Biodieselul

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

PROGRAMUL DE STUDII:

MAȘINI ȘI INSTALAȚII PENTRU AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIA ALIMENTARĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Cadru didactic îndrumător:

Asist. Univ. Dr. Ing. Ormenisan Alexe Nicolae

Absolvent:

Marinuc Mihai-Adrian

Brașov, 2016

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE ALIMENTAȚIE ȘI TURISM

PROGRAMUL DE STUDII:

MAȘINI ȘI INSTALAȚII PENTRU AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIA ALIMENTARĂ

TITLUL LUCRĂRII

Cadru didactic îndrumător:

Asist. Univ. Dr. Ing. Ormenisan Alexe Nicolae

Absolvent:

Marinuc Mihai-Adrian

Brașov, 2016

1.Generalitati

Sporirea industrializarii si motorizarii din lume a condus la o creștere abruptă pentru

cererea de produse petroliere. Combustibilii pe baza de petrol sunt obtinuti din rezerve limitate. Aceste rezerve finite sunt foarte concentrate în anumite regiuni ale lumii. Prin urmare, acele țări care nu au aceste resurse se confruntă cu o criză de schimb valutar, în principal ca urmare a importului de țiței brut.

Astfel, este necesar să cautam combustibili alternativi, care pot fi produsi din materiale disponibile în interiorul țării. În plus, utilizarea uleiurilor vegetale pe post de combustibili  este mai putin poluant decat combustibilii petrolieri.

Această lucrare reia producția și caracterizarea uleiului  vegetal, precum și a lucrărilor experimentale realizate în diferite țări în acest domeniu. În plus, scopul si provocarile intalnite in acest domeniu sunt clar descrise.

Introducere

Biodieselul ce poate fi folosit ca o alternativa pentru combustibilul diesel, este facut din resurse biologice regenerabile precum ulei vegetal si grasimi animale. Este biodegradabil, non-toxic si poseda profiluri cu emisii scazute. De asemenea, utilizarea bio combustibililor este benefica mediului. Numele de biodiesel a fost introdus in Statele Unite in 1992 de catre
Consiliul Național de Dezvoltare Soia Diesel ( in prezent Consiliul National de Biodiesel) care e un pionier in comercializarea de biodiesel.

Chimic, biodieselul se refera la mono-alchil-esteri ai lanturilor lungi de acizi grasi

derivati din resurse regenerabile de lipide. Poate fi folosit in motoarele cu aprindere prin compresie cu mici sau chiar nici o modificare.

In urma cu 100 de ani , Rudolf Diesel a testat pentru prima oara uleiul vegetal drept combustibil pentru motorul sau (a utilizat utilizat ca si combustibil ulei de alune). Odata cu aparitia petrolului ieftin, fractiunile corespunzatoare ale petrolului brut au fost rafinate pentru a servii drept combustibili si combustibili diesel, astfel ducand la evolutia motoarelor in paralel. Mai tarziu in anii 1940, uleiurile vegetale au fost folosite din nou drept combustibili in situatii de urgenta in timpul celui de-al II-lea razboi mondial. Din cauza cresterii preturilor petrolului brut, resurse limitate de combustibili fosili si preocupari cu mediu inconjurator, s-a reintrodus tendinta de a se baza pe uleiuri vegetale si grasimi animale pentru productia de biocombustibili.

Această lucrare oferă o analiză cuprinzătoare a metodelor utilizate pentru producerea de biodiesel , investigații experimentale privind diferite uleiuri, caracterizare , merite, demerite și provocările cu care se confruntă biodieselul.

Avantaje

Din revizuirea literaturii disponibile în domeniul utilizării uleiului vegetal, multe avantajele sunt vizibile. Următoarele sunt câteva dintre avantajele folosirii uleiului vegetal ca si combustibil în India:

(1) Uleiul vegetal este produs pe plan intern, care ajută la reducerea costurilor importarii de petrol;

(2) Dezvoltarea industriei de bio-diesel ar consolida piața internă, și în special din mediul rural economia agricolă a țărilor pe bază agricola cum ar fi India;

(3) Este biodegradabil și nontoxic;

(4) Este un combustibil din surse regenerabile, care pot fi realizate din culturi agricole sau în alte stocuri care sunt hrana pentru animale considerate deșeuri;

(5) Are o valoare de încălzire de 80%, comparativa cu cea a motorinei;

(6) Conține compuși aromatici scăzuti;

(7) Are ocifra cetanica rezonabila;

(8) Un conținut de sulf scăzut și, prin urmare, nu dauneaza mediului înconjurător;

(9) Lubrifiere îmbunătățită, prin aceasta nu este necesară o modificare majoră în motor;

(10) Siguranța personală este îmbunătățită (punct de aprindere este cu 100 C mai mare decât cea a motorinei);

(11) Este utilizabil în cadrul infrastructurii existente, petrol diesel (cu minore sau nici o modificare în motor).

Provocari

(1) Elaborarea de teste de calitate mai puțin costisitoare;

(2) Studiul efectelor de combustibil oxidat asupra performanței motorului și durabilitatea acestuia;

(3) Testarea emisiilor cu o gamă largă de stocuri de furaje;

(4) Studiile privind dezvoltarea piețelor specifice, cum ar fi mineritul, aprovizionarea cu ape municipale etc. care pot specifica biodieselul ca alegere a combustibilului pentru mediul înconjurător in zone sensibile;

(5) Dezvoltarea co-produs similara cu recuperarea glicerolui la un cost redus;

(6) Eforturile sa se concentreze pe răspunsul la performanța sistemului de combustibil, materiale compatibilitate, aditivi compatibili pentru petrol și stabilitate redusă de combustibil în conformitate cu depozitarea pe termen lung;

(7) Performanța continua a motorului, emisiile și durabilitatea de testare într-o varietate a tipurilor si dimensiunilor de motoare trebuie să fie dezvoltate pentru a crește increderea consumatorilor si a producătorilor;

(8) Beneficiile oferite mediului de catre uleiul vegetal trebuie popularizate;

(9) Studiile sunt necesare pentru a reduce costurile de producție, de a dezvolta furaje low-cost de a identifica piețele potențiale, în scopul de a echilibra costul și disponibilitatea;

(9) Cercetări privind efectul glicerolului asupra durabilității motorului, emisiilor și a compatibilitatii materialelor;

(10) Dezvoltarea unor aditivi pentru îmbunătățirea proprietăților de curgere la rece, compatibilitate și prevenirea oxidării în depozitare etc.

Biocarburantii pot fi utilizati în forma pura sau în amestec la autovehiculele existente si pot folosi actualul sistem de distributie al carburantilor conventionali. Biodieselul poate fi produs prin transformarea unei largi varietati de grasimi vegetale si animale, dar combustibilul cu cei mai buni parametri se obtin din uleiul de rapita (rapita are cel mai bun indice de iod, rezistenta la temperaturi scazute, stabilitate la oxidare si da cele mai bune rezultate în presarea la rece).

Rapita se situeaza pe locul cinci, sub aspectul productiei de ulei comestibil, între plantele oleaginoase. Uleiul de rapita are largi utilizari industriale si alimentare. Biocombustibilii cei mai cunoscuti în prezent sunt biodieselul (obtinut din plante oleaginoase precum rapita si floarea soarelui) si bioetanolul (obtinut din zahar si amidon, respectiv din recoltele de sfecla si cereale). Acesti doi combustibili de transport lichizi au capacitatea de a înlocui, în mare masura, motorina si benzina. Acestia pot fi utilizati pentru motoarele masinilor moderne (nemodificati pentru amestecurile joase sau cu modificari minore pentru amestecurile înalte) si distribuiti prin intermediul infrastructurilor existente. Cercetarea este pe cale sa descopere tehnici de productie „de a doua generatie” care pot produce biocombustibili din materiale lemnoase, din ierburi si unele tipuri de deseuri.

În România, pe piata abia descoperita a carburantilor din uleiuri vegetale, “biodieselul” este înca incredibil de ieftin, nefiind accizat. În timp ce gigantii petrolieri pregatesc investitii în fabrici de producere a motorinei vegetale, micii producatori profita deja de materia prima excedentara.

Un litru de biodiesel se vinde pe piata cu 2,6-3 lei, adica este mai ieftin si decât uleiul comestibil, nu numai fata de motorina clasica.

Rapita este cultivata pentru hranirea animalelor, pentru consumul oamenilor dar si pentru producerea de biodiesel; printre producatorii de baza se numara Uniunea Europeana, Canada, Statele Unite ale Americii,Australia, China si India. În India, rapita este cultivata pe 13% din terenul cultivabil.

Conform Departamentului pentru Agricultura al Statelor Unite, rapita a fost, cantitativ, a 3-a sursa de ulei vegetal de pe Glob în anul 2000, dupa soia si uleiul de palmier, si de asemenea a doua sursa de proteine, desi a reprezentat doar o cincime din productia de soia. Productia mondiala creste rapid, 36 de millioane de tone de rapita au fost produse în sezonul 2003-2004 si 46 de milioane de tone în sezonul 2004-2005. În Europa, rapita este cultivata de principiu pentru hranirea animalelor si este o alternativa de succes pentru produsele modificate genetic.

Din uleiul de rapita se produce cel mai bun biocarburant.

Fig.1. Boabe de rapita

Un avantaj al cultivarii rapitei este acela ca cheltuielile/ha pentru înfiintarea acestui tip de cultura sunt mai mici decât la grâu si orz. De asemenea, un mare avantaj al rapitei este acela ca poate fi cultivata si iarna.

Sprijinul financiar care se acorda pentru sustinerea cultivarii plantelor energetice este:

-50,55 euro/ha (cuantum estimativ) -plata pe suprafata eligibila de teren din fonduri UE.

-31,5 euro/ha (cuantum estimativ) -plati nationale directe complementare pe unitatea de

suprafata eligibila. Se acorda numai pentru productia contractata cu un procesator de biocombustibili.

-plati directe de la MADR -în toamna 2008 au fost de 400 lei/ha pentru rapita.

Date tehnice:

-productia : 4000 Kg/ha.

-pentru a obtine un litru de biodiesel sunt necesare 2,5 kg de rapita.

-pret de vânzare la rapita: 1,1-1,5 lei /kg.

Pentru a obtine productii profitabile la aceasta cultura este necesar sa se cunoasca si sa se aplice o tehnologie corecta.

Istoricul producerii biodieselului in Romania

Combustibilul biodiesel se poate obtine din uleiuri vegetale cum ar fi: uleiul de rapita, ulei de arahide, ulei de floarea soarelui, ulei de soia etc. precum si din uleiuri uzate alimentare si grasimi animale.

Rapita este cea mai convenabila planta pentru producerea de Biodiesel. Semintele de rapita au un continut de ulei de 40 pâna la 45%. Uleiul de rapita este obtinut prin presarea semintelor de rapita si din punct de vedere al compozitiei el contine acizi grasi cu lantul de carbon de diferite lungimi.

În România rapita s-a cultivat pe suprafete mai mari înainte de primul razboi mondial si între cele doua razboaie mondiale. Astfel, în anul 1913, ea a ocupat 80,38 mii ha, iar în anul 1930 cca. 77,32 mii ha. Dupa 1948, suprafetele au variat de la un an la altul, trecând putin peste20 mii ha doar în anii 1953, 1955, 1956. În anul 1935 anuarul statistic al României mentioneaza 5,9 mii ha.

Tarile din Europa de Est, care se afla în procesul de integrare în Comunitatea Europeana, dispun de suprafete cu potential agricol ridicat. În conditiile unor productii medii agricole comparabile cu cele din Comunitatea Europeana, acest potential ar putea fi folosit pentru producerea de culturi cu un real potential energetic.

În aceasta situatie se afla si România, care în perspectiva integrarii în UE si a diminuarii importului de produse energetice, trebuie sa dezvolte o noua categorie de combustibili, care se regenereaza an de an, spre deosebire de combustibilii din hidrocarburi, ce, odata scosi din scoarta Terrei, de la adâncimi din ce în ce mai mari, nu se mai regenereaza.

2.Clasificarea combustibililor

2.1.Petrol, gaze naturale, cărbuni

Rezervele de petrol sunt estimate în funcție de datele geologice, care pot fi exploatate în condițiile economice de astăzi și cu tehnologiile actuale. Rezervele raportate de Oil&Gas Journal la data de 1 ianuarie 2013 sunt estimate la 1638 miliarde de barili, sunt cu 7% mai mari decât cele estimate în 2012. Conform Oil&Gas Journal aproximativ 51% din rezerve sunt localizate în Orientul Mijlociu, și peste 80% sunt concentrate în sașe țări membre OPEC.

Gazele naturale reprezintă un combustibil mai atractiv din punct de vedere al poluării

față de cei fosili. Ele sunt folosite pentru producerea de energie electrică, în sectoarele

industriale datorită emisiei de carbon, mai scăzută comparativ cu cărbunele și petrolul.

Ele sunt atractive în țările cu politică de reducere a emisiei de gaze cu efect de seră.

Pentru anii următori (până în 2040) se estimează o creștere a consumului de gaze naturale pentru uz industrial cu 1,5%/an și cu 2%/an pentru producerea de energie electrică.

Cărbunele reprezintă un element important al tehnologizării. Procesul de formare al cărbunelui a început cu sute de milioane de ani în urmă. Cărbunele este rezultatul carbonizării materiilor vegetale supuse la temperaturi și presiuni ridicate. Principalele elemente componente ale cărbunelui sunt: carbonul, hidrogenul, sulful, oxigenul și azotul. Principalele tipuri de cărbune sunt: huila, antracitul, lignitul și turba.

Cărbunele este utilizat pentru producerea de cocs metalurgic și de energie electrică. Gazeificarea și lichefierea cărbunelui îl fac o resursă atractivă pentru viitor. Prin gazeificarea cărbunelui se obține un amestec de hidrogen și monoxid de carbon , care poate fi transformat în: benzină și motorină sintetică, metanol, amoniac, etc.

2.2.Energia nucleară

Energia nucleară este utilizată cu preponderență în țările OECD din America, Europa și Asia. Accidentul de la Fukushima (Japonia) a avut un impact deosebit asupra producției de energie nucleară. Cantitatea de energie nucleară dezvoltată în anul 2012 a scăzut față de 2011 cu 6,9% pentru al doilea an consecutiv.

În luna iulie 2013 existau 432 reactoare nucleare în folosință și 68 de reactoare nucleare în construcție. Reactoarele nucleare în folosință au o capacitate totală de 371870 MW, furnizând 13% din energia electrică mondială.

Tehnologia nucleară este folosită nu numai pentru generarea de energie electrică. Căldura produsă prin descompunerea unui element radioactiv, de obicei plutoniu-238, este utilizată pentru a genera energie electrică, care alimentează sondele spațiale Voayager, misiunea Cassini spre Saturn, misiunea Galileo spre Jupiter. Vehiculele de pe Marte folosesc atât enegia solară cât și energia nucleară. În viitor, energia electrică sau căldura generate de centralele nucleare vor putea fi folosite pentru producerea de hidrogen folosit în celulele de combustie sau ca sursă de încălzire fără compuși poluanți.

2.3. Surse de energie regenerabile

Hidroenergia

Beneficiile utilizării apei pentru producerea de energie electrică sunt: preț de cost redus, emisii poluante minime, durată de utilizare mare, regularizarea cursurilor apelor, sursa de alimentare pentru irigații. Dezavantajele hidrocentralelor: necesitatea unui spațiu foarte mare, care poate conduce la distrugerea habitatului natural al animalelor, blocarea deplasării peștilor, care poate conduce la dispariția unor specii.

O cincime din energia electrică mondială se produce prin hidroenergie. În anul 201energia electrică produsă de hidrocentrale a fost de 3516 TWh.

Energia eoliană

Producția de energia eoliană a înregistrat în anul 2012 o creștere cu 19% față de anul 2011, sub rata anuală a ultimilor 10 ani de 22%, ajungând la 282,5 GW. Energia eoliană este prezentă în 79 de țări, din care 24 au o putere instalată de peste 1000 MW.

2.4.Bioenergie

Biomasa

Biomasa rerpezintă partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din

agricultură, inclusiv substanțele vegetale și animale, silvicultură și industriile conexe,

precum și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane [20]. Datorită creșterii

prețului combustibililor fosili, utilizarea biomasei pentru producerea de energie necesară

industriei, construcțiilor și transporturilor a cunoscut o valorificare superioară în ultimii

ani. Biomasa și bioenergia reprezintă un domeniu prioritar în politica energetică prin

avantajele pe care le prezintă: disponibilitatea materiei prime, reducerea emisiei de

CO2.

Pe lângă rolul de materie primă în industria alimentară și chimică, biomasa reprezintă

10% din energia globală primară. Ea este a patra sursă de energie după petrol, cărbune

și gaze naturale.

Potențialul culturilor energetice depinde de suprafețele de pământ disponibile, de

politicile de protecție a mediului și de gestionarea durabilă a solului și a apei.

Biomasa poate fi utilizată pentru a produce: combustibili pentru autovehicule, energie

electrică și căldură. În Figura 1.1 sunt prezentate cele mai uzuale categorii de biomasă

provenind din agricultură, silvicultură și deșeuri organice și căile de conversie, care se preconizează a fi funcționale până în anul 2020.

Figura … Conversia biomasei in energie

Energia geotermală

Resursele geotermale pot furniza energie sub formă de căldură sau electricitate, energia estimată este de 805 PJ (805.1015J). Două treimi din energia geotermală sunt folosite direct pentru încălzire

Energia oceanelor

După inaugurarea în anul 2011 a proiectului ce permite folosirea energiei valurilor cu o putere de 254 MW în Coreea de Sud, în anul 2012 au mai fost realizate câteva proiecte cu puteri mici. SUA a început furnizarea de electricitate folosind o stație de 180kW, Finlanda a dat în folosință trei generatoare de 100 kW.

Energia solară

Piața energiei solare a avut o creștere puternică la nivel mondial, ajungând la sfârșitul anului 2012 la o capacitate de 100 GW. Europa domină piața, dezvoltând noi câmpuri de panouri fotovoltaice cu o capacitate de 16,9GW (57%). La sfârșitul anului 2012 Europa avea panouri voltaice operaționale cu o putere de 70GW. Față de anii anteriori se remarcă un declin creat de reducerea stimulentelor fiscale și a incertitudinii politice. Panourile fotovoltaice instalate în anul 2012 reprezintă 37% din noile surse de energie la nivel european.

Principalele seminte oleaginoase utilizate in fabricarea biocombustibililor, caracteristici

Floarea soarelui

Floarea soarelui (Helianthus annuus L.) se afla pe locul al treilea intre plantele oleifere ierboase.

Fructele (achenele) de floarea soarelui contin , in procent de 50%, ulei cu calitati alimentare de exceptie si grad ridicat de conservabilitate ; se utilizeaza in alimentatia umana (rafinat) si in industria alimentara ( margarine, conserve, sapun, lecitina, fosfatide, etc.).

Prin industrializare, dupa extragerea uleiului, raman sroturile, utilizate ca sursa de proteina in hrana animalelor si matrie prima pentru concentrate de proteine in industria mezelurilor. Din cojile semintelor se fabrica furfurolul folosit in industria fibrelor artificiale, a maselor plastice. Macinate, cojile se folosesc la fabricarea drojdiei furajere, circa 150 kg /tona produs.

Capitulele se utilizeaza in hrana animalelor, tulpinile sunt utilizate drept material combustibil sau in industria materialelor de constructii. Fiind o apreciata planta melifera, floarea soarelui asigura, in perioada infloririii, 30-130 kg miere/ha.

Conditii de calitate: umiditate la recoltare 14-15 % (pana la 10-11%, cand pierderile devin foarte mari);capacitatea de germinatie min 95 % ; necesarul de samanta- 3,5-5 kg/ha (pentru o densitate optima la recoltare de 30-50 mii plante/ha); 5-13 mii boabe la kg.

Conditii minime de calitate pentru floarea – soarelui, conforme planului de gradare stabilit prin Sistemul National de Gradare a Semintelor de Consum (Manualul de gradare): caracteristici organoleptice si sanitare – specifice produsului sanatos; impuritati totale, % max. 2-6, din care pietre si parti metalice care nu trec prin sita de 1 mm- 0,2%.

Tabel… Descrierea principalilor hibrizi de floarea soarelui

Tehnologia florii soarelui

Planta premergtoare:

Foarte bune: cerealele paioase

Medii: hibrizii timpurii de porumb

Nu se recomanda: monocultura, canepa, tutunul, soia, rapita.

Aratul:

Aratura de vara: 20-25cm

Aratura de toamna 20-22cm:

Pregatirea terenului:

Se face toamna sau primavara prin lucrari superficiale pentru a mentine rezerva de apa in sol. Patul germinativ se pregateste printr-o singura trecere cu combinatorul sau cultivatorul total in preziua semanatului la adancimea de 5-6 cm.

Fertilizarea de baza

Fertilizarea de baza cu azot se recomanda a fi facuta cu ¼ din doza sub formă amidica (uree) sau sub formaamoniacala (complexe) iar restul se aplica cu ocazia lucrarilor de intretinere. Fosforul se aplică sub forma de complexe de tipul 22-22-0, 23-23-0, 13-32-0, 9-24-24, aplicat sub aratura sau la pregatit teren prin incorporare la 10-12 cm adancime, cu discul (toamna).

Samanta si semanatul

Hibrizii de floarea soarelui recomandati pentru vestul tarii sunt: Banat, Select, Rigasol, Fleuret, Florena, Alexandra, Arena, Pixel, Opera, PR63A90, PR63A82, PR64A44, PR64A63, PR64A83

Tratamentul seminței: Combaterea putregaiului se va face obligatoriu cu fungicidele Banlate, Galben, Fundazol 1,5 kg/t, iar mana se va combate cu Apron 2 kg/t. Combatere daunatorilor se va face cu insecticidele:Gaucho 10 l/t; Cruiser 350 FS (10 l/t); Furadan 35 ST (28 l/t)

Precizia semanatului este oferita de reglarea corespunzatoare a semanatorii in functie de densitati – prin pierderi minime de plante și prin control excelent al adâncimii de semănat și al distanței între rânduri.

Epoca de semanat: va trebui sa tina cont de rezerva de apa din sol, de presiunea bolilor si daunatorilor, de presiunea buruienilor si de soiul utilizat. Perioada optima de semanat este primavara cand in sol la adancimea de semanat 4-6 cm se inregistreaza o temperatura de 6-7 grade.

Densitatea se stabileste in functie de potentialul biologic al soiului, indicii de calitate ai semintei si starea fitosanitara a acestora, de epoca de semanat, de calitatea patului germinativ, si de presiunea bolilor la densitati marite. Hibrizi timpurii 52 000-55 000; Hibrizi semitimpurii 50 000-53 000; Hibrizi tardivi 48 000-50 000; Greutate a 1000 boabe: 50-80 g;

Cantitate de samanta la hectar: 3,5-5 kg

  Adancimea de semanat: 4-6 cm

Combaterea bolilor la floarea soarelui in timpul vegetatiei: putregaiurile si patarea bruna se combat cu:Rovral sau Fundazol (1 kg/ha); Konker (1,25 l/ha); Altocombi (0,5 l/ha)

Combaterea daunatorilor: Actara 35 WG (0.06 l/ha); Decis 2,5 EC (0.02-0,05%); Decis 25 WG (0,2-0,3 l/ha); Fastac (0,01-0,02 l/ha); Karate 2,5 EC (0,2-0,4 l/ha); Mopsilan (0,06-0,125 l/ha); Regent (0,09-0,1l/ha); Sinoratox 35 (0,1-0,3%); Victenon (0,4-1 l/ha). Pentru combaterea rozătoarelor din cîmp se poate utiliza produsulBaraki.

Combaterea buruienilor

Se vor efectua tratamente chimice in momentele optime de aplicare cu unul dintre urmatoarele erbicide: la pregatirea patului germinativ pentru combaterea buruienilor mono si dicotiledonate Triflurex 48 EC (1,75-2 l/ha); imediat dupa semanat pentru combaterea buruienilor monocotiledonate Guardian (2 l/ha); Harness (4-5 l/ha); Prometrex (2,5-4 l/ha); in zonele cu costrei sau pir se aplica pe vegetatie Agil (0,7-1,5 l/ha); Leopard (0,8-1,75 l/ha); Galant Super (0,5-1 l/ha)

Irigare: se aplica 1-2 udari cu norma de 500-700 mc/ha, dar nu in timpul infloritului pentruca favorizeazaaparitia putregaiurilor.

Polenizarea: pentru a nu avea seminte seci pe capitule vom asigura 1-2 familii de albine/ha pentru polenizarea suplimentara

Recoltarea: recoltarea incepe cand umiditatea semintelor este de 15-16%. Nu se recolteaza la maturitatea deplina, datorita pierderilor mari prin scuturare. Se pot obtine productii de aproape 4000 kg/ha.

Depozitarea: Se vor executa lucrari de lopatare, conditionare, lotizare si controale periodice privind conditiile de pastrare. Pentru combaterea insectelor din depozite se utilizează unul din urmatoarele produse: Actelic (0,05-0,1 %); Fendona (2-3 %); K,Obiol 25 EC (1,56 mg s.a./mp), Phostoxin (39/100 kg seminte).

 Bumbacul

Bumbacul face parte din familia Malvaceae, genul Gossypium cu mai multe specii, din care în tara noastra se cultiva Gossypium hirsutum. Planta se prezinta cu o tulpina semi înalta, din care pornesc ramuri vegetative si fructifere Pe ramificatiile fructifere se dezvolta flori si apoi capsule (fructele) cu 4 – 6 seminte al caror epiderm produc fibra bruta ce se recolteaza. Este o planta iubitoare de caldura si vegeteaza – fructifica la o temperatura optima de +20º.+28º C. Încolteste la temperatura de +12º.+14ºC în stratul arabil pentru semanat.

Locul în asolament. Din cercetarile facute rezulta ca productii

timpurii de bumbac brut, pâna la venirea brumelor timpurii de toamna, se obtin dupa porumb, cereale, sfecla, ricin, tutun, floarea soarelui. Trebuie tinut seama ca bumbacul se încadreaza în tipul de asolament cerealier sau cerealier-plante tehnice. Se evita terenurile îmburuienate.

Pregatirea terenului este asemanatoare ca la toate culturile prasitoare; fertilizarea cu gunoi de grajd 20 t/ha si îngrasaminte cu fosfor si potasiu încorporate în toamna la aratura. Azotul se aplica în primavara 40 – 80 kg/ha înainte de semanat. Aratura se executa vara, dupa culturile recoltate în iulie – august si toamna dupa cele târzii (porumbul), la adâncimea de 25 – 30 cm. Patul germinativ se lucreaza în martie cu grapa cu discuri, cu care ocazie se aplica erbicide preemergente de tip Cosatrin.

Semanatul. Se foloseste soiul Brânceni, care se seamanaîntre 20-30 aprilie când în sol sunt +12 oC si trec îngheturile târzii de primavara. Se recomanda 30-40 kg/ha samânta, care se introduce în sol la adâncimea de 3-5 cm, asigurându-se 160-180 mii plante recoltabile la hectar. Distanta între rânduri este de 60 cm, iar între plante 10 cm.

Semanatul se executa cu SPC-8.

îngrijirea culturii. Se fac lucrari de întretinere a terenului: combaterea crustei cu sapa rotativa, prasile mecanice 1-3 si una manuala.

Irigarea se recomanda în anii secetosi cu o norma de 500-700 m3/ha, daca se accentueaza un deficit de apa în sol în perioada de formare a florilor si fructului. Combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa fie în atentia cultivatorului. Bolile (bacterioza sau gomoza si putregaiul plantutelor) se distrug prin tratamentul semintelor, iar daunatorii (afidele si tripsul) cu pesticide la aparitia primelor frunze adevarate.

Recoltarea. Consta din doua faze:

– grabirea coacerii prin tratamente chimice cu Flordimex la începutul

deschiderii capsulelor de bumbac si deflorirea cu preparatul Butrifox, care

pregateste plantatia pentru recoltarea preconizata.

– recoltarea propriu-zisa: manuala, când 25-30% din capsule s-au

deschis si mecanizata cu combina 14HV-2,4, când 65% din capsule s-au

deschis.

Productia variaza între 800-1000 kg/ha bumbac brut, din

care fibra reprezinta 30-35%, în functie de zona ecologica, tipul de sol si

tehnologia aplicata cu strictete.

semintele de bumbac au un continut de ulei de 20-27%

Seminte de soia

Soia cultivata apartine speciei Glycine max.(L), ordinul Leguminosales. Soia este una din plantele agricole de cea mai mare importanta pentru alimentatia umana, alimentatia animalelor si industrie. Semintele de soia contin peste 30% substante proteice si 17-25% ulei.

Prin prelucrarea boabelor de soia se obtin :

faina de soia, utilizata in industria alimentara( lapte, branza, fulgi, cafea, ciocolata, macaroane, biscuiti, substituent al carnii;

uleiul de soia , folosit la fabricarea margarinei, sapunurilor, lecitinei, etc.;

sroturile de soia, rezultate din procesarea uleiului, utilizate in hrana animalelor;

Soia, fiind o leguminoasa, contribuie substantial la cresterea gradului de fertilitate al solului.

Date privind dinamica productiei – perioada 1995-2004 (suprafata cultivata; productie medie; productie totala realizata)

Suprafata cea mai mare sa realizat in 2003 si a fost de 128 mii ha, iar suprafata cea mai mica sa realizat in 2001 si a fost de 44 mii hectare. Productia medie cea mai mare sa realizat in 2004 si afost de 2450 kg/ha iar cea mai mica sa realizat in 2000 si afost de 500 kg/ha. In 2004 sa realizat o productie de peste 300 mii tone pe toata suprafata.

Zone de favorabilitate

zona foarte favorabila (zff)

partea de Vest a tarii, cmpia Carasului, Timisului, Muresului, prtea vestica a campiei Crisurilor si Somesului in Moldova, Depresiunea Jijiei si a Bahluiului, Lunca Siretului, intre Bacau si N Romanului in Transilvania, pe vaile Muresului si Tarnavelor, Podisul Tarnavelor, campia Blajului-Turda-Tg.Mures, valea Somesului incinte indiguite din Lunca Dunarii

zona favorabila (zf)

Sudul tarii (zona cernoziomurilor din Campia Romana)

Perioada de vegetatie si de campanie

perioada de vegetatie – 108 – 145 zile, in functie de grupa de maturitate ( foarte precoce – tardive)

perioada de semanare

10-20(25) aprilie in Sud

10-30 aprilie in celelalte zone

data recoltarii – septembrie-octombrie

conditii minime de calitate pentru soia , conforme planului de gradare stabilit prin Sistemul National de Gradare a Semintelor de Consum ( Manualul de gradare)

continut de proteina 27-50%
caracteristici organoleptice – specifice produsului sanatos
corpuri straine 3-5%, din care minerale ma x. 0,5-1%
seminte pa tate max. 5-8 %
sparturi pe ciurul de 3,15R,seminte strivite, atacate de insecte-total 10-15%
seminte de soia arse-incinse max. 2-5%

Date privind procesatorii

EXPUR Urziceni

prelucreaza numai soia

produce doua tipuri de srot : cu 44% proteina si cu 47% proteina

capacitete de productie : 540 to/zi boabe soia ( 162.000 to / an)

ULVAS Vaslui

capacitate de productie : 180 to/zi boabe soia( 54.000 to/an)

ULTEX Tandarei

capacitete de productie : 180 to/zi boabe soia( 54.000 to/an)

Planta premergătoare

Foarte bune: cerealele păioase

Bune: sfecla de zahăr.

Medii: porumbul.

Nu se recomandă: unde a fost floarea soarelui, soia, lucernă și porumb erbicidat cu triazinice.

Aratul:

Arătura de vară: 30cm:

Arătura de toamnă 25cm:

Pregătirea teren:

Se face toamna sau primăvara prin lucrări de nivelare.

Pregătirea patului germinativ

Patul germinativ se pregătește printr-o singură trecere cu combinatorul la 4-6cm adâncime în preziua semănatului.

Fertilizarea de bază

Fertilizarea de bază cu azot se recomandă a fi făcută sub formă amidică (uree) sau amoniacală (complexe) în benzi cu fertilizatoare.

Fosforul se aplică sub formă de complexe bogate în fosfor de tipul 22-22-0, 23-23-0, 13-32-0, 9-24-24) sub arătură sau la pregătit teren.

Obligatoriu înainte de semănat sămânța se tratează cu NITRAGIN (tehnologia nitragin) și trebuie zvântată în timpul semănatului și ferită de razele directe ale soarelui.

Sămânța și semănatul

Soiuri de soia recomandate pentru vestul țării: PR92B05; Avila; Condur;

Tratamentul seminței: Apron XL 350 ES(1l/t); Devident 030 FS (1,7l/t) + tehnologia Nitragin la semănat.

Precizia semănatului este oferită de reglarea corespunzătoare a semănătoarei – prin pierderi minime de plante și prin control excelent al adâncimii de semănat și al distanței între rânduri. Obligatoriu se asigură patine mici cu limitatori de adâncime.

Epoca de semănat: va trebui să țină cont de rezerva de apă din sol, de presiunea bolilor și dăunătorilor, de presiunea buruienilor și de soiul utilizat. Perioda optimă de semănat este primăvara când în sol la adîncimea de semănat sunt 10-12 grade C.

Densitatea se stabilește în funcție de potențialul biologic al soiului, indicii de calitate a seminței și starea fitosanitară a acestora, de epoca de semănat, de calitatea patului germinativ, și de presiunea bolilor la densități mărite.

Număr de boabe la mp 55-60

Puritatea minimă 98%

Germinația minimă 85%

Greutate a 1000 boabe: 115-220g

Cantitate de sămânță la hectar: 60-120 kg

Cantitatea = (nr. boabe germ. X greutate 1000boabe) / (puritate x germinație)

Adâncimea de semănat 4-6cm

Distanța dintre rânduri 12,5cm sau 25cm sau 45cm

Combatere bolilor la soia în timpul vegetației:

Topsin (0,07%)-pentru a combate arsura bacteriană

Combatere dăunători:

(Acarianul roșu, molia păstăilor de soia)

Se vor aplica tratamente chimice în perioada de vegetație cu unul dintre produsele de mai jos: Apollo Plus (0,03%); Actara 35 WG (0.06l/ha); Decis 2,5 EC (0.02-0,05%); Decis 25 WG (0,2-0,3l/ha); Fastac (0,01-0,02l/ha); Karate 2,5 EC (0,2-0,4l/ha); Mopsilan (0,06-0,125l/ha); Regent (0,09-0,1l/ha); Sinoratox 35(0,1-0,3%); Victenon (0,4-1l/ha).

Pentru combaterea rozătoarelor din cîmp se poate utiliza produsul Baraki.

Combatere buruieni:

Se vor efectua tratamente chimice în momentele optime de aplicare cu unul dintre următoarele erbicide:

 TRIFLUREX 48 EC (1,75-2l/ha)

 AGIL (0,7-1,5l/ha); LEOPARD (0,8-1,75l/ha); GALANT SUPER (0,5-1l/ha); SENCOR (0,25-0,5l/ha)

 Soia S2254 se erbicidează cu R.READY (4l/ha)

Fertilizare fazială:

Nutritiv 20:20:20 (aport de N20%, P20%, K20%+microel.) – 2,5 l/ha

Nutrileaf (aport de N20%, P20%, K20%+ Mg.)-2,5l/ha

Nitrofoska (aport de N20%, P19%, K19%+ Mg, B, Cu, Fe, Mn, Mb, Zn) – 2-5l/ha

Folifag (aport de N72%, P25%, K38%+microelemente, procaină, vit. B1, fenolftaleină)-1,5-2,5l/ha.

Fertitell (aport de N, P, K+microelemente)- 1,5-2,5l/ha

Biofert (foliar) –2-4l/ha.

Irigarea:

Inainte de înflorit – o udare 600mc/ha.

La formare păstăi – o udare 600mc/ha

Recoltarea:

Recoltarea se face când umiditatea boabelor este de 14%.. Se pot obține producții de peste 4000kg/ha.

Depozitarea :

Se vor executa lucrări de lopătare, condiționare, lotizare și controale periodice privind condițiile de păstrare. Păstrarea se face la maxim 12% umiditate. Pentru combaterea insectelor din depozite se utilizează unul din următoarele produse: Actelic (0,05-0,1%); Fendona (2-3%); K,Obiol 25 EC (1,56mg s.a./mp), Phostoxin (39/100kg semințe).

Rapita

Rapita (Brassica napus L) se situeaza pe locul cinci, sub aspectul productiei de ulei comestibil, intre plantele oleaginoase.

Uleiul de rapita are largi utilizari industriale si alimentare; turtele de rapita obtinute din procesare au o buna valoare furajera, fiind bogate in proteine (38-42%), glucide si saruri minerale ; paiele de rapita se folosesc in industria materialelor de constructii.

Rapita se recolteaza timpuriu, motiv pentru care constituie o buna premergatoare pentru grau si orzul de toamna. Rapita este o excelenta planta melifera timpurie( asigura circa 50 kg miere/ha).

Zone de favorabilitate: zona foarte favorabila (zff) – partea de vest si de est a tarii, Podisul Transilvaniei si zonele colinare adapostite; zona favorabila (zf) – partea de sud a tarii, in conditii de irigare

Perioada de vegetatie si de campanie

perioada de vegetatie – 270 – 300 zile

perioada de semanare: 5-15 septembrie, pentru sudul tarii; -10 septembrie, pentru rest;

pentru rapita de primavara, semanatul se face timpuriu, in prima urgenta

perioada recoltarii – se recolteaza in doua moduri: recoltarea in doua faze, taierea plantelor in faza de coacere in parga lasarea pana la uscare completa- treierare cu combina , la o umiditate de 12-14%;

recoltarea directa cu combina, cand semintele sunt brunificate si au umiditate de 16-18%

Samanta trebuie sa provina din recolta anului insamantarii, deoarece dupa trei ani de la recoltare, isi pierde germinatia

Conditii de calitate: puritate min. 95%, germinatie min. 85-90%

Soiurile utilizate: (Toamna) – Amor, Astra, Capitol, Colvert, Dolomit, Madora, Orlando, Praska, Triumf, Valesca,Wotan; (Primavara) – Bolero, Cyclone, Star

Necesarul de samanta- 8-15 kg / ha, in functie de calitatea pregatirii patului germinativ, textura si starea umiditatii solului;

Densitatea optima de semant 150-180 s.g./mp, care asigura o densitate la recoltare de 80-100 plante/mp;

Masa hectolitrica (MH) (kg/hl) 61-68;

Masa a 1000 boabe (MMB) ( gr.) 3,5- 5,6;

Contiunut de ulei in seminte 43%

Conditii minime de calitate pentru rapita , conforme planului de gradare stabilit prin Sistemul National de Gradare a Semintelor de Consum ( Manualul de gradare) -pentru rapita exista o singura clasa, care are alocate doua grade-caracteristici organoleptice :aspect, gust, miros, specifice produsului sanatos-corpuri straine, % max. 5-10

Ingrasaminte

Rapita este o cultura mare consumatoare de elemente fertilizante, cu un consum specific de 30-55 kg azot,20-23 kg fosfor, 38-65 kg potasiu la tona de seminte productie In functie de calitatea solului, dozele optime sunt: azot 90-160 kg/ha; fosfor 60-80 kg/ha; potasiu 50-60 kg/ha.

Tehnologia rapitei de toamna

Planta premergătoare: Foarte bune plante premergatoare sunt cerealele paioase; Bune plante premergatoare sunt plantele furajere; Nu se recomandă sa se samene dupa rapita, floarea soarelui, soia, fasole, tutunul.

Aratul: Dupa eliberarea terenului se executa o discuitura; Aratura se executa pe ogoare la 20-25 cm, pana la 15 august. Plugurile trebuie sa fie echipate cu scormonitori.

Pregatirea teren: Imediat dupa arat se pregateste terenul cu graba cu discuri.

Pregatirea patului germinativ: Patul germinativ se pregateste printr-o singura trecere cu combinatorul in preziua semanatului urmat de tavalugit la adancimea de semanat 2 cm.

Fertilizarea de baza

Ingrasamintele se aplica inainte de aratura sau sub disc, la pregatirea terenului. Se recomanda ingrasamantul complex NPK 21+6+11 cu 2% MGO, 3,6 S+ 0,02%B. Pe terenurile acide se vor aplica amendamente. Gunoiul de grajd este valorificat de rapita daca se va da plantei premergatoare.

Samanta si semanatul

Soiuri de rapita recomandate sunt: Triunf; Madora; Valeska; Alaska; Rodeo; Triangle.

Epoca de semanat: Perioda optima de semanat este la inceputul toamnei intre 1-10 septembrie.

Densitatea se stabileste in functie de potentialul biologic al soiului, indicii de calitate a semintei si starea fitosanitara a acestora, de epoca de semanat, de calitatea patului germinativ, si de presiunea bolilor la densitati marite.

Numar de boabe la mp intre 60 – 180

Puritatea minimă 97%

Germinația minimă 85%

Greutatea a 1000 boabe: 3-5g

Cantitate de samanta la hectar: 8-10 kg Cantitatea = (nr. boabe germ. X greutate 1000boabe) / (puritate x germinatie)

Adancimea de semanat 1,5 – 2,5 cm

Concomitent cu semanatul sau dupa semanat se recomanda o tavalugire usoara

Combatere bolilor la rapita pe timpul vegetatiei: (putregaiurile, fainarea,mana si alternarioaza): Tratamentul semintei cu ROVRAL 50 WP sau RONILAN cu 1kg/tona. Tratamentul pe vegetatie cu FOLICUR 1.5 l/ha, ROVRAL 50 WP, SUMILEX 50 WP,  RONILAN  1kg/ha, MIRAGE 1l/ha

Combatere daunatori: (purecii de pamant, gandacul lucios al rapitei; gargaritele criciferilor, paduchele cenusiu al verzei) In perioada infloritului se vor face tratamente cu MELIPAX 60 CE 3 l/ha sau FASTAC 1 l/ha . Pentru combaterea gandacului lucios si a vespei rapitei se aplica VICTENON 0,75 kg/ha

Combatere buruieni: Se vor efectua tratamente chimice Inainte de semanat pe terenurile puternice afectate cu Dual 3-4 l/ha sau Treflan 3-4 l/ha. Dupa semanat se poate erbicida cu GALANT SUPER 1l/ha; LEOPARD 0,7 l/ha; LONTREL 0,3-05 l/ha (contra palamidei).

Fertilizare faziala: Nutritiv 20:20:20 (aport de N20%, P20%, K20%+microel.) – 2,5 l/ha; Nutrileaf (aport de N20%, P20%, K20%+ Mg.)-2,5l/ha; Nitrofoska (aport de N20%, P19%, K19%+ Mg, B, Cu, Fe, Mn, Mb, Zn) – 2-5l/ha; Folifag (aport de N72%, P25%, K38%+microelemente, procaina, vit. B1, fenolftaleina)-1,5-2,5l/ha; Fertitell (aport de N, P, K+microelemente)- 1,5-2,5l/ha ; Biofert (foliar) –2-4l/ha.

Recoltarea: Recoltarea se face cand semintele sunt brunificate si au umiditate sub 16%. Se va lucra numai seara si dimineata pentru a evita scuturarea.

Depozitarea: Se vor executa lucrari de indepartarea a resturilor vegetale si uscare la temparaturata de 10-11% pentru a putea fi pastrate semintele in bune conditii.

Fermierii care doresc sa obtina productii bune, chiar si in conditii mai putin favorabile, vor fi obligati saapeleze la produse cum ar fi stimulatorii pe baza de aminoacizi, care pot avea un rol hotarator in pregatirea plantele pentru rezistenta la factorii de stres cu care se pot confrunta dupa rasarire. Aectra Agrochemicals este compania care a introdus, pentru prima data in tehnologia de cultura a rapitei, un astfel de produs: biostimulatorul Terra Sorb® Foliar. Ca element de noutate, produsul s-a aplicat toamna, cand majoritatea fermierilor, preocupati dereducerea taliei plantelor, nu sunt obisnuiti cu utilizarea unor asemenea produse. Insa ceea ce trebuie stiut este caTerra Sorb® Foliar nu este genul de produs ce stimuleaza cresterea vegetativa a plantelor. Aplicat toamna – inainte de intrarea in iarna – el are rolul de a creste vigoarea plantelor, in special a celor mai putin dezvoltate, si de a creste concentratia in aminoacizi a sucului celular, marind astfel cu 3-4 grade C capacitatea de rezistenta a plantelor la temperaturile negative din timpul iernii. Se realizeaza astfel o cultura uniforma, viguroasa si cu un sistem radicular bine dezvoltat.

Palmierul de ulei

Palmierul de ulei Palmierul de ulei (Elaeis spp.) are două specii ale familiei Arecaceae. Ele au fost cultivate din timpuri vechi pentru producerea uleiului comestibil, în plantații mari; în ultimii ani au fost cultivate și în scopul producerii de biodiesel. Plantație de palmieri de ulei Palmierul de ulei african (Elaeis guineensis Jacq) este originar din Africa de est, în timp ce Palmierul de ulei american (Elaeis oleifera Cortes) este nativ zonei biofuel_abstract.indd 21 31/08/12 16:47 22 Biocombustibilii – O soluție controversată privind accesul la energie tropicale din America Centrală și de Sud. Palmierul African are o productivitate mare la hectar și, din acest motiv, este cultivat pe suprafețe mari, atât pentru ulei comestibil, cât și pentru producerea de biodiesel. Cultivarea sa a început acum 4-5000 ani, probabil pe teritoriul Nigeriei de azi, și a cuprins ulterior toată zona tropicală a Africii. A fost adus în America de către comercianții și exploratorii europeni la sfârșitul sec. XVI, dar primele plantații mari au fost făcute în Sumatra și Malaezia la sfârșitul sec. XIX. Această specie poate crește și pe soluri sărăturate, nisipoase sau pietroase, deși cele mai bune recolte sunt obținute de pe solurile fertile și bine drenate. Are nevoie de insolație mare, de umezeală și de temperaturi peste 24°C.

Cocotierul

Cocotierul (cocoș nucifera) este un membru important al familiei Arecaceae (palmieri). Este singura specie din genul Cocos și este un palmier mare, care poate ajunge la o înălțime de până la 30 m, are frunze palmate cu o lungime de 4-6 m și frunze individuale care pot ajunge la 60-90 cm; frunzele uscate se desprind curat, lăsând trunchiul neted. Termenul de cocos se poate folosi în legătură cu copacul, semințele sau fructul care, din punct de vedere botanic, nu este o nucă (Duke, 1983). Cocotierul este cultivat și ca plantă decorativă, la tropice, dar utilizările sale sunt cu precădere agricole și industriale. Practic, este folosită fiecare parte a palmierului de cocos. Plantație de cocotieri biofuel_abstract.indd 22 31/08/12 16:47 Biocombustibilii – O soluție controversată privind accesul la energie 23 Cocotierul este cea mai mare plantă cu polenizare încrucișată, deși la unele specii mai mici este prezentă autopolenizarea. Miezul nucii de cocos este endosperma comestibilă de la suprafața interioară a nucii. În interiorul endospermei nucile conțin un lichid limpede, comestibil, care poate fi dulce, sărat sau cu ambele gusturi. Cocotierii sunt greu de cultivat într-un climat arid și nu cresc fără o irigare frecventă. În condiții de uscăciune frunzele noi nu se deschid complet, în timp ce cele vechi nu se desprind complet, iar fructele au tendința să cadă. Uleiul de cocos poate fi extras atât din sâmburi, cât și din pulpa nucilor mature. În regiunile tropicale, cocotierul constituie sursa principală de grăsimi pentru milioane de oameni, de zeci de generații. Are utilizări în alimentație, medicină, industrie și, recent, pentru producerea de biodiesel. Uleiul de cocos este foarte stabil la temperaturi și, din această cauză este excelent pentru gătit/prăjit. Are punctul de fumegare la aproape 180°C. Datorită stabilității sale date de conținutul mare de grăsimi saturate este rezistent la râncezire, putând fi păstrat timp de aproape doi ani.

Jatropha

Jatropha curcas L.este o specie din familia Euphorbiaceae, originară din zonele tropicale americane, cel mai probabil din Mexic sau America Centrală. Este cultivată în toate regiunile tropicale și subtropicale, fiind naturalizată în multe zone și, în special, în Asia de Sud-Est. Este cunoscută și sub numele de „nuca de Barbados” sau „JCL” (abrevierea de la Jatropha curcas L.). Jatropha este o tufă, sau copac mic, cu frunze semi-permanente, care poate atinge o înălțime de 6m. Este tolerantă la ariditate mare și poate fi cultivată în biofuel_abstract.indd 24 31/08/12 16:47 Biocombustibilii – O soluție controversată privind accesul la energie 25 zonele semi-deșertice, deși are nevoie de o cantitate constantă de apă pentru a da recolte viabile din punct de vedere economic. Planta este otrăvitoare deoarece conține curcină, o toxină care se găsește și în soia. Semințele conțin 27-40% ulei necomestibil care poate fi folosit ca atare sau procesat, ca materie primă pentru obținerea biodieselului. Până acum, această plantă a fost folosită drept gard viu, pentru apărarea culturilor agricole împotriva animalelor sălbatice; este o plantă perenă. Florile sunt unisexuate, uneori hermafrodite

Ricinul

Ricinul (Ricinus communis L.) este o specie din familia Europhorbiaceae, la fel ca Jatropha. Evoluția sa și relația cu alte specii sunt încă studiate (Maroy, 2007). Fructul său (numit și „fasolea castorului”) nu are nimic comun cu boaba de fasole. Specia provine din sud-estul bazinului mediteraneean, Africa de Vest și India, dar este răspândită în toate regiunile tropicale și cultivate adesea ca plantă ornamentală (Maroy, 2007). Uleiul de ricin are întrebuințări variate: semințele conțin 40-60% ulei, bogat în acizi grași nesaturați (în special acid ricinoleic) și ricină, o toxină prezentă în concentrație scăzută în toate organele plantei. La tropice, ricinul este o plantă perenă. Ea nu supraviețuiește temperaturilor scăzute ale iernii din zonele temperate, unde este cultivată anual.

3.Interactiunea biocombustibililor cu motorul termic

Impactul asupra motorului diesel si a echipamentelor

Munca timpurie

Cel mai remarcabil aspect al muncii depuse avaluand impactul combustibililor biodiesel asupra echipamentelor reale al motorului este lipsa virtuală a unei astfel de informații. La inceputul anilor 1980, a existat o activitate importantă de testare a motorului pentru a evalua uleiurile vegetale, fie ca combustibili diesel sau agenți de diluare de combustibil diesel. Cu toate acestea, toate aceste lucrări au arătat probleme foarte grave. Un studiu a folosit ulei de in, datorită continutului sau linolenic extrem de mare (18: 3) Conținutul de acid (> 50%). Fara a fi surprinzator, murdarirea severă a injectorului si lipirea inelului a avut loc în mai puțin de 10 ore, în timpul testării motorului. Datele au indicat faptul că vâscozitatea uleiului de in nu a fost cauza problemei. Cu toate acestea, un test similar motorului a fost realizat folosind esteri metilici ai uleiului de in. Interesant, acest combustibil a dat o performanță mult îmbunătățită. Autorii au ajuns la concluzia ca esteri metilici grasi poat arata o promisiune ca un combustibil alternativ diesel. O altă lucrare a citat studii similare în cazul în care ar fi avut loc îmbâcsirea masiva a injectorului și ingrosarea uleiului carterului atunci când uleiurile vegetale au fost utilizate drept combustibil diesel.

Teste la pompa

Un studiu din anul 1997 a raportat o serie de teste a 6 pompe de combustibil diesel folosind două tipuri de combustibili B20. Un B20 a fost făcut dintr-un ester metilic pe bază de soia, care a respectat specificatiile U.S. B100. Cealalt B20 a fost făcut dintr-un B100, care a fost descris ca fiind "ridicat de acid" din cauza valoarii lui TAN (Total Acid Number) fiind peste valoarea maximă admisă. Ambii combustibili B20 au folosit combustibili diesel No. 2 specificati. Nu au fost observate probleme în timpul testarii pompelor care au utilizat B20 specificat. Cu toate acestea, atunci când B20 cu un continut mare de acid a fost testat, s-au observat scăderi mari de presiune în filtre, indicând creșterea depozitelor de filtrare. De asemenea, s-au observat depozite crescute de lac pe piesele pompei, după demontare. Autorii au ajuns la concluzia că înaltul numar TAN al specificatiilor B20 a fost cauza problemelor. Cu toate acestea, singurul TAN al combustibilului cu un continut ridicat de acizi care a fost raportată în mod explicit a fost de numai 0,85 mg KOH/g, în timp ce valoarea maximă admisă a fost de 0,80 mg KOH/g. Specificatiilie B100 la caietul de sarcini a avut un TAN de 0,72/mg KOH/g. Cu toate că autorii au susținut că combustibilul ridicat de acid a fost "drastic in afara specificatiilor", în mod clar 0,05 mg KOH/g nu a fost o încălcare drastică a specificatiilor. În cazul în care o astfel de cantitate mică peste limita de specificație poate prin ea însăși sapuna probleme grave legate de echipament, atunci limita de specificație este mult prea mare. In plus, ambii combustibili B100 au avut un continut "ridicat de acid", în comparație cu specificatiile Europene de biodiesel, astfel încât distincție a celor doi combustibili biodiesel de la 0,05 mg KOH/g diferența este chiar mai puțin semnificativa. Autorii au eșuat în totalitate sa remarce faptul că B100 cu un nivel ridicat de acid a avut un nivel total de glicerină care a fost de aproape șase ori mai mare decât valoarea B100 pe specificație (0,180% vs. 0,029%). Glicerina și specii de glicerol parțiale, care contribuie la un total de niveluri de glicerină sunt bine cunoscute de a provoca depozite severe in motor. Deși valorile totale de glicerina din ambii carburanți au fost în limita maximă admisă de 0.240%, o diferență mai mare a acestui parametru compozițional este o explicație mai plauzibilă decât mica diferență în valorile TAN, pe baza datelor care au fost furnizate în mod explicit, notate, și discutate în textul propriu-zis al lucrării.

Teste asupra injectorului de combustibil

Un studiu a condus un test pe termen scurt a motorului pentru a măsura tendința injectorului-cocsificare a opt combustibili biodiesel. Combustibilii au fost metil și etil esteri de soia, canola, semințe de rapiță, și uleiuri grase din seu. Un combustibil diesel No.2 cu un continut scazut de sulf a fost, de asemenea, utilizat pentru comparație. Rezultatele obținute arătat că cei opt combustibili biodiesel indici de cocsificare a injectoarelor variind intre 2.1-3.1, în timp ce combustibilul diesel No.2 are valoarea 1. Esterii metilici și etilici ai uleiului de rapiță au dat cele mai mari valori ale indicelui de cocsificare a injectoruli. Nu a fost clar din raportul dacă aceste valori ale indicelui de cocsificare al injectorului reprezintă o problemă reală.

Proiectul BIOSTAB a concluzionat cu unele teste de injecție a combustibilului diesel și un test al flotei de vehicule foarte limitată. Trei esteri metilici de rapiță au fost utilizati pentru aceste teste: un combustibil de stabilitate redusă, un combustibil standard de stabilitate, și un combustibil de mare stabilitate. OSI IP (Oxidation Stability Index Induction Period) a fost utilizat pentru a evalua stabilitatea combustibilului. Combustibili de stabilitate redusa a avut valori IP OSI sub 4 ore. Combustibili standard de stabilitate a avut OSI IP între 5 și 7 ore. Combustibili cu conținut ridicat de stabilitate a avut valori OSI IP de mai mult de 16 ore. Combustibilul de stabilitate ridicată a fost obținut prin adăugarea a 250 ppm de pirogalol la combustibil standard de stabilitate. Combustibilul de stabilitate redusă s-a obținut prin sublinierea cu aer și temperatură ridicată (condiții exacte nu au fost raportate). Nu au fost observate probleme în niciunul dintre testele care folosesc carburanții ridicati sau standard de stabilitate. Cu combustibilii cu conținut scăzut de stabilitate testele de injector a avut unele eșecuri, si au crescut unele "depozite similare de grăsime", în comparație cu testele de injector care implică combustibilii cu o valoare mai mare in stabilitate.

Teste asupra autovehiculelor si teste de motor

Un camion de mare tonaj a fost evaluat pe 160 de mile pe șosea, folosind un amestec de 20% ester etilic hidrogenat de soia și 80% motorina cu un continut scazut de sulf. Scopul testului a fost de a determina efectul amestecului de biodiesel asupra emisiilor, puterea și economia de combustibil a motorului camionului. Cu toate acestea, inspecția motorului și analiza după test nu a arătat nici o uzură semnificativă în zonele supapelor, pistoanelor și inelelor.

Testul BIOSTAB a constat in doar patru vehicule. Singurele observații neobișnuite au fost unele depozite crescute pe pompa de distribuție și de coroziune în unele părți ale injectorului de carburant atunci când a fost utilizat combustibilul stabilitate redusă. Cu toate acestea, autorii nu au putut face nici o concluzie din cauza numărului extrem de mic de vehicule implicate.

Doua teste extinse pe 1.000 de ore de durabilitate s-au raportat în timpul anului 1995. Ambele studii au folosit 20% amestec de ester metilic de soia în combustibil diesel cu un continut scazut de sulf. Primul studiu a folosit un motor Detroit Diesel 6V-92TA DDEC II. Performanța tuturor injectoarelor de combustibil s-a deteriorat semnificativ în timpul testului. Până la sfârșitul testului de 1000 de ore, nu a existat aproape nici o atomizare a combustibilului. daune grave la inel au fost, de asemenea, remarcate. Cercetatorii au remarcat faptul că vâscozitatea, puterea termică, greutatea specifică, și presiunea de vapori a 20% amestec de combustibil biodiesel a fost similară cu cea a unui combustibil diesel tipic cu un continut sulf scăzut. Din acest fapt autorii lucrării au ajuns la concluzia că combustibilul B20 nu a fost o cauza probabilă a problemelor la motor. Nici o mențiune nu a fost făcută în legătură cu chimia reală și stabilitatea combustibilului și impactul său potențial asupra performanței motorului.

Celalalt test de 1000 de ore de durabilitate, a fost efectuat cu ajutorul unui motor diesel Cummins N14 și un amestec de 20% ester metilic din soia combustibil diesel cu un continut scazut de sulf. Testul a experimentat o defecțiune a pompei precoce, iar la 650 de ore, testul a fost finalizat din cauza depunerilor in pompa de combustibil și înfundarea filtrului. Analiza depozitelor arată prezența esterilor acizilor grași și acizi carboxilici precum și săruri ale acizilor carboxilici.

În cele din urmă, o serie teste de curatenie a injectoarelor au fost efectuate pe Cummins L-10 folosind 3 combustibili B20 realizati dintr-un B100 și trei combustibili diesel (Cat 1K combustibil referință, No. 1 motorină, No. 2 motorină). De asemenea teste au fost efectuate asupra combustibilului B100 si a celolalti 3 combustibili. Rezultatele testelor au arătat că, în timp ce pierderea medie de curgere nu a fost niciodată o problemă cu privire la orice combustibil, rating-ul de depozit vizual al injectoarelor arătat că fiecare combustibil B20 a fost semnificativ mai rau decât B100 sau combustibili petrolieri din care au fost amestecati. Deși testul Cummins L-10 nu a fost niciodată înțeleas pe deplin, și relevanța acestuia pentru tehnologia motoarelor diesel de astăzi este discutabila, aceste rezultate sunt foarte interesante. Tendințele in depozitele vizuale ale injectorului corespunde exact cu tendințele totale observate de către mai multe materii insolubile în studiile anterioare de amestecuri de biodiesel și combustibili petrolieri.

Experimente

Un număr mare de experimente au fost realizate cu uleiuri vegetale ca înlocuitor

de combustibil pentru motoarele cu aprindere prin compresie, de cercetători din diferite părți ale lumii. Majoritatea experimentelor au fost raportate din SUA , Europa , India, Malaezia și Germania. Un rezumat al acestor rezultate experimentale este prezentat mai jos.

Christopher și colaboratori au efectuat două teste în Chicago, folosind biodieselul ca combustibil alternativ pentru autocare în circulație. Aceasta a fost o investigație de explorare pentru determina efectul combustibilului asupra caracteristicilor de performanță ale motorului și a infrastructurii necesare pentru a utiliza acest combustibil. Testarea a dovedit că biodieselul ar putea fi utilizată drept combustibil alternativ fezabil. Montague a efectuat experimente utilizând ulei de rapiță în motoarele diesel. Introducerea de 5% RME a condus la o reducere a randamentului volumetric cu aproximativ 0,4%. Sa raportat că, chiar și după o tura de 71,50,000 km a vehiculelor nu a fost observata nici o îmbătrânire anormală. A fost detectata creșterea NOx și o scădere a HC.Creșterea zgomotului și a nivelului de fum a aparut în timpul pornirii la rece.

Hohl efectuat experimente utilizând ester metilic de rapiță și a utilizat ulei de gatit pentru a-l produce. S-a raportat că performanța, emisiile, intervalele de schimbare a uleiului, uzura motorului și caracteristicile knocking rămân neschimbate comparativ cu combustibilul diesel. Uleiul de gătit uzat și ester etilic au emisiilor de gaze mai mici decât cele ale motorinei. Testele au fost efectuate pe motor diesel cu injecție directă pentru a analiza performanța și caracteristicile de emisie pentru un amestec de combustibil de 30% etanol, 15% ulei de rapiță cu motorină de Czerwinski. Aceleași emisii ca cele ale motorinei au fost raportate, dar reduse (până la 15%) putere de ieșire.

Ministerul Cercetării și Tehnologiei din Republica Federală Germania, promoveaza utilizareai de materii prime agricole. În Germania, ulei de rapiță a fost analizat și s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante materiale regenerabile agricole. Hammerstein și colaboratori a efectuat experimente asupra gazelor de evacuare aspirate natural racite cu un compresor cu aer si racite cu apa ale motoarelor folosind ulei de rapiță. Experimentele au fost efectuate folosind ulei de rapiță filtrat. Sa raportat că puterea și cuplul folosind ulei de rapiță ca și combustibil sunt mai mici cu 2% decât cel al motorinei. Rata de eliberare a caldurii este foarte asemănătoare pentru ambii carburanți. Cu toate motoarele testate, puterea maxima a fost obținută cu ulei de rapiță. De asemenea, solicitări mecanice mai mici și zgomot de ardere mai scazut a fost observat. Emisia de CO și HC sunt mai mari, dar noxele și emisiile de particule au fost mai mici în comparație cu combustibilul diesel.

Jose și colab. a efectuat un studiu bazat pe compararea a trei combustibili diferiti, și anume motorină standard, ester metilic de rapiță și un amestec de ester metilic de rapiță si motorină. Ei au analizat rata de injectare și caracteristicile de comportament prin pulverizare, utilizând o cameră optică sub presiune. Când s-a utilizat ester metilic de rapiță în locul motorinei nu a existat o variație semnificativă a ratei de injectare și a comportamentului la pulverizare. a fost observată numai o creștere a dimensiunii picăturilor de combustibil și acest lucru sa datorat vâscozitatii mai mare a esterului metilic de rapiță. Esterul metilic de rapiță are un nivel scăzut de echivalență a raportului aer carburant și rata de evaporare. Prin urmare, la temperaturi ale aerului mai ridicate (adică peste 700 ° C), noxele au scăzut ușor, cu o îmbunătățire spectaculoasă în fum și CO.

Tadashi și colab. a evaluat fezabilitatea uleiului de rapiță și ulei de palmier drept combustibil într-un motor diesel cu injecție directă cu aspirație naturală. Sa constatat că combustibili vegetali au dat un nivel de emisii si o performanță a motorului acceptabile pentru funcționarea pe termen scurt. Cu toate acestea, au cauzat acumularea unor depozite de carbon și lipirea inelelor de piston odata cu funcționare prelungită.

Senator a analizat performanța și emisiile unui motor diesel cu injecție turbo alimentat cu un amestec de ester metilic de rapiță și motorină. S-a raportat că performanța este neafectată în mod substanțial în cazul în care comparația se face în ceea ce privește raportul de echivalență. Cu o scădere în raportul de echivalență (daca sarcina creste), CO și emisia particulelor de materie cresc brusc. Concentrația noxelor a arătat o creștere semnificativă de până la 20% odata cu cresterea sarcinii, în comparație cu cea a motorinei. Această analiză a arătat că, în cazul de biocombustibil, viteza de eliberare de căldură avea întotdeauna loc în prealabil cu privire la punctul mort superior (aproximativ 3-5 °), în comparație cu motorina. Acest comportament determină temperatura de vârf în camera de ardere și, prin urmare, concentrația de noxe din gazele de eșapament.

Chio a efectuat teste pe biodiesel amestecat cu motorină în concentrație din 20 și 40% în volum pe un motor cu un singur cilindru Caterpillar, folosind ambele strategii unice și multiple de injectare. La sarcini mari folosind injecție unică, particulele si emisiile de CO au fost reduse. O ușoară creștere a noxelor s-a observat pe masura ce concentrația biodiesel a crescut. Dar, în cazul injecției multiple, o scădere a emisiei de particule a fost observată cu un efect redus sau deloc asupra noxelor. La sarcini mici, adăugarea de bio-diesel și schemele de injectare multiple s-au dovedit a fi în detrimentul pulberi în suspensie și a emisiilor de CO. Esteri de ulei din semințe de rapiță sunt amestecati cu motorină și caracteristicile de performanță și emisiile de gaze studiate de Peter. Acest Studiul a arătat că a existat o reducere a emisiilor atunci când uleiul de rapiță a fost utilizat drept combustibil.

Un motor turbo diesel a fost testat în condiții de echilibru pentru a investiga caracteristicile de ardere ale amestecurilor de izopropil metil și esteri metilici ai uleiului de soia cu motorină. Toate amestecurile de combustibil au evidentiat o reducere semnificativa a emisiilor de CO, HC, particole de materie și carbon solid cu performante similare ale motorului. Toate amestecurile de esteri au experimentat o întârziere de aprindere sub ambele condiții de sarcină a motorului de 100 si 20%. la sarcina maxima, au avut o cantitate mai mica de ardere preamestecata.

Ghormade și colab. Au folosit ulei de soia drept combustibil pentru a actiona un motor cu aprindere prin compresie. El a constatat că a existat doar o ușoară variație a eficienței în sarcină parțială. Și nu a existat nici o îmbunătățire a consumului specific de combustibil. Pangavhane și colab. a efectuat experimente prin utilizarea uleiului de soia în motoarele diesel. Din experimente s-a raportat că emisiile de CO și emisiile de HC s-au redus cu 21 și respectiv 47%. Cu toate acestea, s-a constatat ca noxele cresteau odata cu sarcina. Studiile efectuate pe patru uleiuri vegetale, și anume floarea-soarelui,semințe de bumbac, ulei de soia și amestec de ulei de arahide cu motorină. Ei au comparat performanța motorului și caracteristicile de emisie și au raportat că toate uleiurile furnizate prezintă caracteristici aproape similare.

Mariusz și colab. au efectuat experimente pe uleiul de floarea-soarelui și a recomandat incorporarea de combustibil dublu pre-încălzit pentru îmbunătățirea durabilității motoarelor diesel. Durabilitatea motorului a crescut prin prevenirea funcționării motorului în condiții de viteza si sarcina redusă și, a redus timpul de expunere a sistemului de injecție de combustibil în condiții foarte ridicate de temperatură în timpul procesului de tranziție de la sarcini mari la sarcini ușoare și eliminarea injecției de combustibil de ulei în timpul perioadei închise.Samaga a operat un motor cu combustibil dublu răcit cu apă, cu un singur cilindru, folosind floarea-soarelui și ulei de arahide. Caracteristicile de performanță obținute sunt comparabile cu cele ale motorinei. El a sugerat unele remedii pentru problemele practice întâlnite în operarea combustibilului la motoarele I.C. Curățare periodică a duzei este necesară pentru a asigura caracteristici de pulverizare adecvate. Pornirea și oprirea cu ulei de motorină în timp ce rulează cu ulei vegetal elimină colmatarea filtrului.

Biodieselul produs din ulei vegetal are o concentratie mai mare de acizi grași nesaturați șibiodieselul din grăsimi animale are un conținut si mai ridicat de acizi grași saturați. Kelvin și colab. a încercat să identifice mecanismul de reducere a emisiilor și sa creasca performanța motorului prin amestecarea biodieselului. El a ajuns la concluzia că efectul de reducere al particulelor de biodiesel ar putea fi atribuit atribuit deplasării sale de catenă scurtă și aromatice hidrocarburi de parafină și conținutul său de oxigen.

Barsic și colab. A efectuat experimente folosind ulei de floarea-soarelui 100%, 100% ulei de arahide, 50% ulei de floarea soarelui cu motorină si ulei de arahide cu 50% motorină. O comparatie a performanței motorului a fost prezentat. Rezultatele au aratat ca a existat o creșterea puterii și a emisiilor. Intr-un alt studiu, Rosa și colab. a folosit ulei de floarea-soarelui pentru a actiona motorul și s-a raportat că s-a comportat bine. Amestecuri de ulei de floarea-soarelui cu motorină și ulei de sofranel cu motorina au fost folosite de Zeiejerdki și colab.pentru experimente.

Experimentele pe un motor diesel supraalimentat, folosind esteri metilici de ulei de rapiță a fost realizată de Salvatore și colab. S-a raportat că în aceleasi sincronizari ale pompei de injecție, esterul metilic a promovat o creștere a emisiilor de noxe și o scădere a HC și CO, împreună cu o reducere mai mare de fum. Noxele, HC și emisiile de CO a biodieselului au fost reduse cu o adaptare de recirculare a gazelor de eșapament în prezența unui catalizator de oxidare la evacuare.

Yasufumi și colab. au investigat performanta motorului cu un combustibil sub formă de emulsie stabilă inclusiv uleiul de prăjire compus din ulei vegetal aruncat de la restaurante și gospodăriile populației. Pentru a reduce vâscozitatea uleiului drept combustibil, proporții egale de ulei pentru prăjit si gaz petrolier s-au amestecat și emulsii ale acestui combustibil in amestec cu apa au fost pregătite. Testele de performanță au arătat că concentrația de noxe și de fumdensitate au fost reduse fără agravarea BSFC cu apă pentru a alimenta un raport de volum de 15-30% la puterea nominală.

Uleiul de gătit uzat este produs după prăjirea repetată a unei varietati de alimente în ulei vegetal. Un studiu din Japonia a estimat că un total de 4-6 tone lakh de ulei de gătit uzat sunt generate anual în această țară, din care doar aproximativ 50% este

păstrat pentru uz industrial. Yu și colab. a efectuat un studiu cu privire la uleiul de gătit uzat colectate din industria de tăiței. Uleiul a fost utilizat drept combustibil în motor fără nici un tratament. Caracteristicile de performanță și de emisie au fost de asemenea comparate cu motorina. Rezultatele experimentale indică faptul că caracteristicile au fost în general similare cu cele ale motorinei. Energia eliberată la faza de ardere târzie a fost mai mare, aceasta s-a datorat greutății moleculare mai mari a materialelor prezente în uleiul de gătit uzat. Performanța motorului a fost similară cea a motorinei. Emisiile de CO, NOx și SOx au fost mai mari pentru uleiul de gatit uzat comparativ cu cele ale motorinei. La temperaturi ridicate, substante precum gudronul au fost descoperite a fi depozitate în camera de ardere.

Testele Dinamometru au fost efectuate de Masjuki si colab. Pentru a evalua performanța, emisii și uzura caracteristicice unui motor diesel alimentat indirect prin amestecuri de ulei de nucă de cocos și motorină. Caracteristicile de performanță și emisii rezultatele au aratat ca 10-30% amestecuri de ulei de nucă de cocos au produs o performanță ușor mai mare în ceea ce privește puterea, decât cea a motorinei. Toate amestecurile de ulei de nucă de cocos au rezultat emisii mai scăzute de eșapament, inclusiv hidrocarburile aromatice policiclice și pulberi în suspensie. Uzura și caracteristicile uleiului de lubrifiere Rezultate au aratat ca amestecurile cu ulei de nuca de cocos de până la 30% au produs rezultate similare cu cele ale motorinei.

Silvia și colab. au folosit ulei de palmier încălzit, drept combustibil într-un generator diesel. Studiile au relevat faptul că temperatura gazului de eșapament și consumul specific de combustibil au crescut odata cu creșterea procentuală de încărcare. Emisia de monoxid de carbon a fost crescut odată cu creșterea sarcinii. Emisiile de HC nearse au fost mai mici la sarcini mai mari, dar au avut tendința de a crește la sarcini mai mari. Acest lucru s-a datorat lipsei de oxigenc rezultate din funcționarea la raporturi de echivalență mai mari. Emisiile noxelor din ulei de palier au fost mai mici comparativ cu combustibilul diesel. De asemenea, au raportat ca un generator diesel poate fi adaptat pentru a rula cu ulei de palmier încălzit și ar da o performanță mai bună.

Recent, în India, ulei de karanjia a fost experimentat pentru analiza performanțelor sale de catre Srinivasa Rao. Ulei de Karanjia a fost descoperit ca oferind o performanță mai bună în comparație cu cea a motorinei. Senthil Kumar si colab. au efectuat experimente prin amestecul de ulei de jatropha cu motorină. S-a raportat că, temperatura gazelor de esapament, fum, HC și CO sunt mai mari în comparație cu motorina. Deshpande a folosit amestecuri de ulei din seminte de in, și de motorină pentru a rula motorul CI. Fum minim și eficiență maximă de frânare termică au fost raportate în acest studiu.

Masjuki și colab. au utilizat ulei de palmier, încălzit în prealabil folosit pentru a functiona un motor cu aprindere prin compresie.Preîncălzirea a redus vâscozitatea combustibilului și, prin urmare, o mai bună pulverizare și atomizare s-au obținut. Cuplul, puterea, consumul specific de combustibil, emisiile de evacuare și randamentul termic s-au dovedit a fi comparabile cu cele ale motorinei.

Prasad și colab. au utilizat ulei de jatropha esterificat pentru a efectua experimente pe i.c.motoare. S-a raportat că noxele și fumul au scăzut cu o creștere in turația motorului. Abbas și colab. a experimentat cu ulei de floarea-soarelui pur și au raportat o valoare mai mare de pulberi în suspensie, CO, NOx și HC, în comparație cu cea a motorinei din cauza unei scurte întârzieri de aprindere și arderea difuziva mai mare.

Caile ferate Indiene, cea mai mare corporatie de transport din India,experimentează cu ester de ulei de jatropha pentru circulația trenurilor de călători. În cazul în care biodieselul este utilizat conform planurilor, în proporție de amestec de 10%, cu diesel convențional, căile ferate ar putea economisii pe factura de combustibil în creștere și, de asemenea, pentru a controla nivelul de poluare atmosferică (sulful si emisiile de plumb).

Dhinagar și colab. Au testat ulei de neem, ulei de tărâțe de orez și ulei de karanji la un motor de respingere cu caldura mica. Un încălzitor electric a fost folosit pentru încălzirea uleiului. Gazul de evacuare a fost utilizat de asemenea, pentru încălzirea uleiului. Fără încălzire, eficiență 1-4% mai mică a fost raportată în comparație cu cea a motorinei. Cu toate acestea, cu încălzire, randamentul a fost îmbunătățit.Abdul a analizat impactul biodieselului oxidat pe motor pentru performanțele sale și a emisiilor. Biodieselul pur oxidat a produs cu 15% gaze de esapament ( monoxid de carbon) si 16% mai putine hidrocarburi. Nici o diferență semnificativă nu a fost găsită între oxizi de azot și a emisiilor de fum din biodieselul ocidat si neoxidat.

Compararea performanțelor motorului

Recep și colab. au pornit un motor cu un singur cilindru, cu diferite tipuri de uleiuri vegetale.O parte din rezultatele obținute de acesta sunt prezentate aici, sub formă de diagrame de bare(Fig. 1-7). Aceste cifre dau o comparație foarte bună a performantelor motoarelor i.c. cand diferite uleiuri vegetale sunt utilizate drept combustibil.

Motorul a fost operat la 1300 rotații pe minut. Performanta combustibilului diesel a fost utilizata ca referință. Diferentele maxime de cuplu observate dintre valorile de referinta si valorle de varf ale ale uleiurilor vegetale au fost obtinute in proportie de 10% cu ulei de floarea soarelui, ulei de seminte de soia si ulei din seminte de mac (fig. 1). Diferentele maxime de putere dintre valorile de referință și valoare de vârf ale uleiului vegetal au fost de aproximativ 18%, obținute cu ulei din semințe de bumbac brut și combustibili ulei de soia brut(Fig. 2). Cuplul minim și diferenta de putere a fost de aproximativ 3% între valoarea de referință valoarea uleiurilor. Aceste rezultate se pot datora vâscozitatii mai mari la valori termice mai scazute ale uleiurilor vegetale.

Fig. 1. Cuplul maxim al motorului obținut la 1300 rotații pe minut .

Fig. 2. Puterea maximă a motorului obținută la 1300 rotații pe minut.

Consumul specific de combustibil al motorinei a fost foarte scăzut în comparație cu toate uleiurile vegetale și esterii acestora. Valorile consumului de combustibil specifice de esteri de metilîn general, mai mici decât cele ale combustibililor de petrol brut. Consumul specific de combustibil mai mare al uleiurilor vegetale se datorează conținutului lor de energie mai mic (fig. 3).

Fig. 3. Consumul specific minim de combustibil la 1300 rotații pe minut.

Emisii reduse de CO s-au obținut cu esteri în comparație cu uleiuri vegetale brute (fig. 4). Emisiile maxime de CO2 au fost cu aproximativ 10,5%, cu motorină combustibil și ușor mai scăzute cu ulei vegetal. S-a datorat unei mai bune calități de pulverizare și o prepararea a amestecului mai uniformă a acestor esteri (fig. 5). Emisiile de NOx cu combustibili de ulei vegetal au fost mai mici decât cele cu motorină și valorile de NOx ale metil esterilor au fost mai mari decât cele ale combustibililor bruti. Formarea NOx sa datorat temperaturilor maxime de ardere. Deoarece mărimea particulelor injectate ale uleiurile vegetale au fost mai mari decât cele ale motorinei, randamentul arderii și temperatura maximă de ardere cu fiecare dintre uleiurile vegetale au fost mai mici și emisiile de Nox au fost mai scazute (fig. 6). Procentajul opacității fumului în timpul fiecarei operații cu ulei vegetal au fost mai mari decât cea a motorinei. Valorile de opacitate ale esterilor metilici au fost între motorină și combustibili de uleiuri vegetale brute. Cele mai mari procente de opacitate a fumului de combustibili din ulei vegetal se datorează în principal moleculelor mai grele de hidrocarburi. (Fig. 7).

Fig. 4. Emisii de CO la 1300 rpm (cuplul motor ¼ 35 N-m).

Fig. 5. Emisiile de CO2 la 1300 rpm (cuplul motor ¼ 35 N-m).

Fig. 6. Emisiile de NO2 la 1300 rpm (cuplul motor ¼ 35 N-m).

Fig. 7. Densitatea fumului evacuat la 1300 rpm (cuplul motor ¼ 35 N-m).

Tabel …. Potențialul de producție la hectar și caracteristicile uleiurilor utilizate pentru producerea de biodiesel (Knothe et al., 1997).

Tabel………| Proprietățile diferiților combustibili (Bockisch, 1998; Mittelbach, 2004)

4.Metode de obtinere a biodieselului

Materii prime

Obtinerea uleiului vegetal

Producția mondială de ulei vegetal se situează în jurul valorii de 80 Mt anual. 30% din cantitate se utilizează pentru industria alimentară, restul fiind utilizate în diferite sectoare ale industriei chimice: producția de săpun, emulsifianți, cosmetică, farmacie.

Principala materie primă pentru obținerea acizilor grași o constituie grăsimile. Acizii grași și glicerina se pot valorifica, prin transformări chimice, în numeroase produse: săpunuri, detergenți, cosmetice.

Tehnica de obținere a uleiurilor diferă în funcție de natura materiei prime, însă există o serie de operații comune (Figura 4.1).

Figura 4.1 Procesul de extracție a uleiului din semințe de rapiță

În cazul extracției uleiului cu solvenți semințele trebuie transformate în fulgi pentru acrește expunerea uleiului la solvent. Cel mai des este folosit percolatorul cu hexan. Fulgii sunt introduși în percolator, iar solventul în pâlnia de picurare. Solventul ajunge din pâlnia de picurare peste fulgii de semințe. Prin deschiderea robinetului percolatorului, solventul amestecat cu ulei este extras și filtrat. Pentru a se elimina solventul, amestecul se încălzește pentru vaporizarea solventului, obținându-se un amestec ce conține aproximativ 5% solvent. Pentru a se elimina complet, se injectează abur. Vaporii de apă și hexanul se condensează; cele două fluide sunt insolubile și pot fi separate într-un bazin de decantare.

După extragerea din semințe uleiul conține impurități care pot fi împărțite în două categorii: solubile în ulei și insolubile în ulei. Impuritățile insolubile în ulei sunt constituite din fragmente de semințe, apă, ceară și hidrocarburi care se condensează când uleiul este răcit. Cea mai mare parte din aceste impurități se poate elimina prin filtrare.

Utilizarea uleiurilor vegetale drept combustibil

Tabelul 4.1 prezintă principalele caracteristici fizico-chimice ale diferitelor tipuri de

uleiuri vegetale.

Aceste caracteristici trebuie luate în considerare dacă vor fi folosite pentru alimentarea

motoarelor Diesel.

• Viscozitatea – este mult mai mare ca cea a motorinei. Prin încălzire se ameliorează, dar pentru anumite uleiuri insuficient. Vâscozitatea uleiului de nucă de cocos la 50°C este mai mare decât cea a motorinei la 20°C

• Anumite uleiuri (de soia, de bumbac, de arahide, de rapiță) rămân fluide pentru temperaturi negative (-10°C). Altele (uleiul de palmier) este solid la temperature ambiantă. În toate cazurile temperatura limită de filtrabilitate este mult mai ridicată ca în cazul motorinei.

• Puterile calorifice inferioare masice sunt mai mici cu aproximativ 15% față de

combustibilul fosil datorită prezenței oxigenului în structura chimică. Daca ne referim la puterile calorifice inferioare volumice, diferența este de aproximativ 5%.

• Indicele cetanic variază între 30 și 40, în funcție de tipul uleiului și de gradul de puritate. Este mai mare în cazul uleiurilor saturate (palmier, copra).

• Uleiurile vegetale nu sunt distilabile prin metoda clasică, la temperature ambiantă. După aproximativ 20% din volum se observă o cracare, ce aduce în balon restul de 80% sub formă de reziduu.

Productia si utilizarea biodieselului

Multe proceduri standardizate sunt disponibile pentru producerea de biodiesel. Metodele utilizate în mod obișnuit pentru producția de bio – combustibil sunt elaborate mai jos.

Amestecarea

Uleiul vegetal poate fi amestecat direct cu motorină și poate fi utilizat pentru actionarea unui motor . Contopirea uleiului vegetal cu motorină au fost experimentate cu succes de către diferiți cercetători . O flotă diesel a fost alimentat cu un amestec de 95 %,

ulei de gătit utilizat filtrat și de 5 % motorină în 1982. În 1980 , Compania Caterpiller Brazilia a folosit motoare cu camera de pre-combustie cu un amestec de 10 % ulei vegetal pentru a menține puterea totală, fără nici o modificare a motorului . Un amestec de 20 % ulei și 80 %

diesel s-a dovedit a fi un succes. S-a dovedit că utilizarea 100% a uleiului vegetal a fost, de asemenea, posibil cu unele modificări minore în sistemul de combustibil. Combustibilul ridicat a cauzat problemele majore asociate cu utilizarea uleiurilor vegetale pure

ca viscozitatea combustibilului în motoarele cu aprindere prin compresie. Micro – emulsificare , piroliză și transesterificare sunt remediile folosite pentru a rezolva problemele întâlnite datorate vâscozitatii mari a combustibilului

Micro-emlsificarea

Pentru a rezolva problema vascozitatii ridicate a uleiului vegetal , micro emulsii cu solventi au fost utilizate, cum ar fi metanol , etanol și butanol . O microemulsie

este definita ca dispersia coloidală de echilibru a microstructuri fluide optic izotrope cu dimensiuni în general în intervalul de 1-150 nm format spontan din două lichide nemiscibile normale , și unul sau mai mulți ioni sau amfifile neionice . Acestea pot îmbunătăți caracteristicile de pulverizare prin vaporizarea exploziva a constituenților cu punct de fierbere scazut în micelii. Toate micro emulsiile cu butanol , hexanol și octanol se vor întâlni cu limitarea maximă de viscozitate pentru motoarele pe motorina. Czerwinski a preparat o emulsie de ulei de floarea soarelui 53 % , 13,3 % etanol și 33,4 % butanol. Această emulsie a avut o viscozitate de 6,3 cSt la 40 ° C , o cifra cetanica de 25. O vascozitate mai mica si un mod de pulverizare mai bun a fost observant odata cu cresterea procentului de butanol.

Cracarea

Cracare este procesul de conversie a unei substanțe în alta prin intermediul

căldurii sau cu ajutorul unui catalizator . Aceasta implică încălzirea în absența aerului sau a oxigenului și desfacerea legăturilor chimice pentru a produce molecule mici . Materialul pirolizat poate fi uleiuri vegetale, grăsimi animale, acizi grași naturali și esteri metilici ai acizilor grași. Piroliza grăsimilor a fost investigată pentru mai mult de 100 de ani ,

în special în acele zone ale lumii care nu au depozite de petrol . Din primul război mondial, mulți cercetători au studiat piroliza uleiului vegetal pentru a obține produse adecvate pentru combustilul motorului. Ulei Tung a fost saponificat cu var și apoi cracat termic pentru a da un ulei brut, care a fost rafinat pentru a produce

motorină și mici cantități de benzină și kerosen .

Transesterificarea

Transesterificare este altfel cunoscuta sub numele de alcooliză . Este reacția grăsimii sau uleiului cu un alcool pentru a forma esteri și glicerină . Un catalizator este utilizat pentru a îmbunătăți viteza de reacție și randamentul.

Dintre alcooli , metanolul și etanolul sunt utilizate în scop comercial datorită

costului lor scăzut și a avantajelor fizice și chimice . Ele reacționează rapid cu

tri-gliceridele și NaOH și se dizolvă ușor în ele . Pentru a finaliza un process de transesterificare, este nevoie de un raport molar de 3:1 alcool. Enzime , substanțe alcaline sau acizi pot cataliza reacția, adică lipaze , NaOH și acid sulfuric, respectiv.

Dintre acestea , transesterificare alcalina este mai rapida și, prin urmare, este utilizată în scop comercial.

Un amestec de ulei vegetal și hidroxid de sodiu ( utilizat drept catalizator ) sunt încălzite și se menține la 65 ° C timp de o oră, în timp ce soluția se agită continuu . Se formează două straturi distincte, stratul inferior este glicerina, iar stratul superior este ester. Stratul superior ( ester) este separat și umezeala este îndepărtată din ester prin utilizarea clorurii de calciu . Se observă că 90% ester poate fi obținuț din uleiuri vegetale . Randamentul procente ( în greutate ) a unor uleiuri vegetale comune

esteri metilici este dată în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1

Randamentul de esteri metilici ai uleiurilor vegetale prin procedeul de transesterificare

Caracterizare

Uleiurile vegetale oferă performanțe ale motorului similare cu cele obținute cu motorină ca si combustibil. Următoarele sunt cele mai importante caracteristici ale uleiului vegetal bun necesare să înlocuiască motorina.

Calitate de aprindere

Ardere diesel satisfăcătore cere autoaprinderea combustibilului de indata ce este pulverizat în apropiere de punctul mort superior în gazul agitat, fierbinte si comprimat al cilindrului. Intârzierea lunga de aprindere nu este acceptabilă, deoarece aceasta duce la knock. Prin urmare, cifra cetanică a combustibilului înlocuitor ar trebui să fie suficient de mare, care este o măsură a tendinței de detonație a combustibilului . Satisfăcător carburanți trebuie să aibă o cifra cetanică între 40 și 60.

Vascozitatea

Vâscozitatea combustibilului joacă un rol important în combustia combustibilului utilizat. Injecția directa în camera de ardere deschisă prin duza și modelul de combustibil

pulverizat decide ușurința de ardere și randamentul termic al motorului. Vâscozitatea prea joasa poate duce la scurgeri excesive din pompa internă întrucât presiunea sistemului

ajunge la un nivel inacceptabil și va afecta în timpul injectării atomizarea prin pulverizare.

Efectul vâscozitatii este critic la viteză redusă sau în condiții de încărcare usoara.

Valoarea de incalzire

Deși sistemul camerei de ardere diesel poate accepta variații mari în valoarea de încălzire, sistemele practice sunt potrivite numai atunci când valoarea calorică a combustibilului este mare. Acest lucru ajută la reducerea calității combustibilului manipulat și maximizează domeniul de lucru al echipamentului. Este întotdeauna de dorit ca uleiurile vegetale să aibă o putere caloric apropiata de cea a motorinei.

Temperaturile importante

Punctul de tunare si punctul de nor sunt importante pentru operațiunile motorului cu aprindere prin compresie in conditii de vreme rece. Pentru o functionare satisfacatoare, valorile ambelor puncte ar trebui să fie mult sub punctual de inghet al uleiului utilizat . Punctul de aprindere este o temperatură importantă din punct de vedere al siguranței. Această temperatură trebuie să die cat de inalta este practic posibil. Valorile tipice ale uleiurilor vegetale comerciale au valori cuprinse între 50 și 110 ° C. Amestecul diesel din ulei vegetal ar trebuii sa nu scada punctual de aprindere.

Alte proprietati

Conținutul de sulf, reziduurile de carbon și cenușa sunt responsabile pentru coroziune și formeaza un reziduu pe componentele motorului care-i va afecta durata de viață. Aceste valori trebuie să fie cât mai mici posibile. Valorile practice sunt 0,5 % sulf , 0,27% reziduu de carbon și 0,01 % cenușă . Proprietățile unor uleiuri vegetale importante care au potențialul de înlocuire a motorinei și esterii acestora , sunt prezentate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2

Comparații ale proprietăților uleiurilor vegetale și esterii acestora cu motorina

Procedee de producere a Biodieselului

4.1. Procedee discontinue

Cea mai simpla metoda pentru producerea biodieselului este procedeul discontinuu ( pe sarje) folosind un bioreactor cu amestecatore mecanica. Ratiile molare întâlnite variaza de la 4 :1 la 20 :1, cea mai folosita fiind cea de 6 :1. reactorul poate fi închis sau echipat cu un condensator de reflux. Hidroxidul de sodiu este încarcat în cantitati de 0,3-1,5% raportate la cantitatea de ulei.

Cu toate ca la începutul reactiei este necesara o amestecare puternica pentru a aduce în contact uleiul, catalizatorul si alcoolul. La sfârsitul reactiei, o amestecare mai usoara mareste randamentul reactiei, datorita separarii glicerolului. Randamentele sunt de 85-95%.

Unele linii de productie sunt construite în doua etape, cu eliminarea glicerolului care actioneaza ca inhibitor al reactiei si astfel reactia poate decurge cu randamente de peste 95%. Randamentul se poate mari si prin marirea temperaturii si a cantitatii de alcool adaugate.

Timpul de reactie este variabil de la 20 minute la 60 minute sau chiar mai mult .

În figura 1. se prezinta diagrama fluxului tehnologic pentru obtinerea biodieselului. Primul este adaugat uleiul, dupa care catalizatorul si metanolul. Amestecul este agitat în timpul reactiei, dupa care agitarea înceteaza. La unele procese, amestecul este lasat sa se separe, pentru a realiza o separare initiala a esterilor si glicerolului. În alte procese amestecul este pompat întrun vas de separare sau separat cu ajutorul unei centrifuge.

Alcoolul este eliminat din sistem cu ajutorul unui evaporator. Esterii sunt neutralizati utilizând apa încalzita si putin acida pentru a elimina reziduul de metanol si sarurile, dupa care sunt uscati. Biodieselul final este transferat în tancuri de depozitare.

Glicerolul este neutralizat si spalat cu apa, dupa care este transmis sectiunii de distilare

(rafinare).

Fig.4.1. Diagrama fluxului tehnologic de obtinere a biodiselului

Pentru grasimea provenita de la animale, sistemul este modificat partial pentru adaugarea în fluxul de productie a unui vas de esterificare cu acid si un vas pentru depozitarea acidului. Materia prima trebuie uneori uscata, pâna la 0,4% apa si filtrata înaintea introducerii în vasul de esterificare. Acidul sulfuric si metanolul este adaugat si sistemul este agitat. Temperaturile folosite sunt aceleasi ca la esterificare si sistemul este uneori este presurizat, reactia are loc fara producerea de glicerol. Daca este folosit un sistem în doua etape, amestecarea este oprita si faza de metanol este separata si eliminata, dupa care se adauga metanol si acid sulfuric proaspat si amestecarea este reînceputa.

4.2. Procedee continue

Procedeul continuu este o variatie a procesului pe sarje si foloseste mai multe reactoare cu amestecator în serie. Aceste reactoare pot avea volume diferite pentru a permite o mentinere mai îndelungata a amestecului si, deci un timp de reactie mai mare. Randamentul reactiei în primul reactor este de obicei destul de mare, iar în cel de-al doilea reactia este foarte rapida, cu transformare de peste 98%.

Un element esential în dimensionare bioreactoarelor continue cu amestecare este fluxul de materie prima, care va trebui sa mentina o concentratie (compozitie) relativ constanta în interiorul acestuia, acest lucru duce la o amestecare a glicerolului în faza de esteri si induce un timp de separare mai îndelungat.

Exista mai multe procedee ce utilizeaza amestecarea intensa cu ajutorul pompelor sau amestecatoarelor fixe pentru a initia reactia de esterificare. Tipul de reactor folosit este unul tubular, ceea ce duce la un flux continuu prin acesta, iar pe directia axiala amestecarea este aproape inexistenta.

Rezultatul este un sistem continuu care are nevoie de timpuri relativ mici pentru

realizarea reactiei : 6-10 minute. Reactorul tubular poate fi construit în etape, pentru a permite decantarea glicerolului. Acest tip de reactor opereaza la temperaturi si presiuni ridicate pentru a mari randamentul reactiei. Un astfel de sistem este prezentat în figura urmatoare:

ALCOOL

ESTER

ALCOOL

CATALIZATOR ALCOOL ESTER

ALCOOL

TG

ESTER

GLICEROL

GLICEROL

Obtinerea biodieselului

Biodieselul se formeaza ca urmare a unei reactii chimice numita transesterificare, ceea ce înseamna ca glicerolul din ulei e substituit de alcool în prezenta unui catalizator. Cu ajutorul metodei se produce un biodiesel de calitate. Succesul însa depinde de utilizarea corespunzatoare a kitului de biodiesel, cunostinte acumulate si nu în ultimul rând de îndemânare.

Instalatie de biodiesel

Compozitia chimica

În functie de soi si conditiile de vegetatie, compozitia chimica a semintelor, se caracterizeaza printr-un continut de:

33-49% grasimi;

19-20% proteina bruta;

17-18% extractive neazotate.

La soiurile cultivate în tara noastra continutul de ulei în seminte este de 44,5-45,8%. În general continutul de ulei la semintele de rapita sunt cuprinse între 43-48%.

In uleiul de rapita se vor regasi aceste grasimi sub forma de trigliceride ale acizilor grasi. Aceste trigliceride sunt folosite si transformate în reactia de transesterificare prin care se obtine biodieselul.

Cultivarea rapitei cu scopul de a obtine combustibil biodiesel poate ajuta economiatarii. În figura urmatoare se prezinta drumul parcurs de semintele de rapita din momentul în care au fost recoltate si pâna ajung sa fie transformate în combustibil biodiesel.

Ulei vegetal de rapita Ti=25°C

Fig….. Schema tehnologica de obtinere a biodiselului

Fig…..

Fig……

Emisii specifice rezultate la utilizarea Biodieselului

Dioxid de carbon (CO2): fiecare tona de carburant Diesel fosil emite aproximativ 2,8 tone de CO2 în atmosfera. Continutul specific de carbon la o tona de biodiesel este usor mai scazut, de aproximativ 2.4 tone de CO2. Se poate crede ca acest CO2 va fi recaptat si refolosit de noua cultura de rapita refacând ciclul carbonului în natura. De aceea emisiile de la combustibilul Biodiesel pot fi considerate ca fiind nule.

Oxizii de sulf (SOx): în prezent combustibil Diesel conventional contine în medie 350 ppm sulf. Când combustibilul Diesel este ars, sulful este eliberat în atmosfera sub forma de oxizi de sulf, contribuind la formarea ploilor acide. Combustibilul Biodiesel nu contine aproape deloc sulf (0-0.0024 ppm).

Oxizii de azot (NOx): emisiile de NOx de la combustibilii Biodiesel pot creste sau descreste fata de combustibilii fosili, dependent de tipul motorului si de procedurile de testare. Emisiile de NOx de la Biodieselul pur cresc cu aproximativ 6% fata de combustibilii Diesel fosili. În orice caz, lipsa componentilor cu sulf din combustibilul Biodiesel permite folosirea tehnologiilor de controlare a emisiilor de NOx, tehnologii care nu pot fi folosite la combustibilii fosili. Deci, atunci când este folosit combustibil Biodiesel pur emisiile de NOx pot fi eliminate.

Monoxidul de carbon (CO): Biodieselul contine compusi oxigenati, care îmbunatatesc procesul de combustie si diminueaza emisia de CO cu pâna la 20%.

Particulele materiale (PM): Inspirarea de particule materiale s-a dovedit a fi o problema foarte serioasa pentru sanatatea umana. Evacuarea emisiilor de particule materiale de la combustibilii Biodiesel este mult mai scazuta (peste 40%) fata de emisiile totale de la combustibilii Diesel fosili.

Biodegradabilitatea: Combustibilii Diesel fosili se degradeaza în proportie de numai50% în primele 21 de zile dupa evacuare, în timp ce biodieselul este În proportie de 98% inofensiv dupa aceeasi perioada. Utilizarea unui combustibil pur reduce riscurile de cancer pâna la 94%, iar folosirea unui amestec cu 20% Biodiesel reduce riscul de cancer cu 27%.

Biodiselul poate fi folosit ca atare sau în amestec cu motorina, amestecurile dintre biodiesel si motorina fiind notate în felul urmator: pentru un amestec de 20% biodiesel cu 80% motorina el se numeste B20. se mai utilizeaza amestecuri B50, B70 etc., în functie de ce cantitate de biodiesel folosim în amestec. Cu B100 se noteaza biodieselul pur.

Compararea emisiilor provenite de la Biodieselul pur cu emisiile provenite de la unamestec de Biodiesel cu motorina si motorina

Costurile culturii uni hectar de rapita

Având in vedere prețul actual al motorinei si al orei de lucru putem spune ca :

– Aratul costa 400 de Ron

– Discuitul si grăpatul 150 RON

– Semănatul 100 RON

– Îngrășământ, erbicid si sămânța 1200 RON

– Recoltatul 400 RON

– Total costuri lucrări pe un ha de rapița este de 2250 RON

Daca toate condițiile climatice si tehnice sunt adecvate se poate produce 3,4 t/ha si chiar mai mult, din vânzarea acesteia pe piață putându-se obține peste 1000 EUR venit iar prin prelucrarea acesteia în ulei putându-se dubla profitul.

Folosind o linie tehnologica de la SC Mangus Sol Srl se poate obține 1 litru de ulei de rapița la sub 1 EUR cost cu o amortizare a afacerii sub 6 luni. Se poate folosi de asemenea si o presa clasica care produce 50 l/ora si costa 5000 $, însă aceasta se pretează pentru afacerile de familie unde rapița se cultivă pe minim 10 hectare, amortizarea acesteia realizându-se în primul an.