Bilantul Contabil Si Contul de Profit Si Pierdere

CAPITOLUL 2 :BILANTUL CONTABIL SI CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

2.1 BILANTUL CONTABIL

2.1.1 DEFINITIA SI ROLUL BILANTULUI

2.1.2 STRUCTURI BILANTIERE

2.1.3 VERIFICAREA SI CERTITUDINEA BILANTULUI CONTABIL

2.2 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

2.2.1 ROL,DEFINITIE SI CONTINUT

2.2.2 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE IN VIZIUNEA EUROPEANA

2.2.3 STANDARDE SI REGLEMENTARI CONTABILE PRIVIND INTOCMIREA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

2.2.4 MODELE UTILIZATE IN PREZENTAREA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE CONFORM DIRECTIVEI A IV-a

2.2.5 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE IN VIZIUNEA NORMALIZATORILOR DIN ROMANIA

2.1 DEFINITIA SI ROLUL BILANTULUI

In conformitate cu prevederile legale in vigoare,persoanele juridice din Romania trebuie sa intocmeasca sis a depuna Situatiile financiare anuale.

Conform Reglementarilor din Romania bilantul contabil este definit ca fiind “documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de active si de pasiv ale intreprinderii la incheierea exercitiului, precum si celelalte situatii prevazute de cadrul legislative”.

Bilantul reprezinta un instrument contabil de mare importanta in procesul conducerii,fiind necesar atat pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea,finantarea,utilizarea si recuperarea fondurilor,organizarea controlului asupra realizarii deciziilor luate,precum si pentru stabilirea unor drepturi si obligatii a unor raspunderi si cointeresari provenite din activitatea de gospodarire si dezvoltare a patrimoniului.

Bilantul contabil reda imaginea financiara a intreprinderii la un moment dat,de exemplu la sfarsitul exercitiului financiar care incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembie,exceptie facand decat entiutatile in primul an de activitate,cand acesta incepe la data inmatricularii.

Bilantul este principal sursa informational pentru toti tertii interesati de viata unei societati.Informatiile furnizate de acesta servesc nu numai raportarii unor date obligatorii cerute de organismele publice,ci si unei analize financiare a unei activitati desfasurate de societate.Acest document detine un rol deosebit de important atat in teoria cat si in practica contabila.

In calitatea sa de model informational,bilantul are rolul de a stabili o serie de indicatori economic-financiari,ceea ce ii ofera caracterul de model contabil informational,dar si de model de gestiune a valorii materiale si banesti delimitate patrimonial.

“In cadul celor doua etape ale reformei contabilitatii romanesti se constata optiunea de amortizare a structurii si continutului bilantului cu cerintele Directivei a IV a.” (Nicolae Feleaga,Liliana Malciu,Politici si optiuni contabile) Alegerea unui model de bilant din cele doua scheme prevazute de directiva nu s-a facut in urma unor analize ale normalizatorilor romani,ci in urma consilierii expertilor straini care au avut o influenta puternica la procesul de reforma.

In prima etapa a reformei (1991-1994) consilierea expertilor francezi ne-a determinat sa alegem prima schema de bilant prevazuta de directiva a IV a (art.9 din directive),bilantul sub forma bilateral.

Modelul se regaseste in practicile franceze,orientate multa vreme spre o analiza de tip financiar-functional,bazata pe echilibrul generat de relatia dintre trei agregate fundamentale:fondul de rulment,necesarul de fond de rulment si trezoreria neta.

Bilantul sub forma bilaterala (Bilant la 31 decembrie)

In a doua etapa consilierea expertilor scotienine-a determinat sa alegem a doua schema(art.10 din directiva) bilantul sub forma de lista.Aceasta schema se axeaza pe analiza de tip “lichiditate-solvabilitate”.Se apropie ca structura si conceptie,de prevederile referentialului contabil international,atestand totusi cateva incompatibilitati cu norma IAS 1.

Bilantul sub forma de lista (Bilant la 31 decembrie)

Bilantul contabil are in component sa documente si situatii de sinteza economic ace cuprinde urmatoarele elemente:Bilantul propriu-zis,contul de profit si pierdere,anexa la bilant si raportul de gestiune.
Bilantul propiu-zis poate fi slcstuit in doua variante sau sisteme,cat si in functie de gruparea intreprinderilor mici,mijlocii si mari.Bilantul reprezinta documentul contabil de sinteza care cuprinde elemente de activ,datorii si capital propriu,grupate dupa natura si lichiditate,respectiv,natura si exigibilitate.(Alexandru Salceanu,Contabilitatea Financiara a Intreprinderii)

Elementele de active sunt ordonate dupa criteriul destinatiei si lichiditatii,incepand cu activele imobilizate,care sunt cele mai putin lichide si sfarsind cu mijloacele banesti,adica activele cu lichiditate maxima.

Elementele de pasiv sunt ordonate dupa criteriul provenientei si exigibilitatii in ordine descrescatoare,incepand cu datorii pe termen scurt si terminand cu elementele de capital si reserve,care au cel mai mare termen de exigibilitate.

Anexa la bilant are rolul de a complete si explica datele inscrise in bilant si in contul de profit si pierdere,cuprinzand informatii cu privire la situatia patrimoniala si financiara,la reultatele aferente exercitiului incheiat.

Alaturi de bilant,cont de profit si pierdere,anexa la binat,unitatile patrimoniale depun raportul de gestiune care cuprinde:

Prezentarea situatiei unitatii patrimoniale si evolutia sa previzibila

Elemente deosebite intervenite in activitatea unitatii patrimoniale dupa incheierea exercitiului

Participatiile de capital la alte unitati

Activitatea si rezultatele de ansamblu a sucursalelor,filialelor si altor subunitati proprii

Activitatea de cercetare-dezvoltare

Alte referiri cu privire la activitatea desfasurata care sunt considerate necesare a fi inscrise in raportul de gestiune.

2.2 STRUCTURI BILANTIERE

Elementele bilantului sunt activele,capitalul propriu si datoriile.Reglementarile introduse prin Programul de dezvoltare a Contabilitatii din Romania le defisesc astfel:

Un activ reprezinta o resursa controlata de intreprindere ca rezultat a unor evenimente trecute si de la care se asteapa sa genereze beneficii economice viitoare pentru intreprindere.

O datorie reprezinta o obligatie actuala a intreprinderii,cedecurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapa sa rezulte o iesire de resurse,care incorporeaza beneficii economice.

Capitalul propriu reprezinta interesul residual al proprietarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Cu ajutorul bilantului,se prezinta in expresie valorica patrimoniul intreprinderii,sub dublu aspect:

Sub aspectul utilizarii bunurilor economice care il compun,cat si al destinatiei acestora,sub forma structurii de ACTIV;

Sub aspectul surselor de finantare si implicit a obligatiilor generate,sub forma structurilor de PASIV.( Alexandru Salceanu,Contabilitatea Financiara a Intreprinderii)

Normele contabile romanesti prevad urmatoarea structura a activului bilantier,in ordinea crescatoare a lichiditatii.(Capacitatea de transformare a bunurilor economice in bani)

Active imobilizate

Active circulante

Cheltuieli in avans

A. ACTIVE IMOBILIZATE reprezinta bunurile si valorile cu o durata de folosinta indelungata(mai mare de 1 an ) in activitatea intreprinderii si care nu se consuma la prima utilizare.Activele imobilizate sunt detinute cu iuntentia de a fi folosite in scopul generarii de bunastare si nu poate fi revandute.

Activele imobilizate cuprind trei grupe:

Imobilizari necorporale

Imobilizari corporale

Imobilizari financiare

I.Imobilizarile necorporale(mai pot fi gasite in cartile de specialitate si active intangibile sau active nemateriale) sunt active care se prezinta sub forma unor bunuri fara materialitate.

Reglementarile introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilitatii din Romania defines imobilizarile necorporale ca fiind active identificabile nemonetare,fara support corporal,care sunt detinute pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri si servicii,pentru locatie la terti sau in scopuri administrative.

In structura imobilizarilor necorporale sunt incluse:cheltuieli de constituire,cheltuieli de dezvoltare,concesiuni,brevete,licente,marci,fondul commercial,avansuri si imobilizari necorporale in curs de executie.

Cheltuielile de constituire sunt reprezentate de cheltuieli cu infiintarea,dezvoltarea si fuziunea intreprinderii(taxe de inregistrare si inmatriculare,cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni,cheltuieli de prospectarea pietei si de publicitate)numai cand reglementarile permit imobilizarea acestora.

Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru realizarea unor obiective strict individualizate,a caror fezabilitate tehnologica a fost demonstrate si care vor fi utilizate in intreprindere sau comercializate.

Concesiunile,brevetele,licentele,marcile,drepturile si valorile similare si alte imobilizari necorporale include costuirle pentru achizitionarea dreptului de exploatare a unui bun,activitate sau serviciu in cazul concesiunilor,a unui brevet,a unei licente,a unei marci si a altor drepturi similare de proprietate industriala si intelectuala.Alte imobilizari necorporale include active nenominalizate in grupele mentionate,cum ar fi:programele informatice create de intreprindere sau achizitionate de la terti in scopul utilizarii pentru nevoi personale.

Fondul commercial este recunoscut ca active necorporal atunci cand rezulta din achizitia unei alte intreprinderi al carei cost de achizitie este superior valorii de piata a activelor nete dobandite.(Activele dobandite,mai putin datorii preluate).Cauza existentei fondului comercial o constituie existenta unor elemente necorporale generate de intreprindere care nu sunt recunoscute distinct in contabilitate(exemplu:reputatia,clientele,vadul comercial,firma).

Avansurile si imobilizarile necorporale in curs de executie sunt active imobilizate care nu au fost finalizate pana la sfarsitul exercitiului finaciar,inclusiv sumele de bani achitate in contul activelor necorporale.

II.Imobilizari corporale(numite si active fixe sau tangibile) se prezinta sub forma unor bunuri cu continut material.Sunt definite ca fiind active detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii,in scopuri administrative sau pentru a fi datein locatie tertilor,active care vor fi utilizate pe parcursul mai multor exercitii.In structura imobilizarilor corporale se includ:terenuri si constructii,instalatii tehnice si masini,alte instalatii,utilaje si mobilier,avansuri si imobilizari corporale in curs de executie.

III.Imobilizari financiare(numite si investitii financiare pe termen lung) reprezinta valorile financiare investite de intreprindere pe termen lung,sub forma de titluri si creante financiare,in scopul obtinerii de venituri financiare sub forma dividendelor sau dobanzilor,prin cresterea valorii capitalizate sau prin realizarea de beneficii prin comercializarea acestor investitii.(Chirata Caraiani,Mihaela Dumitrana,Bazele Contabilitatii).In structura imobilizarilor financiare sunt incluse:titluri de participare si interese de participare,alte titluri imobilizate,creante imobilizate.

B. ACTIVE CIRCULANTE (numite si active curente) reprezinta bunuri si valori care se detin pe o perioada scurta in activitatea intreprinderii si,in general,participa la un singur circuit economic,modificandu-si in permanenta forma.

In structura activelor circulante sunt incluse:

Stocuri

Creante

Investitii financiare pe termen scurt

Casa si conturi la banci.

I.Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul intreprinderii detinute fie pentru a fi vandute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie,fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare.In sfera categoriei stocurilor se regasesc:materii prime si matreriale consumabile,productia in curs de executie,produse finite si marfuri,avansuri pentru cumparari de stocuri.

II.Creantele(valori in curs de decontare) reprezinta valorile avansate temporar de intreprindere tertilor pentru care urmeaza sa primeasca o suma de bani sau un serviciu.In structura creantelor se includ:creante comerciale,creante in cadrul grupului,creante din interese de participare,creante privind capitalul subscris si nevarsat,alte creante.

III.Investitii financiare pe termen scurt(titluri de plasament sau valori de trezorerie) reprezinta valorile financiare investite de intreprindere in vederea realizarii unui castig pe termen scurt.In structura investitiilor financiare pe termen scurt se includ actiuni proprii si alte investitii financiare.

IV.Casa si conturile la banci sunt reprezentate de valorile care imbraca efectiv forma de bani,fiind separate disponibilitatile in devize de cele in lei.

In structura disponibilitatilor se includ:conturi la banci,casa,acreditive,avansuri de trezorerie.

Conturile la banci se refera la cecuri de incasat,disponibilitati in lei si devize si sume in curs de dezvoltare.

Casa reprezinta disponibilitati banesti aflate in casieria intreprinderii in lei si in devize si sub forma altor valori.

C. CHELTUIELILE IN AVANS reprezinta valorile ce asigura alocarea pentru fiecare exercitiu financiar numai a cheltuielilor care ii sunt proprii.In structura lor se includ cheltuieli inregistrate in avans.

Normele contabile romanesti prevad urmatoarea structura a pasivului bilantier,delimitata in urmatoarele categorii,in ordinea crescatoare a exigibilitatii acestora(Termenul de decontare a surselor de finantare):

I.Capital si reserve

II.Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

III.Datorii

IV.Venituri in avans.

I.Capitalul si rezerele(capitalul propriu) reprezinta sursele de finantare stabile de care dispune o intreprindere.Alaturi de creditele pe termen lung,capitalurile proprii fac parte din categoria capitalurilor permanente.In structura capitalului propriu se cuprind:capital,prime de capital,reserve din reevaluare,reserve,rezultatul reportat si rezultatul exercitiului.

Capitalul social reprezinta sursa de finantare a unei entitati provenite de la investitori si care genereaza relatii de drepturi si obligatii intre respective entitate si proprietari.

Primele de capital reprezinta surse generate de operatii de crestere a capitalului prin noi emisiuni de actiuni,fuziune sau aport in natura.

Rezervele din reevaluare reprezinta plusuri de valoare create prin reevaluarea activelor imobilizate,ca diferenta intre valoarea rezultata in urma acestei operatiuni si valoarea inregistrata in contabilitate a elementelor de activ.

Rezervele sunt surse constituite annual din profitul intreprinderii,in limitele prevazute de reglementarile in vigoare,de statutul societatilor comerciale sau conform deciziei Adunarii Generale a Actionarilor sau asociatilor.Acestea sunt formate din reserve legale,reserve statutare,reserve pentru actiuni proprii sau alte reserve.

Rezultatul reportatreprezinta rezultatul financiar sau partea din rezultatul a carei afectare financiara a fost afectata de Adunarea Generala a Actionarilor.

Rezultatul exercitiului poate fi favorabil,caz in care reprezinta un profit si o sursa proprie de finantare pana in momentu repartizarii lui pe destinatii legale sau statutare,sau poate fi nefavorabil,caz in care reprezinta o pierdere ce trebuie acoperita.

II.Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli reprezinbta datorii probabile ale intreprinderii care sunt constituite la sfarsitul exercitiului.

III.Datoriile (capital strain) sunt surse de finantare externe,puse la dispozitia intreprinderii,fie de banci sau alte institutii financiare,fie de furnizori,fie de terti si pentru care firma trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric.Datoriile sunt clasificate in:datorii curente si datorii pe termen lung.(Chirata Caraiani,Mihaela Dumitra,Bazele Contabilitatii).In structura datoriilor se includ:imprumuturi si datorii asimilate,datorii comerciale,datorii in cadrul grupului,datorii din interese de participare si alte datorii.

IV.Veniturile in avans reprezinta valorile ce asigura alocarea pentru fiecare exercitiu financiar numai a veniturilor care ii sunt proprii.In structural lor se includ:subventii pentru investitii si venituri inregistrate in avans.

2.3 VERIFICAREA SI CERTITUDINEA BILANTULUI CONTABIL

Bilantul contabil anual precum si Raportul de gestiune se semneaza de administratorul unitatii si conducatorul financiar-contabil.Acestia poarta raspunderea asupra realitatii si exactitatii datelor cu privire la situatia patrimoniului si a realizarii indicatorilor economic-financiari raportati prin bilantul contabil.Conducatorul compartimentului financiar-contabil are obligatia sa verifice respectarea prevederilor din normele metodologice privind intocmirea,verificarea si centralizarea bilanturilor contabile,asigurarea respectarii corelatiilor intre indicatorii din formulare,urmarind realitatea datelor ce se raporteaza prin bilantul contabil.

Potrivit art.29 din Legea Contabilitatii,bilanturile contabile sunt supuse verificarii si certificarii de catre cenzori,contabili autorizati sau experti contabili,dupa caz.Prin verificarea si certificarea bilanturilor contabile se confirma caacestea dau o imagine fidela ,clara si completa a patrimoniului,situatiei financiare si a rezultatului exercitiului.

In acest scop,pe baza verificarilor din cursul anului precum si a altor elemente apreciate ca fiind necesare in vederea formularii unor concluzii corecte cu privire la certificarea bilanturilor,se intocmeste un raport din care sa rezulte,in principal urmatoarele:

Daca bilantul contabil concorda sau nu cu registrele de contabilitate;

Daca registrele de contabilitate sunt respectate in conformitate cu reglementarile in vigoare;

Respectaresa cu buna credinta a regulilor privind evaluarea patrimoniului si a celorlalte norme si principia contabile.

Bilantul contabil poate fi certificat fara rezerve,cu rezerve sau se refuza certificarea acestuia.Se mentioneaza in raport motivele certificarii cu rezerve sau a refuzului de certificare.Raportul in cauza se intocmeste in 2 etape:

1.raportul in forma scurta,se intocmeste bilantul contabil depus la organelle fiscal;

2.raportul in forma lunga,destinat adunarii generale sau administratiei unitatii.

Dupa ce a fost semnat de cei in drept,si cei care au executat verificarea si l-au certificat,bilantul contabil se supune Adunarii Generale a Actionarilor sau Asociatilor.Dupa aprobarea bilantului,acesta impreuna cu raportul cenzorilor este transmis pana la data de 15 aprilie a anului urmator la Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a judetului de care apartine agentul economic,respective,municipiului Bucuresti,insotit de:o copie dupa codul fiscal,raportul de gestiune al administratorilor,procesul verbal al Adunarii Generale a Actionarilor si Asociatilor,o copie dupa balanta de verificare si raportul in forma scurta a cenzorilor,contabililor autorizati sau al expertilor contabili.

O copie dupa bilantul contabil,raportul cenzorilor si procesul verbal al Adunarii Generale a Actionarilor si Asociatilor se depune la Registrul Comertului.In continuare bilantul contabil se publica in Monitorul Oficial al Romaniei in conditiile prevazute de lege.Unitatile patrimoniale mici si mijlocii au obligatia de a intocmi bilantul contabil intr-o forma simplificata,in timp ce unitatile patrimoniale mari au obligatia de a intocmi bilantul contabil intr-o forma mai dezvoltata.

Bilanturile contabile sunt centralizate la nivel national si prelucrate in vederesa obtinerii unor indicatori economic-financiari macroeconomici.

2.2 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

2.2.1 ROL,DEFINITIE,CONTINUT

Contul de profit si pierdere reflecta fluxurile de valoare care au participat la cresterea sau diminuarea bogatiei unei intreprinderi intr-o anumita perioada de timp.Altfel spus,contul de profit si pierdere evidentiaza succesul activitatii intreprinderii sau esecul sau.

In conditiile expansiunii pietelor financiare,investitorii devin destinatari privilegiati ai informatiilor financiare,aceasta marcand perioada in care contul de profit si pierdere devine “ofertantul principal”,deoarece el furnizeaza atat informatiile necesare evaluarii performantelor trecute si viitoare,dar si informatiile necesare pentru realizarea unei analize pertinente a performantelor intreprinderi (calculul unor indicatori,interpretarea lor prin comparatii,corelarea lor cu anumite procedee statistice).

Notiunea de “cont de profit si pierdere” desemneaza documentul contabil de sinteza care grupeaza veniturile si cheltuielile unei intreprinderi pentru o perioada data si explica modul de formare a rezultatelor.Intr-o maniera generala,el ofera informatiile necesare pentru intelegerea si explicarea profitului sau pierderii inregistrate de un agent economic.

Contul de profit si pierdere cuprinde:

Toate veniturile generate de activitatea intreprinderii pe parcursul exercitiului;

Toate cheltuielile aferente,pe parcursul aceleiasi perioade.

Veniturile corespund resurselor obtinute prin realizarea operatiunilor industrial,comerciale,financiare,extraordinare,iar cheltuielile coresspund resurselor consummate cu ocazia realizarii acestor operatiuni.

In concluzie,compararea veniturilor obtinute cu cheltuielile aferente permit obtinerea unui rezultat,potrivit relatiei:

Rezultat=Venituri-Cheltuieli

Analiza contului de profit si pierdere deriva din urmatoarele doua aspecte:

-permite determinarea unui rezultat global si formularea unei aprecieri globale asupra performantelor economic-financiare ale perioadei;

-permite recapitularea exhaustiva a elementelor de venituri si cheltuieli care au contribuit la realizarea si identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l-au influentat.(Busuioc Loredana,Coman Dan Marius,Contul de profit si pierdere la nivel international,European si national:concept,modele,limite;Gestiunea si contabilitatea firmei)

Structura contului de profit si pierdere trebuie sa permite nominalizarea limbajului utilizat de analistii economic-financiari in materie de aggregate economice si financiare,care sa evidentieze interactiunea dintre mediu si structura organizational-operationala a intreprinderii.

2.2.2 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE IN VIZIUNEA EUROPEANA

In ciuda diferentelor tentative de armonizare a contabilitatii la scara international,se remarca o eterogenitate a practicilor in materie.Diferentele de metoda au repercursiuni asupra modalitati de analiza economico-financiara,facand dificila aprecierea comparativa a performantelor intreprinderii,necesara cu atat mai mult,cu cat procesul globalizarii eonomico-financiara se accentueaza.

In cadrul multiutudinii de modele de conturi de profit si pierdere se pot identifica doua structure utilizate pe scara larga:

Modelul francez;

Modelul anglo-saxon.

Modelul francez se distinge prin doua caracterisiti esentiale:

-are ca punct de referinta conceptul de productia exercitiului,incluzand alaturi de productia vanduta ,productia stocata(variatia stocului de productie in curs si finite) si cea imobilizata.

-cheltuielile sunt prezentate dupa natura lor.Aceasta structura a cheltuielilor permite determinarea soldurilor intermediare de gestiune si evidentierea repartizarii valorii create intre diferitii participanti la activitatile intreprinderii.

Modelul anglo-saxon,acopera cea mai mare arie de aplicare: S.U.A.,Anglia,Canada,Olanda,Japonia,se diferentiaza prin:

-axeaza intregul rationament pe vanzare,ca sursa esentiala de profit;

-structureaza cheltuielile pe functii:functia de productie(cost de productie),functia de distributie(cost de distributie),functia administrativa(costuri administrative),functia financiara(costuri financiare) si alte cheltuieli si taxe.Aceasta structura a cheltuielilor permite analiza financiara pe functii ale intreprinderii,identificand calitatea gestiunii,global si la nivelul functiilor.

Spre deosebire de sistemul francez,in sistemul anglo-saxon nu se utilizeaza notiunile de productie imobilizata-costul de productie fiind imputat direct imobilizarilor si nici cea de productie stocata-costurile de productie a bunurilor nevandute fiind transferate direct in valoarea stocurilor,pe baza principiului conform careia bogatia create de intreprindere este generata de vanzarea productiei.

De asemenea,practica economic-financiara anglo-saxona este axata pe valoarea de piata a activelor si,ca atare,se pune accent pe lichiditatea acestora,fluxul de lichiditati fiind indicatorul de baza al analizei economic-financiare.In consecinta,in sistemul anglo-saxon indicatori ca productia exercitiului,valoarea adaugata,excedentul brut al exploatarii nu au importanta atribuita in sistem francez,fiind considerate indicatori potentiali de castig.

Modul diferit de structurare a cheltuielilor-dupa natura in sistemul francez si pe functii,in sistemul anglo-saxon impune si o procedura diferita a intocmirii contului de profit si pierdere.Astfel,in timp ce,in sistemul francez principala sursa de informatii utilizata in vederea intocmirii contului de profit si pierdere o reprezinta contabilitatea financiara,in sistemul anglo-saxon contabilitatea analitica constituie baza informationala pentru constituirea contului de profit si pierdere,permitand identificarea costurilor vanzarilor cu ajutorul identificarii costurilor directe si indirect si a repartizarii rationale a acestora .

Structura contului de profit si pierdere permite in ambele sisteme identificarea principalelor categorii devenituri si cheltuieli:de exploatare,financiare si extraordinare,sub rezerva diferentei de continut a elementelor extraordinare (din sistemul anglo-saxon) si a celor exceptionale(din sistemul francez).

O analiza comparativa a rezultatului current al intreprinderilor din sistemul anglo-saxon cu cel al intreprinderilor din sistemul francez presupune luarea in considerare a trei factori de diferentiere:

Includerea in rezultatul curent in sistemul anglo-saxon a elementelor considerate exceptionale in sistem francez(cedarea de active,despagubiri,donatii);

Cuprinderea in rezultatul curent calculate conform prevederilor sistemului francez a fluxurilor(ven-chelt) generate de activitati cedate sau abandonate,tratate ca elemente distincte fata de activitati ordinare,continue in sistemul anglo-saxon;

Evidentierea in sistemuln anglo-saxon a tuturor rezultatelor partiale,ca marimi nete de impozit,reprezentand informatii distinct si finale ale diferitelor operatii ce constituie ansamblul activitatii intreprinderii,cu posibilitatea aprecierii influentei fiecaruia asupra profitului net pe actiune.

Avantajele si dezavantajele celor doau modele se pot sintetiza astfel:

Din punct de vedere al datelor cuprinse in contul de profit si pierdere:

-se accepta aprecierea importantei functiilor si calitatea gestiunii lor,nefiind permisa divulgarea informatiilor referitoare la natura resurselor consumate si repartitia bogatiei create;

-evidentiaza consumul de resurse in functie de natura acestora si permite aprecierea remunerarii tuturor participantilor la activitatile intreprinderii.

Din punct de vedere al omogenitatii datelor si complexitatii calculului:

-sistemul francez,are ca punct central indicatorul productia exercitiului care este complex si eterogen ca valoare.In acest model,analistul financiar este interesat de eficienta cheltuielilor de productie,de aprecierea unor indicatori partiali de rezultate cu semnificatii economico-financiare importante.

-sistemul anglo-saxon primeaza veniturile din vanzarea de bunuri,cheltuielile cu bunurile vandute,marja bruta si rata marjei brute;acest model prezinta avantajul unei evaluari simple a indicatorilor,exprimati omogen.(Petcu Monica,Avantaje si limite in analiza bazata pe contul de profit si pierdere).

2.2.3 STANDARDELE SI REGLEMENTARILE CONTABILE PRIVIND INTOCMIREA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

Pe piata international a informatiilor financiare,produsul cel mai utilizat este contul de profit si pierdere,deoarece el este cel care ofera informatia privind obtinerea sau nu a unui profit acceptabil.Astfel,IASB-ul trateaza cu atentie sporita acest document contabil;in opinia sa,”informatiile despre performanta unei intreprinderi,in special profitabilitatea acesteia,sunt necesare pentru evaluarea modificarilor potentiale ale resurselor economice pe care intreprinderea le va putea controla in viitor […],sunt utile in a aprecia capacitatea intreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie[…] si pentru formularea rationamentelor despre eficienta cu care intreprinderea poate utilize noi resurse”(Busuioc Loredana,Coman Dan Marius,Contul de profit si pierdere la nivel international,European si national:concept,modele,limite.)

Un alt aspect abordat de IAS 1 este cel al consecventei prezentarii,potrivit caruia,modul de prezentare si clasificare a elementelor situatiilor financiare trebuie mentinut de la o perioada la alta,exceptie facand cazurile urmtoare:

-schimbarea semnificativa in natura activitatii intreprinderii sau o analiza a prezentarii situatiilor financiare demonstreaza ca schimbarea respectiva va avea ca rezultat o prezentare mai adecvata a evenimentelor si tranzactiilor;

-o schimbar a prezentarii este ceruta de un Standard Intrnational de Contabilitate sau de o interpretare a Comitetului Permanent pentru Interpretari.

Referitor la compensarea veniturilor cu cheltuielile,IAS 1,situeaza urmatoarele cazuri posibile:

-cand un standard international de contabilitate cere sau permite aceasta;

-cand castigurile,pierderile si cheltuielile aferente provenind din aceeasi tranzactie sau eveniment sau din tranzactii si evenimente similar,nu sunt semnificative.(Masca Ema,Contul de profitnsi pierdere in drumul sau spre international)

In acord cu conceptia de “situatii financiare dereglementate” IAS 1,”Prezentarea situatiilor financiare”invoca numai o list minima a elementeloir ce trebuie cuprinse in contul de profit si pierdere,precum:

Veniturile;

Rezultatele activitatii de exploatare;

Costuri de finantare;

Partea de profituri si pierderi afarenta intreprinderilor associate si in oarticipatie contabilizata prin metoda punerii in echivalenta:cheltuielile cu impozitul pe profit;

Profitul sau pierderea din activitatile curente;

Elementele extraordinare;

Interesul minoritar;

Profitul net sau pierderea neta a perioadei;

Un alt aspect abordat de IAS 1 prevede ca intreprinderile au posibilitatea sa adauge in contul de profit si pierdere “alte elemente,randuri,titluri si subtotaluri,atunci cand un Standard International de Contabilitate o cere sau atunci cand o astfel de prezentare este necesara pentru prezentarea fidela a rezultatelor financiare ale intreprinderii”;in acest caz criteriile de respectat sunt cel al pragului de semnificatie,al naturii si functia diferitelor componente de venituri si cheltuieli. .(Masca Ema,Contul de profitnsi pierdere in drumul sau spre international)