
" Bul. Grad. Bot. Univ. Cluj"
8. HERBER , B., (1963 -1965) – Bestimmugstabellen der Gallen (Zoo -und Phytocecidien) an
Pflanzen Mittel und Nord -Europas von Buhr Band 1, 2, Jena, Gustav Fischer .
9. IONESCU ,M.A. , (1973) – Biologia galelor – monografie cecidologica , Edit. Acad. , Bucuresti.
10. IONESCU , M.A., (1969) – Fauna R.S.R. , Hymenoptera – Cynipiodea , Ed. Acad. R.S.R., vol IX,
fasc.6, Bucuresti
11. IONESCU ,M.A., 1957 – Fauna R.P.R, I nsecta, vol IX, fasc. 2, Cynipinae , Ed. Acad. R.P.R .,
Bucuresti
12. KUSTER ,E., 1930 – Anatomie der Gallen Verlang von Gegruder Borntiaeger , Berlin
13. LEUCOV , N., TOPA, E., 1979 – Functiile si structura Gradinii b otanice din Iasi "Cul. de stud.
si art. D e biol. Vol. 1, Iasi
14. MARTINIUC , C., – Contributii la studiul geomorf ologic al teritoriujui G radinii botanice Iasi
15. MUSTATA ,Gh., RASCANU ,Gh.,- Aspecte cecidologice din pa durile din imprejurimile Iasului
16. MUSTAȚĂ ,Gh., PĂLĂLĂ U ,I., 1985 – Aspecte privind cunoasterea unor cinipide galigene si a
dusmanilor lor naturali , "An. Muz. Jud. Suceava, Easc. St. Nat., 8"
17. MUSTAȚĂ ,Gh., ION ,RODICA, 1982 – Cercetari privind cunoaster ea faunei galigene din
Gradina b otanica Iasi . Valorificarea instructive – educativa a cercetarilor, Iasi.

BIODIVERSIT ATEA FAUNEI GALIGENE CARE ATACĂ PLANTELE DIN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

94
18. MUSTAȚĂ ,Gh., NICOAR Ă, M., 1992 – The dinamic of the gall wasps (Cynipidae) species
from the Ciric woods and of their complex pf parasitoids , Congr. Nat. de Biol. "Emil Racovita" II, Iasi,
16-20 sept., Rez. Lucr., So c. St. Biol.
19. MUSTAȚĂ ,Gh., ANDRIESCU, I., 1993 – Specii de cinipide (Hymenoptera – Cynipoidea )
semnalate in Delta Dunarii , An. St. ale Instit. Delta Dunarii, Tulce a
20. MUSTAȚĂ ,Gh., ANDRIESCU, I., 1994 – Cynipid e (Hymenoptera, Cinipidae) colectat e in
Delta Dunarii (Nota a II -a) a III -a Ses. St. de ref. si comunic. "Rez. Biosf. Delta Dunarii", Tulcea
21. MUSTAȚĂ , Gh., TEODORESCU ,Ge., 1998 -1999 – Galligen species groiwing in the
Botanical Garden of Jassy host Plants and the parasitoid complex con trolling their populatins , An. St.
ale Univ. "Al. I. Cuza" din Iasi, serie noua, Sect. I, Bol. Anim., T. XLIV -XLV .
22. MUSTAȚĂ , Gh., SÂRBU , Ana-Maria, 2003 – Fauna galigena care ataca e sentele lemnoase in
padurea Dobrina – Husi, jud. Vaslui , Iasi
23. M EYER J., H.J. MARESQUELLE, 1983 – Anatomie des galles, Band XIII, Teii 1 , Berlin
24. NEACSU ,P., 2006 – Gale din Romania , Ed. Victor B. Victor, Bu curesti
25. SÂ RBU ,I., 1961 – Studiu asupra v egetatiei spontane din Gradina b otanica a U niversitati i din
Iasi, "Cul. de si art.",vol 1 , Iasi
26. SUCIU ,I., 1961 – Contributii la cunoasterea chalcidoidelor (Hymenop tera), parazi te in gale de
Biorhiza pallida oliv., "An. St. ale Univ." Al.I.Cuza Iasi", serie noua, Sect. II (St. Nat.), a.VII, 1
27. TE ODORESCU , De., MUSTAȚĂ , Gh., TOMA , C., 1998 -1999 – La phen omene de
cecidogenese et sa signification biologique ,"An. St. ale Univ."Al. I.Cuza" din Iasi, serie noua Sect. I,
Biol. Anim., t. XLIV -XLV
28. TUDOR ,C., 1996 – Contributii la cunoasterea Torymidelor (Hymenoptera, Chalcidoidea)
parazite pe cinipide Galicole din R.S.R. , An. Univ. Buc., Ser. St. Nat., Biol.,t. 15.
29. TUDOR , C., CĂ RUNTU ,V., 1973 – Asupra relatiei parazit -gazda , la unele Cynipinae ,
" Stud. si comunic. De Ocrot. Nat.", Suceava