Bibliotecile Contemporane ,tezaurul Cultural al Natiunilor

În calitatea lor de deținătoare de patrimoniu cultural și științific, bibliotecile administrează fondul tangibil de documente pe care au misiunea de a-l valorifica și disemina către utilizatorii săi, dar și către societatea ca întreg.

Bibliotecile contemporane sunt adevărate instituții capabile nu numai să conserve tezaurul cultural al unei națiuni, dar și să-l comunice și să-l valorifice în forme multiple.

În ultimii ani s-au produs o serie de schimbări la nivel instituțional, organizațional, arhitectural, astfel încât bibliotecile și-au redefinit rolul și misiunea lor, în contextul extinderii tehnologiei informării și cunoașterii, prin prisma înlesnirii accesului la patrimoniul lor cultural și științific către categorii de utilizatori tot mai variate.

Noțiunea de bibliotecă este strâns legată de colecție, de patrimoniu, implicit de cea de acces la cunoaștere, la informații, la orice formă de manifestare a creației umane, care trebuie inclusă într-o structură documentară, prezervată, valorificată și protejată. În acest sens, vorbim despre o legătură reală între biblioteci și proprietatea intelectuală, printr-o abordare deopotrivă teoretică și practică, ce reflectă interdisciplinaritatea domeniului biblioteconomic și relaționarea cu alte discipline, având ca finalitate protejarea patrimoniului cultural și științific.

Pe măsură ce Internetul evoluează și potențialul său permite difuzarea tot mai largă a conținutului digital, sistemul de proprietate intelectuală a devenit un subiect central de discuție privind viitoarea formă a lumii digitale. În acest mediu nou, în continuă schimbare, informațiile și cunoștințele constituie resursele principale, iar sistemul de proprietate intelectuală stabilește un ansamblu de reguli în vederea protejării creațiilor intelectului uman. Internetul are un impact profund asupra sistemului de proprietate intelectuală.

Societatea informațională bazată pe cunoaștere ridică o serie probleme în ceea ce privește reglementarea legală a condițiilor de acces și pune în discuție importanța schimbării paradigmelor tradiționale, care-și pierd esența în noul mediu informațional. Protecția dreptului de autor are în vedere principiul conform căruia acest drept nu există întâmplător, ci tocmai pentru a servi societății, pentru a promova dezvoltarea științelor și artelor, pentru a încuraja sistemul educațional și formarea continuă.

Odată cu apariția tehnologiilor moderne de comunicare, apar noi metode de organizare, păstrare, transmitere și acces la informație. Dacă dreptul de autor ar stopa accesul la informația digitală, atunci ar apărea limitarea accesului celor care nu dispun de resurse financiare suficiente și s-ar încălca dreptul fundamental al omului de a avea acces la informație.

Filosofia de bază a unui sistem juridic în cazul proprietății intelectuale vizează menținerea unui echilibru de interese între drepturile unui autor și investițiile celor care promovează creația, respectând în final interesul societății. Acest echilibru precar a fost pus la încercare la mijlocul anilor 1990, odată cu demararea proceselor de digitizare, dematerializarea suporturilor, identitatea perfectă între copie și original, multiplicarea mijloacelor de difuzare, globalizarea fluxului și schimburilor de informații ce caracterizează societatea informațională.

Reglementarea utilizării conținutului s-a lovit de complexitatea problemelor ridicate de mediul virtual, probleme a căror soluționare tehnică a devenit iluzorie, întrucât industriile culturale au întârziat să ia măsuri rapide și eficiente. În plus, accesul nelimitat la creație a devenit obiectul unor revendicări în numele dreptului la cultură, în timp ce se dezvoltau bariere legate de dreptul de autor, perceput ca obstacol principal la toate promisiunile generate de societatea informațională.

Orice dezvoltare tehnologică a revoluționat calitatea conservării, stocării și reproduceri informației, care în mod paradoxal s-a resimțit ca o amenințare asupra creației. Inovația a devenit inamicul creației, odată cu apariția tipăririi pe scară largă, apoi a echipamentelor electronice și, în prezent, datorită mediului online. Acestor trei evoluții tehnologice importante pentru studiul nostru corespund trei tipuri de drept de autor, conform studiilor lui Tamura: pentru secolul XVI dreptul de publicare, pentru secolul XX dreptul de reproducere și pentru secolul XXI dreptul de reutilizare.

În mediul digital actual bibliotecile sunt private de puterea de a-și realiza și dezvolta funcțiile, de a împrumuta conținut digital, de a prezerva conținut digital, inclusiv de a achiziționa conținut digital pentru a-și putea îndeplini obiectivele din politicile de constituire și dezvoltare a colecțiilor.

În literatura biblioteconomică românească, copyrightul este tratat de regulă doar sub formă de amenințare la adresa bibliotecilor și a utilizatorilor săi, fără a fi oferite soluții adecvate și modalități concrete de gestionare a accesului la informația protejată.

În alegerea temei – Rolul bibliotecii în intermedierea accesului la informațiile protejate de legea copyrightului – am pornit de la constatarea că bibliotecile se află în prezent în postura de mediator între patrimoniul cultural și științific pe care îl deține și categorii multiple de beneficiari, într-o societate aflată în schimbare.

Originalitatea temei propuse constă în abordarea constructivă a relației dintre copyright și accesul la cunoaștere, în consecință conștientizarea implicării bibliotecilor în elaborarea proiectelor legislative și a politicilor culturale care să protejeze patrimoniul aflat în custodia lor. Vor fi prezentate soluții practice care să clarifice accesul la colecțiile deținute de către biblioteci, în raport cu utilizarea și respectul fenomenului creator.

În elaborarea acestui studiu s-au folosit monografii, articole din periodice, rapoarte, documente online, iar tipurile de informații căutate au vizat texte legislative, statistici, date factuale, date bibliografice.

Metodele de cercetare și sursele recomandate:

-studiul și analiza documentației existente pe această temă. S-au analizat monografii, articole, acte ale conferințelor, texte normative și legislative în limbile română, franceză, engleză, spaniolă. Fondurile documentare existente la Biblioteca Națională a României, site-uri ale instituțiilor și organizațiilor specifice domeniului (EBLIDA, IFLA), site-uri ale bibliotecilor British Library, Library of Congress, baze de date ce conțin publicații periodice în domeniul biblioteconomic (LISA: Library and Information Science Abstracts, Emerald);

-discuții în cadrul grupului de lucru CENL (Conference of European National Librarians) ce reunește specialiști pe probleme de copyright din bibliotecile naționale gestionate de Marea Britanie, Franța, Danemarca, Olanda, Spania, Luxemburg, Finlanda, Norvegia;

-analiza comparată a studiilor din domeniu în vederea alegerii celor pertinente, care abordează exhaustiv subiectul de față și sunt prezentate în referințele bibliografice.

Propunerea unor soluții coerente la problemele legate de copyright pe care bibliotecile le întâmpină presupune cunoașterea acestor probleme, analiza mediului în care bibliotecile își desfășoară activitatea și a opiniilor doctrinei de specialitate juridică.

Din punct de vedere formal, lucrarea este structurată în cinci capitole: I. Proprietatea intelectuală: introducere; II. Instrumente legale de protecție a proprietății intelectuale; III. Biblioteca și funcția legală a informației în societatea de astăzi; IV. Accesul la colecțiile de documente și informații din bibliotecă din perspectiva dreptului de autor; V. Valorificarea colecțiilor.

Un studiu dedicat copyrightului nu poate ignora o introducere în istoricul proprietății intelectuale, a conceptelor și evoluțiilor, definitorii pentru relația dintre biblioteci și informații. Astfel, în primul capitol al lucrării (Proprietatea intelectuală: introducere) am prezentat cele mai importante momente istorice, tipurile de drepturi de autor și categoriile de opere protejate.

În capitolul II (Instrumente legale de protecție a proprietății intelectuale) sunt prezentate din perspectivă diacronică toate formele legale de protecție, convenții, tratate și directive europene care au relevanță pentru biblioteci. O importanță deosebită a fost acordată analizei comparative între sistemele juridice de protecție din Franța și Statele Unite ale Americii, datorită experienței și bunelor practici.

Capitolul III (Biblioteca și funcția legală a informației în societatea de astăzi) este dedicat descrierii evoluției bibliotecii, influențele tehnologice asupra misiunii și funcțiilor structurilor infodocumentare. Sunt descrise formele de cooperare prin care cele mai importante asociații de biblioteci au reușit să obțină limitări și excepții de utilizare a informațiilor protejate de copyright.

În capitolul IV (Accesul la colecțiile de documente și informații din bibliotecă din perspectiva dreptului de autor) sunt prezentate tipologiile documentare contemporane, cu precădere cartea electronică, a cărei evoluție este prezentată din perspectiva relației cu piața editorială, utilizatori și bibliotecile ca mediatori. Rolul bibliotecilor în prezervarea și furnizarea accesului la informația pe suport electronic, în contextul limitărilor și excepțiilor de la copyright sunt evidențiate prin analize comparative ale situațiilor din mai multe țări. Capitolul conține și o privire de ansamblu a cărții electronice în România: oferta editorială, dificultățile de achiziție și împrumut întâmpinate de biblioteci, perspective legale.

Ultimul capitol (Valorificarea colecțiilor) reprezintă partea practică a cercetării, cu referire la exploatarea documentelor în biblioteci, modul în care copyrightul influențează produsele și serviciile către utilizatori. Sunt prezentate soluțiile legislative la cele mai noi subiecte aflate în atenția bibliotecilor la nivel european, și anume operele orfane și operele ieșite din tiraj, creații fără de care accesul la cunoaștere nu ar fi complet. În plin moment al implementării directivelor europene, cercetarea propune abordări complexe și oferă soluții legale de acces la operele aflate încă sub protecția copyrightului. Este realizată și o prezentare a operelor candidate la statutul de opere orfane în cazul Bibliotecii Naționale a României, care deține cele mai multe colecții de documente din țară.

Cercetarea este însoțită de un studiu de caz al reutilizării operelor aflate în domeniul public, fenomen care tinde să se extindă în contextul accesului la cunoaștere și valorificării potențialului creativ existent în colecțiile de patrimoniu deținute de cea mai importantă bibliotecă din sistemul național, Biblioteca Națională a României.

Bibliografia generală respectă standardele pentru referințele bibliografice: SR ISO 690 : 1996. Documentație. Referințe bibliografice. Conținut, formă și structură; SR ISO 690-2 : 2001. Informare și documentare. Referințe bibliografice. Partea 2: Documente electronice complete sau părți de documente. Ordonarea referințelor bibliografice s-a realizat în funcție de tipul de lucrare consultată : monografii, articole din publicații periodice, webgrafie, surse legislative.

Lista de abrevieri utilizate în lucrare și reprezentările grafice au rolul de a susține demersul științific, iar Anexele conțin cele mai importante legi din domeniul copyrightului pentru biblioteci.

Listă de abrevieri utilizate în lucrare

ALA American Library Association

ARROW Accessible Registries of Rights Information and Orphan Works

CENL Conference of European National Librarians

CERLALC Centro Regional para el Fomento del Libro en América Latina y el Caribe

CLM Committee on Copyright and other Legal Matters

DADVSI Droits d’auteur et droits voisins dans la société de l’information

DMCA Digital Millenium Copyright Act

DRM Digital Rights Management

EBLIDA European Bureau of Library Information and Documentation Associations

ECL Extended collective licensing

ECJ European Court of Justice

eIFL Electronic Information For Libraries

ICA International Council on Archives

IFLA International Federation of Library Associations

ILL Interlibrary Loan

JISC Joint Information Systems Committee

KB Koninklijke Bibliotheek

LCA Library Copyright Alliance

LIBER Ligue des Bibliothèques Européennes de Recherche

PLR Public Lending Right

SCCR Standing Committee on Copyright and Related Rights

STM Scientific, Technical and Medical Publishers

TRIPS Agreement on Trade-Related Aspects of Intellectual Property Rights

UNESCO United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization

WCT WIPO Copyright Treaty

WIPO/OMPI World Intellectual Property Organisation

WPTT WIPO Performances and Phonograms Treaty