Bd. Carol I. Nr.20A, 700505 Iași, România [631941]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia și
Facultatea de Geografie și Geologie
Departamentul de Geografie
Bd. Carol I. Nr.20A, 700505 – Iași, România
Tel.: +4.0232.20.1075,e -mail: [anonimizat]
http://www.geo.uaic.ro/

Orașul Brezoi

Departamentul: Geografie
Specializarea: Hidrologie -Meteorologie

Student: [anonimizat]: 2019 -2020

I. Așezare geografică, limite, vecini
Orașul Brezoi, este situat aproape de partea centrală a României, în Carpații Meridionali,
cuprinzând partea estică a grupei Parângului (estul și sud -estul Munților Lotrului, nordul Munților
Căpățânii) și sud -vestul grupei Făgărașului (vestul Munților Cozia) în Depresiunea Loviștei sau
Titești -Brezoi (cuprinzând zona de confluență a Lotrului cu Oltul), la întretăierea paralelei de
45°21ʼ latitudine N, cu meridianul de 24°15ʼ longitudine E.
Brezoi este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, format din localitatea componentă Brezoi (reședința)
și din satele : Călinești, Corbu, Păscoaia, Drăgănești, Golotreni, Pr oieni, Văratica și Valea lui Stan.
El se află la extremitatea central -nordică a județului Vâlcea, la limita acestuia cu județul Sibiu.
Orașul Brezoi are o poziție geografică excentrică în cadrul rețelei urbane a județului Vâlcea,
reprezentând centrul cel m ai nordic și cu o evoluție mai net diferențiată de celelalte orașe ale
acestuia. Străbătut pe direcția nord -sud de calea ferată Sibiu -Piatra Olt, orașul are legături în cadrul
județului și cu toate celelalte orașe și așezări ale țării.
În nord, limita oraș ului este altitudinală, fiind luată pe zona înaltă a Munților Lotrului, având o
direcție est -vest, și cu altitudini ce depășesc 1900 m. Pe o lungime de aproximativ 3,8 km se
învecinează cu județul Sibiu.
În nord -est, limita este tot altitudinală, ce despar te comuna Câineni, pe o lungime de 14 km. Atât
limita nordică, nord -estică până aici se află în Munții Lotrului iar în Valea Oltului în depresiunea
Loviștei, după care trece în Munții Coziei (ce aparțin grupei Făgărașului), limita are o orientare
vest-est, urcând în altitudine la peste 360 m.
Limitele cu comuna Perișani, pe o lungime de 6,5 km, având o direcție est -vest, urcând la o
altitudine de peste 600 m ca apoi să -și schimbe direcția spre sud (de la nord la sud) trecând prin
culmile: Claia cu Brazi, Cu lmea Omului și crescând în altitudine la peste 1400 m.
În sud -est, limita altitudinală la peste 1200 m, cu o orientare nord -est spre sud -vest, pe o lungime
mică de aproximativ 2,250 km desparte orașul Brezoi de comuna Sălătrucel, fiind vecin pe o mică
porțiune cu acesta.
În partea sudică, orașul Brezoi se învecinează cu orașele Călimănești și Băile Olănești. Limita cu
orașul Olănești ce are o direcție sud -est spre nord -vest, cu o altitudine cuprinsă între 1000 -1200 m
are o lungime de peste 13,5 km.

Cea mai mare limită o are orașul Brezoi în vest cu comuna Malaia de peste 28,75 km, având o
direcție sud -nord și scade ca altitudine din sud de la peste 1200 m până la 360 m în Valea Lotrului
în Păscoaia crescând ca altitudine spre nord până la limita cu județul Sibiu. Lungimea totală a
limitei orașului Brezoi este de peste 89 km.
Suprafața orașului are forma unui trapez cu baza mică în nord de aproximativ 3,8 km și baza mare
în sud de 15 km, iar latura estică de 27 km și cea vestică de 24,5 km. Între aceste limit e suprafața
orașului Brezoi este de 21595 ha.
II. Aspecte de geografie fizică
II.1. Geologie și relief
Se deosebesc două categorii de formațiuni geologice :
Formațiuni metamorfice ale cristalinului de tip Sebeș -Lotru și Cozia, evidențiate în Munții Lotrului
și horstul1 Cozia, între Olt si Valea lui Stan aproximativ până la aliniamentul Lotrișorului. Acestea
sunt reprezentate prin metamorfite care au rezultat din metamorfozarea unui material magmatogen
și sedimentogen în condițiile faciesului amfibolitic sau chi ar granulitic. Metamorfismul foarte
puternic a generat roci foarte dure. Acestea se încadrează în ceea ce s -a descris drept cristalinul de
Făgăraș și sunt reprezentate prin gnaise amfibolitice și ortoamfibolite oftalmice (gnaise de Cozia),
paragnaise micac ee cu sau fără granat (Ghica -Budești, 1931). Cea mai mare răspândire o au
ganisele de Cozia.
Sub forma unei fâșii foarte înguste, în lungul pârâului Valea lui Stan se întâlnesc epimetamorfite
cunoscute sub numele de Cristalinul de Valea lui Stan -Cărpiniș. Acestea sunt reprezentate prin
șisturi amfibolice, șisturi sericito -cloritoase și clorit albitice cu magnetit (Codarcea -Desila, 1965).
Formațiuni sedimentare: în cadrul zonei depresionarea a Brezoiului au cea mai largă dezvoltare
și, prin constituția lor litologică, au o semnificație deosebită în formarea și evoluția reliefului. Pe
un aliniament dispus în lungul Văii lui Stan se întâlnesc conglomerate puternic cimentate, urmate
de marnocalcare de asemenea întărite. Depozitele aparțin ca vârstă Tirasicului (Lupu, 1967),
sunt puternic deformate tectonic și aparțin aceleiași zone de solzi ca și epimetamorfitele de
Valea lui Stan -Cărpiniș generată de zona de rift care separă blocul continental getic de cel
supragetic (Mutihac, 1990).

1 Horst= regiune a scoarței terestre, mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine.

Relieful :
Teritoriul ju dețului Vâlcea este acoperit de culmi muntoase și dealuri, altitudinile scăzând de la
nord spre sud, spre depresiunea intramontană a Loviștei. In partea sudică a județului, dealurile cu
altitudini cuprinse între 600 -700 metri închid depresiunile subcarpati ce Jiblea -Berislăvești,
Păușești și Hurezu. În nordul județului se înalță culmile munților Făgăraș, la vest se desfășoară
Munții Lotrului, iar la sud Munții Căpățânii. Pe partea stângă a Oltului se află masivul Coziei
care atinge 1,669 m.
Formele de relief deosebite în zonă sunt: relieful major, relieful rezidual, relieful minor și
prezintă o reflectare în timp a evoluției paleogeografice a structurii și alcătuirii litologice.
Relieful major este alcătuit din Munții Lotrului la nord și Munții Căpățânii la sud.
Relieful rezidual este reprezentat de relieful dezvoltat pe formațiunile cristaline, pe formațiunile
sedimentare și pe gnaise oculare.
Relieful minor este format în urma proceselor de modelare a scoarței și este reprezentat de terase
și sectoare de luncă.
Configurația reliefului reprezintă una dintre premisele importante care au exercitat o influență
deosebită asupra orașului Brezoi. Existența zonei montane (Munții Lotrului, Munții Căpățânii,
Munții Cozia) a dus la apariția zonei locuite n umai în zone accesibile (pe văi).
Alături de existența munților, un alt element major al reliefului care exercită o influență
permanentă pozitivă, deosebit de favorabilă dezvoltării orașului o constituie existența celor două
văi: Valea Lotrului și Valea O ltului.

II.2. Climă și hidrografie
Clima județului este temperat -continentală, cu slabe influențe mediteraneene. Varietatea formelor
de relief influențează clima temperat -continentală caracteristică județului Vâlcea întâlnindu -se
nuanțe ale climatului montan d eluros specific depresiunii Loviștei și a văii Oltului. Caracteristice
acestei zone sunt verile scurte și iernile lungi și geroase, precipitațiile sunt neuniforme și cu vânturi
predominante din nord și nord -vest. Pe valea Oltului și în depresiunea Loviștei clima este mai
blândă decât în restul teritoriului.
În județul Vâlcea există patru stații meteorologice incluse în rețeaua meteorologică națională.
Datorită altitudinii mari, durata de înflorire fiind întârziată cu două sau trei zile pentru fiecare loc.

Vremea favorabilă excursiilor este iunie -octombrie, tot în această perioadă locuitorii Brezoiului
îsi desfășoară activitățile agricole.
În zona Brezoi temperaturile medii anuale oscilează în jurul valorii de 5 -6-8°C, temperatura medie
a lunii cele mai căldu roase (iulie) de 15 -16°C, iar temperatura medie a celei mai friguroase
(ianuarie) este de -3-5°C.
Distribuția precipitaților atmosferice înregistrează valori diferențiate în funcție de treptele
altimetrice, de anotimp și de orientarea versanților.
Rețeaua hidrografică
Arealul localității Brezoi este străbătut de numeroase văi, care se îndreaptă spre cei doi colectori
principali: Oltul și Lotrul.
Oltul, principalul râu al județului Vâlcea, străbate teritoriul localității Brezoi pe direcția nord -sud,
pe o dis tanță de aproximativ 10 km, segment ce reprezintă o parte din cel de -al treilea sector al
unuia dintre cele mai spectaculoase defiee ce străbate Carpații Meridionali: Defileul Oltului. Oltul
primește ca afluenți: râul Lotru (cel mai mare afluent), iar pe s tânga pârâurile Băiaș, Lotrișor,
Mavra, Văratica, Odăilor, Valea Călinești, Pârâul Bețel,
Lotrul, cel mai important afluent al Oltului, cu obârșia în lacul glaciar Gâlcescu și confluența la
Gura Lotrului, străbătând Brezoiul de la vest la est. Dispunând de un potențial hidroenergetic de
excepție, apele sale au fost stăvilite prin construirea unor baraje de dimensiuni impresionante, care
au permis formarea unor mari lacuri de acumulare.
Valea Călinești, izvorăște de sub vârful Robu. Are direcția de curgere g enerală NV -SE și V -E în
apropierea confluenței cu lotrul.
Valea Păscoaia, este a doua ca mărime din bazinul Lotrului, după Latorița, atât ca lungime, cât și
ca suprafață a bazinului hidrografic.
Valea Doabrei, este un afluent pe stânga al Lotrului, fiind s ituat în întregime pe teritoriul localității
Brezoi.
Cele două râuri principale, Oltul și Lotrul, au un regim de scurgere de tip carpatic -meridional,
caracterizat prin ape mici iarna și vara și două maxime, cu ape mari și viituri primăvara și toamna.
II.3. Veget ație, faună și soluri
În conformitate cu dispunerea altitudinală a reliefului și cu distribuția pe verticală a elementelor
climatice, se remarcă etajarea corespunzătoare a vegetației, deosebindu -se patru etaje de vegetație
distincte.

Etajul pădurilor de f oioase, cuprinde cea mai mare întindere, fiind prezent în cursul inferior al
Lotrului, până la altitudinea de 1200 m, pe versanții munților aparținători Brezoiului.
Cele trei subetaje distincte care se deosebesc sunt:
Subetajul gorunului, care se întâlneș te pe versanții din stânga Lotrului, situați altitudinal între 400 –
750 m. Specia dominantă este gorunul (Quercus petraea). În asociație cu gorunul, apare jugastrul
(Acer campestre) și carpenul (Carpinus betulus), ce ocupă versantul de pe dreapta văii Doabr ei,
numit, Fața cu carpeni. Apar și numeroase exemplare de cireș sălbatic (Prunus avium) și de tei
(Tilia cordata). Gorunetele compacte se întâlnesc pe Valea Vasilatu, pe versantul numit Fața
Fagului. Extrazonal, apare pe versanții sudici ai etajului pădur ilor de fag, molidul, acesta coborând
până la 1000 m, iar pe versanții nordici, pătrunde până în zona molidului.
Subetajul pădurilor de fag, cuprinde ca element dominant al vegetației lemnoase, fagul (Fagus
silvatica), ce formează păduri extinse care urcă până la 1200 -1300 m altitudine. Fagul se asociază
cu ulmul ( Ulmus campestris), frasinul (Fraxinus excelsior), paltinul ( Acer pseudoplatanus) și
mestecănul (Betula verucosa), așa cum se întâlnește pe muchia Vieziunii. Pe versanții de la
izvoarele Vasilatu lui, apar fagi columnari, de mari dimensiuni, cel mai cunoscut fiind exemplarul
din vf. Proieni, declarat monument al naturii.
Subetajul pădurilor de amestec au o mare extindere, fiind alcătuite din făgeto -brădete asociate și
cu molid, ce urcă în altitudine până la 1450 -1500 m. Pe coastele stâncoase din zonă se asociază cu
scorușul, iar pe văile Călinești și Păscoaia , fagul cedează treptat locul molidului, la altitudini care
nu-i sunt specifice, fiind plantat de c ătre silvicultori din rațiuni economice.
Etajul pădurilor de conifere ocupă suprafețe întinse, în zona izvoarelor Văii Păscoaia, fiind
reprezentat prin molidișuri relativ pure. Speciile dominante sunt cele de molid și brad alb (Abies
alba). La partea superioară a pădurii apare ienupărul, specific etajului subalpin, pe valea Pietroșița,
în Golul Pleșii .
Etajul subalpin si alpin se întâlnește la partea superioară a pădurilor de conifere, unde condițiile
climatice sunt mai aspre, cu vân turi puternice și temperaturi medii anuale scăzute, aceste condiții
sunt prielnice pentru creșterea arbuștilor de jneapăn care se întâlnesc pe suprafețe întinse în Șasa
Mândrei, sub vârful Robu și Pârcălabu. Asociate acestor jnepenișuri, apar tufișuri de a fin, ienupăr
comun și bujor de munte. Stânele sunt înconjurate de o serie de plante specifice, în care predomină
urzica și ștevia stânelor.

Vegetația de stâncărie este întâlnită pe grohotișuri și bolovănișuri, precum și pe versanții stâncoși
lipsiți de un strat de sol. Compoziția floristică este variată, după tipul de rocă și gradul de fisurare,
altitudine, expoziția și înclinarea versanților. Astfel pe versanții abrupți ai stâncăriilor de la Obârșia
Ferigii (Valea Satului), Valea lui Stan, Valea Doabrei, V alea Bețelului și Valea Călinești, apar
floarea de colț, garofița de munte, ochii șoricelului, merișorul, iedera albă, iar pe polițele
structurale apar și exemplare de dediței numiți „brândușe de Țurțudan”
Vegetația de luncă cuprinde două formațiuni vegeta le: pădurile de luncă și pajiștile de luncă.
Pădurile de luncă sunt alcătuiți din arbori de esență moale: salcii, plopi, arini, pe când pajiștile de
luncă sunt formate din graminee, și au importanță economică pentru pășunat.
Vegetația xerotermofilă apare p e versanții stâncoși, unde condițiile climatice au fost favorabile .
Tufișurile xerotermofile se întâlnesc local pe versanții sudici ai Munților Căpățânii și Cozia. Local
apar și tufișuri de Juniperus sabina, iar pe Valea Doabrei, mojdreanul crește asociat cu cornul și
sângerul. Specii însoțitoare petrofile, apar și în compoziția pajiștilor de stâncărie (Foarfeca
Brezoiului, Cozia, Stâncăriile Doabrei, Bețelului), specia caracteristică fiind garofița de stâncă.
Fauna :
Această zonă, deși ocupă o suprafață re strânsă, aceasta are o faună bogată și variată. În etajarea
faunei terestre, datorită modificărilor altitudinale ale climei și vegetației, apar unele pendulări pe
verticală ale unor specii eurobionte , care au o răspândire mai largă și se întâlnesc, practic , în toate
etajele de vegetație de pe raza localității Brezoi. Dintre acestea menționăm: lupul (Canis lupus),
vulpea (Vulpes vulpes), iepurele (Lepus europaeus), pisica sălbatică (Felix silvestris) și ursul
(Ursus arctos).
Dintre speciile care se întâlnesc în limitele localității Brezoi fauna zonei alpine cuprinde: capra
neagră (Rupicapra rupicapra), care găsește condiții optime de viață în Munții Lotrului, ursul brun
(Ursus arctos), brumărița alpină (Prunella colaris), iar dintre reptile: șopârla de munte (Lacerta
vivipara), vipera comună (Vipera berus). (Boșcaiu, 1971, 110).
În pădurile de conifere din Munții Căpățânii și Lotrului, se întâlnesc, dintre mamifere, ursul brun
(Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), iar ca reptile: vipera comună, șopârla de munte ș i amfibieni.
Păsările întâlnite sunt: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), pițigoiul de brădet (Parus ater),
pițigoiul moțat (Parus cristatus), forfecuța (Loxia curvirostra), gaița de munte.
Etajul faunistic al pădurilor de fag se caracterizează printr -o mare varietate de specii. Lumea
mamiferelor este reprezentată prin veveriță (Sciurus vulgaris), iepurele, jderul de piatră (Martes

martes), pârșul cu coadă scurtă (Dryomis nitedula), pârșul de alun (Muscordinus avelanorius), la
care se adaugă lupul, cerbul și mistrețul (Sus scrofa)
Ca urmare, lumea animală este extrem de diversificată, fiind reprezentată prin numeroase specii
de păsări și mamifere, datorită faptului că oferă cele mai bune condiții de viață, hrană bogată și
diversificată , etajul faunistic al pădurilor de gorun cuprinde numeroase specii de animale, la fel ca
și în pădurile de fag, în plus, vipera cu corn (Vipera ammodithes), precum și scorpioni (Euscorpius
carpathicus)
Fauna stâncăriilor este mai redusă datorită condițiilor de viață mai grele, structura petrografică și
morfologia reliefului, pe alocuri chiar lipsa vegetației. Dintre mamifere, menționăm în primul rând
capra neagră (Rupicapra rupicapra), iar dintre păsări mierla de piatră (Monticola saxatilia) și
presura de munte (Emberzia cia).
Solurile sunt slab dezvoltate, specifice zonei montane, cum ar fi solurile brune și brune -podzolice.
În cadrul zonei Brezoiului există numeroase plante ocrotite de lege, cum ar fi: floarea de colț ce se
găsește în Valea Doabrei, tulichina mică și dedițelul . Prin resursele naturale existente, de floră și
faună, orașul Brezoi dispune de un important potențial turistic, constituind principala poartă de
pătrundere pe Valea Lotrului.
II.4. Rezervații naturale
Pe raza localității Brezoi, există două mari arii protejate , respectiv Parcul Național Cozia și
Rezervația Naturală Pădurea Călinești -Brezoi. De asemenea, propunerea făcută de Ploaie
Gheorghe, Călin D. și Dumitrescu Dumitru, de aprobare a înființării Rezervației Naturale Valea
Doabrei.
Parcul Național Cozia este amplasat în aria geografică a Carpaților Meridionali în partea central –
sudică a Carpaților Meridionali, fiind traversat, de la nord la sud, de râul Olt. Această arie protejată
se întinde în perimetrul a trei unități montane distincte: Munții Cozia în total itate, extremitatea
estică a Munților Căpățânii și extremitatea sud -estică a Munților Lotrului. Din punct de vedere
administrativ , parcul face parte din județul Vâlcea.
Zona a fost declarată rezervație naturală complexă încă din anul 1962. Institutul de bi ologie
„Traian Săvescu” (în 1969) și Academia de Științe Agricole (1979) au elaborat studii complexe
pentru conservarea masivului muntos Cozia și a regiunilor învecinate și au propus, încă de atunci,
construirea Parcului Național Cozia -Lotrișor ca arie nat urală protejată de interes științific și
turistic, situați pe ambii versanți ai văii Oltului, cu ecosisteme și peisaje de valoare deosebită.

Principalele etaje de vegetație existente în Parcul Național Cozia sunt prezentate de păduri etajate,
în funcție de altitudine, asemănătoare vegetației României, dar cu particularități specifice Coziei .
Această vegetație forestieră zonală este interpătrunsă de vegetație intrazonală de pajiști xerice
(uscate) sau de luncă și azonală (buruienișuri de diferite ecosisteme) . Clasificarea habitatelor s -a
realizat după cartea „Habitatele din România” ediția 2005.
Pădurile îmbracă în proporție de 93% masivele Cozia, Narățu, Doabra -Călinești. Principalele etaje
de vegetație existente sunt reprezentate de păduri etajate, în funcț ie de altitudine, de la 300 m la
1667 m. Existența concentrată a acestor ecosisteme variabile se datorează formațiunii geologice
majoritare -relieful de tip „horst” și a plantelor abrupte cu expoziții diverse, factori care au
contribuit la crearea unor mic roclimate locale foarte diversificate.
Vegetația lemnoasă este caracterizată prin păduri de gorun (Quercus petraea Quercus
dalechampii), de fag (Fagus sylvatica) și de molid (Picea abies), la care se adaugă și alte specii.
Fauna Parcului Național Cozia est e bine reprezentată de aproape toate grupele mari de animale. În
zona superioară a parcului domină coleopterele, opilionidele, colembolele și araneele. Dintre
arahnide, pseudoscorpionul Neobisium carpathicum, element termofil de origine mediteraneeană,
se află aici la limita nordică a arealului, motiv pentru care protejarea sa este un obiect prioritar.
Pe stâncile însorite din zonele Turnu și Basarab se întâlnește vipera cu corn, specie protejată.
Culoarul Oltului este și un coridor important de migrațiune a păsărilor dinspre Europa Centrală
spre Marea Egee. Aici cuibăresc 68 specii de păsări.
Ecosistemele caracteristice parcului sunt pădurile de gorun, ce urcă până la 1 .300 m , reprezentând
cea mai înaltă limită a acestor păduri din țară. De asemenea habitat ele de stâncărie sunt unice și de
aceea sunt trecute în lista habitatelor protejate .
Parcul Național Cozia se evidențiază printr -un relief dinamic, cu abrupturi impresionante
determinate de tectonică și alcătuirea petrografică a regiunii.
În zonă s -a dezv oltat o întreagă rețea de stațiuni balneare (Căciulata, Călimănești, Cozia ), renumite
pentru izvoarele lor termale. Alături de acestea se află numeroase vestigii istorice precum masa
împăratului Traian, castrul roman Arutela, mănăstirile Cozia, Turnu, Stă nișoara și Schitul Cornet.
Pentru că această zonă a fost declarată rezervație naturală complexă încă din anul 1962, pe acest
teritoriu nu au existat alte arii protejate mai mici. Ca zonare internă, aproximativ 5.000 de hectare
constituie rezervație științi fică, restul de până la 17.000 fiind zona -tampon.

Rezervația Naturală Pădurea Călinești -Brezoi este o arie protejată de interes național ce
corespunde categoriei a IV-a IUCN -rezervație naturală de tip mixt, situată în județul Vâlcea, pe
teritoriul orașulu i Brezoi. Geografic, rezervația se află în partea sud -estică a Munților Lotrului și
cea nordică a orașului Brezoi și a satului Călinești, la o altitudine medie de 400 m.
Pădurea Călinești -Brezoi face parte din zona de protecție integrală a PN Cozia și s -a construit din
suprafețele forestiere, ale amenajamentului silvic UP I Călinești din anul 1933 al Ocolului Silvic
Cornet.
Rezervația naturală Pădurea Călinești -Brezoi, es te una geomorfologică, floristică și peisagistică.
Geomorfologic, zona are un relief deosebit de spectaculos, modelat în conglomerate de Brezoi, cu
stânci sub formă de; ace, turnuri, hornuri, piramide, abrupturi, grohotișuri și grote.
Floristic, aici se în tâlnesc specii endemice și rare cum ar fi: Diantus henteri, Dedițelul (Pulsattilla
montana), tulchina mică, tulchina mare.
Fauna din această rezervație este foarte bogată, fiind reprezentate de : râs, capră neagră, mistreț,
jder și viperă cu corn.
În habit atele rezervației se găsesc și foarte multe păsări cu specii de stâncă, de pădure și de pajiști.
III. Particularități ale umanizării
III.1. Evoluția procesului de umanizare
Numele de Brezoi se întâlnește într -o condică de socoteli a orașului Brașov, într -un hristov din 4
decembrie și într -un alt hristov din 14 iunie 1597. Aceste documente ne furnizează date importante
despre existența localității Brezoi, cât si despre principalele ocupații ale locuitorilor: pescuitul,
creșterea vitelor, cultura plantelor, comerțul c u orașele din Ardeal. Din secolul al XVI -lea există
informații privind exploatarea aurului în Munții Lotrului.
Cele mai vechi urme de viață umană, descoperite până în prezent mu datează decât din partea mai
veche a primei epoci a fierului. În punctul Valea lui Stan, în anul 1963, s -a descoperit o locuință
din prima epocă a fierului de unde s -au cules mai multe fragmente ceramice și o f useiolă .
Între 1717 -1722 s -a construit șoseaua de pe Valea Oltului care a permis locuitorilor din Brezoi să
comunice direct cu restul Olteniei.
În anul 1979 este zidită biserica din Proieni.
În evul mediu Brezoiul era sat de moșeni care trăiau în obște, definindu -se ca o comunitate de
muncă.

În anul 1838, satele situate pe malul drept al Oltului în planul Loviștei județul Argeș inclusiv
Brezoiul trec din punct de vedere administrativ la județul Vâlcea, fiind înglobate în planul Cozia.
Tot în același an se înființează prima școală din lemn.
Cu ajutorul dezvoltării industriei forestiere, în anul 1900 se construiește o clădire cu e taj pentru
primărie.
După cel de -al Doilea Război Mondial, evenimentele politice și economice care au loc pe plan
național influențează și activitățile din Brezoi. Au loc schimbări în domeniul social -cultural.
Aceste schimbări au influențat foarte mult via ța oamenilor, nivelul de trai al acestora.
S-a renunțat la vechiul sistem de transport prin plutire și s -a construit în anii 1948 -1949 o cale
ferată forestieră pe Valea Lotrului, de la Brez oi la Voineasa și pe principalii afluenți ai acestuia
lungă de pest e 80 km.
Localitatea Brezoi a cunoscut modificări și în domeniul edilitar ce a determinat ca în 1968 prin
organizarea administrativă ca Brezoiul să devină oraș. S -au construit numeroase apartamente și un
nou sediu de poștă. Au fost asfaltate unele străzi, a fost extinsă rețeaua curentă și cea de canalizare.
S-a modificat asistența medicală, s -a construit clădirea secției de pediatrie și clădirea modernă
pentru creșă.
Schimbări mari au avut loc după 1989, când au avut loc schimbări în toate domeniile în oraș ul
Brezoi. Situația economico -socială se reflectă în modul de trai al oamenilor din Brezoi.
III.2. Trăsături ale rețelei de așezări
Localitatea Brezoi a fost declarată oraș în anul 1968. Ea a avut statutul de comună încă din anul
1864, când a avut loc o important ă reformă administrativă. În prezent, orașul mai cuprinde și unități
componente precum: Păscoaia, Valea lui Stan (pe Valea Lotrului), Călinești, Drăgănești, Proieni,
Corbu, Golotreni și Văratica (pe Valea Oltului).
Poșta se află în zona centrală a orașului . Primul oficiu poștal a fost înființat în anul 1874. Clădirea
actuală de poștă a fost construită în anii 1972 -1973. În aceeași clădire se află și RomTelecom, care
din anul 1987 are o centrală automată.
La recensământul din 1992 au fost înregistrate 2560 d e locuințe, din care 747 erau proprietate de
stat și 1813 proprietate privată, cu suprafață locuibilă de 79.000 mp. În perioada 1970 -1980 au fost
construite blocurile de locuințe, în zona centrală a orașului. În anul 2000 erau 181 de locuințe cu
o cameră, 1113 cu două camere, 739 cu trei camere și 513 cu 4 și peste 4 camere. După anul 1989
au fost construite mai multe locuințe particulare, construcții stil vilă.

Primăria are o construcție proprie din anul 1999. Construcția cuprinde: sediul Primăriei, sediul
circumscripției fiscale și Trezoreria orașului Brezoi.
Școala cu clasele I -IV, Nr. 1, a fost înființată în anul 1904. Liceul Teoretic Brezoi are 3 corpuri de
clădiri: clădirea cu clasele I -IV, construită în anul 1900, clădirea veche a liceului, construită în anii
1923 -1925 și clădirea nouă, construită în 1974.
Dispensarul urban a fost construit în anul 1948. În clădire a fost spitalul de copii până la construirea
secției de pediatrie. Are trei secții: stomatologie, dispensarul pentru adulți și dispensarul pentru
copii.
Biserica ortodoxă din Brezoi cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” a fost construită
între anii 1888 -1896. Există și biserica veche care datează din anul 1783. Biserica ortodoxă din
Brezoi cu hramul „Sfântul Gheorghe” a fost construită între anii 1941 -1942 . Biserica romano –
catolică di n Brezoi cu hramul „Sf. Anton de Padova” a fost construită în anul 1935.
Casa de cultură este o clădire construită de sindicatul UFET Brezoi, căruia îi aparține, din anul
1953. În anul 2000 a suferit un incendiu care a distrus scena și acoperișul din parte a din spate.
Biblioteca orașului este adăpostită în clădirea Casei de cultură și are un număr de peste 28.000
volume. A fost înființată în anul 1958 sub denumirea de „Casa cititorului – Loviștea Brezoi”
III.3. Activități economice
Sector ul primar:
Din punct de ve dere al acestui sector primar, agricultura în zona Brezoiului este caracterizat printr –
un potențial scăzut. Productivitatea agriculturii este scăzută, fiind influențată de o serie de factori
cum ar fi :
Slaba tehnologizare a sectorului, cauzată de lipsa in vestițiilor, accesul dificil la credite și salariile
mici de subzistență, la rândul lor, acestea sunt determinate de structura terenului agricol, cu un
grad ridicat de fragmentare, ceea ce a condus la mecanizarea scăzută a activităților agricole și de
rezistența la asociere a proprietăților de terenuri agricole.
Sărăcia populației reprezintă un obstacol serios pentru investiții, migrarea din zonele urbane către
cele rurale este un fenomen recent, determinat de declinul activităților industriale .
Din cauza c ondițiilor naturale nefavorabile, agricultura este slab dezvoltată pe teritoriul orașului
Brezoi dispunând de 2783 ha suprafață agricolă (12,9% din suprafața totală ), pe care se cultivă
în special porumb, cartofi și legume, motiv pentru care teritoriul o rașului nu activează nici o

societate de producție agricolă. Creșterea animalelor fiind una dintre cele mai importante ramuri
ale activității, aflate în Munții Lotrului și Munții Căpățânii
Agricultura a cunoscut un număr mare în perioada de la 1975 -1976 ș i 1982 -1990 fiind în jurul
valorii de 12000 de păsări.
Pomicultura, subramură cu tradiție, este favorizată de particularitățile cadrului natural care a
determinat prezența câtorva din cele mai renumite bazine pomicole din țară, în special pentru măr
și pru n. Pomicultura a înregistrat fluctuații, productivitate scăzută în urma îngrijirilor
necorespunzătoare, reducerea suprafețelor prin defrișare odată cu trecerea în proprietate privată
sau producții scăzute din cauza factorilor naturali și a dificultăților f inanciare ale producătorilor
care nu pot asigura condițiile necesare unei recolte mari stabile și de calitate.
Viticultura este, de asemenea, o ocupație cu tradiție, în special în zona sud -estică, în Drăgășani
aflându -se una dintre cele mai vestite podgori i din țară.
Aplicarea arbitrară a îngrășămintelor chimice prezintă riscul excesului de azotați și fosfați cu efect
toxic asupra microflorei din sol și a producției vegetale din zonele cultivate.
Silvicultura
Economia orașului Brezoi este strâns legată de r esursele existente în care este situat. Activitatea
industrială cu pronunțat caracter forestier și activitatea comercială au fost factorii majori în
ultimele decenii, fiind singurii care au acționat asupra structurii și evoluției de ansamblu al
orașului.
Industria pe teritoriul orașului Brezoi este legată de exploatarea și prelucrarea lemnului.
Istoria acestui oraș este strâns legată de dezvoltarea exploatărilor forestiere și prelucrarea
industrială a lemnului. Oamenii de aici se ocupau cu meșteșugul lemnul ui transformându -l în
obiecte de uz casnic, doage, araci pentru vie, cherestea și grinzi.
Întrucât materialul de construcție, în special cheresteaua era foarte solicitată pe piața internă, în
1973 se construiește o mică fabrică de cherestea și clădirile an exe. Dezvoltarea exploatărilor
forestiere și construirea fabricii de cherestea