Bicaz Chei. Studiu Monografic (sec al Xx Lea)

BICAZ-CHEI. STUDIU MONOGRAFIC (SEC AL XX-LEA)

Istoria

este singurul laborator pe care

îl avem pentru a testa consecințele gândirii

Etienne GILSON

CUPRINS

Introducere

Motivația, importanța și metodologia cercetării

I.Istoria localitatii:

   1.1. Scurtă prezentare a comunei Bicaz-Chei;

1.2. Debutul sec XX;

1.3. Realități demografice: -locuitori, religia, ocupația, administrație.

II.Bicaz-Chei și Primul Război Mondial.

III.Perioada interbelică ( S. Manuila si D. Gusti)

   *recensmantul din 1930: – populatia, scolarizarea.

IV.Biserica:

     -Cand s-a construit?

     – Preoti.

V.Bicaz Chei și Al Doilea Razboi Mondial

VI. Bicazul in Regimul Comunist:

    – cu se se ocupa populatia in acea perioada?

   – cum era privit regimul in zona.

Concluzii

Bibliografia

Rezultatul unei cercetări științifice este rodul unei munci susținute de-a lungul parcurgeri unui program de studii universitare. În această perioadă, se trasează direcții de cercetare și se identifică teme de cercetare. Odată aleasă o temă de cercetare, se impune urmărirea și realizarea unor etape cu scopul de a culege informațiile identificate și relatării acestora într-o lucrare ce vrea să fie o licență: Bicaz-Chei. Studiu monografic (sec. al XX-lea).

Etape îndeplinite:

1. Întocmirea unei bibliografii ce urmează a fi parcursă în vederea familiarizării contextuale – faza de laborator. Tot aici: trasarea obiectivelor propuse în demersul realizării cercetării, identificarea ipotezelor de lucru, identificarea metodelor și a mijloacelor folosite;

2. Realizarea planului lucrării (cuprinsul);

3. Realizarea de scheme cronologice, identificarea izvoarelor istorice și studierea acestora – faza de teren. Studierea materialului bibliografic;

4. Faza finală – redactarea informațiilor în mod structurat sub incidența normelor academice actuale.

În realizarea lucrării, am folosit ca material bibliografic diferite monografii, colecții de documente, articole, studii, discursuri care evidențiază istoria populațiilor de pe Valea Bicazului.

MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLIGIA CERCETĂRII

I.Istoric al localității

1.1. Scurtă prezentare a comunei Bicaz-Chei

Comuna Bicaz-Chei se învecinează la Nord cu Bicazu Ardelean, la Nord-Est cu Tașca, la Est Tarcău, la Sud Dămuc iar la Vest Gheorgheni. Teritoriul comunei se află pe două unități montane: M-ții Hășmaș și M-ții Tarcăului ce aparțin de Carpații Orientali. Acești munți cuprind roci mezozoice în fundament, iar la suprafață, roci sedimentare: calcare, dolomite, wildflich, conglomerate de Bârnadu, marne, gresii de tarcău, etc. Dacă formele reliefului endo și exocarstic sunt omniprezente în Vest-ul comunei (Cheile Bicazului, Cheile Șugăului, Cheile Bicăjelului și Cheile Lapoșului), în E-ul comunei, relieful este dezvoltat pe pachete de gresii ce capătă aspectul de succesiuni de văi adâncite și interfluvii ascuțite sub formă de creastă (Valea Ivaneșului, culmea Arșița Mădărășeni, Culmea Ivaneș). În partea centrală și în N-V-ul comunei se identifică prezența reliefului antropogen reprezentat de carierele de suprafață: cariera de marna și cariera de calcar. Acestea au fost realizate pentru a extrage resursele subsolice (marna și calcarul) fiind necesare ca materie primă pentru realizarea lianților (cimentul) la fabricile de la Bicaz și Tașca. În prezent fabrica de la Tașca este retehnologizată și lucrează la parametrii normali iar, fabrica de la Bicaz a fost inițial în stadiu de conservare și apoi în stadiul de dezasamblare. Inițial, fabrica de la Bicaz a fost pusă pe linia de producție pentru a asigura ciment la construirea barajului de pe Bistrița, în amonte de orașul Bicaz.

Patrimoniul istoric al acestei localități este dat de existența tradițiilor, a legendelor, a lăcașurilor de cult religios și a tranșeelor de pe înălțimi. Acestea pe lângă alte izvoare istorice, sunt o dovadă a dinamicității evenimentelor din primul și cel de-al doilea război mondial. Patrimoniul cultural este în strânsă legătură cu cel istoric prin existența clădirilor în stil austro-ungar și unor obiceiuri ale oamenilor ținând cont că aceste teritorii au fost sub ocupație alohtonă. În prezent, ca și în cazul altor localități se încearcă promovarea turismului rural, se pune accent pe dezvoltarea durabilă prin accesarea fondurilor europene prin proiecte și prin implementarea acestora. Unele proiecte au fost deja implementate și acest lucru se identifică cu ușor prin modificarea patrimoniului public construit al comunei.

Munții Hășmaș ocupă o poziție centrală în cadrul Carpaților Moldo-Transilvăneni. Aceștia se desfășuară pe direcția Nord-Sud pe o lungime de 50km între valea Bistricioarei și valea Iavadi. Morfografic, M-ții Hășmaș sunt constituiți din două culmi: Culmea Curmătura la Sud de valea Bicazului și Culmea Licaș la Nord de valea Bicazului până la Valea Tulgheșului. Altitudinea maximă este în Vf. Hășmașul Mare 1792m. Alte cote importante sunt Vf. Hășmașul Negru 1772m, Vf. Fratele 1671m, Vf. Telecul Mare 1698m, Vf. Suhardul Mare 1507m, Vf. Citacului 1624m, Vf. Smochinei 1502m, Vf. Licaș 1675m, etc. Munții Hășmaș prezintă cel mai extins areal carstic din Carpații Orientali.

Fig. Suhardul Mic și Suhardul Mare

Fig. Valea Bicăjelului

S-au format mai multe chei dintre care important de precizat sunt: Cheile Bicazului (cu sectorul Cheilor Mari și sectorul Cheilor Mici), Cheile Bicăjelului (cu sectorul de la Gâtul Iadului format în Piatra Surducului la punctul de confluența cu Bicazul și sectorul format în Piatra Ghilcoșului), Cheile Șugăului, Cheile Lapoșului și Cheile Pârâului Cupaș.

Endocastrul cuprinde mai multe forme ca tip și ca număr, indeosebi peșteri și avene. Două peșteri sunt mai importante de precizat și anume: Peștera Munticelu formată în calcarele Masivului Munticelu și peștera Toșorog formata în Conglomeratele de Bârnadu la baza versantului muntelui Danciului în imediata apropiere a pârâului Valea Jidanului. Peștera Munticelu a fost descoperită în anul 1973 de către 4 elevi din comuna Bicaz Chei. În această peștera sau indentificat și recoltat cranii, maxilare, vertebre și alte componente ale scheletului de ursus spelaeus. În prezent această peșteră se află într-un stadiu avansat de degradare datorită turiștilor și localnicilor.

Climatul din aceasta zona este de tip temperat de tip carpato-danubiano-pontic. Poziția masivului față de Depresiunea Giugeului și Depresiunea Ciucului și adăpostul oferit de masivele estice Tarcău și Ceahlău dar și altitudinile mai mici ale muntilor Giugeului, determină o circulație activă a brizelor montane cea ce relizează în final inversiunile termice.

În categoria apelor stătătoare se identifică Lacu Roșu format datorită unei alunecări de teren ce s-a produs în anul 1837. Vegetația este etajată și cuprinde etajul pădurilor de amestec, etajul pădurilor de conifere și etajul alpin. Parcul Național Hășmaș-Cheile Bicazului a fost constituit în baza Legii 5/2000 și are o suprafață de 6575ha. Parcul este administrat de Direcția Silvică Miercurea Ciuc din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva conform Contractului de Administrare nr. 736/M.M.G.A./22.05.2004.

Obiectivele înființări parcului se regăsesc în legea citată anterior și prind forma a: protejării patrimoniului geologic și geomorfologic, protejării și conservării învelișului vegetal, protejării faunei, promovării turistice a zonei, etc. În cadrul Parcului Național Hășmaș-Cheile Bicazului sunt cuprinse mai multe rezervații naturale:

Rezervația Cheile Bicazului;

Rezervația Lacu Roșu;

Rezervația Cheile Șugăului-Munticelu;

Avenul Licaș;

Rezervația Hășmașu Mare-Piatra Singuratică;

Rezervația Hășmașu Negru;

Peștera Munticel;

Peștera Toșorog.

Munții Tarcăului ocupă o suprafață de 710km2 din cadrul grupei Carpaților Moldo-ransilvăneni în imediata vecinătate a M-ților Hășmaș. Caracteristicele morfografice și morfometrice ale Munților Tarcău îi situează în categoria munților mijlocii ai țării noastre. Altitudinea medie este de 1000-1200m, iar altitudinile cele mai mari sunt date de: Vf. Grindușu 1664m, Vf. Tarcăul Mare 1640m.

Munții Tarcău se încadrează în etajul climatic al munților mijlocii cu amplitudini termice anuale moderate. Apar inversiuni termice în sezonul rece și fohnizarea maselor de aer datorită dispunerii culmilor înalte, a circulației maselor de aer vestice. Prima zi de îngheț poate apărea în cursul lunii septembrie, stratul de zăpadă este consistent și ține până la sfârșitul lunii aprilie începutul lunii mai.

Temperatura medie anuală 6-7°C, temperatura medie a lunii ianuarie este de -6 – -4°C și temperatura medie a lunii iunie 16-18°C. Nivelul precipitațiilor medii anuale înregistrează valori de 800mm/an pe an la altitudini de 850-900m pe an și 1100mm/an la altitudinile de 1500m și peste. Vânturile bat de obicei dinspre Vest și Nord-Vest cu viteze de 5-10m/s în zona culmilor înalte și chiar 30m/s în timpul furtunilor și viscolelor.

Rețeaua hidrografică a Tarcăului este rectangulară. În cadrul Munților Tarcău se includ afluenții de dreapta ai Bicazului și Dămucului și afluenții de stânga ai Asăului și ai Tarcăului.

Vegetația este reprezentată de etajul pădurilor de amestec și etajul pădurilor de conifere.

Principala formă de conservare și de protejare a mediului este dată de Rezervația faunistică Brateș cu o suprafață de 35,7ha. Este acoperită în proporție majoritară de păduri de molid în care este protejat cocoșul de munte (Tetrao urogallus). Pe lângă acesta, rezervația este traversată și de alte animale.

Fig. M-ții Tarcău și vatra satului Bicaz-Chei

1.2. Debutul sec XX;

1.3. Realități demografice: -locuitori, religia, ocupația, administrație.

II.Bicaz-Chei și Primul Război Mondial.

Principala consecință la nivel european a reprezentat prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, iar la nivel local, nu numai eliberarea teritoriilor și realizarea Marii Uniri, ci și pierderea vieților a multor ostași bravi din localitatea Bicaz-Chei. Dintre acești eroi martiri, menționez: Dumitru Babătă, Gheorghe Cioancă, Toader Chindea, Dumitru Chindea, Petre Cioancă, Dumitru Moldovan, Ioan Nica, Petru Nica, Constantin Voaideș, Gheorghe Olaru, Gavril Tătaru, Spiridon oniga, Gheorghe Țepeș, Dumitru Țepeș, Gheorghe Barb, Gheorghe Țăpuc, Toader Țăpuc,

III.Perioada interbelică ( S. Manuila si D. Gusti)

Până în 1929 prin denumirea de Bicaz se înțelegea un vast teritoriu ocupat actualmente de comunele Bicazu-Ardelean, Tașca, Bicaz-Chei, Dămuc și orașul Bicaz. Sediul administrativ al acestui teritoriu era în centrul comunei Bicazu-Ardelean la confluența râului Bicaz cu Valea Jidanului și beneficia de teoria locului central dat fiind faptul ca localitățile periferice Dămuc și Bicaz se aflau la aproximativ aceeași distanță. Etimologia, cuvântul Bicaz nu poate fi stabilită concret.

Din sursele populare, cuvântul ”Bicaz” ar însemna loc cu piatră, loc prăpăstios, mal de apă cu pietre albe (silex și cremene) pe care bătrânii le utilizau pentru aprinderea focului. Silexul era folosit încă din perioade preistorice de către populațiile swideriene de pe culmile Mt. Barduos și de la poalele Ceahlăului în Poiana La Scaune. Acestă populație, reprezintă un grup cultural apărut cu cca. 15000 de ani în urmă. Repartiția spațială a acestei populații este determinată de altitudine. Din izvoarele istorice și din locațiile studiate de către specialiști, rezultă că habitatul acestei populații se afla la 1000m altitudine. Este o populație alohtonă, ce a venit dinspre ținuturile nordice ale țării noastre (Germania și Polonia). Se pare că aceste populații au migrat după urmărirea vânatului înspre Scandinavia, zona de Est a Europei și chiar pe spațiul carpato – danubiano – pontic. Condițiile de viață pentru aceste populații erau: prezența vânatului, temperaturi moderate (chiar scăzute), umiditate, altitudini mai ridicate. Pentru vânat, aceste populații swideriene se foloseau de vârful penduculat din silex lucru ce demonstrează faptul că ei cunoșteau arcul cu săgeți, arma folosită la vânat.

Conform tezaurului Toponimic al României. Moldova (Vol. I), Bicaz provine de la maghiarul Bèkàs ceea ce înseamnă ”broască”. Ambii termeni sugerează suprafețe cu apă, loc cu apă, loc cu faună acviferă ceea ce și este. Încă din timpul primelor ocupații maghiare, portul popular, credința religioasă, limba au avut de suferit modificări și adaptări astfel încât se regăsesc în limbajul actual, în portul actual și în tradițiile localnicilor acele influențe. Cuvinte (după pronunție): chibrituri-ghiufe, cartofi-pichioci, pâine-kener, tren-ghezeș, etc.

Până la cel de-al doilea război mondial, scoala a funcționat sub oblăduirea maghiară, cursurile se țineau în limba română de învățători magiari în mod dominant și ca învățători români, a participat la actul didactic Dumitru Chindea, localnic, cu studii la Blaj, boier al locului. Programa școlară ara alcătuită pe un trunchi comun cu discipline de bază abordate la un nivel oarecum redus și se punea accent pe istoria și geografia Ungariei.

   *recensmantul din 1930: – populatia, scolarizarea.

Fig. Comuna Bicaz-Chei în extremitatea de N-E a Județului Ciuc

IV.Biserica:

În perioada 1918-1948 în comuna Bicaz-Chei existau următoarele parohii cu bisericile aferente:

Biserica Adormirii Maicii Domnului Bicaz-Chei;

Biserica Sf. Prooroc ilie Dămuc (satul Ivaneș de astăzi care aparține de comuna Bicaz-Chei;

Aceste Biserici, au caracter latin, de cult greco-catolic. Tot în această perioadă, se încearcă intensificarea acțiunilor îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe, iar după reorganizarea administrativ-teritorială din 1938 rămân valabile aceste parohii cu modificări ale circumscripțiilor. În 1948 are loc o schimbare de cult religios, ca urmare a reunificării Bisericii Române din Ardeal. În perioada comunistă, cu foarte multe sacrificii, s-au realizat mai multe parohii, iar dintre cei mai de seamă preoți ai vremilor acelea, au fost: Gheorghe Boieru din Bicaz-Chei și Ștefan Romanescu din Ivaneș-Dămuc.

Biserica Adormirea Maicii Domnului – Bicaz-Chei I

Parohia acestei biserici datează din anii 1730, iar actuala biserică a fost construită între anii 1934-1937. A fost acoperită inițial cu draniță, apoi cu țiglă și recent cu tablă. Această biserică se înscrie în stilul greco-catolic din Ardeal. În 1948 biserica va suferi modificări pentru adaptarea acesteia de la cultu greco-catolic la cultul ortodox. Pictura actuală este acea realizată în anii 1984-1985 prin strădania preotului Nicolae regoș. Parohia acestei biserici, numără astăzi 430 de familii ortodoxe și are următoare serie de preoți:

preot Ioan Moldovan;

preot Teodor Pop;

preot teodor Dumbravă;

preot Solomon Cotta ( 1849-1884);

preot Simeon Cotta ( 1884-1924);

preot Teodor Cândea (1924-1950);

preot Ilie Popa (1950-1952);

preot Gheorghe Boieru (1952-1981);

preot Dumitru Pantalon (1981-1984);

preot Nicolaie Regoș (1984-1990);

Preot Constantin Căpățână (1990-prezent).

Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril – Bicaz-Chei II

Biserica parohiei amintite mai sus a fost construită în anii 1999-2000. Aceasta a fost realizată din lemn, este acoperită din tablă, iar în 2006 au fost realizate alte anexe bisericești: clopotnița, casa de prăznuire, casa parohială, căi de acces, etc. Biserica a fost realizată pe durata preoției lui Marin Dumitru, preoție care ține și astăzi.

Biserica Sf. Prooroc Ilie – Ivaneș-Dămuc

În anul 1912 s-a construit un lăcaș de cult religios din piatră peste o fostă biserică de lemn ce a fost distrusă într-un incediu. Realizarea edificiului a fost sub oblăduirea preotului paroh Dumitru Drăgan.. Actualul lăcaș de cult religios, a fost realizat în anii 1970-1972 peste vechiul deoarece, precedentul, a fost distrus în cel de-al doilea război mondial. În anul 1980 a fost realizată și o nouă casă parohială, iar în anul 2003 magazinul cooperatist, trece din patrimoniul public al primăriei Bicaz-Chei în patrimoniul public-privat al Parohiei Sf. Prooroc Ilie sub formă de casă de prăznuire. Biserica se află în faza finală de reconsolidare, reînfrumusețare a fațadelor, realizarea unei noi picturi, înlocuirea mobilierului religios sub conducerea preotului paroh Constantin Poloșan cu ajutorul enoriașilor și a consiliului Local Bicaz-Chei. În această parohie sunt 300 de familii de ortodoxe. Istoricul Bisericii parohiale Sf. Prooroc Ilie ne oferă următoarea suită preoțească:

preot Teodor Dumbravă (1842-1847);

preot Simeon Cotta (1847-1884);

preot Dumitru Drăgan (1885-1924);

preot Aurel Busoi (1924-1940);

preot Gavril Covasan (1940-1945);

preot Octavian Rusu (1945-1948);

preot Virgil Dancu (1948-1949);

preot Mina Arapu (1949-1957);

preot Ștefan Romanescu (1957-1975);

preot Hostiuc Gheorghe ( 1975-1988);

preot Pușcalau Gheorghe (1988-1995);

preot Poloșan Constantin (1995-prezent).

În anii 1920 s-a construit o capelă de lemn, tencuită pe interior și pe exterior, care adăpostea cărți vechi cu însemnări despre sat și un mic clopot. Până în anul 2002 satul Bârnadu cu cei 105 locuitori aparținea de parohia Bicaz-Chei I și, ulterior, Parohiei bicaz-Chei II. Slujbele erau ocazionale, iar după anul 2002, biserica veche din cadrul Parohiei Bicaz-Chei II a fost strămutată în satul Bârnadu (foto de mai jos). Transportul a fost asigurat de 15 căruțe sub formă de clacă și a primit hramul de Duminica Tuturor Sfinților. Unele elemnte de mobilie religios al vechii capele a fost păstrat și se utilizează și în prezent. În anul 2007 a fost introdusă și rețea de curent elecric, iar pe 11 august 2002 a fost sființită de actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. De abia în anul 2004, Bârnadu a devenit parohie și se bucură de existența a 32 de familii ortodoxe.

Fig. Biserica parohială din Bârnadu

Fig. Harta repartiției spațiale a lăcașelor de cult. Include și rețeaua de drumuri

V.Bicaz Chei și Al Doilea Razboi Mondial

Iată mărturia unui localnic:

”Era în jurul datei de 15 august 1944 când deodată soldații maghiari, călare, au dat zvon de părăsire a locuințelor, fără multe lucruri. Părinții noștrii aveau voie să ia cu ei animale de tracțiune. Am fost stârniți sub pretextul că trebuie să plecăm din fața frontului. Aveam mai târziu să aflam că nu este așa. La vârsta mea de atunci, nu puteam să-mi dau seama de gravitatea lucrurilor. Eram mii de oameni, de toate vârstele, de la copii în fașă până la bătrâni imobilizați. Am fost puși în situația de a merge pe jos, lângă căruță sau, uneori în căruță, de la Dămuc până undeva. Nu ni s-a spus unde. Mergeam pe drumul pietruit și colțuros al Cheilor Bicazului. Unii dintre noi erau desculți și acestora colțurile calcaroase le străpungea talpa. Aveau multe răni sângerânde. Alții au făcut bătături de la încălțăminte încât nu mai puteau merge pe jos. Probabil, nu am avut norocul altor consăteni la care, unii s-au adăpostit în munții, iar alții, au trecut granița în România. După ce am trecut de Gheorgheni, un oraș care mi s-a părut liniștit, fără lupte, dar care era plin de soldați, mașini și utilaje militare, am luat drumul Praidului. Acolo, undeva în munții, într-o poiană înconjurată de brazi mari, a fost tabăra noastră de refugiați timp de aproximativ trei săptămâni. Condițiile din tabără au fost inumane. Armata maghiară era omniprezentă și nu făcea decât să amplifice starea de frică, de angoasă. La un moment dat ploaia era din ce în ce mai deasă. Noi, copii din familia noastră ne refugiam din când în când în cobărul unchiului. Acesta, când se enerva ne dădea afară în ploaie. Nu aveam condițiile unchiului nostru pentru că tata a fugit înainte de a ne lua maghiarii prizonieri. Și uite așa nu eram decât cinci frați și mama. Într-una din zile, pe la prânz, noi, copii, am observat avioane la joasă înălțime. eram atât de bucuroși, fugeam și întindeam mâna după ele crezând că le v-om prinde. Dar nu era așa. Am aflat pe urmă că avioanele ne filmau pentru a ști exact cum să ne bombardeze, pentru a ne extermina. dar, între timp, armata maghiară s-a retras. Se auzeau strigăte: ”vin rușii!, vin rușii!” În vremea ceea, armata rusă condusă de călăuze române, au trecut munții, au incendiat și distrus orașul Gheorgheni. Teritoriile la est de noi erau libere. Drumul întoarcerii spre Bicaz Chei, a fost și mai chinuitor. Era foarte aglomerat, plin de soldați sovietici, tunuri și alte celea. Cadavrele erau pe marginea drumurilor. Imagine memorabilă.

Tragedia populațiilor din această zonă era asemenea tragediei naționale fiind într-o tabără care a câștigat, dar fiind o țară care a pierdut teritorii. Eroi ai celui de-al doilea război mondial din comuna Bicaz-Chei care au murit pe fronturi mai îndepărtate de casa lor atât pe teritoriul țării noastre cât și pe teritoriul altor combatante, sunt: Nicolae Țifrea, Simion Poloșan, Gavril Pop-Răzbuc, Gheorghe Oniga, Toader Găină, Gavril Poloșan, Simion Covasan, Vasile Țepeș, Solomon Pop, Grigore Paleu, Iosif Barb-Ghenci, Ștefan Dandu, Nicolae Bârsan, Toader Dandu, Nicolae Țepeș, Nicolae Pântea, Dumitru Filimon, Simion Butunoi, Gavril Butunoi. Cu siguranță, acești eroi merită tot respectul generațiilor prezente și viitoarelor generații. Bisericile de pe raza comunei Bicaz-Chei, prin cinstea adusă acestor eroi, a relizat multe troițe, atât în incinta lor cât și pe vârfurile din zonă. Una din aceste troițe, este pe Bâtca Gherman, o cruce metalică albă ridicată în 1946.

VI. Bicazul in Regimul Comunist:

Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, la 23 martie, guvernul groza emite o lege de reformă agrară inițiată de Fondul plugarilor, dar populația din zonă, nu beneficia de aceste prevederi deoarece se aflau încă sub administrația județului Ciuc. Din anul 1951, comuna Bicaz-Chei a trecut la raianul Piatra Neamț, dar cu unele pierderi teritoriale, aceste pierderi rămânând în contul raionului Ciuc. Este vorba despre Culmea Lapoș-Bardos, Capul Jidanului și văile Bardosului și a Cupașului cu clina Suhard-Mt. Smochinei.

    – cu ce se ocupa populația in acea perioadă?

   – cum era privit regimul in zonă?

Regimul comunist, pentru toată perioada până în anul 1989, la vremea aceea rea privit de populație ca un regim restrictiv, dur, un regim ateist și cenzurator. Drepturile și libertățile fundamentale ale oameni, drepturi care, de altfel sunt menționate în Constituția României 2003, în Declarația Universală a Drepturilor Omului, erau încălcate. Multe dintre proprietăți au fost naționalizate, și aici mă refer la bunuri imobile terenuri și clădiri. astfel, terenurile dea vălmășia erau trecute direct în proprietatea statului fără niciun fel de putere de contestare, iar bunurile formate din clădirile vechilor magazine, prăvălii, erau trecute și formate cooperative comuniste. Un exemplu elocvent îl reprezintă vechea prăvălie de la gura de vărsare a pârâului Ghermanului, la intersecția mai multor străzi. Această, până în anul 1968 a fost trecută în proprietatea statului, iar la insistențele proprietarului Găină Solomon, a fost retrocedată. Este vorba despre o retrocedare surprinzătoare ținând cont de faptul că aceste acte administrative nu se realizau înainte de 1989. Proprietarul nu a fost membru cu carnet de partid, iar retrocedarea i-a fost oferită deoarece părinții acestuia erau vârstnici și nu aveau niciun venit din activități și nici pensie și se aflau sub îngrijirea solicitantului.

Perseverența preoților cu asumarea riscului persecuțiilor comunismului, a dus pe culmile firescului activitatea duhovnicească. Aceștia nu s-au sfiit în a ține Sfintele Slujbe.

În perioada post decembristă populația comunei Bicaz-Chei, s-a confruntat cu mai multe provocări: șomajul subcontrolat, inflația, lipsa acută de capital, dar și cu mai multe legi care au favorizat identificarea și retrocedarea proprietăților naționalizate. este vorba despre legile fondului funciar. aceste legi au creat o altă dimensiune a activităților socio-economice. Astfel industria, agricultura și comerțul au devenit ramuri economice de avânt cu influențe în bunăstarea cetățenilor.

Activitățile agricole actuale. Structura utilizării terenurilor este strâns legată de potențialul productiv, de lucrările de amenajre și ameliorare. Concursul factorilor de condiționare geografică, au determinat o structură multifuncțională a fondului funciar:

Suprafața agricolă: 3746115 ha din care:

92 ha arabil;

1702 ha pășuni;

1951 fânețe;

0 ha vii;

1 ha livezi;

Păduri 5207 ha;

Alte suprafețe 1281 ha.

Se observă atât din datele statistice (Direcția regională de statistică Neamț) cât și din distribuția spațială că predomină suprafețele cu păduri de conifere (37%) urmate de: zone de tranzit cu arbuști – suprafețe defrișate (23%), secundare (17%), zone de culturi complexe – zone arabile (11%), păduri mixte (7%), alte categorii de teren. Toate acestea dovedesc caracterul pastoral silvic al așezărilor rurale din componența comunei Bicaz-Chei. În cadrul suprafețelor plane de pe podurile de terase ale Bicazului, Dămucului și Bicăjelului precum și luncile acestora apar suprafețele arabile folosite pentru cultivarea plantelor agricole. Pe versanți, la altitudini medii apar suprafețe cu fâneață, iar pe platourile și pe versanți, la altitudini mai mari, apar suprafețe cu pășuni folosite de turmele stânilor și asociațiilor de fermieri. Se valorifică produsele de origine vegetală și animală în unități proprii de producție sau sunt livrate ca materie primă în industria alimentară, centrelor de producției din orașele Bicaz și Piatra Neamț. Producția agricolă, metodele/tehnicile agricole precum și structura fondului funciar indică faptul că se practică o agricultură de subzistență.

Industria stă la baza dezvoltării social-economice a localității. Acționând în mod direct și indirect asupra tuturor elementelor sistemului geografic, industria a conferit identitate locurilor geografice, a stimulat solidaritatea regională, a integrat teritoriile naționale și a globalizat spațiul planetar. Industria ameliorează efectele poziției periferice ale localității în cadrul județului Neamț. În lungul timpului istoric se poate identifica o evoluție în ceea ce privește activitățile industriale. În perioada de dinainte de 1900 activitățile meșteșugărești erau singurele promovate. În perioada antebelică și interbelică erau dezvolte activitățile industriale cu ajutorul apei: morăritul, tăierea lemnului, transportul lemnului și chiar iluminatul unor imobile. După cel de-al doilea război mondial, s-a realizat rețeaua de energie electrică. Prin urmare, industria capătă un avânt apreciabil.

Principalele ramuri industriale ce sunt în prezent sunt:

industria lemnului: grinzi, cherestea, dușumele, căpriori, scândură și alte produse;

industria alimentară: produse din lactate și produse din carne; industria morăritului și a panificației;

industria materialelor de construcție: var, marne, calcar, balastru pentru fundații și acces;

Dezvoltarea durabilă

Dezvoltarea durabilă cuprinde nu numai o dezvoltare economică care să respecte mediul și să protejeze resursele actuale pentru generațiile viitoare, ci și o dezvoltare spațială echilibrată. Un studiu privind dezvoltarea durabilă îți propune atingerea mai multor obiective. În cazul de față este recomandabil:

salvarea/revigorarea tradițiilor locale, port popular, dansuri, meșteșuguri cu efecte supra ocupațiilor populației;

stoparea degradării mediului natural datorită activităților economice ce au efect asupra acestuia, efect materializat prin intermediul formelor de poluare;

crearea și promovarea produselor locale de artizanat și agro-alimentare ecologice;

realizarea de investiții privind dezvoltarea condițiilor de trai: rețea de canalizare și apă potabilă, asfaltarea drumurilor comunale;

realizarea centrelor de documentare și informare la nivel comunal cu destinație pentru toate categoriile de cetățeni;

implementarea proiectelor de ecologie montană;

realizarea în parteneriat cu sponsori, a unui festival local de film, fotografie și carte realizate de localnici;

realizarea de proiecte locale, naționale și multinaționale la care echipa de implementare să aibă în componența sa resurse umane dintre localnicii comunei Bicaz-Chei;

realizarea unor școli de vară în scopul dezvoltării competențelor localnicilor în domeniul istorie, artelor, științei, lingvisticii și educației;

Analiza situației actuale a comunei Bicaz-Chei

Puncte tari:

relief montan cu forme variate: vale, interfluviu ascuțit, abrupturi, platouri structurale, etc;

potențial important de dezvoltare a turismului, potențial dat de prezența M-ților Hășmaș, Cheilor Bicazului, Bicăjelului, Lapoșului, Șugăului, peisaj, etc.;

așezarea în imediata apropiere a Lacului Roșu, a Muntelui Ceahlău și Lacului Izvorului Muntelui și existența Parcului Național Cheile Bicazului – Hășmaș;

climat de adăpost (de culoar de vale, depresiuni);

resurse naturale: rețea hidrografică bogată, fond forestier, animale de interes cinegetic, fertilitate mai ridicată a solurilor în zona de culoar de vale și depresionară;

prezența polilor de atracție urbană: Bicaz, Piatra Neamț, Gheorgheni și Miercurea Ciuc;

nivel ridicat al gradului de calificare a populației în conformitate cu studiile absolvite sau cu domeniul de activitate: administrativ, învățământ, sănătate, forestier, agricultura, etc.;

existența unor specialiști în vaste domenii;

ospitalitatea localnicilor;

rata infracționalității destul de scăzută;

sistemele de distribuție a energiei electrice care acoperă cu o majoritate covârșitoare numărul gospodăriilor;

arhitectură tradițională (în restrângere);

vechi tradiții în prelucrarea unor resurse locale: lemnul și piatra;

tradiții locale în creșterea animalelor (bovine, ovine și caprine);

modernizarea sectorului zootehnic prin crearea de asociații pentru creștere animalelor, subvenționate în mare măsură din fondurile bugetului Uniunii Europene;

crearea de unități de producție pentru sectorul zootehnic (produse din carne și lactate) și pentru sectorul industriei lemnului;

existența unei comunități de afaceri locale, în fază incipientă, reprezentată prin SC-uri și PFA-uri;

Puncte slabe:

relief destul de accidentat, care restrânge activitățile agricole până la un nivel mediu;

acces dificil, în lipsa unei infrastructuri rutiere adecvate, în punctele cele mai pitorești (Hășmaș, Culmea Dămucului, Muntele Lung – Crăcăoaș, Lapoș- Ciurgău);

îmbătrânirea populației; migrarea persoanelor tinere spre mediul urban și străinătate (persoanele calificate și persoanele fără un loc de muncă);

adaptarea mai lentă a populațiilor de vârsta a II-a și vârsta a III-a la schimbările actuale: reconversia tehnologică și reconversia profesională;

restrângerea activităților educaționale prin diminuarea numărului de clase de elevi pe seama scăderii populației școlare;

starea tehnică necorespunzătoare pentru unele drumuri;

alimentarea cu apă și canalizare foarte limitată;

zonă fără acces la gaze naturale (capătul de conductă de gaze naturale se află în satul Neagra, comuna Tașca);

echipamente și tehnologii de nivel mediu;

productivitate agricolă scăzută (la cultivarea plantelor) pe seama tehnicilor agrare necorespunzătoare;

pregătire profesională slabă în ceea ce privește domeniul turistic – serviciile turistice;

mari suprafețe forestiere defrișate cu impact violent asupra peisajului și a echilibrului ecosistemului;

Oportunități:

programe și proiecte ale autorităților locale, regionale și centrale privind dezvoltarea mediului rural;

Înființarea Parcului Natural Cheile Bicazului – Hășmaș;

retrocedarea terenurilor foștilor proprietari conform legilor fondului funciar (Legea 18/1991, Legea 1/2000 și alte legi subsecvente);

existența unor exemple de succes ale unor localnici cu inițiativă;

posibilitatea accesării unor programe de finanțare guvernamentale pentru reconversie profesională, și crearea de noi locuri de muncă pentru șomeri;

grad redus de ocupare profesională, deci potențial important al forței de muncă locale, la salarii competitive la nivel regional (față de polii de creștere);

existența unor spații și clădiri în conservare, posibil a fi utilizate de către întreprinzători pentru demararea unor afaceri locale;

grad relativ redus de inadaptare socială a locuitorilor comunei;

subvenționarea mai multor programe de către bugetul Uniunii Europene;

implicarea autorităților locale în rezolvarea problemelor localnicilor;

programe județene de modernizare a infrastructurii rutiere;

valorificarea resurselor natural și destinarea produselor industrial spre desfacere; crearea de noi drumuri forestiere și modernizarea celor existente;

Amenințări:

extinderea fenomenului de eroziune a solului pe seama defrișărilor și suprapășunatului;

existența fenomenelor geomorfologice și hidrologice generatoare de riscuri;

poluarea cauzată de deversări masive de rumeguș și PET-uri în albia minoră a râurilor și pâraielor;

exploatarea masivă a fondului forestier chiar dacă acest lucru se face legal. Trebuie privită situația prin prisma studiilor de impact realizate doar de specialiști. Aceste studii nu există!;

estomparea tradițiilor locale pe măsura trecerii timpului;

depopularea acestei localități;

diminuarea și chiar estomparea pe anumite locuri a fenomenului de transhumanță și prestarea activităților agricole în mod tradițional;

lipsa conservării patrimoniului construit rural ceea ce determină degradarea progresivă a satului;

creșterea șomajului tinerilor absolvenți;

creșterea ponderii muncii la greu, cu efecte negative asupra pieții muncii, economiei locale și asistenței primite din partea statului român;

depopularea Satului Gherman pe seama lipsei căii de comunicație rutiere modernizată, dar mai ales ca o consecință a dinamicii naturale și spațiale a populației;

În concluzie, comuna Bicaz-Chei, a fost și rămâne un leagăn de păstrare a vechilor tradiții, cu un bogat și neprețuit patrimoniu istoric, în care nenumăratele generații au adăugat noi valori potrivit cerințelor și exigențelor vieții de aici, contribuind totodată, astfel, la îmbogățirea fondului general de moștenire spirituală românească.

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

Ailincăi Dumitru, Timofte Ciprian, Apăvăloae Mihai, Istoricul Protopopiatului Piatra Neamț. Studiu monografic și istoric, Ed. Trinitas, Iași, 2009;

Buruean Constantin, Hociung Ioan, Monografia orașului Bicaz, Ed. Asachi, Piatra Neamț, 2007;

Cantemir Dumitrie, Descrierea Moldovei, Ed. Librăriei Socec, 1909;

Cihodaru C., Observații pe marginea izvoarelor privind unele evenimente din istoria Moldovei între anii 1467-1474, S.C.S. Iași (secția Istorie), VIII (1957);

Chindea Teodor, Contribuții la istoria românilor din Giurgeul-Ciucului, Ed. Brăduș, Tg. Mureș, 1995;

Dieaconu Daniel, La poale de Ceahlău, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2006;

Găină Aurel, Monografia Geoagrafică a comunei Bicaz-Chei, Ed. StudIS, Iași, 2013;

***Dicționar de Istorie veche a României, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976;

***Istoria României, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1974;

***Istoria românilor, Vol. I, Academia Română, București, 2001;