Bilantul Si Contul de Profit Si Pierdere

Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

Programul de Studii: Contabilitate și informatică de gestiune

Lucrare de licență

Bilanțul și contul de profit și pierdere –

surse de informații pentru manageri

Studiu de caz: S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L.

Introducere

Încă din vechime s-a considerat necesară ținerea unor evidențe în activitățile generale ale omului, întocmirea periodică a unei situații care să reflecte atât necesitățile cât și eforturile ce trebuie sau au fost depuse în concretizarea lor, constatarea periodică a rezultatelor obținute din activitatea desfășurată, în vederea luării unor decizii pentru perioada următoare. Acestei necesități răspunde contabilitatea, care a avut o evoluție lentă și încă neterminată în ziua de azi, din dorința de a răspunde cât mai bine nevoilor utilizatorilor.

Contabilitatea acordă o importanță deosebită situațiilor finaciare, pe care le consideră principalii furnizori de informații ce răspund unei mari categorii de utilizatori.

În lucrarea de față, intitulată „Bilanțul și contul de profit și pierdere – surse de informații pentru manageri, doresc și eu să acord importanța cuvenită situațiilor financiare, în special bilanțului și contului de profit și pierdere, din perspectiva utilizatorilor principali: managerii. Managementul unei entități nu poate funcționa fără informație. În ceea ce privește activitatea finaciară, managementul nu poate funcționa fără informații finaciar-contabile. Astfel, contabilitatea vine în sprijinul managementului firmei.

Consider că atât contabilul unei entități, cât și managerul trebuie să cunoască în profunzime importanța informațiilor oferite de situațiile financiare în îmbunătățirea poziției financiare și creșterea performanței entității, obiectivul principal al fiecărei întreprinderi.

În luarea deciziilor manageriale este necesară cunoașterea relației cauză-efect, prin studierea legăturilor de interacțiune dintre diferite elemente care au determinat un anumit rezultat. Pentru această necesitate se impune un studiu interdisciplinar. Lucrarea de față împletește cunoștințe de contabilitate cu analiza economico-finaciară și un strop de management.

În procesul de conducere, privitor la activitatea întreprinderii, problema principală este alocarea optimă a resurselor disponibile. Aceasta poate fi urmărită și controlată prin intermediul indicatorilor, fiind necesară o analiză în dinamică pentru a fi evaluată evoluția și tendința de evoluție a utilizării cât mai optime a acestor resurse, făcând posibilă luarea unor decizii în cunoștință de cauză pentru optimizarea utilizării lor, în condițiile oferite de mediu.

Lucrarea este concepută pe două planuri. Prima parte ce cuprinde capitolele II și III este alocată aspectelor teoretice, iar cea de-a doua parte (capitolul IV) prezintă modalități concrete de utilizare a indicatorilor analitici.

În capitolul II, intitulat Delimitări și structuri privind situațiile financiare am considerat necesară o abordare generală din punct de vedere teoretic al ansamblului de situații finaciare. Dorind să subliniez importanța situațiilor financiare în deciziile manageriale, am prezentat în ultimul subcapitol câteva noțiuni elementare despre managementul unei entități.

Capitolul III intitulat asemeni lucrării de față: „Bilanțul și contul de profit și pierdere – surse de informații pentru manageri”, cuprinde un studiu aprofundat al asemănărilor și diferențelor dintre O.M.F.P. 1.802/2014 și IAS 1 în ceea ce privește în mod general situațiile financiare și în mod particular bilanțul și contul de profit și pierdere. Apoi am descris utilitatea informațiilor generate de aceste două situații financiare, inclusiv prezentarea unor indicatori esențiali în aprofundarea informațiilor primite de manager prin intermediul acestora.

Capitolul IV aferent studiului de caz este conceput prin aplicarea indicatorilor (prezentați anterior) la S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L., indicatori însoțiți de reprezentări grafice, interpretări, concluzii și propuneri. Această societate are ca activitate principală efectuare Lucrărilor de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale și fabricarea de mobilă n.c.a. ca activitate secundară.

Lucrarea „Bilanțul și contul de profit și pierdere – surse de informații pentru manageri” evidențiază importanța bilanțului și a contului de profit și pierdere în luarea deciziilor la nivel managerial.

Delimitări și structuri privind situațiile financiare

Aspecte generale ale situațiilor financiare

În prezenta lucrare, doresc și eu, asemeni contabilității, să acord o atenție deosebită situațiilor financiare contabile, principalii furnizori de informații.

Conform Legii contabilității nr. 82/1991, “Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor prevăzute la art.1. În acest scop, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și alte informații referitoare la activitatea desfășurată, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.”

Ce sunt situațiile financiare anuale?

Situațiile financiare anuale sunt documente oficiale de prezentare a situației economico-financiare a societăților comerciale, societăților/companiilor naționale, regiilor autonome și altor persoane juridice (potrivit art.1 din Legea 82/1991) ce au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie. Întocmirea lor este precedată obligatoriu de o inventariere generală a elementelor aflate în gestiunea entității.

Aceste documente oficiale au ca obiectiv furnizarea de informații cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie aferente unui exercitiu financiar. Conform art.27, alin. (1) și (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de regulă, coincide cu anul calendaristic. Durata exercițiului financiar este de 12 luni.

Situațiile financiare anuale sunt întocmite inclusiv în cazul fuziunii, divizării sau încetării activității acestora, conform legii în vigoare.

Persoanele juridice care aplică reglementările contabile conforme cu directivele europene, respectiv cele care aplică Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS), întocmesc situații financiare conform legislației specifice.

Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar și sunt însoțite de raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, și de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile. Acest raport constă într-o declarație scrisă a persoanelor care au obligația de a gestiona unitatea economică în cauză prin care își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare anuale în conformitate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, menționând că au fost respectate reglementările contabile aplicabile, că oferă o imagine fidelă a activității unității, faptul că activitatea desfășurată are continuitate, principalele riscuri și incertitudini cu care aceasta se confruntă.

Situațiile financiare reprezintă lucrarea cea mai importantă, atât pentru utilizatorii interni cât și pentru utilizatorii externi, fiind utilizate în toate sferele activității umane ca un calcul final de a determina și prezenta situația financiară, rezultatele, eficiența unei activități, acțiuni în vederea fundamentării deciziilor cu caracter static și strategic.

Modelul situațiilor financiare

Modelele situațiilor financiare pentru entitățile ce respectă contabilitatea națională conformă cu Directivele Europene, sunt elaborate de Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și normele metodologice de întocmire și utilizare a acestora. Ministerul, împreună cu alte autorități de reglementare, pot solicita prezentarea unor informații suplimentare.

Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 881/2012, în cazul în care societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, acestea sunt obligate să întocmească situații financiare anuale individuale în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), începând cu anul 2012. Potrivit OMFP 1121/2006 aceste societăți comerciale, opțional, puteau întocmi un set distinct de situații în conformitate cu IFRS pentru alți utilizatori decât entitățiile statului. Astfel, în anul 2012 se face trecerea de la opționalitate la obligativitate.

Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare anuale

Conform Ordinului 1.802/2014, situațiile financiare trebuie să dețină următoarele caracteristici:

relevanța, potrivit căreia, acestea oferă informații ajutătoare în luarea unor decizii dacă au valoare predictivă sau/și de confirmare a unor fapte ce urmează să aibă loc. Ele au capacitatea de a influența deciziile utilizatorului. Pragul de semnificație este un aspect cheie al relevanței.

Reprezentarea exactă, ce necesită ca informația să fie completă, cu descrierile necesare pentru ca utilizatorul să înțeleagă fenomenul prezentat, să nu fie influențată în vreun fel spre a fi percepută pozitiv sau negativ și să fie fără erori.

Aceste două caracteristici calitative sunt fundamentale situațiilor financiare anuale și sunt amplificate de următoarele caracteristici ce trebuie maximizate potrivit posibilităților:

Comparabilitatea, prin care utilizatorul informației are posibilitatea de a pune entitatea față în față cu o altă entitate sau o altă perioadă de referință pentru observarea diferențelor și asemănărilor dintre acestea. Pentru ca informațiile să fie comparabile, se vor utiliza aceleași metode contabile (consecvența).

Verificabilitatea, prin care utilizatorul poate evalua direct sau indirect scripticul cu fapticul.

Oportunitatea, potrivit căreia informațiile trebuie să fie generate în timp util pentru luarea deciziilor.

Inteligibilitatea, conform căreia informația trebuie redată în mod cât mai clar în ciuda faptului că unele informații complexe nu pot fi clar prezentate.

Informațiile contabile ce însușesc aceste calități reflectă o imagine fidelă a patrimoniului și situației financiare ale entității.

Auditarea situațiilor financiare

Potrivit O.M.F.P. 1.802/2014, pct. 563, sunt supuse auditării situațiile financiare anuale ale entităților mijlocii și mari, ale societăților/companiilor naționale, societăților cu capital integral sau majoritar de stat și regiile autonome, precum și ale entităților care depășesc în doi ani consecutivi limitele a doi dintre următorii parametri:

Total active: 3.650.000 euro

Cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro

Număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

Auditarea se efectuează și în cazul fuziunii, divizării sau încetării activității. Situațiile financiare anuale ale microentităților și entităților mici sunt și ele verificate potrivit legii.

Pe lângă activitatea de auditare externă, aceste documente oficiale sunt supuse și controlului intern ce are ca obiectiv:

pe de o parte, urmărirea înscrierii activității entității și a comportamentului personalului în cadrul definit de legislația aplicabilă, valorile, normele și regulile interne ale entității;

pe de altă parte, verificarea dacă informațiile contabile, financiare și de gestiune comunicate reflectă corect activitatea și situația entității.

Totodată, controlul intern oferă informații prețioase conducătorilor privitoare la performanțe și perspective.

Moneda de raportare, publicarea și păstrarea

Contabilitatea operațiunilor se ține în moneda și limba națională. Operațiunile efectuate în valută se vor reflecta atât în moneda națională, cât și în valută. Pentru necesitățile proprii de informare, entitățile pot opta pentru întocmirea situațiilor financiare anuale și într-o altă monedă. Cursul utilizat pentru conversia în moneda națională a situațiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru data bilanțului. Acest curs se prezintă în notele explicative.

Persoanele juridice trebuie să publice situațiile financiare anuale și raportul administratorilor, în conformitate cu legislația în vigoare. Odată cu acestea sunt publicate și opinia auditorului statutar/firmei de audit, precum și raportul cenzorilor, după caz.

Fiecare situație financiară trebuie să fie identificată clar.

Eventualele erori semnalate după aprobarea și depunerea acestora se vor corecta în momentul constatării lor, potrivit legii.

Acestea sunt păstrate timp de 10 ani, iar în caz de încetare a activității persoanei juridice în cauză, ele sunt predate arhivei statului.

Termenul pentru întocmirea și depunerea la Ministerul Economiei și Finanțelor a situațiilor financiare anuale este de 120-150 zile de la încheierea exercițiului financiar. Autoritățile publice, ministerele, instituțiile publice depun un exemplar din situațiile financiare trimestriale și anuale în termen de 60 de zile de la încheierea exercițiului financiar și în termen de 45 zile de la încheierea trimestrului de referință.

Nerespectarea prevederilor referitoare la obligațiile administratorilor, conducătorilor și supraveghetorilor constituie o infracțiune și este pedepsită conform legii.

Reglementarea situațiilor financiare în România

Situațiile financiare anuale, având ca obiectiv furnizarea de informații utilizatorilor, sunt reglementate permanent din dorința de a răspunde cât mai eficient cerințelor. Problemele la care dorim să avem răspunsuri sunt în continuă dezvoltare, ceea ce impune dezvoltarea datelor și metodelor aplicabile necesare. Ciclul de viață al informației poate fi redat astfel:

Figura nr. I.1: Ciclul de viață al informației (prelucrare după W. Lance)

Contabilitatea a suferit modificări de-alungul timpului, cu o dezvoltare lentă. Evoluția sa este în strânsă legătură cu dezvoltarea mediului economic.

Actualul sistem contabil românesc este unul dualist, bazat pe Planul Contabil General Francez.

În România, Ministerul Finanțelor Publice este implicat activ în activitatea de normalizare contabilă, fapt pentru care țara noastră se află în categoria țărilor cu o normalizare restrictivă.

Normalizarea contabilă este procesul prin care se elaborează reguli sau norme de prezentare a documentelor de sinteză, se definesc metodele și terminologia contabilă, aplicabile în totalitate sau parțial la un ansamblu de țări, de întreprinderi sau specialiști ai profesiei contabile. Normalizarea presupune și existența de autorități capabile să elaboreze reguli sau norme, să le facă obligatorii și să sancționeze nerespectarea lor.

Concepte specifice precum: normalizarea, armonizarea, convergența, conformitatea sunt consacrate în decursul dezvoltării domeniului contabilitate.

Armonizarea contabilă reprezintă perfecționarea regulilor și normelor dintr-o țară, pentru ca evenimentele și tranzacțiile să poată fi universal interpretate și să fie comparabile la nivel internațional.

Convergența contabilă presupune orientarea întregii activități spre producerea informațiilor, în special prin intermediul situațiilor financiare, comform unei scheme unitare, bazate pe interesele utilizatorilor respectivelor informații.

Conformitatea contabilă presupune adaptarea reglementărilor naționale la reglementările europene (Directivele CEE) și internaționale (IFRS).

În prezent, majoritatea entităților din România aplică reglementările contabile conforme cu Directivele europene, respectiv Directiva a IV-a pentru conturile anuale și Directiva a VII-a pentru conturile consolidate (potrivit Ordinului nr. 1752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2006).

Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene se aplică persoanelor juridice prevăzute la art.1 alin (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, respectiv: societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice ce au obligația de a conduce și organiza contabilitatea financiară, dar și subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în afara țării, ce aparțin persoanelor juridice cu sediul/domiciliul în România, sediile permanente din țară care aparțin persoanelor juridice cu sediul/domiciliul în străinatate. Aceste categorii de persoane sunt prezentate și în OMFP nr. 1802/2009.

Începând cu anul 2012, societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, sunt obligate să întocmească situații financiare anuale individuale în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS).

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS – acronim provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile emise de International Accounting Standards Board (IASB). IAS au fost emise între 1973 și 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC) și au fost adoptate de IASB în anul 2001, acesta continuând dezvolatarea lor. În prezent, nu se mai emit standarde IAS; aceastea rămân în vigoare până la înlocuire prin emiterea de noi standarde IFRS. În vigoare sunt 8 standarde IFRS și 41 standarde IAS.

Standardul ce reglementează, în mod deosebit, întocmirea situațiilor financiare anuale este IAS 1: Prezentarea situațiilor financiare.

O alieniere a reglementărilor naționale la cele internaționale se face tot mai necesară prin dezvoltarea concurenței, internaționalizarea piețelor, creșterea investițiilor internaționale directe, pentru ca informațiile contabile să fie comparabile efectiv și accesibile utilizatorilor, fără a fi nevoie de o retratare a situațiilor financiare. De asemenea, se urmărește și o aliniere a implicațiilor fiscale.

Creșterea transparenței informațiilor din situațiile financiare împreună cu o mai bună claritate a strategiilor economice au condus la o îmbunătățire a credibilității companiilor și valorii economice a acestea; de fapt un bilanț conform IFRS poate îmbunătăți în mod semnificativ imaginea entității pe piață.

Directivele a IV-a și a VII-a a CE au adus o îmbunătățire generală a calității normelor contabile în Europa, dar nu au reușit să ducă la o comparabilitate deplină a bilanțurilor societăților aplicabile, fiins admise în unele cazuri tratamente contabile opționale sau alternative și utilizând noțiuni generale ce au condus la amplificarea interpretărilor datelor și un grad scăzut de convergență. Altfel spus, nu au reușit să atingă obiectivul propus prin armonizare și convergență, obiectiv ce este atins de standardele IFRS. Totuși, sistemul IAS/IFRS se alătură Directivelor contabile, nu este în conflict cu aceastea, deoarece compatibilitatea generală între IAS/IFRS și Directivele contabile este asigurată pe de o parte de monitorizarea și modernizarea directivelor contabile elaborate de UE, iar pe de altă parte de constatarea faptului că sistemul IAS/IFRS se impune prin respectarea Directivelor contabile.

Cel puțin 100 de țări din lume au adoptat integral sau parțial, obligatoriu sau opțional, standardele IAS/IFRS, existând și un număr din ce în ce mai mare de țări interesate.

Astfel, la nivel internațional coexistă două curente sau sisteme contabile dominante (sistemul contabil continental, sistemul contabil anglo-saxon) care au influențat în mod direct întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.[…] Totodată, există o serie de deosebiri, pe de o parte, între IFRS-uri și directivele contabile europene, iar pe de altă parte, între IFRS și US GAAP (Generally Accepted Accounting Principles in the United States – Principii contabile general acceptate în Statele Unite). Dar aceste US GAAP-uri nu s-au bucurat de același succes avut de IFRS-uri la nivel internațional, urmărindu-se, totuși, o armonizare între acestea.

Structura situațiilor financiare anuale

Urmatoarele entități aplică reglementările naționale conforme cu directivele europene, prevăzute în OMFP nr. 1802/2009, ce are la bază Legea contabilității nr. 82/1991, actualizată:

societăți:

societățile în nume colectiv;

societățile în comandită simplă;

societățile pe acțiuni;

societățile în comandită pe acțiuni și

societățile cu răspundere limitată;

societățile/companiile naționale;

regiile autonome;

institutele naționale de cercetare-dezvoltare;

societățile cooperative și celelalte personae juridice care, în baza legilor special de organizare, funcționează pe principiile societăților;

subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în românia, care aparțin persoanelor juridice cu sediul în românia, în condițiile prevăzute de prezentele reglementări;

subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor prevăzute la lit. a)-e), cu sediul în românia, în condițiile prevăzute de prezentele reglementări;

subunitățile din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, în condițiile prevăzute de prezentele reglementări;

grupurile de interes economic, înființate potrivit legii.

Componentele setului de situații financiare anuale individuale diferă în funcție de criteriile de mărime în care se încadrează persoanele juridice care au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv entitățile prezentate mai sus, Astfel, potrivit noului ordin al Ministerului Finantelor Publice nr.1802 din 29 decembrie 2014 ce abroga OMFP 3055/2009, entitățile se impart pe baza unor parametri prestabiliți, în trei categorii:

microentități

entități mici

entități mijlocii si mari.

Microentitățile, la data bilanțului, nu depășesc limitele a cel puțin doi dintre următorii parametri:

Total active: 350.000 euro

Cifra de afaceri netă: 700.000 euro

Număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10, și întocmesc situații financiare anuale compuse din bilanț prescurtat și cont de profit și pierdere prescurtat. Acestea nu au obligația de a elabora note explicative la situații financiare anuale.

Entitățile mici, la data bilanțului, nu depășesc limitele a cel puțin doi dintre următorii parametri:

Total active: 4.000.000 euro

Cifra de afaceri netă: 8.000.000 euro

Număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50, și întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

Bilanț prescurtat;

Cont de profit și pierdere;

Notele explicative la situațiile financiare anuale;

Opțional, pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie.

Entitățile mijlocii și mari sunt acele entități care nu intra în categoria entităților mici, respectiv, la data bilanțului, depășesc limitele a cel puțin doi dintre următorii parametri:

Total active: 4.000.000 euro

Cifra de afaceri netă: 8.000.000 euro

Număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50, și întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

Bilanț;

Cont de profit și pierdere;

situația modificărilor capitalului propriu

situația fluxurilor de trezorerie

Notele explicative la situațiile financiare anuale.

Permanent, la fiecare dată a bilanțului, entitatea este obligată să analizeze dacă se mai încadrează în aceeași categorie de mărime. În caz contrar, persoana juridică schimbă categoria doar dacă ieșirea de sub incidența unei categorii de entitate se are loc în două exerciții financiare consecutive.

Încadrarea unei entități într-o categorie se face pe baza unor indicatori determinați pe seama datelor din situațiile financiare aferente anului precedent și a datelor din contabilitate și a balanței de verificare ale anului curent.

Entitățile nou-înființate, în primul exercițiu financiar, vor întocmi fie situații financiare anuale simplificate, fie situații financiare în 5 componente, urmând ca în al doilea an de raportare să întocmească aceste documente oficiale în funcție de criteriile de mărime în care aceasta se încadrează.

Entitățiile ce întocmesc situații financiare comform IAS 1 au următorul set complet de situații:

Un set complet de situații financiare cuprinde:

Bilanț

Situația veniturilor și cheltuielilor

Situația modificărilor capitalurilor proprii

Situația fluxurilor de trezorerie

Note explicative ce cuprind un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte note explicative

Managerul – principalul utilizator al informațiilor oferite de situațiile financiare

Informația, în general, reprezintă o știre, o comunicare, un element nou despre un obiect, eveniment, tranzacție, un fenomen, proces, activitate, etc., în funcție de care, cei care sunt chemați să ia decizii, stabilesc măsurile ce trebuie luate în viitor, pentru ca activitatea pe care o conduc să fie eficientă.

Utilizatorii informațiilor financiare pot fi gupați astfel:

după interesul avut:

utilizatori cu interes financiar direct: investitorii și creditorii potențiali sau actuali.

utilizatori cu interes financiar indirect: organele fiscale, organele de control, analiști și consilieri finaciari, brokeri, juriști, economiști, publicul.

După mediul din care fac parte:

Utilizatori interni: manageri, administratori, proprietar.

Utilizatori externi: acționarii, asociații, salariații, creditorii, statul, clienții, analiști financiari, etc.

Managerii sunt cei mai importanți utilizatori ai informației contabile; pe baza lor aceștia iau decizii și supraveghează activitatea entității, în mod consecvent.

Investitorii sunt preocupați de riscurile financiare și beneficiile dobândite în urma împrumuturilor de capital acordate.

Acționarii urmăresc evaluarea capacității întreprinderii de a le plăti dividendele cuvenite în urma cumpărării acțiunilor acesteia.

Salariații evaluează stabilitatea și profitabilitatea entității angajatoare ce determină capacitatea întreprinderii de a-i remunera, contribuțiile plătite și alte avantaje.

Creditorii financiari urmăresc datele ce reflectă posibilitatea ca împrumuturile acordate și dobânzile aferente să fie rambursate la data stabilită.

Furnizorii și alți creditori comerciali sunt interesați dacă sumele care le sunt cuvenite în urma livrărilor de bunuri, prestări de servicii, vor fi plătite la scadență, precum și de continuitatea unui eventual parteneriat.

Clienții sunt interesați de continuitatea activității în mod deosebit dacă sunt dependenți de aceasta.

Statul și instituțiile sale solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților avute

sub supraveghere, pentru determinarea politicii fiscale și diverse statistici.

Publicul este influențat de informațiile financiare oferite în diverse moduri, precum diverse colaborări locale, evaluarea economiei locale, determinarea unei evoluții în sfera domeniului din care face parte întreprinderea, etc.

Contabilitatea are un rol deosebit de important în luarea deciziilor la nivel micro și macroeconomic.

Aceste decizii pot fi luate cu privire la:

Cumpărarea, păstrarea sau vânzarea unei investiții de capital;

Evaluarea răspunderii gestionare și manageriale;

Determinarea capacității întreprinderii de a plăti și a oferi alte beneficii angajaților săi;

Evaluarea garanțiilor pentru creditele acordate;

Stabilirea politicii de impozitare a profitului și dividendelor;

Elaborarea strategiilor de dezvoltare a întreprinderii.

Dintre toți utilizatorii informației contabile, managerul este preocupat de toate aspectele de mai sus. Acesta își dorește în mod permanent o evoluție favorabilă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații referitoare la activitatea desfășurată, afectate direct sau indirect de acțiunile atât a utilizatorilor interni, dar în mod deosebit de cea a utilizatorilor externi.

Managerul este o persoană care ocupă un post formal de conducere, care are cel puțin un subordonat și care exercită funcțiile de previziune și organizare a activității, de coordonare și antrenare a personalului subordonat și de control în scopul atingerii obiectivelor propuse. O entitate poate avea un manager sau un grup de persoane ce îndeplinesc rolul managerului. Aceste persoane fac parte din managementul general al firmei. Managerul ia decizii în mai multe domenii ale întreprinderii: financiar, comercial, producție, resurse umane, dezvoltare-cercetare, managerial.

Managementul financiar este o componentă a managementului general, chiar dacă în unele entități, în funcție de mărimea sa, nu este bine evidențiat. Managementul privește neapărat și domeniul financiar al entității. Obiectivul managementului financiar este de a asigura eficiența utilizării capitalului și de a crea fondurile necesare atingerii performanței, respectiv profitului.

Managementul financiar poate fi înțeles ca fiind un ansamblu de persoane, de metode, tehnici, procedee, instrumente și acțiuni prin care se urmărește transformarea efectului utilizării capitalului în profit aplicate în contextul realizării unor obiective organizaționale, formulate printr-o strategie de firmă.

Procesul financiar are un rol cheie în realizarea obiectivelor firmei. În figura nr….. sunt prezentate toate aspectele ce sunt avute în vedere de managementul întreprinderii.

Figura nr. I.2: Rolul procesului financiar în cadrul mecanismului de elaborare și înfăptuire a strategiei de piață a întreprinderii

Astfel, în atingerea obiectivelor propuse sunt implicate resursele disponibile utilizate conform strategiilor adoptate în procesul financiar, sub autoritatea conducerii. Mijloacele de realizare constau în stabilirea unor programe, strategii de motivare, strategii de reglare și evaluarea punerii în practică a strategiilor propuse și termenelor stabilite.

Pentru realizarea acestor obiective propuse de management sunt utilizate, în special, informațiile contabile, dar și politica fiscală ce are o implicare importantă în România. Toate acestea trebuie valorificate cu profesionalism, astfel încât influențele negative să fie reduse, iar dezvoltarea economică să fie de durată.

În anumite situații, deciziile economice sunt afectate de fiscalitate. Astfel, managerul trebuie să aibă în vedere și următoarele aspecte fiscale:

Natura și felul obligațiilor fiscale;

Evaluarea materiei impozabile;

Facilitățile fiscale acordate de lege;

Termenele de plată a obligațiilor fiscale;

Sancțiunile și penalitățile suportate în cazul neachitării în termen a impozitelor, taxelor și contribuțiilor.

Spre exemplu, decizia de angajare/concediere personal atrage după sine creșterea/scăderea cheltuielilor prin: plata impozitului pe salarii și ale contribuțiilor aferente; vânzarea de acțiuni conduce spre creșterea cheltuielilor cu impozitul pe dividende, etc.

Cea mai mare parte a deciziilor luate de manager au ca bază informațiile din contabilitate ce se regăsesc în documente justificative, registre contabile, situații financiare, etc. și ajută la fundamentarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung. Deciziile pe termen mediu și lung vizează supraviețuirea entității prin prisma solvabilității, a echilibrului financiar pe termen lung. Informația contabilă oferă date ce privesc atât felul și natura elementului patrimonial, cât și valoarea fiecărui element la care se referă.

Luarea unor decizii eficiente depinde de capacitatea de identificare a informatiilor relevante din multitudinea de date furnizate de contabilitate, în special de situatiile financiare anuale.

Calitatea procesului desfășurat în atingerea obiectivelor propuse și implicit rezultatele obținute de o firmă depind de managerii care desfășoară aceste procese, aceștia fiind influențați și de experiența acumulată, fler, etc.

Decizia luată de manager presupune alegerea dintr-o mulțime de variante de acțiune, ținând cont de anumite criterii, pe aceea care este considerată cea mai avantajoasă pentru atingerea obiectivelor. Unele decizii sunt luate în condiții de risc. Atenuarea acestui risc depinde de informațiile deținute și folosite în mod eficient. În măsura în care obiectivele propuse se materializează, se poate spune că echipa managerială atinge performanța dorită.

Pentru a obține informații și concluzii pertinente, managerul analizează activitatea din fiecare domeniu pe baza unor date din mediul intern sau extern și deseori implică calcularea și analizarea unor indicatori ce trebuie să se facă din trei perspective: static, dinamic și comparativ cu diferite norme sau standarde de performanță.

Managerii utilizează analiza situațiilor financiare în două direcții generale:

pentru a evalua rezultatele anterioare și situația curentă și

pentru a evalua potențialul viitor și riscul legat de acesta.

Având în vedere faptul că evoluția activității desfășurate de entitate depinde în mod deosebit de deciziile luate de conducere, sub influențele din mediul micro și macroeconomic, cel mai important utilizator al informațiilor contabile este managerul.

Bilanțul și contul de profit și pierdere – surse de informații pentru manager

Studiu comparativ OMFP 1.802/2014 – IAS 1

Bilanțul și contul de profit și pierdere sunt documente tehnico-contabile, ce fac parte obligatoriu din ansamblul situațiilor financiare. Bilanțul reflectă situația patrimonial-financiară și rezultatul economic al entității din cursul unui exercițiu financiar, respectiv poziția financiară, iar contul de profit și pierdere reflectă performanța întreprinderii.

În cadrul bilanțului sunt prezentate elementele de activ, pasiv și capital propriu, oferind informații esențiale despre capacitatea entității de a face față condițiilor schimbătoare de mediu, de a genera noi fluxuri de numerar, nevoia sa de creditare, etc. Bilanțul reflectă poziția financiară a entității la sfârșitul exercițiului financiar, această poziție financiară fiind consecința rezultatelor obținute de la înființare până la data bilanțului. Bilanțul trebuie să asigure o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului. Întocmirea bilanțului se face pe baza soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor bilanțiere din clasele I-V din balanța de verificare de la sfârșitul perioadei de gestiune. Între aceste elemente ale bilanțului este o relație de egalitate, respectiv: activ = pasiv(capitaluri proprii+datorii). Această egalitate este necesară deoarece activul reflectă nevoile entității, iar pasivul reflectă sursele din care sunt acoperite aceste nevoi.

Variația capitalului propriu, generată de performanțele economice ale întreprinderii, joacă un rol important în asigurarea echilibrului financiar al acesteia. Aceste performanțe sunt determinate cu ajutorul unui tablou contabil care regrupează ansamblul operațiilor de gestiune ale unui exercițiu financiar, exprimate în venituri și cheltuieli, generatoare de profituri sau pierderi, denumit contul de profit și pierdere.

Deoarece în țara noastră situațiile financiare se întocmesc fie pe baza Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1802/2014 (intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2015, abrogând Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009), fie conform Standardului Internațional IAS 1, am considerat necesar un studiu comparativ, prezentat în următorul tabel.

Tabel nr. III.1: Studiu comparativ al bilanțului și contului de profit și pierdere conform O.M.F.P. 1.802/2014 – IAS 1

Concluzie:

În urma studiului efectuat, am constat că IAS 1 nu este în conflict cu O.M.F.P. 1.802/2014, ci i se alătură. Spre deosebire de OMFP, IAS 1 acordă o importanță deosebită raționamentului contabil, în vederea oferirii, prin intermediul situațiilor financiare, unei imagini fidele a patrimoniului entității și rezultatelor obținute de entitate, în perioada raportată. Astfel, o entitate își adaptează situațiile financiare potrivit activității desfășurate, respectând normele minime obligatorii prevăzute de IAS.

Obiectivul situațiilor financiare este unul comun: acela de a furniza informații utilizatorilor; deasemenea, prezentarea elementelor componente trebuie să corespundă unei imagini fidele a entității.

Chiar dacă încă sunt deosebiri între cele două legislații, procesul de armonizare este într-o fază accentuată. În țara noastră, conținutul situațiilor financiare s-a îmbunătățit, dar procesul de armonizare nu s-a încheiat, deoarece utilitatea informațiilor depinde nu doar de cantitatea acestora, ci și de calitatea lor. Calitatea informațiilor prezentate prin situații financiare mai poate fi îmbunătățite în vederea creșterii credibilității lor.

Utilitatea informațiilor generate de bilanț în decizia managerială

Obiectivul major al entității este maximizarea valorii sale.

În mod deosebit, managerul trebuie să urmărească atingerea obiectivelor propuse în vederea maximizării valorii patrimoniale a entității.

Bilanțul este o componentă a situațiilor financiare anuale prin intermediul căruia este evidențiată poziția financiară a întreprinderii pe baza elementelor de active, datorii și capitaluri proprii.

Acestă poziție financiară este prezentată la data bilanțului și este o consecință a evenimentelor produse de la înființarea entității până la această dată. Poziția financiră nu poate fi cunoscută decât în urma unei analize și interpretări pe baza informațiilor oferite de bilanț. O importanță deosebită aduce cunoașterea solvabilității, lichidității și echilibrului financiar al întreprinderii.

Pe baza bilanțului se fundamentează deciziile privind alocarea, finanțarea, utilizarea și recuperarea fondurilor. Totodată, prin bilanț se organizează controlul asupra realizării deciziilor, se asuma drepturi și obligații, se stabilesc răspunderi și cointerese cu privire la gospodărirea și dezvoltarea patrimoniului.

Indicatori reprezentativi în luarea deciziilor manageriale pe bază de bilanț

În subcapitolul de față am prezentat o serie de indicatori semnificativi în deciziile manageriale.

Pe baza bilanțului, un manager are în vedere următorii indicatori:

Capitaluri proprii

O gestiune sănătoasă este reflectată în capitalurile proprii (Situația netă/ activul net), și se calculează astfel:

Capitaluri proprii = Activ total- datorii totale

Indicatori ai echilibrului financiar

Activele și datoriile curente alcătuiesc fondul de rulment (capital de lucru) al entității. Acesta este un indicator de lichiditate. Fondul de rulment reprezintă suma cu care totalul activelor curente depășește datoriile curente. Astfel, datoriile ce trebuiesc onorate într-o perioadă mai mică de un an vor fi plătite din activele ce urmează a fi transformate în bani tot în această perioadă. Lipsa acestui exces de active poate duce la falimentul entității, prin incapacitate de plată. Pe baza bilanțului, fondul de rulment se calculează astfel:

Fond de rulment = active circulante + cheltuieli în avans – datorii ce trebuiesc onorate într-o perioadă mai mică de un an – venituri în avans, sau

Fond de rulment = capitaluri permanente – nevoi permanente (active imobilizate nete)

Nevoia de fond de rulment reprezintă suma necesară pentru finanțarea decalajelor produse între fluxurile reale și fluxurile de trezorerie provenite în special din activitatea de exploatare. Acest indicator se calculează astfel:

NFR = (active circulante – disponibilități bănești) – (datoriile pe termen scurt – creditele pe termen scurt), respectiv:

NFR = (active circulante – disponibilități bănești) – obligații pe termen scurt, sau

NFR = (stocuri + creanțe) – credite pe termen scurt.

Trezoreria netă reflectă situația financiară a entității și face corelația dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment. Se calculează astfel:

TN = FR – NFR

Nivelul trezoreriei nete poate fluctua semnificativ în intervale scurte de timp. Managerul trebuie să aibă în vedere o analiză în dinamică. Datorită acestei fluctuații de la un exercițiu financiar la altul, este necesară calcularea unui alt indicator numit cash-flow-ul perioadei.

Cash-flow-ul perioadei se referă la creșterea trezoreriei nete într-un exercițiu financiar și se calculează astfel:

CF = TN1 – TN0 , unde

TN1 reprezintă trezoreria netă la sfârșitul exercițiului financiar, iar

TN0 reprezintă trezoreria netă la începutul exercițiului financiar.

Ratele de structură

Ratele de structură furnizează informații importante despre situația financiară a entității, reflectând structura patrimoniului.

Ratele de structură ale activului sunt greu comparabile de la o entitate la alta, diferă în funcție de activitatea desfășurată de entitate, de volumul acestei activități, dar și de politicile de investire a capitalului. Aceste rate se calculează pe categorii principale de active.

a1) rata activelor imobilizate arată ponderea elementelor din patrimoniul entității ce sunt utilizate permanent, gradul de imobilizare a activului și gradul de investire a capitalului. Se calculează astfel:

RAi = *100

Deoarece structura activului diferă de la o entitate la alta, managerul trebuie să aibă în vedere cunoașterea unor rate complementare:

Rata imobilizărilor necorporale:

Rin= *100

Rata imobilizărilor corporale:

Ric= *100

Rata imobilizărilor financiare:

Rif= *100

a2) rata activelor circulante arată ponderea elementelor din patrimoniul entității ce sunt utilizate pentru o perioadă scurtă de timp, mai mică de un an, fiind mereu înlocuite. Se calculează astfel:

RAc = * 100

În procesul de decizii luate de manager trebuie avute în vedere cunoașterea detaliată a compoziției activelor circulante în totalul activului, prin următoarele rate complementare:

Rata stocurilor:

Rs = * 100

Rata creanțelor comerciale:

Rc = * 100

Rata disponibilităților bănești și a plasamentelor:

Rdt = * 100

Ratele de structură ale pasivului redă aspecte privitoare la stabilitatea și autonomia financiară a entității. Aceste rate pun în evidență compoziția pasivului și permit aprecierea structurii financiare și politica financiară a firmei. Raportul existent între finanțările pe termen scurt și finanțările pe termen mediu și lung influențează gestiunea financiară a firmei ce afectează rentabilitatea și politicile de investiții.

Privitor la analiza pasivului patrimonial, managerul trebuie să aibă în vedere următoarele rate:

b1) rata stabilității financiare reflectă ponderea capitalului permanent în pasivul patrimonial și se calculează astfel:

Rsf = *100

b2) rata autonomiei financiare globale/rata solvabilității patrimoniale exprimă capacitatea entității de a-și achita datoriile financiare, gradul de lichiditate-solvabilitate și gradul de îndatorare. Se calculează astfel:

Rafg = *100

b3) rata datoriilor pe termen scurt arată ponderea datoriilor pe termen mai mic de un an în totalul pasivului patrimonial și se calculează astfel:

Rdts = *100

b4) rata datoriilor totale/rata de îndatorare globală arată ponderea tuturor datoriilor entității (pe termen scurt mediu și lung) în totalul pasivului patrimonial. Se calculează astfel:

Rdts = *100

Lichiditatea reprezintă capacitatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani și este strâns legată de fondul de rulment. În descrierea acestei proprietăți, sunt comparate activele pe termen scurt și pasivele pe termen scurt. Managerul trebuie să aibă în vedere următorii indicatori:

rata lichidității generale:

Lg =

Rata lichidității intermediare:

LI =

Rata lichidității imediate:

Li =

În calcularea acestei rate sunt luați în considerare cele mai lichide active (disponibilitățile și plasamentele), ceea ce duce la perfecționarea cunoașterii lichidității.

Rata lichidității la vedere:

Lv =

Valoarea acestui indicator apreciază capacitatea entității de a rambursa creditele bancare pe termen scurt din disponibilul bancar și din casierie.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea entității de a-și onora datoriile până la data scadentă a acestora.

Rata solvabilității generale:

Sg =

Această rată descrie măsura în care datoriile totale ale entității pot fi acoperite pe seama activelor totale.

Utilitatea informațiilor generate de contul de profit și pierdere în decizia managerială

Performanța unei entități constă în maniera în care obiectivele propuse sunt atinse.

Performanța nu poate fi înțeleasă decât în urma analizei în dinamică a evoluției rezultatelor, în vederea luării unor decizii.

Performanța organizațională este în funcție de obiectivele firmei și de referințele sale externe sau interne. Performanța este deci întotdeauna produsul unei comparații. A fi performant înseamnă a realiza sau a depăși obiectivele propuse. Acest fapt face ca performanța să fie subiectivă prin apropierea realității cu aceste obiective.

Performanța nu se referă la o situație de monent, ci reflectă un potențial de rezultate pentru perioada viitoare, potențial bazat pe realizarea obiectivelor strategice.

Totuși, pentru ca o întreprindere să fie caracterizată ca fiind performantă, este necesar ca să corespundă așteptărilor partenerilor săi, utilizatorilor interesați în acest sens. Principalele așteptări la care ar trebui un manager să fie atent în a corespunde sunt evidențiate în figura următoare:

Figura nr. III.1: Caracteristicile performanței

Astfel, o întreprindere este performantă atunci când acționarul este mulțumit de rentabilitatea entității; clienții au siguranța că vor beneficia în continuare de produsele și serviciile oferite, de calitatea lor; salariații au certitudinea stabilității locului de muncă, garanția remunerării, mulțumirea de a lucra într-o întreprindere performantă, iar societatea se bucură de protecția mediului înconjurător oferită de entitate.

Performanța financiară este asociată cu noțiunea de profit. Profitul este venitul economic total al întreprinderii după deducerea salariilor și a rentei funciare (Adam Smith).

În același timp, profitabilitatea este asociată cu rentabilitatea, care măsoară capacitatea unei firme de a obține profit prin compararea rezultatelor cu mijloacele utilizate în vederea obținerii acestui rezultat.

Pe baza informațiilor oferite de contul de profit și pierdere, se poate aprecia capacitatea întreprinderii de a obține profit, performanța acesteia, privită doar din punct de vedere financiar. Pentru a fi studiată performanța generală a firmei, din perspectiva tuturor utilizatorilor, trebuie avute în vedere și alte documente, studii, referitoare la lichiditate, solvabilitate, strategiile de protecție a mediului înconjurător, cultura organizațională, calitatea produselor și serviciilor oferite, etc.

Indicatori reprezentativi în luarea deciziilor manageriale pe baza contului de profit și pierdere

Investitorii și creditorii acordă o mare importanță contului de profit și pierdere. Astfel, conducerea trebuie să fie preocupată în mod permanent de rezultatele entității.

Un manager poate evalua performanța financiară prin intermediul următorilor indicatori:

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune cuprinde etapele succesive de formare a rezultatului net al exercițiului. Pentru întocmirea acestuia este necesară o tratare prealabilă a contului de profit și pierdere, punând în evidență: marja comercială, producția exercițiului, valoarea adăugată, excedentul brut din exploatare, rezultatul din exploatare, rezultatul curent, extraordinar, brut și apoi, rezultatul net al exercițiului.

Prin analiza tabloului soldurilor intermediare de gestiune, un manager poate cunoaște etapele succesive ce au dus la formarea rezultatului final și studierea în profunzime a activității de bază (de exploatare) și activității financiare. El va folosi informațiile oferite de acest tablou în stabilirea/schimbarea/menținerea politicilor de gestiune și politicilor fiscale în realizarea obiectivului de creștere a performanței entității.

Sintetizat, tabloul soldurilor intermediare de gestiune este prezintat în cadrul capitolului IV aferent studiului de caz.

Capacitatea de autofinanțare

Indicatorul reflectă potențialul de autofinanțare prin prezentarea resurselor financiare rezultate din activitatea de exploatare ce pot fi folosite în materializarea nevoilor în vederea continuării și dezvoltării activității.

În literatura de specialitate există două metode de calcul al capacității de autofinanțare: metoda substractivă (deductivă) și metoda adițională.

Metoda substractivă (deductivă):

Capacitatea de autofinanțare = excedentul brut din exploatare + alte venituri din exploatare – alte cheltuieli din exploatare (cheltuieli cu despăgubiri, donații și activele cedate) cote-părți din rezultat din operațiunile făcute în comun + venituri financiare – cheltuieli financiare + venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare – impozitul pe profit

Metoda adițională:

Capacitatea de autofinanțare = rezultatul net + cheltuieli cu amortizările + cheltuieli din ajustări și provizioane – venituri din ajustări și provizioane + cheltuieli cu activele cedate – venituri din vânzarea imobilizărilor – subvenții pentru investiții virate la venituri.

Ratele de rentabilitate

Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi, considerată o investiție, de a produce un venit (B. Colasee). Rentabilitatea este asociată profitului fiind realizată o comparație între rezultatul obținut și efortul depus în obținerea acestui rezultat.

Prin calcularea ratelor de rentabilitate se aprofundează informațiile din tabloul SIG prezentat mai sus și ajută la cunoașterea raportului efect/efort.

Aceste rate sunt divers clasificate. Ratele prezentate mai jos sunt clasificate în funcție de criteriul funcțional:

Ratele rentabilității comerciale (măsoară rezultatele obținute raportate la activitatea întreprinderii)

Rata marjei comerciale:

RMc = * 100, unde

Mc – marja cmercială,

Vmf – veniturile din vânzarea mărfurilor

Rata marjei brute de exploatare:

REBE = * 100, unde:

EBE – excedent brut din exploatare,

Ca – cifra de afaceri

Rata marjei nete:

RMn = * 100, unde:

Rnet – rezultatul net al exercițiului

Rata marjei brute de autofinanțare:

RMba = * 100, unde:

CAF – capacitatea de autofinanțare

Ratele rentabilității economice (măsoară rezultatele raportate la mijloacele economice utilizate):

Rata rentabilității activului total:

Re = * 100, unde:

Rec – rezultatul economic înainte de impozitare și dobânzi

At – activele totale.

Ratele rentabilității financiare (măsoară rezultatele obținute raportate la mijloacele financiare utilizate):

Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii:

Rf = * 100, unde:

Rf – rata rentabilității finaciare

Pn – rezultatul net al exercițiului

Kpr – capitalurile proprii

Rata rentabilității resurselor consumate (exprimă rezultatul obținut de entitate și efortul depus):

Rrc = * 100, unde:

Re – rezultatul exercițiului

Cht – cheltuieli totale

Rata rentabilității capitalului avansat și ocupat (exprimă rezultatul curent și interesele investitorilor)

Rcao = * 100, unde:

Rce – rezultatul curent al exercițiului

Ai – activele imobilizate

Ac – activele circulante.

Studiu de caz: S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L.

Prezentarea S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L.

Societatea comercială CAROL CONSTRUCT SRL a fost înființată în anul 2008, pe o perioadă nelimitată. Este o societate cu răspundere limitată, cu asociat unic și funcționează potrivit legislației în vigoare. Societatea funcționează conform legislației naționale ce are la bază Legea societăților comerciale nr. 31/1990, Legea contabilității nr. 82/1991 și OMFP 1802/2014. Nu are valori listate la bursă.

Obiectul principal de activitate este:

Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale (cod CAEN 4120)

Activitățile secundare desfășurate în cadrul entității:

Fabricarea de mobilă n.c.a. (cod CAEN: 3109)

S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L. are un singur manager ce supraveghează activitatea entității în mod consecvent și ia decizii generale (financiare, comerciale, producție, resurse umane, etc.). Obiectivele și strategiile sunt hotărâte în urma consultării, în special, a informațiilor oferite prin contabilitatea de gestiune și cea financiară.

Datorită strategiilor aplicate de management, entitatea este în plină dezvoltare, în special în activitatea de construcții, cu o creștere relativ constantă a valorii sale de-a-lungul anilor 2012-2014. Principalele elemnte ale situației financiar-patrimonială a întreprinderii este prezentată în tabelul următor:

Tabel nr. IV.1: Situația financiar-patrimonială a S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L. lei

S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L. face parte din categoria entităților mici, cu următorii parametri:

– 350.000 euro total active 4.000.000 euro

– 700.000 euro cifra de afaceri 8.000.000 euro

– 10 salariați nr. salariați 50 salariați.

Fiind o entitate de mărime mică, situațiile financiare întocmite sunt compuse din:

Bilanț prescurtat;

Cont de profit și pierdere;

Note explicative la situațiile financiare;

Opțional, situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie.

Indicatori calculați pe baza informațiilor oferite de bilanț

CAPITALURILE PROPRII ALE ENTITĂȚII

Tabel nr. IV.2: Capitalurile proprii ale entității CAROL CONSTRUCT S.R.L. lei

Figura nr. IV.1: Evoluția capitalurilor proprii ale entității

Capitalurile proprii sunt reprezentate de „ activul neangajat în datorii”. Constituie un subiect de mare interes pentru manager în relațiile cu acționarii și creditorii întreprinderii.

Indicatorul este pozitiv și crescător, indicând o situație favorabilă. S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L. are o poziție financiară bună. Valoare crescătoare este consecința unui management eficace care a condus spre mărirea averii întreprinderii. Acționarii și creditorii au certitudinea creșterii beneficiilor lor, respectiv posibilitatea de a recupera capitalul împrumutat, în caz de faliment. Se observă o creștere constantă a capitalului propriu, în fiecare an valoarea sa fiind dublată comparativ cu anul precedent.

Pentru a cunoaște motivele pentru care a avut loc această creștere, este nevoie de studierea modificărilor ce au avut loc în componența capitalul propriu. Aceste modificări sunt surprinse în tabelul nr. IV.3 cu informațiile din bilanțul S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L.

Tabel nr.IV.3: Structura capitalurilor proprii la S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L.

Din tabelul prezentat, se observă că modificările de capitaluri proprii ale entității au avut loc, în special, datorită creșterilor substanțiale de rezerve, a profitului reportat și profitului exercițiului.

INDICATORI AI ECHILIBRULUI FINANCIAR

Tabel nr. IV.4: Indicatorii echilibrului financiar lei

Figura nr. IV.2: Evoluția indicatorilor echilibrului financiar

Una din problemele cheie ale gestiunii financiare a fiecărei entități este exigibilitatea resurselor de capital și lichidității activelor. Echilibrul financiar al întreprinderii constă în confruntarea permanentă a exigibilității și a lichidității, în vederea finanțării în condiții optime a activității de exploatare. Prin intermediul indicatorulului fond de rulment se poate aprecia echilibrul financiar. În cazul S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L., fondul de rulment este pozitiv, respectiv activele circulante nete > datoriile pe termen scurt. Această situație reflectă o perspectivă favorabilă prin prisma lichidității. Activele circulante transformabile în lichidități sunt suficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt. Se observă o creștere aproximativ dublă în fiecare an față de anul precedent, în anul 2014 fiind prezentat un fond de rulment de 5.221.146 lei, cu o creștere de 244% față de anul 2013 și o creștere de 366% față de anul 2012. Această creștere semnificativă oferă siguranța derulării normale a activității financiare în perioada următoare.

Nevoia de fond de rulment reprezintă mărimea activelor curente (exclusiv disponibilitățile bănești) ce trebuie finanțate din fondul de rulment. În cadrul SC CAROL CONSTRUCT S.R.L., evoluția nevoii de fond de rulment este ascendentă, în anul 2014 indicatorul are o valoare negativă (-383 lei). Această situație este una favorabilă datorită unui surplus de resurse curente comparativ cu nevoile curente.

O trezorerie netă negativă arată un dezechilibru financiar ce limitează autonomia întreprinderii pe termen scurt. În cadrul SC CAROL CONSTRUCT SRL, trezoreria netă are o valoare negativă în anul 2012, dar, în anii următori are loc o creștere considerabilă ajungând la valoarea de 5.221.529 lei. Această valoare pozitivă reflectă existența unui excedent de disponibilități, respectiv o rentabilitate economică ridicată și posibilitatea utilizării acestui excedent în îmbunătățirea poziției financiare.

Un cash-flow pozitiv reflectă capacitatea reală de finanțare a investițiilor. În cadrul societății SC CAROL CONSTRUCT SRL, se observă o creștere semnificativă în anul 2014 de aproximativ 5 ori mai mare față de anul 2013 (4.697.976 lei în anul 2014 și 942.693 lei în anul 2013), ce confirmă o majorare a valorii proprietății.

RATELE DE STRUCTURĂ

Ratele de structură ale activului

Tabel nr. IV.5: Ratele de structură ale activului %

Indicatorii de structură ai activelor ajută la aprecierea structurii economice a firmei. Totodată, sunt reliefate gradele de lichiditate pe care de dețin aceste active. Datorită riscului ce stă la baza întregii activități a întreprinderii, utilizatorii, împreună cu managerul, își îndreaptă privirile spre garanția entității: activele. Pentru a cunoaște aceste informații este necesară studierea lor în dinamică. S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L., are următoarele rate de structură ale activelor, prezentate în figurile următoare:

Figura nr.IV.3 :Structura activului în anul 2012

Figura nr.IV.4: Structura activului în anul 2013

Figura nr.IV.5: Structura activului în anul 2014

În anii 2012, 2013 și 2014, structura activelor imobilizate, respectiv circulante nu a suferit modificări semnificative, ratele fiind relativ constante, desemnând o menținere a ponderii acestora în totalul activului. De asemenea, se observă că, la nivelul activelor imobilizate ce servesc întreprinderea permanent, se păstrează aceeași pondere, respectiv aproximativ 1% reprezintă activele necorporale, aproximativ 30% reprezintă activele corporale și nu există active financiare în totalul activului entității. În cadrul activelor circulante, modificări substanțiale au suferit stocurile, scăzând de la 31 % din totalul activului, la 5% în anul 2013, respectiv 1% în anul 2014. Creanțele au suferit și ele modificări: în anul 2012 dețin o pondere de 33%, cresc până la 49%, apoi scad din nou în anul 2014 atingând 29% din totalul activului. Disponibilitățile bănești au crescut semnificativ, de la 6% în anul 2012, la 16 % în anul 2013 și 41% în anul 2014.

Per ansamblu, ponderea activelor imobilizate nu a fost modificată semnificativ. În schimb, la nivelul activelor circulante se observă că acestea au devenit din ce în ce mai lichide, stocurile au scăzut considerabil, creanțele au avut mai întâi o creștere cu aproximativ 16%, apoi o descreștere de aproximativ 20 % comparativ cu anul precedent, iar disponibilitățile bănești au avut creșteri importante în ponderea totalul activului.

La nivelul activelor entității, situația este favorabilă în condițiile în care, la nivel general, S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L. are evoluții substanțiale de active de la un an la altul, cu un grad de lichiditate tot mai ridicat, în favoarea atât a entității, cat și a partenerilor săi.

Dar, pentru o concluzie generală a lichidității entității este necesară și calcularea altor indicatori, reprezentați prin ratele de lichiditate.

Ratele de structură ale pasivului

Tabel nr. IV.6: Ratele de structură ale pasivului %

Indicatorii de structură ale pasivelor ajută la aprecierea structurii financiare a firmei. Totodată, sunt reliefate stabilitatea și autonomia financiară. Pentru a cunoaște aceste informații este necesară studierea lor în dinamică. S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L., are următoarele rate de structură ale pasivelor, prezentate în figurile următoare:

Figura nr.IV.6: Structura pasivului în anul 2012

Figura nr.IV.7: Structura pasivului în anul 2012

Figura nr.IV.8: Structura pasivului în anul 2014

La nivelul pasivului, capitalul permanent are o creștere a ponderii în fiecare an, respectiv, 52% în anul 2012, 55% în anul 2013 și 68 % în anul 2014, afectând ponderea datoriilor pe termen scurt, acestea scăzând de la 48% în anul 2012, la 45% în anul 2013, respectiv 32% în anul 2014. Capitalul propriu deține o pondere din ce în ce mai mare în totalul pasivului, respectiv 19% în anul 2012, 26% în anul 2013 și 38% în anul 2014. Această creștere duce la descreșterea ponderii datoriilor totale de la 81% în anul 2012, la 74% în anul 2013, respectiv 62% în anul 2014.

Rata stabilității financiare reflectă legătura dintre capitalurile deținute pe o perioadă mai mare de un an și patrimoniul total. Valorile sunt normale și plasează entitatea într-o zonă favorabilă datorită stabilității ce conferă o anumită siguranță în desfășurarea activității.

Rata autonomiei financiare globale este numită și rata solvabilității patrimoniale. Valoarea satisfăcătoare în condiții de echilibru financiar, este de cel puțin 33% din totalul pasivului. În anii 2012 și 2013, SC CAROL CONSTRUCT S.R.L. deține o pondere a capitalurilor proprii mai mică de această valoare, dar situația poate fi apreciată pozitiv, în anul 2014 depășind acest prag limită, în condițiile în care rata autonomiei nu va suferi descreșteri mari în anii ce urmează, entitatea fiind aptă de a face față angajamentelor financiare.

Rata datoriilor pe termen scurt beneficiază de descreșteri, entitatea fiind tot mai puțin presată în stingerea lor.

Rata datoriilor totale beneficiază și ele, la nivel general, de descreșteri, pe parcursul celor 3 ani, ducând la creșterea autonomiei financiare și a solvabilității societății. Totuși, entitatea este angajată destul de mult în datorii, fiind o primă grijă a creditorilor, dar și a managerului.

LICHIDITATEA

Tabel nr. IV.7: Ratele de lichiditate %

Figura nr.IV.9: Evoluția ratelor de lichiditate la S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L.

Figura nr.IV.10: Evoluția ratei lichidității la vedere la S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L.

Rata lichidității generale este în creștere, deținând în anul 2012 o valoare de 1,428, în anul 2013: 1,52 și în anul 2014: 2,185. Lichiditatea generală se referă la capacitatea entității de a-și acoperi datoriile curente prin intermediul activelor cele mai lichide. Valorile lichidității la SC. CAROL CONSTRUCT S.R.L. sunt 1, ceea ce plasează entitatea într-o zonă favorabilă, cu suficiente lichidități pentru acoperirea datoriilor temporare, siguranță tot mai mare oferită prin caracterul crescător la nivelul celor 3 ani. Totuși, nu se poate afirma acest lucru cu tărie, deoarece informațiile furnizate de bilanț se referă la o perioadă de timp din trecut.

Lichiditatea curentă nu ține seama de stocuri și creanțe incerte; acest lucru ajută la cunoașterea lichidității firmei în perioada imediat următoare prin acoperirea datoriilor urgente din cele mai lichide active, respectiv disponibilitățile bănești, plasamentele și creanțele certe. SC CAROL CONSTRUCT S.R.L. are o ușoară deficiență de lichidități ce pot fi folosite urgent în anul 2012, cu o rată a lichidității curente de 0,793 în anul 2012, dar situația de ameliorează în următorii ani, rata atingând valoarea de 1,421 în anul 2013 și 2,157 în anul 2014.

Rata lichidității imediate aduce o perfecționare a lichidității curente, fiind luate în considerare în stingerea datoriilor doar activele pur lichide, și anume disponibilitățile și plasamentele. Valorile ratelor la entitatea studiată sunt destul de mici, dar oferă garanția lichidității, în special în 2014, atat timp cât datoriile urgente nu ocupă o pondere mare în totalul datoriilor curente.

Lichiditatea la vedere reflectă măsura în care creditele pe termen scurt pot fi acoperite din disponibilitățile din casierie și conturi bancare. Valorile acestei rate sunt în creștere, în anul 2012 fiind de 0,476, în anul 2013: 1,578, iar în anul 2014 are loc o creștere uriașă datorată scăderii valorii creditelor pe termen scurt de la 905.567 lei în anul 2013, la 108 lei în anul 2014, iar disponibilitățile bănești fiind de 1.429.120 lei în anul 2013 și 5.604.198 lei în anul 2014.

Per ansamblu, entitatea este caracterizată de o lichiditate bună, în special în anul 2014, având garanția acoperirii datoriilor curente.

SOLVABILITATEA

Tabel nr. IV.8: Rata solvabilității generale

Figura nr.IV.11: Evoluția ratei de solvabilitate la S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L.

Rata solvabilității generale a S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L. este în creștere și deține următoarele valori: în anul 2012, 1,238, în anul 2013, 1,347 iar în anul 2014, 1,612. Această rată reflectă măsura în care datoriile totale pot fi acoperite pe seama activelor totale. Situația este favorabilă, dar nu oferă o siguranță în ceea ce privește solvabilitatea, datorită valorilor minime ale acestei rate, în condițiile în care aceasta are descreșteri în anii următori.

Indicatori calculați pe baza informațiilor oferite de contul de profit și pierdere

TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Tabel nr. IV.9: Tabloul soldurilor intermediare de gestiune ale entității lei

Un manager are în vedere, în mod deosebit, rezultatul finaciar al activității entității, profitul făcând parte din obiectivul fiecărei societăți comerciale. Acesta este urmărit și de partenerii săi ce apreciază creșterea bogăției generate de activitatea desfășurată, înțelegerea realizării rezultatului net, analiza rentabilității.

Figura nr. IV.12: Evoluția soldurilor intermediare de gestiune aferente activității de exploatare

Marja comercială se referă la activitatea de comerț a entității. Activitatea principală la SC CAROL CONSTRUCT S.R.L. nu este cea de comerț, ci de producție, indicatorul producției exercițiului fiind mult superior marjei comerciale. În anul 2012, entitatea a obținut o marjă comercială de 65.336 lei, crește în anul 2013 la 235.492 lei, iar în anul 2014 ajunge la 359.664 lei, cu creșteri constante ale veniturilor din vânzarea mărfurilor și în același timp ale cheltuielilor aferente.

Producția exercițiului cu forțele proprii este indicatorul de bază în analiza performanței SC CAROL CONSTRUCT S.R.L. pe parcursul celor 3 ani studiați, indicatorul o evoluție pozitivă; producția exercițiului atinge valoarea de 19.251.2014 lei în anul 2012, 19.918.013 lei în anul 2013, iar în anul 2014 are valoarea de 25.440.433 lei.

Valoarea adăugată reflectă plusul de valoarea nou creată de entitate, prin activitatea sa tehnico-productivă, cu ajutorul factorilor de producție, peste valoarea bunurilor și serviciilor provenite din partea terților. În cadrul S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L., valoarea adăugată ia valoarea de 1.940.428 lei în anul 2012, 2.615.071 lei în anul 2013 și crește la 6.405.303 lei în anul 2014. Indicatorul ia valori crescătoare în fiecare an, dar sunt mult mai mici față de valoarea producției exrecițiului datorită volumului mare de consumuri ce vin din partea terților.

Excedentul brut din exploatare este câștigul din activitatea de exploatare și este o resursă financiară fundamentală pentru entitate ce poate fi utilizată în menținerea și dezvoltarea potențialului productiv prin autofinanțare. Entitatea obține excedent în fiecare an, cu valori crescătoare, astfel: 1.028.708 lei în anul 2013, 1.571.176 lei în anul 2013 și 3.180.950 lei în anul 2014.

Rezultatele obținute de entitate sunt ilustrate în următarea figură:

Figura nr. IV.13: Evoluția rezultatelor întreprinderii

Rezultatul exploatării este razultatul obținut de entitate din activitatea de bază și este influențat de regimul de amortizare, provizioane, de politica financiară adoptată. Se constituie ca diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile din exploatare. Acest sold intermediar de gestiune ia valori crescânde, fiind de 671.874 lei în anul 2012, o creștere aproximativ dublă de 1.179.299 lei în anul 2013 și o creștere triplă în anul 2014 față de anul 2013 de 3.180.950 lei.

Rezultatul curent este rezultatul din activitățile curente ale exercițiului. Acest indicator ia valori crescătoare pe parcursul acestor 3 ani, fiind de 540.083 lei în anul 2012, 1.185.397 lei în anul 2013 și 3.298.885 lei în anul 2014. În anul 2013 se observă o diminuare a rezultatului curent față de rezultatul exploatării datorită deficitului din activitatea financiară. În următorii ani acest indicator ia valori ușor crescânde față de profitul din exploatare, activitatea financiară a înterprinderii fiind slab dezvoltată.

S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L. nu are activități extraordinare în perioada studiată, rezultatul brut al entității coincide cu rezultatul curent.

Profitul net este soldul final, după plata impozitului pe profit aplicat la profitul brut. Acest indicator măsoară performanța generală a entității și poate fi distribuit sau reinvestit și se regăsește în creșterea capitalurilor proprii. Atinge valori crescătoare: 474.322 lei în anul 2012, 1.024.308 lei în anul 2013 și 2.821.883 lei în anul 2014.

CAPACITATEA DE AUTOFINANȚARE

Tabel nr. IV.10: Capacitatea de autofinanțare lei

Figura nr. IV.14: Dinamica capacității de autofinanțare

Capacitatea de autofinanțare reflectă surplusul monetar din activitatea globală a entității, o sursă internă de finanțare, stingerea datoriilor sau remunerarea capitalurilor investite. În cadrul entității studiate, acest indicator are o evoluție favorabilă. Ia valoarea de 863.662 lei în anul 2012, se dublează în anul 2013, iar în anul 2014 ia valoarea de 5.056.174 lei, o valoarea de trei ori mai mare față de anul 2013 și de 5 ori mai mare față de anul 2012. Situația este favorabilă, asigurând o parte din nevoia de finanțare din resursele proprii, în funcție de strategiile de dezvoltare adoptate.

RATELE DE RENTABILITATE

Tabel nr.IV.11: Ratele de rentabilitate la S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L. %

Ratele de rentabilitate comercială caracterizează potilica comercială și politica de prețuri practicate de entitate.

Figura nr.IV.15: Evoluția ratelor de rentabilitate comercială

Rata marjei comerciale este un indicator de interes în special în activitatea de comerț. În cadrul SC CAROL CONSTRUCT S.R.L., activitatea comercială nu este predominantă, ci cea ce producție. Dar dorim să luăm în considerare și această activitate secundară ce contribuie și ea la performanța întreprinderii și afectează deciziile de management. Rata marjei comerciale are o evoluție oscilatorie, în anul 2012 este de 52,485%, în anul 2013 scade la 23,581% datorită unei creșteri de aproximativ 40% a marjei comerciale și o creștere de 80% a valorii mărfurilor vândute, comparativ cu anul precedent. În anul 2014 are loc o creștere a acestei rate la 34,874% în condițiile creșterii ușoare în randul marjei comerciale și a veniturilor din vânzarea mărfurilor, față de anul 2013.

Rata marjei brute de exploatare reprezintă nivelul rezultatului brut din activitatea de exploatare și nu ia în considerare politica de amortizare, politica financiară, de investiții, fiscală și indică capacitatea proprie de a degaja profit din activitatea de exploatare. Această rată are o pondere crescătoare, respectiv 5,437% în anul 2012, 7,042% în anul 2013 și 19,507% în anul 2014, în condițiile creșterii progresive a excedentului brut și a cifrei de afaceri, plasând entitate într-o zona favorabilă prin menținerea și consolidare poziției ocupate pe piață.

Rata marjei nete reprezintă capacitatea entității de a genera profit, la nivel general. Rata are ponderi crescătoare în fiecare an, fiind de 2,507% în anul 2012, 4,591% în anul 2013 și 10,792% în anul 2014. Situația este favorabilă, în special în 2014, putând realiza profit și să reziste concurenței.

Rata marjei brute de autofinanțare are și ea ponderi crescătoare, fiind de 4,565% în anul 2012, de 7,392% în anul 2013 și de 19,337% în anul 2014. Aceasta reprezintă surplusul de resurse proprii al entității pentru dezvoltarea activității.

Figura nr. IV.16: Evoluția rate rentabilității economice

Rata de rentabilitate economică permite aprecierea performanțelor manageriale. Rata rentabilității activului total reflectă rentabilitatea capitalului angajat pentru desfășurarea activității curente a entității și ia în considerare raportul dintre rezultatul economic înainte de impozitare și dobânzi. Rata are ponderi crescătoare, fiind de 10,225% în anul 2012, 14,641% în anul 2013 și 25,106% în anul 2014 și se poate aprecia ca fiind o situație favorabilă, existând un rezultat economic suficient în finanțarea necesarului de active în activitatea de exploatare.

Figura nr. IV.17: Evoluția ratei rentabilității financiare

Ratele de rentabilitate financiară sunt de interes în special pentru investitori. Managerul ia în considerare această rată datorită faptului că își dorește o colaborare bună cu aceștia.

Rata rentabilității finaciare a capitalurilor proprii măsoară capacitatea entității de a obține profit pe seama capitalurilor proprii angajate. Rata are ponderi crescătoare pe parcursul celor trei ani, fiind de 35,73% în anul 2012, 43,789 în anul 2013 și 54,675% în anul 2014, în condiții de creștere valorică a rezultatului net și a capitalurilor proprii în perioada acestor ani.

Figura nr. IV.18: Evoluția ratei rentabilității resurselor consumate

Rata rentabilității resurselor consumate reprezintă corelația dintre profitul obținut și efortul depus reprezentat de cheltuielite totale. Rata este de 2,51% în anul 2012, 5,093% în anul 2013 și 11,898% în anul 2014. În anii 2012 și 2013 rata este destul de scăzută, dar în anul 2014 atinge o pondere optimă. Situația este favorabilă atunci când rata se încadrează între 9 – 15%.

Figura nr. IV.19: Evoluția ratei rentabilității capitalului avansat și ocupat

Rata rentabilității capitalului avansat și ocupat reprezintă raportul dintre rezultatul curent al exercițiului și capitalul fix și circulant. Această pondere ia valori crescătoare, fiind de 7,922% în anul 2012, 13,064% în anul 2013 și 24,28% în anul 2014. Situația este favorabilă prin creșterea capacității capitalurilor fixe și circulante de a degaja profit.

Concluzii pe bază studiului de caz

În urma studiului efectuat, managerul societății CAROL CONSTRUCT S.R.L., prin intermediul indicatorilor calculați pe baza informațiilor oferite de bilanț și cont de profit și pierdere, cunoaște rezultatele gestiunii resurselor ce i-au fost încredințate și măsura în care obiectivele propuse au fost atinse. De asemenea, aceste informații colectate în urma studiului de caz devin o bază solidă în luarea de noi decizii.

S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L. are, pe parcursul celor 3 ani studiați, o evoluție favorabilă, cu o autonomie din ce în ce mai mare în ciuda creșterii, totodată, a datoriilor totale.

Prin analiza informațiilor oferite de bilanț, se constată o îmbunătățire a echilibrului financiar caracterizat prin lichiditatea și solvabilitatea ce au o evoluție favorabilă, entitatea fiind capabilă în acoperirea datoriilor totale.

În privința datoriilor, entitatea are o autonomie din ce în ce mai mare, capitalurile proprii crescând ca pondere în totalul pasivului, în detrimentul datoriilor totale angajate. În anul 2014, procentul capitalurilor proprii crește de la 19% în anul 2012 și 26% în anul 2013, ocupând 38% din totalul pasivului.

Prin analiza informațiilor oferite de contul de profit și pierdere, S.C. CAROL CONSTRUCT S.R.L. are o profitabilitate din ce în ce mai mare, obținând un profit net de 2.821.883 lei în anul 2014. Pe baza tabloului SIG, managerul cunoaște factorii ce au influențat acest rezultat. Activitatea de comerț este slab dezvoltată, fiind o activitate secundară. În schimb, activitatea de producție a adus contribuții determinante în realizarea rezultatului din exploatare de 671.874 lei în anul 2012, 1.179.299 lei în anul 2012 și 3.180.950 lei în anul 2014. Rezultatul activității financiare aduce mici modificări ale rezultatului curent, respectiv o descreștere în anul 2012, urmată de o creștere ușoară în anii anteriori. Entitatea nu are activități extraordinare. În urma impozitării, S.C. CAROL CONTRUCT S.R.L. obține profit, respectiv 474.322 lei în anul 2012, 1.024.308 lei în anul 2013 și 2.821.883 în anul 2014.

Surplusul monetar ce constituie capacitatea de autofinanțare este în creștere, nevoia împrumuturilor din partea terților fiind în scădere.

Per ansamblu, la nivelul ratelor de rentabilitate se constată o creștere a acestora ce reflectă o eficiență în utilizarea optimă a resurselor puse la dispoziția întreprinderii.

2014 este anul în care resursele au fost folosite cel mai eficient, conducând la îmbunătățirea poziției financiare și a performanțelor. Managerul trebuie să supravegheze în continuare activitatea, luând cele mai potrivite decizii pentru a continua evoluția favorabilă a entității sale.

Concluzii generale aferente lucrării

Situațiile financiare reflectă rezultatele gestiunii realizate de mangementul firmei. Aceste documente oficiale oferă informații despre activele, datoriile și capitalurile proprii, veniturile și cheltuielile, inclusiv rezultatele obținute.

Reglementarea în privința acestor situații financiare, și nu numai, face progrese, spre o creștere a transparenței și a îmbunătățirii credibilității informațiilor oferite prin intermediul lor. Un pas important s-a făcut prin emiterea noului O.M.F.P. 1.802/2014 ce a diminuat diferențele cu IAS/IFRS.

Consider că managerul este principalul utilizator al informațiilor prezentate, acesta fiind preocupat de interesele proprii ale antității, cât și de interesele partenerilor săi și a altor diverși utilizatori ce contribuie direct sau indirect la atingerea obiectivelor propuse. Prin valorificarea acestor informații, managerii pot lua decizii în cunoștință de cauză, pentru o utilizare cât mai eficientă a resurselor disponibile. Pentru luarea deciziilor este necesară aplicarea unor indicatori și analiza acestora în dinamică.

Prin intermediul bilanțului și contului de profit și pierdere se pot cunoaște resursele economice ale firmei, structura financiară, lichiditatea, solvabilitatea, capacitatea entității de a se adapta la schimbările mediului și nevoile sale de creditare.

O mențiune importantă este că indicatorii prezentați și aplicați în lucrarea de față corespund situațiilor financiare întocmite conform O.M.F.P. 3055/2009. Acești indicatori vor suferi ușoare modificări începând din anul acesta (2015), conform noului O.M.F.P.

Lucrarea Bilanțul și contul de profit și pierdere – surse de informații pentru manageri” evidențiază importanța majoră adusă de bilanț și a contul de profit și pierdere în luarea deciziilor la nivel managerial, iar indicatorii analitici ajută în aprofundarea cunoașterii patrimoniului firmei, a rezultatelor obținute și a factorilor ce au influențat acest rezultat.

Bibliografie

Cărți:

Colasse B., trad. Tabără N., Analiza financiară a întreprinderii, editura Tipo Moldova, Iași, 2009

Grosu V., Perspective și limite în procesul de armonizare financiar-contabilă, ed. TIPOMOLDOVA, Iași, 2010

Hlaciuc E.(coord.), Boghean F. (coord.), Tulvinschi M., Moroșan Gh., Vlad M., Moroșan Dănilă L., Ichim Grigoraș C., Chiriță I., Ciubotariu M., Colbu I., Bazele contabilității, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2012

Hlaciuc E., Mateș D., Petriș R., Cotleț D., Avram M., Normalizarea informației contabile în România, Ed. Cartier, București, 2008

Hlaciuc E., Mihalciuc C.C., Organizarea contabilității financiare a entităților economice : abordări teoretice și aplicative conforme cu prevederile OMFP 2374/2007 și standardele internaționale de contabilitate, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2008

Jianu, Iulia, Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii. O abordare din prisma Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, ed. Ceccar, 2007, București

Mihalciuc, C. Cătălina; Petrescu, Silvia, Diagnosticul financiar-contabil privind performanța întreprinderii: aspecte teoretice și aplicative de contabilitate și analiză financiară, editura Universității din Suceava, Suceava, 2006

Toma C., Chirleșan D., Informația contabilă și guvernanța corporativă în context european și global, ed. Junimea, Iași, 2011

Trenca, I. Ioan, Fundamente ale managementului financiar, ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007

Portaluri web:

http://contabilul.manager.ro

http://www.ceccarbucuresti.ro

http://www.cig.ase.ro

http://www.iasplus.com

http://www.mf.gov.md

https://static.anaf.ro

Anexe

Legea Contabilitatii nr. 82/1991, actualizată, intrată in vigoare la 1 ianuarie 2015, art. 2, alin (1), http://contabilul.manager.ro/legea-contabilitatii-actualizata.html, accesat la data 15 mai 2015.

Idem, art. 27, alin (1) si (2)

Idem, art. 28, alin. (1).

Ordin nr. 1802 din 29 decembrie 2014 – Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile finaciare anuale consolidate, emis de Ministerul Finanțelor Publice, publicat în Monitorul Oficial Nr. 963 din 30 decembrie 2014, intrat în vogoare la 1 ianuarie 2015, anexa 1, capitolul 11, punctul 566, https://static.anaf.ro/static/25/Anaf/OMFP_1802_2014.pdf, accesat la data 29 aprilie 2015.

REGLEMENTĂRI CONTABILE din 17 noiembrie 2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, art. 2, alin. (2), http://www.ceccarbucuresti.ro/userfiles/directiva%204.pdf, accesat la data 23.02.2015

Toma C., Chirleșan D., Informația contabilă și guvernanța corporativă în context european și global, ed. Junimea, Iași, 2011, pag. 199.

Hlaciuc E., Mateș D., Petriș R., Cotleț D., Avram M., Normalizarea informației contabile în România, Ed. Cartier, București, 2008, pag. 9.

Ordinul nr. 1752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, art. 2, alin (1), http://www.ceccarbucuresti.ro/userfiles/reglementari.pdf , accesat la data 01.04.2015

Grosu V., Perspective și limite în procesul de armonizare financiar-contabilă, ed. TIPOMOLDOVA, Iași, 2010, pag. 18

Toma C., Chirleșan D., Informația contabilă și guvernanța corporativă în context european și global, ed. Junimea, Iași, 2011, pag. 101.

Use of IFRS by jurisdiction, http://www.iasplus.com/en/resources/ifrs-topics/use-of-ifrs, accesat la data 01.04.2015

Toma C., Chirleșan D., Informația contabilă și guvernanța corporativă în context european și global, ed. Junimea, Iași, 2011, pag. 119.

Ordin nr. 1802 din 29 decembrie 2014 – Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile finaciare anuale consolidate, emis de Ministerul Finanțelor Publice, publicat în Monitorul Oficial Nr. 963 din 30 decembrie 2014, intrat în vogoare la 1 ianuarie 2015, Anexa I, pct. 3, https://static.anaf.ro/static/25/Anaf/OMFP_1802_2014.pdf, accesat la data 29 aprilie 2015.

Hlaciuc E., Mateș D., Petriș R., Cotleț D., Avram M., Normalizarea informației contabile în România, Ed. Cartier, București, 2008, pag. 83.

Idem 14, pag 87

Trenca, I. Ioan, Fundamente ale managementului financiar, ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, pag. 90.

Idem 16, pag. 49

Hlaciuc E., Mateș D., Petriș R., Cotleț D., Avram M., Normalizarea informației contabile în România, Ed. Cartier, București, 2008, pag. 89.

Mihalciuc, C. Cătălina; Petrescu, Silvia, Diagnosticul financiar-contabil privind performanța întreprinderii: aspecte teoretice și aplicative de contabilitate și analiză financiară, editura Universității din Suceava, Suceava, 2006, pag. 161.

Ordin nr. 1802 din 29 decembrie 2014 – Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile finaciare anuale consolidate, emis de Ministerul Finanțelor Publice, publicat în Monitorul Oficial Nr. 963 din 30 decembrie 2014, intrat în vogoare la 1 ianuarie 2015, https://static.anaf.ro/static/25/Anaf/OMFP_1802_2014.pdf, accesat la data 30 mai 2015.

Standardul Internațional de Contabilitate 1 Prezentarea situațiilor financiare, http://www.cig.ase.ro/prof/stbunea/resurse/IFRS%20romana.pdf , accesat la data 30.06.2015

Jianu, Iulia, Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii. O abordare din prisma Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, ed. Ceccar, 2007, București, pag. 204

Cadrul general conceptual pentru raportarea financiară, emis de IASB în septembrie 2010, punctul 4.4, http://www.mf.gov.md/files/files/Acte%20Legislative%20si%20Normative/CONTABILITATE/35323_RO_Conceptual_Framework_2011-2.doc

Idem 24

Cadrul general conceptual pentru raportarea financiară, emis de IASB în septembrie 2010, punctul 4.4, http://www.mf.gov.md/files/files/Acte%20Legislative%20si%20Normative/CONTABILITATE/35323_RO_Conceptual_Framework_2011-2.doc

Idem 26, pct. 4.4

Idem 26, pct.4.27