Bijuteria martor al evoluției societății [619075]

Bijuteria martor al evoluției societății

Prof. univ , Jeni Pralea
Universitatea Națională de Arte George Enescu , Iași

Lucrarea evidențiază impactul dezvoltării artei prelucrării bijuteriilor
asupra evoluției tehnologiilor , în concordanță cu nevoia de frumos și de
siguranță financiară a societății . Ornamente din metale prețioase, bijuteriile
au fost purtate din cele mai vechi timpuri de persoane aparținând diferi telor
culturi, civilizații, religii , ca un simbol al personalității, al apartenenței
sociale, ca o emblemă religioasă, oficială, politică sau al statutului financiar.
Bijuteriile sunt obiecte de podoabă ex ecutate din diferite materiale organice
sau anorgan ice, metale prețioase sau comune . În sensul comun al
cuvântului, bijuteriile sunt realizate din metale prețioase cu sau fără pietre
prețioase sau semiprețioase. Bijuteriile și -au creat istoria într -o relație
biunivocă cu societatea umană, ca expresie a interacțiunii dintre artă,
tehnică și economie . Dezvoltarea conceptului de bijuterie a implic at evoluția
tehnologiilor de prelucrare și s-a bazat pe interesul omului pentru metalele
prețioase. Relați a dintre bijuterie și societate s-a dezvoltat subtil, contin uu,
datorită abilităților creative a bijutierilor dar și a necesităților sociale.
Cuvinte cheie: istorie, bijuterie, metale și pietre prețioase , tehnologii

1. Prezentare generală
Destinate să „împodobească ” corpul și viața omului , bijuteriile au fost și pot
fi folosite și ca accesorii: cătărămi, nasturi, butoni, ace de cravată, ace de
pălării, insigne, închizători, port țigarete, pudriere, ornamente rochii, gulere,
centuri, recipiente mici (pentru băuturi, medicamente, parfumuri) frumos
ornate etc. Bijut eria cea mai executată de -a lungul istoriei o reprezintă
verigheta , un simbol care datează din cele mai vechi timpuri, exp resie a
credinț ei legăturii di ntre degetul inelar de la mâna stângă și inimă (fig.1).
Profesia de bijutier s -a impus de la începutul apariției ei, ca o meserie
respectată de către personalități le diferitelor perioade istorice , recunoscute
prin statutul social și potență economică . Bijutierii au creat și păstrat bunuri
de valoare pentru clienți , punând bazele practicii păstrării obiectel or
prețioase, devenind astfel primii ”bancheri” . Bijutierii eliber au, în schimbul
bunurilor respective, un certificat al depozitului de metal prețios , prima
formă a bacnotelor și a titlurilor valorice. Practicile acestea au continuat și
după apariția bănci lor (prima bancă înființată este în anul 1606 la
Amsterdam).

Fig.1 Bijuterii , Muzeul Nordic Stoc kholm , Suedia

2. Scurt istoric al bijuteriei
Culturile vechi asociau aurul și argintul cu forța zeilor, cu măreția soarelui și
a lunii, considerate important e surse de inspirații pentru artiști. Calitățil e
metale lor prețioase (puterea, strălucirea, căldura iradiată , valoarea
materială ), erau asociate cu mirajul și înțelepciunea. Cercetările arheologice
au permis descoperirea unor obiecte prețioase cu valori ar tistice și vechime
multimilenară. Bijuterii le descoperite în diferite situri istorice reprezintă
mărturi i ale nivelului de dezvoltare tehnică, tehnologică, artistică, a unei
anumite culturi într -o anumită perioadă istorică și zonă geografică .
Bijuteriile d escoperite demonstrează că prelucrarea metalelor nobile este un
meșteșug vechi, care s -a dozvoltat odată cu civilizația. Obiectele de cult,
podoabă și lux descoperite în diferitele situri arheologice, vechi de peste 10
milenii (Ceatal Huiyk, Anatolia) sau 6 milenii (din vechile cetăți -orașe
sumeriene sau Susa din preistoricul Elam, în mormântul faraonului Djer din
Abydos, Egipt) sunt expuse în muzeele lumii. Muzee din marile capitale
europene dețin în patrimoniul lor adev ărate comori de obiecte prețioase ,
pagini ale istoriei civilizației umane (fig.1fig.4) . Tehnicile prelucrării
obiectelor de podoabă sau cult din Mesopotamia, Egipt, Levant, Troia, Creta
– Minoică, Grecia Antică – Micenia, sunt folosite și în prezent (filigranul,
granulația, cloasonajul, ema ilarea ). Bijutierii , prin utilizarea acestor tehnici

de prelucrare, realiza u compoziții artistice cu caracter peisagistic, animalier
sau cu scene din religie sau viață. Bijutierii din perioada neolitică, Evul Mediu
și Renașterii , se reorientează pentru realizarea de obiecte utile din aur și
argint, ornate cu elemente estetice , inspirate din faună, stilizate. Bijuteriile
antice , podoabe executate din scoici, pietre și oase, sunt dov ezi ale vechimii
artei bijuteriilor. Purtate ca o formă de protecție față de pericolele vieții sau
pentru a marca statut ul social, bijuteriile erau în centrul de interes al
persoanelor influente, impu lsion ând astfel dezvoltarea tehnicilor de
prelucrare a le metalului. Obiecte simbol din metale prețioase , bijuteriile își
însoțeau p roprietarii și în viața de ”dincolo”. Bijuteriile purtate în Europa
medieval ă reflectau ierarhia și statutul social prin natura metalului din care
erau executate. Astfel nobilii purtau aur, argint și pietre prețioase iar
persoanele umile purtau bijuterii din metale comune (aramă și cositor).
Pietrele prețioase erau prelucrate prin șlefuire , până în secolul XIV, mărimea
și strălucirea culorii având un rol important în evaluarea acestora. De
remarcat sunt bijuterii le care purtau mesaje secrete sau incripții mag ice.

Fig.2 Bijuterii și obiecte prețioase, muzeul L ouvru , Paris

Fig. 3.a, b, c Diferite Bijuterii de tezaur [3, 4, 5 ]

Bijuteriile renascentiste , se dis ting prin finisaje calitative superioare , iar
pietre le prețioase folosite prezintă strălucire sporită prin prelucr area
acestora prin tăiere , respect ând structura cristalină a pietrei. Compoziția
ornamentală prezenta figuri și/sau scene mitologice populare. Caracteristic
acestei perioade sunt medalioanel e port ret. Schimb ările Secolului 17 impun
noi stiluri în domeniul bijuteriilor și asortarea lor cu vestimentația.
Matrialele închise impuneau purtarea de podoabe elaborate din aur,

materialele în nuan țe pastelate erau accesorizate cu pietre pre țioase și
perle. Extinderea comer țului cu pietre prețioase de zvoltă segmentul
bijuteriilor cu pietre prețioase și cu motive botanice. Noile tehnici de t ăiere a
pietrelor pre țioase adaugă noi valențe diamantel or secolului al XVIII -lea. De
obicei pietrele erau mont ate pe argi nt pentru a fi puse în valoare
frumusețea și strălucirea lor. Secolul XIX, caracterizat de schimb ări
industriale și sociale , declasează bijuteria într-o zonă de interes periferică . Se
impun bijuteriile naturale decorate cu fructe și flori, exprimând dragoste și
prieteni e. Mișcarea Arts& Crafts determină , prin respingerea tehnologiilor ,
executarea manuală a bijuteriilor . Pietrele mari cu multe fa țete sunt
înlocuite cu cele cabochon care pun în valoare frumuse țea natural ă a
pietrelor pre țioase , iar repeti ția și regularitatea sunt înlocuite cu linii și
forme curbe cu un design figurativ. Perioada Art Deco, caracterizată de
războaie și atmosferă deprimantă, mobilizează bijutierii la creații pline de
elegan ță. New York -ul rivalizează în această per ioadă cu Parisul , iar casele de
bijuterii din Europa colaborează cu India. Mai ieftin decât platina , din 1933
aurul revine la mod ă. Din 1960 bijuteriile au fost într-o continu ă redefinire.
Vechile conven ții ale bijutierilor, au fost anulate de noile genera ții de
bijutieri independen ți cu idei radicale , educa ți la colegii de art ă. Materialele
comune (plastic, hartie, textile , piele ) și noile tehnologii restabilesc no țiunea
de tradi țional, provocând bijutierii la explor area interac țiunii bijuteriilor cu
corpu l uman, restabilind noi propor ții și reguli ale purt ării acestora ,
transmițând tandre țe, elegan ță, rafinament, frumos.

3. Tehnologii de prelucrare utilizate în creația bijuteriei
Bijuteriile realizate din metale prețioase sunt în general prelucrate prin
deformarea plastică la rece sau la cald , având avantajul pierderilor mici de
metal prețios. Metode le clasice de prelucrare ale metalelor prin deformare
plastică/ presare volumică sunt : lățire, refulare, stampare, marcare,
matrițare, laminare, trefilare, ex trudere, calibrare, punctare. Prelucrările
prin așchiere au o precizie de execuției mai bună dar cu pierderi de m etal
prețios. Tehnologiile de prelucrare a le materialului metalic în general și a
metalelor nobile în particular s -au dezvoltat în paralel . Din categoria
prelucrărilor prin presare volumică specifice metalelor prețioase fac parte:
Cizelarea care permite obținerea de diferite forme și desene în relief ;
Prelucrarea prin presare la strungul de presat care generează diferite
profile de revoluție , în timpul relucrării scula pres ând pe semifabricatul aflat
în mișcare de rotație ; Ștanțarea genereaz ă piese de aceeași formă, obținute
prin decupare și/sau tăiere ; Nituirea , operație de asamblare se aplică la

realizarea diferitelor obiecte (cercei, clipsuri, broșe, brățări, medalioane,
etc.). Bijutierii au dezvoltat tehnici de prelucrare specifice metalelor
prețioase : Filigranul permite obținerea de ornamente sau bijuterii , cu
aspectul unei dantele realizate din fire și benzi înguste din metale prețioase ,
valoarea bijuteriilor realizate prin această tehnică fiind dată de calitatea
estetică a obiectului realizat și mai puțin de cantitatea de metal nobil
folosită . Filigranul poate fi folosit și în combin ație cu granulația ; Granulația
constă în ornamentare a cu gra nule , tehnic ă de orfevrerie din aria Orientului
(au fost descoperite astfel de obiecte în mormintele regale Ur, Troia, Egipt,
pumnal ul lui Tutankhamon a cărui mâner era ornat cu granulații de aur) , în
perioada culturii etrusce (sec. VII VI î.Hr.) ; Ornament ația cloisonne constă
în încrustarea, la rece, în alveole de aur sau argint de elemente din fildeș,
metal, sticlă, pie tre prețioase, mozaic, lemn sau email . Alveolele , cu forme și
mărimi diferite, implică șlefuirea și fasonarea pietrelor care vor fi montat e
(tehnic a aparține artiști lor sumerieni și egipteni, preluată mai târziu de
triburile scitice ); Încrustația constă în ornarea suprafeței metalului de bază ,
care prezintă adâncituri cu forme și dimensiuni diferite , prin aplicarea unui
metal cu o culoare di ferită . Varietatea încrustațiilor derivă din varietatea
adâncituri lor și a culorilor materialelor folosite la decorare. Arta încrustării
pietrelor prețioase conferă valoare materială și varietate estetică
bijuteriilor. Simbol al puterii și bogăției, pietre le prețioase și semiprețioase
și-au pus pecetea asupra civilizațiilor reflectând stadiul de creativitate,
eleganță și rafina ment. M eșteșugul metalelor prețioase demonstr ează
legătură dintre etnii prin diseminarea inovațiilor din acest domeniu. Aglae,
Eufro sina și Thalia, nume grecești înseamn ând veselie, plăcere, frumusețe
sunt cele trei grații sub semnul cărora au fost puse aurul, argintul și pietrele
prețioase . Emailarea , procedeu de prelucrare artistică a metalelor prețioase,
apărută în Egiptul Antic , executată cu email policromatic, transparent sau
monocrom , se utiliza pentru decorarea vaselor de cult și laice, a bijuteriilor
și armelor, ulterior pentru ornarea portretelor miniaturale . Miniaturile
emailate, datorită apariți ei fotografiei , sec. XVI -XVIII, devi n o raritate.
Bijuteriile emailate revin la modă, sec. XIX-XX, prin promovarea acestei
tehnici în creațiile renumitului Faberge (cunoștea peste 80 de tipuri de
email, aplicat până la opt straturi , secretul multora din ele fiind și acum în
proces de ce rcetare ). Franța era renumit ă prin obiectele emailate
confecționate de bijutieri i Lalique, Froment -Meurice ș.a. În secolele XIV -XV
se folosesc tehnici perfecționate , filigranul și emailul, în care arta metalelor
prețioase îmbin ă armonios elemente din Europ a și Orient. Inelele și cerceii
confecționați în această perioadă demonstrează cunoașterea tehnicii
emailului policromatic. Emailarea folosită în a doua jumătate a sec. XX își

găsește aplicații în realizarea unor piese de teracotă și a unor podoabe
simple. Emailul se folosește și în prezent pentru acoperirea unor bijuterii ,
fabricarea insignelor, medaliilor și a decorațiilor, folosindu -se culori și
nuanțe decorative.

Fig. 4 Bijuterii realizate prin diferite tehnici : filigram, granulație, emailare,
încrustare pia tră prețioasă [6, 7, 8 ]

Concluzii : Bijuteriile reprezintă adevărate izvoare istorice marcând etape ale
dezvoltarii umane, povestind despre istoria , evoluția și modul de viață al
civilizațiilor. Bijuteriile au scris și continuă să scrie istorie. Bijuteria este o
artă care combin ă armonios aspecte estetice realizate prin metode de
prelucrare vechi și tehnologii de ultimă generație (suduri cu laser și cu
argon, gravare cu laser, țintuirea pietrelor la microscop, turnare cu induc ție
în mediu de gaz inert , prin tere 3D etc.) , răspunzând exigenților generației
prezente și putând fi transmise generațiilor viitoare cu un plus de valoare
sentimentală, economică, estetică .