Beijing , 10 după 10 [610773]

Asociația Comunitară
„Totul Pentru Viață“A 2.1.
privind ocupa/UNI21biile
în curs de dezvoltare
în domeniul economiei
sociale
având în vedere promovarea
egalită/UNI21bii de gen pe pia/UNI21ba munciiSTUDIUSTUDIU

Proiect cofinan țat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin:
Programul Opera țional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritar ă 6 „Promovarea incluziunii sociale”
Domeniul major de interven ție 6.1 „Dezvoltarea economiei sociale”
Titlul proiectului: „O interven ție integrat ă în vederea consolid ării antreprenoriatului social al femeilor vulnerabile”
Numărul de identificare al co ntractului: POSDRU/84/6.1/S/53513
Mesogeiako Symvouleftiko Systema S.A. C ălin Moldovan-Teselios

SSttuuddiiuu pprriivviinndd ooccuuppaațțiiiillee îînn ccuurrss ddee ddeezzvvoollttaarree îînn
ddoommeenniiuull eeccoonnoommiieeii ssoocciiaallee,, iinncclluussiivv ppootteennțțiiaalluull ddee
ddeezzvvoollttaarree aa aacceessttoorraa îînn aaggrriiccuullttuurrăă,, ccuu iinntteeggrraarreeaa
ccoommppoonneenntteeii eeggaalliittăățțiiii ddee ggeenn ppee ppiiaațțaa mmuunncciiii
Proiectul „O interven ție integrat ă în vederea consolid ării antreprenoriatului
social al femeilor vulnerabile”, POSDRU /84/6.1/S/53513. Sub- activitatea 2.1 din
cadrul activit ății 2, “Desf ășurarea cercet ărilor și realizarea studiilor și a ghidurilor
în vederea cre ării instrumentelor științifice și metodologice pentru înfiin țarea și
funcționarea structurilor economiei sociale.”
2011

1

Cuprins:
Introducere 2 
Sumar executiv 4 
Obiectivele proiectului 8  
Obiectivele studiului 9 
Metodologie 10 
Abrevieri 14 
Cap I. Piața modern ă a muncii, provoc ări și oportunit ăți 15  
A. Context 15 
B. Gen, ocupare și familie în noua organizare a muncii 17  
C. Caracteristici ale ocup ării femeilor 20  
D. Situația României 25 
E. Valori, experien ță de munc ă ale grupului- țintă 27  
F. Expectan țe, atitudini și comportamente asociate c ăutării unui loc de munc ă 39  
G. Viziunea speciali știlor în economie social ă 41  
Cap II. Antreprenoriatul feminin și egalitatea de gen pe pia ța muncii 45  
A. Antreprenoriatul feminin în UE 45  
B. Situația României 51 
C. Resurse necesare și resurse de ținute pentru demararea unei afaceri 56  
D. Intenții antreprenoriale 60 
Cap III. Economia social ă, de la concept la (bun ă) practic ă 64  
A. Context și definire 64 
B. Economia social ă în Europa 66 
C. Economia social ă în România 69 
Cap IV. Antreprenoriatul social în România– stare de fapt 77  
A. Organizare și suport institu țional 77  
B. Întreprinderile sociale – oportunit ăți și obstacole 79  
C. Măsuri de sprijinire a grupurilor vulnerabil e în demararea de întreprinderi sociale 82  
D. “Buna practic ă” a cooperativelor feminine din România 85  
Cap V. Piața întreprinderilor sociale, cerere și ofertă 86  
A. Aspecte generale – stare de spirit și agenda gospod ăriei 86  
B. Context social și implicare în problemele comunit ății 88  
C. Oportunit ăți pentru accesarea serviciilor oferite de economia social ă 90  
D. Strategii de achizi ție ale cump ărătorilor 92  
E. Percepții privind produsele / serv iciile oferite de domeni ul economiei sociale 94  
Concluzii și recomand ări 99

2

Introducere

Pentru mine, oamenii nevoia și sunt precum arborii bonsai. Atunci când iei cele mai bune semin țe
ale unui copac înalt și le sădești într-un mic ghiveci, ob ții o copie a marelui arbore de doar câ țiva
centimetri. Nu este nimic în neregul ă cu semin țele plantate, doar vasul cu p ământ este nepotrivit.
Săracii sunt un fel de oameni bo nsai. Nu este nimic în neregul ă cu bagajul lor genetic, îns ă societatea
nu le-a oferit niciodat ă mediul potrivit în care s ă se dezvolte. Tot ceea ce trebuie s ă facem pentru a-i
scoate pe oameni din s ărăcie este de a le oferi un mediu în care s ă poată progresa. Din clipa în care cei
sărmani își vor putea elibera energia și creativitatea, s ărăcia va disp ărea. Am v ăzut întâmplându-se
acest lucru în satele din Bangladesh. Și nu exist ă niciun motiv pentru care acest lucru nu s-ar putea
întâmpla oriunde în lume.*

În Rezolu ția Parlamentului European din 19 februa rie 2009 privitoare la economia social ă, se cere
Uniunii Europene și statelor membre s ă asigure un suport constant și de substan ță acestui nou domeniu
prin acțiuni concrete cum ar fi recunoa șterea întreprinderilor sociale și elaborarea unui cadrul legal
care să defineasc ă clar statutul juridic al acestora ; facilitarea accesului la credite și acordarea de
stimulente și facilități fiscale organiza țiilor care vor desf ășura astfel de activit ăți; sprijin pentru
accesarea microcreditelor. Conform rezolu ției, întreprinderile și celelalte organiza ții din economia
socială joacă un rol important în integrarea pe pia ța muncii a grupurilor supuse discrimin ării și lipsite
de oportunit ăți.
Cadrul institu țional și politicile adoptate atât la nivel na țional cât și european, eviden țiază în mod
clar tendin ța de dezvoltare a sectorului economiei sociale, ca un factor important de dezvoltare
economic ă și solidaritate social ă., ca o interven ție la nivel micro-societal, cu implica ții semnificative în
privința organiz ării democratice a unor grupuri sau comunit ăți. Sectorul de economie social ă își asumă
un rol economic activ în cadrul procesului de incluziune social ă, deoarece contribuie la crearea de
forme de ocupare inovatoare și flexibile pentru grupurile vulnerabile și promoveaz ă dezvoltarea local ă,
cooperarea și solidaritatea social ă. Așteptările în raport cu demersurile concrete de economie social ă
vizează accesarea și furnizarea serviciilor sociale, pe care Statul Bun ăstării sau pia ța nu reu șesc să le
ofere (combaterea excluziunii sociale, consolidarea coeziunii sociale și a capitalului social local,
eradicarea discrimin ărilor privind accesul la pia ța muncii, etc.).
Aceste noi modele de afaceri cultiv ă spiritul antreprenorial în râ ndul persoanelor defavorizate,
care sunt încurajate s ă inițieze activit ăți comerciale cu scopul de a deveni independente financiar.
Angajatorii din economia social ă furnizeaz ă un număr semnificativ de locuri de munc ă și sunt interesa ți
să investeasc ă în angaja ți. Fiind dezvoltate în cadrul unor comunit ăți de resursele și oportunit ățile de
care sunt dependente, întreprinderile sociale reu șesc, într-o m ăsură mai mare decât al ți agenți
economici, s ă creeze locuri de munc ă stabile și să furnizeze produse și servicii care s ă aducă beneficii
reale consumatorilor și să răspundă unor nevoi locale.
Modelele de antreprenori at social dezvoltate și testate pe pie țele occidentale și în economiile
emergente devin tot mai cunoscute și atrăgătoare pentru publicul român, în general, și pentru tinerii

* Muhammad Yunus & Karl Weber, Dezvoltarea afacerilor sociale: O nou ă formă a capitalismului ce r ăspunde nevoilor
urgente ale umanit ății, Curtea Veche, Bucure ști 2010

3

antreprenori, ONG-uri și universit ăți, adică în unele dintre acele medii care promoveaz ă inovațiile și
schimbarea, deoarece propun solu ții concrete și testate cu succes pentru incluziunea social ă a
grupurilor vulnerabile, oferind oportunit ăți de integrare/reintegrare pe pia ța muncii.
Pe de alt ă parte, cre șterea particip ării femeilor pe pia ța muncii din ultimii ani, reprezint ă o
evoluție important ă, contribuind pozitiv la cre șterea economic ă din Europa. Ocuparea feminin ă a avut
ca rezultat o restructurare esen țială atât pe pia ța muncii cât și în viața socială. Cu toate acestea,
procesul respectiv nu a eradicat perpetuarea discrimin ărilor de gen în cadrul structurilor și sistemelor
pieței muncii. Studiul egalit ății de gen pe pia ța muncii, la nivel comunitar și național, relev ă un proces
dinamic, caracterizat de o discriminare divers ă și multipl ă împotriva femeilor. Reducerea
discrepan țelor și segregării pieței muncii în func ție de gen reprezint ă o provocare atât la nivel na țional,
cât și la nivel european.
În acest context, dezvoltarea activit ăților de economie social ă de către femei poate reprezenta o
soluție pentru incluziunea lor social ă, precum și pentru combaterea stereotipurilor de gen și a
discrimin ărilor cu care se confrunt ă. Sunt experimentate noi modele de afaceri, sunt introduse în
circulație standarde și bune practici de responsabilitate în afaceri și sunt redescoperite modele de
afaceri clasice, precum cele bazate pe asociere, coopera ția de credit sau cooperativa agricol ă de
producție, până nu demult considerate caduce, inad ecvate actualului sistem de pia ță liberă.
Cele câteva zeci de programe de economie social ă lansate în anii 2009-2011, precum și proiectele
ce urmeaz ă a fi lansate în perioada urm ătoare, contribuie în chip semnificativ și pozitiv la
popularizarea conceptului și instrumentelor de economie social ă, la o mai bun ă cunoaștere a
mecanismelor de implementare, de lucru și control.
Fără a avea un trecut consistent și cu un prezent în continu ă re-definire, desigur c ă o întrebare de
tipul „care e viitorul economiei sociale?” poate p ărea cel pu țin nepotrivit ă, prea devreme lansat ă
pentru a putea oferi un r ăspuns valid. Cercet ările desfășurate în domeniu, în rândul actorilor relevan ți
implicați în acest domeniu, fie ei antreprenori sau beneficiari ai an treprenoriatului, exper ți sau
practicieni, persoane care asigur ă consultan ță sau func ționari, arat ă că practic toat ă atenția privind
antreprenoriatul social se concentreaz ă asupra viitorului, asuprea a ceea ce va urma.
Realitatea amplific ă această nevoie a defini un viitor pentru economia social ă. Colapsul economic
al unor macrosisteme nu face decât s ă crească rândurile celor f ără un loc de munc ă, al celor
vulnerabili, fie c ă provin din rândurile celor f ără educație, fie din categoria celor supracalifica ți.
Complexitatea contextului actual, marcat ă și de astfel de paradoxuri, face ca orice r ăspuns care ofer ă o
soluție să fie luat în considerare. Iar economia social ă e unul din r ăspunsurile din ce în ce mai c ăutate.
Dinamica permanent ă din domeniul asisten ței sociale, a identific ării de noi solu ții dar și a revizuirii
permanente a cadrului legislativ , a mecanismelor de suport și interven ție face necesar ă, periodic,
culegerea de date privind starea grupur ilor vulnerabile, parametrii lor existen țiali dar și orizontul lor
aspirațional, inten țiile și atitudinile cu privire la (re)inser ția profesional ă. În cadrul unui astfel de
demers se înscrie și studiul de fa ță, care ofer ă o diagnoz ă cu limitele impuse de metodologie unei
realități – condiția grupurilor vulnerabile , starea lor de fapt – și unei poten țiale realit ăți – demararea de
activități de antreprenoriat social.

4

Sumar executiv

Acest studiu a fost derulat ca Subactivitatea 2.1 în cadrul proiectului „O interven ție integrat ă în
vederea consolid ării antreprenoriatului social al fe meilor vulnerabile”, proiect finan țat din Fondul
Social European prin Programul Opera țional Sectorial pentru Dezvolta rea Resurselor Umane 2007-2013,
Axa prioritar ă 6 Promovarea incluziunii sociale, Domeniul major de interven ție 6.1 Dezvoltarea
economiei sociale, Contract POSDRU / 84 / 6.1 / S / 53513.
Obiectivul general al proiectului vizeaz ă eliminarea excluziunii sociale și profesionale a femeilor
aparținând grupurilor vulnerabile prin asigurarea egalit ății de șanse, constituirea structurilor de sprijin,
respectiv a centrelor de resurse pentru economia social ă și înființarea întreprinderilor sociale care vor
contribui la o dezvoltare durabil ă și la creșterea calit ății vieții.
Proiectul vizeaz ă dezvoltarea unui mecanism de sprijin, stabil și multiregional care s ă acopere 3
din cele 8 regiuni ale României, pent ru furnizarea serviciilor integrate și individualizate cu scop de
sprijin, consolidare, orientare profesional ă și antreprenorial ă a femeilor vulnerabile care inten ționează
să creeze întreprinderi sociale și/sau să lucreze în cadrul acestora.
Au fost derulate trei anchete asupra a trei categorii relevante pentru proiect: femei apar ținând
grupurilor vulnerabile, practi cieni ai economiei sociale și potențiali beneficiari ai produselor și
serviciilor de economiei social ă. De asemenea, a fost analizat cadrul politic, legislativ institu țional și
experien țial european în privin ța economiei sociale și a pieței moderne a muncii , a modelelor de
antreprenoriat social precum și în privin ța ocupării / antreprenoriatului femeii.
Așa cum rezult ă din prezentarea caracteristicilor și a condi țiilor ocup ării feminine, în ciuda ratei
crescute a particip ării femeilor la segmentul social al for ței de munc ă și a creșterii nivelului lor
educațional, ele continu ă să fie obiectul unor importante discrimin ări, care împiedic ă participarea
egală a acestora pe pia ța muncii. Femeile, în general, se confrunt ă cu o rat ă ridicată a șomajului, în
special șomajul pe termen lung, sunt slab reprezentate în pozi țiile de luare a deciziilor, sunt încadrate
preponderent în forme informale de munc ă, cu o remunera ție inferioar ă celei masculine și încearc ă să
concilieze via ța profesional ă cu cea de familie/privat ă, în condi țiile deținerii de multiple roluri în
instanțele familiale, sociale și profesionale. În plus, se observ ă recunoa șterea, într-o mic ă măsură, a
competen țelor profesionale ale femeilor, segregarea orizontal ă și vertical ă de gen în munc ă și
insecuritatea muncii pentru femei.
În ceea ce prive ște evolu ția profesiilor, putem observa dou ă niveluri principale: unul la care se
situează profesiile ce au preexistat și care prezint ă diverse modific ări ale aptitudinilor și competen țelor
formale, care le compun, iar altul, unde se afl ă noile profesii, bazate pe un nivel înalt de cuno ștințe și
competen țe, create de evolu ția tehnologic ă sau cea social ă și care, în ultimii ani, se intensific ă în mod
continuu. În paralel, unele profesii intr ă într-o perioad ă de declin și dispar, cum ar fi profesiile
sectorului primar sau se confrunt ă cu redundan ța, reducându-se astfel atractivitatea lor.
În cazul României, s-a observat c ă, în ciuda tendin țelor pozitive existente pe pia ța muncii, situa ția
femeii în societate este înc ă influențată de stereotipuri care consolideaz ă inegalitățile de gen, femeile
întâmpinând mai multe obstacole decât b ărbații pe pia ța muncii. În plus, întreprinderile feminine din
România sunt mai ales IMM-uri care î și desfășoară activitatea, în principal, în sectorul de servicii și
comerț cu amănuntul, cu o influen ță redusă în mediul economic și politic.

5

La nivel particular, în râ ndul femeilor vulnerabile di n zonele investigate exist ă un segment
semnificativ de persoane care inten ționează să își deschid ă o afacere în viitorul apropiat. Fapt pozitiv,
care vorbe ște de o auto-evaluare onest ă a resurselor de ținute. Aceste persoane fac parte în special din
categoriile tinere, educate, cu venituri medii. Gradul de determinare al acestora, necesar ini țierii unei
afaceri, e unul ridicat, f iind indicat de faptul c ă peste trei sferturi dintre aceste femei sunt decise și în
privința domeniului de activitate, dominantele în ac est caz fiind domeniile agricol, alimentar și
comercial. Exist ă disparit ăți locale, care fac ca anumite zone (Bistri ța) să prezinte o rat ă de inten ție
antreprenorial ă mai mare decât celelalte.
Profilul celor care ofer ă cea mai mare probabilitate de a demara sau de a activa în cadrul unei
forme de antreprenoriat social este, în mare m ăsură, cel anticipat de modelele teoretice, ele fiind
persoane:
o cu experien ță de munc ă (în special în organiza ții private), cu o calificare din sfera serviciilor
sau a meseriilor practicabile în sistem free-lancer,
o cu un minim nivel de capital social și relațional,
o cu un minim set de competen țe
o antreprenoriale (oportunit ăți de afaceri, suport familial),
o de suport (utilizarea calculatorului, cuno ștințe de contabilitate sau secretariat),
o de relaționare (lingvistice, utilizarea Internet-ului).
Studiile europene arat ă că există diferențe similare bazate pe gen observabile în ceea ce prive ște
antreprenoriatul. Întreprind erile feminine au o durat ă și o mărime mai mic ă decât cele conduse de
bărbați și se concentreaz ă p e s e c t o a r e l e t r a d i ționale ale activit ății economice. În plus, se observ ă
diferențe semnificative în privin ța dezvolt ării activit ăților antreprenoriale de c ătre femei și bărbați,
diferențieri identificate în rolurile sociale jucate preponderent de c ătre cele dou ă sexe, roluri care
oferă posibilit ăți diferite de dezvoltare și acces la cunoa ștere și implicit viziuni economice diferite. De
asemenea, femeile se axeaz ă pe crearea întreprinderilor mici, cu un num ăr mic de angaja ți și profituri
scăzute, în timp ce b ărbații vizează într-o mare m ăsură, întreprinderi mari, cu un poten țial mai ridicat.
Revizuirea cadrului conceptual al ec onomiei sociale care a fost realizat ă și prin intermediul
examinării istorice, a permis eviden țierea dificult ății de clarificare a no țiunilor definitori i. Apar diverse
particulariz ări ale aceluia și concept, se observ ă adoptarea de diferi ți termeni, în func ție de condi țiile și
cadrul institu țional valabil în fiecare perioad ă și țară, pentru o realitate cvasi-similar ă. Cu toate
acestea, to ți termenii formula ți prezint ă caracteristici comune, care compun criteriile de definire a
economiei sociale și a institu țiilor sale. Studiul antreprenoriatului so cial la nivel mondial constituie un
proces recent, care demonstreaz ă în mod clar interesul crescut și tendința ascendent ă a acestui sector
economic.
Există, în opinia speciali știlor, un set minimal de etape ce stau la baza unei bune func ționări de
durată a unei întreprinderi sociale:
o Impunerea unui cadrul legislativ adecvat. Lipsa unor reglement ări clare, lipsite de echivoc în
privința înființării și exploat ării întreprinderilor de economie social ă face neatractiv ă o astfel
de oportunitate atât pentru cei care ar inten ționa să activeze în cadrul ei cât și pentru cei care
ar intenționa să demareze un parteneriat cu o întreprindere social ă.
o Promovarea economiei sociale la nivel de comunitate, dezvoltarea unei culturi și educarea
publicului larg în scopul accept ării unei astfel de întreprinderi. Lipsa de informare și educare în
privința antreprenoriatului social las ă loc stereotipiilor și prejudec ăților, afectându-i
performan ța economic ă.

6

o Ghidarea dup ă o logică a profitului și rentabilit ății ca orice firm ă din mediul privat. Impactul
este social dar abordarea trebuie s ă fie pragmatic ă, orientat ă spre atingerea și depășirea
obiectivelor de performan ță economic ă.
o Asigurarea continuit ății activit ății economice, posibil afectat ă de sezonalitate, de o pia ță
fluctuant ă și elaborarea unei strategii pe termen mediu care s ă includă și scenarii alternative,
în raport cu analiza fee dback-ului primit din pia ță.
o Asigurarea calit ății serviciilor prestate. Uneori cali tatea serviciilor nu poate fi aceea și cu a unei
firme obi șnuite din pia ță, în condi țiile în care pre țul cerut este comparabil. Argumentul social
nu poate înlocui calitatea redus ă, fapt care îi va diminua în timp primatul.
o Sustenabilitatea întreprinderilor social e. Asigurarea resurselor financiare și logistice necesare
sustenabilit ății constituie o provocare major ă, lipsa unui sponsor sau a unei activit ăți
generatoare de profit fiind un obstac ol important în calea succesului.
Cu toate acestea, toate procedurile care sunt utilizate într-o întreprindere social ă trebuie s ă se
alinieze standardelor manageriale ale oric ărei entit ăți economice. Economia social ă nu poate înlocui
ecuația de cump ărare a beneficiarului produselor sau serviciilor sale, bazat ă în principal pe calitate,
preț și raportul dintre ace ști doi parametri dar îi poate oferi acesteia o variabil ă în plus. Un element
pozitiv suplimentar care rezult ă din participarea femeilor la o întreprindere social ă este dobândirea
competen țelor, care, eventual, vor fi valo rificate în ocuparea ulterioar ă, în alte domenii ale carierei lor
profesionale. O întreprindere social ă poate servi ca un instrument pentru asigurarea posibilit ății de
menținere și creștere a performan ței pe pia ța muncii.
În cele din urm ă, este necesar ă și dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru sprijinirea
funcționării zilnice a entit ăților de economie social ă. Aceste servicii vor contribui, în mod semnificativ,
la consolidarea și dezvoltarea ulterioar ă a sectorului, deoarece reprezint ă și condiția fundamental ă
pentru dezvoltarea organiza țiilor deja existente și funcționarea lor mai organizat ă și mai eficient ă. În
plus, lipsa speciali știlor cu experien ță și a expertizei în acest sector economic în curs de dezvoltare,
face necesar ă crearea re țelelor de cooperare între organiza ții, în vederea promov ării schimbului de
experien ță și a adopt ării bunelor practici, atât de c ătre organiza țiile care î și desfășoară activitatea în
aceeași țară, cât și de organiza țiile de antreprenoriat social care dezvolt ă acțiuni la nivel european.
În paralel, includerea în re țele a organiza țiilor este necesar ă atât pentru promovare cât și pentru
dezvoltarea ac țiunilor și inițiativelor antreprenoriale comune, pentru a elimina stereotipurile negative
care, eventual, au fost create de lipsa de organizare sau de dezvoltarea ineficient ă și gestionarea
incorectă a unor activit ăți antreprenoriale în sectorul economiei sociale.
Având în vedere, atât reglement ările legislative ale Co misiei Europene cât și tipurile reprezentative
de persoane juridice ale întreprinderil or sociale, în România ar fi necesar ă promovarea unui nou tip
asociativ de persoan ă juridică, capabil s ă combine scopul social, democra ția și statutul comercial, și
prin urmare, s ă poată armoniza satisfacerea nevoilor de interes public cu cerin țele pieței și ale
condițiilor economiei moderne.
Cooperativa poate func ționa ca întreprindere social ă, având scop economic, putând combina
funcționarea social ă cu: a) incluziunea social ă și profesional ă a persoanelor sau a grupurilor
dezavantajate pe pia ța muncii și b) produc ția economic ă prin intermediul activit ăților de servicii.
Cooperativa furnizeaz ă atât servicii de formare cât și locuri de munc ă pentru persoanele marginalizate
sau care apar țin grupurilor social vulnerabile.

7

În special, în ceea ce prive ște femeile, crearea cooperativelor constituie o solu ție pozitiv ă pentru
participarea și integrarea lor pe pia ța muncii, având în vedere c ă formele de întreprindere sociale sunt
caracterizate de modul participativ de func ționare, repartizare a responsabilit ăților și flexibilitate.
La nivelul poten țialilor beneficiari ai serviciilor oferite de economia social ă există o percep ție
relativ pozitiv ă a poten țialilor antrepre nori sau angaja ți ai întreprinderilor de economie social ă ,
persoanele provenind din categoriile vulne rabile fiind etichetate ca având o preg ătire profesional ă
precară. Ca atare, o component ă strategic ă ar trebui s ă vizeze investi ția în instruirea acestor persoane
abia apoi integrarea lor în munc ă, în parteneriate cu mediul privat. Calitatea profesional ă a
potențialului angajat sau furnizor de servicii și adecvarea sa la cerin țele beneficiarului acestor servicii
sunt criterii care prevaleaz ă.
Există o piață locală de desfacere a produselor sau serviciilor unei poten țiale întreprinderi sociale.
Această piață are particularit ăți în raport cu statusul social al celor ce o compun dar și în raport cu
situațiile obiective care o determin ă. Dincolo de interesul ridicat, exist ă limite imuabile, impuse de
obiectul produselor sau serviciilor ofer ite. Ca atare trebuie evaluat cu grij ă și acurate țe potențialul real
oferit de o pia ță, evaluat ă atât cererea cât și oferta și luată o decizie în func ție de to ți factorii
importan ți implica ți în stabilirea unei rela ții comerciale viabile.
Triangula ția persoane vulnerabile – practicieni – poten țiala piață de desfacere ne ofer ă imaginea
unei oportunit ăți certe care trebuie exploatate în condi țiile identific ării și valorific ării avantajelor
relative de care o întreprindere de economie social ă dispune, a argumentului social.

8

Obiectivele proiectului

Obiectivul general al proiectului const ă în eliminarea excluziunii sociale și profesionale a femeilor
aparținând grupurilor vulnerabile prin asigurarea egalit ății de șanse, constituirea structurilor de sprijin,
respectiv a centrelor de resurse pentru economia social ă și înființarea întreprinderilor sociale care vor
contribui la o dezvoltare durabil ă și creșterea calit ății vieții.
Proiectul vizeaz ă dezvoltarea unui mecanism de sprijin, stabil și multiregional care s ă acopere 3
din cele 8 regiuni ale României, pent ru furnizarea serviciilor integrate și individualizate cu scop de
sprijin, consolidare, orientare profesional ă și antreprenorial ă a femeilor vulnerabile care inten ționează
să creeze întreprinderi sociale și/sau să lucreze în cadrul acestora.
Alte obiective orizontale:
1. Dezvoltare durabil ă.
Prin intermediul proiectului se urm ărește consolidarea incluziunii sociale și a coeziunii prin
dezvoltarea sustenabil ă, respectiv prin valorificarea economiei sociale din partea grupurilor social
vulnerabile.
2. Inovare
Inovarea în cadrul proiectului const ă în înfiin țarea întreprinderilor sociale de c ătre femeile social
vulnerabile, care se vor forma și specializa în domeniul antr eprenoriatului social, precum și în crearea
mecanismului inter-regional de sprijin care va sus ține opera țiunea în mod sistematic și multilateral.
3. Abordarea interregional ă
Proiectul se va implementa în 3 regiuni ale țării (Nord-est, Nord-vest, Vest) în care se vor înfiin ța 4
structuri de sprijin al antrep renoriatului social, precum și 3 întreprinderi sociale, asigurându-se astfel
un sprijin integrat și individualizat.
4. Abordarea transna țională
Proiectul se implementeaz ă p r i n c o l a b o r a r e t r a n s n a țională. Respectiv, Partenerul 4 în cadrul
parteneriatului provine din alt stat al UE și dispune de o vast ă experien ță în domeniul form ării,
furnizării serviciilor de consiliere de sprijin pentru grupuri social vulnerabile excluse și/sau supuse
riscului de excluziune. De asemenea, în cadrul abord ării transna ționale se prevede schimbul de bune
practici la nivel european.
Prin acest proiect:
– se dezvolt ă expertiza privind identificarea, recrutarea și sprijinirea femeilor;
– se consolideaz ă conștientizarea comunit ății locale cu privire la eliminarea barierelor care
conduc la excluziunea social ă;
– se valorific ă forța de munc ă feminin ă, insuficient sau deloc valorificat ă în prezent la nivelul
economiei;
– se dezvolt ă materiale suport pentru înv ățare și metodologii de formare a grupurilor
vulnerabile;
– se asigur ă un cadru stabil, integrat și personalizat în vederea promov ării economiei sociale și a
incluziunii sociale.

9

Obiectivele studiului

 Analiza comparativ ă a experien ței europene și române ști cu privire la cadr ul legislativ, precum
și mecanismele și instrumentele utilizate pentru integrarea profesional ă a persoanelor
defavorizate, cu identifica rea unor elemente de bun ă practică transferabile în economia social ă
româneasc ă;

 Identificarea oportunit ăților și nevoilor de ocupare / creare de locuri de munc ă în arealul de
desfășurare al proiectului;

 Evaluarea nivelului de competen țe și abilități meșteșugărești și antreprenoriale ale grupului-
țintă precum și a gradului de interes relativ la dobândirea unei (noi) calific ări profesionale și
identificarea unei calific ări dorite;

 Identificarea nevoilor specifice de integrare social ă ale grupului- țintă în vederea integr ării pe
piața muncii ca întreprinz ători sau angaja ți, respectiv a cre șterii și diversific ării competen țelor
profesionale;

 Identificarea caracteristicilor relevante (educa ție, experien țe de munc ă, calificări, interese,
disponibilitate, etc.) ale grupurilor țintă în vederea facilit ării integr ării și menținerii pe pia ța
muncii;
 Identificarea și testarea unor meserii, me șteșuguri tradi ționale și resurse locale care pot facilita
dezvoltarea unor afaceri;

 Identificarea de modele de incluziune în munc ă a persoanelor defavorizate, modele adaptate
nevoilor acestora și domeniului de activitate al companiilor, a unor oportunit ăți și provocări ale
acestor modele de incluziune și posibilit ăți de parteneriat;

 Cunoașterea recomand ărilor practicienilor, speciali știlor, exper ților, managerilor în economie
socială cu privire sustenabilitatea modelelor econ omiei sociale de incluziune a persoanelor
defavorizate pe pia ța muncii;

 Identificarea percep țiilor, expectan țelor și nevoilor pie ței poten țiale de desfacere a produselor
sau serviciilor, pentru a estima capacitatea de absorb ț
ie a pieței în privin ța produselor sau
serviciilor propuse de întreprinderile sociale;

 Design-ul unei metodologii și elaborarea unor instrumente valide și fidele de predic ție pe baza
cărora să se poat ă demara activit ăți de recrutare și selecție a viitorilor anagaja ți sau
antreprenori;

 Construirea unor baze de date cu privire la persoanele care inten ționează să fie instruite în
privința demarării unei afaceri sau a celor care î și exprimă interesul de a activa în cadrul unei
întreprinderi de economie social ă.

10

Metodologie

Contribu ția proiectului la dezvoltarea cuno ștințelor în domeniu, inclusiv noutate și
complexitate a solu țiilor propuse
Studiul de fa ță pleacă de la inventarierea studiilor și cercetărilor teoretice și empirice realizate în
țara noastr ă și în Uniunea European ă (cu prec ădere în Grecia) în contextul dezvolt ării și integrării pe
scară largă a conceptului și mecanismelor de economie social ă. Pe baza acestor informa ții, a fost
elaborat ă o metodologie de cercetare, de evaluare a caracteristicilor de ocupare în rândul grupului-
țintă și de estimare a poten țialului impact al demar ării de afaceri de economie social ă.
Într-o prim ă abordare, studiul s-a axat pe o logică deductiv ă, principale direc ții de acțiune la nivel
european fiind examinate prin prisma aplicabilit ății și a gradului de adecvare pentru dezvoltarea
activităților privind promovarea femeilor pe pia ța muncii, în domeniul de antreprenoriat și economia
socială din societatea româneasc ă.
O a doua abordare a avut mai degrab ă ca fundament culegerea de eviden țe empirice și o logică
inductivă, de cunoa ștere și identificare a particularit ăților locale și de plasare a acestei realit ăți în cel
mai potrivit model – cadru de ac țiune, pentru a maximiza impactul activit ăților ulterioare.
Pe fondul unor preocup ări mai pu țin sistematice de analiz ă și cercetare pe aria propus ă de
tematica proiectului, proiectul are ca racter distinct, original, prin decupajul areal investigat, mixul
metodologic utilizat și prin oferirea unui set de informații concrete cu privire la caracteristicile
grupului- țintă .Gradul de complexitate al proiect ului este dat atât de tipul activit ăților propuse,
activități care necesit ă cunoștințe interdisciplinare: economie, sociologie, statistic ă, analiz ă
bibliografic ă, de volumul mare de informa ții care trebuie analizate, comparate și sintetizate, cât și de
natura rezultatelor.
Diseminarea informa țiilor obținute, dezbatere public ă propusă pe marginea acestora vor permite
validarea metodologiilor prin testarea lor și obținerea de rezultate comparabile, utilizabile atât în
politicile ulterioare de ocupare, cât și în cele de preg ătire profesional ă.

Design-ul me todologic
Complexitatea temei studiate a presupus utilizarea de surse multiple de date pentru a analiza
„piața” economiei sociale (cererea și oferta de economie social ă) și de a încadra tot acest demers într-
un context mai larg, european, prin analiza comparativ ă a stării de fapt din România cu experien ța
european ă. Informa țiile culese au vizat mai multe grupuri- țintă și mai multe paliere de documentare:

I. Analiza comparativ ă a cadrului institu țional și legislativ european și românesc privind politicile,
mecanismele și instrumente promovate pentru:
a. Piața muncii, ocuparea și noua organizare a muncii,
b. Egalitatea de gen și promovarea ei în politicile de ocupare și de sus ținere a
antreprenoriatului,
c. Promovarea și consolidarea antreprenoriatului social.

11

Analiza cadrului european de organizare a pie ții muncii și ocupării, de promovare a
economiei sociale și a caracteristicilor modelelor și formelor de organizare specifice economiei
sociale, prin prisma egalit ății de gen, a accesului grupurilor vulnerabile la un loc de munc ă,
constituie una din premisele, platformele de pl ecare în design-ul instrumentelor de cercetare
utilizate ulterior. De asemenea, analiza dificult ăților cu care se confrunt ă economia social ă,
precum și a punctelor lor tari și a oportunit ăților structurale, a șa cum sunt ele prezentate în
literatura de specia litate, sunt informa ții care jaloneaz ă activitățile ulterioare din cadrul
proiectului.
Cea mai mare parte de dezvoltare a acestui studiu const ă în: a) expunerea sistematic ă și
sinteza ipotezelor teoretice relevante și constat ările empirice într-un mod care ofer ă o imagine
de ansamblu clar ă a temei dezvoltate, b) un studiu cuprinz ător al realit ății europene
contemporane privind aspectele relevante, c) explorarea politicilor de ocupare a for ței de munc ă
și a acțiunilor relevante privind ex ersarea politicii sociale, și d) formularea unor propuneri
concrete pentru luarea m ăsurilor strategice, în vederea dezvolt ării unor noi domenii de activitate
economic ă (de exemplu, economia social ă) care s ă stimuleze dezvoltarea ocup ării forței de
muncă feminine.

II. Analiza secundar ă a unor date din cercet ări similare derulate recent în România.
Au fost analizate date de anchet ă, culese în studii recente, pentru a valida și confirma concluziile
studiului. Datele incluse în analiz ă sunt culese în studii precum:
‐ Crearea și promovarea de instrumente de economie social ă în scopul incluziunii pe pia ța
forței de munc ă a grupurilor defavorizate , proiect POSDRU/84/6.1/S/57308,
‐ O nouă viață la țară (o9VITA) , proiect POSDRU/83/5.2/S/55763
‐ Economia social ă – model inovator pentru promovarea incluziunii active a persoanelor
defavorizate. Raport de cerc etare privind economia social ă în România din perspectiv ă
european ă comparat ă, proiect POSDRU/14/6.1/S/2
‐ Barometrul de Incluziune Social ă 2010 , proiect POSDRU/70/6.2/S/41911.
‐ Eurobarometrele Uniunii Europene, 2008-2010
‐ Global Entrepreneurship Monitor (GEM) România , 2007-2011.

III. Anchetă sociologic ă în rândul persoanelor apar ținând grupului- țintă, potențiali antreprenori
sociali sau poten țiali angaja ți în întreprinderi sociale.
Necesitatea
– comprehensiunii fenomenului economie i sociale, a structurii opinionale și atitudinale ale
principalilor actori implica ți,
– analizei cererii de economie social ă, pornind de la identificarea caracteristicilor relevante,
a modului de informare cu privire la modelele de organizare specifice economiei sociale din
România și cu privire la dificult ățile pe care le întâmpin ă reprezentan ții grupurilor
vulnerabile în accesarea of ertei de economie social ă,
a fost acoperit ă prin derularea unei anchete soc iologice la nivelul persoanelor apar ținând
grupului- țintă. Ancheta a urm ărit să ofere atât o diagnoz ă de ansamblu cât și realizarea unor
compara ții la nivelul regiunilor de dezvoltare și a altor categorii socio-demografice, pentru a
surprinde influen ța unor factori determinan ți în modelarea unor atitudini și comportamente de
interes.

12

Dimensiuni investigate:
o Valori
o Experien ță de munc ă
o Calificare și formare profesional ă
o Expectan țe cu privire la viitorul loc de munc ă
o Atitudini și comportamente asociate c ăutării unui loc de munc ă
o Intenții antreprenoriale și capital necesar demar ării unei afaceri sociale
o Disponibilitate de in cludere în fazele ulter ioare ale proiectului
Aria de investigare și populația:
Persoane apar ținând grupului- țintă al proiectului din fiecare centru. Centrele proiectului
din regiunile de dezvoltare:
Nord-Vest : Bistrița
Vest: Timișoara
Nord-Est : Murgeni
Eșantion
Au fost intervievate 112 persoane apar ținând grupului- țintă 2, distribuite astfel:
39 persoane în Bistri ța
40 persoane în Timi șoara
33 persoane în Murgeni
Marja de eroare teoretic ă (total e șantion, variabil ă dihotomic ă echidistribuit ă) – 9%, la un
nivel de confiden ță de 95%.
IV. Anchetă sociologic ă în rândul practicienilor, speciali știlor, managerilor în domeniul
economiei sociale sau al domeniilor conexe ;
Obiectivele acestui sondaj au fost de identificare a ofertei din domeniul economiei sociale,
identificarea principalelor domenii de activitate considerate a fi sustenabile sub forma
întreprinderilor sociale, identificarea principa lelor caracteristici ale modelelor de economie
socială, a oportunit ăților și obstacolelor întâmpinate de acestea.
Dimensiuni investigate
o Accesul pe pia ța forței de munc ă, vulnerabilit ăți
o Evaluarea unor modele de incluziune pe pia ța muncii a persoanelor provenind din
categorii vulnerabile
o Oportunit ăți și obstacole în înfiin țarea de întreprinderi sociale
o Identificarea celor mai sustenabile domen ii de demarare a unor întreprinderi de
economie social ă
o Masuri de sprijinire a grupurilor vulnerabi le în demararea de întreprinderi sociale
Cercetarea urm ărește atât o diagnoz ă de ansamblu cât și realizarea unor compara ții între
zone.
Aria de investigare și populația:
Au fost intervieva ți practicieni, speciali ști, exper ți, formatori și manageri din structurile
economiei sociale, din 3 regiuni de dezvoltare

13

Nord-Vest : județele Bihor, Bistri ța Năsăud, Cluj, Maramure ș, Satu Mare, S ălaj
Vest: județele Arad, Cara ș-Severin, Hunedoara, Timi ș
Nord-Est : județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui
Eșantion
Volum total de 80 subiecți, distribui ți echilibrat la nivelul celor trei regiuni de dezvoltare.
Marja de eroare teoretic ă (total eșantion, variabil ă dihotomic ă echidistribuit ă) – 11%, la un nivel
de confiden ță de 95%.

V. Anchetă sociologic ă în rândul poten țiali beneficiari ai serviciilor oferite de grupul- țintă;
Demersul de lansare al unor afaceri sociale nu trebuie s ă fie decis numai de inten ția
viitorilor antreprenori sau de opiniile speciali știlor. Analiza pie ței pe care vor activa aceste
entități economice ofer ă informa ții extrem de utile privind gradul de absorb ție al viitoarelor
produse sau servicii oferite, preferin țele și comportamentele de achizi ție / accesare / utilizare
a viitoarei oferte de economie social ă.
Dimensiuni investigate
o Implicare în problemele comunit ății
o Strategii de achizi ție
o Identificarea de ni șe de piață, servicii și produse
o Percepții privind produsele / serviciile oferite de domeniul economiei sociale
Aria de investigare și populația:
Persoane adulte, neinstitu ționalizate, rezidente în localit ățile-centrele ale proiectului din
regiunile de dezvoltare:
Nord-Vest : Bistrița
Vest: Timișoara
Nord-Est : Murgeni (din ra țiuni de dimensiune a pie ței, au fost incluse și localitățile
Bârlad și Vaslui)
Eșantion
Volum total al e șantionului a fost de 305 subiecți, circa 100 subiec ți la nivelul fiec ărui
centru, Bistri ța, Timișoara, Murgeni-Bârlad-Vaslui. Marja de eroare teoretic ă (total e șantion,
variabilă dihotomic ă echidistribuit ă) – 6%, la un nivel de confiden ță de 95%.

Metode de culegere a datelor:
Anchete sociologice derulate
o Telefonic,
o Online,
o Prin auto-completare.
Instrumente de lucru:
Chestionar standardizat, particularizat în raport cu popula ția investigat ă
Perioada de culegere a datelor: Iulie – August 2011

14

Abrevieri

ANOFM Agen ția Națională pentru Ocuparea For ței de Munc ă
AJOFM Agen ția Județeană pentru Ocuparea For ței de Munc ă
ANPH Agen ția Națională pentru Persoanele cu Handicap
BIM Biroul Interna țional al Muncii
BIRD Banca Interna țională pentru Reconstruc ție și Dezvoltare
CAEN Clasificarea Activit ăților din Economia Na țională
CE Comisia European ă
CESE Comitetul Economic și Social European
EMES Re țeaua de Cercetare European ă (European Research Network)
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regional ă
FSE Fondul Social European
HG Hot ărâre guvernamental ă
INS Institutul Na țional de Statistic ă
IMM Întreprinderi Mici și Mijlocii
MMFPS Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
OECD Organiza ția pentru Cooperare Economic ă și Dezvoltare
ONG Organiza ție neguvernamental ă
OUG Ordonan ță de Urgen ță a Guvernului
PHARE Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstruc ția Economiei (Poland Hungary Aid for
Reconstruction of the Economy)
PIB Produsul intern brut
PNAinc Planului na țional anti-s ărăcie și promovare a incluziunii sociale
PNUD Programul Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare
POS DRU Programul Opera țional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
RNS PSIS Raportul Na țional Strategic privind Protec ția Socială și Incluziunea Social ă
SEOFM Strategia European ă de Ocupare a For ței de Munc ă
SPAS Serviciul Public de Asisten ță Socială
SWOT Puncte tari, Puncte slabe, Oportunit ăți, Amenin țări (Strengths, Weaknesses,
Opportunities, and Threats)
UCECOM Uniunea Na țională a Coopera ției Meșteșugărești
UE Uniunea European ă

15

Cap I. Piața modern ă a muncii, provoc ări și
oportunit ăți

A. Context

Evoluția rapidă și extinderea tehno logiei informa ției, a înaltei tehnologii și a societ ății bazate pe
cunoaștere, de la sfâr șitul secolului XX ar putea fi caracterizate ca o a Treia Revolu ție Industrial ă,
deoarece efectele acesteia au devenit determinan ți principali ai existen ței umane la începutul secolului
XXI. Schimb ările continue și rapide, introducerea tehnologiilor în diverse domenii de via ță și
globalizarea economic ă reprezint ă caracteristica principal ă a «noului secol». Toate acestea au generat
o altă reprezentare a muncii și transform ări structurale ale pie ței muncii.
Globalizarea economic ă este caracterizat ă de declinul ratei de oc upare în sectorul primar,
stagnarea în sectorul secundar, în timp ce al treilea sector se dezvolt ă rapid, absorbind un mare
procent al for ței de munc ă. Capitalul a putut valorifica, concomitent, extinderea pie țelor, rezultatul
fiind reconfigurarea struct urala a modelului de produc ție1.
In centrul globaliz ării economice se afl ă întreprinderea multina țională, principala caracteristic ă a
acesteia fiind r ăspândirea func țiunilor ei de produc ție și transferarea segmentelor procesului de
producție în diferite regiuni na ționale sau transna ționale.2 Din moment ce întreprinderea multina țională
și forma actuala a re țelelor mondiale de întreprinderi afecteaz ă în mare m ăsură piața de produse și
servicii, influen țează și controleaz ă, direct și indirect, și piața factorilor de produc ție, deci și piața
muncii. Rezultatul acestor modific ări este schimbarea tipului și formei muncii.3
În timp ce în studiile mai vechi vizând pia ța muncii, pia ța locală a muncii a fost definit ă avându-se în
vedere accesibilitatea ca distan ță fizică a indivizilor în raport cu locurile de munc ă, în abord ări recente,
piața locală a muncii este definit ă avându-se în vedere existen ța unei re țele de informare polifonic ă, de la
rețelele de semnificativi (familia și cercul de prieteni, cunoscu ți) la media sau la cadrul institu țional de
profil (agen țiile private și publice de ocupare), ceea ce duce la extinderea limitelor geografice ale pie țelor
locale, transgresând spa țiul prin accesul la sistemele informatice moderne.
In ceea ce prive ște persoanele active pe pia ța muncii, acestea apar țin, de obicei, uneia dintre cele
trei mari categorii: (a) salaria ți, (b) angaja ți pe cont propriu și (c) lucr ători familiali neremunera ți. În
cadrul globaliz ării economice, tendin ța cu privire la ocupare este exprimat ă prin marea concentrare a
persoanelor în categoria salaria ților, deoarece la nivel mondial, salaria ții au o pondere de 60-90%, cu
tendință vizibilă de creștere, în raport cu celelalte dou ă categorii.4
În consecin ță, instabilitatea locurilor de munc ă și mobilitatea social ă intensă reprezint ă
elementele-cheie ale noii pie țe a muncii, în care munca bazat ă pe tehnologie domin ă munca
necalificat ă. Educația continu ă și dobândirea competen țelor bazate pe noile tehnologii și, în special pe

1 Vitsilakis, Ch. (2004). Noi forme de ocupare și Dimensiunea de Gen , urmeaz ă a fi publicata în minutele Conferin ței: Noi
forme de Ocupare (redact. Kassotakis – Nova), pag. 1.
2 Vitsilaki, Ch (2004) & Fokiali, P. (2008)
3 Fokiali, P. (2008), idem
4 Fokiali P. (2008), idem

16

TIC, este necesar ă pentru ca angaja ții să poată răspunde noilor cerin țe ale pie ței moderne a muncii.
Această educație, preponderent de natur ă tehnică, presupune o reînnoire în mod continuu a
cunoștințelor deoarece evolu ția tehnologiei este foarte rapid ă.
Evoluția ocupării în Europa din ultimii ani indic ă faptul c ă profesiile de înalt ă calificare, non-
manuale, au reprezentat factorul cheie care a contribuit la cre șterea total ă a ratei de ocupare,
reprezentând cea mai important ă parte a ocup ării din anul 2000 încoace. Aceast ă evoluție prefigureaz ă
îmbunătățirea nivelului competen țelor angaja ților și reflect ă, de asemenea, transferul, în curs de
desfășurare, către o economie bazat ă pe cunoa ștere.5
De asemenea, pia ța modern ă a muncii, ca pia ță dinamic ă, aflată într-o continu ă prefacere, impune
flexibilitate pentru noile forme de ocupare. În compara ție cu organizarea tradi ționala a muncii,
caracterizat ă de stabilitatea locului de munc ă, precum și a rela ției de munc ă și a dezvolt ării
profesionale, noile forme de ocupare câ știga tot mai mult teren pe pia ța modern ă a muncii, axându-se,
printre altele, pe eliminarea stabilit ății locului de munc ă dar și a relației de munc ă, eliminarea
programului fix de lucru, flexibilitate în modul și criteriile de re munerare a muncii și limitarea
asigurării sociale.6
“Flexibilitate și securitate ” reprezint ă un portmanteau, devenit concept, utilizat pe scar ă largă în
UE, pentru a descrie noua realitate în domeniul oc upare. Concret, acest termen a fost folosit ini țial
pentru a descrie combina țiile de succes ale flexibilit ății și securit ății, realizate de pia ța daneză și
olandeză a muncii. Cu toate acestea, acest termen s-a transformat într-un instrument de clasificare a
diferitelor pie țe de munc ă. Statele-membre ale UE pot fi clasificate în diferite sisteme de
“flexicuritate” pe baza unei combina ții între o dimensiune a flexibilit ății (flexibilitate extern ă) și o
dimensiune a securit ății (securitatea venitului / ocupabilit ății).7
Concret, flexibilitatea extern ă se refer ă la ușurința de angajare și concediere a angaja ților, precum
și la utilizarea formelor contractuale cu condi ții flexibile de munc ă. Acest element este determinat pe
baza severit ății / permisivit ății legisla ției aplicate în fiecare țară, în vederea protej ării ocupării. Atât
constatările teoretice cât și cele empirice eviden țiază faptul c ă o legisla ție severă are un impact incert
sau limitat asupra șomajul total și a ocupării și agraveaz ă perspectivele de ocupare ale anumitor grupuri
de persoane, cum ar fi femeile, tinerii și persoanele în vârst ă. De asemenea, poate trena trecerea de la
un compartiment de munc ă la altul, fapt care face pia ța muncii mai pu țin dinamic ă și majoreaz ă durata
medie a perioadelor de șomaj.8
Schimbările observate în organizarea muncii, în vederea flexibiliz ării, nu se refer ă numai la
conținutul și timpul de munc ă, ele incluzând și durata și forma contractelor, precum și drepturile
angajaților. Restructurarea rela țiilor de munc ă este facilitat ă de tendin ța, care predomin ă în cele mai
multe țări avansate, și anume, de sl ăbire a cadrului juri dic care guverneaz ă piața muncii și de
diminuare a mi șcării sindicale.
Prin urmare, se observ ă o schimbare a contractului «psihologic» între angaja ți și angajatori, în ceea
ce privesc a șteptările uneia dintre p ărți de la cealalt ă. Contractul vechi, care reprezenta un acord de
relații pe termen lung și se baza pe securitate și loialitate reciproc ă, este înlocuit de un nou contract
de munc ă, cu un termen mai scurt, care se bazeaz ă, în principal, pe schimbul economic, în timp ce

5Comisia Europeana (2006). Ocuparea în Europa în anul 2006. Direcția Generala de Ocupare, Afaceri Sociale și Egalitatea de
Șanse, Comisia Europeana, Bruxelles.
6 Vitsilaki Ch. (2004), idem, pag. 3.
7 Comisia Europeana (2006),idem.
8 Comisia Europeana (2006),idem.

17

conceptul de “loialitate” devine o valoare secundar ă, mai degrab ă efect decât determinant al
contractului. În condi țiile în care predic țiile arată că în viitor o persoan ă va schimba 5-7 calific ări/
profesii/ contexte de ocupare, securitatea, deja, este asociat ă cu ocupabilitatea.9
Un alt element al noii situa ții existente pe pia ța muncii, este cel de mobilitate mai intens ă a
angajaților în cadrul întreprinderii, dar și între întreprinderi. Întreprinderile sunt mai flexibile decât
erau în trecut, acest lucru influen țând mobilitatea angaja ților în întreprindere, dar și de la o
întreprindere la alta. Mai mult, într-un astfel de mediu, angaja ții trebuie s ă fie preg ătiți pentru
transferuri fie în cadrul întreprinderii, fie de la o într eprindere la alta. Ca rezultat al celor de mai sus,
în țările în care produc ția globalizat ă reprezint ă o realitate, este aproape imposibil sa existe o
perspectiv ă de “carier ă pe tot parcursul vie ții într-o întreprindere”. În acest context, se dezvolt ă
instituționalizarea contractelor de munc ă nestandardizate, care, de fapt reprezint ă un factor de
flexibilitate.10
Globalizarea puternic ă a pieței, în combina ție cu apari ția unui nou model de produc ție,
caracterizat de o produc ție de serie mic ă, reducerea ciclului de via ță al produselor și alte schimb ări
aferente cerin țelor consumatorilor, impun restructurarea radical ă a întreprinderilor. Rezultatul celor de
mai sus este predominan ța unui mediu economic, extrem de fluid și competitiv, care impune țărilor
europene s ă ia măsuri drastice, în scopul consolid ării poziției lor.11

B. Gen, ocupare și familie în noua organizare a muncii

În ultimele decenii se observ ă o creștere a particip ării femeilor pe pia ța muncii și în cadrul
structurilor economice de luare a deciziilor. Modific ările structurale și operaționale survenite pe pia ța
muncii au modificat, în mod semnific ativ, atât rolul social al sexelor cât și modul de participare a
acestora la via ța privată și la viața de familie. Concilierea (sau echilibrarea) vie ții profesionale cu cea
de familie (work-life balance, a șa cum a fost numit la nivel interna țional) se refer ă la o tem ă care
depășește mult limitele înguste de organiza re a timpului la nivel individual și este legat ă de nivelurile
de ocupare, fertilitate, rela țiile de familie și calitatea vie ții.12 Conform datelor de cercetare din studiul
internațional realizat în 24 de țări, se observ ă o dificultate în concilierea vie ții profesionale cu via ța de
familie a lucr ătorilor, afectând în mod negativ, atât sectorul de s ănătate cât și relațiile interpersonale
ale acestora.13
Femeile poart ă “povara” principalelor responsabilit ăți în familie, concomitent cu asumarea și
realizarea sarcinilor lor profesionale. Acest lucru face ca integrarea/participarea lor pe pia ța muncii s ă
difere fa ță de cea a b ărbaților (oportunit ăți limitate de avansare, limitarea asum ării unor
responsabilit ăți profesionale, etc.), observându-se și o limitare deosebit ă a timpului liber și a evolu ției
activități l o r l o r . A c e s t e d i f e r e n țe confirm ă faptul c ă și în noile condi ții de lucru, cele dou ă sexe nu

9 Karasavvidou E. (2005), Piața moderna a muncii. Antreprenoriat – Antreprenor – Proces ul antrprenorial . Universitatea
Aristotel din Thessaloniki Facultatea de Științe Economice, Domeniul de economie a întreprinderilor.
10 Fokiali R. (2008), idem.
11 Mouriki A. (1994), Politici de Restructurare și Noi forme de organizare a muncii: Dereglementarea sau Dep ășirea
Rigidității, La Conferin ța pe tema "Politici de restructurare și probleme de ocupare", 27-29 Iunie 1994, Consiliul Exper ților
economici și Universitatea din Atena, Atena.
12 Mouriki A. (2006), Priorități Politice și aspecte semnificative care apar în leg ătură cu concilierea vie ții profesionale cu
viața de familie , Atena, EKKE, pag. 5.
13 Bari Focus (pentru Re țeaua IRIS): Cercetare pentru Lipsa de Echilibru între Via ța profesionala și cea personal ă, Munca
multă «te mănâncă». Familie și Sănătate, «Kathimerini» , 14/11/2006, Atena

18

concureaz ă în condi ții egale pe pia ța muncii, deoarece exist ă condiții diferite atât pentru oferta, cât și
pentru cererea muncii lor.
De asemenea, important ă este constatarea c ă și cerințele noii pie țe a muncii sunt formulate înc ă
pe baza reprezent ării, imaginii “angajatului ideal”, care are caract eristici masculine tradi ționale,
însemnând cel care poate lucra multe ore și cu program flexibil, pentru a r ăspunde dina micii ce
caracterizeaz ă piețele interna ționale, cel care- și poate adapta rolurile personale precum și alte roluri,
la cerințele locului de munc ă, în general, cel care poate fi flexibil în ceea ce prive ște disponibilitatea
de a acorda timpul s ău, acordându-l într-o mai mare m ăsură companiei în care lucreaz ă.
Însă aceste cerin țe nu sunt conforme cu cerin țele pentru satisfacerea nevo ilor stabile ale familiei și
ale membrilor acesteia pentru ad ăpost, hran ă, îngrijire, supraveghere, etc. În acest context, cerin țele
noii piețe a muncii defavorizeaz ă pe cei care î și asumă grija familiei, deopotriv ă femei sau b ărbați.
În toate țările europene se observ ă, într-un ritm și o măsură mai mari sau mai mici, urm ătoarele
modificări în rela țiile dintre sexe:
 Participarea crescut ă a femeilor pe pia ța muncii, chiar și atunci când sunt mame cu copii
mici.
 Rata crescut ă de părinți, în special b ărbați, (divor țați, aflați la distan ță, etc.) care
absenteaz ă de la cre șterea și, în general, din via ța copiilor lor.
 Participarea cea mai mare a ta ților la cre șterea copiilor și la obliga țiile de familie în
familiile “nucleu”, ai c ăror membri conlocuiesc.
 Reducerea num ărului de c ăsătorii și creșterea num ărului de asocieri libere sau conlocuire.
 Creșterea num ărului de divor țuri și separări.
 Creșterea num ărului familiilor monoparentale, precum și a familiilor reconstituite (a doua,
a treia c ăsătorie cu unul sau mai mul ți copii din c ăsătoria anterioar ă a soților).
 Reducerea num ărului total al na șterilor și creșterea num ărului de na șteri în afara
căsătoriei.
Ca rezultat al modific ărilor men ționate anterior și începând cu Rezolu ția Consiliului și a Miniștrilor
Muncii și Politicilor Sociale privind participarea echilibrat ă a femeilor și a bărbaților în via ța
profesional ă și cea de familie (29/6/2000)14, statele-membre sunt chemate s ă propună măsuri axate pe
echilibrarea asum ării responsabilit ăților și a obliga țiilor angaja ților / angajatelor, privind persoanele
dependente și, în plus, se stabilesc dou ă domenii importante de politic ă socială și interven ții: a)
dezvoltarea continu ă a rețelelor de servicii de îngrijire pentru copii și persoanele în vârst ă și b)
promovarea, din partea întreprinderilor, a unor politici de prezervare a familie.

Dezvoltarea tehnologiilor informa ției și comunica țiilor (TIC) a contribuit la crearea de noi structuri
și relații sociale15 și a jucat un rol semnificativ în configurarea noilor forme de ocupare, afectând
poziția femeilor atât direct, prin intermediul rela ției pe care o dezvolt ă cu piața noilor tehnologii, cât
și indirect, prin intermediul modific ărilor în organizarea produc ției și a ocupării. Pe cât de incontestabil
e impactul pozitiv al evolu ției tehnologiei și TIC, la toate nivelurile vie ții sociale și economice, atât de

14 Council of the European Union and the Mi nisters for Employment and Social Policy (2000), Resolution of the Council and of
the Ministers for Employment and Social Policy, Meeting within the Council of 29 June 2000 on the Balanced Participation of
Women and Men în Family and Working Life (2000/C 218/02) , Official Journal of the European Communities
15 Bell, D. (1974), The Coming of Post-Industrial Society , London.

19

incontestabil este și faptul c ă modeleaz ă noi condi ții de inegalitate social ă puternic ă și de excluziune
(analfabetismul tehnologic, ac cesul la tehnologie, etc.).16
Munca la domiciliu nu constituie o form ă nouă de munc ă, deoarece a fost una dintre cele mai
intensiv utilizate forme de munc ă încă din perioada industriei grele, îns ă prezintă un interes deosebit
ca formă informal ă de lucru, prezentând atât caracteristici negative cât și pozitive pentru angaja ți.
Aspectul pozitiv al acestei forme de ocupare este lipsa de control și monitorizare direct ă de către
angajator și lipsa unui program fix de munc ă. În plus, pentru femei, factorul pozitiv, și, într-adev ăr
decisiv, este c ă munca se desf ășoară în condi ții ce permit concilierea muncii cu obliga țiile de familie.
Aspectele negative ale acestei forme de ocupare, se refer ă, în majoritatea lor, la cuantumul
remunera ției. Concret, aceste femei primesc salarii mult mai mici, fiind pl ătite, de obicei, “cu
bucata”, și nu pentru timpul total de executare a unei lucr ări. Nu li se pl ătesc zilele de s ărbători și de
concediu, asigurarea de s ănătate/viață, pensionare, etc. Costul pentru spa țiu și cheltuielile aferente
pentru desf ășurarea muncii la domiciliu este acoperit de ele și utilizeaz ă „instrumentele proprii de
muncă” sau în multe cazuri, le închiriaz ă de la angajator (calculator, fax, etc.). În cele din urm ă,
reprezint ă prima categorie de lucr ători care r ămân fără un loc de munc ă și venituri, în perioadele de
criza și reduceri de salarii.
Și atunci când sunt integrate în pozi ții cu calificare înalt ă și salarii mari, în special ca libere
profesioniste, femeile o fac, în mare m ăsură, pentru a putea combina ocuparea și recunoa șterea lor
profesional ă cu obliga țiile familiale. Acest lucru este va labil, în special, în cazul tele-muncii , unde cu
utilizarea TIC, persoanele angajate, și în special, femeile, î și pot îndeplini sarcinile lor de munc ă în
spații alternative, inclusiv la domiciliul lor. Tele-munca îns ă limiteaz ă perspectivele de avansare
profesional ă a femeilor care nu dispun de competen țe socio-economice și profesionale înalte. Femeile
care lucreaz ă la domiciliu, desprinse de organizarea afacerilor și cultura acesteia, nu au perspective de
dezvoltare și avansare, fie ele ocupa ționale sau socio-economice.17
Pe de alt ă parte, munca cu frac țiune de norm ă, a atras o aten ție deosebit ă în ultimele decenii,
deoarece reprezint ă forma predominant ă a muncii “non-standard” (non-standard work) în condi țiile
globalizării. Într-adev ăr, astăzi, elementul diferit nu este numai cre șterea cantitativ ă a oamenilor care
lucrează cu norm ă fracționată, dar și diferen țierea calitativ ă în “regularitatea” sau
“convenționalitatea” pe care o ia aceast ă formă de ocupare. Ca și toate celelalte forme de ocupare
care absorb o propor ție tot mai mare a for ței de munc ă, și munca cu frac țiune de norm ă atrage cu sine
atât elemente pozitive, cât și negative.
Pe baza datelor ILO, se apreciaz ă ca în țările dezvoltate, femeile reprezint ă 65-90% din persoanele
care lucreaz ă part-time, în timp ce în țările în curs de dezvoltare, muncesc în special, în forme de
muncă informale și neînregistrate (munc ă la domiciliu), f iind foarte dificil ă identificarea ratelor de
ocupare ale acestora.
În prezent, femeile aleg munca cu frac țiune de norm ă, ca o modalitate unic ă de combinare a
muncii cu obliga țiile de familie privind cre șterea copiilor și îngrijirea persoanelor în vârst ă, precum și a

16 Flecker, J., Meil, P. & Pollert, A. (1998), The sexual division of labor în process manufactu ring, economic restructuring,
training and women’s work, European Journal of Industrial Relations ,: Gregory, J. (1983), Clerical workers and new office
technologies: Office Work Stations în the Home . Board on Telecommunications. Washin gton, D.C: National Academy Press.
Mortensen, P., (1983), Telecommut ing: the company perspective, Best’s Review Property-Casualty Edition, November: 112-114.
17 Chin, K. (1984), Home is where the job is, Infoworld, 6, 17:28-32. Olson, M.H. (1983), Overview of Work-At-Home Trends
în the Unites States. New York: New York University Centre for Research on Information Systems. Pratt, J.H. (1984), Home
telecommuting: a study of its pioneers, Technological Forecasting and Social Change, 25: 1-14.

20

altor persoane dependente, de care sunt responsabile.18 Însă, în mare m ăsură, ele accept ă munca cu
fracțiune de norm ă nu atât datorit ă optării conștiente, cât mai ales din motivul c ă nu dispun de alte
modalități de acoperire a obliga țiilor de familie și, în special, deoarece reprezint ă un segment marginal
din punct de vedere social și economic, munca cu frac țiune de norm ă fiind deseori asociat ă cu un status
profesional redus.
În concluzie, se observ ă că aceste modific ări în structura și organizarea produc ției sunt direct
legate de cadrul de asigurare sociala și protecție19. În general, se recunoa ște că procesul de globalizare
a fost asociat cu dec ăderea statului social și limitarea protec ției sociale a angaja ților, și în special, a
femeilor angajate în noile forme de munc ă. Aceste noi forme de munc ă, au în general un impact pozitiv
(sporirea șanselor de ocupare și îmbunătățire a pozi ției economice și sociale a unor categorii de femei,
mai ales ale femeilor educate din țările dezvoltate), acompaniat îns ă și de multe aspecte negative
(poziția socio-economic ă slabă a unui mare procent de femei la nivel mondial, și în special, în țările în
curs de dezvoltare) privind pozi ția femeii pe pia ța muncii.
În consecin ță, politicile care trebuie dezvolta te sunt cele de activare a cet ățenilor și a institu țiilor
pentru îmbun ătățirea pozi ției femeii în general, pentru consolidarea institu ționalizării sprijinului pentru
creșterea copiilor, pentru consolidarea drepturilor dobândite de to ți angajații, pentru protec ție socială
și securitate într-un mediu de munc ă și socio-economic, aflat în continu ă schimbare.

C. Caracteristici ale ocup ării femeilor

Ocuparea femeilor reprezint ă un fenomen care, prin tr ansformarea sa calitativ ă și cantitativ ă, este
caracterizat de importante transform ări sociale, economice și culturale. Caracterul amplu al ocup ării
feminine a avut ca rezultat restructurarea esen țială atât a pie ței muncii, cât și a vieții sociale, cu
importante implica ții sociale și economice, astfel încât reexaminarea func ționării mecanismelor pie ței
muncii, organiz ării, precum și a dinamici societale sa se considere ca fiind o direc ționare necesar ă.20
Prin urmare, fenomenologia ocup ării femeilor ca o categorie tematic ă și de cercetare este frecvent
prezentat ă atât în articolele din diferite domenii științifice (sociologie, antropologie, economie,
psihologie, istorie, drept, etc.) atât în ziare cât și în reviste, f ăcând „ studiul pentru gen în munc ă, un
loc de intersec ție al diferitelor discipline din domeniul științelor sociale” .
Creșterea particip ării feminine la for ța de munc ă, în func ție de vârst ă și sectoare de activitate sau
categorii de profesii, a cauzat schimb ări esențiale în structurarea profesiilor în func ție de gen, în
șomaj, în stabilirea salariilor pe ramura, în asigur ările sociale, etc.21 și este, în mare m ăsură, un derivat
al particip ării lor crescute la sistemele de educa ție și formare, la schimbarea etapizat ă a percep țiilor
persoanelor asupra rolurilor celor dou ă sexe, precum și a nevoilor care decurg din evolu țiile și
transform ările în structurile sociale, dezvoltarea economic ă și organizarea muncii.
Gradul de integrare a femeilor pe pia ța muncii difer ă de cel al b ărbaților. Aceste diferen țe sunt
ilustrate de recunoa șterea, în mai mic ă măsură, a competen țelor profesionale ale femeilor, în
segregarea vertical ă și orizontal ă a muncii, în ratele diferen țiate de șomaj, în alegerea muncii cu

18 Applebaum, E. (1987), Restructuring Work: Temporary, Pa rt-Time, and at-Home Employment: Hartman, H. (ed.),
Computer Chips and Paper Clips. Te chnology and Women’s Employment, Volume II. Washington, DC: National Academy Press.
19 Gummett, P. (ed.) (1996), Globalization and Public Policy. Cheltenham, UK: Edward Elgar.
20 Mousourou L. (1993), Femeia și Ocuparea . Zece aspecte , Edit. Gutenberg, Atena.
21 Ibid.

21

fracțiune de norm ă și nivel diferen țiat de salarizare. De asemenea, se eviden țiază o clasare în profesii
feminine și masculine, o stagnare profesional ă a femeilor și o prezen ță mai scăzută în pozi ții de
conducere, o participare crescut ă a acestora la forme de munc ă informal ă, precum și discrimin ări în
educație și formare profesional ă, care, la rândul lor, creeaz ă bariere importante în calea ocup ării.
Măsurile care vizeaz ă îmbunătățirea calit ății muncii și a oportunit ății privind cariera femeilor, dar
și cele care se refer ă la încurajarea antreprenoriatului feminin, la reducerea inegalit ăților salariale, în
funcție de gen, la sporirea prezen ței femeilor în sectorul noilor tehnologii și, în cele din urm ă, la
domeniul de conciliere a vie ții personale și a celei profesional ă, sunt sporadice și limitate.22
Creșterea particip ării femeilor pe pia ța muncii reprezint ă o evolu ție pozitiv ă și o contribu ție
semnificativ ă în dezvoltarea economic ă a UE, corespunzând la 1/4 din dezvoltarea economic ă anuală
din anul 1995.23 Rata de ocupare a femeilor a crescut cu 7,1% în ultimul deceniu și a atins 59,1% în anul
2008, procent care se afl ă aproape de obiectivul ini țial de la Lisabona (60%), îns ă departe de noul
obiectiv (70% în 2010), cu toate c ă procentul acesta difer ă între statele-membre, de sub 40% pân ă peste
70% (vezi Graficul 1).

Grafic 1 Ratele de ocupare (b ărbați și femei în vârst ă de 15-64 ani) în statele-membre ale UE – 2008
Diferența medie între ratele de ocupare a femeilor și bărbaților a scăzut de la 18,2% în anul 1998,
la 13,7% în anul 2008 (vezi Tabel 2).
În conformitate cu datele Eurostat, în 2010 rata total ă de ocupare în UE27 pentru persoanele în
vârstă de 20-64 ani (care este categoria de vârst ă asupra c ăreia s-a concentrat Strategia Europeana
2020) a crescut în mod constant de la 66,8% în anul 2002 la 70,4% în anul 2008. În anul 2009 a sc ăzut la
69,1% și în anul 2010 la 68,6%. Mai exact, în 2010 rata de ocupare pentru persoanele în vârst ă de 20-64
de ani a fost mai ridicat ă în Suedia (78,7%), Olanda (76,8% ), Danemarca (76,1%), Cipru (75,4%),
Germania și Austria (74,9% pentru ambele). Cele mai sc ăzute rate au fost înregistrate în Malta (59,9%),
Ungaria (60,4%), Italia (61,1%), Spania (62,5%) și Romania (63,3%) .
Rata de ocupare pentru femei a înregistrat o cre ștere continu ă de la 57,3% în anul 2000 la 63% în
anul 2008. În anul 2009 , pentru prima data, a înregistrat o sc ădere atingând 62,5% și 62,1% în anul 2010.

22 Monitorul Oficial al Uniunii Europene ( 2005), Avizul Comisiei Europene Economice și Sociale cu tema: «Beijing , 10 după 10
ani: evaluarea progresului care a fost înregistrat în Europa și în tarile în curs de dezvolta re pe teme de egalitate intre b ărbați și
femei» (2005/C 221/11).
23 OECD (2008), Gender and sustainable development. Maximising the economic, social and environmental role of women ,

22

În 2010, rata de ocupare pentru femeile în vârst ă de 20-64 de ani a variat de la 41,4% în Malta și 49,5%
în Italia la 75,7% în Suedia și 73,1% în Danemarca. Rata pentru Romania este de 55,9% (vezi Tabelul 1
din anex ă).
Cu toate acestea, criza economic ă, întrerupând aceast ă tendință pozitivă, a avut un impact
important asupra șomajului și pieței muncii.24 În perioada mai 2008 – septembrie 2009, rata de șomaj la
nivel UE, a crescut mai rapid pentru b ărbați (de la 6,4% la 9,3%) decât pentru femei (de la 7,4% la 9,0%)
deoarece sectoarele dominate de b ărbați, în industrie și construc ții, au fost mai afectate. În plus, în 12
state membre, șomajul înregistreaz ă o rata mai mare pentru femei. În cele din urm ă, fiind dat faptul c ă
locurile de munc ă ale femeilor se concentreaz ă în domeniul public, ar putea fi afectate dispropor țional
cu pierderile locurilor de munc ă, datorită reducerilor bugetare.25

Grafic 2 Diferența absoluta, pe baz ă de gen, între procentele de ocupare (b ărbați și femei în
vârstă de 15-64 ani) în statele- membre ale UE – 2003 & 2008
Experien ța din crizele anterioare arat ă că ocuparea b ărbaților, în general, se redreseaz ă mai
repede decât cea a femeilor.26 În ceea ce prive ște persoanele care intr ă în șomaj, riscul de e șuare a
reintegrării pe pia ța muncii este mai mare pentru femei. Concentrarea asupra evolu ției ratelor de
șomaj în perioada de criz ă economic ă este important ă, însă poate ascunde alte tendin țe mai pu țin
vizibile, inclusiv cre șterea ratei femeilor în rândul persoanelor șomere (femeile reprezint ă mai mult de
2/3 dintre cele 63 de milioa ne de persoane, în vârst ă de 25-64 ani, care sunt inactive în UE) sau în
rândul persoanele care sunt afectate de șomaj par țial (angaja ți cu frac țiune de norm ă care ar dori s ă
lucreze mai multe ore), care nu sunt înregistrate ca șomeri/șomere.
În ciuda legisla ției comunitare pentru remunera ția egală între femei și bărbați, în conformitate cu
Comisia European ă, în toate sectoarele economice din UE, femeile continu ă să câștige pentru fiecare
ora de munc ă, în medie, 15% mai pu țin decât b ărbații și 25% în sectorul privat. Acest decalaj se reduce

24 Comisia European ă (2009), Raportul Comisiei c ătre Consiliu, Parlamentul European, Comisia European ă Economic ă și
Socială și Comisia Regiunilor, Egalitatea între femei și bărbați -2010, COM(2009)694 final, SEC(2009) 1706}, Bruxelles,
18.12.2009.
25 Comisia Europeana (2009), Raport…., ibid.
26 Smith, M. (2009), Analysis Note: Gender equality and recession , EGGE.

23

într-un ritm mult mai lent decât diferen ța ratelor de ocupare a celor dou ă sexe.27 În plus, femeile
corespund, în medie, la 30% dintre antrepre nori din UE, deoarece frecvent se confrunt ă cu obstacole
mai mari decât b ărbații, în ceea ce prive ște constituirea întreprinderilor, accesarea finan țărilor și
formarea.28
Precaritatea accesului la servicii de îngrijir e a persoanelor dependente (copii, persoane cu
handicap, persoane în vârst ă) împiedic ă femeile s ă participe pe pia ța muncii sau s ă lucreze cu norm ă
întreagă. În anul 2008, femeile care au lucrat cu frac țiune de norm ă au atins o rat ă de 31,1%, în timp ce
bărbații o rată de 7,9% (vezi Graficul 3). Referi tor la rata de ocupare cu norm ă întreagă, decalajul între
bărbați și femei a sc ăzut, în mic ă măsură, în anul 2003, aceast ă rată crescând în nou ă state-membre.
Procentajul de 14,8% dintre femeile angajate, au contracte cu termen limitat, însemnând un punct
procentual în plus, fa ță de bărbați. Se eviden țiază că marea discrepan ță în utilizarea formelor flexibile
de munc ă se datoreaz ă, în mare m ăsură, lipsei de echilibru între femei și bărbați, în ceea ce prive ște
utilizarea timpului.29

Grafic 3 Munca cu frac țiune de norm ă (bărbați și femei în vârst ă d e p e s t e 1 5 a n i ) î n s t a t e l e
membre ale UE – 2008
Deoarece participarea femeilor pe pia ța muncii este strâns legat ă de poziția lor în familie, se pare
că există bariere importante în calea realiz ării concilierii vie ții de familie cu cea profesional ă, precum
și a repartiz ării responsabilit ăților de familie, în detrimentul femeilor. În conformitate cu Raportul
Comisiei Europene pentru egalitatea de gen (2007), rata de ocupare a femeilor în vârst ă de 20 pân ă 49
de ani, scade cu 15 puncte procentuale, în momentul în care au un copil, în timp ce rata pentru b ărbați
crește cu 6 puncte procentuale.30

27 European Commission (2007), Tackling the pay gap between women and men, Communication from the Commission to the
Council, the European Parliament, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions.
28 Comunicarea Comisiei c ătre Consiliu, Parlamentul Europe an, Comisia Europeana Economica și Sociala și Comisia Regiunilor
(2006), Foia de parcurs …, pag . 4.
29 Comisia European ă (2007), Raportul Comisiei c ătre Consiliu, Parlamentul European, Comisia European ă Economic ă și
Socială și Comisia Regiunilor, Raport pentru egalitatea de gen-2007 , Bruxelles, 7.2.2007, COM(2007)49 final, pag. 6.
30 Comisia European ă (2007), raport

24

Femeile care au copii lucreaz ă mai puțin (~11,5% la rata de ocupare) decât femeile f ără copii, în
timp ce b ărbații care au copii lucreaz ă mai mult decât b ărbații fără copii (+6,8 procente). Aceast ă
influență a maternit ății / paternit ății asupra particip ării la ocupare, este legat ă de rolurile tradi ționale
ale sexelor și de lipsa de institu ții de îngrijire a copiilor în majoritatea statelor-membre. În ciuda
creșterii oferirii serviciilor de îngrijire pentru cop ii, în ultimii ani, în co nformitate cu obiectivele
europene, în multe țări procentele de satisfacere sunt sc ăzute, în special pentru copiii în vârst ă de sub
3 ani. Îngrijirea altor membri dependen ți, de asemenea, influen țează șansele femeilor și ale bărbaților
de a rămâne pe pia ța muncii, provocare care a fost agravat ă de îmbătrânirea popula ției.31
În anul 2005, peste 20 de milioane de europeni în vârst ă de 15 pân ă 64 de ani (12,8 milioane femei
și 7,6 milioane b ărbați) aveau în responsabilitatea lor îngrij irea persoanelor adulte dependente. Aceast ă
responsabilitate de îngrijire joac ă un rol în rat ă scăzută de ocupare a femeilor în vârst ă de 55 pân ă 64
de ani (36,8% în anul 2008, 18,2 puncte mai pu țin decât procentul aferent b ărbaților). De asemenea,
lipsa de m ăsuri suficiente pentru ec hilibrarea muncii cu via ța personal ă, poate afecta decizia femeilor
și a bărbaților de a nu avea copii sau de a avea mai pu țini copii, fapt problematic privind îmb ătrânirea
populației și feedback-ul viitor al pie ței muncii, și, prin urmare, dezvoltarea economic ă. În țările în
care exist ă condiții favorabile pentru îngrijirea copiilor, cu posibilitate de concediu pentru cre șterea
copilului și reglement ări ale programului flexibil de munc ă, atât ratele de ocupare a femeilor cât și
ratele de natalitate sunt mai ridicate.
Deși, numărul de femei care particip ă la procesul decizional sau care de țin poziții de luare a
deciziilor în UE a crescut în ultimii ani, puterea continu ă să se afle, în mod clar, în mâinile b ărbaților,
atât la nivel politic cât și economic. În UE, în medie, numai unul dintre parlamentarii na ționali și
miniștri este femeie, cu toate c ă situația variaz ă de la un stat-membru la altul. Unele progrese au fost
înregistrate în urma alegerilor din anul 2009 în Parlamentul European, unde procentul femeilor a
crescut de la 31% la 35%. În sectorul economic, cifrele sunt mai pu țin pozitive și, de exemplu, femeile
reprezint ă numai unul dintre membrii consiliului de administra ție a societ ăților europene blue-chips și
3% dintre pre ședinții consiliilor administrative.32
În general, exist ă un paradox fundamenta l care caracterizeaz ă promovarea egalit ății de gen și a
consolidării femeilor: în timp ce la nivel mondial exist ă angajamente privind temele de egalitate de
gen, la nivel na țional se înregistreaz ă un progres limitat în aplicarea acestora.33 Dezvoltarea economic ă
necesită luarea de m ăsuri, cum ar fi crearea locurilor de munc ă, însă sub politica și aspectul de gen. De
exemplu, conceptul ocup ării depline, trebuie explorat av ând în vedere munca neremunerat ă prestată
de multe femei. În primul rând femeile cu salarii mici în țările în curs de dezvoltare, frecvent, dezvolt ă
o “ocupare deplin ă” informal ă, bazată pe cererea excesiv ă pentru consumul de energie și timp din
partea lor, pentru a r ăspunde structurilor de familie, societate și economie. Pe de alt ă parte femeile cu
venit scăzut, în cele mai dezvoltate țări, se confrunt ă cu responsabilit ăți mari de îngrijire, care
reprezint ă o barier ă în șansa lor de a ocupa un loc de munc ă cu norm ă întreagă pe piața muncii, fapt
care se observ ă în concentrarea ridicat ă a acestora în job-uri cu norm ă parțială.34

31 Comisia European ă (2009), raport
32 Ibid.
33 Bakker, I. (2007), Financing for Gender Equality and the Empowe rment of Women: Parado xes and Possibilities,
EGM/FFGE/2007/BP.1, United Nations, Division for the Advancement of Women, Expert Group Meeting on financing for gender
equality and the empowerment of wome n, Oslo, Norway 4-7 September 2007.
34 Elson, D. (2006), Budgeting for Women’s Rights: Monitoring Government Budgets for Compliance with CEDAW, (UNIFEM
2006), pp. 119-120.

25

D. Situația României

În România, cre șterea ocup ării forței de munc ă și egalitatea de remunerare a fost mai
instituționalizat ă, datorit ă centraliz ării economice, decât în alte econom ii industrializate sau în curs de
dezvoltare35. În plus, ratele șomajului și ratele șomajului pe baz ă de gen au fost și, încă, sunt, mai mici
decât în alte economii dezvoltate ale Uniunii Europene. În consecin ță, rata șomajului actual este destul
de scăzut (4.93%), iar rata șomajului în rândul femeilor este mai mic ă decât cea a b ărbaților (rata
șomajului 4,81% pentru femei și 5,05% pentru b ărbați), la 31 octombrie 2011.
În privința județele din care fac parte centrele proiectului, datele ne indic ă, la 31 octombrie 2011,
că Vaslui se situeaz ă, la nivel na țional, pe locul secund, cu o rat ă a șomajului de 9,14%, în timp ce
județele Bistri ța-Năsăud (4,53%) și Timiș (1,85%) se situeaz ă la cealalt ă extremitate, cu rate ale
șomajului printre cele mai reduse (vezi Tabelul 10 de la anexe). În privin ța șomajului feminin, el este
sub cel masculin în jude țul Vaslui (7,16%, fa ță de 11,13%) dar e mai ridicat decât cel masculin în
județele Bistri ța-Năsăud (4,69%, fa ță de 4,39%) și Timiș (2,17%, fa ță de 1,6%). Avem, a șadar, experien țe
diferite relative la șomaj în cele trei centre ale proiectului
Rata ocup ării forței de munc ă-este de aproximativ 58% – sub media curent ă a UE și a obiectivului de
la Lisabona, 70%. Prin urmare, doar 5 din 10 femei lucreaz ă. Spre deosebire de alte țări europene și în
ciuda bunei imagini a Româ niei, pe parcursul tranzi ției sale spre o pia ță liberală a muncii, se observ ă o
creștere a diferen ței între sexe în ceea ce prive ște calitatea muncii femeilor. Având în vedere situa ția
actuală, caracterizat ă de ratele sc ăzute de natalitate, reducerea for ței de munc ă și a popula ției,
precum și îmbătrânirea popula ției, femeile ar trebui s ă fie considerate ca o resurs ă umană
semnificativ ă, care poate fi valorificat ă în mod corespunz ător, în scopul realiz ării unei dezvolt ări
economice durabile.36
În plus, salariile mici reprezint ă o altă important ă problem ă pentru for ța de munc ă româneasc ă. Un
sondaj37 arată că în România o companie cheltuie ște pentru un angajat, de zece ori mai pu țini bani
pentru salarii și alte recompense financiare, decât în Europa Occidental ă. Dificultatea unor persoane de
a-și găsi un loc de munc ă sau un loc de munc ă decent în corela ție cu veniturile mici, reprezint ă unele
dintre cele mai importante disparit ăți trans-sectoriale în condi țiile socio-economice care au contribuit
la creșterea imigra ției forței de munc ă. Această imigrație extern ă, de asemenea, se refer ă la femeile,
care încercând s ă iasă din cercul vicios al s ărăciei și să elimine marginalizarea social ă, preferă să-și
părăsească țara, motivele fiind diferen țierea de gen și inegalitatea pe pia ța forței de munc ă.
Un alt aspect al pie ței muncii este îmb ătrânirea continu ă a popula ției, prev ăzându-se c ă până în
anul 2020, aproxima tiv 50% din popula ția ocupat ă va fi în vârst ă de 40 peste de ani.38 O tendin ță mai
recentă existent ă pe piața forței de munc ă din România, este lipsa de persoane cu competen țe înalte și
acest lucru combinat cu lipsa de for ță de munc ă în anumite domenii, conduce la o realitate alarmant ă,
deoarece 73% din angajatorii din România au declarat c ă au probleme în ocuparea posturilor
disponibile.39

35 Momete, D.C. (2008), The Analysis…., idem
36 Momete, D.C. (2008), The Analysis…, pp . 2517.
37 PricewaterhouseCoopers, PayWell 2007- Salary and benefits survey , 2008.
38 Vasile, V. (2004), Demographic changes and labor market în Romania , Romanian Academy.
39 Manpower Inc (2008), Talent Shortage Survey 2008: Global results , April 2008.

26

La nivel mondial, femeile se confrunt ă cu mai multe dificult ăți decât b ărbații privind accesarea
pieței muncii, în vederea identific ării unui loc de munc ă decent și productiv. În general, raportul este
de aproximativ 70 de femei (66,9) active di n punct de vedere economic la o 100 de b ărbați.40 Mai mult
decât atât, femeile sunt mai susceptibile de a câ știga mai pu țin decât b ărbații pentru acela și tip de
muncă, chiar și în ocupa ții care, tradi țional, sunt de sex feminin. Situa ția înregistrat ă în economiile
dezvoltate (inclusiv cele di n UE) este relativ pozitiv ă, raportul fiind de 82 de femei economic active la o
100 de b ărbați.
Ratele ocup ării forței de munc ă la nivel mondial sunt, în general, mult mai sc ăzute pentru femei
decât pentru b ărbați, România reprezentând o excep ție pentru câ țiva ani. Datele înregistrate în
România în anul 2007, arat ă că rata de ocupare a femeilor este de aproximativ 53% (calculat ă pentru
grupa de vârst ă 15-64 de ani), mult mai mic ă decât cea înregistrat ă pentru b ărbați, însemnând 65% și,
bineînțeles, mai sc ăzută decât obiectivul de la Lisa bona. În anul 2007, diferen țele de gen în România
(se calculeaz ă rata de ocupare pentru b ărbați minus rata de ocupare pentru femei) au crescut la 12%,
fiind sub media UE-27, care este de aproximativ 14%.41 Acest lucru poate fi core lat cu munca în familie,
depusă de un procent semnificativ de femei (25% din popula ția feminin ă inactivă muncește în
gospodărie și în familie).42
În cadrul unui studiu realizat în România43cu privire la motiva țiile comportamentale ale
discrimin ării de gen pe pia ța muncii, s-a demonstrat c ă o mare parte a b ărbaților (54%) consider ă că
femeile ar trebui s ă își sacrifice locul de munc ă în favoarea îngrijirii familiei, pe când doar 44% dintre
femei ar accepta aceast ă situație. În plus, se semnaleaz ă că 81% dintre b ărbați, precum și 56% dintre
femei, consider ă că principalul aduc ător de venit în familie ar trebui s ă fie soțul, fapt care
demonstreaz ă existența unor puternice stereotipuri cu privire la rolurile de gen în familie și muncă.
În general, femeile din România se confrunt ă cu mai multe provoc ări decât b ărbații, privind
ocuparea for ței de munc ă, datorit ă faptului c ă sunt expuse la mai multe inegalit ăți.44 Femeile sunt mai
susceptibile de a avea, în medie, mai pu țini bani, pe parcursul vie ții active și, în consecin ță, au pensii
mai mici, crescând riscul de a se confrunta cu s ărăcia la bătrânețe. Pe întreg teritoriul UE, diferen țele
de salarizare între b ărbați și femei au fost în medie de 15%, în timp ce în România de 13% (procente
pentru anul 2005) 45 și de circa 11% în 2011, conform unui studiu al B ăncii Mondiale. Prin urmare, riscul
de sărăcie este mai mare pentru femei decât pentru b ărbați. În România, în anul 2005, procentajul
femeilor de peste 65 de ani, expuse riscului s ărăc i e i , a f o s t d e 2 1 % , î n t i m p c e p e n t r u b ărbații din
aceeași grupă de vârst ă, această cifră atingea doar 12%.46
Aceste date sunt și mai dramatice atunci când variabila de gen se intersecteaz ă cu caracterul
minoritar, vârsta (femeile mai în vârst ă) sau cu handicapul (femei cu handicap). Un alt grup social
vulnerabil sunt femeile care tr ăiesc în zonele rurale, deoarece acestea sunt în mare parte șomere,
"asistând" membrii familiei, prin prestarea muncii în familie. În plus, se remarc ă faptul c ă femeile
singure cu minori în între ținere sunt expuse riscului s ărăciei mult mai mult decât restul femeilor.47

40 International Labor Office (ILO) (2008), Global Employment Trends for Women , Geneva, March 2008.
41 European Commission (2008), Equality between women and men — 2008 , Brussels
42 The Ministry of Family and Equality of Chances (2007), Strategy for 2007-2009. Management module , Romania.
43 Dobre, M.H. & Ailenei, D. (2010), Behavioral Motivations of Gender discrimination on the Labor Market în Romania,
Theoretical and Applied Economic , Vol. XVII, No. 12 (553), pp.95-102
44 European Commission (2006), Gender inequalities în the risks of poverty an d social exclusion for di sadvantaged groups în
thirty European countries , Directorate-General for Employment, Social Affairs and Equal Opportunities.
45 European Commission (2008), The life of women and men în Europe. A statistical portrait , Brussels.
46 European Commission (2008), The life…, ibid.
47 Momete, D.C. (2008), The Analysis…, ibid., pp. 2520.

27

E. Valori, experien ță de munc ă ale grupului- țintă

Particularizând aria de investiga ție la grupul țintă al proiectului, datele culese prin anchet ă
contureaz ă universul axiologic al acestuia , fundamentele care îl ghideaz ă în viață în raport cu munca.
Pornind de la elementele fundamentale ale atitudinii generale fa ță de viitor, fa ță de munc ă, premise
ale comportamentului pro-antr eprenorial al grupurilor vulnerabile, am testat care sunt valorile asociate
reușitei în via ță, care sunt, în opinia vulnerabililor, elementele ce le definesc structura axiologic ă.

Grafic 4 „După părerea dvs. de ce ai nevoie pentru a reu și în viață?”*
Datele de mai sus ne indic ă un prim set de valori esen țiale reușitei, format din muncă (55%
mențiuni cumulate) și educație, școală (42%) Reu șita în via ță, în opinia vulnerabililor, implic ă în primul
rând activarea resurselor proprii de munc ă și a celor formate prin educa ție.
Un alt set de valori se situeaz ă în planul secund al ierarhiei, fiind alc ătuit din valori precum
norocul (31%) sau relațiile (22%). Șansa, fără a fi plasat ă în prim-planul tablo ului axiologic, este
considerat ă a fi un factor important în a avea succes, fiind un adjuvant al performan ței individuale în
plan social. Rela țiile, capitalul social, joac ă și el un rol semnificativ, în opinia responden ților, crescând
probabilitatea de a reu și în viață.
Un set de valori de o însemn ătate mai redus ă este cel format din inteligen ță (26%) și credință
(22%). Plasarea credin ței spre cap ătul ierarhiei ar putea avea o explica ție de natur ă auto-evaluativ ă
(plasarea cauzelor propriei condi ții în sfera predestin ării).
Analiza la nivelul subcateg oriilor definite de caracteristicile socio-demografice ale grupurilor
vulnerabile ne indic ă pattern-uri distincte de structur ă axiologic ă. Astfel, munca este aleas ă într-o mai
mare măsură de către persoanele cu vârst ă de peste 45 ani sau cele cu studii superioare, educa ția este
menționată mai degrab ă de către persoanele de alt ă etnie (preponderent rom ă) sau de c ătre femeile
vulnerabile din familiile cu venituri lunare reduse, iar norocul este într-o mai mare m ăsură valorizat de

* N=112. Alegere din list ă.

28

către persoanele din familii cu venituri luna re de 101-300 lei / membru sau de c ătre persoanele de alt ă
etnie și cele de 46 ani și peste.
Putem observa, de asemenea, diferen țe structurale semnificative între cele trei loca ții în care am
derulat ancheta. Astfel, în Bistri ța, responden ții aleg într-o mai mare m ăsură munca drept valoare a
reușitei, în timp ce responden ții din Murgeni aleg mai degrab ă educația și norocul. Persoanele
vulnerabile din Timi șoara aleg, în schimb, într-o mai mic ă măsură, educația (vezi Tabelul 2 din anex ă).
Studiul realizat în decembrie 2010, în cadrul proiectului „ Crearea și promovarea de instrumente
de economie social ă în scopul incluziunii pe pia ța forței de munc ă a grupurilor defavorizate”
(proiect POSDRU/84/6.1/S/57308) indic ă date relativ similare, munca fiind considerat ă drept valoare
centrală și principal ă premisă a reușitei în via ță. Unul din grupurile investigate în cadrul studiului,
femei de peste 45 ani în c ăutarea unui loc de munc ă, indică faptul c ă aceste persoane aleg, în propor ție
de 50% munca, drept valo are a succesului, urmat ă fiind de noroc (34%) și de rela ții (33%). În acest caz,
educația este plasat ă undeva în zona final ă a ierarhiei, cu un scor cumulat de 24%.

Grafic 5 „Cei mai mul ți dintre oamenii ca dumneavoastr ă…?”*
Un alt indicator al plas ării în câmpul social al vulnerabilit ății îl constituie auto-aprecierea nevoii
de suport a vulnerabililor. Datele prezentate mai sus, în Graficul 2, ne indic ă un echilibru în aprecierea
nevoii de ajutor: 49% dintre subiec ți declară că de obicei sau permanent au nevoie de ajutor pentru a
se descurca iar 51% declar ă că, de obicei sau permanent, nu au nevoie de ajutor pentru a se descurca.
Totuși, numai 14% dintre responden ți își afirmă totala independen ță (8%), respectiv dependen ță (6%).
Nevoia de suport este mult mai bine determinat ă de categoriile socio-demografice din care fac
parte subiec ții (vezi Tabelul 3 din anex ă). Observ ăm că tendința spre declararea nevoii de suport
‐ Crește odată cu vârsta,
‐ Scade odat ă cu educa ția și nivelul de venit (care coreleaz ă, la rândul lor),
‐ E mai ridicat ă în Murgeni și mai scăzută în Timișoara.

* N=112. Alegere din list ă.

29

Comparativ, în cazul studiului derulat în de cembrie 2010, ponderea femeilor de 45 ani și peste care
menționau mai degrab ă nevoia de suport era de 62%, valoare foarte apropiat ă de cea ob ținută în cazul
studiului de fa ță.
În opinia femeilor vulnerabile, munca, educa ția și norocul sunt cele trei jaloane care ghideaz ă
drumul spre succes. Propor ția variabil ă a acestor trei elemente difer ă î n r a p o r t c u z o n e l e / a r i i l e
culturale din care ele provin, ca atare trebuie considerat ă o ușoară calibrare a discursului adoptat în
raport cu particularit ățile culturale. Nevoia de suport e una real ă, mai ales în situa ția deficitului de
resurse fiziologice, educa ționale sau financiare. Și acest aspect e un adjuvant al demersului de a ghida
potențialul persoanelor vulnerabile c ătre inițiative menite s ă le ofere independen ța material ă și să le
extragă din categoria de asista ți social.
Experien ța de munc ă acumulat ă constituie un capital cu multiple valen țe, fie ele de integrare
socială, fie de acumulare de expertiz ă într-un anumit domeniu. Identificarea particularit ăților
experien ței de munc ă, prin prisma naturii locului de munc ă (la stat, într-o firm ă privată sau un ONG, în
România sau în str ăinătate, în calitate de persoan ă cu atribu ții de conducere, etc.), aduce un plus de
informație în configurarea ca racteristicilor grupului femeilor vulnerabile.

Grafic 6 „Dvs. lucra ți sau ați lucrat vreodat ă…?”*
Mai mult de jum ătate (58%) dintre respondente au o experien ță de munc ă într-o firm ă privată și
19% în cadrul unui ONG . De asemenea, un sfert din el e au lucrat sau mai lucreaz ă în străinătate.
Ponderea persoanelor cu atribu ții de conducere este mai redus ă, de 10%, dar ponderea celor care au
experimentat munca „la negru”, f ără contract de munc ă, e ridicat ă, de aproape o treime (31%) (vezi
Tabelul 4 din anex ă).
Dacă vârsta nu discrimineaz ă în mod semnificativ în privin ța tipologiei experien ței de munc ă (cu o
excepție, munca în str ăinătate, decizie mai profund ă, care necesit ă un set de resurse printre care
tinerețea constituie un avantaj cert), educa ția determin ă traiectorii profesionale particulare (cei cu
educație medie sau superioar ă au experimentat într-o mai mare propor ție un job în mediul privat sau în

* N=112. R ăspuns multiplu

30

străinătate, în timp ce cei cu studii elementare sau voca ționale au fost mai degrab ă puși în situa ția de a
munci „la negru”).
În corela ție cu educa ția, nivelul de venit familial este mai degrab ă o consecin ță a unui portofoliu
profesional particular. Astfel, familiile cu venituri lunare medii sau mari se asociaz ă cu o mai mare
experien ță de munc ă în mediul privat.
Și situația în cele trei centre investigate e una distinct ă. Dacă femeile vulnerabile din Bistri ța și
Timișoara au o mai mare experien ță în mediul privat, cele din Timi șoara au experimentat într-o mai
mare măsură migrația extern ă, iar cele din Murgeni s-au confruntat mai mult cu munca „la negru”.
Actualul statut ocupa țional al femeilor vulnerabile ne o ofer ă o imagine de moment a situa ției în
care ele se afl ă, ilustrat ă în Graficul 7. Aproape dou ă treimi din acestea lucreaz ă, dar numai o treime
cu contract, alte 29% fiind angajate în diverse forme temporare („cu ziua”, pe cont propriu) sau f ără
forme legale („f ără contract, la negru”). Circa 40% di ntre persoanele investigate declar ă că nu
lucrează, majoritatea dintre acestea având totu și la un moment dat un loc de munc ă pentru cel pu țin 3
luni.

Grafic 7 „Care din urm ătoarele situa ții vi se potrive ște în prezent, dvs.?”*
O analiz ă a determinan ților socio-demografici ai statusului ocupa țional actual al femeilor
vulnerabile ne indic ă următoarele:
‐ O rată mai mare a angaj ării fără contract de munc ă (7%) în rândul femeilor de peste 45 ani, în
raport cu celelalte.
‐ O pondere mai mare a femeilor angajate cu contract de munc ă, în cazul celor cu studii medii și
superioare (45%), fa ță de cele cu studii elementare sau voca ționale (21%). Pe de alt ă parte,
femeile vulnerabile mai pu țin educate sunt mai degrab ă angajate „cu ziua” (34%) sau nu a avut
deloc experien ța muncii (7%), în raport cu cele mediu și superior educate (doar 5% lucreaz ă „cu
ziua” și sub 1% nu au avut experien ță de munc ă).

* N=112. Alegere din list ă.

31

‐ O rată mai ridicat ă a celor care lucreaz ă „cu ziua” în rândul vulnerabilelor de alt ă etnie decât
cea român ă (44%) sau a celor care provin din famil ii cu venituri lunare de maxim 100 lei /
membru (54%).
Analiza la nivelul celor trei areale investigate (Bistri ța, Timișoara și Murgeni) indic ă, de asemenea,
diferențe semnificative de status profesional:
‐ în cazul femeilor vulnerabile din Bistrița, observ ăm o pondere mai ridicat ă a celor care
lucrează „la negru” (5%) sau a celor care sunt actualmente f ără loc de munc ă deși au avut un
loc de munc ă (59%) și o pondere mai sc ăzută a celor care lucreaz ă „cu ziua”.
‐ în cazul femeilor vulnerabile din Timișoara, observ ăm o pondere mai ridicat ă a celor care
lucrează „la negru” (5%) sau a celor care sunt actualmente f ără loc de munc ă deși au avut un
loc de munc ă (59%) și o pondere mai sc ăzută a celor care lucreaz ă „cu ziua” (8%).
‐ în cazul femeilor vulnerabile din Murgeni , observ ăm o pondere mai ridicat ă a celor care
lucrează „cu ziua” (58%) una mai sc ăzută a celor care sunt angajate cu contract de munc ă (3%)
sau sunt șomere (6%).
Motivația lipsei locului de munc ă , așa cum o v ăd respondentele studiului, vizeaz ă mai degrab ă
aspecte obiective: lipsa locurilor de munc ă, obligații familiale , în special datorate copiilor afla ți în
întreținere, lipsa educa ției și a calific ării.

Grafic 8 „Care sunt principalele mot ive pentru care nu ave ți un loc de munc ă?”*
Ponderea motiva țiilor privind acte de discriminare sau alte situa ții posibil generatoare de
discriminare în accesul pe pia ța muncii (s ărăcia, sănătatea, vârsta) sunt mai pu țin menționate dar,
cumulate, ele reprezint ă aproape o treime din motiva țiile indicate de c ătre femeile vulnerabile f ără loc
de munc ă.
La nivelul celor 3 loca ții incluse în studiu, datele indic ă diferen țe semnificative în privin ța
motivațiilor neîncadr ării în munc ă:
‐ în Bistrița, majoritatea (58%) femeilor vulne rabile care nu au loc de munc ă invocă drept motiv
pentru aceast ă situație obliga țiile familiale,

* N=49. Persoanele care nu au în prezent un loc de munc ă. Întrebare deschis ă cu răspunsuri codificate. Procente cumulate
din două mențiuni (suma procentelor poate fi mai mare de 100%).

32

‐ în Timișoara, ponderea femeilor vulnerabile f ără loc de munc ă e una mai redus ă, ca atare
analiza motiva țiilor e una mai pu țin relevant ă,
‐ în Murgeni , lipsa unui nivel adecvat de educa ție și calificare dar și lipsa locurilor de munc ă sunt
menționate ca principale motiva ții pentru neîncadrarea în munc ă.
În cazul femeilor vulnerabile, pute m identifica o varietate de situa ții în ceea ce prive ște experien ța
de munc ă, traiectoria profesional ă parcurs ă până în prezent. Dincolo de acest mozaic experien țial,
există câteva tr ăsături dominante, care pot fi consid erate elemente favorizante ale inten ției de a
demara o afacere: experien ța în mediul privat, experien ța de munc ă în străinătate. Acestea constituie
oportunit ăți în cadrul c ărora poate ap ărea familiarizarea cu etica și pragmatica antreprenoriatului, cu
codul și principiile de baz ă ale mediului de afaceri.
Există însă și indicatori ai unor situa ții-limită, sărăcia, lipsa de calificare și educație, obliga țiile
familiale, care trebuie trata ți cu mult ă atenție, pentru a nu genera pusee de entuziasm nedublate de
resursele necesare sus ținerii unei întreprinderi private și pentru a evita apari ția unui antreprenoriat
fondat pe lipsa de alternative.
Nivelul calific ărilor profesionale de ținute indic ă potențialul individual sau de grup pentru a asigura
capitalul de expertiz ă al unei întreprinderi private, în spe ță al unei întreprinderi de economie social ă.
Datele culese indic ă o plajă destul de ridicat ă de meserii / calific ări deținute de c ătre femeile
vulnerabile:

Grafic 9 „Ce fel de meserii știți să faceți, indiferent dac ă ați urmat sau nu o școală sau
cursuri?”*
Se remarc ă totuși două categorii de calific ări dominante, cea asociat ă industriei textile și care
include croitoria sau confec ția de haine (34%) și agricultura , care include cultivarea plantelor și
creșterea animalelor (32%).
O altă clasă de calific ări, cu o pondere de 16%-21% din totalul e șantionului, include calific ări în
domeniul comercial (vânzător, ospătar), în asistență socială (asistent social, îngrijire copii, b ătrâni),
în alimenta ție (bucătar, cofetar, patiser) sau menaj. Exist ă o categorie de femei vulnerabile care de țin

* N=112. Întrebare deschis ă cu răspunsuri codificate. Procente cumulate din trei men țiuni (suma procentelor poate fi mai
mare de 100%).

33

calificări tehnice (operator chimist, prelucr ător, vopsitor, operator calcula tor) sau intelectuale (medic,
jurist, profesor, etc.).
Cu o pondere mai redus ă, calificarea în îngrijire corporal ă (cosmetic ă, coafură) se situeaz ă la
finalul ierarhiei. Exist ă, de asemenea, un segment cu o pondere de 13% dintre persoanele intervievate
care nu deține nicio calificare .
Analiza portofoliului de calific ări, la nivelul principalelor cate gorii socio-demo grafice, indic ă
anumite particularit ăți ale grupului femeilor vulner abile (Tabelul 4). Identific ăm o asociere a
calificărilor în agricultur ă cu un nivel mai redus de educa ție, cu apartenen ța la o alt ă etnie decât cea
majoritar ă, cu un nivel redus al veniturilor familiale. Pe de alt ă parte, calificarea în meserii apar ținând
industriei textilelor se asociaz ă cu v âr s ta med ie și înaintat ă (36 ani și peste) și cu un nivel redus al
veniturilor familiale lunare (maxim 100 lei / membru) (vezi Tabelul 5 din anex ă).
În privin ța celor trei zone investigate, avem câte un mozaic distinct de calific ări deținute de
femeile vulnerabile, fiecare ora ș având particularit ățile sale:

Ilustrația 1 Calificările principale ale femeilor vulnerabile, la nivelul celor trei zone investigate
Dacă în Murgeni, o zona practic rural ă, predomin ă calificarea de agricultor (91%), acompaniat ă
semnificativ de cea de croitor, confec ționer (36%), în celelalte ora șe lucrurile stau mult mai echilibrat.
În Bistrița dominante sunt calific ările de croitor, confec ționer, textilist (49%) sau cele de comerciant,
vânzător, ospătar (33%) iar în Timi șoara întâlnim cea mai mare pondere a persoanelor f ără calificare
(28%) dar și cea mai mare pondere a persoanelor cu o calificare în ocupa ții intelectuale (48%).
Dincolo de meseriile, calific ările deținute, am testat și un set de activit ăți relevante pentru
potențiale întreprinderi de economie social ă, activități menite fie s ă defineasc ă profilul unei astfel de
întreprinderi, fie s ă asigure sustenabilitatea unor astfel de demersuri. Auto-eva luarea acestor calific ări

34

s-a realizat pe o scal ă cu trei trepte: cunoa ștere bun ă a activit ății, cunoa ștere medie și non-cunoa ștere
a acestei activit ăți.

Grafic 10 „Vă pricepeți să faceți următoarele activit ăți?” – activit ăți principale*

Graficul 10 ilustreaz ă gradul de cunoa ștere al activit ăților principale testate (cele care pot defini o
întreprindere de economie social ă). Se remarc ă în primul rând activit ățile de supraveghere și îngrijire
a copiilor (baby-sitting) , cunoscute într-o m ăsură medie sau bun ă de peste trei sferturi din
respondente. Horticultura, cultivarea legumelor și a florilor , constituie de asemenea, o activitate
cunoscut ă de majoritatea femeilor vulnerabile într-o m ăsură medie și avansat ă, cu men țiunea că
ponderea celor care o cunosc într-o m ăsură medie (48%) e mai mare decât cea acelor care o cunosc
într-o măsură avansată (29%).
Un alt set de activit ăți se situeaz ă în planul secund al cunoa șterii lor de c ătre femeile vulnerabile,
fiind vorba de activități agricole, de cultivare, culegere și prelucrare a legumelor, fructelor de
pădure, plantelor medicinale. Tot în aceast ă situație se încadreaz ă și croitoria, cunoscut ă într-o
măsură satisfăcătoare sau avansat ă de aproape jum ătate dintre responden ți.
Ultimul set de activit ăți reprezint ă activități de nișă, fiind practicate de un num ăr redus de femei
vulnerabile. În aceast ă categorie se încadreaz ă manufacturarea produselor de artizanat, piel ăria sau
activități de suport pentru orientarea montan ă sau traseele turistice .
Există, așadar, o ierarhizare destul de clar ă a gradului de cunoa ștere a unor meserii, activit ăți care
pot deveni domenii de demarare a unor întreprinderi de economie social ă. Analiza acestui grad de
cunoaștere la nivelul principalelor categorii socio-de mografice ne va oferi profilul celei mai bune
performere a acestor activit ăți. Pentru a prezenta datele de o manier ă sintetică, am cumulat cele dou ă
categorii de cunoa ștere a activit ăților, cunoa șterea satisf ăcătoare și cea bun ă. Datele ne indic ă
diferențe semnificative în privin ța gradului de cunoa ștere a activit ăților testate la nivelul celor trei
centre ale proiectului (vezi Tabelul 6 din anex ă).

* N=112.

35

În privin ța supravegherii sau a în grijirii copiilor, profi lul persoanei care cunoa ște cel mai bine
această practică este cel al persoanei tinere (18-35 ani), cu studii medii sau superioare, din familii cu
venituri medii-ridicate, de etnie român ă. Profilul aferent persoanei ca re poate practi ca horticultura
este unul complementar, al unei persoane de peste 36 ani, cu un nivel de educa ție mai redus,
provenind din familii cu venituri reduse sau medii, de alt ă etnie decât cea român ă.
La nivelul celor trei localit ăți investigate, femeile vulnerabile din Bistri ța sunt cele care cunosc
într-o m ăsură ridicată toate cele trei activit ăți, cele din Timi șoara se situeaz ă la un nivel u șor peste
medie în toate cele trei cazuri, iar femeile din Murgeni exceleaz ă în zona horticulturii.

Grafic 11 „Vă pricepeți să faceți următoarele activit ăți?” – activit ăți de suport*

Un set de alte activit ăți testate ar putea avea mai degrab ă un rol de suport pentru demararea și
susținerea unei activit ăți antreprenoriale. Cuno ștințele de contabilitate primar ă, secretariat, utilizarea
calculatorului sau a Internet-ului constituie premisele unei organiz ări eficiente a activit ăți și ale unei
interconect ări rapide la mediul de afaceri, poten țialele pie țe de desfacere și actualitatea din domeniu.
Graficul 11 ofer ă imaginea unui public mai pu țin familiarizat cu activit ățile de contabilitate și
secretariat , numai ceva mai pu țin de o treime dintre respondente având cuno ștințe în domeniu. În
privința calculatorului și a Internet-ului , lucrurile stau pu țin mai bine: circa jum ătate dintre
respondente (43%-46%) au cuno ștințe de utilizare a PC-ului și a Internet-ului.
Din perspectiv ă socio-demografic ă, profilul persoanei celei mai informate în privin ța acestor
activități de suport este cel al unei persoane tinere (18-35 ani), cu studii medii sau superioare,
provenind din familii cu venituri mai ridicate, localizat ă în Timișoara.
Cunoașterea unei limbi str ăine poate contribui semnificativ la îmbun ătățirea dimensiunii
comunica ționale a unei poten țiale afaceri.

* N=112.

36

Grafic 12 „Cunoașteți următoarele limbi?”*
Dintre limbile testate, cea mai cunoscut ă este limba englez ă ( o t r e i m e d i n t r e r e s p o n d e n t e a u
cunoștințe de limba englez ă). Limbile romani, italian ă și spaniol ă sunt cunoscute de 16%-18%, iar limba
maghiară de 7%. Persoanele tinere (18-36 ani), cele cu educa ție medie sau superioar ă, provenind din
familii cu venituri mai ridicate, din Timi șoara sunt cele care cunosc într-o mai mare m ăsură limbile
engleză, italiană, spaniol ă. În privin ța limbii romani, femeile vulnerabile din Murgeni sunt cele care o
cunosc într-o mai mare m ăsură.

Datele indic ă un poten țial experien țial cert pentru demararea unor întreprinderi de economie
socială. Plaja de calific ări și activități pe care femeile vulnerabile le pot desf ășura este una destul de
extinsă, existând nuclee de competen ță pentru aproape toate activit ățile de interes. Dar tot acest
demers trebuie derulat prin prisma particularit ăților locale și a celor individuale, pentru identificarea
nișelor de oportunitate și maximizarea șanselor de succes.

Includerea femeilor vulnerabile într-un program de formare profesional ă pleacă de la analiza
experien ței acestora în aceast ă privință și a inten țiilor și aspirațiilor asociate demersului de formare
profesional ă. Numai ceva mai mult de jum ătate dintre femeile vulnerabile au urmat o școală sau un
curs de formare profesional ă care să le ateste o calificare. Și interesul pentru a urma astfel de cursuri e
unul nuan țat, datele indicând o pondere de 55% interes ridicat (Graficul 14).

* N=112.

37

Grafic 13 „Aveți vreo calificare pentru o meserie, ob ținută prin absolvirea unei școli sau a unui
curs de formare profesional ă?”*

Grafic 14 „Cât de interesat ă sunteți pentru a urma un curs de calificare sau formare
profesional ă?”*
Cine sunt cele care au urmat un curs de calificare și cele care ar fi interesate s ă urmeze în viitor un
astfel de curs?
Datele din tabelul 7 din anex ă o ușoară asociere a vârstei cu gradul de absolvire a unei școli sau
curs de calificare. Firesc, cei cu studii medii sau superioare au absolvit într-o pondere mai mare aceste
cursuri. De asemenea, gradul de absolvire a cursurilor coreleaz ă pozitiv cu nivelul veniturilor familiale.

* N=112.
* N=112.

38

Interesul pentru astfel de cursuri e mai ridi cat în rândul femeilor vulnerabile de vârst ă tânără sau
medie (18-45 ani) și în rândul persoanelor cu venituri medii (vezi tabelul 7 din anex ă).
La nivelul celor trei ora șe investigate, datele ne indic ă:
‐ În cazul Bistriței, un grad de calificare peste medie și cel mai ridicat interes de a urma aceste
cursuri,
‐ În cazul Timișoarei , cel mai ridicat grad de calificare dar cel mai sc ăzut interes pentru a urma
un curs de calificare,
‐ În cazul Murgeniului , cel mai sc ăzut grad de calificare și un interes mediu pentru un curs de
formare profesional ă.
Care sunt cursurile pe care femeile vulnerabile inten ționează să le urmeze? Datele ne indic ă o
varietate de cursuri pe care femeile vulnerabile ar dori s ă le urmeze. Cele mai c ăutate cursuri sunt
cele agro-zootehnice , vizând cultivarea legumelor, cre șterea animalelor, ceva mai mult de un sfert
dintre respondente men ționând un astfel de curs.
În plan secund, cu ponderi de peste 10%, se situeaz ă cursuri privind industria alimenta ției
(bucătărie, cofet ărie, patiserie), a croitoriei, confec țiilor și cursurile de asistența socială (creșterea și
îngrijirea copiilor, îngrijirea vârstnicilor).
În plan ter țiar, apar mai multe domenii pentru care ar exista un interes de formare profesional ă,
foarte multe dintre ele reprezentând activități de suport pentru de mararea unei afaceri : informatic ă,
contabilitate, secretariat, antreprenoriat.
Există și o cerere pentru cursuri mai complexe, cum ar fi cele de consiliere și mediere , proiecte
europene sau medicină și terapii alternative .

Grafic 15 „Pentru ce meserii sau domenii a ți fi interesat ă să urmați un curs de calificare sau
formare profesional ă?”*

* N=112. Întrebare deschis ă cu răspunsuri codificate. Procente cumulate din trei men țiuni (suma procentelor poate fi mai
mare de 100%).

39

Identificarea unui pattern local ar constitui un element de pl ecare în particularizarea unor
eventuale curricule destinate form ării profesionale a femeilor vulnera bile. Astfel, la nivelul celor trei
arii investigate, putem identifica o mai mare apeten ță pentru anumite cursuri de formare:
‐ Bistrița: cursuri de buc ătar, cofetar, patiser (33%), computere, informatic ă (23%), agricultor,
crescător de animale (18%) sau asisten ță socială, îngrijire copii, vârstnici (18%),
‐ Timișoara: cursuri de croitor, confec ționer, textilist (28%), buc ătar, cofetar, patiser (18%),
consiliere, mediere, psihologie (13%), cosmetician ă, coafeză (10%),
‐ Murgeni : cursuri de agricultor, cresc ător de animale (61%), asisten ță socială, îngrijire copii,
vârstnici (18%), contabilitate (18%) sau croitor, confec ționer, textilist (15%).
În privin ța ponderii persoanelor ca re nu sunt interesate de cursuri, în Bistri ța ea e de 10%, în
Murgeni de 30% și în Timișoara de 38%.
La nivelul grupului constituit din femei vulnerabile, exist ă în mod cert o nevoie de calificare, de
formare profesional ă, care, în multe situa ții, ar reprezenta o premier ă pentru aceste persoane. În
schimb, interesul pentru cursuri e unul modulat de factori locali ( și mai puțin de cei socio-demografici),
cel mai probabil din cauza percep ției diferite a finalit ății unui astfel de curs. Demersul de formare
profesional ă trebuie s ă ia în calcul aceste particularit ăți și să le acompanieze cu specificul pie ței muncii
locale sau al unor poten țiale piețe pentru întreprinderile de economie social ă.

F. Expectan țe, atitudini și comportamente asociate c ăutării unui loc de munc ă

Expectan țele persoanelor investigate cu privire la viitorul lor profesional ne pot oferi imaginea
traiectoriei viitoare pe care acestea vor s ă o urmeze. Alegerile f ăcute pot oferi o informa ție extrem de
utilă în perspectiva unui ghidaj c ătre un posibil demers de demarare a unei afaceri în domeniul
economiei sociale.
Majoritatea persoanelor intervievate și-ar dori s ă lucreze ca angajate. Cu toate astea, ponderea
celor care și-ar dori un rol de patron, antreprenor este 20%, o pondere destul de ridicat ă. În privin ța
dimensiunii companiei în care ar lucra, datele indic ă un echilibru relativ, în care ceva mai mult de
jumătate dintre respondente opteaz ă pentru o companie mic ă și 40% opteaz ă pentru una mare. Și
alegerea companie privat ă vs. companie de stat pare tran șată, în opinia femeilor vulnerabile,
majoritate optând pentru mediul privat.
Analiza profilului locului de munc ă dorit în raport cu caracteristicile socio-demografice ne indic ă
diferențe de op țiune între diversele categorii. Am introdus în tabelul 7 doar variantele de interes
(opțiunea pentru antreprenoriat, companiile mici și entitățile private) și o variabil ă ce cumuleaz ă
aceste trei criterii. La nivel aspira țional, dorin ța de a fi antreprenor este mai puternic ă în rândul
femeilor vulnerabile tinere (18-35 ani), cu un nivel de educa ție mediu sau superior și provenind din
familii cu venituri familiale medii-sc ăzute. Persoanele din Bistri ța aleg într-o mai mare m ăsură să
devină patroni decât cele din Murgeni (vezi Tabelul 8 din anex ă).
Aleg firmele mici mai degrab ă persoanele de peste 45 ani, cele provenind din familii cu venituri
familiale medii-sc ăzute (101-300 lei / membru), localizate în Bistri ța. Opțiunea pentru mediul privat e
cea mai pu țin discriminat ă de variabilele socio-demografice. Totu și, persoanele de maxim 45 ani și cele
de altă etnie decât cea român ă aleg într-o mai mare m ăsură mediul privat.

40

Per ansamblu, categoriile care cumuleaz ă într-o mai mare propor ție toate cele trei criteriile sunt
cele formate din popula ția tânără (18-35 ani), cele cu studii medii sau superioare, cele provenind din
familii cu venituri medii-sc ăzute și cele localizate în Bistri ța.
Există un segment semnificativ (10%) de femei apar ținând grupurilor vulnerabile care au o
structură aspirațională asociată viitorului loc de munc ă apropiat ă de ținta, finalitatea proiectului,
înființarea unor întreprinderi de economie social ă. Acest segment poate constitui nucleul care s ă
genereze și să asigure managementul acestor întreprinderi de economie social ă.
Căutarea unui (nou) loc de munc ă presupune o anumit ă gradualitate, pornind de la o orientare
difuză până la formularea inten ției și adoptarea unui comportament adecvat acesteia.

Grafic 16 „În ultimele 12 luni, a ți făcut vreunul din urm ătoarele lucruri?”*
Datele indic ă o pondere ridicat ă a persoanelor care au în agenda proprie sondarea pie ței muncii
pentru identificarea de oportunit ăți. Astfel, 42% dintre femeil e vulnerabile au apelat la rețelele de
semnificativi pentru a le g ăsi un loc de munc ă și 38% au urm ărit în pres ă anunțuri privind oferta de
locuri de munc ă.
Ponderea persoanelor care au întreprins ceva mai evident pentru ob ținerea un loc de munc ă este
mai redus ă. Astfel, 21% au trimis o cerere unui angajator , 18% au participat la interviuri sau au
răspuns unor cereri de angajare , iar 16% au dat un anun ț de cerere de locuri de munc ă.
Accesarea unor organisme abilitate s ă intermedieze ob ținerea unor locuri de munc ă e o procedur ă
la care apeleaz ă mai puține persoane. Numai 15% dintre femeile vulnerabile au apelat la o firm ă de
recrutare și 10% s-au înregistrat la AJOFM .
Am apelat la un procedeu de reducere a datelor, utilizând analiza factorial ă, pentru a oferi un
singur indicator care s ă măsoare comportamentul asociat c ăutării unui loc de munc ă. Valoarea
indicatorului e cuprins ă între 0 și 1, unde 0 înseamn ă lipsa oric ărei activit ăți asociate c ăutării unui loc

* N=112.

41

de munc ă, iar 1 înseamn ă demararea tuturor celor 8 activit ăți. Observ ăm că există un grad variabil de
determinare a comportamentul de c ăutare a unui loc de munc ă. Astfel, persoanele tinere, cele cu
studii medii sau superioare, de etnie român ă, rezidente în Timi șoara manifest ă un comportament mai
intens de c ăutare a unui loc de munc ă. La cealalt ă extremă se situeaz ă persoanele de alt ă etnie, cu
venituri familiale reduse, rezidente în Murgeni (vezi Tabelul 9 din anex ă).
Chiar dac ă nu constituie o orientare general ă a grupului femeilor vulnerabile, c ăutarea unui loc de
muncă reprezint ă o preocupare pentru multe dintre ele. Început ă mai timid, prin accesarea re țelelor
sociale sau scanarea pie ței muncii, aceast ă preocupare poate constitui rapid un punct central pe
agenda personal ă a persoanelor intervievate.

G. Viziunea speciali știlor în economie social ă

În continuare prezent ăm rezultatele ob ținute în urma celei de-a treia componente a studiului,
cercetarea în rândul practicienilor în economia social ă și domeniile conexe din regiunile de dezvoltare
Nord-Est, Nord-Vest și Vest. Scopul acestei investiga ții sociologice este:
‐ de a identifica cele mai adecvate modele de incluziune pe pia ța muncii a persoanelor din
grupurile defavorizate vizate de proiectul de fa ță,
‐ de a identifica oportunit ățile pentru crearea de noi locuri de munc ă sustenabile pentru
grupurile vulnerabile cu risc de excluziune,
‐ de a cunoa ște opiniile lucr ătorilor și ale speciali știlor în economia social ă cu privire la
beneficiile sociale oferit e de modelele de întreprinderi de economie social ă,
‐ de a identifica piedicile și dificult ățile cu care se confrunt ă structurile de economie social ă
aflate pe pia ță.
Un prim punct investigat a vizat un set de aspecte privind integrarea grupur ilor vulnerabile pe pia ța
forței de munc ă, mai exact identificarea grupur ilor vulnerabile care întâmpin ă cele mai mari dificult ăți
în integrarea pe pia ța forței de munc ă constituie.

Grafic 17 „În opinia dvs., ce grup uri vulnerabile considera ți că au dificult ăți în a-și găsi în
prezent un loc de munc ă?”*

* N=80. Întrebare deschis ă cu răspunsuri codificate. Procente cumulate din trei men țiuni (suma procentelor poate fi mai
mare de 100%).

42

Putem observa c ă, în percep ția practicienilor în economia social ă, există câteva categorii de
persoane vulnerabile care în prezent întâmpin ă dificultăți în a-și un loc de munc ă:
‐ O primă categorie este cea a persoanelor cu vârst ă medie-ridicat ă, a persoanelor cu dizabilit ăți
și a celor de etnie rom ă. Circa 40% dintre responden ți menționează cel puțin câte una dintre
aceste categorii.
‐ O a doua categorie este format ă din vârstnici, absolven ții de studii medii și femei, cu o pondere
a procentelor de 25%-29%.
‐ O a treia categorie, format ă din tineri, tineri ie șiți din sistemul de protec ție al copilului,
șomerii, cei f ără loc de munc ă, cei fără calificare dar și cei cu studii superioare. În aceste
cazuri ponderea procentelor variaz ă între 11% și 19%.
‐ O a patra categorie, format ă din persoanele din mediul rural, fo știi deținuți sau persoanele
supracalificate, cu o pondere a men țiunilor de 5%.

Datele sunt consonante cu cele ob ținute în studiul derulat în cadrul proiectului ”Crearea și
promovarea de instrumente de economie social ă în scopul incluziunii pe pia ța forței de munc ă a
grupurilor defavorizate ” (proiect POSDRU/84/6.1/S/57308). Și în cadrul acestui studiu a reie șit că
unele din cele mai vulnerabile categorii în privin ța accesului pe pia ța muncii sunt romii, femeile sau
persoanele vârstnice:
”Categoria cea mai vulnerabil ă o reprezint ă populația de etnie rom ă, grav afectat ă de sărăcie.
Această situație este generat ă de dificult ățile întâmpinate în g ăsirea unui loc de munc ă și este
potențată de lipsa studiilor. Etnicii romi sunt, de asemenea, categoria cea mai vulnerabil ă la
discriminare pe pia ța muncii, deoarece în cazul lor apartenen ța la etnie se reflect ă în semne ale
aspectului exterior (culoarea pielii, vestimenta ție). Discriminarea apare și în rela ția cu institu țiile
statului, fiind semnalate cazuri de discriminare chia r în înscrisurile oficiale, prin folosirea etichetei
“țigan” în consemnarea etniei.”*
Desigur, dincolo de explicitul aspectului exterior, în cazul etniei rome exist ă un întreg bagaj
stereotipal cu o puternic ă conotație negativ ă care devine o piedic ă serioasă în accesul romilor la un loc
de munc ă.
Tot în cadrul aceluia și studiu, una din concluziile desprinse e aceea c ă incidența mare a șomajului
în rândul categoriilor vulnerabile se afl ă în legătură strânsă cu raportul dintre nivelul salariilor și cel al
diferitele forme de ajutor social (venit minim garantat, aloca ții pentru cre șterea copilului, etc.), ceea
ce face uneori pu țin atractiv un loc de munc ă. Pe de alt ă parte, dificult ățile de accesare a unui loc de
muncă în cazul categoriilor vulnerabi le sunt amplificate de disfunc ționalitățile institu ționale care nu
conferă un cadru decent și normal vulnerabililor (atitudine necorespunz ătoare, informa ții greșite,
birocrație).
În privin ța femeilor, în special a celor de peste 45 ani, f ără un loc de munc ă, sunt identificate o
serie de provoc ări și riscuri:
‐ atractivitate sc ăzută și implicit motiva ție redus ă a acestei categorii de a participa la
activitățile din proiect, dat ă de lipsa de continuitate a contractului de munc ă
‐ fatalitate, atitudine u șor rigidă, mentalitate tradi ționalistă (de exemplu, convingerea c ă după
o anumit ă vârstă nu mai este posibil ă găsirea unui loc de munc ă, neacceptarea situa ției de a
avea un superior ierarhic de vârst ă mai tânără)

* Crearea și promovarea de instrume nte de economie social ă în scopul incluziunii pe pia ța forței de munc ă a grupurilor
defavorizate. Raport de cercetare cantitativ ă și calitativ ă, componenta A3, martie 2011. Pag. 45-47.

43

‐ reticența și lipsa de motivare în a urma un curs de calificare sau reconversie profesional ă,
chiar și atunci când se ofer ă gratuit, pe argumentul c ă “oricum nu folose ște la angajare dac ă
nu este dublat de o experien ță practică în domeniu”
‐ atitudinea discriminatorie a angajatorilor, reticen ți în a le accepta pe post
‐ alternativa migra ției pentru munc ă în străinătate a acestei categorii sociale (de unde concluzia
că aceste femei nu sunt lipsite de motiva ția de a munci, în schimb pia ța muncii în România
oferă beneficii și recompense în munc ă mai puțin motivante, comparativ cu pia ța muncii din
străinătate).
Identificarea problemelor care se constituie în piedici în demersul de ob ținere a unui loc de munc ă
este prezentat ă în graficul urm ător:

Grafic 18 „Următoarele aspecte constituie probleme din cauza c ărora grupurile vulnerabile î și
găsesc cu dificultate un loc de munc ă?”*
În opinia majorit ății practicienilor în economie social ă (peste 80% dintre intervieva ți), principalele
aspecte care fac ca membrii grupurilor vulnerabile s ă își găsească cu dificultate un loc de munc ă sunt
lipsa ofertei adecvate pe pia ța locurilor de munc ă, dar și discriminarea în func ție de vârst ă în aceste
cazuri.
Un al doilea set de probleme sunt cele privind lipsa de educa ție, lipsa unei calific ări, lipsa de
experien ță relevant ă în munc ă, dar și ajutor insuficient din partea statului . Un alt treilea set de
probleme dar nu atestate ca atare printr-o opinie majoritar ă, ar fi cel constituit de lipsa unei calific ări
în profesii agricole , discriminarea pe criterii etnice sau de sex sau prezența persoanelor în îngrijire .
Practicienii în economia social ă menționează, dincolo de problemele testate și altele noi, cum ar fi
discriminarea etnic ă pozitivă sau atitudinea discre ționară a angajatorului.
Dincolo de tabloul principalelor probleme care îi împiedic ă pe vulnerabili s ă acceadă la un loc de
muncă, este important de evaluat și spectrul activit ăților eficiente care îi pot ajuta pe vulnerabili s ă se
integreze profesional. A șadar, ce activit ăți ar fi eficiente pentru ca grupurile vulnerabile s ă își găsească
un loc de munc ă.

* N=80.

44

Grafic 19 „După părerea dvs., urm ătoarele activit ăți sunt eficiente pentru ca grupurile
vulnerabile s ă își găsească un loc de munc ă?”*
Așa cum se poate observa din Graficul 19, cea mai eficient ă activitate e considerat ă a fi
identificarea de surse de finan țare pentru crearea de afaceri , jumătate dintre cei intervieva ți
apreciind-o ca fiind eficient ă în foarte mare m ăsură.
Ea este urmat ă de programe de stimulare a antreprenoriatului și de cursurile de calificare /
recalificare , apreciate ca fiind eficiente în mare sau foarte mare m ăsură de peste trei sferturi dintre
responden ți. Cele mai pu țin eficiente activit ăți sunt campaniile de con știentizare sau cele de instruire
în utilizarea computerului și a Internet-ului. Cu toate acestea, și aceste activit ăți sunt considerate
eficiente în mare și foarte mare m ăsură de peste jum ătate dintre subiec ți.
Datele indic ă o ierarhie similar ă cu cea identificat ă în studiul derulat în cadrul proiectului
“Crearea și promovarea de instrumente de economie social ă în scopul incluziunii pe pia ța forței de
muncă a grupurilor defavorizate” (proiect POSDRU/84/6.1/S/57308)**. Ierarhia principalelor ac țiuni
menite s ă îi ajute pe vulnerabili s ă își găsească un loc de munc ă este similar ă și se axeaz ă pe demersuri
de încurajare și sprijinire a antreprenoriatului în rândul acestor categorii.
Raportul dezechilibrat dintre cererea și oferta de locuri de munc ă de pe pia ță dar și factori de
discriminare, în special discriminare în raport cu vârsta, constituie principalele probleme care se
constituie în piedici în cale a grupurilor vulnerabile pentru a accede la un loc de munc ă. Dincolo de
acestea, lipsa de educa ție, calificare și experien ță contureaz ă o realitate dificil de îmbun ătățit.
Principalele direc ții de ac țiune, în viziunea practicienilor, vizeaz ă demararea de programe de
încurajare și stimulare a antreprenoriatului în rândul acestei categorii, de sus ținere a cursurilor de
calificare și recalificare.

* N=80.. Întrebare deschis ă cu răspunsuri codificate. Procente cumulate din trei men țiuni (suma procentelor poate fi mai
mare de 100%).
** Crearea și promovarea de instrumente de economie social ă în scopul incluziunii pe pia ța forței de munc ă a grupurilor
defavorizate. Raport de cercetare cantitativ ă și calitativ ă, componenta A3, martie 2011. Pag. 34-37.

45

Cap II. Antreprenoriatul feminin și egalitatea de
gen pe pia ța muncii

A. Antreprenoriatul feminin în UE

Politicile egalit ății de șanse, bazându-se pe dispozi ția din Tratatul de la Roma privind remunera ția
egală pentru munc ă, au jucat un rol principal în promovarea particip ării egale a femeilor pe pia ța
muncii și, în general, la dezvoltarea economic ă, deoarece participarea și activarea lor pe pia ța muncii
implică o valorificare mai bun ă a resurselor umane. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul c ă
evoluția observat ă, deși important ă, pare a fi insuficient ă pentru eliminarea discrimin ărilor de gen în
ocuparea for ței de munc ă. Decalajul remunera țiilor între b ărbați și femei pentru munca de valoare
egală și inegalitatea de șanse privind evolu ția profesional ă reprezint ă numai dou ă dintre fenomenele
care reflect ă discrimin ările care afecteaz ă traseul și evoluția profesional ă a femeilor48, alături alți
indicatori precum rata de ocupare a femeilor pe pia ța muncii sau cea a șomajului.49
În cadrul efortului total al Uniunii Europene pentru cre șterea competitivit ății economiei,
activitatea antreprenorial ă se află într-o pozi ție central ă, din moment ce reprezint ă calea unic ă pentru
dezvoltarea echilibrat ă și durabil ă. Crearea noilor întreprinderi spore ște posibilitatea celor care vor
supraviețui să se dezvolte și, în cele din urm ă, să contribuie la dezvoltarea economic ă. Bineînțeles,
antreprenoriatul de ține un rol principal și în creșterea ratei de ocupare, UE proiectând programe care
oferă stimulente (de ex., subven ții) pentru consolidarea auto-ocup ării, în vederea promov ării inovării și
a creării noilor locuri de munc ă.50
În ultimul deceniu, au fost elaborate destule studii de explorare a antrepre noriatului feminin, cele
mai multe dintre acestea fiind axate pe formularea concluziilor, pentru a face cunoscute
caracteristicile specifice ale acestuia și factorii care îl afecteaz ă, precum și pentru a prezenta nevoia
de aplicare a politicilor de dezvoltare pentru consolidarea acestuia. Prin urmare, în timp ce
întreprinderile moderne sunt abordate ca un pilon principal al economiei, pân ă de curând,
antreprenoriatul nu a fost explorat și din perspectiva dimensiunii de gen . De obicei, nu s-a acordat
atenție la modul în care factorul “ gender ” se asociaz ă cu o dificultate sau ca o facilitate în abordarea
provocărilor pieței sau dac ă afecteaz ă metodele de produc ție selectate și strategiile utilizate.
Antreprenoriatul feminin prezint ă diferen țe față de cel al b ărbaților. Una din cauzele acestor
diferențe e aceea a influen ței experien țelor personale la nivelul antrep renoriatului, al manierelor de
manifestare a spiritului antr eprenorial. Rolurile sociale și pozițiile bărbaților și femeilor diversific ă și
particularizeaz ă experien țele personale și prin urmare, modul în care abordeaz ă, se răsfrâng în mod
diferit asupra manierei în care utilizeaz ă și valorific ă oportunit ățile antreprenoriale.51 Din concluziile
principale care decurg din studii privind antreprenoriatul feminin, se observ ă ca întreprinderile

48 Vezi: KETHI (2003), Remuneratie egala. Atentie la lacuna.Studii-Cercetari, Atena.
49 Stratigaki M., Alitzoglou E., Koutsi vitou A., Liapi M. & Sereti N. (2002), Actiuni positive pentru egalitatea de sanse ale
bărbaților și femeilor în IMM-uri și întreprinderi mari, KETHI, Atena, pag. 6-7.
50 Papadimitropoulos Ch. (2005), Studiu pentru sprijinul auto-ocup ării în cazul femeilor, înso țită de scenarii reale,
Programul ODISSEIA, KETHI, pag. 6-9.
51 Papadimitropoulos Ch. (2005), ibid., pag. 9-10, 28.

46

feminine au o durat ă și o dimensiune mai mic ă decât cele ale b ărbaților și se concentreaz ă pe domenii
tradiționale de activitate economic ă.52
Având în vedere condi țiile și parametrii men ționați anterior, cercet ările referitoare la activitatea
antreprenorial ă ajung la concluzia c ă «prezența femeilor care se implic ă în activit ăți antreprenoriale,
fie ca angajatoare, fie ca auto-ocupate este mult mai sc ăzută decât cea a b ărbaților … în ciuda
progresului semnificativ, observat în ultimii ani»53. Cu alte cuvinte, se observ ă o diferen ță dintre sexe
(gender gap )54 în ceea ce prive ște dezvoltarea activit ății antreprenoriale și motivele importante pentru
aceasta diferen ță intensă, se identific ă în rolurile sociale ale celor dou ă sexe, care ofer ă posibilit ăți
diferite privind accesul la cunoa ștere, îns ă și la dezvoltarea economic ă. Concret, mai pu țin de 30%
dintre IMM-urile din Europa, sunt conduse de femei și femeile sunt responsabile numai de 1/3 dintre
întreprinderile nou înfiin țate.55
Aria scăzută a spiritului antreprenorial feminin devine mai vizibil ă în cazurile întreprinderilor mari,
deoarece femeile sunt mai active în domeniul înfiin țării întreprinderilor mici (atât în dimensiune cât și
în vârstă) cu puțin personal și profituri mici.56 Mai mult decât atât, având în vedere c ă femeile continu ă
să fie împov ărate cu marea parte a obliga țiilor de familie, dispun de timp limitat pentru ocuparea lor
profesional ă și astfel, frecvent, opteaz ă pentru munca cu frac țiune de norm ă sau auto-ocupare la
domiciliu, deoarece efortul pentru echilibrarea vie ții profesionale și a celei de familie reprezint ă
factorul limitator pentru ini țierea unei activit ăți antreprenoriale integrate care, în mod clar, este mai
exigentă. Stimulentele femeilor pentru ini țierea activit ății antreprenoriale, constituie un factor
suplimentar de diferen țiere în compara ție cu cele ale b ărbaților. În special, pentru cea mai mare parte
a femeilor antreprenori, «nevoia» a reprezentat motiva ția principal ă (antreprenoriatul „de nevoie”),
deoarece înfiin țarea unei întreprinderi este solu ția alternativa, preferat ă de cele mai multe femei
aflate în c ăutarea unui loc de munc ă.
In contextul celor de mai sus, decurge c ă antreprenoriatul feminin și masculin, variaz ă
considerabil, în ceea ce prive ște caracteristicile aces tora (stimulente, tip și dimensiune a
întreprinderilor, etc.). Cu toate acestea, un mare interes prezint ă identificarea motivelor care conduc
la aceast ă diferențiere, multe dintre aceste motive fiind provenite din evolu țiile culturale și percepțiile
sociale (stereotipuri pentru rolul de gen). Desigur, trebuie remarcat faptul c ă antreprenoriatul feminin
este influen țat, în mod direct, atât de pozi ția femeilor cât și de rolul antreprenoriatului în cadrul
societății. Explorând, îns ă, antreprenoriatul femi nin din Grecia, adic ă dintr-o țară în care un procent de
16% (însemnând aproximativ 1,1 milioane de persoane)57 este asociat cu un tip de activitate
antreprenorial ă, studiul factorilor men ționați mai sus, care ridic ă perspectiva de gen, este cel mai
important.
Consolidarea și promovarea antrep renoriatului feminin constituie obiectivul principal pentru
realizarea unei politici economice, într-adev ăr, de dezvoltare. Deci, în aces t context, la nivel european
și național se dezvolt ă inițiative și acțiuni pozitive, în vederea promov ării particip ării echilibrate a
bărbaților și femeilor la evolu ția profesional ă și asumarea pozi țiilor de responsabilitate, precum și a

52 Skordili (2005), ibid., pag. 96.
53 Ntermanakis E. N. (2004 β), Lacuna antreprenorial ă între bărbații și femeile din Grecia, Fi șă Statistic ă 2, KETHI pag.1.
54 “Diferen ța în orice sector, între b ărbați și femei, privind nivelul de participare, a cces la mijloacele disponibile, drepturi,
remunera ții sau beneficii”, la : Comisia European ă (1998), 100 de cuvinte pentru egalitate: Glosar de defini ții legate de egalitatea
bărbaților și femeilor, Serviciul de Edituri Oficiale ale Comunit ăților Europene, Luxembourg pag . 15.
55 Centrul Unitar de Formare profesionala Jud. Kykladon , pag. 11-12.
56 Nina-Pazarzi E. & Μ. Giannakourou (2003), Antreprenoriatul feminine în Grecia, Studiul Univ. Peiraios, pag 8,
57 Ioannidis & Tsakanikas (2007), pag. Ι.

47

furnizării de servicii cu scop de facilitare a femeilor și bărbaților pentru echilibrarea vie ții de familie și
a celei profesionale. Prin implementarea ac țiunilor pozitive, îns ă și prin promovarea egalit ății de gen,
în general, se observ ă un impuls al antreprenoriatului feminin, îns ă, în niciun caz, participarea femeilor
la activitatea antreprenorial ă nu poate fi considerat ă ca fiind egal ă cu activitatea antreprenorial ă a
bărbaților.
Studiul rolului social al sexelor, în general, îns ă și al restric ți i l o r d e g e n , c a r e s e o b s e r v ă, în
special, în diferite sect oare de activitate uman ă, au condus la eviden țierea obstacolelor – factorilor de
obstacol pentru dezvoltarea antrepre noriatului feminin. Barierele vizibi le sau – de obicei – invizibile
(invisible barriers )58 provin din percep țiile stereotipe pentru capacitatea de dezvoltare a activit ății
antreprenoriale de c ătre femei. În special, segregarea profesiilor în «masculine» și «feminine», precum
și percep ția privind incompatibilitatea antreprenoriatului cu obliga țiile de familie, îns ă și «imaginea
feminina» a femeii, continu ă să reprezinte fenomene caracteristice care eviden țiază conservatorismul
societăților în multe nivele ale vie ții de zi cu zi.59 Percepțiile care vor femeile mai capabile în lucr ările
de birou și bărbații în pozi ții de conducere și luare de decizii, nu au disp ărut.60 Prin urmare, „blocajul”
femeilor în roluri stereotipe, reproduse din genera ție în genera ție, reprezint ă factorul principal de
descurajare a acestora privind dezvoltarea ini țiativelor antreprenoriale – bariere specifice.61
Principalul factor restrictiv pentru dezvoltarea antreprenoriatului de c ătre femei, sunt obliga țiile
de familie care limiteaz ă posibilit ățile de cercetare continu ă, rețelizare, formare și, în general, de
activități care pot ajuta la dezvoltarea și îmbunătățirea întreprinderii.62 În plus, lipsa de modele de
roluri ( role models ) în spa țiul de afaceri este un factor de barier ă pentru dezvoltarea activit ății
antreprenoriale de c ătre femei. Fenomenul de auto-ocupare și antreprenoriat este realimentat, la un
moment dat, de cultura antreprenorial ă și eficien ța care rezult ă din modelele antreprenoriale
tradiționale. Un obstacol la fel de important pentru dezvoltarea activit ății antreprenoriale de c ătre
femei, pare a fi gradul de încredere în sine, deoarece influen țează în mod semnificativ op țiunile lor
profesionale. Antreprenoriat ul este strâns legat de încrederea în sine, deoarece decizia de a crea și
administra o întreprindere, de obicei, este caracterizat ă printr-o incertitudine cu privire la gradul de
reușită sau de e șec în viitor.63
De asemenea, o problem ă-barieră esențială pentru ini țierea și dezvoltarea activit ății
antreprenoriale este lipsa de capital, atât economic cât și social sau informa țional, de cuno ștințe. În
special, în ceea ce prive ște capitalul economic, feme ilor le este dificil s ă-l concentreze, deoarece pe
de o parte responsabilit ățile de familie oblig ă femeia sa lucreze în sectoare care ofer ă salarii sc ăzute și
pe de alta parte deoarece evit ă marile obliga ții de împrumuturi.64 Însă, chiar și atunci când femeile
reușesc sa concentreze capitalul, de obic ei, valoarea aces tuia (capital sc ăzut) ofer ă doar posibilitatea
de a derula activit ăți cu perspective reduse de dezvoltare. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul c ă

58 «Atitudini și percep ții infiltrate în acestea, reguli și valori care împiedic ă întărirea și participarea deplina a femeilor în
societate », Comisia Europeana (1998), ibid., pag. 15.
59 Anthopoulou Th. (2005), Atitudini culturale și percep ții stereotipe pentru antreprenoriatul femeilor la: Stratigaki M.
(redact.), Antreprenoriatul femeilor, Aspecte de proprietate și management, Gutenberg , Atena, pag. 145-164 și respectiv 146.
60 Ibid.
61 Vezi: Nazou D., Femeile și munca în Grecia: Prezentarea și comentarea bibliogr afiei cu accent pe Științele Sociale,
Studiul Univ. Egeu,
62 Ibid., pag. 17-18.
63 Papadimitropoulos Ch. (2005), ibid., pag. 19.
64 Regkouzas A. (2004), Discursul pentru antreprenoriatul feminin, Minuta Conferin ței: Antreprenoriatul feminin ca factor de
dezvoltare economica și ocupare (B.E.TH. Thessaloniki, 24 noiembrie 2004), pag. 8.

48

«femeile sunt mai dispuse decât b ărbații să-și asume riscuri de afaceri, atunci când trebuie s ă
promoveze un produs nou sau s ă introduc ă o inovație».65
În cadrul studiului realizat în anul 2007 cu tema «Rolul antreprenoriatului în via ța femeilor» de
către Centrul Interna țional de Educa ție a Adul ților și Centrul de Informare pent ru Drepturile Femeilor
[Phocéen Centre d'Information du Droit des Femmes Phocéen (CDIF)] a eviden țiat că dificultățile cu
care se confrunt ă femeile de afaceri se refera la lipsa de experien ță în planificarea economic ă (o rată
de 27.55%) și în influen ța lor asupra personalului (o rat ă de 24.48%). Referitor la discrimin ările la care
sunt expuse femeile de afaceri, în principal, se observ ă în sectorul de industrie și construc ții,
transporturi și telecomunica ții, hoteluri și restaurante, în timp ce un num ăr mai mic de cazuri
discriminatorii, apar în sectorul de agricultur ă.
Dificultățile întâmpinate de femei la ini țierea întreprinderii sunt legate de lipsa de formare
relevantă (o rată de 29.59%), luarea creditelor (o rat ă de 27.55%), lipsa de experien ță în planificarea
financiar ă (20.42 %), lipsa de garan ții (21.42%) precum și lipsa de mentoring și consiliere (1.02%).
Motivația pentru ini țierea unei întreprinderi este identificat ă în nevoia de venit suplimentar (o rat ă de
35.71%), în nevoia de independen ță mai mare, (o rat ă de 28.57%), în solu ția alternativ ă privind șomajul
(22.44%), în exemplele pozitive de antreprenoriat (7.14%), în specializare a în domeniul respectiv
(5.10%) și, în cele din urm ă, în menținerea tradi ției de familie (o o rat ă de 1.04%).

Tabel 1 Activitatea antreprnorial ă în raport cu faza de dezvoltare economic ă. Sursă: GEM-Global
Report 2010

65 Ibid.

49

În cele din urm ă, lipsa de capital de cuno ștințe, în special e informa ții de specialitate, reprezint ă
bariera principal ă în calea dezvolt ării antreprenoriatului feminin. Bineîn țeles, un rol esen țial în
dobândirea capi talului de cuno ștințe pare s ă joace și gradul de familiarizare cu utilizarea noilor
tehnologii66, fiind un aspect care este analiz at în mod continuu în multe cercet ări și studii, din care
rezultă superioritatea evident ă a bărbaților.
O deosebit ă importan ță atribuit ă, în ultimele decenii, în gene ral, rolului femeil or de afaceri și al
întreprinderilor feminine, din moment ce constituie factorul principal de promovare a dezvolt ării
economice a condus la cre șterea particip ării femeilor la activit ăți antreprenoriale la nivel mondial. În
mod orientativ, în America, num ărul femeilor de afaceri a crescut cu 78% din 1987-1994 și în Europa în
deceniul anterior procentul de antrepreno riat feminin a fost în jur de 20-30%67. Conform raportului
Mondial al GEM68 pentru antreprenoriatul feminin, femeile reprezint ă 1/3 din totalul persoanelor
implicate în activit ăți antreprenoriale.
Totuși, în ciuda tendin țelor de cre ștere observate în antreprenoriatul feminin, este vizibil ă o
diferențiere puternic ă între procentele de antreprenoriat al b ărbaților și femeilor, diferen țiere care,
într-adev ăr, este propor țională cu valoarea veniturilor din fiecare țară.

Grafic 20 Participarea femeilor la cele mai recente activit ăți de tip antreprenorial. Surs ă: GEM-
Global Report 2010
Concret, în acela și context trebuie eviden țiat faptul c ă grupul de țări cu venit ridicat pentru
bărbații antreprenori este aproximativ de dou ă ori mai mare decât cel al femeilor-antreprenor. În plus,

66 Vezi printre altele: Association for Progressive Communications (APC) (2007), Μultimedia Τraining Κit Gender
Sensitization Handout . Huyer, S. (1997)
67 Nina-Pazarzi &. Giannakourou (2003), ibid., pag . 1.
68 Allen, I.E., Langowitz, N. & Minniti, M. (2006), Report on Women and Entrepreneurship , GEM.

50

în nicio țară femeile nu sunt mai active la ini țierea unei întreprinderi, cu mici excep ții – Ghana, unde
procentul lor este mai ridicat decât cel al b ărbaților (vezi Grafic 16). Cu toate acestea, în toate țările
examinate de c ătre GEM, distan ța dintre cele dou ă sexe în dezvoltarea activit ății antreprenoriale este
mult mai mare în antreprenori atul consacrat, fapt care arat ă că participarea femeilor în spa țiul
antreprenorial, cre ște în mod semnificativ.
În ceea ce prive ște motiva țiile de ini țiere a activit ății antreprenoriale, din acela și raport reiese c ă
majoritatea femeilor, la nivel interna țional, dezvolt ă antreprenoriat de nevoie, adic ă nu genereaz ă
afaceri datorit ă unei oportunit ăți reale. Vârsta femeilor antreprenori variaz ă de la o țară la alta. În
țările cu venituri sc ăzute/medii, femeile de afaceri aflate în etape ini țiale sunt în vârst ă de 25-34 de
ani și femeile de afaceri a c ăror activitate antreprenorial ă este deja consacrat ă, sunt de în vârst ă de
35-44 de ani. Pe de alt ă parte, în țările cu venit înalt, vârsta femeilor de afaceri a c ăror activitate se
află într-o etap ă inițială sunt în vârst ă de aproximativ 25-44 de ani, în timp ce femeile de afaceri cu
vechime sunt în vârst ă de 35-54 de ani.
Nivelul educa țional al femeilor care dezvolt ă o activitate antreprenorial ă este mai ridicat în țările
cu venit înalt. De asemenea, faptul c ă femeile de afaceri consacrate, au un nivel educa țional mai înalt
în compara ție cu femeile de afaceri aflate într-o etap ă antreprenorial ă inițială, subliniaz ă importan ța
educației pentru evolu ția de succes a afacer ii. În cele din urm ă, referitor la caracteristicile personale
ale femeilor de afaceri, Raportul Mondial al GEM69 menționează că ultimele au tendin ța de a fi mai
puțin optimiste și încrezătoare în sine, temându-se de e șec mult mai mult decât b ărbații antreprenori.
Acest fapt reprezint ă un fenomen care, eventual, se coreleaz ă cu prejudec ățile sociale predominante
(vezi Grafic 3).

Grafic 21 Teama de e șec în începerea unei afaceri. Surs ă: GEM-Global Report 2010

69 Allen, Langowitz & Minniti (2006), ibid.

51

În consecin ță, eviden țiem că tendințele și caracteristicile antreprenoriatului, și, în special, ale
antreprenoriatului fe minin, în combina ție cu barierele și dificult ățile cu care se confrunt ă femeile care
dezvoltă o activitate antreprenorial ă, precum acestea au fost prezentate, au constituit obiectul de
studiu pentru proiectarea politicilor europene și naționale. Reprezentarea sc ăzută a femeilor în spa țiul
de afaceri, are ca rezultat privarea de beneficii pe care le-ar putea avea din administrarea unei
întreprinderi și, concomitent, înseamn ă o mare pierdere de profit pentru economia fiec ărei țări și a
Europei, în general.70
Un pas important pentru dezvoltarea în cont inuare a antreprenoriat ului feminin, reprezint ă
implementarea programelor de consolidare care vor avea în vedere nevoile specifice și condițiile
existente la nivel local, asigur ând accesul tuturor femeilor la antreprenoriat. Bunele practici71 propuse
și inițiativele de dezvoltare implementate, precum rezult ă din cercet ări, contribuie, de-a lungul
timpului, la consolidarea antreprenoriat ului feminin. Cu toate acestea, prezint ă interes și evaluarea
acestora de c ătre beneficiare, în vederea explor ării unor eventuale deficien țe și nevoi suplimentare
care nu au fost înc ă identificate.

B. Situația României

România a devenit stat membru al Uniu nii Europene pe 1 ianuarie 2007, dup ă eforturi considerabile
axate pe dezvoltarea și evoluția economic ă, trecerea de la o economia etatizat ă la una de pia ță, în
timp ce relativ recent, a început s ă se dezvolte sectorul de servicii. Aceast ă restructurare a economiei
este înso țită de o cre ștere a num ărului de persoane care se ocup ă în sectorul ter țiar, în detrimentul
celui primar. Cu toate acestea, în ciuda tendin țelor pozitive observate pe pia ța muncii, situa ția
femeilor în societatea român ă este înc ă influențată de stereotipurile care consolideaz ă inegalitățile de
gen în ocupare.72
Cadrul institu țional privind abordarea inegalit ății de gen în România include dezvoltarea de politici,
programe și activități la nivel central, regional și local. În ultimii ani, în urma ader ării țării la UE și a
eforturilor pentru armonizarea cu directivele, politicile și tendințele europene, se observ ă acțiuni de
sprijinire a spiritului antreprenorial și, în special, m ăsuri de promovare a antreprenoriatului feminin. În
acest context, una dintre cele mai importante schimb ări este dezvoltarea IMM-urilor, transformarea
acestora într-un factor dinamic și prezența tot mai activ ă a femeilor în func ții de conducere în cadrul
acestora.
Una dintre cele mai importante reglement ări în domeniul egalit ății de șanse între femei și bărbați
este adoptarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, care a fost
republicata cu modific ări suplimentare în Monitorul Oficial al României nr. 150/1- 3-2007. Aceast ă lege
reglementeaz ă masurile de promovare a egalit ății de șanse între femei și bărbați, în scopul elimin ării
discrimin ării de gen, direct ă și indirect ă, din toate sferele vie ții publice. Mai mult, legea prevede
concepte cum ar fi: discriminarea direct ă și indirect ă, hărțuirea și hărțuirea sexual ă, remunerare egal ă
pentru munc ă de valoare egal ă și discriminarea multipl ă. În plus, interzice discriminarea bazat ă pe gen

70 Vezi: Department of Trade and Industry (2005), Small Business Service. Promot ing female entrepreneurship, UK.
71 Vezi: European Commission (2002), Good Practices în the Promotion of Female Entrepreneurship Examples from Europe
and other OECD Countries , Austrian Institute for Small Business Research (IfGH) Vienna.
72 Momete, D.C. (2008), The Analysis of the Empl oyment Inequality by Gender în Romania, Annals of the Oradea University,
Fascicle of Management and Technological Engineering , Vol. VII (XVII), pp. 2517-2522.

52

la locul de munc ă, în educa ție, sănătate, cultur ă, precum și în participarea la luarea deciziilor, etc.
Trebuie remarcat faptul c ă o dispozi ție important ă a acestei legi se refer ă la constituirea Agen ției
Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), ca organism de independent de
promovare a principiului egalit ății de tratament între b ărbați și femei, având rol de monitorizare a
aplicării prevederilor directivelor comunitare. Rezultanta principal ă a acestei legi este integrarea
principiului egalit ății de șanse între femei și bărbați în toate politicile sociale na ționale.
În plus, documentul guvernamental prin cipal cu privire la egalitatea de șanse politice este Strategia
Națională pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2006-2009 (HG nr. 319/2006), implementat ă
de către Organiza ția Națională. Această strategie include, printre altele, interven ții în diverse domenii,
cum ar fi: via ța economic ă, viața socială, participarea la luarea deciziilor, combaterea perpetu ării
stereotipurilor și a rolurilor de gen.
În 2007, "Anul European al Egalit ății de Șanse pentru To ți" a constituit un pas hot ărâtor
implementat de Agen ția Națională pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați, în strâns ă
colaborare cu alte institu ții ale administra ției publice centrale, ONG-uri și parteneri sociali. În acest
context, s-au dezvoltat dou ăsprezece (12) activit ăți specifice, printre altele, urm ătoarele: Conferin ța
națională de deschidere, masa rotund ă cu reprezentan ții mass-media, campania pentru elevi și eleve,
la nivel na țional, seminarii privin d discriminarea multipl ă pe piața muncii, cercetarea etnografic ă
privind discriminarea în România, studiul privind discriminarea multipl ă pe piața muncii, masa rotund ă
privind rolul liderilor religio și pentru promovarea toleran ței și respectului, s ăptămâna de diversitate,
premiul de diversitate și campania de informare privind mijloacele de transport public.
Conform Eurobarometrului privind discriminarea pentru anul 200 8 referitor la promovarea "Anului
European al Egalit ății de Șanse pentru To ți" (2007), România a fost pozi ționată pe al șaptelea loc între
statele membre ale Uniunii Europene. Totodat ă, din 1 noiembrie 2008, ANES a implementat un proiect
cu o durata de trei ani "Re țeaua de centre pilot pentru femei – ESTHIA” cu finan țare FSE (buget de
5.000.000 €), având ca obiectiv principal dezvoltarea unei re țele de sprijin pentru femei (consiliere,
consiliere juridic ă, consiliere ocuparea for ței de munc ă, servicii de promovare a independen ței pentru
toate femeile, cu accent pe femeile care apar țin grupurilor sociale vulnerabile și expuse riscului de
marginalizare social ă, etc.). Grupul țintă este estimat la aproximativ 5. 300 de persoane, dintre care
2.000 elevi-eleve de gimnaziu, 300 de elevi eleve, 300 de femei lucr ătoare, 300 de femei șomere, 100
de femei cu handicap și 60 de angajatori. Proiectul se axeaz ă pe crearea a trei centre pilot în trei
regiuni diferite din România și trei unit ăți mobile pentru femei.
Mai mult decât atât, de pe 1 noiembrie 2008, ANES implementeaz ă proiectul cu durata de trei ani
“Femei și bărbați – acelea și șanse pe pia ța muncii" cu finan țare FSE (buget de 1.500.000 €), obiectivele
principale ale acestui proiect fiind: a) promovarea principiului egalit ății de șanse între femei și bărbați
pe piața forței de munc ă și b) creșterea sensibiliz ării cu privire la teme legate de egalitatea de gen în
administra ția locală și central ă, societatea civil ă și publicul larg. Grupul țintă cuprinde 25.600
beneficiari (reprezentan ți ai administra ției publice, angaja ți, 12.000 angajate la nivel na țional și 12.000
de elevi).
Strategia Na țională Pentru Egalitatea de Șanse între femei si b ărbați pentru perioada 2010-2012
prevede, în raportul cu prin cipiul fundamental potrivit c ărui egalitatea între femei și bărbați este un
drept fundamental, o valoare comun ă a Uniunii Europene și a României și o condi ție necesar ă pentru
realizarea obiectivelor europene și naționale de cre ștere economic ă, ocupare a for ței de munc ă și a
coeziunii sociale, ca principal obiectiv “îmbun ătățirea cadrului de implementare a politicilor de
egalitate de gen la nivelul tuturor politicilor și programelor na ționale în vederea atingerii de facto a
egalității între femei și bărbați la toate nivelurile vie ții economice, sociale, politice și culturale”.

53

Obiectivele specifice sunt:
‐ introducerea perspectivei de gen în educa ția formal ă și informal ă;
‐ combaterea stereotipurilor de gen din sistemul de înv ățământ;
‐ reducerea diferen țelor de gen în salarizare;
‐ încurajarea concilierii vie ții de familie cu via ța profesional ă;
‐ promovarea perspectivei de gen în via ța socială;
‐ sensibilizarea mass-mediei cu privire la principiul egalit ății de șanse între femei și bărbați;
‐ încurajarea particip ării echilibrate a femeilor și bărbaților la toate nivelurile de luare a
deciziei;
‐ implementarea și monitorizarea indicatorilor dezvolta ți potrivit Platformei de ac țiune de la
Beijing;
‐ raportarea anual ă a stadiului de implementare a ac țiunilor cuprinse în Planul general de
acțiuni pentru implementarea Strategiei na ționale pentru egalitatea de șanse între femei și
bărbați pentru perioada 2010-2012 de toate institu țiile cu responsabilit ăți în domeniu;
Strategia pentru perioada 2010-2012 î și propune s ă răspundă prin măsuri și activități concrete
situațiilor problematice care au fost identifi cate de-a lungul timpului pe anumite direc ții de interven ție
specifice, precum: educa ția, piața muncii, via ța socială, roluri și stereotipuri de gen, participarea la
procesul de luare a deciziilor. Activit ățile prevăzute in Planul General de Ac țiuni au ca grup țintă
femeile aflate în situa ție sau risc de marginalizare, reprezenta ții organiza țiilor sindicale si ai
organiza țiilor patronale, angaja ți si angajatori, elevi si student, educatori, profesori și reprezentan ți
mass-media.
De asemenea, în conformitate cu Planul Na țional de Dezvoltare pentru perioada 2007-2013 se
prevăd măsuri în domeniul egalit ății de gen, cum ar fi: a) facilitare a accesului fe meilor în sectoarele
economice care sunt mai pu țin accesibile acestora, b) faci litarea accesului egal pe pia ța muncii, c)
consiliere, d) promovarea unor metode moderne de lucru (noi tehnologii), etc., e) reducerea
decalajului de salarizare și a altor diferen țe între femei și bărbați, f) dezvoltarea de activit ăți de
conciliere a vie ții private /de familie cu via ța profesional ă & dezvoltarea de servicii pentru îngrijirea
copiilor și g) eliminarea h ărțuirii sexuale la locul de munc ă.
În România, guvernul sprijin ă spiritului antreprenorial al feme ilor, mai ales prin Programul Na țional
multianual pe perioada 2005-2012 pentru dezvolta rea culturii antreprenoriale în rândul femeilor
manager din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, care vizeaz ă facilitarea mobilit ății femeilor pe
piața muncii și dezvoltarea competen țelor lor antreprenoriale. Obiect ivul principal al acestui program
este sprijinirea femeilor de afaceri, în vederea promov ării activit ăților lor în mediul antreprenorial
românesc, în contextul pr oblemelor legate de men ținerea echilibrului dintre obliga țiile familiale și cele
profesionale și al prejudec ăților existente la nivel local. Având în vedere c ă până în anul 2005, în
România nu a existat niciun spriji n financiar pentru promovarea și consolidarea femeilor de afaceri,
Agenția Națională pentru IMM-uri, a proiectat și lansat implementarea acestui program, având ca punct
de plecare necesitatea dezvolt ării spiritului antreprenorial al femeilor, cu prec ădere al femeilor din
mediul rural.
Concomitent, Agen ția Națională pentru IMM-uri a implementat primul program de promovare a
spiritului antreprenorial al directoarelor în I MM-uri. Programul a vizat consolidarea femeilor
antreprenori în cadrul comunit ății antreprenoriale, dezvoltarea abilit ăților lor și a spiritului
antreprenorial, utilizarea eficient ă a capitalului uman, îmbun ătățirea performan țelor financiare ale
întreprinderilor feminine existente, prin formarea angaja ților lor. Alte obiective ale programului au fost

54

accesul egal la economia bazat ă pe cunoa ștere, schimbul de experien ță între femei antreprenori și
crearea de parteneriate.
În ceea ce prive ște antreprenoriatul feminin, conform unui sondaj73 realizat în scopul explor ării
relației dintre succesul afacerii și a domeniului de activitate, rezultatele au ar ătat că un procent mult
mai mare de b ărbați antreprenori (în compara ție cu cel al femeilor) au înfiin țat întreprinderi în sectorul
construc țiilor (precum se întâmpl ă în majoritatea statelor membre în ceea ce prive ște industria), în
timp ce femeile de afaceri au ales, în special, comer țul și prestarea de servicii. În ceea ce prive ște
nivelul educa țional al antreprenorilor, trebuie remarcat faptul mul ți bărbați/femei de afaceri cu
experien ță au optat s ă înființeze o întreprindere în sectoarele de industrie sau de construc ții, în timp
ce cei cu mai pu țină experien ță, s-au concentrat pe alte domenii.
O altă constatare din acela și sondaj, se refer ă la corelarea dintre succesul în afaceri și anumite
caracteristici ale omului de afaceri. În toate țările, cu excep ția Luxemburgului, cei mai mul ți
antreprenori nu au avut nicio experien ță anterioar ă de conducere, management. Procentul cel mai
ridicat privind experien ța în afaceri se observ ă în Luxemburg și Portugalia, în timp ce cel mai mare
procent de antreprenori f ără experien ță se înregistreaz ă în noile state membre: Bulgaria și România.
Explicația pentru nivelul relativ sc ăzut de dezvoltare a antreprenori atului în România se identific ă,
în principal, în limit ările, barierele și lacunele cu care se confrunt ă întreprinderile mici în ceea ce
privește resursele, sensibilitatea / vulnerabilitatea lor la schimb ările din mediul de afaceri și
incertitudinea privind factorii de cre ștere și mecanismele care favorizeaz ă dezvoltarea afacerilor.74
În România, la 31 octombrie 2011, existau 593,609 companii active, capitala concentrând cel mai
mare num ăr de firme (138.156 firme). În jude țele incluse în cadrul proiectului avem un num ăr
diferențiat de situa ții: dacă în Timiș există 25.969 companii, în Bistri ța există 6.696 firme iar în Vaslui
5.280 companii, confor m www.listafirme.ro.
În plus, în România se observ ă că persoanele cu vârsta sub 30 de ani prezint ă o rată mai mic ă de
10% în privin ța start-up-ului unor activit ăți antreprenoriale. De asemenea, procentul de activit ăți
antreprenoriale înainte de lansarea întreprinderii tinde sa creasc ă odată cu vârsta, cea mai mare rat ă
înregistrându-se pentru persoanele cu vârst ă de peste 40 de ani. Pentru noii întreprinz ători (însemnând
persoanele care au început recent o afacere), observ ăm că rata cea mai mare privind înfiin țarea
întreprinderilor apare la pers oanele cu vârste între 26 și 30 de ani (31%), precum și între 31 și 35 de ani
(32%).75
În ceea ce prive ște prezen ța antreprenorilor în mediul de familie (influen ță standardelor/rolurilor-
modelelor), a demonstrat c ă prezența antreprenorilor în familie afecteaz ă exercitarea activit ății
antreprenoriale, deoarece numai 28% dintre ace știa încep o afacere. În ceea ce prive ște noii
întreprinz ători (persoanele care au ini țiat recent o afacere), prezen ța antreprenorilor în familie se
identific ă într-un procent de 20%. În plus, pe parcursul analizei diferen țelor standardelor – rolurilor –
modelelor, ap ărute pe baz ă d e g e n d e r o b s e r v ăm că, în toate cazurile, cel mai dominant model de
antreprenor este de gen masculin.76

73EUROSTAT, (2008), Key figures on European busine ss with a special feature on the factors of business success , p. 116-130.
74 Bugnar N. & Bodog S. (2009), Entrepre neurship and female entrepreneurship,
75 Lafuente, E., Driga, O. (2009), 2nd Report on Entrepreneurial Activities în Romania: Executive Summary for the Year
2008, Centre for Entrepreneurship & Business Re search. CEBR working paper series WP 01/2009.
76 Lafuente, E., Driga, O. (2009),

55

În România, întreprinderile feminine, privind întreprinderile mici și mijlocii, joac ă un rol
important, deoarece reprezint ă 34% din totalul întreprinderilor, și sunt identificate, mai ales, în
sectorul serviciilor și al comer țului cu am ănuntul. Întreprinderile feminine sunt formate din asocia ții cu
inițiative foarte eficiente, și, în general, se indic ă faptul c ă femeile sunt subreprezentate în func țiile de
conducere.
Unul dintre studiile de teren, multidimensional77 privind antreprenoriatul feminin din România, a
fost elaborat de Cent rul pentru Economie și Cercetări în Afaceri (CEBR). Concluziile acestui studiu au
relevat o serie de factori care afecteaz ă activitatea femeilor de afaceri:
Antreprenorii de sex feminin, ambi țioase, au o vârst ă medie de 35 de ani și experien ță de munc ă
de aproximativ 8 ani. Cele mai multe dint re acestea (62%) au beneficiat de educa ție sau de formare în
management și management de afaceri. Noile și potențialele femei de afaceri declar ă că principalul
stimulent pentru dezvoltarea unei afaceri este dobâ ndirea unor venituri mai mari, proprietarele de
întreprinderi mici, indicând, respectiv, faptul c ă principala motiva ție este identificarea oportunit ăților
de afaceri pe care au dorit s ă le exploateze.
Corelarea între statutul social al femeilor antreprenori și sentimentul de respect pentru acestea,
de asemenea, reprezint ă un factor care influen țează decizia privind dezvoltarea unei activit ăți
antreprenoriale. Existen ța unui model/standard po zitiv de afaceri ( role model ) consolideaz ă activitatea
femeilor de afaceri în România. 38% dintre femeile care nu au ini țiat încă o afacere, îns ă intenționează
să inițieze, declar ă că au prieteni / prietene care au ini țiat o afacere. În compara ție cu bărbații
antreprenori, femeile continu ă să dispună de mai pu ține exemple antreprenoriale. Acest fapt confirm ă
rezultatele care reies din alte studii empirice la nivel interna țional și care sus țin idea c ă femeile,
datorită excluziunii de la via ța economic ă și socială, dispun de mai pu ține exemple / modele
antreprenoriale.
Femeile de afaceri tind s ă înființeze întreprinderi mai mici decât b ărbații antreprenori.
Considerând ca un criteriu, pentru dimensiunea întreprinderii, num ărul inițial de angaja ți, acesta este
de 3 persoane în cazul întreprinderilor feminine și de 4 persoane în cazul activit ăților antreprenoriale
dezvoltate de b ărbați. Cu toate acestea, întreprind erile feminine din România tind s ă crească mai
rapid, cu rat ă de creștere de 39% în compara ție cu cea a întreprinderilor înfiin țate de b ărbați, al căror
procent de cre ștere este de 31%.
Femeia de afaceri în România se implic ă în afaceri interna ționale la fel de mult ca și antreprenorii
bărbați. Circa 13% din produsele sau servicii le întreprinderilor dezvoltate de c ătre femei sunt dedicate
exporturilor, procent similar cu cel din cazul b ărbaților.
În studiul realizat de GEM (Global Entrepreneurship Monitor)78 au fost observate urm ătoarele
aspecte privind calitatea antreprenori atului: a) lipsa de furnizare a educa ției și serviciilor de formare în
domeniul antreprenorial înainte de deceniul anului 90 (în timpul socialismului), b) mediul de afaceri
dificil în perioada de tranzi ție, în deceniul ‘90, și c) din anul 2000, se observ ă o perioad ă de dezvoltare,
deoarece acceptarea locurilor de munc ă oferite de întreprinderile mari, este perceput ă de către
populație, ca fiind expus ă unui risc mai ridicat.
Din rezultatele studiilor/sondajelor de mai sus, noil e femei lideri de întreprinderi, femei de afaceri
sau manageri, s-a dovedit c ă erau nevoite s ă se confrunte cu cerin țe și dificult ăți specifice, nefiind pe

77 Driga, O. & Lafuente, E. (2007), Women Entrepreneurship în Israel and the personal characteristics variables socio-
cultural , Centre for Economics and Business Research /CEBR.
78 Elaine Allen, E., Elam A., Langowitz, N. & Dean, M. (2008), idem

56

deplin reprezentate de asocia țiile profesionale existente sau de camerele de comer ț. Din acest motiv,
aceste femei au creat asocia ții antreprenoriale locale de femei, în vede rea sprijinului și a asigur ării lor
profesionale. Aceste asocia ții, inițial, aveau forma de “elite club” și au atras oameni de afaceri de
succes care și-au împ ărtășit opiniile, experien țele și interesele. De-a lungul timpului, multe dintre
aceste asocia ții si-au extins activit ățile în vederea abord ării aspectelor sociale și a temelor axate pe
comunitate și egalitatea de gen.
În luna ianuarie 2004, un grup de nou ă asociații ale femeilor de afaceri din România s-au coalizat
pentru a fonda cea mai mare și mai unit ă coaliție a antreprenoarelor. Cu sprijinul financiar din partea
CIPE din România și a Institutului “Fondul Na țional pentru Democra ție” (National Endowment for
Democracy), a fost fondat ă în mod oficial „Coali ția Asocia țiilor Femeilor de Afaceri” (CAFA). CAFA79 a
reprezentat și continu ă să reprezinte o oportunitate deosebit de important ă pentru asocia țiile
antreprenoriale feminine, pentru a lucra împreun ă și pentru a dobândi o voce mai puternic ă în dialogul
cu autorit ățile publice.
Inițial, CAFA a fost fondat ă ca o coali ție informal ă și conducerea și administrarea acesteia, inclusiv
comunicarea și coordonarea activit ăților, a fost atribuit ă unui secretariat. Cu ac ordul comun al tuturor
membrilor care participau la acest efort, a fost stabilit ă ca prioritate nevoia de consolidare atât a
asociațiilor-membre în mod individual, cât și a coali ției în total. Peste 150 de femei au beneficiat de
programe de instruire și s-a stabilit organizarea anual ă a Conferin ței Femeilor de Afaceri, cu
participarea, în continu ă creștere, a autorit ăților publice locale și naționale, având ca rezultat
consolidarea, îns ă și vizibilitatea membrilor coali ției.
CAFA organizeaz ă dezbateri publice la care particip ă reprezentan ții asociațiilor antreprenoriale și
oficialităților guvernamentale. Scop ul acestor dezbateri const ă în exprimarea problemelor femeilor de
afaceri cu privire la impactele datorate schimb ărilor și modific ărilor cadrului institu țional, existând un
dialog deschis cu autorit ățile publice pentru furnizarea informa țiilor cu privire la antreprenoriatul
feminin, proiectarea politicilor și a modific ările cadrului institu țional. Ministerul Finan țelor Publice a
invitat CAFA la consult ări privind procedura acord ării deducerilor din venitul anual global. De
asemenea, Ministerul Muncii și Protec ției Sociale din România a invitat CAFA s ă colaboreze cu
Departamentul pentru Șanse Egale, în timp ce Agen ția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și
Cooperative dore ște sa colaboreze cu CAFA în dezvoltarea unor programe de sprijin al
antreprenoriatului feminin.

C. Resurse necesare și resurse de ținute pentru demararea unei afaceri

Explorarea arealului investigat, ce l inclus în proiect, ne indic ă imaginea viitorului antreprenor din
rândul grupului țintă, resursele anticipate și deținute, inten ția de a începe o afacere, obstacolele sau
adjuvanții care stau în calea acestei inten ții. Dincolo de capitalul fina nciar necesar începerii unei
afaceri, o condi ție sine-qua-non, celelalte resurse pe care femeile vulnerabile le consider ă de
importan ță, contureaz ă practic ierarhia primelor necesit ăți care le trebuie oferite pentru debutul
antreprenorial.

79 www.cafa.com

57

Grafic 22 „Dacă ați dori să începeți o afacere, în afar ă de bani, de ce a ți mai avea nevoie?”*
Respondentele studiului nostru consider ă că, dincolo de resursele financiare , principalul lucru de
care au nevoie pentru a începe o afacere este „sprijinul, ajutorul”. Aproape 30% dintre ele aleg
această variantă. Pe locul secund se situeaz ă un set de aspecte cu ponderi relativ egale: caracteristici
personale (inteligen ță, idei, voin ță, încredere), caracteristici rela ționale (relații, echipă), noroc și un
sediu unde să își desfășoare activitatea. Într-un plan periferic sunt men ționate nevoia de educa ție, de
cursuri, puterea de munc ă, timpul, dot ările, logistica și experien ța.
Așa cum se poate observa, premisa reu șitei în afaceri, în opinia femeilor vulnerabile, e considerat ă
a fi un mix de calit ăți personale, ra ționale sau motiva ționale și relaționale grefate pe nevoia de
ajutor și sprijin . Analizând modul în care se asociaz ă aceste trei dimensiuni, putem observa c ă:
‐ 28% dintre responden ți menționează ajutorul, sprijinul, 34% invoc ă norocul și relațiile și 33%
menționează calitățile personale
‐ Toate cele trei sunt aproximativ exclus ive: numai 10% dintre cei care consider ă că au nevoie de
calități personale indic ă și norocul, numai 13% dintre cei care indic ă norocul, men ționează și
ajutorul, circa 29% dintre cei care invoc ă sprijinul men ționează și calitățile personale.
La nivelul principalelor categorii so cio-demografice, datele ne indic ă situația din Tabelul 11 din
anexe. Se poate observa cum vârsta discrimineaz ă asupra modului de percep ție al resurselor necesare
demarării unei afaceri: dac ă femeile tinere mizeaz ă î n s p e c i a l p e c a l i t ăți personale, cele de vârst ă
medie men ționează mai degrab ă relațiile și norocul. De asemene, educa ția elementar ă se asociaz ă cu
nevoie de sprijin, în timp ce educa ția medie și superioar ă mizează într-o mai mare m ăsură pe calit ățile
individuale.
La nivelul celor 3 ora șe incluse în studiu, putem observa c ă dacă respondentele din Bistri ța adoptă
o atitudine median ă, cele din Timi șoara men ționează într-o mai mare m ăsură calitățile personale și
relațiile sau norocul, iar cele din Murgeni invoc ă sprijinul. Dincolo de men țiunile spontane, am testat și
un set de categorii de resurs e necesare sau utile demar ării unei afaceri:

* N=112. Întrebare deschis ă cu răspunsuri codificate. Procente cumulate din dou ă mențiuni (suma procentelor poate fi mai
mare de 100%).

58

Grafic 23 „Dvs.…?”*
Există un segment semnificativ (15%-21%) de respondente care cunosc oportunit ăți locale de
afaceri și dețin și know-how-ul necesar începerii unei afaceri . În schimb, ponderea celor care de țin
resurse financiare sau logistice pentru demararea unei afaceri e mic ă, sub 5%. Aproape jum ătate
dintre respondente cunosc personal un antreprenor care a început o afacere în ultimii doi ani .
Ponderea celor care fac parte dintr-un partid politic e redusă, de 5%.
Ceva mai mult de jum ătate dintre respondente ar putea r enunța la începerea unei afaceri de
teama unui e șec, dar tot aproape jum ătate dintre ele ar putea fi sus ținute de c ătre familie în
demersul antreprenorial .
O analiză a principalelor dou ă componente, cuno ștințele deținute despre oportunit ăți de afacere și
ceea ce presupune începerea unei afaceri, precum și resursele necesare demar ării unei afaceri, banii și
spațiul aferente, la nivelul principalelor cate gorii socio-demograf ice este prezentat ă în Tabelul 12 din
anexe. Am ob ținut doi indicatori, cuno ștințe și resurse, utilizând analiza factorial ă, valorile in dicatorilor
fiind cuprinse între 0 și 1, unde 0 înseamn ă lipsa cuno ștințelor, a resurselor iar 1 înseamn ă prezența lor.
Putem observa c ă o primă categorie care de ține atât cuno ștințe cât și resurse într-o pondere ceva
mai mare e cea a femeilor tinere (18-35 ani). De asemenea cuno ștințe ridicate despre antreprenoriat
mai dețin persoanele educate dar și cele rezidente în Timi șoara (spre deosebire de cele din Murgeni,
care dețin un know-how redus în aceast ă privință). În privin ța resurselor, desigur, venitul familiale este
un indicator important, de și constat ăm că nu discrimineaz ă foarte tare. De altfel, nu constat ăm
diferențe foarte mari între categoriile socio-demografice în privin ța resurselor necesare demar ării unei
afaceri.
Având în vedere faptul c ă avem un grup- țintă, format din persoane aflate în dificultate, tonusul lor
psihic e un indicator puternic al dispozi ției spre a schimba ceva decisiv în via ță, pentru a începe un curs
de formare profesional ă sau a demara o afacere. În plus, un set de atribute psihologice se asociaz ă cu
capacitatea de a conduce, de a asigura management ul unui grup sau al unei afaceri. În Graficul 24 e

* N=112.

59

surprins profilul psiho-soci al al grupului investigat, construit în raport cu un set de indicatori (f ără a
avea preten ția că oferim o diagnoz ă exhaustiv ă a structurii psiho-social e a femeilor vulnerabile).

Grafic 24 „Am să vă citesc o serie de tr ăsături pe care o persoan ă le poate avea sau nu. Pentru
fiecare dintre acestea v ă rog să îmi spune ți dacă vi se potrive ște sau nu.”*
La nivel auto-apreciativ și declarativ, princi palele caracteristici ale grupului investigat sunt
sociabilitatea (plăcerea de a lucra cu al ți oameni) și dorința și capacitatea de a înv ăța lucruri noi .
Avem de-a face cu persoane organizate (trei sferturi dintre ele î și planific ă ce au de f ăcut) și care sunt
capabile s ă ia decizii în situa ții dificile .
Cu toate astea, pentru multe dintre persoanele investigate este dificil s ă treacă singure prin situa ții
presante, având nevoie de un suport. Circa jum ătate dintre respondente sunt cople șite uneori de
necazuri și trateaz ă mai degrab ă într-o not ă pesimist ă realitatea. În privin ța capacității de a conduce o
echipă, numai 40% dintre femeil e vulnerabile se consider ă capabile de asta și numai 59% declar ă că se
pricep la negocieri .
Pentru a prezenta si ntetic aceste date și a le analiza la nivelul pr incipalelor categorii socio-
demografice, am procedat la reducerea datelor, cu ajutorul analizei factoriale. Astfel, am identificat 3 factori:
‐ un factor asociat capacit ății de management (optimism, capacitatea de a rezolva singur ă
situații presante, capacitatea de a conduce o echip ă)
‐ un factor asociat sociabilit ății, nevoii de a fi în grup și de a avea ajutorul celorlal ți (plăcerea de
a lucra cu al ți oameni, nevoia de ajutor, interesul și capacitatea de a înv ăța)
‐ un factor asociat capacit ății de organizare (planificare, capacitatea de a lua decizii în situa ții
presante)
Toți acești factori sunt reprezenta ți de indicatori cu valori cuprinse între 0 și 1, unde 0 înseamn ă
lipsa respectivelor capacit ăți iar 1 înseamn ă prezența lor, și sunt prezenta ți în Tabelul 13 din anex ă.
Datele din tabel ne indic ă vârsta, nivelul de educa ție și cel de venit ca principali factori discriminan ți în
privința scorurilor ob ținute pentru cei trei factori (în special pentru factorii de management și

* N=112.

60

organizare). Persoanele tinere, cu educa ție medie și superioar ă, provenind din familii cu venituri medii-
ridicate, de țin scoruri mai ridicate în privin ța indicatorilor psiho-sociali asocia ți capacit ății de a
conduce și de a (se) organiza.
În privin ța celor trei ora șe care au f ăcut obiectul studiului nostru, putem observa c ă femeile
vulnerabile din Bistri ța dețin scoruri ridicate în cazul tuturor celor trei factori iar cele din Timi șoara au
scoruri mai ridicate în cazul factorilor de management și sociabilitate, în timp ce femeile vulnerabile
din Murgeni au scoruri reduse în cazul tuturor factorilor.
Per ansamblu, grupul femeilor vulnerabile de ține resurse rezonabile de know-how necesar
demarării unei afaceri dar nu de ține resursele financiare, logistice pe ntru acest demers. În plus, teama
de eșec și incapacitatea de a gestiona pozitiv realitatea imediat ă constituie piedici care pot duce la
blocaje psihologice sau la imposibilitatea de a lua decizii.
În paralel cu cursurile de formare profesional ă sau cele privind manage mentul afacerilor, aceste
persoane trebuie consiliate pentru a- și depăși anumite temeri și pentru a- și forma repere solide de
suport psiho-social în grupurile de semnificativi: familie, prieteni, colegi. De asemenea, e necesar ă o
abordare diferen țiată la nivelul celor trei localit ăți și prin prisma acestei st ări de fapt, datele indicând
diferențe semnificative în special în privin ța Murgeni-ului.

D. Intenții antreprenoriale

Intenția explicit ă de a demara o afacere constituie practi c unul dintre indicatorii cheie ai studiului
grupului- țintă. Datele indic ă o inciden ță a inten ției antreprenoriale de 20%, valoare relativ similar ă
celor înregistrate în studiul anterior, Crearea și promovarea de instrumente de economie social ă în
scopul incluziunii pe pia ța forței de munc ă a grupurilor defavorizate , proiect
POSDRU/84/6.1/S/57308, în râ ndul persoanelor vulnerabile*.

Grafic 25 „Aveți intenția să începeți o afacere proprie în urm ătorii doi ani?” **

* Intenția antreprenorial ă era de 18% în rândul femeilor de peste 45 ani.
** N=112.

61

Intenția de a începe o afacere în următorii
2 ani
Categoria de
vârstă 18-35 ani 28%
36-45 ani 16%
46 ani și peste 11%
Categoria de
educație maxim studii voca ționale 16%
studii medii sau superioare 23%
Etnia român 19%
alta etnie 22%
Categoria de venit maxim 100 lei / membru 13%
101-300 lei / membru 36%
peste 300 lei / membru 19%
Localitatea Bistrița 38%
Timișoara 8%
Murgeni 12%
Tabel 2 Intenția de a începe o afacere în raport cu caracteristicile socio-demografice
Datele din Tabelul 2 ne indic ă profilul persoanei celei mai susceptibile de a începe o afacere în
următorii doi ani. Vârsta (inten ția antreprenorial ă e mai ridicat ă în cazul persoanelor tinere ), educația
(persoanele mai educate intenționează într-o mai mare m ăsură să demareze o afacere) și venitul
(persoanele cu venituri familiale medii-sc ăzute intenționează într-o mai mare m ăsură să înceapă o
afacere) sunt determinan ți ai inten ției antreprenoriale .
În privința celor trei loca ții, observ ăm diferen țe semnificative între Bistri ța, unde ceva mai mult de
o treime dintre respondente declar ă că ar începe o afacere, și Timișoara sau Murgeni, unde inten ția
antreprenorial ă e de circa 10%.
Modul în care persoanele cu inten ții antreprenoriale inten ționează să demareze afacerea ne indic ă
disponibilitatea de a ghida aceste persoane spre o form ă de antreprenoriat social:

Grafic 26 „Intenționați să o deschide ți de una singur ă sau împreun ă cu alții?”*

* N=22. Persoane care inten ționează să înceapă o afacere în urm ătorii 2 ani.

62

Grafic 27 „V-ați hotărât deja în ce domeniu vre ți să deschide ți firma?”*
Doar un segment redus de femei vulnerabile inten ționează să demareze o afacer e singure (Graficul
26), toate celelalte c ăutând un sprijin în special în rândul fam iliei. Practic peste 70% dintre ele vor să îi
implice pe membrii familiei în viitoarea afacere . Și ceilalți semnificativi (prieteni, cunoscu ți) sunt
implicați în viitoarea afacere, aproape jum ătate dintre persoanele care vor s ă își deschid ă o afacere
intenționând să îi implice.
Dincolo de inten ție, peste trei sferturi dintre respondente declar ă că sunt decise în privin ța
domeniului în care î și vor deschide afacerea (Graficul 27), indicator al determin ării acestora în aceast ă
privință. Aceste domenii sunt urm ătoarele:
Domenii pentru afacere
Achiziții fructe de p ădure Construc ții Îngrijire copii
Agricultur ă (2 mențiuni) Croitorie Legumicultur ă
Alimentar Estetica Magazin de haine
Brutărie Frizerie-coafor Medical
Comerț (2 mențiuni) Internet Turism alimentar
Tabel 3 Domenii pentru afacere
Există o plaj ă diversificat ă de domenii în care fe meile vulnerabile vor s ă debuteze în
antreprenoriat. Se remarc ă, totuși, apeten ța către domeniile:
‐ agricol ( 4 mențiuni),
‐ alimentar (3 mențiuni),
‐ comercial (3 mențiuni).
Disponibilitatea de a participa ți la cursuri și activități oferite gratuit pentru încurajarea cre ării de
mici afaceri e una destul de ridicat ă, mai mult de jum ătate dintre respondente declarând c ă ar
participa la astfel de ac țiuni.

* N=22. Persoane care inten ționează să înceapă o afacere în urm ătorii 2 ani.

63

Grafic 28 „Sunteți dispus s ă participa ți la cursuri și activități care vă vor fi oferite gratuit pentru
încurajarea cre ării de mici afaceri?”*
Din Tabelul 14 din anexe reiese c ă faptul c ă persoanele de vârst ă medie (36-45 ani), cele cu
venituri familiale de 101-300 lei / membru și cele din Bistri ța și Murgeni î și doresc într-o mai mare
măsură să participe la astfel de cursuri.
În rândul femeilor vulnerabile din zonele investigate exist ă un segment semnificativ de persoane
care inten ționează să își deschid ă o afacere în viitorul apropiat. Fapt pozitiv și care vorbe ște de o auto-
evaluare onest ă a resurselor de ținute, aceste persoane f ăcând parte în special din categoriile tinere,
educate, cu venituri medii.
Gradul de determinare al acestora, necesar ini țierii unei afaceri, e unul ri dicat, fiind indicat de
faptul că peste trei sferturi dintre aceste femei sunt decise și în privin ța domeniului de activitate,
dominantele în acest caz fiind domeniile agricol, alimentar și comercial. Exist ă disparit ăți locale, care
fac ca anumite zone (Bistri ța) să prezinte o rat ă de inten ție antreprenorial ă mai mare decât celelalte.

* N=22. Persoane care inten ționează să înceapă o afacere în urm ătorii 2 ani.

64

Cap III. Economia social ă, de la concept la (bun ă)
practică

A. Context și definire

Criza economic ă și financiar ă globală, urmată de disponibiliz ările masive au impus evaluarea
eficienței măsurilor active de promovare a inser ției profesionale. Strategi a „Europa 2020 pentru o
creștere inteligent ă, ecologic ă și favorabil ă incluziunii" a devenit expresia eforturilor europene comune
pentru asigurarea locurilor de munc ă și pentru reducerea șomajului.
Economia social ă s-a impus ca una dintre solu țiile cele mai vehiculate datorit ă capacității sale de a
crea și asigura locuri de munc ă, de a absorbi în special ceea ce alte forme de antreprenoriat nu reu șeau
să acopere. De-a lungul timpului, economia social ă și-a consolidat pozi ția de form ă alternativ ă de
dezvoltare economic ă bazată pe un set de valori și principii socio-economice diferite atât de economia
de piață, cât și de statul bun ăstării. Ea ofer ă un mod echitabil de dezvoltare a afacerilor, bazat pe
principiile transparen ței, responsabilit ății sociale și care încurajeaz ă participarea democratic ă la luarea
deciziilor. Criza a creat, a șadar, un context în care au ap ărut „oportunit ăți" pentru a c ăror exploatare
economia social ă oferă soluții alternative.
Conceptul de economie social ă e unul relativ nou. În 1980, reprezentan ții sectoarelor cooperatist,
mutual și asociativ au adoptat Carta Economiei Sociale. Carta Economiei Sociale include principalele
valori și modul de organizare, eviden țiind principiile ce stau la baza acestui sector:
• solidaritate,
• responsabilitate,
• libertate,
• șanse egale pentru to ți membrii organiza ției și
• respect reciproc (to ți asociații fiind și proprietari).
Un al doilea document, Carta principiilor econ omiei sociale, a fost propus în 2002 de re țeaua
cunoscut ă astăzi ca Social Economy Europe, în cadrul Conferin ței Europene Permanente a
Cooperativelor, Societ ăților Mutuale, Asocia țiilor și Fundațiilor, incluzând o form ă mai explicit ă a
principiilor care stau la baza economiei social:
• prioritate acordat ă individului și obiectivelor sociale și nu capitalului;
• structuri private;
• asociere voluntar ă și deschis ă;
• control democratic al membrilor;
• îmbinarea intereselor membrilor/ utilizatorilor și /sau a interesului general;
• apărarea și aplicarea principiului solidarit ății și responsabilit ății;
• gestiunea autonom ă și independen ța față de autorit ățile publice;

65

• majoritatea excedentelor s ă fie folosite pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare
durabilă și prestarea unor servicii de interes pentru me mbri sau de interes general (Déclaration
finale commune des organisa tions européennes de l'Économie Sociale", CEP-CMAF)
Conform Cartei principiilor economiei sociale, acesta cuprinde dou ă sub-sectoare: cel comercial
(de afaceri) și cel necomercial, iar obiectivele sunt: ocuparea for ței de munc ă, dezvoltarea serviciilor
sociale și consolidarea coeziunii sociale. Economia social ă. propunând atât politici sociale de incluziune
socială și de inser ție pe pia ța forței, cât și politici de dezvoltare local ă și creare de locuri de munc ă, se
încadreaz ă în orient ările majore ale politicii publice.*
Una dintre cele mai bi ne articulate defini ții ale economiei sociale este considerat ă cea a Consiliului
Valon de Economie Social ă din Belgia (1 990) conform c ăreia economia social ă „se compune din
activitățile economice desf ășurate de societ ăți, mai ales cooperative, asocia ții mutuale și alte asocia ții
în care etica este în concordan ță cu următoarele principii: scopul final este mai degrab ă în serviciul
membrilor sau al colectivit ății decât al profitului, autonomia ge stiunii, procesul de decizie
democratic ă, prioritatea acordat ă, în procesul de distribu ție a veniturilor, persoanelor și muncii fa ță de
capital”*.
La nivel european nu s-a adoptat o defini ție oficial ă a economie sociale ea fiind definit ă de cele
mai multe ori fie prin expresiile specifice, fie prin principiile promovate. În schimb, principala
provocare este dep ășirea „invizibilit ății sale institu ționale"**.
Ca mod de organizare, economia social ă cuprinde
‐ cooperativele,
‐ societățile mutuale și asociațiile,
‐ fundațiile non-guvernamentale,
reliefând specificul misiunii acestor organiza ții, scopul de a activa în special în folosul membrilor
săi sau grupurilor decât de a genera profit. Conform Cartei Principiilor Economiei Sociale (2001),
economia social ă mai include și organiza țiile nonprofit voluntare, furniz oare de servic ii necomerciale
pentru gospod ării.
Economia social ă, neconsiderând persoanele defavorizate bene ficiari pasivi ai filantropiei sociale,
ci actori activi ai propriului viitor promoveaz ă un antreprenoriat fundamentat pe solidaritate reciproc ă,
pe baza unui sistem de valori în care primatul fiin ței umane în raport cu capitalul și dreptul la expresie
și decizie democratic ă prevaleaz ă.
Economia social ă, prin varietatea formelor sale, ofer ă soluții pentru rezolv area problemelor
economice și sociale, furnizând o ofert ă de activit ăți și servicii pe o ni șă neacoperit ă adecvat de
celelalte entit ăți publice sau private. În 2005, în cele 25 state membre UE, economia social ă reprezenta
echivalentul a 4% din PIB și includea circa 11 milioane persoane, adic ă 6,7% din totalul for ței de munc ă
angajate la acel moment***.
Promovarea incluziunii social ă a grupurilor aflate în dificultat e prin crearea de locuri de munc ă
pentru acestea și creșterea oportunit ăților de angajare este o consecin ță a obiectivului specific al
întreprinderilor sociale, al ături de al doilea rol major, acela de oferire de servicii personalizate,
asigurând celor vulnerabili o pia ță a muncii normale.

* „The Social Economy în the Euro pean Union", CIRIEC, 2007, pag. 8
* http://www.encyclopedie-enligne .eom/e/ec/economie_sociale.html
** Economia social ă în UE", rezumatul raportului întocmit pentru CESE de CIRIEC, 2007, pag. 27
*** http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sm e/promoting-entrepreneurship/social-economy

66

B. Economia social ă în Europa

Odată cu legiferarea libert ății de asociere și importan ța crescut ă a grupurilor nou formate, a
apărut și necesitatea orient ării produc ție de bunuri dinspre nevoi private înspre necesit ăți de grup.
Odată create premisele, economia social ă s-a născut în secolul al XIX-lea iar dezvoltarea ei ulterioar ă e
strâns legat ă de revolu ția industrial ă prin apari ția unor ni șe neacoperite de sectorul privat sau cel de
stat. Căutarea de alternative ideii de na ționalizare a mijloacelor de produc ție a dus la apari ția unei alte
modalități de a produce bunuri și servicii de o manier ă colectiv ă, creându-se cooperativele,
organiza țiile mutualele și apoi asocia țiile. Expresia „economie social ă" desemneaz ă „ansamblul de
structuri care pun la comun ceea ce au și care sunt active și complementare sistemului de protec ție
socială, asigurărilor, băncilor, ac țiunilor sociale și educației etc.”*
Dacă până î n a d o u a j u m ătate a secolului XX evolu ția economie sociale a fost una lent ă și
progresiv ă, după cel de-al doilea r ăzboi mondial evolu ția economiei sociale e una fluctuant ă, cu
perioade de progres major, urmate de un declin și trecerea într-un plan secund. Criza postbelic ă poate
fi considerat ă una a lipsei de identitate conceptual ă mișcările cooperatiste, dezvoltând diferite
activități sub aceea și denumire generic ă, fapt ce a condus la disolu ția modelului bazat pe asociere.
Cu toate acestea, economia social ă a supravie țuit celor trei decenii de cre ștere economic ă de după
cel de-al doilea r ăzboi mondial, iar criza anilor 1970 a readus-o în actualitate prin solu țiile adecvate pe
care le propunea nevoii de a crea și de a men ține locurile de munc ă. Economia social ă a răspuns unor
cereri neîndeplinite de statul bun ăstării și de actorii clasici ai pie ței. În anii 1970, economia social ă a
revenit din nou în centrul aten ției.
Începând cu anii 1990, UE, prin politicile sale, a recunoscut și promovat treptate rolul și importan ța
economiei sociale. Țări precum Fran ța, Belgia, Italia. Portugalia, Regatul Unit sau Spania au promovat
legi, reglement ări, un cadrul legislativ dezvolt ării diverselor forme de economie social ă.
Treptat, fenomenul s-a extins și, firesc, a suscitat dezbateri privind eficien ța sa. În prezent, la
nivel european, nu exist ă un consens general asupra eficien ței economiei sociale sau chiar și a
denumirii („al treilea sector", „economie solidar ă", „sectorul nonprofit"). Dac ă există rapoarte care
menționează economia social ă ca instrument de cre ștere a gradului de ocupare în special a persoanelor
defavorizate (Strategia de la Lisabona), Directiva 2006/123/ CE privind serviciile pe pia ța internă poate
fi privită ca un risc pentru formele de organizare specifice economiei sociale.

În Europa Central ă și de Est se disting mai multe etape de dezvoltare a economiei sociale:
‐ perioada antecomunist ă, zorii economiei sociale, care a însemnat practici și strategii de
supraviețuire ale popula ției dezavantajate și au contribuit la incluziunea social ă în zonele
sărace,
‐ perioada comunist ă, care, prin economii planificate centralizat și prin marginalizarea sectorului
micilor întreprinz ători, a erodat dezvoltarea economiei sociale, orice ini țiativă de acest fel
fiind supus ă unui control politici sever
‐ perioada post comunist ă, care a presupus dou ă etape. O prim ă etapă a coincis cu perioada de
tranziție și a însemnat mai mult o clarificare conceptual ă, într-o plin ă epocă a supra-
liberalismului modelul „cooperativist" di screditându-se puternic în percep ția public ă și ducând
la dispari ția cooperativelor.

* Raport de cercetare privind econom ia social în România din perspectiv ă european ă comparat ă. Bucure ști, 2011

67

O a doua perioad ă, a a n i l o r 2 0 0 0 , v i n e c u „ o a șa numită re-socializare a formelor de economie
socială prin reconsiderarea part eneriatului public-privat și a dezvolt ării abord ării locale” *.
Integrarea european ă și tranziția către cadrul legislativ al UE, direc țiile europene comune de
promovare a incluziunii sociale, au dus la adoptarea unor reglement ări cu impact asupra economiei
sociale creându-se un mediu favorabil dezvolt ării acesteia.
Putem deja anticipa o a treia perioad ă în dezvoltarea economie social, una a celui de-al doilea
primului deceniu al noului mileniu, aceast ă perioad ă fiind determinat ă de crizele economice și
financiare ce au condus la diminuare considerabil ă a economiilor dezvoltate și implicit a locurilor de
muncă. Răspunsul economiei sociale în aceast ă perioad ă poate fi unul decisiv în statuarea acestei
practici în rândul celor mai eficiente mecanisme de creare de bun ăstare pentru categoriile vulnerabile.

Economia social ă și Piața muncii în Europa
Economia sociala, recent, a reprezentat tema principal ă a Agendei Politice a UE, Raportul privind
Economia Social ă fiind adoptat de Parlamentul European în februarie 2009.80 În plus, Strategia
European ă 2020 propus ă de Comisia european ă prezintă viziunea economiei sociale pe pia ța european ă
pentru secolul XXI, care reprezint ă foia de parcurs pentru UE și statele membre în urm ătorii 10 ani, se
bazează pe trei priorit ăți care se interp ătrund și se stimuleaz ă reciproc: a) Dezvoltare inteligent ă:
dezvoltarea unei economii bazate pe cunoa ștere și inovare, b) Dezvoltare durabil ă: promovarea unei
valorizări mai eficiente a resurselor, o economie mai verde și mai competitiv ă, și c) Dezvoltare f ără
excluziuni: stimularea unei economii cu o rat ă ridicată a ocupării forței de munc ă, care va asigura
coeziunea social ă și teritorial ă.81
Întreprinderile de economie social ă au înregistrat un num ăr de dou ă milioane, reprezentând 10%
din totalul întreprinderilor europene și implică peste 11 milioane de personal remunerat, reprezentând
6% din totalul for ței de munc ă angajate. Concret, 70% din angaja ți lucreaz ă în asocia ții nonprofit, 26%
în cooperative și numai 3% în societ ăți de solidaritate. În plus, majoritatea institu țiilor și
întreprinderilor economiei sociale sunt întreprinderi foarte mici sau IMM-uri.82
Uniunea Europeana a adoptat un cadru general de economie social ă, conform c ăruia, ultima
menționată vizeaz ă implementarea ac țiunilor cu obiective sociale și caritabile, autonomia
administrativ ă și voluntariatul, grupurile țintă fiind popula ția locală sau un grup al comunit ății. Statele
membre ale UE, pe baza pozi ției lor geopolitice, au adoptat anumite modele de economie social ă, care
pot fi clasificate în patru cate gorii. Primul este modelul anglo-sa xon bazat pe conceptul organiza țiilor
nonprofit; modelul scandinav care î și propune acoperirea nevoilor colective în sectorul serviciilor
sociale și promoveaz ă solidaritatea social ă și egalitatea de gen; mo delul continental care se
concentreaz ă pe ajutorul social prin intermediul sistemelor publice și în cele din urma, modelul
mediteranean care se concentreaz ă pe acțiunea asocia țiilor și a cooperativelor axat ă pe protejarea
intereselor membrilor acestora și are ca prioritate, reducerea ratei de șomaj.
La nivel european, economia sociala serve ște, de fapt, nevoile persoanelor care nu se pot integra,
altfel, pe pia ța muncii, întrucât statul și sectorul privat de profit nu le acoper ă. Economia social ă în

* Raport de cercetare privind econom ia social în România din perspectiv ă european ă comparat ă. Bucure ști, 2011
80 Social Economy Europe (2010), Answer to the European Commission’s consultation on the future «EU 2020 » Strategy.
81 ECORYS (2010). Programmes to Promote Environmental Skills: Final Report. ECORYS Nederland BV: Rotterdam.
82 Arpinte, D. Cace, S., Theotoka tos, H. & Koumalatsou, E. (2010). The Social Economy în Europe. CALITATEA VIE ȚII, XXI, No.
1–2, 2010, p. 137–160.

68

Europa prezint ă tendințe de creștere și participarea întreprinderilor sociale la ocuparea total ă diferă în
funcție de țară.83 Economia social ă este perceput ă, din ce în ce mai mult, ca un domeniu important,
recunoscându-se faptul c ă entitățile economiei sociale, nu reprezint ă numai factori economici
importan ți, însă contribuie și la participarea activ ă a cetățenilor în via ța economic ă și socială.84
Întreprinderile și organiza țiile de economie social ă constituie factori economici și sociali,
caracteriza ți de modul diferit al activit ății care vizeaz ă interesul comun, performan țele economice și
procesele democratice în care obiectivele individuale și sociale au prioritate fa ță de capital și
autonomia administrativ ă. Nu exist ă un grad de uniformitate a poli ticilor publice referitoare la
economia social ă și ocupare, aplicate în Europa. Aceste politici au fost dezvoltate în mod inegal de
țările UE și au un con ținut diferit, din cauza cadrului specific na țional și regional îns ă și a condi țiilor
economice, istorice, social e, culturale, politice și instituționale în cadrul c ărora au fost dezvoltate.85
La nivel economic, economia social ă se confrunt ă cu o alt ă provocare semnificativ ă, de vreme ce
regulamentele care guverneaz ă economiile na ționale nu o recunosc drept un sector institu țional
diferențiat, făcând astfel dificil ă existen ța statisticilor precise și credibile despre activitatea
organiza țiilor de economie social ă. La nivel interna țional, criteriile eterogene luate în considera ție în
elaborarea statisticilor, includ analize comparative și consolideaz ă abordările axate eviden țierea
contribuției economiei sociale la realizarea obiectivelor economice și politice relevante. Manualul
Comisiei Europene pentru formarea Conturilor Satelit ale Economiei sociale reprezint ă un pas important
spre recunoa șterea institu țională a unei p ărți a economiei sociale în sistemele na ționale de conturi.86
În cele din urm ă, trebuie remarcat faptul c ă “entitățile” economiei sociale sunt percepute ca
întreprinderi, și, prin urmare constituie obiectul conven ției Comisiei Europene în cadrul politicii de
promovare a antreprenoriatului. Recent, UE a aprobat termenul de “Întreprinderi de Economie Sociala”
(IES) pentru o mai bun ă evidențiere a interesului acesteia privin d noile surse de antreprenoriat și
ocupare a for ței de munc ă.87

3.6. Economia social ă și Femeile: Cooperative agricole
Economia social ă poate avea o influen ță pozitivă asupra particip ării și integrării femeilor pe pia ța
muncii. Întreprinderile sociale și, în special, cooperativele, se caracterizeaz ă prin modul participativ de
funcționare, repartizarea responsabilit ăților și flexibilitate. Aceste date contribuie la integrarea
femeilor în via ța profesional ă deoarece îndeplinesc unele dintre condi țiile fundamentale pentru
participarea femeilor pe pia ța forței de munc ă, independen ța economic ă, luarea deciziilor,
posibilitatea de conciliere a vie ții profesionale cu cea de familie și îmbunătățirea calit ății vieții.
Dobândirea competen țelor într-o întreprindere social ă, poate, de asemenea, reprezenta un pas în
carierea femeii, care, în continuare, poate fi valorificat și pentru implicarea sa în alte sectoare. O

83 DEOB & DIAPOLIS (2004). Cercetare pentru identificarea nevoilor și proiectarea noilor servic ii în economia sociala,
parteneriat de dezvoltare Cet ățeni activi , Inițiativa Comunitara EQUAL Proiect: Drumuri deschise pentru dezvoltarea economiei
sociale.
84 Sakellaropoulos Th. & Oikonomou Ch. (2007). Studii targetate de dezvoltare a antr eprenoriatului social, Centru de
Cercetări Sociale și Economice . Universitatea Panteio de Științe Sociale și Politice.
85 Chaves, R. (2008). Public Policies an d Social Economy în Spain and Europe. CIRIEC-ESPAÑA , Special issue , No. 62 , p. 35-
60.
86 Arpinte & al, (2010), idem
87 Westall, A. (2007). Policy and future sources of EU funding for the social economy.

69

întreprindere social ă poate servi ca un instrument rele vant pentru asigurarea posibilit ății de dobândire,
menținere și sporire a valorii lucr ătorilor pe pia ța muncii.88
Întreprinderile sociale joac ă un rol important, deoarece pot r ăspunde, atât practicilor, cât și
nevoilor imediate sau strategice ale femeilor. Fie c ă este vorba exclusiv de întreprinderi feminine, fie
de întreprinderi sociale înfiin țate de femei și bărbați, oferă un instrument eficient de organizare pentru
femeile membre și femeile angajate, în scopul cre șterii nivelului lor de trai89.
Cooperativele feminine reprezint ă cea mai obi șnuită formă de întreprindere social ă. Fiind
promovate de c ătre UE. «Contribu ția cooperativelor privind obie ctivele comunitare constituie
componenta fundamental ă pentru realizarea Strategiei de la Lisabona, deoarece reprezint ă un
exemplu excelent de form ă partenerial ă care poate servi, în mod simultan, obiectivelor
antreprenoriale și sociale, printr-un mod de consolidare reciproc ă»90.
În rezumat, cooperativele pot oferi femeilor, oportunit ăți de participare la activit ățile economice,
precum și de influen țare a acestora. În principal, se refer ă la cooperative agricole cu caracter
comercial, strâns legate de dezvoltarea activit ății de produc ție la nivel local, a economiei domestice și
a meșteșugăriilor, oferind locuri de munc ă pentru femeile din zonele rurale, unde șansele de angajare
sunt limitate.

C. Economia social ă în România

Daca în perioada comunist ă în România aveam de-a face cu o masiv ă industrializare a ora șelor,
perioada postrevolu ționară determin ă schimb ări socio-economice și dezindustrializarea. În acest
context, trecerea la economia de pia ța și dispari ția multor fabrici a atras dup ă sine masive
disponibiliz ări și scăderea locurilor de munc ă, ceea ce a condus , implicit, la cre șterea șomajului.
Întrucât nu au existat m ăsuri de protec ție social ă adecvate situa ției sociale imediate, grupurile
vulnerabile au fost expuse la s ărăcie.
Pentru a îmbun ătăți situația grupurilor defavorizate prin cre șterea nivelului de ocupare, România
și-a propus o serie de strategii de incluziune social ă, una dintre acestea fiind dezvoltarea economiei
sociale, inclus ă în Raportul Na țional Strategic privind Protec ția Social ă și Incluziunea Social ă (2008 –
2010), ce are ca și obiectivul prioritar 2 Cre șterea gradului de ocupare a persoanelor defavorizate.

Scurtă istorie a economiei sociale în România
Cele mai vechi forme de economie social ă au apărut în România în prima jum ătate a sec. al XIX-
lea, în timp ce primele reglement ări au fost f ăcute de c ătre Codul de Comer ț (1887), privitor la
funcționarea cooperativelor, ce a fost în vigoare pân ă în 1903.
”După 1989 a intrat în vigoare Decretul-lege 67/1990 privind organizarea și funcționarea
cooperației de consum și de credit, înlocuit de Legea 109/1996 privind organizarea și funcționarea

88 Scott, G. (2010). P r o m o t i n g B e t t e r W o r k a n d S o c i a l E n t e r p r i s e f o r W o m e n . Report of Action Learning Set and
Transnational Exchange Workshop held în Santiago de Compostela, May, 2010. Wo men, enterprise, employment and local
economic development (WEED) Network.
89 Scott, G. (2010). Promoting…, ibid.
90 Comisia Europeana (2004). Referitor la Promovarea Societ ăților Cooperative în Europa, CCE. Bruxelles 23-2-2004
COM(2004) 18 final.

70

cooperației de consum și a coopera ției de credit. S-a constatat o sc ădere a num ărului societ ăților
cooperatiste, în special me șteșugărești. Modific ările juridice de dup ă 1989 au men ționat explicit UPA
(Legea 57/1992 privind încadrarea în munc ă a persoanelor handicapate, cu modific ările și complet ările
ulterioare), au reglementat microfinan țarea (1992) și au oferit un cadru propice de func ționare pentru
ONG-uri.”*

Noțiunea de economie social ă și cadrul legislativ aferent
Noțiunea de economie social ă apare pentru prima dat ă în legisla ția româneasc ă în HG 829/2002
privind aprobarea Planului na țional anti-s ărăcie și promovare a incluziunii sociale, economia social ă
fiind men ționată ca unul dintre principiile ce vizeaz ă construirea unei societ ăți incluzive. Conform
acestei reglement ări, economia social ă poate cuprinde fie activit ăți economice cu obiective de tip
social, fie programe de amenaj ări de infrastructur ă și teritoriale, inclusiv de mediu.
În 2008, economia social ă devine domeniu eligibil pentru finan țările din Fondul Structural
European, fiind un domeniu major de interven ție al Programului Opera țional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane, al c ărui Document Cadru de Implementare este aprobat prin Ordinul comun al
ministrului munc ii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor 254/1169/2008.
Începând cu septembrie 2008, în Raportul Na țional Strategic privind Protec ția Social ă și Incluziunea
Socială (RNS PSIS) sunt descrise o serie de m ăsuri asumate de autorit ățile competente în vederea
dezvoltării eficiente a sectorului economiei sociale.

Forme de organizare a economiei sociale în România
3.1. ASPECTE GENERALE
Formele de organizare ale economie sociale în România se reg ăsesc sub urm ătoarele tipuri de
persoane juridice :
a) societ ăți cooperative de gradul 1 reglementate prin Legea 1/2005: societ ăți cooperative
meșteșugărești; societ ăți cooperative de valorificare; societ ăți cooperative de consum; societ ăți
cooperative agricole; dispun și de legisla ție special ă, fiind reglementate de Legea 566/2004 a
cooperației agricole, cu modific ările și complet ările ulterioare; societ ăți cooperative pesc ărești;
societăți cooperative forestiere; societ ăți cooperative de transporturi; societ ăți cooperative de
locuințe; societ ăți cooperative de alte forme;
b) cooperative de credit;
c) organiza ții nonprofit care desf ășoară activități economice, indiferent de domeniul de activitate,
în cadrul lor sau prin societ ăți comerciale;
d) organiza ții nonprofit organizate sub forma CA R ale pensionarilor sau ale salaria ților;
Pot exista îns ă și structuri de reprezentare cum ar fi uniunile, federa țiile, societ ățile cooperative
de gradul 2, în condi țiile în care diverse forme de economie social ă se vor asocia. Întreprinderile sociale
nu au în c ă o definiție recunoscut ă legal în România.
3.2. ACTORI INSTITU ȚIONALI RELEVAN ȚI

* Raport de cercetare privind economia social ă în România din perspectiv ă european ă comparat ă, 2011, p. 39

71

Cei mai importan ți actori institu ționali, relevan ți pentru economie social ă, sunt: reprezentan ți ai
administra ției publice centrale, institu ții private și instituții publice de interes na țional.
Reprezentan ții administra ției publice centrale cu rol semnificativ în dezvoltarea economiei sociale
sunt, din perspectiva caracterului soci al al ES, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MMFPS),
iar perspectiva caracterului economic al acesteia, Ministerul Economiei, Comer țului și Mediului de
Afaceri , Minist erul Agriculturii și Dezvolt ării Rurale , Ministerul Finan țelor Publice, Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Justi ției. *
Instituțiile private cu rol de sus ținere și promovare a economiei sociale sunt Camera de Comer ț și
Industrie a României, patronatele și sindicatele. Printre institu țiile publice de interes na țional relevante
pentru economia social ă enumer ăm: Banca Na țională a României (BNR)(cu rol de reglementare și
supraveghere a unor forme de economie social ă) și Consiliul Economic și Social (CES), ce are rolul de a
realiza dialogul social dintre patronat, sindicate și Guvern.
3.3. FORME ALE ECONOMIEI SOCIALE
Formele de organizare ale economiei sociale pot fi specifice și generale, îns ă noi ne vom referi, cu
precădere, la cele specifice.
Printre formele de organizare specifice se num ără: societ ățile cooperative de gradul 1,
cooperativele de credit, organiza țiile nonprofit care desf ășoară activități economice și organiza țiile
nonprofit organizate sub forma CAR.
În cele ce urmeaz ă ne vom referi detaliat la fiecare dintre ele.
 Societățile cooperative de gradul 1
Reprezint ă forma de organizare specific ă domeniului coopera ției. Legea 1/ 2005, care le
reglementeaz ă, definește cooperativa drept ”asocia ția autonom ă de persoane fizice și /sau juridice,
după caz, constituit ă pe baza consim țământului liber exprimat de acestea, cu scopul promov ării
intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor cooperatori, fiind de ținută în comun și
controlat ă democratic de c ătre membrii s ăi, în conformitate cu principiil e cooperatist” (art. 7, alin. 1 și
2 Legea 1/2005, privind organizarea și funcționarea coopera ției );
 Cooperativele de credit
Cooperativele de credit sunt „institu ții de credit constituite ca asocia ții autonome de persoane
fizice unite voluntar în sc opul îndeplinirii nevoilor și aspirațiilor lor comune de ordin economic, social și
cultural, a c ăror activitate se desf ășoară, cu prec ădere, pe principiul întrajutor ării membrilor
cooperatori" (art. 334, lit. a OUG 99/2006 privind institu țiile de credit și adecvarea capitalului , cu
modificările și complet ările ulterioare);
 Organiza ții nonprofit care desf ășoară activități economice
Acestea sunt de 2 tipuri: asocia țiile și fundațiile și sunt definite ca și ”persoane juridice de drept
privat al c ăror scop principal este nepatrimonial, dar care pot desf ășura în subsidiar și activități
economice, direct sau prin înfiin țarea de societ ăți comerciale” (art. 47 și 48 OUG 26/2000 cu privire la
asociații și fundații, cu modific ările și complet ările ulterioare );
 Organiza ții nonprofit organizate sub forma CAR
Și acestea sunt de 2 tipuri: Casele de ajutor reciproc ale pensionarilor și Casele de ajutor reciproc
ale salaria ților, fiind unele dintre cele mai reprezentative forme specifice economiei sociale.

* Raport de cercetare privind economia social ă în România din perspectiv ă european ă comparat ă, 2011, p. 45

72

CARP func ționează în baza OUG 26/2000 cu privire la asocia ții și fundații, cu modific ările și
completările ulterioare și a Legii 540/ 2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. Scopul
CARP este acela de a-i sprijini pe membrii s ăi prin acordarea de împrumuturi cu dobând ă și prin
desfășurarea de activit ăți cu caracter social, turistic , cultural, etc.
CARS func ționează în baza OUG 26/2000 cu privire la asocia ții și fundații, cu modific ările și
completările ulterioare și a Legii 122/ 1996 privind regimul juridi c al caselor de ajutor reciproc pentru
salariați și al uniunilor acestora, republicat ă. Scopul lor este acela de a-i sprijini financiar pe membrii
săi prin acordarea de împrumuturi cu dobând ă.
Printre formele de organizare generale se num ără unitățile protejate autorizate. ”Calitatea de UPA
reprezint ă o ipostaz ă în care putem reg ăsi formele de organizare specifice economiei sociale care
angajeaz ă persoane cu dizabilit ăți, în condi țiile prev ăzute în Legea 448/ 2006 privind protec ția și
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicat ă, cu modific ările și complet ările
ulterioare” *.
3.4. FORME SPECIFICE ALE ECONOMIEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA
Conform datelor, cele mai des întâlnite forme de organizare specific ă economiei sociale sunt CAR-
urile (2.179), urmate de societ ățile cooperative (2.128, din care 1.061 societ ăți cooperative de consum,
885 societ ăți cooperative me șteșugărești, 170 societ ăți cooperative agricole și 12 societ ăți cooperative
de locuire și valorificare), UPA (419) și băncile cooperatiste de credit (51) **.
Principalele domenii și grupe de produse ale societ ăților cooperative me șteșugărești afiliate la
UCECOM sunt: produsele textile, înc ălțăminte, marochin ărie și alte articole din piele, mobil ă și alte
produse din lemn, produse din metal și alte materiale și servicii pentru popula ție și agenți economici.
Numărul total de angaja ți ai societ ăților cooperative me șteșugărești a scăzut: în 2006 lucrau 25.987 din
care 23.013 membri cooperatori, în timp ce în 2007 lucrau 22.318, din care 19.872 membri
cooperatori*.
Următoarele date sunt extrase din Raportul de cercetare privind economia social ă în România din
perspectiv ă european ă comparat ă, 2011.
În Suceava și în Timi ș se află cele mai multe societ ăți cooperative de consum existente într-un
județ (48). Ele sunt urmate de Harghita și la egalitate Bihor, Mure ș și Vâlcea. În jude țul Vaslui se
întâlnesc cele mai pu ține societ ăți de acest fel .
În privin ța numărului de societ ăți cooperative me șteșugărești, cele mai multe sunt înregistrate în
Regiunea Nord Est, în spe ță județul Bacău (123), urmat de regiunea Sud-Est, jude țul Constan ța (69),
București (56) și județul lași (51). Cele mai pu ține societ ăți cooperative me șteșugărești sunt în Ilfov.
Cele mai numeroase societ ăți cooperative agricole se întâlnesc în regiunea Sud-Est, jude țul
Constanța (19), iar cele mai multe b ănci cooperative exist ă în Botoșani (6).
Cele mai multe UPA se afl ă în Bucure ști (57), apoi Timi ș (27) și Cluj (24).
Ca și cazuri speciale, amintim jude țul Giurgiu, ce are doar o societate cooperativ ă agricolă, nici o
societate cooperativ ă de valorificare, de locuire, nici o UPA și nici o banc ă cooperativ ă de credit, în
timp ce jude țul Vaslui înregistreaz ă cel mai mic num ăr de societ ăți cooperative de consum, UPA și nici
o societate cooperativ ă agricolă, de valorificare sau de consum.

* Raport de cercetare privind economia social ă în România din perspectiv ă european ă comparat ă, 2011, p. 50
** Raport de cercetare privind economia social ă în România din perspectiv ă european ă comparat ă, 2011, p. 61
* ”Raportul anual al sectorului IMM din România", 2008, p. 188

73

În ceea ce prive ște ONG-urile din România, 15% dintre acestea realizeaz ă venituri din activit ăți de
economie social ă, în timp ce 40% nu exclud posibilitatea derul ării unor activit ăți economice sau
financiare în sectoare precum: creditarea, dezvoltarea rural ă, agricultura și silvicultura.**
3.5. MECANISME DE SPRIJINIRE Șl ÎNCURAJARE
Pentru a fi sustenabil ă, economia social ă are nevoie de atragerea și utilizarea eficient ă a resurselor
financiare. Printre cele mai cunoscute mecanisme amintim
1. Mecanisme cu caracter fiscal , precum:
• scutire de la plata impozitului pe profit (scutire de plata impozitului agrico l în primii 5 ani de la
constituirea cooperativelor agricole; scutire de plata imp ozitului pe profit cu condi ția reinvestirii a cel
puțin 75% pentru achizi ții de imobiliz ări corporale active pentru dezvoltare / diversificare a
activității;scutire de la plata impozitului pe profit aferent activit ăților economice de pân ă la 15.000
€/an fiscal cu condi ția ca valoarea scutirii s ă nu reprezinte mai mult de 10% din veniturile totale scutite
de la plata impozitului pe profit – pentru organiza țiile nonprofit care realizeaz ă activități economice
directe sau prin intermediul unei societ ăți comerciale).
• scutire de la plata impozitului af erent profitului reinvestit: se aplic ă în forme comune, f ără
„discriminare pozitiv ă" pentru agen ții economici din ES
• reducerea tarifelor: Consiliile jude țene și locale și Consiliul General al Municipiului Bucure ști
vor sprijini func ționarea CARP prin închirierea spa țiilor necesare, în func ție de posibilit ăți, pentru
desfășurarea activit ăților acestora și prin diminuarea cu 75% a tarifelor de închiriere;
• scutire la plat ă p e n t r u d i f e r i t e t a x e ( t a x e v a m a l e ; t a x e d e a u t o r i z a r e l a î n f i i n țare și
reautorizare pentru UPA; impozit pe cl ădiri, teren utilizate în scopuri sociale de c ătre organiza țiile
nonprofit, pe baza hot ărârii consiliilor locale; taxe pentru mijloace de transport, pentru ob ținere de
certificate, avize, autoriza ții precum și alte taxe locale dac ă se dovede ște că activitățile desfășurate de
organiza țiile respective sunt aferente unor activit ăți sociale; scutire de TVA pentru opera țiunile și
produsele lor pentru și de la domiciliul pe rsoanelor cu dizabilit ăți care lucreaz ă la domiciliu în cazul
UPA).
• scutire de orice impozite și taxe: actele și operațiunile CARS, f ăcute în leg ătură cu obiectul de
activitate al acestora;
• regim special de scutire pentru IMM-uri a c ăror cifră de afaceri anual ă, declarat ă sau realizat ă,
este inferioar ă plafonului de 35.000 €;

• scutire de la plata contribu țiilor sociale pentru perioada de șomaj tehnic în scopul men ținerii
personalului de specialitate, indisp ensabil pentru reluarea activit ății.
2. Mecanisme cu caracter non-fiscal
• sprijin de reprezentare sau acordare de garan ții pentru accesarea liniilor de finan țare pentru
activități sociale (garantarea de stat a unui regim nediscriminatoriu pentru societ ățile cooperative
înființate în baza Legii 1/2005 privind organizarea și funcționarea coopera ției; susținerea financiar ă din

** Mihaela Lambru, Ancu ța Vameșu și Mircea Kivu (coordonatori), „România 2010 – sectorul neguvernamental – sectorul
neguvernamental: profil, tendin țe, provoc ări", Funda ția pentru Dezvoltarea Societ ății Civile, 2010, pp. 52, 55).

74

fonduri proprii sau acces la utilizarea de spa ții pentru activit ăți sociale acordate UPA, organiza țiilor
nonprofit de c ătre autoritatea local ă);
• intermedierea accesului la fondur i pentru dezvoltare de activit ăți prin consiliere de specialitate
și monitorizare la implementare;
• asigurarea de sprijin logistic pe ntru implementare de proiecte finan țate din fonduri gestionate
prin administra ția central ă și locală de tipul facilit ăților acordate IMM care acceseaz ă fondurile
structurale;
• susținerea co-finan țărilor pentru implementare proiecte: fonduri de garantare, fonduri de
investiții și capital de risc, credite cu dobând ă preferen țială;
• consiliere, evaluare și orientare profesional ă pentru persoanele vulnerabile și a priori sprijin
pentru ocupare;
• acordarea de consiliere și/ sau asisten ță la implementare proiectelor cu scop social, în perioada
post-aderare, de c ătre organisme interna ționale;
• acces gratuit la spa ții construite pentru sedii, la terenuri în scopul ridic ării de construc ții
necesare desf ășurării activit ății asociațiilor și fundațiilor;
• alte drepturi sau facilit ăți acordate potrivit legii, pe categorii de organiza ții ale ES, adaptate
modului de organizare și posibilit ății efective de a gestiona eficient fonduri atrase direct sau prin
facilitatori (autorit ățile locale pot introduce clauze de impact social în procedurile pentru licita țiile
publice (achizi ții publice responsabile social) sau pot aplica excep ții la achizi ții de tipul contractelor
rezervate, la care pot participa și unități ale economiei sociale (de ex. atelierele protejate);
posibilitatea introducerii de criterii sociale în procedura de selec ție)
Aspecte privind eficien ța economiei sociale
Eficiența economiei sociale este demonstrat ă de modul în care î și atinge obiectivele, de modul în
care satisface nevoile clor pentru care s-au alocat resursele utilizate, dac ă a generat un efect pozitiv în
rândul celor c ăreia îi e destinat ă. Cu alte cuvinte, dac ă „a generat un efect curativ sau de preven ție
(limitarea, reducerea riscului de vulnerabilitate sau/ și de excluziune social ă)” *.
Economia social ă , în condi țiile lipsei unor presiuni din partea ac ționarilor pentru interese private,
dispune de o mai mare libertate pe pie țele financiare. Cu toate acestea, func ționarea în virtutea unei
logici a profitului este una esen țială, de ea depinzând viitorul oric ărei întreprinderi sociale.
Există un set de condi ții fundamentale, care pot eficien ța din punct de vedere economic și social a
întreprinderilor de economie social ă, prin asigurarea unui mediu de afaceri:
• reglementat printr-un cadru legislativ stabil, coerent și care să favorizeze dezvoltarea acestui
sector;
• susținut de politici na ționale și locale de suport care s ă permită valorificarea atributelor
specifice ES, prin
• care s ă ofere dezvoltarea unui sistem evaluare a rezultatelor și de determinare a impactului
asupra grupurilor țintă și, indirect, asupra mediului economic și social, asupra pie țelor locale și
macroeconomice.

* Raport de cercetare privind econom ia social în România din perspectiv ă european ă comparat ă. Bucure ști, 2011

75

Promovarea unui sistem de finan țare adaptat cerin țelor particulare ale economiei sociale,
performant sub aspectul accesibilit ății și flexibil sub aspectul plierii pe specificul economiei sociale,
precum și încurajarea parteneriatului dintre mediul privat și cel public constituie condi ții generale de
eficiență și eficientizare a economiei sociale.
Eficiența finanțării economiei sociale se define ște cantitativ, cuantificabil, prin indicatori de
performan ță și de eficien ță. Dincolo de scopul social explicit al economiei sociale, nu trebuie omis
caracterul economic, de competitor pe o pia ță și responsabilit ățile ce decurg de aici: asigurarea unei
creșteri economice stabile și sustenabile, distribu ția mai echitabil ă a veniturilor, cali brarea serviciilor
specifice, ajustarea dezechilibrelor pie ței muncii, promovarea unei etici a anteprenoriatului și
promovarea democra ției economice.
Caracteristicile cadrului general de m ăsurare a eficien ței sunt urm ătoarele*:
• eficien ța economic ă: dimensiunea profitului utilizat în scopuri sociale; resursele
financiare atrase pentru finan țarea acțiunilor sociale; valoarea ad ăugată creată și contribu ția la
PIB, câștigurile salariale ale persoanelor deza vantajate ocupate; locurile de munc ă create și
creșterea ocup ării în rândul categoriilor vulnerabile,
• eficien ța social ă: numărul beneficiarilor activit ăților economie sociale, num ărul
persoanelor defavorizate ocupate, reducerea s ărăciei, scăderea num ărului persoane lor asistate
prin acțiuni de incluziune social ă.
Conform aceluia și raport, sistemul de indicatori utiliza ți la nivel UE pentru definirea economiei
sociale are în vedere:
• dezvoltarea institu țională: numărul de organiza ții, companii, pe cele dou ă sub-sectoare
definite anterior; organisme guvernamentale cu competen ță în domeniul ES; dinamica cre ării
sau desfiin țării; durata de existen ță (1 an, 3 ani, peste 5 ani)
• dimensiunea ocup ării: num ărul de persoane ocupate în economia social ă (total
persoane, echivalent norm ă întreagă, extinderea activit ăților cu timp par țial, număr membri ai
organiza țiilor, num ărul voluntarilor, inclusiv analiz ă structural ă pe criterii semnificative pentru
domeniile și respectiv activit ățile economiei sociale, etc.);
• sfera muncii remunerate: num ărul persoanelor ocupate și remunerate în cooperative,
societăți mutuale și asociații; ponderea celor remunera ți în total ocupare; num ărul și ponderea
salariaților din organiza țiile economiei sociale, etc.;
• sfera muncii voluntare: num ărul și ponderea voluntarilor (total persoane și echivalent
normă întreagă) în popula ția economic activ ă, ponderea voluntarilor în popula ția adultă;
• sistemul de finan țare, respectiv sustenabilitatea opera țională a organiza țiilor ES; surse
și tipuri de finan țare, mărimea și structura finan țării, durata și dinamica surselor de finan țare,
rata de rambursabilitate a su melor împrumutate, costul finan țării (total și pe categorii, surse de
finanțare), rata de eficien ță a fondurilor consumate pe total și pe categorii de surse de
finanțare sau finan țatori etc.
Competitivitatea economiei sociale se m ăsoară pe două coordonate globale similare sub-domeniilor
de piață și, respectiv, de non-pia ță:

* Raport de cercetare privind econom ia social în România din perspectiv ă european ă comparat ă. Bucure ști, 2011

76

a) competitivitatea de pia ță este definit ă multidimensional și include:
• promovarea incubatoarelor de afaceri pentru ini țierea, dezvoltarea de noi ini țiative
economice și sociale, adaptate condi țiilor locale, cu valorificarea re surselor naturale existente,
inclusiv a resursei umane;
• incluziunea social ă prin ocupare remunerat ă (în asocia ții, funda ții, întreprinderi sociale
etc.), ceea ce reduce riscul s ărăciei, determin ă independen ța personal ă și stimuleaz ă
participarea la via ța socială, accesarea oportunit ăților de utilizare a serviciilor și facilităților
pentru dezvoltare social ă;
• incluziunea financiar ă prin intermediul sistemului de microcreditare pe rmite reducerea
riscului s ărăciei și ulterior auto-sus ținerea unor mici afaceri generatoare de confort social și
standard de via ță, reducerea marginaliz ării, minimizarea disparit ăților și evitarea polariz ării
sociale;
• revitalizarea local ă prin activit ățile economiei sociale care permit antrenarea
potențialului endogen: formele de orga nizare ale economiei sociale pot reprezenta plasa-suport
pentru relansarea economic ă, la costuri relativ mai reduse , reconsiderarea avantajelor
competitive, reducerea dezechilibrelor locale.
b) competitivitatea în afara pie ței, care se define ște prin dezvoltarea de pachete de servicii
destinate direct mediului social – îngrijirea b ătrânilor, persoanelor cu dizabilit ăți sau copiilor, servicii
de sănătate și culturale, asisten ță asigurat ă refugiaților sau altor grupuri dezavantajate.
Eficiența finanțării economiei sociale se m ăsoară:
• prin indicatori de eficien ță economic ă a poten țialului și a rezultatelor, alocare a
resurselor financiare, costuri pe categorii de activit ăți;
• prin indicatori de m ăsurare a impactului activit ăți lor asupra cererii de servicii sociale:
reducerea cererii; reducerea duratei de asistare ; raportul cazuri rezolvate, cazuri ce solicit ă
servicii permanente; in dicele costului asist ării pe categorii de activit ăți; necesarul optim de
finanțare pe categorii de nevoi;
• prin parametri specifici eficien ței economico-financiare pentru componenta de
finanțare din profit, din activit ăți comerciale;
• prin indicatori calitativi parametrici sau no n-parametrici care defi nesc beneficiul social
brut și net al consumului de resu rse: capacitatea de finan țare (raport între finan țări curente și
nevoia de finan țare); ponderea m ăsurilor active finan țate în total nevoi sau cerere.

77

Cap IV. Antreprenoriatul social în România– stare de
fapt

A. Organizare și suport institu țional

În România statisticile indic ă următoarea distribu ție a categoriilor de persoane juridice specifice
economiei sociale:
a) Organiza țiile Non-Guvernamentale (ONG): ONG-urile, pentru a fi caracterizate întreprinderi
sociale, trebuie s ă se implice în activit ăți sociale nonprofit. Dintre 5.000 -7.000 de ONG-uri
active, numai 1/5 dintre acestea presteaz ă servicii sociale. Aproximativ 6% dintre acestea se
implică în dezvoltarea economic ă și socială și 2% implementeaz ă acțiuni caritabile și de
voluntariat. În activit ățile lor se includ servicii de formare, ac țiuni de incluziune și servicii
individuale (sprijin pentru persoanele defavor izate, servicii pentru persoanele în vârst ă,
ajutor la domiciliu,etc.).
b) Unități cooperative: Obiectivul acestor unit ăți este incluziunea social ă și economic ă a
persoanelor cu handicap, prin pl asarea lor la locuri de munc ă de calitate și oferirea asisten ței
medicale. Se estimeaz ă că aproximativ 3.000 de persoane cu handicap lucreaz ă în cadrul
acestor unit ăți cooperative.
c) Unități protejate autorizate: Obiectivul acestor unit ăți este dezvoltarea serviciilor de sprijin,
precum și integrarea ocupa țională în unitățile protejate, ateliere și locuri de munc ă. Se
estimeaz ă că până la sfârșitul anului 2005 au existat 41 de unit ăți protejate, asigurând locuri
de munc ă pentru 932 persoane cu handicap, precum și 11 centre de incluziune-reabilitare cu
potențial total de 1.468 persoane protejate.
În scopul realiz ării eviden ței furnizorilor de servicii sociale și a serviciilor acordate, precum și a
oricărei persoane juridice nonp rofit au fost create dou ă registre: a) un Registru pentru persoanele
juridice non-profit, al c ărui operator este Ministerul de Justi ție și b) un Registru electronic unic (e-
Registru) în care se înregistreaz ă atât întreprinderile sociale cât și furnizorii de servicii sociale, creat
prin Decretul 280/2006 al Ministerului Muncii, Solidarit ății Sociale și Familiei. Prin Legea 129/1998 a
fost creat ă Casa de Ajutor Social, un ONG cu personalitate juridic ă, reglementat de guvern, referitor la
crearea, organizarea și funcționarea Fondului Român de Dezvoltare Social ă.
Fondul Român de Dezvoltare Social ă este o organiza ție de interes public, înfiin țată prin Legea
nr.129/1998. Creat ca un mecanism de combatere a s ărăciei, FRDS a fost conceput pentru a derula
programe guvernamentale care sa sus țină procesul de combatere a s ărăciei prin dezvoltare comunitara.
Misiunea Fondului este contribu ția la reducerea s ărăciei și a excluziunii sociale, prin mobilizarea și
responsabilizarea comunit ăților defavorizate. Aces te organisme trebuie s ă fie înregistrate în Registru ca
entități noi și să aparțină uneia dintre formele juridi ce recunoscute de lege.
Fondul finan țează programele: a) întreprinderi mi ci pentru grupuri sau comunit ăți defavorizate,
b) înfiin țarea de mici afaceri, c) îmbun ătățirea micii infrastructuri pentru consolidarea dezvolt ării
comunităților rurale și izolate, și d) dezvoltarea/înfiin țarea de servicii sociale pentru persoanele cu
handicap sau persoanele defavorizate. Grupurile țintă vizate sunt : comunit ățile rurale izolate,

78

comunitățile de romi aflate în situa ție de sărăcie extrem ă, respectiv grupurile de zavantajate din mediul
rural și urban.
FRDS acord ă asistență tehnică acestor comunit ăți, atât pe perioada de preg ătire a proiectelor,
cât și pe parcursul implement ării acestora prin intermediul exper ților săi. Dintre 3.749 de programe
depuse pentru finan țare, 1.085 au fost considerate eligibile, di ntre care 734 au fost pentru proiecte de
dezvoltare a infrastructu rii, 194 pentru activit ăți de profit, 141 pentru servicii sociale comunitare și 16
pentru programe de continuare (follow-up).
Prin Legea nr. 102/1999, art. 37 se înfiin țează Unitățile Protejate Autorizate având ca obiectiv,
integrarea persoanelor cu handicap pe pia ța muncii, precum și crearea serviciilor de sprijin pentru
aceste persoane. Prin art. 37 este institu ționalizat ă atât înfiin țarea centrelor de îngrijire social ă cât și
furnizarea serviciilor de îngrijire social ă specială pentru persoanele cu handicap. Reprezint ă unități de
profit sau non-profit, autorizate de Autoritatea Na țională pentru Persoane le cu Handicap și 30% dintre
angajații acesteia sunt persoane cu handic ap. Aceste întreprinderi, sunt înfiin țate de persoane fizice
sau juridice și pot lua orice form ă juridică,permisă de lege. Sprijinul lor financiar provine de la
autoritățile publice locale, inspectora tele locale de stat pentru persoanele cu handicap și de la ONG-
urile axate pe protec ția acestui grup social.

Instituțiile și asociațiile nonprofit care urm ăresc desf ășurarea unor activit ăți în interesul general,
sau în interesul unor colectivit ăți locale pot sunt persoane juri dice de drept privat, în condi țiile
Ordonan ței de Guvern nr. 26/2000. Una sau mai m ulte persoane fizice pot crea o funda ție (membri
fondatori), în timp ce pentru instituirea unei Asocia ții, sunt necesare cel pu țin trei persoane fizice sau
juridice (membri sau parteneri). Dou ă sau mai multe asocia ții și instituții pot constitui o Federa ție. Cel
puțin zece membri ai comunit ății pot constitui Grupul productiv și Asociația Comunitar ă. Întreprinderile
sociale implic ă, în mod obi șnuit, personal remunerat, iar angaja ții reprezint ă, concomitent, grupul țintă
căruia i se adreseaz ă furnizarea serviciilor de sprijin social a întreprinderii.

Asociațiile funda ții și federațiile de orientare social ă, desfășoară activități economice, fie direct
(cu condi ția că astfel de activit ăți sunt strâns legate de scopul lo r principal), fie indirect, prin
intermediul unor societ ăți comerciale pe care le înfiin țează. Veniturile sunt ob ținute din activit ățile
economice directe, din dividendele societ ăților comerciale pe care le creeaz ă, din contribu țiile
membrilor lor, în cazul în care întreprinderea social ă are membri, precum și din dona ții.
Până în anul 2001 veniturile principale ale ONG-urilor proveneau fie din finan țări externe (un
procent de 90%), fie din subven ții acordate de stat și de administra ția public ă locală. Din anul 2001
situația este diferit ă, deoarece veniturile lor provin atât de la administra ția central ă și administra ția
publică locală, cât și de la fondurile na ționale.
În cele din urm ă, măsuri importante pentru consolidarea întreprinderilor sociale din România
sunt: a) subven ții pentru asocia ții și fundații, organiza ții publice/private îns ă și persoane fizice care
sunt caracterizate de c ătre Ministerul Muncii, Solidarit ății Sociale și Familiei, ca furnizori de servicii
sociale pentru persoanele care apar țin la grupurile social vulnerabile și care înfiin țează și administreaz ă
unități de asisten ță socială și b) furnizarea de subven ții referitoare la luarea m ăsurilor de formare
specială, în temeiul Legii nr. 34/1998.
În cele din urm ă, instituirea Comisiei Consultative pentru Asocia ții și Fundații în anul 2006 a
condus la cooperarea institu ționalizat ă a statului oficial cu întreprinderile sociale și stimularea unui
dialog încurajator, care pune în eviden ță rolul și importan ța economiei sociale, precum și contribu ția
sectorului public și a celui non-profit, în încercarea de identificare a formelor alternative de economie.

79

B. Întreprinderile sociale – oportunit ăți și obstacole

Importan ța speciali știlor în economie social ă și domenii conexe este vital ă în contextul momentului
incipient în care afl ă antreprenoriatul social în România. Informa țiile lacunare și lipsa de experien ță
dau o greutate ridicat ă opiniei speciali știlor. O prim ă întrebare adresat ă practicienilor economiei
sociale a vizat activit ățile considerate ca fiind cele mai importante pentru înfiin țarea unei întreprinderi
sociale. Datele cule se de la responden ții anchetei noastre ne indic ă un set de aspecte premerg ătoare
demarării unei întreprinderi de economie social ă:
a. Din partea celor care inten ționează să demareze o astfel de întreprindere:
‐ Redactarea unor rapoarte, proiecte. Fie c ă se vizeaz ă demararea unei întreprinderi sociale, fie
că se vizeaz ă obținerea de fonduri, necesitatea elabor ării unui proiect e considerat ă o
activitate premerg ătoare.
‐ Identificarea unei surse de finan țare. Sunt men ționate în special sursele de finan țare
nerambursabile, accesate prin proiecte finan țate din fonduri europene.
‐ Elaborarea unor studii de impact, care s ă testeze ideile și obiectivele proiectului, poten țiala
piață de desfacere a produselor sau serviciilo r, posibilit ățile de a asigura sustenabilitatea și
replicabilitatea afacerii.
b. Din partea celor care sprijin ă, asigură suportul pentru aceste întreprinderi:
‐ Demararea de cursuri de ca lificare, recalificare. Preg ătirea profesional ă, chiar dac ă e
certificat ă formal, necesit ă permanente îmbun ătățiri, recicl ări și actualiz ări în raport cu
ultimele nout ăți din domeniu. Cu atât mai mult, dac ă avem de-a face cu un prim contact
profesional cu domeniul respectiv, necesita tea unor astfel de cursuri este evident ă.
‐ Oferirea de know-how, solu ții și scenarii de evolu ție a afacerii, pentru a cre ște capacitatea de
reacție și analiz ă a feedback-ului din partea celo r care vor asig ura managementul
întreprinderilor sociale.
‐ Campanii de informare și conștientizare, nu numai pentru a face cunoscut ă o anumit ă
întreprindere social ă, ci și pentru a promova un mod de a integra dimensiunea social ă într-un
demers antreprenorial
c. Din partea statului, a autorit ăților publice locale:
‐ Suport legislativ și fiscal. Scutirea temporar ă sau definitiv ă de la plata unor taxe sau impozite
poate asigura un demaraj substan țial întreprinderilor sociale.
‐ Parteneriat. O parte din serviciile oferite de întreprinderile sociale pot fi accesate prin
intermediul autorit ăților publice, ca atare ele pot fi contractate direct de la o surs ă locală, în
condiții avantajoase (angajarea de for ță de munc ă locală, plata unor taxe și impozite c ătre
autoritățile locale).
Datele calitative culese în st udiul realizat în martie 2011* mai relev ă anumite activit ăți necesar a fi
derulate înainte de a începe o afacere:
‐ derularea unui program de self management , care s ă învețe viitorii angaja ți să respecte
condiții minime de igien ă, să își organizeze activit ățile zilnice dup ă un program constant, care
să implice rutine în comportamentele de somn, hr ănire, etc., s ă respecte norme de

* Crearea și promovarea de instrume nte de economie social ă în scopul incluziunii pe pia ța forței de munc ă a grupurilor
defavorizate. Raport de cercetare cantitativ ă și calitativ ă, componenta A3, martie 2011. Pag. 50.

80

comportament precum punctual itatea, cu alte cuvinte, s ă adopte un stil de via ță care să fie
compatibil cu integrarea în munc ă prin angajare și care să asigure un randament minim în
munca desf ășurată. Recomandarea este cu atât mai important ă pentru acele grupuri care
prezintă carențe educa ționale, rezultate fie dintr-un nivel sc ăzut al studiilor, fie din
instituționalizare.
‐ adoptarea unei strategii de motivare atât a angajatorilor, cât și a angaja ților provenind din
grupurile țintă. Strategia de motivare a angaja ților trebuie s ă anticipeze și să întâmpine
eventuala lips ă de receptivitate a unora dintre benefici arii din proiect, pentru care angajarea
pe o perioad ă limitată, tocmai din cauza lipsei de continuitate, ar putea s ă fie foarte pu țin
atractivă: este vorba despre femeile șomere de peste 45 de ani aflate în c ăutarea unui loc de
muncă, respectiv p ărinții unici. Ajutorul de șomaj și munca la negru aduc câ știguri mai
atractive decât remunera ția pentru o munc ă desfășurată pe termen scurt și nu foarte bine
plătită, iar dac ă acestui aspect i se adaug ă problema supravegherii copiilor pe durata șederii la
locul de munc ă a părintelui, angajarea pe termen scurt devine complet neatractiv ă în cazul
acestor dou ă categorii. Pe lâng ă recompensa pentru munca propriu-zis, este nevoie ca
beneficiarii s ă primeasc ă s u p o r t p e n t r u a c o p e r i r e a c e l o r l a l t e n e v o i c u c a r e s e c o n f r u n t ă. De
pildă, într-o familie monoparental ă cu 5 copii, dintre care unul cu handicap, este necesar s ă se
țină cont de toate tipurile de nevoi cu care se confrunt ă familia: p ărinte unic, copil cu
handicap. Ajutorul pentru o singur ă problem ă nu este suficient. Pentru ca p ărintele unic s ă fie
atras în munc ă el trebuie ajutat pe toate dimensiunile, munca s ă fie integrat ă în condi țiile de
viață ale acestei persoane.
‐ strategii de motivare și de men ținere pe post pentru categoria tinerilor
postinstitu ționalizați. Aceștia trebuie convin și mai întâi s ă accepte angajarea, deoarece
motivați a l o r î n a c e s t s e n s e s t e f o a r t e s l a b ă. Tinerii institu ționalizați nu au cultivat sim țul
responsabilit ății, nu înva ță în institu ții să valorizeze munca și să fie responsabili. Apoi, tinerii
care accept ă posturile trebuie instrui ți în vederea respect ării unui program, a unor norme de
comportament și a unor responsabilit ăți zilnice pe care le presupune angajarea. Angajatorii nu
dispun de personal specializat care s ă se ocupe de problemele particulare de integrare în
muncă pe care le pun ace ști tineri și nici nu vor fi dispu și să aloce resurse în acest sens. De
aceea, r ăspunderea integr ării tinerilor în firm ă va reveni echipei de proiect, care va trebui s ă
constituie în acest scop echipe de psihologi și asisten ți sociali . Pentru angajator colaborarea
este tentant ă în condi țiile în care prin proiect se asigur ă consilierea permanent ă a
beneficiarilor care se angajeaz ă, inclusiv r ăspunderea pentru calitatea muncii prestate (o
persoană din partea echipei de proiect, care supervizeaz ă și răspunde pentru toate acestea).

Un alt aspect de importan ță crucială în demararea unei întreprinderi de economie social ă constă în
identificare și evaluarea resurselor necesare . Am cerut practicienilor în economie social ă să identifice
care sunt, în afara banilor, principalele resurse de care e nevoie pentru a înfiin ța o întreprindere
socială. În opinia acestora, cea mai important ă resursă este cea uman ă, calitatea profesional ă a celor
implicați și care, în cazul întreprinderilor sociale, trebuie dublat ă și de o calitate uman ă, empatic ă
similară.
Resursa de experien ță și cunoștințe despre antreprenoriat e o a doua resurs ă ca importan ță.
Fără elementare informa ții despre ceea ce presupune demararea unei afaceri, e dificil de anticipat un
succes al acesteia.
Alte tipuri de resurse precum

81

‐ Resursele logistice, spa țiul, echipamentele,
‐ Resursele motiva ționale, voin ța, determinarea de a reu și,
‐ Sprijinul, în special spri jinul din partea statului,
‐ Resursele rela ționale și informa țiile obținute cu ajutorul lor,
‐ Piața de desfacere,
au o contribu ție important ă la reușita unei întreprinderi sociale.
Dincolo de resursele care sunt necesare, este necesar ă și evaluarea riscurilor și a celor mai dificile
probleme / obstacole / piedici care ar putea sa apar ă în demersul de înfiin țare a unei întreprinderi
sociale.
Sunt identificate dou ă obstacole majore în calea demar ării unei afaceri sociale:
‐ Birocrația excesiv ă. De la formularistica stufoas ă la atitudinea func ționarilor publici, rela ția cu
autoritățile, atât în faza de ini țiere a proiectului cât și ulterior e una dificil ă, marcat ă de un
cadrul legislativ rigid.
‐ Lipsa banilor, a resursei financiare . Fără capacitatea de sus ținere financiar ă a afacerii,
șansele de reu șită scad considerabil.
Alături de aceste aspecte sunt identifica ți și alți factori relevan ți:
‐ Cadrul legislativ și cel fiscal,
‐ Neîncrederea oamenilor în reu șită,
‐ Lipsa informa ției, a cunoa șterii în general a problemelor de management al afacerii,
‐ Lipsa de sprijin din partea statului.

Identificarea domeniilor î n c a r e s ă se poat ă dezvolta afaceri sociale constituie un al aspect
important în investigarea practicienilor economiei sociale și a experien ței acumulate de c ătre aceștia.
Principalele domenii în care o întreprindere de economie social ă ar reuși sunt, în opinia practicienilor,
cel al agriculturii și al serviciilor . Ele sunt urmate de producția de artizanat și obiecte manufacturate
sau de produc ția de bunuri. Alte domenii precum serviciile sociale , integrarea altor vulnerabili sau
turismul sunt, în opinia speciali știlor în economie social ă, domenii cu o pia ță pentru antreprenoriatul
social.

Problematica economiei sociale e una complex ă și presupune implicarea mai multor actori cu roluri
specifice din a c ăror interac țiune să reiasă un mediu propice dezvolt ării întreprinderilor sociale și care
să dispună de resursele necesare unui astfel de demers.
Dacă în privin ța resurselor, opinia practicienilor se centreaz ă pe resursa uman ă, pe calitatea ei,
rolul activ fiind luat în aceast ă situație de către cei care urmeaz ă a fi viitorii antreprenori sociali și de
către cei care le asigur ă sprijinul, în privin ța obstacolelor, principala men țiune vizeaz ă birocrația și
flexibilizarea cadrului legislativ, princi palul rol fiind jucat în acest caz de c ătre forurile legislative.
Există o convergen ță opinional ă semnificativ ă între domeniile în care vulnerabilii ar inten ționa să
demareze un proiect antreprenorial, cele propuse de practicieni și cele căutate de pia ță. Aceast ă
concordan ță ne poate face s ă credem c ă există șanse reale pentru ca aceste proiecte s ă aibă succes.

82

C. Măsuri de sprijinire a grupurilor vuln erabile în demararea de întreprinderi
sociale

În privința modalit ăților generale de suport al grupurilor vulnerabile pentru în ceperea unei afaceri
în domeniul economiei sociale, pr incipalul actor care ar trebui s ă fie implicat este statul. Majoritatea
mențiunilor practicienilor sociali vizeaz ă statul , în special componenta legiuitoare a lui:
‐ sprijin din partea statului,
‐ un cadrul legislativ adecvat,
‐ o birocra ție funcțională, descongestionat ă
‐ un cadrul fiscal relaxat și flexibil,
‐ suport financiar sau suport pentru ob ținerea de fonduri.
Alte acțiuni care ar putea ajut a grupurile vulnerabile s ă înceapă o activitate antreprenorial ă ar
consta în
‐ cursuri de instruire și calificare , mai ales în dome niul managementului și al afacerilor,
‐ promovarea conceptului de economie social ă și chiar a unor întreprinderi sociale,
‐ asigurarea unei pie țe de desfacere a produselor sau serviciilor oferite de economia social ă.

În mod specific, la nivelul principalilor actori implica ți în susținerea întreprinderilor de economie
socială, practicienii din domeniul economiei sociale consider ă că, pentru a stimula înfiin țarea de
întreprinderi de economie social ă, statului (autorit ăților centrale) îi revine rolul de a
‐ susține financiar ă sau de a facilita accesul la fonduri,
‐ oferi un cadru legislativ adecvat, cu un accent pus pe reducerea birocra ției,
‐ oferi un cadru fiscal relaxat.
Mai sunt men ționate aspecte precum
‐ susținerea de cursuri de calificare în domeniu,
‐ promovarea economiei sociale.

Autorităților locale l i s e p r e s c r i u u n s e t s p e c i f i c d e r o luri pe care le-ar putea juca pentru a
încuraja activit ățile de antreprenoriat social:
‐ parteneriat, parteneriat public-privat cu întreprinderile de economie social ă,
‐ oferirea unui cadru logistic de desf ășurare a activit ăților, spațiu, sediu, utilaje,
‐ reducerea fiscalit ății, a taxelor locale.
Mai sunt men ționate aspecte precum:
‐ identificarea unei pie țe de desfacere,
‐ reducerea birocra ției,
‐ reducerea corup ției.

Organiza țiile non-guvernamentale ar trebui, în opinia practicienilor în economie social ă, să iniție
următorul set de ac țiuni menite s ă încurajeze apari ția de întreprinderi sociale:
‐ informare și mediatizare a activit ăților de economie social ă,

83

‐ consultan ță și consiliere acordat ă întreprinderilor de economie social ă,
‐ lobby, promovarea economiei sociale,
‐ identificarea de surse de finan țare.
Alte aspecte relevante pe care ONG-urile ar putea s ă le desfășoare sunt
‐ formarea de parteneriate cu întreprinz ătorii din domeniul economiei sociale,
‐ demararea de ini țiative legislative privind economia social ă.

Sintetic, informa țiile sunt prezentate în Ilustra ția 2

Atribuțiile principalilor actori implica ți în susținerea și promovarea economiei sociale

Și datele calitative culese în proiectul derulat în martie 2011* indică concluzii similare:
‐ Un obstacol important în crearea întrepri nderilor sociale îl constituie faptul c ă nu exist ă un
cadru legal general și cuprinz ător pentru economia social ă în România, reglement ările
juridice existente fiind limitate la o structur ă particular ă de economie social ă, anume atelierul
protejat. ONG-urile au un rol important în promovarea unei legi pe economie social ă, prin
activitatea de lobby.
‐ Un model occidental de economie social ă este acela în care statul se implic ă în relația dintre
firme și unitățile protejate, suportând co sturile partenerilor priva ți. De pild ă, statul pl ătește
penalități de întârziere firmei care contracteaz ă serviciile unei unit ăți protejate și care are
întârzieri la livrare. A șadar, statul ar trebui s ă își asume un rol de intermediar sau facilitator al

* Crearea și promovarea de instrume nte de economie social ă în scopul incluziunii pe pia ța forței de munc ă a grupurilor
defavorizate. Raport de cercetare cantitativ ă și calitativ ă, componenta A3, martie 2011. Pag. 53-55.

84

încheierii contractelor între firmele private și atelierele protejate sau alte structuri de
economie social ă, deoarece economia social ă presupune a lucra cu persoane care sunt
dezavantajate într-un fel sau altul, care nu dispun de resurse de competitivitate optime
(calificări mai slabe, aptitudini și abilități limitate).
‐ Birocrația constituie un impediment major pent ru constituirea firmelor în unit ăți protejate în
România. Angajarea unei persoane cu dizabilit ăți implică acte speciale, formule de calcul a
impozitului diferite, note justif icative periodice (luna re, trimestriale, anuale), aspecte care
limitează interesul angajatorilor pentru o astfel de solu ție.
‐ Facilitățile acordate unit ăților protejate (fiscale, de scutiri de taxe, ob ținere de terenuri,
facilități la importuri, înmatricul ări mașini) altereaz ă uneori scopul întreprinderilor sociale,
transformându-le în instrumente pentru activit ăți ilicite .
‐ Colaborarea cu firmele private se produce adesea în contextul legii care oblig ă firmele la
responsabilitate social ă. Firmele care dep ășesc un anumit num ăr de angaja ți pot să angajeze
persoane cu dizabilit ăți, fie să plătească o anumit ă sumă către stat, fie s ă încheie contracte de
prestări servicii cu unit ățile protejate.
‐ Prima etap ă în crearea unei întreprinderi sociale ar trebui s ă constea într-o promovare a
economiei sociale la nivel de comunitate , iar apoi s ă se orienteze înspre dezvoltarea unei
culturi și educarea publicului larg în scopul accept ării unei astfel de întreprinderi.
‐ Întreprinderile social e se supun aceleia și logici a profitului și rentabilit ății ca orice firm ă din
mediul privat. De aceea, impactul este social, dar abordarea trebuie s ă fie pragmatic ă.
Managementul și administrarea unei întreprinderi soci ale trebuie separate de grupurile- țintă,
ele nu pot fi asigurate de c ătre persoane provenind din rândurile beneficiarilor.
‐ Unitățile protejate se confrunt ă cu o problem ă de competitivitate în ceea ce prive ște
calitatea serviciilor prestate . Calitatea serviciilor unei unit ăți protejate specializate în
curățenie, de pild ă, nu poate fi aceea și cu a unei firme obi șnuite din pia ță, un dezavantaj al
unității fiind acela c ă angajații săi nu pot lucra cu o ma șină complex ă, sunt persoane cu o
capacitate de munc ă redusă. Așadar exist ă limite în ceea ce prive ște tipul și calitatea serviciilor
oferite. Totu și, prețul cerut este comparabil cu al firmei specializate, concurente. Clientul
privat va cump ăra serviciul pe argumentul social.
‐ Sustenabilitatea întreprinderilor sociale pune probleme și societăților mai avansate din punct
de vedere al economiei sociale. Asigurarea resurselor financiare și logistice necesare
sustenabilit ății constituie o provocare major ă, lipsa unui sponsor sau a unei activit ăți
generatoare de profit fiind un obstacol import ant în calea succesului, în special în cazul
atelierelor protejate, care nu desf ășoară activități productive.
‐ Unitățile protejate pot fi extinse ca model pentru oric are dintre categoriile vulnerabile,
inclusiv cele vizate în proiect. Se impune reglementarea juridic ă a acestor structuri de
economie social ă. Forma juridic ă de persoană fizică autorizat ă reprezint ă o alternativ ă la
constituirea unei întreprinderi sociale, îns ă taxele c ătre stat sunt mai greu de suportat, de
aceea formele asociative sunt preferabile. Pent ru etnicii romi este propus modelul constituirii
de ateliere și cooperative sociale , prin accesare de fonduri europene de c ătre funda țiile
pentru romi.

Angajarea într-o întreprindere social ă poate juca un triplu rol în scopul integr ării în munc ă a
persoanelor provenind din categorii vulnerabile: loc de munc ă pentru persoanele cu dizabilit ăți, care nu
pot desf ășura o munc ă autonom ă, apoi, loc de munc ă pentru acele persoane care se pot dezvolta din
punct de vedere profesional, îns ă au nevoie de acea siguran ță pe care o ofer ă un loc de munc ă într-un

85

atelier protejat, în fine, etap ă de stagiu și de preg ătire în scopul adapt ării la condi țiile unui loc de
muncă obișnuit, înainte de angajarea într-o firm ă obișnuită din mediul privat. Angajarea într-o firm ă
obișnuită este considerat ă o alternativ ă preferabil ă angajării în unitatea protejat ă, principalul avantaj
fiind acela al cre șterii și diversific ării contactelor/rela țiilor sociale și asigurarea unui cadru al muncii
perfect incluziv.

D. “Buna practic ă” a cooperativelor feminine din România

Creșterea masiv ă a ratei șomajului în România, începând cu anul 1990 și ulterior, a avut un impact
semnificativ asupra femeilor și mai ales, asupra femeilor din zonele rurale care se confruntau cu
izolarea economic ă. Cauza se afl ă într-o combina ție de factori, cum ar fi nivelul sc ăzut de educa ție,
lipsa de competen țe și responsabilit ățile de familie și gospodărie ale femeilor din mediul rural.
În plus, lipsa unei strategii locale axat ă pe consolidare economic ă reprezint ă unul dintre motivele
care au cauzat limitarea șanselor egale privind resursele, ocuparea și comerțul. Datorit ă lipsei de
resurse adecvate pentru integrarea lor armonioas ă în mediul economic, aflat în continu ă schimbare,
femeile sunt mai vulnerabile și suferă mai puternic efectele afe rente procesului de tranzi ție din
România. Chiar și în cazul în care se observ ă eforturi pentru crearea oportunit ăților alternative de
ocupare în zonele rurale, de multe ori, acestea nu r ăspund nevoilor reale ale femeilor. Prin urmare,
utilizarea mijloacelor eficiente pentru crearea locurilor de munc ă în zonele rurale reprezint ă o temă
prioritară a țării.
Programul Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare cu titlul «Abilitarea economic ă a femeilor din zonele
rurale ale României» a fost implementat în perioada 1998-2005 și s-a adresat femeilor din zonele rurale
ale României, care se confr untau cu lipsa de oportunit ăți de munc ă. Obiectivul acestui proiect a fost de
a ajuta femeile din zonele rurale din România s ă creeze și să își conduc ă propriile întreprinderi prin
intermediul implement ării pilot a 4 unit ăți/întreprinderi de succes, în diferite zone rurale din
România.91
Multe femei șomere și fără nici o surs ă de venit, au ocupat un loc de munc ă prin intermediul
programului. Peste 100 de familii au pa rticipat, în mod indirect la procedur ă și la generarea de venituri.
În fiecare dintre cele patru unit ăți pilot, toate femeile noi angajate au beneficiat de formare în
domeniile de marketing și antreprenoriat, precum și instruire de baz ă în domeniul economic și
managementul întreprinderilor, strategii de promovare și munca în echip ă, finanțare și contractare.
Orientativ, femeile șomere din satul Floroaica, com una Vâlcelele din zona jud. C ălărași au devenit
antreprenori cu SC VICORA FEMINA SRL, o unitate de ambalare și comercializare a produselor agricole și
alimentare. Aceasta este una dintre unit ățile pilot care au fost create în cadrul proiectului men ționat
mai sus, de c ătre Programul Na țiunilor Unite pentru Dezvoltare (U NDP), în colaborare cu Fondul
Națiunilor Unite de Dezvoltare pentru Femei (UNIFEM) și cu Japoneze în Fondul de Dezvoltare (JWIDF).
Unitatea pilot includea o instala ție de prelucrare a legumelor în satul S ăgeata, jud. Buz ău, o unitate de
prelucrare a laptelui în Negre ști, jud. Vaslui, și o brutărie în Comana, jud. Giurgiu.

91 United Nations Development Programme Romania

86

Cap V. Piața întreprinderilor sociale, cerere și
ofertă

A. Aspecte generale – stare de spirit și agenda gospod ăriei

Un prim indicator al st ării de spirit a popula ției din arealul în care urmeaz ă să își desfășoare
activitatea poten țialele întreprinderi de economie social ă este aprecierea evolu ției traiului în
gospodărie. Datele ne indic ă o apreciere negativ ă a felului în care au evolua t lucrurile în majoritatea
gospodăriilor din arealul investig at. 54% intre responden ți consider ă că, în compara ție cu 2010,
lucrurile au mers în gospod ărie mult mai prost sau ceva mai prost . Doar unul în 9 responden ți
consider ă că lucrurile au mers ceva mai bine sau mult mai bine.

Grafic 29 „Comparativ cu 2010, pentru gospod ăria dvs. lucrurile au mers…?”*

* N=305.

87

Grafic 30 „Ce crede ți, în 2012, pentru gospod ăria dvs. lucrurile vor merge…?”**
În plus, am testat gradul de optimism pentru evolu ția din urm ătorul an (Graficul 30). Putem
observa c ă percepția evoluției pentru urm ătorul an e una mai pozitiv ă decât cea din ultimul an. Pentru
2012 circa 20% dintre responden ți consider ă că lucrurile vor fi mai bune decât în prezent .
Desigur, exist ă diferen țe de percep ție între anumite categorii socio-demografice. O analiz ă a
percepției evolu ției traiului în gospod ărie e făcută în tabelul 14 din anexe. Datele indic ă o percep ție
diferențiată a evoluției nivelul de trai în raport cu vâ rsta. Cei tineri percep într-o not ă mai optimist ă
atât evolu ția din ultimul an cât și evoluția de peste un an. Dac ă, față de 2010, cei cu studii superioare
aduceau un plus de pozitivi tate în aprecierea evolu ției, pentru 2012 cei cu studii voca ționale sunt mai
optimiști.
La nivelul celor trei areale investig ate, putem identifica anumite nuan țe perceptive (chiar dac ă nu
există diferențe semnificative statistic). Astfel cei din Murgeni-Bârlad-Vaslui sunt u șor mai optimi ști în
aprecierea evolu ției din anul viitor.

Identificarea principalei probleme a gospod ăriei ne permite, dincolo de explicitarea st ării de spirit,
să evaluăm poten țialele ni șe de pia ță, potențiale oportunit ăți de produse sau servicii pe care o
întreprindere social ă ar putea s ă le ofere. Problemele importante ale gospod ăriei pot deveni indicatori
ai strategiei de calibrare a ofertei și a marketingului unei întreprinderi de economie social ă. Graficul 31
oferă aceste informa ții cu privire la principalele probleme ale gospod ăriilor din zonele investigate.

Grafic 31 „Care sunt principalele dou ă probleme cu care se confrunt ă în prezent gospod ăria
dvs.?”*
Dacă problemele de natur ă financiar ă sunt cvasi-generalizate, observ ăm că a doua problem ă
menționată de către responden ți e cea privind sănătatea . Un sfert dintre cei intervieva ți o
menționează.

** N=305.
* N=305. Întrebare deschis ă cu răspunsuri codificate. Procente cumulate din dou ă mențiuni (suma procentelor poate fi mai
mare de 100%).

88

Un alt set de probleme vizeaz ă locuința: cheltuielile privind între ținerea, nevoia de a renova
locuința sau lipsa utilit ăților, constituie probleme pentru segmente importante de popula ție. Ele sunt
acompaniate de lipsa unui loc de munc ă (6%) sau de creșterea pre țurilor (9%). Probleme precum
stresul, lipsa timpului, probleme de natur ă socială, deși cu o pondere mai redus ă în popula ție,
completeaz ă tabloul agendei publicului larg.
Analiza la nivelul categoriilor soc io-demografice (vezi Tabelul 16 din anex ă) ne permite s ă
observăm că banii sunt o problem ă mai important ă pentru persoanele de gen feminin, pentru cei de
vârstă medie sau înaintat ă, cu educa ție medie și, ușor paradoxal, pentru persoanele din familii cu
venituri mari, de peste 800 lei / membru.
Sănătatea e mai degrab ă o problem ă a celor de peste 50 ani, pensionari, persoane cu studii medii
sau voca ționale, iar problemele privind locuin ța sunt men ționate într-o mai mare m ăsură de către
persoanele cu studii voca ționale, activii neocupa ți (casnici, șomeri).
La nivelul celor trei areale investigate, nu apar diferen țe semnificative în privin ța menționării
banilor și a locuin ței ca principal ă problem ă, dar apar diferen țe în privin ța menționării sănătății ca
problemă, responden ții din Bistri ța amintind într-o mai mare m ăsură acest aspect.

În privin ța stării de spirit generale, caracteristicile poten țialei piețe pe care vor activa viitoarele
întreprinderi sociale sunt marcate de criza economic ă și financiar ă prin care s-a trecut. Percep ția e una
de schimbare a direc ției de evolu ție, gradul de percep ție negativ ă, în compara ție cu anul anterior, fiind
dublat de un plus de optimism pentru anul viitor.
Agenda principalelor probleme ale gospod ăriei cuprinde, dincolo de dimensiunea financiar ă,
mențiuni de natur ă subiectiv ă (sănătatea, stresul) sau obiectiv ă, relative la locuin ță, care pot constitui
elemente de ghidare în privin ța selecției domeniului de activitate pe ntru întreprinderile de economie
socială sau pentru strategiile de promovare a produselor și serviciilor acestora.

B. Context social și implicare în problemele comunit ății

Implicarea în activit ăți derulate în cadrul comunit ății, activit ăți de natur ă caritabil ă sau care au
promovat cauze sociale constituie un indicator al dimensiunii civice a indivizilor, a propensiunii c ătre
suportul acordat „celuilalt”, și implicit o caracteristic ă utilă în contextul demar ării unei întreprinderi
de economie social ă.
Așa cum e ilustrat în Graficul 32, apare practic o polarizare în privin ța implicării în rezolvarea unor
probleme de natur ă social-comunitar ă. Există o largă categorie de persoane (40%-44%) care s-au
implicat de mai multe ori în ac țiuni caritabile, sponsoriz ări, dona ții. Există, de asemenea, un
segment semnificativ de persoane (circa 20%) care s-au implicat de mai multe ori în promovarea de
practici sociale, comunicare.
Derularea de practici de afacere responsabile e o activitate specific ă, de nișă, fără o arie larg ă
de adresabilitate. Cu toate astea, peste 10% intre responden ți declară că au derulat și o astfel de
activitate.

89

Grafic 32 „În ultimii trei ani, dv s. sau cineva din gospod ăria dvs. a …?”*

Un indicator compozit, ob ținut din primii trei itemi (participarea la ac țiuni caritabile, sponsoriz ări –
donații și promovarea de cauze sociale) ne ofer ă posibilitatea analizei agregate a factorilor de implicare
socială. Prin analiz ă factorial ă am obținut un indicator cu va lori cuprinse între 0 și 1, unde 0 înseamn ă
non-implicare și 1 înseamn ă implicare maxim ă. Datele sunt prezentate în Tabelul 17 din anex ă. Așa cum
arată datele din tabel, profilul indi vidului cel mai implicat în ac țiuni de natur ă social-comunitar ă este
cel al unei persoane de vârst ă medie (31-50 ani), cu studii superi oare, angajat sau patron, cu un venit
familial ridicat (peste 800 lei / membru).
La nivelul celor trei area le investigate, se deta șează Timișoara, unde identific ăm o pondere mai
ridicată a celor implica ți în astfel de activit ăți.

Este lipsa banilor un motiv de non-implicare? De și la o prim ă vedere, r ăspunsul ar p ărea afirmativ,
datele ne indic ă faptul c ă valoarea indicelui de implicare în rezolvare de probleme social-comunitare e
similară în cazul celor care men ționează lipsa banilor ca principal ă problem ă a gospod ărie și a celor
care nu o men ționează. Ca atare, explica ția implic ării civice trebuie c ăutată (și) în altă direcție. Există
în mod cert o discrepan ță între m ăsurarea obiectiv ă și subiectiv ă (auto-declarat ă) a bun ăstării
familiale, în special una de natur ă axiologic ă, fapt care face ca familiile cu venituri mari s ă își doreasc ă
venituri și mai mari iar cele cu venituri modeste s ă nu trateze lipsa banilor ca o problem ă.

* N=305.

90

C. Oportunit ăți pentru accesarea serviciilor oferite de economia social ă

Pentru evaluarea oportunit ăților apărute pe pia ța serviciilor și produselor achizi ționate de
populație, am inventariat într-o prim ă etapă, în mod spontan, serviciile realizate în gospod ărie de către
alte persoane decât cele care fac parte în acea gospod ărie. Situa ția ne indic ă următoarele:

Grafic 33 „Există servicii care se desf ășoară în mod curent în gospod ăria dvs. de c ătre persoane
din afara gospod ăriei?”*

În marea majoritate a gospod ăriilor nu se externalizeaz ă nici un serviciu. Exist ă totuși un procent
de circa 4% din gospod ării în care activit ăți precum reparațiile casnice, menajul, cur ățenia sau
îngrijirea unei persoane sunt realizate de persoane din afara gospod ăriei. Așa cum e prezentat în
tabelul 18 din anex ă, tinerii (18-30 ani) sau pe rsoanele active neocupate ( șomeri, casnici) declar ă că
gospodăriile lor apeleaz ă într-o mai mare m ăsură la externalizarea serviciilor. Și nivelul de venituri
determin ă achiziția de servicii din afara gospod ăriei, familiile cu venituri mai ridicate apelând într-o
mai mare m ăsură la aceste servicii.
La nivelul celor 3 loca ții investigate, publicul în Timi șoara apeleaz ă într-o mai mare m ăsură la
servicii prestate de indivizi exteriori gospod ăriei, în compara ție cu persoanele din Bistri ța sau Murgeni-
Bârlad-Vaslui.

Dincolo de evaluarea spontan ă a serviciilor la care apeleaz ă gospodăriile, am testat un set de
servicii ce pot fi oferite de poten țialele întreprinderi de economie social ă:

* N=305. Întrebare deschis ă cu răspunsuri codificate. Procente cumulate din dou ă mențiuni (suma procentelor poate fi mai
mare de 100%).

91

Grafic 34 „Cât de interesat ă ar fi gospod ăria dvs. de urm ătoarele servicii…?”*
Așa cum se poate observa din Graficul 35, exist ă la nivel declarativ un interes cert pentru servicii
cum ar fi supravegherea copiilor sau îngrijirea copiilor de vârst ă mică (2-3 ani) . Desigur, acest
interes nu este similar cu inten ția de achizi ție (determinat ă ceva mai complex) dar ne indic ă faptul c ă
există o piață locală pentru aceste servicii.
Un interes ceva mai moderat este exprimat în raport cu cunoașterea traseelor turistice din zon ă,
numai o treime dintre responden ți arătându-se foarte interesa ți. Valorificarea produselor agricole
obținute în gospod ărie e dependent ă de obținerea acestora, ceea ce în mediul urban constituie o
ocupație secundar ă. Ca atare, ponderea celor care sunt interesa ți de aceasta e mai redus ă. De altfel,
cei mai interesa ți subiecți în raport cu acest serviciu sunt cei din zona Murgeni, ponderea fiind de 36%.
Interesul pentru anumite produse ale unei poten țiale afaceri a fost surprins în cele ce urmeaz ă:

Grafic 35 „Cât de interesat a ți fi să cumpărați…?”*

* N=305.

92

Există, așadar, un interes major pentru legume, fructe și produse alimentare tradi ționale
obținute din fructe, legume, lactate sau carne. Mai mult de jum ătate dintre cei care au r ăspuns
chestionarului men ționează că sunt foarte interesa ți de aceste produse, iar ceva mai mult de o treime
se declar ă destul de interesa ți.
O altă categorie de produse fa ță de care este manifestat un interes mediu e format ă din plante
medicinale, fructe de p ădure și flori. Ponderi cuprinse între un sfert și o treime dintre responden ți își
declară interesul major pentru acestea iar alt ă treime se declar ă destul de interesat ă.
O a treia categorie de produse e format ă din produsele de manufactur ă, artizanat , pielărie sau
croitorie , pentru care interesul e unul minor (doar 6%-10% dintre responden ți se arată foarte interesa ți
pentru a le achizi ționa), ele constituind mai degrab ă o nișă. Desigur, în privin ța artizanatului, pia ța
potențială e format ă preponderent din turi ști și persoane aflate în tranzit și mai pu țin de persoane
rezidente. Cu toate acestea, exist ă și o nișă locală pentru desfacerea produselor de artizanat.
Analiza sintetic ă a interesului pentru produsele testat e am realizat-o cu ajutorul analizei
factoriale, prin trei indici agrega ți cu valori de la 0 la 1, unde 0 desemneaz ă interes sc ăzut iar 1
desemneaz ă interes ridicat. Cei trei indici reprezint ă trei dimensiuni distincte de achizi ție: produse
alimentare, articole de tip suve nir / cadouri (artizanat, flori) și articole de îmbr ăcăminte, marochin ărie
(croitorie, piel ărie). Datele, prezentate în Tabelul 19 din anexe, ne indic ă un interes mai ridicat pentru
produsele alimentare în rândul persoanelor cu vârst ă înaintat ă dar și în rândul celor ocupate , reziden ți
în Timișoara.
Interesul de achizi ție pentru produsele de tip cadou este mai ridicat în rândul persoanelor cu
educație elementar ă, casnice sau șomere, rezidente în Murgeni-Bârlad-Vaslui.
Femeile de vârst ă medie, cu studii superioare, angajate, cu venituri familiale mari, rezidente în
Bistrița manifest ă cel mai ridicat interes în achizi ționarea produselor de îmbr ăcăminte.

Există o piață locală de desfacere a produselor sau serviciilor unei poten țiale întreprinderi sociale.
Această piață are particularit ăți în raport cu statusul social al celor ce o compun dar și în raport cu
situațiile obiective care o determin ă. Dincolo de interesul ridicat, exist ă limite imuabile, impuse de
obiectul produselor sau serviciilor ofer ite. Ca atare trebuie evaluat cu grij ă și acurate țe potențialul real
oferit de o pia ță, evaluat ă atât cererea cât și oferta și luată o decizie în func ție de to ți factorii
importan ți implica ți în stabilirea unei rela ții comerciale viabile.

D. Strategii de achizi ție ale cump ărătorilor

Poziționarea pe pia ță a unui nou produs sau serviciu trebuie s ă aibă în vedere strategiile specifice
de achizi ție ale cump ărătorilor, criteriile în func ți e d e c a r e s e i a d e c i z i a d e c u m p ărare. Evaluarea
particularit ăților piețelor locale și din acest punct de vedere permite calibrarea strategiilor de
producție și a celor de marketing.
La nivel declarativ, pentru popula ția investigat ă principalul aspect luat în considerare este
calitatea produsului . Practic to ți responden ții menționează calitatea ca fiind foarte sau destul e
important ă.

* N=305.

93

Pe locul secund se situeaz ă garanția oferit ă și prețul, foarte importante pentru dou ă treimi dintre
subiecții studiului și destul de importante pentru înc ă un sfert. Pe a treia pozi ție se situeaz ă marca
produsului , obișnuința de cump ărare și avantajele oferite , considerate foarte importante pentru
circa o treime dintre responden ți și destul de importante pentru înc ă o treime.

Grafic 36 „Atunci când cump ărați un produs / serviciu, câ t de importante sunt urm ătoarele
aspecte?”*
Avantajele relative oferite de o întreprindere de economie social ă, apartenen ța la comunitate
și statutul de vulnerabilitate al membrilor nu sunt considerate foarte importante decât pentru maxim
un sfert din popula ție.
Pentru a identifica și mai exact principalele aspecte considerate importante în momentul deciziei
de a achizi ționa un produs sau serviciu, am cerut subiec ților să îl aleagă din cele 9 aspecte pe cel mai
important și pe următorul , în ordinea importan ței. Datele sunt prezentate în Graficul 37:

Grafic 37 „Dintre toate acestea, care considera ți că e cel mai important? Dar urm ătorul?”*

* N=305.
* N=305.

94

Decizia de a cump ăra un produs sau serviciu e un calcul / raport între calitate și preț, cu un
accent pe primul aspect. Celelalte aspecte sunt fac tori marginali în luarea deciziei. Putem diferen ția
totuși între un set de factori format din garan ția oferită, brandul produsului și ambalaj, aspecte ceva
mai importante și obișnuința de a cump ăra o marc ă, faptul c ă producătorul e local sau avantajele
oferite de vânz ător.

Particularit ățile strategiei de achizi ție în raport cu caracteristicile socio-demografice sunt
prezentate în tabelul care urmeaz ă. Cu ajutorul analizei factoriale au fost identificate trei dimensiuni
relevante, în func ție de care se iau deciziile de cump ărare:
‐ Dimensiunea factorilor sociali, faptul c ă producătorul e local sau apar ține unui grup vulnerabil.
Această dimensiune este cea mai important ă în promovarea produselor și serviciilor unei
întreprinderi de economie social ă,
‐ Dimensiunea factorilor identitari, a identit ății produsului sau serviciului,
‐ Dimensiunea factorilor care vizeaz ă avantajele oferite de produc ător sau vânz ător (vezi Tabelul
20 din anexe).

Segmentarea pie ței în raport cu cele tr ei dimensiuni ne indic ă publicuri diferite ca structur ă.
Astfel, publicul matur/vârstnic, pensionari dar și cei din Bistri ța valorizeaz ă mai mult importan ța
aspectelor sociale asociate produsului (faptul c ă e produs în localitate, c ă e produs de o persoan ă aflată
în nevoie). Importan ța brandului, a m ărcii este mare în rândul absolven ților de studii medii și
superioare sau al celor cu venituri ridicate, în timp ce avantajele oferite de produc ător sau vânz ător
sunt mai importante pentru cei cu venituri sc ăzute, care nu au momentan un loc de munc ă.

Dincolo de raportul dintre calitate și preț, dimensiunile principale în luarea deciziei de achizi ție,
există o segmentare a pie ței pentru diverse alte aspecte care ar putea juca un rol important în
cumpărarea de produse sau servicii. Avantajele relative ale unei întreprinderi de economie social ă, deși
nu reprezint ă principalele repere în func ție de care se apreciaz ă un produs, cap ătă o importan ță mai
ridicată în rândul unui public mai pu țin definit prin caracteristici socio-demografice cât mai degrab ă
unul care e mai apropiat valoric de cauza social ă a unui astfel de demers.

E. Percepții privind produsele / serviciile ofer ite de domeniul economiei sociale

Percepția economiei sociale, ca domeniu particular, și a produselor sau serviciilor oferite de
aceasta ne ofer ă imaginea de referin ță în demersul de înfiin țare a unei întreprinderi de economie
socială. Modul în care publicul se raporteaz ă la aceste entit ăți, modul în care le compar ă în raport cu
celelalte entit ăți economice reprezint ă informa ții de importan ță vitală în conturarea viitoarelor politici
de marketing, de impunere a noilor produse sau servicii pe pia ță.
Identificarea unei întreprinderi de economie social ă în proximitatea localit ății a constituit primul
aspect investigat. Aproape o treime dintre responden ți declară că are cuno ștință de existen ța unei
astfel de entit ăți, în timp ce 63% nu identific ă o întreprindere de economie social ă în proximitatea
localității.

95

Grafic 38 „Din câte știți dvs., exist ă în localitatea dvs. sau pe o raz ă de 20 km vreo firm ă socială
(o firma care desf ășoară activități comerciale nu doar pent ru beneficii economice ,ci și pentru
a crea locuri de munca pentru persoanele defavorizate)?”*
La nivelul caracteristicilor socio- demografice analizate, datele s unt prezentate în Tabelul 21 din
anexe. Profilul celor care identific ă într-o mai mare m ăsură o astfel de întreprindere social ă este cel al
unei persoane de 51-65 ani, cu studii superioare, angajat ă. La nivelul celor trei regiuni investigate,
putem observa o inciden ță mai ridicat ă a celor care identific ă o întreprindere de economie social ă în
Timișoara, în compara ție cu zona Murgeni-Bârlad-Vaslui.
Un alt indicator important pentru studiu este interesul de a achizi ționa produse sau servicii ale
economiei sociale. Datele sunt prezentate în graficul urm ător:

Grafic 39 „În ce m ăsură gospodăria dvs. (firma dvs.) este interesat ă să achiziționeze produse /
servicii de la o întreprindere / firm ă socială?”*

* N=305.
* N=305.

96

Interesul de achizi ție segmenteaz ă practic pia ța în două categorii relativ egale ca pondere: cei cu
un interes redus fa ță de oferta economiei sociale (42%) și cei un interes ridicat, circa 41%. Exist ă,
așadar, o pia ța interesat ă de aceast ă ofertă, o nișă suficient ă, care să asigure sustenabilitatea acestor
entități economice.
La nivelul principalelor categorii socio-demografice (vezi Tabelul 22 din anexe), putem identifica
profilul persoanelor mai interesa te de oferta întreprinderilor sociale. Datele ne indic ă un interes ridicat
în raport cu educa ția și nivelul de venit, un interes mai mare al celor de vârst ă medie și un interes mai
ridicat în Timi șoara, în raport cu celelalte ora șe.
Ce vor s ă cumpere locuitorii arealelor investigate de la o întreprindere de economie social ă? Așa
cum sunt prezentate în Graficul 40, principale produse de interes sunt cele alimentare, o treime dintre
cei care și-au manifestat un minim interes pent ru oferta economiei sociale, men ționându-le.
Pe locul secund se situeaz ă produsele de artizanat și cele de îmbr ăcăminte, cu ponderi de 13%-14%.
Ele sunt urmate de legume, fructe și de produsele de uz casnic.
Exist un segment de circa 31% dintre responden ți care nu și-au definit interesul pentru un anumit
tip de produse sau servicii.

Grafic 40 „Ce produse sau servicii a ți achiziționa în primul rând de la o întreprindere / firm ă
socială?”*
Una din posibilele piedici psihologice care poate ap ărea în desfacerea de produse și servicii de
către o întreprindere social ă e percep ția calității oferite de c ătre aceasta. Dac ă prețul e un indicator
imediat cuantificabil și apriori de comparat, calitatea presupune o compara ție aposteriori, în urma
experien ței directe sau indirecte, în ultimul caz intervenind mai mul ți factori care pot determina un
bias perceptiv. Unul dintre fac tori e constituit din prejudec ățile asociate produc ătorului unui bun sau
serviciu. Am evaluat acest bi as, pornind de la premisa c ă există prejudecata conform c ăreia o

* N=273. Persoanele care arat ă un minim interes pentru oferta întreprinderilor de economie social ă. Întrebare deschis ă cu
răspunsuri codificate. Procente cumulate din dou ă mențiuni (suma procentelor poate fi mai mare de 100%).

97

întreprindere de economie social ă nu poate furniza produse sau servicii de o calitate similar ă celor
furnizate de ceilal ți competitori.

Grafic 41 „Dvs. ce crede ți, în ce m ăsură o întreprindere / firm ă socială poate furniza produse
sau servicii de o calitate similar ă celor furnizate de ceilal ți competitori”**
După cum se poate observa, majoritatea celor intervieva ți (55%) consider ă că o întreprindere
socială poate oferi în mare și foarte mare m ăsură produse și servicii de o calitate similar ă celor
oferite de ceilal ți competitori de pe pia ță. Doar ceva mai pu țini de o treime consider ă că o
întreprindere de economie social ă nu se poate ridica la un ni vel calitativ similar celorlal ți concuren ți.

Diferențele perceptuale la nivelul principalelor catego rii socio-demogr afice sunt prezentate în
tabelul 23 din anex ă. Cei care consider ă într-o mai mare m ăsură că o întreprindere de economie social ă
se poate situa calitativ la un nivel similar celorlalte entit ăți economice sunt persoanele de vârst ă
medie, ocupate, cu venituri famili ale mari. La nivelul celor trei area le investigate, datele ne indic ă o
incidență mai ridicat ă a acestora în Timi șoara și una mai redus ă în Bistri ța.

Un ultim aspect al incursiunii în universul opinional al pie ței poten țialelor întreprinderi de
economie social ă a presupus evaluarea avantajelor relative ale unei întreprinderi de economie social ă
în raport cu o alt ă companie concurent ă. Alegerea, în condi ții similare de calitate și preț, a unei
întreprinderi sociale e un indicator important al poten țialului succes pe care îl poate avea o astfel de
entitate pe pia ță.
Datele sunt prezentate în continuare:

** N=305.

98

Grafic 42 „Dacă ar fi să alegeți între dou ă produse sau servicii de o calitate și un preț similare,
unul produs / furnizat de o întreprindere social ă și altul produs / furnizat de o alt ă firmă, pe
care l-ați alege?”**

La nivel declarativ, aproape dou ă treimi dintre subiec ți ar alege , în condi ții similare de calitate și
preț, să cumpere un produs al unei întreprinderi sociale . Analizând datele la nivelul categoriilor
socio-demografice (vezi Tabelul 24 din anex ă), observ ăm că ponderea cea mai ridicat ă de alegere a
unei întreprinderi sociale o au cei de vârst ă medie înaintat ă, persoane ocupate, cu studii superioare
având venituri ridicate.
Comparativ, între cele trei regiuni investigate, în Timi șoara gradul de aleger e a unei întreprinderi
sociale e cel mai ridicat, în compara ție cu zona Murgeni-Bârlad-Vaslui.

Notorietatea întreprinderilor sociale în zona proiectului e una destul de ridicat ă, în condi țiile în
care ne afl ăm practic la debutul acestei practici. Cu toate astea, un segment important de persoane
declară că nu au auzit de astfel de întreprinderi în proximitatea reziden țială.
Mai mult de jum ătate dintre subiec ți ar fi interesa ți în mare sau foarte mare m ăsură de oferta
economiei sociale. Interesul s-ar canaliza spre produse alimentare, de manufactur ă (artizanat) sau
îmbrăcăminte și serviciile casnice, în condi țiile menționării unei plaje largi de poten țiale nișe de piață.
Percepția calității produselor economiei sociale e una majoritar pozitiv ă, în general nef ăcându-se
diferență între acestea și concuren ță. În condi țiile similarit ății de calitate și preț, caracterul particular
al întreprinderilor de economie social ă determin ă alegerea lor în raport cu concuren ța, devenind un
important avantaj.

** N=305.

99

Cap VI.
Concluzii și recomand ări

Intenția acestui studiu a fost de a prezenta în detaliu caracteristicile și condițiile
antreprenoriatului și ale ocup ării feminine în Uniunea European ă, accentul fiind pus pe cazul României
și, în particular, pe cazul celor trei localit ăți incluse în proiect. Am c ăutat să prezent ăm cadrul
conceptual și instituțional al economiei sociale și condițiile în continu ă schimbare pe pia ța muncii,
precum și profesiile ap ărute în ultimii ani, alternativele oferite de pia ța muncii. În plus, au fost
prezentate atât politicile dezvoltate în UE, cât și în România, privind economia social ă și incluziunea
socială a femeilor. La nivel empiric, studiul s-a axat pe atingerea a trei categorii esen țiale reușitei
proiectului: femeile vulnerabile, speciali știi în economie social ă și poten țialii beneficiari ai
întreprinderilor sociale ce urmeaz ă a fi înfiin țate.
În ciuda ratei crescute a particip ării femeilor la for ța de munc ă și a creșterii nivelului lor
educațional, ele continu ă să fie obiectul unor importante discrimin ări, care împiedic ă participarea
egală a acestora pe pia ța muncii. Femeile, în general, se confrunt ă cu șomajul și, în special, cu șomajul
pe termen lung, sunt slab reprezentate în pozi ții decizionale, lucreaz ă, mai ales, în forme informale de
muncă, cu o remunera ție mai sc ăzută decât cea a b ărbaților și încearc ă să concilieze via ța profesional ă
cu cea de familie/privat ă, fiind împov ărate cu roluri multiple.
În cazul femeilor vulnerabile, pute m identifica o varietate de situa ții în ceea ce prive ște experien ța
de munc ă, traiectoria profesional ă parcurs ă până în prezent. Dincolo de acest mozaic experien țial,
există câteva tr ăsături dominante, care pot fi consid erate elemente favorizante ale inten ției de a
demara o afacere: experien ța în mediul privat, experien ța de munc ă în străinătate. Acestea constituie
oportunit ăți în cadrul c ărora poate ap ărea familiarizarea cu etica și pragmatica antreprenoriatului, cu
codul și principiile de baz ă ale mediului de afaceri.
Există însă și indicatori ai unor situa ții-limită (sărăcia, lipsa de calificare și educație, obliga țiile
familiale), care trebuie trata ți cu mult ă atenție, pentru a nu genera pusee de entuziasm neacoperite de
resursele necesare sus ținerii unei întreprinderi private și pentru a evita apari ția unui antreprenoriat
fondat pe lipsa de alternative.
Din punct de vedere axiologic, munca, educa ția și norocul sunt cele trei jaloane care, în opinia
femeilor vulnerabile, ghideaz ă drumul spre succes. Propor ția variabil ă a acestor trei elemente difer ă în
raport cu zonele / ariile culturale din ca re ele provin, ca atare trebuie considerat ă o ușoară calibrare a
discursului adoptat în raport cu particularit ățile culturale. Nevoia de suport e una real ă, mai ales în
situația deficitului de resu rse fiziologice, educa ționale sau financiare. Și acest aspect e un adjuvant al
demersului de a ghida poten țialul persoanelor vulnerabile c ătre inițiative menite s ă le ofere
independen ța material ă și să le extrag ă din categoria de asista ți social.
În ceea ce prive ște piața modern ă a muncii, globalizarea economiei constituie caracteristica
principal ă a contemporaneit ății. Flexibilitatea, instabilitatea locurilor de munc ă și intensa mobilitate
socială reprezint ă elementele de baz ă ale noii pie țe a muncii, tehnologia predominând în raport cu
munca necalificat ă. În cadrul schimb ărilor majore și rapide, precum și al noilor condi ții pe piața muncii,
ocuparea tradi țională tipică este înlocuit ă de noi forme informale de ocupare și de organizare a muncii.
Sectorul ter țiar al serviciilor predomin ă creând un nou profil al lucr ătorului, cu cerin țe și competen țe

100

înalte. Cu toate acestea, se observ ă o consolidare a profesiilor care necesit ă un înalt grad de calificare
și a profesiilor cu slab ă calificare, profesiile cu calific ări medii înregistrând o sc ădere semnificativ ă.
Cunoașterea se afl ă în centrul aten ției, iar locurile de munc ă bazate pe munca fizic ă și manual ă scad în
mod semnificativ, UE propunând portofoliul format din inova ție, educa ție și tehnologie.
În ceea ce prive ște evolu ția profesiilor, ar putea fi incluse în dou ă niveluri principale: (1) la un
nivel se afl ă profesiile care au preexistat îns ă prezint ă diverse modific ări ale aptitudinilor și
competen țelor formale, care le compun, (2) iar la al doilea nivel se afl ă noile profesii bazate pe un
nivel înalt de cuno ștințe și competen țe, care sunt create datorit ă evoluției tehnologice sau a diverselor
aspecte sociale și care, în ultimii ani, se intensific ă în mod continuu. În para lel, unele profesii intr ă
într-o perioad ă de declin și dispar, cum ar fi profesiile sectorului primar, sau se confrunt ă cu
redundan ța, reducându-se astfel atractivitatea lor. Trebuie remarcat faptul c ă evoluțiile profesiilor au
o semnifica ție diferit ă în funcție de țară și condițiile naționale socio-economice și culturale. O profesie,
care la nivel european ă se poate confrunta cu fenomenul de redundan ță și cu perspective reduse,
probabil, într-o alt ă țară sau/și regiune s ă prezinte cerere mare. Prin urmare, termenul «nou ă» se
referă de fapt la specificul profesiilor, la nivelul sistemelor productive na ționale și locale.

Plaja de calific ări și activități pe care femeile vulnerabile le pot desf ășura este una destul de
extinsă, existând nuclee de competen ță pentru aproape toate activit ățile de interes. Dar tot acest
demers trebuie derulat prin prisma particularit ăților locale și a celor individuale, pentru identificarea
nișelor de oportunitate și maximizarea șanselor de succes. Exist ă în mod cert o nevoie de calificare, de
formare profesional ă care, în multe situa ții, ar reprezenta o premier ă pentru aceste persoane. În
schimb, interesul pentru cursuri e unul modulat mai degrab ă de factori locali de finalitate ( și mai puțin
de cei socio-demografici), cel mai probabil din cauza percep ției diferite a finalit ății unui astfel de curs.
Demersul de formare profesional ă trebuie s ă ia în calcul ac este particularit ăți și să le acompanieze cu
specificul pie ței muncii locale sau al unor poten țiale piețe pentru întreprinderile de economie social ă.
Chiar dac ă nu constituie o orientare general ă a grupului femeilor vulnerabile, c ăutarea unui loc de
muncă reprezint ă o preocupare pentru multe dintre ele. Început ă mai timid, prin accesarea re țelelor
sociale sau scanarea pie ței muncii, aceast ă preocupare poate constitui rapid un punct central pe
agenda personal ă a persoanelor intervievate. Exist ă un segment semnificativ (10%) de femei apar ținând
grupurilor vulnerabile care au o structur ă aspirațională asociată viitorului loc de munc ă apropiat ă de
ținta, finalitatea proiectului, înfiin țarea unor întreprinderi de economie social ă. Acest segment poate
constitui nucleul care s ă genereze și să asigure managementul acestor întreprinderi de economie
socială.

Diferențe bazate pe gender au fost observate în ceea ce prive ște antreprenoriatul. Mai exact,
întreprinderile feminine au o durat ă și o mărime mai mic ă decât cele ale b ărbaților și se concentreaz ă
pe sectoarele tradi ționale ale activit ății economice. În plus, se observ ă diferen țieri semnificative
privind dezvoltarea activit ății antreprenoriale de c ătre femei și bărbați, diferen țieri generate de
rolurile sociale ale celor dou ă sexe, care ofer ă posibilit ăți diferite de dezvoltare economic ă și acces la
cunoaștere. În cadrul examin ării cazului României, s-a observat c ă, în ciuda tendin țelor pozitive
existente pe pia ța muncii, situa ția femeilor în societatea român ă este înc ă influențată de stereotipuri
care consolideaz ă inegalit ățile de gen, femeile întâmpinând mai multe obstacole decât b ărbații pe
piața muncii. În plus, întreprinderile feminine din România, sunt mai ales IMM-uri care î și desfășoară
activitatea, în principal, în sectorul de servicii și comerț cu amănuntul.

101

Per ansamblu, grupul femeilor vulnerabile de ține resurse rezonabile de know-how necesar
demarării unei afaceri dar nu de ține resursele financiare, logistice pe ntru acest demers. În plus, teama
de eșec și incapacitatea de a gestiona pozitiv realitatea imediat ă constituie piedici care pot duce la
blocaje psihologice sau la imposibilitatea de a lua decizii.
În paralel cu cursurile de formare profesional ă sau cele privind manage mentul afacerilor, aceste
persoane trebuie consiliate pentru a- și depăși anumite temeri și pentru a- și forma repere solide de
suport psiho-social în grupurile de semnificativi: familie, prieteni, colegi. De asemenea, e necesar ă o
abordare diferen țiată la nivelul celor trei localit ăți și prin prisma acestei st ări de fapt, datele indicând
diferențe semnificative în special în privin ța Murgeni-ului, în raport cu Bistri ța sau Timi șoara.
În rândul femeilor vulnerabile din zonele investigate exist ă un segment semnificativ de persoane
care inten ționează să își deschid ă o afacere în viitorul apropiat. Fapt pozitiv și care vorbe ște de o auto-
evaluare onest ă a resurselor de ținute, aceste persoane fac parte în special din categoriile tinere,
educate, cu venituri medii. Gradul de determinare al acestora, necesar ini țierii unei afaceri, e unul
ridicat, fiind indicat de faptul c ă peste trei sferturi dintre aceste femei sunt decise și în privin ța
domeniului de activitate, dominantele în ac est caz fiind domeniil e agricol, alimentar și comercial.
Există disparit ăți locale, care fac ca anumite zone (Bistri ța) să prezinte o rat ă de inten ție
antreprenorial ă mai mare decât celelalte.

Caracteristicile poten țialei piețe pe care vor activa viitoarele întreprinderi sociale sunt marcate de
criza economic ă și financiar ă prin care s-a trecut. Percep ția e una de schimbare pozitiv ă a direcției de
evoluție, gradul de percep ție negativ ă, în compara ție cu anul anterior, fiind dublat de un plus de
optimism pentru anul viitor. Agenda principalelor probleme ale gospod ăriei cuprinde, dincolo de
dimensiunea financiar ă, mențiuni de natur ă subiectiv ă (sănătatea, stresul) sau obiectiv ă, relative la
locuință, care pot constitui elemente de ghidare în privin ța selecției domeniului de activitate pentru
întreprinderile de economie social ă sau pentru strategiile de promovare a produselor și serviciilor
acestora.
Deși la o prim ă vedere, lipsa resurselor financiar s-ar asocia cu lipsa implic ării civice, explica ția
implicării civice trebuie c ăutată (și) în altă direcție. Există în mod cert o discrepan ță între m ăsurarea
obiectivă și subiectiv ă (auto-declarat ă) a bunăstării familiale, în special una de natur ă axiologic ă, fapt
care face ca familiile cu venituri mari s ă își doreasc ă venituri și mai mari iar cele cu venituri modeste s ă
nu trateze lipsa banilor ca o problem ă.

Există o piață locală de desfacere a produselor sau serviciilor unei poten țiale întreprinderi sociale.
Această piață are particularit ăți în raport cu statusul social al celor ce o compun dar și în raport cu
situațiile obiective care o determin ă. Dincolo de interesul ridicat, exist ă limite imuabile, impuse de
obiectul produselor sau serviciilor ofer ite. Ca atare trebuie evaluat cu grij ă și acurate țe potențialul real
oferit de o pia ță, evaluat ă atât cererea cât și oferta și luată o decizie în func ție de to ți factorii
importan ți implica ți în stabilirea unei rela ții comerciale viabile.
Dincolo de raportul dintre calitate și preț, dimensiunile principale în luarea deciziei de achizi ție,
există o segmentare a pie ței pentru diverse alte aspecte care ar putea juca un rol important în
cumpărarea de produse sau servicii. Avantajele relative ale unei întreprinderi de economiei social ă,
deși nu reprezint ă principalele repere în func ție de care se apreciaz ă un produs, cap ătă o importan ță

102

mai ridicat ă în rândul unui public mai pu țin definit prin caracteristici socio-demografice cât mai
degrabă unul care e mai apropiat valoric de cauza social ă a unui astfel de demers.
Notorietatea întreprinderilor sociale în zona proiectului e una destul e ridicat ă, în condi țiile în care
ne aflăm practic la debutul acestei practici. Cu toate astea, un segment important de persoane declar ă
că au auzit de astfel de întreprinderi în proximitatea reziden țială. Mai mult de jum ătate dintre subiec ți
ar fi interesa ți în mare sau foarte mare m ăsură de oferta economiei sociale. Interesul s-ar canaliza spre
produse alimentare, de manufactur ă (artizanat) sau îmbr ăcăminte și serviciile casnice, în condi țiile
menționării unei plaje largi de poten țiale nișe de piață.
Percepția calității produselor economiei de pia ță e una majoritar pozitiv ă, în general nef ăcându-se
diferența între acestea și concuren ță. În condi țiile similarit ății de calitate și preț, caracterul particular
al întreprinderilor de economie social ă determin ă alegerea lor în raport cu concuren ța, devenind un
important avantaj.

În opinia practicienilor, raportul dezechilibrat dintre cererea și oferta de locuri de munc ă de pe
piață, dar și factori de discriminare, în special discriminare în raport cu vârsta, constituie principalele
probleme care se constituie în piedici în calea gr upurilor vulnerabile pentru a accede la un loc de
muncă. Dincolo de aceste a, lipsa de educa ție, calificare și experien ță contureaz ă o realitate dificil de
îmbunătățit.
Principalele direc ții de ac țiune, în viziunea practicienilor, vizeaz ă demararea de programe de
încurajare și stimulare a antreprenoriatului în rândul acestei categorii, de sus ținere a cursurilor de
calificare și recalificare. Problematica economiei sociale e una complex ă și presupune implicarea mai
multor actori cu roluri specifice din a c ăror interac țiune să reiasă un mediu propice dezvolt ării
întreprinderilor sociale și care să dispună de resursele necesare unui astfel de demers.
Dacă în privin ța resurselor, opinia practicienilor se centreaz ă pe resursa uman ă, rolul activ fiind
luat în aceast ă situație de către cei care urmeaz ă a fi viitorii antreprenori sociale și cei care le asigur ă
sprijinul, în privin ța obstacolelor, principala men țiune vizeaz ă birocra ția și flexibilizarea cadrului
legislativ, principalul rol fiin d jucat în acest caz de c ătre forurile legislative.
Există o convergen ță opinional ă semnificativ ă între domeniile în care vulnerabilii ar inten ționa să
demareze un proiect antreprenorial, cele propuse de practicieni și cele căutate de pia ță. Aceast ă
concordan ță ne poate face s ă credem c ă există șanse reale pentru ca aceste proiecte s ă aibă succes.

Un obstacol important în crearea întrepri nderilor sociale îl constituie faptul c ă nu exist ă un cadru
legal general și cuprinz ător pentru economia social ă în România, reglement ările juridice existente fiind
limitate la o structur ă particular ă de economie social ă, anume atelierul protejat. ONG-urile au un rol
important în promovarea unei legi pe economie social ă, prin activitatea de lobby.
Este necesar ă stabilirea reglement ărilor de sprijin, privind impozitarea, regimul favorabil de lucru
pentru grupurile social vulnerabile, finan țarea întreprinderilor sociale, et c. În acest context, în vederea
consolidării institu țiilor de antreprenoriat social, este oportun ă elaborarea unui mecanism unitar atât
de către stat prin intermediul programelor oficiale, beneficiarii finali fiind entit ățile de economie
socială, cât și de către institu țiile de finan țare, prin intermediul instrumentelor financiare și cadrului
instituțional.

103

Un model occidental de economie social ă este acela în care statul se implic ă în relația dintre firme
și unitățile protejate, suportând costurile partenerilor priva ți. Așadar, statul ar trebui s ă își asume un
rol de intermediar sau facilitator al pie ței, cel pu țin până în momentul în care întreprinderile de
economie social ă vor dispune de resurse de competitivitate optime (calific ări mai bune, aptitudini și
abilități ridicate).

Având în vedere, atât reglement ările legislative ale Comisiei Europene cât și tipurile
reprezentative de persoane juridice al e întreprinderilor sociale, stabilite și valabile actual în statele
membre ale UE, în România, în ceea ce prive ște forma juridic ă a întreprinderii sociale din, ar fi
necesară promovarea unui nou tip asociativ de persoan ă juridică, capabil ă să combine scopul social,
democra ția și statutul comercial, și, prin urmare, s ă poată armoniza satisfacerea nevoilor de interes
public cu cerin țele pieței și ale condi țiilor economiei moderne.
Cooperativa poate func ționa ca întreprindere social ă, având scop economic. Prin urmare, poate
combina func ționarea social ă cu: a) incluziunea social ă și profesional ă a persoanelor sau a grupurilor
dezavantajate pe pia ța muncii și b) produc ția economic ă prin intermediul activit ăților de servicii.
Această cooperativ ă furnizeaz ă atât servicii de formare cât și locuri de munc ă pentru persoanele
marginalizate sau care apar țin grupurilor social vulnerabile, prin intermediul întreprinderii cooperative.
Alegerea întreprind erii sociale cu form ă juridică de cooperativ ă, este justificat ă, de asemenea,
de motivul suplimentar c ă UE consider ă cooperativele ca o form ă acceptat ă în toate statele membre.
Precum am men ționat, Uniunea European ă a integrat în politica sa, dezvoltarea cooperativelor, având
în vedere particularit ățile lor și dotându-le cu instrumentele juridice adecvate, în vederea asigur ării
egalității condițiilor de competitivitate și a facilit ării/stimul ării cooper ării transfrontaliere.
În special, în ceea ce prive ște femeile, crearea cooperativelor constituie o solu ție pozitiv ă pentru
participarea și integrarea lor pe pia ța muncii, având în vedere c ă formele de întreprindere sociale sunt
caracterizate de modul participativ de func ționare, repartizarea responsabilit ăților și flexibilitate. Un
element pozitiv suplimentar care rezult ă din participarea femeilor la o întreprindere social ă, este
dobândirea competen țelor, care, eventual, vor fi valorificate în ocuparea, ulterioar ă, în alte domenii
ale carierei lor profesionale.
În cele din urm ă, este necesar ă și dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru sprijinirea
funcționării zilnice a entit ăților de economie social ă. În special, aceste servicii vor contribui, în mod
semnificativ, la consolidarea și dezvoltarea ulterioar ă a sectorului, deoarece reprezint ă și condiția
fundamental ă pentru dezvoltarea organiza țiilor deja existente și funcționarea lor mai organizat ă si mai
eficientă. În plus, lipsa speciali știlor cu experien ță și a expertizei în acest sector economic în curs de
dezvoltare, face necesar ă crearea re țelelor de cooperare între organiza ții, în vederea promov ării
schimbului de experien ță și a adopt ării bunelor practici, atât de c ătre organiza țiile care î și desfășoară
activitatea în aceea și țară, cât și de organiza țiile de antreprenoriat social care dezvolt ă acțiuni la nivel
european.

104

RECOMAND ĂRI
Cu privire la derularea unor cursuri preliminarii celor specifice:
‐ Este necesar ă derularea unui program de self management , care să învețe viitorii antreprenori
să își organizeze agenda zilnic ă după un program constant, s ă își formeze rutine
comportamentale, s ă respecte norme de comportament pr ecum punctualitatea. Recomandarea
este cu atât mai important ă pentru acele grupuri cu un nivel sc ăzut al educa ției.
‐ Pentru succesul proiectului este necesar ă adoptarea unei strategii de motivare a participan ților,
prin prezentarea cât mai detaliat ă a finalit ății acestui proiect. Strategia de motivare a
angajaților trebuie s ă anticipeze și să întâmpine eventuala lips ă de receptivitate a unora dintre
beneficiarii proiectului sau li psa de atractiv itate a finalit ății proiectului. Trebuie s ă se
anticipeze și să se răspundă fără echivoc principalelor întreb ări care pot veni din partea
grupului- țintă.
Cu privire la con ținutul cursurilor care urmeaz ă a fi derulate:
‐ Consider ăm necesar ă includerea în curricul ă a unor module / sesiuni de cursuri dedicate
activităților de secretariat, contabilitate primar ă, lucru cu calculatorul și Internet-ul. De
asemenea, consider ăm utilă includerea a unor module de c omunicare, leadership, constituire și
coordonare de echipe cu persoane având caracteristici speciale. Aceste module s ă cuprind ă
exerciții practice,
‐ Activitățile trebuie derulate astfel încât s ă se evite con ținuturile formale. De asemenea, se pot
produce simul ări, scenarii ale unor activit ăți concrete: întâlnirea cu poten țiali clien ți, roluri
care să fie jucate efectiv și care să reproduc ă dificultățile din pia ță. La sfârșitul simul ării pot fi
organizate discu ții de grup în care s ă fie împărtășite experien țele de înv ățare.
‐ Sunt utile și de interes cursuri precum:
o modele de structuri ale economiei sociale, studii de caz (înfiin țare, etape parcurse,
probleme ap ărute, sustenabilitate, num ăr de angaja ți, caracteristici ale angaja ților,
etc.),
o metode și modele române ști de economie social ă, și analiza comparativ ă a acestora in
raport cu cele practicate în Europa,
o modele de bune practici din domeniu, din Europa,
o activități de învățare, în combina ție cu activit ăți recreative, de relaxare, împ ărtășire
de idei, experien țe, opinii personale.
Cu privire la condi țiile de desf ășurare a cursurilor:

105

‐ Se recomand ă invitarea unor manageri de structuri de economie social ă din Europa, pentru a
putea împ ărtăși din experien ța proprie, pentru a putea facilita accesul la bunele practici din
domeniu,
‐ Se recomand ă diseminarea rezultatelor cercet ărilor în domeniu, prin invitarea cercet ătorilor la
activitățile derulate,
‐ E important ă implicarea unor formatori preg ătiți și cu o experien ță reală, care să cunoasc ă
realitățile impuse de înfiin țarea și funcționarea unei întreprinderi de economie social ă,
‐ Se recomand ă desfășurarea de activit ăți interactive, organizate în grupuri mici, pentru a
permite inter-cunoa șterea, inter-rela ționarea, facilitarea schimbului de opinii și a jocului de
roluri,
‐ Se recomand ă plasarea cursurilor în perioadele de pauz ă ale activit ăților sezoniere, pentru a nu
periclita desf ășurarea acestor activit ăți (de cele mai multe ori, surse singulare de venit pentru
grupurile vulnerabile) și pentru a profita de pauzele din agenda participan ților.
Cu privire la modalitatea de selec ție a viitoarelor persoane apar ținând grupurilor- țintă implicate în
fazele ulterioare ale proiectului:
‐ Se recomand ă elaborarea unui protocol de recrutare și selecție. La baza acestui demers trebuie
să stea elaborarea unor instrumente standardizate, care s ă conțină cei mai relevan ți itemi, pe
baza cărora să se poată elaborarea unui scor valid în privin ța compatibilit ății acelor persoane cu
activitățile ulterioare derulate în cadrul proiectului,
‐ Se recomand ă utilizarea acestor instrumente standardizate în faza de selec ție a persoanelor
aparținând grupurilor- țintă implicate în fazele ulterioare ale proiectului.
‐ Se recomand ă selecția unui num ăr restrâns de persoane, pe baza nivelului de cuno ștințe și
competen țe antreprenoriale de ținut, pentru a fi preg ătite ca viitori manageri ai întreprinderilor
sociale.
Cu privire la modalitatea de analiz ă a domeniilor propuse în care vor fi derulate viitoarele activit ăți
de economie social ă:
‐ Se recomand ă analiza critic ă a nivelului de competen țe și calificări deținut în domeniile
propuse de c ătre persoanele care urmeaz ă a fi implicate în aceste activit ăți și identificarea
celui mai potrivit domeniu de activitate.
‐ Se recomand ă analiza cu precau ție a particularit ăților piețelor locale pe care ar urma s ă
activeze viitoarele întreprinderi de economie social ă și identificarea celor mai oportune ni șe de
promovare a produselor și serviciilor.