Bilanțul – ca model de prezentare a elementelor patrimoniale

CAPITOLUL 1
Bilanțul – ca model de prezentare a elementelor patrimoniale
Reglementările contabile în România privind bilanțul
„Ordinul 1802/2014 a fost publicat în Monitorul Oficial 963 din 30 decembrie 2014. Prezentele reglementări transpun parțial prevederile Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe a anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CE și 83/349/CE ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 182 din data de 29 iunie 2013.”
„În România, în prezent, formatul și conținutul situațiilor financiare sunt prezentate în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice – OMFP nr. 1822/2014. Acest Ordin aprobă reglementările contabile conforme cu Directivele Europene. Reglementările prezintă scheme obligatorii pentru bilanț și contul de profit și pierdere preluate după modelul Directivei a IV – a , cu unele modificări ale conținutului pentru a putea răspunde cerințelor Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.”
Exercițiul financiar ilustrează perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale, de regulă ele coincid cu anul calendaristic, durata exercițiului financiar începe la 1 ianuarie și se încheie pe 31 decembrie.
Competența situaților este diferită în funcție de îndeplinirea criteriilor de mărime indicate de Ministerul Finanțelor Publice:
Total active 3.650.000 euro;
Cifra de afaceri netă 7.300.000 euro;
Un număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar 50.
Entitățile care îndeplinesc două din aceste trei criterii de mărime trebuie să întocmească un set de situații financiare anuale, ce cuprinde:
Bilanț;
O situație a modificărilor capitalului propriu;
Cont de profit și pierdere;
O situație a fluxurilor de numerar;
Note explicative a situațiilor financiare anuale.
Persoanele Juridice care nu îndeplinesc două dintre criteriile de mărim, întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind:
Bilanț prescurtat;
Cont de profit și pierdere;
Note explicative la situațiile financiare simplificate.
Situațiile financiare anuale consolidate au obiectivul de a oferi o imagine cât mai fidelă a poziției financiare, performanței financiare si a celorlalte informații referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
Bilanțul în previziunea IASB
Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASB), se străduie să reducă diferențele în prezentarea situațiilor financiare, cu sprijinul organismului american și al celui european de normalizare. Acesta încearcă să echilibreze standardele, procedurile și reglementările contabile privind prezentarea și întocmirea situațiilor financiare.
Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate a elaborat un plan prin care se furnizează o bază pentru a putea prezenta situații financiare generale pentru a se asigura comparabilitatea acestora în timp ( cu situațiile financiare ale întreprinderii pentru perioadele precedente) și în spațiu ( cu situațiile financiare ale altor întreprinderi).
„Numeroase întreprinderi din întreaga lume întocmesc și prezintă situații financiare pentru uzul utilizatorilor externi. Deci astfel de situații financiare pot apărea asemănătoare de la o țară la alta, există diferențe care cu siguranță au fost produse de o mulțime de factori sociali, economici și juridici, precum și de faptul că diferite țări, în momentul stabilirii cerințelor naționale, au avut în vedere necesitățile unor utilizatori diferiți ai situațiilor financiare.”
Modelul de prezentare a situațiilor financiare și a structuri a fost stabilită de către IASB cu ajutorul IAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare. Standardul stabilește anumite cerințe legate de conținutul și forma situațiilor financiare.
IAS 1 prevede un set complet de situații financiare ce cuprinde:
Bilanț;
Cont de profit și pierdere;
O situație ce conține modificări în capitalurile proprii;
O situație a fluxurilor de trezorerie;
Note ce conțin un sumar al politicilor contabile semnificative.
„Pe lângă acest set standard al situațiilor financiare, entitățile pot să prezinte o analiză financiară realizată de managementul entității care să vizeze caracteristicile principale ale performanței financiare și principalele incertitudini cu care se confruntă.”
Conform IAS 1, bilanțul trebuie să conțină următoarele elemente, fără a se impune o anumită ordine sau un anumit format de prezentare:
Imobilizări corporale;
Investiții imobiliare;
Imobilizări necorporale;
Active financiare ( exceptând valorile menționate la V,VIII și IX);
Investiții financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalență;
Active biologice;
Stocuri;
Creanțe comerciale și similare;
Numerar și echivalente de numerar;
Datorii comerciale și similare;
Provizioane;
Datorii financiare ( exceptând valorile menționate la X și XI);
Datorii și creanțe aferente impozitului curent, după cum sunt definite în IAS 12;
Datorii privind impozitele amânate și creanțe privind impozitele amânate, după cum sunt definite în IAS 12;
Interes minoritar, prezent în cadrul capitalurilor proprii;
Capital emis și rezerve atribuibile acționarilor societății-mamă;
Totalul activelor clasificate drept deținute în vederea vânzării și active incluse în grupurile destinate cedării, clasificate drept deținute în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5 active imobilizate deținute în vederea vânzării și activității întrerupte;
Datoriile incluse în grupurile destinate cedării, clasificate drept deținute în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5.
O primă trăsătură a modului cum sunt prezentate situațiile financiare este aceea că nu se impune anumite reguli stricte a acestora, dar trebuie enumerate elementele componente de bază a situațiilor financiare. În viziunea Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate aceste elemente includ:
Active;
Datorii;
Capitaluri proprii [bilanț];
Venituri și cheltuieli [cont de profit și pierdere].
Rolul bilanțului și funcțiile acestuia
„Bilanțul poate fi definit ca o reprezentare a unităților și resurselor de care dispune o entitate patrimonială la un moment dat. Acesta este documentul contabil de sinteză care prezintă elementele de activ, datorii și capitaluri proprii, reflectând poziția financiară a entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.”
„Bilanțul este un document contabil care reprezintă situația patrimonială a unei întreprinderi, care sintetizează, la un moment dat, ansamblul drepturilor și angajamentelor ce caracterizează atât situația juridică, cât și situația financiară a acesteia. În activ sunt înregistrate toate drepturile de proprietate și de creanță ale întreprinderii, iar în pasiv toate obligațiile, angajamentele asumate.”
Potrivit Legii 31/1990 privind societățile comerciale și a Legii Contabilității 82/1991, toți agenții economici sunt obligați să întocmească bilanț.
Bilanțul este documentul oficial de sinteză a tuturor unităților patrimoniale. El contribuie să dea o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și asupra rezultatelor obținute de unitatea patrimonială, care cuprinde:
Respectarea cu bună credință a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
Respectarea următoarelor principiilor:
Prudenței;
Permanenței metodelor;
Continuitatea activității bilanțului de deschidere cu cel de închidere;
A noncompensării.
Posturi înscrise în bilanț trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Formatul bilanțul contabil este următorul:
Active imobilizate
Imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
Active circulante
Stocuri
Creanțe
Investiții pe termen scurt
Casă și conturi la bănci
Cheltuieli în avans
Datorii – sume ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
Active circulante nete/datorii curente nete
Total active minus datorii curente
Datorii – sume ce trebuie plătite într-o perioada mai mare de un an
Provizioane
Venituri în avans
Capital și rezerve
Capital subscris:
Capital subscris vărsat
Capital subscris nevărsat
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve
Profit sau pierdere raportată
Profit sau pierderea exercițiului financiar
În raport cu normele internaționale IAS 1, structura și conținutul bilanțului trebuie să facă deosebirea între elementele curente și cele necurente. Fiecare întreprindere care folosește IAS 1 trebuie să decidă, în funcție de natura activității sale, dacă este util să efectueze deosebirea dintre elementele curente și necurente ale bilanțului său, atât pentru datorii cât și pentru active.
Importanța bilanțului derivă din următoarele funcții:
Funcția de generalizare
Funcția de analiză
Funcția previzională
„Funcția de generalizare – este o formă de manifestare a procesului generalizării în cadrul metodei contabilității, a procesului cunoașterii contabile și o expresie a momentului final al fluxului de prelucrare a datelor și informațiilor contabile dintr-o unitate patrimonială.
Funcția de analiză – este o aprofundare de informare. Ea se bazează pe evidențierea factorilor de influență a fenomenelor și proceselor prezentate din datele și informațiile din bilanț cât și a mărimi acestei influențe. Ea se exprimă și realizarea prin valorificarea diferitelor corelații ce trebuie să existe între datele și informațiile din bilanțul propriu-zis, corelații între grupele bilanțului, între capitolele și posturile bilanțului.”
Funcția previzională – constă în posibilitatea oferită de bilanț de a dirija activitatea viitoare. Întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situația patrimonială și a rezultatelor din perioada de bază de raportare.
Ministerul Finanțelor, prin Colegiul Consultativ al Contabilității, pentru întocmirea și prezentarea completului bilanțier, elaborează modele de situații privind bilanțul și celelalte componente pentru regii autonome, societăți comerciale și instituții publice.
Banca Națională cu avizul Ministerului Finanțelor elaborează pentru societățile bancare norme și modele metodologice.
Regulile pentru întocmirea bilanțului contabil sunt:
Posturile de bilanț să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
Nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanț și respectiv între conturile de venituri și cheltuieli din contul de „Profit și pierdere”.
În funcție de recomandările organismelor naționale și internaționale de normalizare contabilă, practica cunoaște două forme de scheme de bilanț:
Una sub formă de tablou cu două parți, numită și schema orizontala de bilanț, în care partea stângă este numită ACTIV iar partea dreaptă este numită CAPITALURI PROPRII + DATORII;
A doua sub formă de listă verticală.
Activele curente și necurente
Active curente – denumite și active circulante, reprezintă totalitatea elementelor patrimoniale, care luate individual, datorită naturii și destinația lor, nu au capacitatea să rămână durabil în entitate și, în general, participă la un singur circuit economic.
În bilanț activele curente cuprind:
Elemente destinate, în principal, pentru a fi negociate pe diferite piețe sau deținute într-o perspectivă de termen scurt, entitatea așteptându-se să le realizeze în termen de 12 luni de la data bilanțului;
Elemente destinate a fi realizate sau deținute cu intenția de a fi vândute sau consumate în cursul normal de exploatare al entității;
Elemente reprezentate de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.
Activele curente cuprind patru subgrupe:
Stocuri;
Creanțe;
Investiți pe termen scurt;
Casa și conturi la bănci.
Active necurente – denumite și active imobilizate sunt activele unei entiății, destinate utilizării pe o perioadă mai mare de un an.
Activele necurente se pot clasifica în:
Imobilizări necorporale;
Imobilizări corporale;
Imobilizări financiare.
Datoriile curente și necurente
Datoriile curente- numite și datorii pe termen scurt reprezintă surse de finanțare externe puse la dispoziția entității și trebuie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității sau este eligibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate în datorii necurente(datorii pe termen lung).
Datoriile se clasifică astfel:
Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni;
Datorii comerciale;
Avansuri în contul comenzilor;
Sume datorate entităților afiliate;
Sume datorate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare;
Alte datorii:
Datoriile fiscale;
Datoriile salariale;
Datoriile sociale.
Capitalurile proprii
Capitalurile proprii (numite și Capitalul și rezervele) – reprezintă sursele de finanțare stabile ale întreprinderii ce corespund drepturilor proprietarilor în activul întreprinderii, după deducerea datoriilor și reprezintă valoarea contabilă a entității.
Alături de creditele pe termen lung , capitalurile proprii fac parte din categoria capitalurilor permanente.
Capitalul propriu – reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Capitalurile proprii cuprind:
Aporturi de capital;
Prime de capital;
Rezerve;
Rezerve din reevaluare;
Rezultatul raportat;
Rezultatul exercițiului financiar.
Capitalul reprezintă sursa de finanțare a unei întreprinderi ce corespunde aporturilor în bani sau în natură al acționarilor sau asociaților (proprietarilor).
Capitalul se divide în:
Capital subscris nevărsat – reprezintă capitalul pus la dispoziția întreprinderii de către asociații.
Capital subscris vărsat – reprezintă capitalul care a fost fizic depus de către proprietarii la dispoziția întreprinderii.
Capitalul se constituie la înființarea întreprinderi, acesta putând suferi pe parcursul desfășurării activității majorări sau diminuări de capital.
Diminuarea capitalului social se poate realiza prin:
Micșorarea numărului de acțiuni sau părți sociale;
Dobândirea propriilor acțiuni, urmată de anularea lor;
Reducerea valorii nominale a acțiunilor sau a părților sociale;
Răscupărarea acțiunilor;
Acoperirea pierderilor din anii precedenți sau alte operațiuni, potrivit legii.
Majorarea capitalului social se poate realiza prin:
Subscrierea și emisiunea de acțiuni noi;
Incorporarea rezervelor și alte operațiuni, potrivit legii.
Primele de capital – reprezintă surse generate de operațiunii de creștere a capitalului în numerar sau prin aporturi în natură, fie cu ocazia unei fuziuni, ceea ce presupune emisiunea de acțiuni noi, fie prin conversia obligațiunilor în acțiuni. Primele de emisiune și de aport în natură se creează ca diferență între prețul de emisiune al noilor acțiuni (mai mare) și valoarea nominală a acțiunilor (mai mică).
Rezerve– sunt surse constituite anual din profitul entității, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de statutele societăților comerciale sau conform deciziei adunării generale a acționarilor sau asociaților.
Rezervele se împart în:
Rezerve legale;
Rezerve statutare sau contractuale;
Alte rezerve.
Rezerve din reevaluare – reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea activelor imobilizate, ca diferență dintre valoarea (mai mare) rezultată în urma acestei operațiuni și valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mică).
Rezultatul raportat – reprezintă rezultatul sau partea din rezultat a cărui repartizare a fost amânată de către adunarea generală a acționarilor sau asociaților. Rezultatul raportat poate fi pozitiv, cazul beneficiilor nerepartizate, sau negativ, adică pierderi constante la închiderea exercițiilor anterioare și care nu au fost acoperite.
Rezultatul exercițiului financiar – poate fi favorabil , caz în care reprezintă un profit și o sursă de aproprie de finanțare până în momentul repartizării lui pe destinații legale sau statutare sau poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă situație, rezultatul este prezentat în bilanț cu semnul minus, micșorând capitalul propriu.
CAPITOLUL 2
2.1 Scurt istoric al societății Alro
Cu o producție de 288.000 de tone metrice de aluminiu primar în 2008, Alro SA este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală și de Est (exceptând Rusia).
Alro SA reprezintă astăzi una dintre cele mai mari companii din România, având o contribuție importantă la dezvoltarea economiei locale și naționale.
Compania face parte din grupul internațional industrial și de investiții Vimetco N.V. care își desfășoară activitatea în industria aluminului. Acțiunile Alro SA sunt tranzacționate la Bursa de Valori București.
Capacitățile de producție a aluminului primar se află în Slatina și cuprind o secție de electroliză, capacitățile de prelucrare, laminoare la cald și la rece și o secție de extrudate. Compania mai deține și combinatul de alumină Alum SA din Tulcea.
Tehnologia de fabricație și produsele Alro sunt atestate în conformitate cu standardele internaționale ISO 9001, ISO 14001 și ISO 18001 (OHSAS 18001).
În 1963, Guvernul României a decis să construiască prima și unica uzină de aluminiu, Alro, în Slatina. Prima șarjă de aluminiu românesc a fost produsă în 1965.
Din 1982 până în 1989, capacitatea de producție a uzinei a ajuns treptat la 263.500 de tone anual.
În 1997, Alro a fost transformată în societate pe acțiuni tranzacționate la Bursa de Valori București. După prima etapă de privatizare guvernul încă deținea pachetul majoritar de acțiuni în companie.
Privatizarea Alro SA a fost propusă în 2001-2002 conform programului PSAL 2 convenit cu Banca Mondială.
Procesul de privatizare internațională s-a încheiat prin selectarea consorțiului de companii Marco Group (astăzi Vimetco) ca investitor strategic la Alro. În octombrie 2002. Guvernul României a încheiat acordul de privatizare cu Marco Consortium.
În prezent, Vimetco N.V. deține peste 87% din acțiunile Alro. De la privatizarea Alro din 2002, Marco Group a investit în companie peste 210 milioane USD, care au permis îmbunătățirea protecției mediului, precum și creșterea cu 20% a producției ( la 184.000 de tone), în comparație cu perioada anterioară privatizării.
2.2 Statutul juridic și obiectul de activitate
Societatea comercială ALRO S.A. este o persoană juridică română, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni cu capital majoritar privat și își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentului act constitutiv și al legii române. Capitalul social se ridică la 356.889.568 lei, reprezentată de 713.779.136 acțiuni nominative cu valoare nominală de 0,5 lei.
Tabel nr.2.1 – Structura acționariatului
ACTIONARI|PROCENT %|
Vimetco N.V loc. Amsterdam NLD|84,1898%|
Fondul Proprietatea|10,2111%|
Alți acționari|5,5991%|
Societatea comercială S.C. „ALRO” S.A. – Slatina are ca obiect de activitate producția aluminiului, comercializarea aluminiului la intern si la extern, know-how, consulting, expertize, asistenta tehnica, proiectare; producerea si comercializarea de blocuri de aluminiu primar si aluminiu rafinat, bare, placi si sarma de aluminiu si aliaje de aluminiu; activități de ambalare, transporturi si prestări servicii; colectarea, prelucrarea si livrarea deșeurilor refolosibile.
prelucrarea electrometalurgică a aluminei (oxid de aluminiu) în vederea obținerii de aluminiu metalic ;
producerea și comercializarea de : blocuri de aluminiu, efectuarea directă în nume propriu de operațiuni de export-import, know-how, consulting, expertize, asistenta tehnică, proiectare, informatică, transporturi pe cale ferată, transporturi rutiere de mărfuri în trafic intern și internațional cu mijloace proprii sau închiriate și alte activități autorizate de lege (Cod CAEN – 2442) ;
colectare, prelucrare și livrare deșeuri, refolosibile precum și valorificarea diverselor deșeuri la terți;
vânzarea de materii prime, materiale, piese de schimb aprovizionate și neutilizate integral în procesul de producție ;
producere și comercializare piese schimb ;
prestări servicii (utilități, analize laborator, ambalare produse finite, confecționări echipamente de protecție și lucru, aprovizionare produse angro-alimentare, preparare și distribuire masă antidot) ;
întreținere și reparații utilaje industriale ;
4012 – transportul uzinal, distribuția și comercializarea energiei electrice care corespunde la procesare cocs, dale carbonice, etc. necesare procesului de producție ;
4020 – producție și distribuția gazelor (exclusiv extracția gazului natural și a gazelor asociate) – transportul uzinal, distribuția și comercializarea combustibilului lichid, solid sau gazos care contribuie la procesare cocs, antracit, dale carbonice, etc. necesare procesului de producție ;
5050 – vânzarea cu amănuntul a carburanților pentru autovehicule ;
5151 – comerț cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate care contribuie la procesare cocs, antracit, dale carbonice, etc., necesare procesului de producție.
2.3 Organele decizionale, organigrama
Organele decizionale ale societății Alro S.A sunt:
Conducerea executivă – este asigurată de către doi directori, persoane fizice, respective Directorul General și Directorul Financiar, care au atribuții delegate de la consiliul de administrație și sunt numiți dintre membrii consiliului. Aceștia sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al acesteia și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de Actul Constitutiv, Consiliul de Administrație și Adunării Generale ale Acționarilor
Consiliul de administrație – acesta este fortul cel mai înalt în ceea ce privește managementul în cadrul societății și împreună cu directorii executivi asigură bunul mers al operațiunilor curente și se implică direct în deciziile strategice și cu un impact direct în cadrul societății. Membrii consiliului sunt într-un dialog permanent cu directorii executivi și acționează ținând cont în primul rând de interesele societății, acționarilor și angajații societății.
Organigrama societății ALRO S.A.
Sursă Raport anual 2016 Alro SA
2.4 Activitatea pe piața internă și pe piața externă
Piața internă
S.C ALRO S.A. este singurul producător român de aluminiu primar cu o poziție dominantă pe piața internă și de asemene este unul dintre cei mai mari producători din Europa.
Poziția sa de monopol în producția de aluminiu garantează faptul că dezvoltarea economiei românești este în mod direct reflectată de realizările companiei.
Pe piața internă aceasta vinde aproximativ 20 – 25% din producție, folosind canale directe de distribuție la același preț ca și pe piața externă. Cererea globală de aluminiu este puternic raportată la economia mondială. Acest consum intern reprezintă aproximativ 40% din cifra de afaceri a companiei, iar în prezent acest procent a scăzut considerabil, ajungând la aproximativ 25%.
În calitate de unic producător de aluminiu din România, aceasta îndeplinește necesarul de aluminiu tehnic primar, de aliaje din aluminiu, de semifabricate și de sârmă din aluminiu pentru consumatorii din țară.
Partenerii principalii ai societății din țară sunt: ALPROM Slatina, IPROEB Bistrița, PIRELLI Slatina, ALTUR Slatina, ISPAT SIDEX Galați și DACIA Pitești.
Piața externă
Activitatea de bază a companiei a fost din totdeauna reprezentată de exporturi, pieți externe îi este destinată un procent de aproximativ 60-70% din producție. Este important reținut că produsele Alro în cele mai mare proporți sunt consumate de către întreprinderile de procesare independente, acelea care iși procurează materia primă necesară de pe piața liberă.
În ceea ce privește consumatorii produselor Alro, aceștia provin din companii precum: extruderi, laminatori, producători de cabluri, turnătorii, etc. Acești clienți, indiferent de câmpul de activitate, urmăresc un raport calitate – preț foarte bun dar și un timp de livrare cât mai scurt.
Pe piața externă produsele Alro sunt livrate în 25 de țări din Uniunea Europeană cele mai importante fiind: Italia, Grecia, Austria, Ungaria, Franța, Turcia și tări din SUA. Compania încheie contracte pe termen lung direct cu clienții săi, iar acest lucru scoate în evidență faptul că societatea produce în funcție de cererea de piață.
Pe piața externă cei mai importanți parteneri ai companiei sunt: Brandeis Ltd., Marubeni, Hydro Aluminum, March – Rich, Mitsui & Co UK, Tecnoal.
2.5 Analiza concurenței
Datorită globalizării comerțului Alro a intrat în concurență cu producătorii din Europa și Orientul Mijlociu.
Principalul avantaj concurențial în acest moment pentru companie este poziția geografică, ce îi permite accesul ușor la toate mijloacele de transport de mărfuri de tipul: maritim, fluvial, feroviar și rutier. Un alt mare avantaj pentru Alro este regimul vamal impus aluminiului pe piața Uniunii Europene în urma acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și România. Alro folosește acest avantaj concurențial pentru a exporta masiv în țări europene precum: Italia, Grecia, Austria, Germania, Belgia, Franța, Spania, Portugalia.
Pe plan internațional, Alro are concurenți în ceea ce privește costurile de producție pe tonă, dar la o calitate mai slabă. Făcând referire la produsele comercializate, compania are concurenți principali pe piețele comerciale.
În sectorul aluminului primar – principalii concurenți ai Alro pe piața internaționala a aluminiului sunt: Rio Tinto-Alcan (Canada), Hydro Aluminium (Norvegia), Alcoa (SUA), Dubal (Dubai), Alba (Bahrein), Egyptal (Egipt), Rusal (Rusia). Competitivitatea pe piața aluminiului este data de prețul de vânzare și de calitatea produselor, iar pentru a câștiga cota de piață, producătorii investesc in creșterea eficientei operaționale si a calității aluminiului livrat.
Principalii concurenți pe piață aluminiului procesat sunt, mare parte din ei, clienți ai Alro de mulți ani. Aceștia sunt: Alcoa, Rio Tinto-Alcan, Hydro, Elval, Amag, Impol, Novelis, Egyptalum, Hulett și, de asemenea producătorii din China.
2.6 Evoluția cifrei de afaceri
Tabel nr.2.2 – Cifra de afaceri
INDICATOR|2015|2016|2017|
Cifră de afaceri|2.312.775.379|2.139.862.400|2.470.000.000|
Figura nr. 2.1 – Evoluția cifrei de afaceri
După cum se poate vedea din Figura nr.2.1, cifra de afaceri a companiei a suferit o ușoară scădere în perioada 2015 -2016 cu aproximativ 172.912.979 lei, iar în perioada 2016 – 2017 aceasta a avut o creștere substanțială cu aproximativ 330.137.600 lei.
CAPITOLUL 3
Prezentarea situației patrimoniale la S.C. ALRO S.A.
Prezentarea Bilanțului
Bilanțul este situația contabilă reprezentând în mod concentrat, dar separat activul, capitalul propriu și datoriile, cu elementele componente ale unei entități economice (întreprindere, administrație publică, gospodărie privată) evidențiind rezultatele într-o perioadă de timp determinată.(V.M.Ioachim).
Bilanțul reflectă situația patrimonială a entității și furnizează informații legate de echilibrul financiar al acesteia.
În cele ce urmează, vom prezenta bilanțul la societatea S.C ALRO S.A pe anii 2015, 2016, 2017 conform ecuației de echilibru: Active = Capital propriu + Datorii.
BILANȚ
Încheiat la data de 31.12.2015
Tabel nr. 3.1
Active|Capital propriu + Datorii|
I. Active imobilizate|1.357.453|I. Capital și rezerve|1.064.856|
1. Imobilizări necorporale|5.354|1. Capital|370.037|
2. Imobilizări corporale|702.926|2. Prime de capital|86.351|
3. Imobilizări financiare|649.173|3. Rezerve din reevaluare| -|
II. Active circulante |934.114|4. Rezerve |306.191|
1. Stocuri|476.818|5. Rezultat raportat|326.313|
2. Creanțe |323.521|Profit sau pierdere|-24.036|
3. Investiții pe termen scurt|3.798|II. Provizioane|28.688|
4. Casa și conturi la bănci|129.977|III. Datorii|1.198.023|
III. Cheltuieli în avans |-|1. Curente | 363.181|
Total active 2.291.567 |2. Necurente|834.842|
|IV. Venituri în avans|-|
|Total capitaluri |2.291.567|
Sursa Bilanț S.C. ALRO S.R.L 2015
BILANȚ
Încheiat la data de 31.12.2016
Tabel nr. 3.2
Active|Capital propriu + Datorii|
I. Active imobilizate|1.265.040|I. Capital și rezerve|1.131.661|
1. Imobilizări necorporale|4.834|1. Capital|370.037|
2. Imobilizări corporale|704.638|2. Prime de capital|86.351|
3. Imobilizări financiare|555.568|3. Rezerve din reevaluare|-|
II. Active circulante |1.129.791|4. Rezerve |306.191|
1. Stocuri|450.276|5. Rezultat raportat|301.862|
2. Creanțe |351.388|Profit sau pierdere|67.220|
3. Investiții pe termen scurt|671|II. Provizioane |1.193|
4. Casa și conturi la bănci|327.456|III. Datorii|1.261.977|
III. Cheltuieli în avans |-|1. Curente | 980.660|
Total active 2.394.831 |2. Necurente|281.317|
|IV. Venituri în avans|-|
|Total capitaluri |2.394.831|
Sursa Bilanț S.C. ALRO S.R.L 2016
BILANȚ
Încheiat la data de 31.12.2017
Tabel nr. 3.3
Active|Capital propriu + Datorii|
I. Active imobilizate|1.325.123|I. Capital și rezerve|1.379.276|
1. Imobilizări necorporale|7.759|1. Capital|370.037|
2. Imobilizări corporale|758.993|2. Prime de capital|86.351|
3. Imobilizări financiare|558.371|3. Rezerve din reevaluare|-|
II. Active circulante |1.255.851|4. Rezerve |306.191|
1. Stocuri|515.457|5. Rezultat raportat|299.011|
2. Creanțe |366.920|Profit sau pierdere|317.686|
3. Investiții pe termen scurt|3.298|II. Provizioane |26.755|
4. Casa și conturi la bănci|370.176|III. Datorii|1.174.943|
III. Cheltuieli în avans |-|1. Curente | 267.351|
Total active 2.580.974 |2. Necurente|907.592|
|IV. Venituri în avans|-|
|Total capitaluri |2.580.974|
Sursa Bilanț S.C. ALRO S.R.L 2017
3.2 Prezentarea și evoluția activelor
Structura activului caracterizează compoziția patrimoniului economic al entității, în concordanță cu caracterul mai mult sau mai puțin „capitalist” al acesteia, precum și vulnerabilitatea sa la evoluțiile inflaționiste.
În sistemul ratelor de structură ale activului, cele mai semnificative ca valoare informativă și metodă mai frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:
rata imobilizărilor,
rata stocurilor,
rata creanțelor,
rata disponibilităților.
Toate acestea reflectă preponderent aspecte privind patrimoniul economic al entității, apartenența sectorială și depind de natura activității acesteia.
Cele mai frecvent rate de structură ale activului sunt:
rata activelor imobilizate;
rata activelor circulante;
rata cheltuielilor înregistrate în avans.
Structura activelor
Tabel nr. 3.4
ACTIVE|Valoare
2015|Pondere
%|Valoare
2016|Pondere
%|Valoare
2017|Pondere
%|
Active imobilizate|1.357.453|59,24|1.265.040|52,82|1.325.123|51,34|
Active circulante|934.114|40,76|1.129.791|47,18|1.255.851|48,66|
TOTAL|2.291.567|100|2.394.831|100|2.580.974|100|
Figura nr. 3.1 – Evoluția activelor
Se poate observa în Figura nr. 3.2 pe parcursul celor 3 ani s-a înregistrat o ușoară scădere a activelor imobilizate. Acestea au scăzut cu 6,42% în anul 2016, respectiv cu 1,48% în anul 2017.
În cazul activelor circulante se poate observa o creștere semnificativă de-a lungul perioadei. Acestea au crescut în anul 2016 cu 6,42% iar, în anul 2017 cu 1,48%.
Rata activelor imobilizate (Rai) – se calculează ca raport între activele imobilizare și totalul activelor. Aceasta reflectă evoluția ponderii elementelor patrimoniale utilizate permanent în totalul activ.
Rai =
Tabel nr. 3.5 – Evoluția activelor imobilizate
INDICATOR|2015|2016|2017|
|Valoare|Procent|Valoare|Procent|Valoare|Procent|
Active imobilizate|1.357.453|59,24%|1.265.040|52,82%|1.325.123|51,34%|
Imobilizări necorporale|5.354|0,24%|4.834|0,20%|7.749|0,30%|
Imobilizări corporale|702.926|30,67%|704.638|29,42%|758.993|29,41%|
Imobilizări financiare|649.173|28,33%|555.568|23,2%|558.371|21,63%|
Figura nr. 3.2 – Evoluția activelor imobilizate
Se poate observa în Figura nr. 3.1. că 5 rata imobilizărilor necorporale are valori relativ mici iar de-a lungul perioadei acestea au o tendință de creștere. În anul 2017 a înregistrat un procent de 0,3% față de anul 2015 în care acesta era de 0,24%.
Imobilizările corporale ale companiei au înregistrat cele mai mari valori în anul 2017 cu o valoare de 758.993 lei, față de anul 2015 acesta avea o valoare de doar 702.926 lei.
Imobilizările financiare au scăzut pe parcursul perioadei. Acestea au înregistrat valori de doar 558.371 lei ( 21,63%), în anul 2017, față de 649.173 lei (28,33%), în anul 2015.
Rata activelor circulante (Rac) – aceasta reflectă ponderea activelor cu caracter temporar în total active, fiind o măsură a flexibilității financiare în măsura în care evidențiază importanța relativă a activelor ușor de transformat în bani.
Rac =
Tabel nr. 3.6 – Evoluția activelor circulante
INDICATOR|2015|2016|2017|
|Valoare|Procent|Valoare|Procent|Valoare|Procent|
Active circulante|934.114|40,76%|1.129.791|47,18%|1.255.851|48,66%|
Figura nr. 3.3 – Evoluția activelor circulante
Conform figurii nr. 3.3, ratele activelor circulante sunt determinate de o evoluție de amploare pe toată durata celor 3 ani, în care rata s-a apreciat cu 7,9% ( 321.707 lei).
3.3 Evoluția capitalurilor proprii și a datoriilor
Tabel nr. 3.7 – Evoluția capitalurilor
INDICATOR|2015|2016|2017|
|Valoare|Procent|Valoare|Procent|Valoare|Procent|
Capital și Rezerve|1.064.856|46,47%|1.131.661|47,25%|1.379.276|53,44%|
Provizioane|28.688|1,25%|1.193|0,05%|26.755|1,04%|
Datorii|1.198.023|52,28%|1.261.977|52,7%|1.174.943|45,52%|
Venituri în avans|0|0%|0|0%|0|0%|
Total capitaluri|2.291.567|100%|2.394.831|100%|2.580.974|100%|
Figura nr. 3.4 – Evoluția capitalurilor
Structura capitalului și a datoriilor emană politica de finanțare a entității, accentuând gradul de stabilitate a finanțării. Ratele de structură a acestora permit aprecierea politicii financiare a entității, prin faptul că se pune accentul pe anumite aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.
Ratele principale de structură ale surselor de finanțare sunt:
Rata stabilității financiare (Rsf) – Această rată reflectă ponderea surselor ( pe care le are entitatea pentru o perioadă mai mare de un an) de finanțare în totalul surselor de finanțare.
Rsf =
Unde, capitalul permanent = Capital propriu + Datorii necurente
Tabel nr. 3.8 – Stabilitatea financiară
INDICATOR|2015|2016|2017|
Rata stabilității financiare|82,90%|59%|88,60%|
Figura nr. 3.5 – evoluția stabilității financiare
Întreprinderea prezintă o stabilitate financiară foarte bună în cei trei ani. Se poate observa că în perioada 2015 – 2016 s-a înregistrat o scădere semnificativă a stabilității financiare cu 23,9 % iar în perioada 2016 -2017 aceasta a crescut cu 29,6%. Pentru a putea menține acest nivel, compania va trebui să crească volumul capitalului permanent.
Rata datoriilor pe termen scurt (RDTS) – Această rată reflectă partea mijloacelor economice finanțate pe seama datoriilor cu termen mai mic de un an.
RDST =
Tabel nr. 3.9 – Evoluția datoriilor pe termen scurt
INDICATOR|2015|2016|2017|
Rata datoriilor pe termen scurt|15,85%|40,95%|10,36%|
Figura nr. 3.6 – Datoriile pe termen scurt
Rata datoriilor pe termen scurt trebuie corelată cu rata activele circulante pentru a pune accent pe gradul de echilibru financiar pe termen scurt. În cazul de față putem observa o majorate de 40,95% în anul 2016 dar și o diminuare drastică în anul 2017, aceasta ajungând la 10,36%.
Rata datoriilor totale sau rata de îndatorare globală ( RDT) – această rată reflectă ponderea resurselor externe în totalul surselor de finanțare ale entității.
RDT =
Tabel nr. 3.10 – Datorii totale
INDICATOR|2015|2016|2017|
Rata datoriilor totale|52,28%|52,7%|45,52%|
Figura nr. 3.7 – Evoluția datoriilor totale
În situația de față putem observa o ușoară creștere a ratei în perioada 2015 – 2016 cu 0,42% față de perioada 2016 – 2017 în care rata datoriilor totale scade accentuat cu 7,18%, ceea ce semnifică o reducere semnificativă a îndatorării companiei.
Rata autonomiei globale – RAG =
Tabel nr.11 – Autonomia globală
INDICATOR|2015|2016|2017|
Rata autonomiei globale|46,47%|47,25%|53,44%|
Potrivit ratei autonomiei globale, se poate observa că ponderea capitalurilor proprii în totalul capitalurilor a crescut pe parcursul celor 3 ani, astfel în anul 2016, autonomia globală a crescut cu 0,78 %, iar în anul 2017 a crescut cu 6,19%, ceea ce ne arată că situația financiară a companiei este una bună.
3.4 Ratele de lichiditate și solvabilitate
Lichiditatea măsoară capacitățile entității de a face față obligațiunilor pe termen scurt și exprimă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilități bănești. O entitate este „ lichidă” când resursele emise de operațiunile curente ale exercițiului îi oferă suficiente disponibilități pentru a face față scadențelor pe termen scurt.
Sistemul de rate de lichiditate prin care entitatea poate să facă față datoriilor pe termen scurt sunt:
Rata lichidității curente;
Rata lichidității la vedere;
Rata lichidității rapide.
Rata lichidității curente (Rlc) – denumită și rata lichidității intermediare, aceasta ne arată capacitatea entității de a-și achita datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.
Rlc = sau Rlc =
Tabel nr. 3.12 – Lichiditatea curentă
INDICATOR|2015|2016|2016|
Rata lichidității curente|2,57%|1,15%|4,7%|
Figura nr. 3.9 – Evoluția lichidității curente
Lichiditatea curentă a companiei s-a încadrat potrivit figurii 3.9 în perioada 2015 – 2016 între 115% și 470%,valoare minimă a fost înregistrată în anul 2015, iar valoare maximă în anul 2017. Luând în considerare că valoarea sustenabilă a acestei rate este de 4 [400%], putem afirma că întreprinderea, în perioada 2015 -2016 prezintă un grad scăzut al lichidității, iar în anul 2017 prezintă un grad ridicat al lichidității.
Rata lichidității la vedere (Rlv) – denumită și rata lichidității imediată, aceasta măsoară capacitatea entității de a rambursa datoriile pe termen scurt, folosind disponibilitățile existente, precum și a investițiilor pe termen scurt.
Rlv =
Tabel nr. 3.13 – Lichiditatea la vedere
INDICATOR|2015|2016|2017|
Rata lichidității la vedere|0,37|0,33|1,4|
Figura nr. 3.10 – Evoluția lichidității la vedere
După cum se poate observa în figura nr. 3.10, rata lichidității la vedere a companiei a înregistrat o ușoară scădere în anul 2016, pe când în anul 2017 a înregistrat o creștere spectaculoasă, ceea ce exprimă o capacitate mare de plată. De asemenea reflectă și posibilitatea companiei de a asigura creșterea activității.
Rata lichidității rapide (Rlr) – acesta exprimă capacitatea companiei de a-și achita obligațiile pe termen scurt din activele circulante mai puțin stocurile care sunt considerate ca fiind cele mai puțin lichide din activele circulante.
Rlr =
Tabel nr. 3.14 – Lichiditatea rapidă
INDICATOR|2015|2016|2017|
Rata lichidității rapide|1,26|0,69|2,77|
Figura nr. 3.11 – Evoluția lichidității rapide
După cum se poate observa în Figura 3.11, rata lichidității rapide a companiei are valori mai mici decât rata lichidității curente aceasta oscilează între 69% și 277% înregistrând valoarea cea mai mare în 2017 și cea mai mică în 2016.
Ratele de solvabilitate
Solvabilitatea reprezintă capacitatea companiei de a face față obligațiunilor pe termen mediu și lung și depind de mărimea datoriilor cu asemenea scadențe și de cheltuieli financiare ( costul îndatorării).
Ratele de solvabilitate ale entității se exprimă cel mai des prin intermediul următorilor indicatori:
Rata solvabilității globale
Rata solvabilității patrimoniale
Rata solvabilității globale (Rsg) – denumită și rata solvabilității generale și exprimă în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de activele totale ale companiei.
Rsg =
Tabel nr. 3.15 – Solvabilitatea globală
INDICATOR|2015|2016|2017|
Rata solvabilității globale|1,91|1,90|2,2|
Figura nr. 3. 12 – Evoluția solvabilității globale
În cazul în care rata solvabilității scade sub valoarea minim a nivelului de 1, se poate pune problema ca întreprinderea este insolvabilă, în cazul de față indicele ratei este mai mare decât 1, în acest fel nu se poate pune problema că entitatea este insolvabilă. Potrivit figurii nr. 3.12 în anul 2016 indicele a scăzut cu 0,01%, față de anul 2017 în care indicele a crescut cu 0,3%.
Rata solvabilității patrimoniale (Rsp)
Rsp =
Tabel nr. 3.16 – Solvabilitatea patrimonială
INDICATOR|2015|2016|2017|
Rata solvabilității patrimoniale|0,56|0,80|0,60|
Figura nr.3.13 – evoluția solvabilității patrimonială
Rata solvabilității patrimoniale trebuie să aibă valoarea minimă cuprinsă între 0,3 – 0,5, iar valorile ce depășesc 0,5 reflectă o situație normală. Cum se poate observa în figura nr. 3. 13, rata solvabilității patrimoniale atinge cea mai mare valoare în anul 2016, de 0,8%, iar cea mai mică valoare în anul 2015, de 0,56%. De-a lungul celor 3 ani compania prezintă un grad mare de solvabilitate
Echilibrul financiar
Conceptul de echilibru financiar în teoria economică are înțelesuri multiple. Într-o formulă generală, echilibrul economico-financiar la nivelul societății se efectuează atunci când se recapătă integral mijloacele consumate, respectiv când veniturile sunt egale cu cheltuielile. Prin echilibru financiar se mai înțelege o stabilitate a unei situații, o concordanță între elementele componente ale unui sistem, ceea ce în plan financiar implică omogenizarea surselor financiare cu nevoile financiare ale entității.
Echilibrul financiar la nivelul companiei este evidențiat cu ajutorul următorilor indicatori:
Fondul de rulment
Necesarul de fond de rulment
Trezoreria netă
Fondul de rulment – reprezintă partea din capitalurile permanente rămase după finanțarea imobilizărilor, pe care compania o folosește pentru finanțarea activelor circulante temporale.
FR = Active circulante – datorii pe termen scurt
Tabel nr. 3.17 – Fondul de rulment
INDICATOR|2015|2016|2017|
Fondul de rulment|570.936|149.131|988.500|
Figura nr. 3.14 – evoluția fondului de rulment
Fondul de rulment a înregistrat în perioada celor 3 ani de analiză valori pozitive, acest lucru arată că avem valori suficiente de capital permanent pentru a acoperi activele imobilizate. Întrucât fondul de rulment este pozitiv, acest lucru reduce riscul de insolvabilitate, iar societate dispune de o marjă de protecție. În figura 3.14 se poate observa o creștere a fondului de rulment în anul 2017, față de anul 2015 de 417.564 lei datorită creșterii valorii capitalurilor proprii și a valorii imobilizărilor.
Necesarul de fond de rulment – reprezintă echilibrul curent la societății și depinde de durata de rotație a stocurilor, cifrei de afaceri și diferența dintre termenul de recuperare a creanțelor și termenul de plată a furnizorului.
NFR = (Active circulante – Casa și conturi la bănci) – (Datorii curente – Venituri în avans)
Tabel nr. 3.18 – Necesar de fond de rulment
INDICATOR|2015|2016|2017|
Active circulante, exclusiv disponibilității|804.137|802.335|885.675|
Datorii curente|363.181|980.660|267.351|
Necesarul de fond de rulment|440.956|-178.325|618.324|
Figura nr. 3.15 – Evoluția necesarului de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment în anul 2016 a înregistrat valori negative întrucât alocările curente au fost mai reduse decât resursele curente ale entității, ca efect al creșterii vitezei de rotație a activelor circulante și existența unor termene de plată a datoriilor favorabile pentru întreprindere. În anul 2017 se observă o creștere semnificativă a necesarului de fond de rulment, acest lucru s-a datorat creșterii creanțelor față de clienți, care poate să fie cauzată de încetinirea unor încasări sau de amplificarea rețelei de distribuție.
Trezoreria netă – are un rol foarte importat în societate deoarece determină mărimea disponibilităților bănești de care dispune acesta la un moment dat. trezoreria netă se determină ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.
TN = Fond de rulment – necesar de fond de rulment
Tabel nr. 3. 19 – Trezoreria netă
INDICATOR|2015|2016|2017|
Fondul de rulment|570.936|149.131|988.500|
Necesar de fond de rulment|440.956|-178.325|618.324|
Trezoreria netă|129.980|-29.194|370.176|
Figura nr.3.16 – evoluția trezoreriei nete
Trezoreria netă în anul 2016 reflectă un deficit monetar și care a fost acoperit pe seama creditelor pe termen scurt. În anii 2015 și 2017 trezoreria netă a înregistrat valori pozitive, fondul de rulment este mai mare decât necesarul de fond de rulment, astfel există un excedent de finanțare care se regăsește sub forma disponibilităților bănești în casa și conturi bancare.
Trezoreria netă a înregistrat creșteri semnificative în perioada 2016 -2017, fenomen ce arată o situație favorabilă a companiei. Evoluția trezoreriei nete este reprezentată de cash-flow-ul ce revine acționarilor societății sub formă de dividende de încasat.