Beneficiile Recuperarii Respiratorii la Pacientii cu Colagenoza

Cuprins

I. PARTEA GENERALĂ

INTRODUCERE

Termenul de colagenoză se atribuie unui grup de boli rare ce au ca mecanism principal de producere un răspuns anormal, exacerbat, din partea sistemului imunitar. Aceste boli, evoluează clinic cu manifestări multiple, prezente atât la nivel musculo-articular și tegumentar, dar și la nivelul unor aparate și sisteme (cardiovascular, renal, nevos, pulmonar, ocular etc). În mare parte sunt afecțiuni severe ce afectează major calitatea vieții (suferința musculo-articulară are caracter invalidant) și speranța de viață. Cea mai frecventă manifestare clinică este cea musculo-articulară care constă din dureri și tumefacții articulare, dureri musculare și scădere de forță musculară, oboseală, subfebrilitățti. În ultima perioadă, domeniul reumatologiei s-a dezvoltat mult și cercetările recente au adus importante deslușiri, astfel încât aceste boli, diagnosticate la timp, urmărite clinic foarte îndeaproape și tratate corespunzător, pot aduce bolnavului o stare favorabilă, compatibilă cu viața profesională. 7

1. Aparatul respirator

Aparatul respirator este compus din totalitatea organelor care asigură mecanismul respirației: al ventilației pulmonare și al hemostezei (schimburile de gaze de la nivelul alveolelor pulmonare).

Există 2 faze ale respirației:

–  prima fază a respirației se desfășoară la nivelul plămânilor – respirația externă sau pulmonară,

– faza a doua are loc la nivelul celulelor și se numește respirație internă sau celulară.

Aparatul respirator este format din:

1.1. Căile respiratorii superioare

–          Nasul – formațiune mediocefalică cu caracteristici specifice fiecărui individ, cu dublu rol – respirator și olfactiv. Aerul insipirat prin nas ajunge în plămâni. Mucusul vâscos și perii aflați în nas au rol de filtrare a impurităților din aer. 5

– Cavitatea nazală – este împărțită în 2 cavități numite fose nazale de un perete median (septul nazal). Fosele nazale comunică cu exteriorul prin 2 orificii (narine), iar cu faringele prin 2 orificii largi (meaturi narofaringiene). Cavitatea nazală este căptușită cu o mucoasă foarte vascularizată și împărțită în 2 regiuni: mucoasa olfactivă ce se află în partea superioară și mucoasa respiratorie, aflată în partea inferioară. 5

– Faringele – organ musculos căptușit cu o mucoasă, care reprezintă locul de încrucișare a căii respiratorii (laringele) cu cea digestivă (esofag). Faringele este delimitat în partea superioară de cavitatea bucală prin baza limbii, amigdale, arcul palatin, iar de cavitatea nazală de coanele nazale. Ieșirea postero-ventrală din faringe se realizează pe de o parte prin laringe continuat cu trahea, iar pe de altă parte prin esofag. 5

1.2. Căile respiratorii inferioare

–         Laringele – este un organ cartilaginos, căptușit cu o mucoasă în interior, situat între laringe și trahee. Laringele, pe lângă rolul de protejare a căii respiratorii, este și un organ al fonației. În faringe sunt situate coardele vocale. 10

–        Epiglota – cartilaj elastic care împiedică pătrunderea alimentelor în plămâni, în momentul înghițirii 5

–        Traheele – conducte fibrocartilaginoase care continuă laringele, situat înainte de esofag și terminat în torace la nivelul vertebrei a 5-a toracale prin două ramuri de bifurcație numite bronhii. 1

–        Plămânii – organ pereche cu rol în respirație, care furnizează oxigen întregului corp și elimină dioxidul de carbon din sânge. 5

–        Bronhiile – 2 canale ce transportă aerul între trahee și plămâni 5

–        Bronhiolele – ramificații ale bronhiilor în lobul pulmonar, care se termina cu alveolele 5

–        Alveolele pulmonare – saci care se umplu cu aer și la nivelul cărora se face schimbul de oxigen cu dioxid de carbon. Fiecare plămân conține aproximativ 300 milioane de alveole. 5

2. Definiție

Colagenoza este boala metabolică caracterizată prin proliferarea colagenului în țesutul conjunctiv. Din punct de vedere al mecanismului de producere, colagenozele sunt afecțiuni ce au în comun un răspuns imun anormal impotriva unor componente ale țesutului conjunctiv. 2.1

3. Etiologie

Termenul de colagenoză a fost introdus la începutul deceniului V din secolul nostru, pentru a defini unele boli însoțite de leziuni ale țesutului vasculo-conjunctiv și afectarea unor organe interne (rinichi, inima, plămâni, splina s.a.m.d.). 3

4.Clasificare

Următoarele boli se încadrează în această categorie:

• Lupus eritematos diseminat (lupus);

• Bolile de colagen vasculare, boala mixtă a țesutului conjunctiv;

• Sclerodermie;

• Sindrom Sjögren;

• Poliartrita reumatoidă;

• Dermatopolimiozită.

4.1. Lupusul eritematos sistemic -Lupusul (lupusul eritematos sistemic sau LES) este o boală cronică ce se manifestă prin inflamație, durere și leziuni ale țesuturilor din întregul organism. Lupusul este o boală autoimuna în care sistemul imunitar al bolnavului nu reușește să facă diferența între țesuturile proprii și intrușii, atacându-le. Lupusul nu este o boală contagioasa .

Lupusul eritematos sistemic afectează rinichii, inima, plămânii și celulele sanguine. Deși o parte dintre bolnavii cu lupus prezintă simptome ușoare, boala se poate agrava. Există cinci tipuri de lupus eritematos, si anume: sistemic, discoid/cutanat, subacut discoid, indus medicamentos sistemic și neonatal. 4

4.2. Bolile de colagen vasculare, boala mixtă a țesutului conjunctiv

Bolile de colagen vasculare (colagenozele), denumite și boli ale țestului conjunctiv sau boli autoimune acoperă o gama largă de tulburări în care imunitatea naturală a organismului sau sistemul de autoprotecție atacă, în mod greșit, propriile țesuturi. În cazul unora dintre aceste boli, leziunile sunt limitate la anumite organe interne, în timp ce al altora este afectat întreg organismul.

Țesutul conjunctiv este foarte important pentru corpul uman și este responsabil pentru formarea structurii unora dintre părțile acestuia. Țesutul conjunctiv este alcătuit din două proteine: colagenul și elastina. Colagenul este proteina care este responsabilă de menținerea umidității, elasticității și flexibilității pielii. Elastina conferă elasticitate și fermitate pielii și ligamentelor. 2.2

4.3. Sclerodermia – Sclerodermia este o afecțiune cronică, autoimuna care cel mai frecvent afectează femeile de vârsta medie. Poate determina îngroșarea și pierderea elasticității pielii și afecțiuni ale inimii, plămânilor, rinichilor și tractului gastro-intestinal. Boala este provocată de o supraproducție de colagen în țesutul conjunctiv al corpului. Colagenul este în mod normal responsabil pentru menținerea supleții pielii și a organelor, dar atunci când este produs în exces, face ca țesuturile să devină groase și imobile. 11

4.4.Sindromul Sjogren – Sindromul Sjogren este o afecțiune a sistemului imun ce afectează întregul organism și care este caracterizată prin infiltrarea limfocitară cronică a organelor cu secreție exocrină. În cadrul acestei boli celulele imune atacă și ajung în final să distrugă în mod special glandele exocrine (cum ar fi cele implicate în secreția de saliva, de lacrimi).

Sindromul Sjogren este o boală autoimună și în care vârsta medie de apariție este de 40 de ani, deși afecțiunea poate apărea la orice vârstă, atât la femei cât și la bărbați. 2.3

4.5.Poliartrita – Poliartrita reumatoidă este o boală inflamatorie care afectează articulațiile mâinilor și picioarelor, de unde rezultă tumefacții, dureri și distrucție articulară. Incidența poliartritei reumatoide este mai mare în rândul femeilor decât în rândul bărbaților, iar statisticile arată că se instalează între 25 și 50 de ani. Poate să apară și la copii, iar atunci vorbim despre poliartrita reumatoidă juvenilă, însă simptomatologia și prognosticul sunt ușor diferite față de adulți. Astăzi poliartrita reumatoidă este privită ca o boala imunologică. 12

4.6. Dermatopolimiozita – acest gen de colagenoză implică, pe lângă leziuni ale tegumentelor, fibrele musculare. Dermatopolimiozita este mai des întâlnită la minori și la persoanele peste 50 de ani, cu predominanță la femei. Extrem de supărătoare sunt astenia și durerea musculară bilaterală, simetrică, de la umeri și până în vârful degetelor de la picioare. O dată cu agravarea bolii, mișcările esențiale (mersul, ridicatul de pe scaun, urcarea scărilor) devin greoaie sau chiar imposibile, bolnavul ajungând imobilizat la pat. Cu timpul este afectată și musculatura netedă digestivă (a intestinelor și sfincterelor anal și vezical) sau a aparatului respirator (dispnee). 2.4

5. Aparatul respirator în colagenoza

Fibroza pulmonară reprezintă o modificare ireversibilă a structurii parenchimului pulmonar, care se sclerozează datorită producerii în exces de țesut conjunctiv.
Fibroza pulmonară apare în faza terminală a diferitelor patologii ale plămânilor și se manifestă în principal prin dispnee progresivă. Diagnosticul de certitudine se poate pune doar cu ajutorul analizei histolopatologice (biopsie).

Cauzele fibrozei pulmonare sunt multiple, dar la baza tuturor se află producția necontrolată de colagen. Colagenul este proteina care se găsește în cea mai mare cantitate în corpul omenesc. Ea constituie baza structurală a țesutului conjunctiv și a celui de susținere. Caracteristica sa esențială este coeficientul foarte ridicat de elasticitate. 13

6. Noțiuni generale

6.1.HTP – Hipertensiunea pulmonară apare atunci când tensiunea de la nivelul arterelor pulmonare crește peste normal. Aceste artere transportă sângele de la inimă la plămâni în scopul creșterii concentrației de oxigen. Printre simptomele hipertensiunii pulmonare se enumeră: respirația greoaie și scurtă (dispnee) în timpul activităților de rutină (chiar și în cazul în care urcați două trepte, de exemplu), oboseala, dureri toracice, bătăi accentuate ale inimii.

Există trei situații care pot afecta arterele pulmonare și pot cauza hipertensiunea arterială:
– îngustarea pereților arteriali;

– rigiditatea pereților arteriali,

-ereditară sau dobândită ca urmare a unei multiplicări excesive de celule;

– formarea de cheaguri de sânge în artere. 14. 15

6.2. FID Fibroza. Aceasta boală poate fi provocată de mai multe afecțiuni, inclusiv procese inflamatorii cronice (sarcoidoza, Granulomatoza Wegener), infecții, interacțiunea cu diverși agenți de mediu (azbest, siliciu, anumite gaze), expunerea la radiații ionizante (radioterapia, de exemplu), boli cronice (lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida), anumite medicamente. În cazuri izolate, inflamația cronică și fibroza pulmonară se dezvoltă fără o cauză care poate fi identificată. 2.5

7. Principiile recuperării respiratorii

Definiție: Recuperarea respiratorie (RR) este o intervenție terapeutică, nonfarmacologică, multidisciplinară pentru pacienții cu boli respiratorii cronice. 6

7.1. Afecțiunile pulmonare cronice ce beneficiază de RR

-Boli obstructive (BPOC, astmul bronșic, Bronșiolita obliterantă, bronșiectaziile, mucoviscidoza)

-Boli interstițiale (fibrize difuze, colagenoze, pneumoconioze, sarcoidoza)

-Boli ale cutiei toracice (cifoscolioza, spondilita anchilopoetică)

-TBC și sindrom post TBC

-Alte afecțiuni (obezitate, SASO, înainte și după chirurgia toracică, transplant sau operații de reducție, tumorile pulmunare)

-Boli neuromusculare (B. Parkinson, sechele postpoliomielită etc.)1

7.2. Echipa de specialiști a programului de RR:

Medicul Pneumolog – care face recomandările medicale, stabilește tratamentul medical; Medicul psihiatru – asigură diagnosticul și tratamentul unor comorbidități psihiatrice; Psihologul – evaluază starea psihică a paciențiilor și oferă consiliere; Fizioterapeutul – prescrie și efectuază regimul de exercițiu individualizat, învață pacientul technica de administrare a medicației în aerosoli și a oxigenoterapiei; Specialistul în terapie ocupațională – efectuază consiliere în terapie, stabilește necesitățile speciale (diferite aparate); Nutriționistul – educă pacientul pentru o dietă corespunzătoare; Asistentul social – asigură consiliere pentru serviciile la domiciliu; Medicul de familie – are rol în dispensarizarea pacienților; 8

7.3. Evaluarea inițială a pacientului constă în:

anamneză și examen obiectiv; contraindicații și criterii ce pot impune neînceperea sau terminarea exercițiului; medicația urmată pănâ în momentul deciderii intrării în programul de RR; statutul de fumător; statutul nutrițional BMI-IMC; măsurarea puterii muschulaturii periferice; evaluarea anxietății, depresiei; evaluare simptomatică: scala CAT sau ACT; spirometrie și gazometrie; testul de mers de 6 minute sau două teste “Shuttle Walk” ; testul de efort cardiorespirator ; radiografia toracică ; EKG și test Holter ; teste sanguine; 1

7.4. Echipamentul și dotarea minimă pentru realizarea programului de RR :

Pentru terapie recuperatorie a pacienților cu afect respiratorie este necesar: sala de exerciții fizice; stetoscop; tensiometru; puls oximetru; oxigenator; cronometru; bandă de alergat; saltele; spaliere; echipamentul pacientului; aparatul de urgență de medicamente; EKG portabil; defibrilatori, spirometru 1

7.5. Componetele programului RR: programele RR cuprind tratamente complexe care sunt capabile să amelioreze pronosticul afecțiunilor cronice: Educația medicală; Consilierea antifumat; Consiliere pentru optimizarea tratamentului medical; Antrenamentul fizic; Metode de fizioterapie; Tratament balnear; Oxigenoterapia; Consilierea nutrițională; Suportul psihologic și social 1

II. PARTEA SPECIALA

1.Introducere

Deoarece bolile de colagen sunt din ce în ce mai frecvente în populația noastră am considerat că este un subiect interesant dezbătut, așadar am ales ca studiul nostru să analizeze funcția respiratorie la acești bolnavi. Aceste boli, evoluează clinic cu manifestări multiple, atât la nivelul sistemului musculo-articular, la nivelul tegumentului, cât și la nivelul unor aparate și sisteme cum ar fi sistemul cardiovascular, sistemul urinal, sistemul nevos, aparatul respirator, sistemul vizual etc. Cea mai frecventă manifestare clinică este cea musculo-articulară care constă din dureri și tumefacții articulare, dureri musculare, scăderea forței musculare, fatigabilitatea cronică, respectiv stările de subfebrilitate. Prezența acestori afecțiuni afectează major calitatea vieții la acești bolnavi datorită suferinței severe musculo-articulare care în majoritatea cazurilor are un caracter invalidant care pe termen lung scade speranța de viață la bolnavii cu afecțiuni din această categorie. Așadar am hotărât să efectuăm un studiu care urmărește stric modul de afectare a sistemului respirator în cadrul acestori boli, acesta fiind posibilă prin supunerea pacientelor internate la niște explorări funcționale ale aparatului respirator, respectiv explorări paraclinice și de laborator în vederea evaluării stadiului actual în care s-au internat pacientele, nivelul afectării al sistemului respirator în vederea clasificării acestora în disfuncții restrictive, disfuncții obstructive sau disfuncții ventilatorii mixte care se asociază la aceste boli de colagen.

Studiul de față este unul prospectiv, intervențional care s-a desfășurat în cadrul Spitalului Clinic de Urgență Tirgu Mureș, Clinica Reumatologie într-o perioadă de aproape 2 luni.

2.Scopul lucrării

Această lucrare analizează impactul unui program de kinetoterapie cu profil respirator individual asupra calității vieții la pacienții diagnosticați cu colagenoză, internați în Clinica Reumatologie în perioada 15.06.2013-20.07.2013 . Acest studiu este important din punct de vedere profesional, deoarece prin reușita evidențierii unui rezultat statistic semnificativ vom putea demonstra importanța tratamentului kinetoterapeutic cu profil respirator individual care presupunem noi că aplicat la această categorie de bolnavi va îmbunătăți calitatea vieții. Dacă obținem o îmbunătățire a funcțiilor ventilatorii pe care le urmărim înainte și după tratamentul kinetoterapeutic vom putea demonstra obiectiv efectul benefic al acestor tratamente kinetoterapeutice care aduc un aport mare în calitatea vieții, efectul acestora având o rezonanță asupra întregului organism datorită obținerii unei creșteri de funcție ventilatorie pulmonară care la urma ei va asigura o oxigenare a întregului organism mai bun, prin acesta crescând speranța de viață a acestori pacienți, scăzând incidența comorbiditățiilor care apar pe parcurs, pe care acești bolnavi în mod obișnuit dezvoltă pe perioada vieții.

3.Materiale și metode

Studiul cuprinde datele a 30 de pacienți internați în Clinica Reumatologie diagnosticați cu colagenoză. La acești pacienți pe perioada internării s-au efectuat multiple analize de laborator respectiv paraclinice în vederea obținerii unui diagnostic pozitiv corect.

Criteriile de includere în studiu în vederea obținerii lotului de 30 de pacienți au fost reprezentați de prezența unui diagnostic pozitiv care pledează pentru o boală de colagen, pe parcursul internării să fie tratați kinetoterapeutic cu profil respirator, respectiv ca acești pacienți să fie supuși unori explorări funcționale pulmonare atât la internare cât și la externare. Indivizii incluși în studiu au fost supuși unor explorări funcționale pulmonare (spirometrie) la internare. Aceste explorări funcționale au cuprins CV ideala, CV reala, VEMS real, VEMS ideal, Vmax real, Vmax ideal, raportul intre VEMS/CV real respectiv VEMS/CV ideal.

Indicii evaluați au fost :

CV reala – Capacitatea Vitala reala, care reprezintă volumul de aer ce se elimină din plămânii bolnavului în momentul realizării explorării funcționale pulmonare (spirometrie)

CV ideala – Capacitatea Vitală ideală, reprezintă volumul de aer ce se elimină la un individ sănătos

VEMS real -Volumul Expirator Maxim în prima Secundă real, care reprezintă volumul de aer expirat în cursul primei secunde de expirație forțată care urmează unei inspirații profunde în momentul explorării funcționale pulmonare (spirometrie) la pacientul investigat

VEMS ideal – Volumul Expirator Maxim în prima Secundă ideal, care reprezintă volumul de aer ce ar trebui expirat în cursul primei secunde de expirație în cazul unui individ sănătos

Vmax real – Reprezintă Volumul maxim de aer care poate fi ventilat într-un minut, printr-o ventilație cu maxim de frecvență și amplitudine, măsurat la individul investigat

Vmax ideal – Reprezintă Volumul maxim de aer care poate fi ventilat într-un minut, printr-o ventilație cu maxim de frecvență și amplitudine, măsurat la individul sănătos

VEMS/CV real – raportul între Volumul Eexpirator Maxim in prima Secundă real și Capacitatea Vitală reală

VEMS/CV ideal – raportul între Volumul Eexpirator Maxim în prima Secundă real și Capacitatea Vitală ideal

Metodele folosite în recuperarea bolnavilor cu afecțiuni respiratorie din lotul studiat:

a) Relaxarea – o metodă simplă ce vizează mai multe elemente:

Măsuri de control al stresului, emoțiilor și al răspunsului la factorii stresanți (relaxare mentală – crește tonusul psihic)

Măsuri de relaxare prin relaxare musculară progresivă (a mușchilor respiratorii și ai corpului)

Măsuri de regularizare a adâncimii respirației și a ritmului respiratoriu

b) Posturare – se referă la alegerea pentru pacient a acelor poziții ce scad consumul de O2 al organismului și care ameliorează ventilația și unele simptome (dispneea, durerea, expectorația, contractura muschulară)

c) Exercițiul fizic dozat – reprezintă una dintre cele mai importante componente ale kinetoterapiei și a programelor de reabilitare respiratorie. 1

Beneficiile efectuării exercițiilor fizice au fost:

creșterea toleranței la efort;

ameliorarea funcției pulmonare;

scăderea efortului respiratoriu;

ameliorarea contracturii musculare;

corectarea nutriției deficitare

diminuă riscul pentru boli cardiovasculare;

îmbunătățirea calității vieții.

Planul de exerciții fizice au fost individualizate pentru fiecare pacient, în funcție de afecțiunile acestuia. Durata programului de exerciții fizice a fost variabilă . O ședință de antrenament fizic, a avut ca durată 25-35-45 minute. Programul de exerciții fizice s-au derulat în spital; aceștia continuând acest program și la domiciliu.1

În toate exercițiile de respirație inspirația se execută prin inspir pe nas ,care durează 3-4-5 secunde, iar expirația se realizează pe gură, este mai prelungită și durează 5-6-7-8 secunde. Fiecare exercițiu se repetă de 10 ori.

Pe parcursul internării acești pacienți au beneficiat de un program de recuperare kinetoterapeutică de profil respirator care a cuprins următoarele exerciții:

Exercițiul nr.1. Poziția inițială stând, brațele întinse pe lângă coapse, inspirăm și ducem brațele pe lângă urechi, apoi expirăm și se revine la poziția inițială

Exercițiul nr.2. Poziția inițială stând, mâinile sub piept la coaste, inspirație și ținerea aerului în plămâni apoi impingem coastele cu palmele, expirație pe gură

Exercițiul nr.3. Poziția inițială șezând pe scaun, inspirăm ridicând umerii, apoi expirăm lăsând umerii jos.

Exercițiul nr.4. Poziția inițială șezând pe scaun, genunchii la 90 grade, coloana întinsă, mâinile pe genunchi, inspirăm cu ridicarea și ducerea mâinilor în spatele capului, apoi expirație și revenire la poziția inițială

Exercițiul nr.5. Poziția inițială șezând, genunchii îndoiți la piept, unul din brațe îl ducem în spatele toracelui, brațul celălalt îl așezăm pe genunchi, capul aplecat pe genunchi. Când inspirăm observăm că toracele se dilată în direcția mâinilor, iar genunchii ridicați împiedică respirația abdomenului.

Exercițiul nr.6. Poziția inițială șezând pe scaun la 2-3 m de o lumânare aprinsă, pacientul expiră atingând cu fluxul de aer flacăra fără să o stingă

Exercițiul nr.7. Poziția inițială culcat pe spate, genunchii îndoiți, insipație, apoi la expirație ridicăm capul

Exercițiul nr.8. Poziția ințială culcat pe spate, tălpile pe sol. În mâini o minge (baston). Pacientul ridică mingea asupra capului cu inspirație, apoi expirație, revenire în poziția inițială

Aceste exerciții au fost efectuate de pacienți de două ori pe zi pe o perioadă de circa 5 zile.

La externare s-a repetat spirometria în vederea urmăririi dacă s-a obținut vreo imbunătățire a funcției pulmonare.

Datele obținute au fost incluse în tabelele de calcul, aceste date au fost prelucrate statistic cu ajutorul programului Microsoft Office Excel 2003, respectiv IMB SPSS Satistics 20.

În urma analizării datelor am comparat datele obținute la spirometrie la internate cu datele obținute în urma spirometriei la externare. Am comparat datele aplicând testul statistic ,,t” student.

4. Rezultatele și discuții

După aplicarea analizei statistice am obținut rezultatele expuse mai jos.

4.1.Rezultatele analizei demografice al lotului studiat

Figura nr 1 și tabelul nr 1 reprezintă distribuția vârstelor în lotul studiat, unde putem observa că vârstele întâlnite în studiul nostru sunt normal distribuite, așadar în diagramă am reprezentat pe axa x vârstele intâlnite, iar pe axa y am reprezentat frecvența acestor vârste, iar peste diagrama obținută am trasat curba normalității care a fost una relativ normală, vârsta medie a lotului studiat a fost 52,03 ani la o deviație de standard 15,032, vârsta minimă intâlnită a fost 22 ani, iar cea maximă 81 de ani.

Figura nr.1.Distribuția vârstelor in lotul studiat

Tabel nr 1.Distribuția vârstelor în lotul studiat

Am urmărit distribuția pe sexe a lotului studiat, din cele 30 de personae am avut un pacient de sex masculin și 29 de sex feminin, acesta în procentaj fiind 96,3% pentru femei, iar 3,3% pentru bărbați.

Tabel nr.2. Distribuția pe sexe a lotului studiat

Figura nr.1. Distribuția pe sexe a lotului studiat

4.2. Analiza comparatiei CV reale la internare cu CV reale la externare

Am comparat CV reală în ml la internare cu CV reală în ml la externare la pacienții din lotul studiat cu ajutorul testului One Sample t, care ne arată o diferență statistică semnificativă arătând un coeficient de probabilitate p<0,05 (vezi tabelul nr 3 si 4).

Tabel nr.3. Rezultatul testului One Sample test aplicat în comparația datelor CV real în ml (CV_real_în_ml) la internare și CV real în ml la externare (CVe_real_în_ml).

Tabel nr.4. Rezultatul testului One Sample test aplicat în comparația datelor CV real în ml (CV_real_în_ml) la internare și CV real în ml la externare (CVe_real_în_ml).

4.3.Analiza comparației VEMS real la internare cu VEMS real la externare

Am comparat VEMS real în ml la internare cu VEMS real în ml la externare la pacienții din lotul studiat cu ajutorul testului One Sample t, care ne arată o diferență statistică semnificativă arătând un coeficient de probabilitate p<0,05(vezi tabelul nr 5 și 6).

Tabel nr 5. Rezultatul testului One Sample test aplicat în comparația datelor VEMS real în ml (VEMS_real_ml) la internare și VEMS real în ml la externare (VEMSe_real_ml).

Tabel nr.6. Rezultatul testului One Sample test aplicat în comparația datelor VEMS real în ml (VEMS_real_ml) la internare si VEMS real în ml la externare (VEMSe_real_ml).

4.4.Analiza comparației VEMS/CV reală la internare cu VEMS/CV reală la externare

Am comparat VEMS/CV în procente la internare cu VEMS/CV în procente la externare la pacienții din lotul studiat cu ajutorul testului One Sample t, care ne arată o diferență statistică semnificativă arătând un coeficient de probabilitate p<0,05 între valorile înregistrate la internare și cele obținute la externare (vezi tabelul nr/ 7 și 8).

Tabel nr7. Rezultatul testului One Sample test aplicat în comparația datelor VEMS/CV în procente (VEMS/CV _procente)la internare și VEMS/CV în procente la externare(VEMS/CV e_ procente).

Tabel nr.8. Rezultatul testului One Sample test aplicat în comparația datelor VEMS/CV în procente (VEMS/CV_procente) la internare și VEMS/CV în procente la externare (VEMS/CVe_ procente).

4.5. Analiza comparației Vmax real în ml la internare și Vmax real în ml la externare

Am comparat Vmax real în ml (Vmax_real_ml) la internare și Vmax real în ml la externare (Vmax_e_real_ml). La pacienții din lotul studiat cu ajutorul testului One Sample t, care ne arată o diferență statistică semnificativă arătând un coeficient de probabilitate p<0,05 între valorile înregistrate la internare și cele obținute la externare (vezi tabelul nr. 9 si 10).

Tabel nr.9. Rezultatul testului One Sample test aplicat în comparația datelor Vmax real în ml (Vmax_real_ml) la internare și Vmax real în ml la externare (Vmax_e_real_ml).

Tabel nr.10. Rezultatul testului One Sample test aplicat în comparația datelor Vmax real în ml (Vmax_real_ml) la internare și Vmax real în ml la externare (Vmax_e_real_ml).

4.6. Corelația vârstei lotului studiat cu CV reală la internare

Tabel nr.11. Rezultatul testului Pearson de corelație între vârsta și nivelul CV la internare

5. Concluzii

1. În urma studiului efectuat am observat că frecvența crescută la femei în lotul studiat corespunde cu datele din literatura de specialitate, iar vârstele corespund cu vârsta la care aceste afecțiuni apar cel mai frecvent.

2. Majoritatea pacienților internați au prezentat o disfuncție respiratorie semnificativă la momentul internării pe care am putut evidenția prin efectuarea spirometriei, iar în urma tratamentului aplicat care a inclus kinetoterapie cu profil respirator individual de care acești pacienți au beneficiat pe parcursul internării a condus la o îmbunătățire semnificativă din punct de vedere statistic.

3 Datorită rezultatelor pozitive obținute în studiul de față putem concepe un protocol kinetoterapeutic cu profil respirator individual pe care să-l aplicăm de acum încolo la toți bolnavii care sunt diagnosticați cu o boala de colagen.

4. Putem afirma că din punctul nostru de vedere dacă obținem o îmbunătățire a funcției respiratorie, liniar cu acesta obținem o îmbunătățire a calității vieții globale la această categorie de bolnavi.

5. Considerăm că tratamentele kinetoterapeutice cu profil respirator individual sunt eficiente la pacienții cu o boală a colagenului, iar aplicarea acestuia la această categorie de bolnavi au un impact semnificativ asupra calității vieții pe termen lung la acești bolnavi, așadar recomandăm acest tip de tratament.

Benefits of Respiratory Rehabilitation of the Patients diagnosed with Collagenosis.

Respiratory rehabilitation is an important step in the recovery of the autoimune diseases pateint’s. The aim of our study was to evaluate the benefits that the respiratory gymnastis would bring to the outcome of patients diagnosed with collagenosis. In order to demonstrate our hypothems an interventional study was performed in the University Clinic of Rheumatology Tîrgu Mureș. 30 patients were included in our study. The majority were females (only one man was included is the study). A personal individualised respiratory rehabilitation programe was developed. All patients were submitted to respiratory test befor and after the physiotherapeutical managment. The data was analysed with Microsoft Exel 2003 and One Sample. The test and the pearson analisiss were used to assess the data. We observed in improvement of the respiratory values in all the patients submited to the programed. In conlusion the respiratory reabilitation is a necesity for the patients with pulmonary involvement.

Bibliografia

Gabriela Jimborean, Edith Simona Ianoși, Alexandra Comes, Adriana Neagoș, Cornelia Togănel – Pneumonologie, Recuperarea respiratorie și balneo-fiziokinetoterapia în afecțiunile respiratorii, 2013

http://www.sfatulmedicului.ro/

2.1 http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/colagenoza_5634

2.2 http://www.sfatulmedicului.ro/Lupusul-si-alte-boli-de-colagen/bolile-de-colagen-vasculare_9544

2.3 http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-ale-sangelui/informatii-esentiale-despre-sindromul-sjogren_5337

2.4 http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/dermatopolimiozita

2.5 http://www.sfatulmedicului.ro/Bolile-aparatului-respirator/fibroza-pulmonara_8037

http://medicamente.duv.ro/bolisiafectiuni/colagenoze-boli-de-colagen-simptome-tratament/

Sharp GC – MCTD: A concept which stood the test of time. Lupus, 2002

Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu, Cristian Niță, Rdu Cărmaciu, Carmen Sărăvăstru, Cătălina Ciornei – Anatomia și fiziologia omului, Ediția a doua, Corint București, 2006

John E. Hodgkin, Bartomer R. Celli, Gerlyn L. Connors – Pulmonary rehabilitation, guidelines to success (4-th Ed), 2008

Ziarul de Iași – Ce sunt colagenozele?, 26.12.2006

Strijbos JH, Postma DS, van Altena R, Gimeno F – A comparison between an outpatient hospital-based pulmonary rehabilitation program and home-care pulmonary rehabilitation program in patients with COPD: a follow-up of 18 months, 1996

Wesley Norman – Nasal cavity, the free encyclopedia, online, 1999

Tzellepis EG, mc Cool DF – The lung and chest wall disease in Murray and Nadel’s texbook of Respiratory Medicine – Fifth edition 2010 Elsevier Sounders

Kissin Ey, Korn JH. – Fibrosis in scleroderma, Boston University School of Medicine, 2003

Andra Balanescu – Poliartrita reumatoide, Ed. Medicală Almatea, 2006

http://www.romedic.ro/fibroza-pulmonara

Distler, O., Pignone, A.: Pulmonary arterial hypertension and rheumatic diseases – from diagnosis to treatment. Rheumatology,. Published by Oxford University Press, 2006

Faludi Réka dr. Komócsi András – A pulmonális artériás hipertónia korai felismerésének elméleti és gyakorlati problémái, differenciáldiagnosztikai kérdései Tüdőgyógyászat 5.évfolyam. 5 szám. 2011 majus 6