Bidina Roxana -Tatiana -Elena [612681]

UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” – BUCURESTI
FACULTATEA DE FINANTE -BANCI, CONTABILITATE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA: CONTABILITATESI INFORMATICA DE GESTIUNE

REFERAT

MONOPOLUL VERSUS CONCURENTA PERFECTA

Coordonator stiintific :
Conf. Univ. dr. Oncioiu Ionica

Student: [anonimizat]

2017

Monopolul arată capacitatea unei entități de a hotărî unic, în mod majoritar
asupra altei entități, posibil contrar tendințelor entropice normale.
Monopolul presupune raportarea la o zonă geografică. Puterea de piaț ă a
monopolului poate fi maximă, deoarece firma de monopol fixează prețul
produsului . Caracterizat prin oferta pentru un produs, monopolul este
realizat de o singură firmă, care se numește monopolist sau firmă de
monopol . Produsul se numește produs de monopol .
Monopolul este opus concurenței (nu există concurență deoarece nu
există concurenți, nu există concurenți fiindcă există monopol pe piața
respectivă). Există totuși anumite forme de concurență care fac ca firmele
de monopol să practice o politică moderată de preț și să nu exploateze la
maxim poziția de monopo l.
In conditiile pietei de monopol, formarea pretului nu mai constituie un factor
exogen firmei, puterii de piata si deciziei producatorului. Aflata in pozitia de
unic producator si vanzator a l unui singur produs, firma monopolista poate
controla piata in sensul determinarii cantitatii oferite si a pretului care sa -i
asigure profituri maxime.
Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta unde cererea pentru firma
individuala se disociaza de cererea pietei, in cazul monopolului, aceasta
disociere nu mai are loc, intrucat firma monopolista este singurul
producator al bunului respectiv. Curba cererii firmei monopoliste este
identica cu curba pietei si apare ca o functie descrescatoare de pret Fi rma
poate sa decida asupra nivelului pretului de vanzare a produsului sau, dar
aceasta va influenta cantitatea ceruta pe piata din produsul respectiv .

Concurența perfectă este un model al teoriei economice . Acest model
infătisază o formă ipotetică a pieței în care nici un producător sau
consumator nu detine capacitatea de a influența preturile de pe piață.
Aceasta ar duce la un rezultat e ficace , ținând cont de definiția standard a
economiei. Cercetarea piețelor perfect competitive garanteaz ă fundamentul
teoriei cererii si ofertei.

Concurența perfectă trebuie să parcurgă șase parametri:
 Atomicitate – pe o piață oarecare, se afla un număr mare de mici
producători și consumatori, oricine fiind însă atât de ne importan t, încât
faptele unuia nu a u impact catre cantitățil e produse sau prețurilor de
vânzare ale altora , judec ând prețul dat.
 Omogenitate – bunurile si serviciile sunt inlocuite perfect.
 Informații perfecte și informații complete – firmele și consumatorii
stiu prețurile stabili te de t oate firmele.
 Acces egal la tehnologie – toate firmele au acces la tehnologiile de
producție.
 Mobilitate – resursele sunt mobile, firmele producătoare putând părăsi
piețele în care consemne ază pierderi, orientându -se catre cele
rentabile .
 Intrare liberă – fiecare firmă poate intra sau ieși de pe piață după bunul
plac.

Tipurile de piață se definesc în funcție de influenta pe care producătorii și
consumatorii o pot exercita în mod individual asupra prețului produsului și
asupra cantității lui.

Pentru a -si putea efectua agentii economici au nevoie de un spatiu
economi c. Aceasta reprezinta toata gama de actiuni prin care cumparatorii
si vanzatorii intra in raport si schimba bunuri si servicii. In cadrul ei se
creaza pretul iar prin intermediul agentilor economici, cererea de bunuri se
intalneste cu oferta.
Regulatorul pietei se numeste concurenta si reprezinta confruntarea
deschisa, rivalitatea dintre agentii economici vanzatori -ofertanti pentru a
atrage de partea lor clientela, formata din cum paratori -solicitanti. Este o
permanenta in economia de piata si se efectueaza dupa anumite reguli
determinate in mod democratic, pentru a garanta libertatea de actiune a
tuturor.
In cadrul sistemului de concurenta agentii economici au libertatea sa aduca
si sa vanda in conditiile pe care acestia le socot cele mai favorizante.
Orientand agentii economici sa produca ceea ce este vrut si cerut de
consumatori, la costuri cat mai micsorabile in conditiile date, concurenta
asigura producatorilor profiturile prevazute , iar consumatorilor indeplinirea
necesitat ilor.
In functie de instrumentele luptei de concurenta , acestea fiind de natura
economica si extraeconomica, concurenta poate fi: loiala sau corecta
(bazata pe respectarea regulilor determinate si caracteri zata prin aplicarea
fara d eosebiri de catre vanzatori a instrumentelor permise, fiind nepermise
acele intelegeri care pot retine , jocul concurentei; de exemplu :
obstructionarea scaderii pretului), neloiala sau incorecta (bazata pe
aplicarea unor practici s i metode de vanzare aflate in nepotrivire cu
normele si reglementarile in vigoare), perfecta (cand se e profeseaza de
regula intre un numar teoretic de nelimitat de producatori si consumatori,
cumparatorul avand o libertate de alegere) si imperfecta (cand f ie
producatorii, fie consumatorii sunt in numar foarte mic, ceea ce reduce
posibilitatea multumirii intereselor lor).
Concurenta este posibila doar atunci cand preturile sunt libere iar
exprimarea ei duce la: cresterea productiei, imbunatatirea gradului de
servire, promovarea calitatii bunurilor, reducerea costurilor, diminuarea
preturilor de vanzare.

Cu toate ca sistemul economic real de piata este unul mixt, in teoria
microeconomica, se afla totusi piete pur teoretice precum piata de monopol
si piat a cu concurenta perfecta; acestea ilustrand situatii -reper, prin
studierea carora se faciliteaza perceperea anumitor ipostaze concrete de
piata.Multi specialisti afirma ca monopolul este doar o simpla abstractie
stiintifica, un model teoretic de analiza.
John K. Galbraith a de numit acest tip de piata in cateva cuvinte spunand ca
„multumita monopolului si suprematiei lui preturile sunt mai mari, iar
productia este mai scazuta decat in cazul in care vanzatorii ar fi mai
numerosi . Prin urmare consumatorii pl atesc mai mult si dispun de resurse
sau servicii mai putine decat ar avea nevoie sau ar fi dorit”.
Monopolul este antipodul concurentei, deoarece libera concurenta este
eliminate, iar oferta pentru un produs este data de un singur producator,
prin urmare gradul de implinire al cererii este unul mic, dar realizat cu un
pret mare, stabilit de vanzator.
Piata de monopeste caracterizata prin faptul ca oferta unui bun este
asigurata de un singur vanzator (producator), respectiv solicitarea este
formulate de un singur cumparator. Deci, dupa caz, pe o astfel de piata se
manifesta fie dominanta producatorului (monopol) fie cea a consumatorului
(monopson).
Monopolul poate fi caracterizat ca fiind acea ipostaza de piata pe care se
ofera, se vinde un bun, care nu poate fi inlocuit rapid si in mare masura.
Altfel spus, monopolul aduce la piata un bun a carui cerere are o
flexibilitate foarte slaba in raport cu preturile celorlalte bunuri. Asa ca, in
timp ce pe o perioada scurta de timp, productia este optima cand
Vmg=Cmg, insotit de un pret egal sau mai mare decat costul mediu
variabil, pe o perioada mai larga de timp imbunatatirea productiei
presupune respectarea principiului Vmg=Cmg, insotit de existenta unui pret
mai mare sau egal cu costul total mediu.

Cu toate acestea specialistii au concluzionat ca autoritatea complete a unei
firme, a unui producator asupra unei piete este o situatie temporata . Spre
deosebire de piata cu concurenta perfecta, in situatiile pietei de monopol,
firma are capacitatea de a aleg e atat pretul cat si cantitatea de bunuri ce
urmeaza a fi produse si vandute.
Pe piata cu concurenta perfecta, pretul este un factor exogen, firma
cautand doar cantitatea optima, dar monopolul fiind singurul furnizor,
studierea formarii pretului se face d oar la nivelul ramurii. Deci, cererea
pentru bunul unei firme monopoliste este egala cu cererea pietei. Acest
aspect are si o insemnatate principala: verificand atat oferta cat si cererea ,
monopolul procedeaza in interesul sau si deci, in detrimentul
consu matorului.
Monopolul amplaseaza pretul in functie de venitul marginal. Ca urmare
firma stabileste mai intai, nivelul optim al productiei, nivelul care ii asigura
fie maximum de profit, fie minimum de pierdere. Totusi exista anumiti
factori ce reduce tendi nta monopolului spre absolut .
Existenta monopolului absolut nu poate fi sustinuta fiinda exercitarea
dictatului prin fixarea pretului de monopol, d ecide modificarea dimensiunilor
cererii pietei pentru bunul oferit, in sensul scaderii acesteia.
Firmele care produc bunuri inlocuitoare sunt, virtuale -concurente ale
monopolului; nici un monopol nu poate opri schimbarea in consum a
bunului sau cu alte bunuri .
Oricat de consolidata ar fi pozitia unui monopolist pe piata nationala, o
asemenea pozitie p oate fi dezechilibrata de schimbarile ce intervin pe
pietele regionale si international.
Existenta masurilor antiminopolistice impuse de guvern, spre exmplu
fixarea unui anumit pret de catre stat pentru bunurile elementare. De
cealalta parte a frontierei se afla piata cu concurenta pura ce are ca si
caracteristici: atomicitate perfecta, adica existenta unui numar mare de
participanti de talie sau putere economica mica, egala sau apropiata care
actioneaza independent, astfel incat nici unul dintre ei neputa nd influenta

volumul productiei sau pretul in favoarea sa, omogenitatea produsului,
motiv pentru care agentilor economici le este indiferent de la care vanzotori
vor cumpara bunurile necesare, accesibilitate in ramura, libera intrarea pe
piata a noilor vanzatori si cumparatori, fluiditatea, respectiv adapatarea
ofertei la cerere si invers fara piedici de natura monopolistica, transparenta
deplina a informatiilor in ceeea ce priveste preturile si dinamica lor,
mobilitatea libera a resurselor si a factoril or de productie.
Daca una dintre aceste conditii nu este indeplinita inseamna ca este vorba
despre piata cu concurenta imperfecta.
Consumatorii si producatorii, luati separat sunt primitori de preturi, iar
comportamentele specifice ale cumparatorilor si ale vanzatorilor in raport
de modificarea pretului exprima principiul rationalitatii economce, conform
caruia consumatorul tinde sa maximizeze rezultatele actiunilor sale si sa
minimizeze costul acestor actiuni.
Pretul de echilibru pe piata cu concurenta perfecta este legat totodata si de
situatia pietelor interdependente si apare spontan ca rezultat al jocului liber
al fortelor pietei, in acel punct in care cantitatile cerute dintr -un bun se
egalizeaza cu cele oferite. Astfel ca pe perioade foarte scurte cererea este
cea care deterrmina formarea pretului, situatia optima fiind reprezentata de
egalitatea Cmg=Vmg=Pret.
Pe de alta parte pe termen lung oferta reprezinta factorul determinant in
evolutia pretului, conditia de echilibru fiind: Cmg=P=CM (cost mini m). Pe
termen scurt: producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea
volumului de munca, iar pe termen lung pot modifica oferta si prin
schimbarea capitalului fix. Deoarece in practica nu se pot intruni simultan
toate conditiile ce o defines c, la fel ca si monopolului, esenta pietei cu
concurenta perfecta este exclusiv teoretica de analiza iar cunoasterea sa
prezinta o mare importanta teoretica si metodologica.
Studiul acesteia ne ajuta la intelegerea mobilitatii relatiei dintre cerere si
oferta, respectiv face mai usoara explicarea dependentei pretului de legea
cererii si a ofertei.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.referat.ro/referate/Monopo l_versus_piata_cu_concurenta_perfecta_67135.html
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Monopol
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Conc uren%C8%9B%C4%83_perfect%C4%83